Download cartea "În căutarea aproapelui pierdut"

1În cãutarea aproapelui pierdut /

ierodiacon

SAVATIE BAªTOVOI

În cãutarea aproapelui pierdut

2 / ierodiacon Savatie Baºtovoi

© Copyright:Editura Marineasa & ierodiacon Savatie Baºtovoi

COPERTA:Umblarea pe apã,Kameea, sec. III.


ÎN CÃUTAREAAPROAPELUI PIERDUT

ierodiaconSAVATIE BAªTOVOI

Editura Marineasa,Timiºoara, 2002

Însoþitã de un interviu despre predicãcu pãrintele moscovit ANDREI KURAEV

Apare cu binecuvântareaPS DORIMEDONT,

episcop de Edineþ ºi Briceni


Cu cuvânt rãu ºi pe cei buni îi faci rãi,ºi cu cuvânt bun ºi pe cei rãi îi faci buni.

SF. MACARIE EGIPTEANUL


Primul lucru pe care l-am aflat despreDumnezeu a fost cã Dumnezeu stã pe nori ºi areo scarã mare cu care se suie în cer. Eram copil ºipoate cã mi-ar fi plãcut sã fie aºa. Tatãl meuînsã mi-a scos repede din cap aceastã imaginecopilãreascã, zicându-mi cã norii sunt formaþidin vapori de apã ºi cã nimeni nu poate sã steape ei, cã picã jos. Acelaºi lucru mi l-a spus ºiînvãþãtoarea la ºcoalã. Gagarin, dupã ce azburat în cosmos, mi-a zis ea, nu a vãzut acolonici un Dumnezeu. De atunci am rãmas convinscã Dumnezeu este o mare minciunã.

Eu am crescut în familia unui propagan-dist de �ateism ºtiinþific�, care a fãcut filozofiala Leningrad, ºi am fost educat sã cred cãDumnezeu e o invenþie. Aveam pentru aceasta omulþime de dovezi. Era plinã casa cu cãrþi despregrozãvia Inchiziþiei, despre scârnãviile pe carele fãceau cãlugãrii prin mãnãstiri, despre popiicare mâncau gãinile vãduvelor în post.

Cuvânt de îndreptãþire


Credeam toate acestea ºi mã întãream înaceastã credinþã. Credeam, pentru cã tot ceea ceciteam în acele cãrþi ºi tot ce îmi spunea tatãlmeu le vedeam în realitate la credincioºi ºi, maiales, la preoþi. Vedeam atâta lipsã de omenie latoþi cei care se numeau pe sine slujitori ai luiHristos.

Dar Dumnezeu m-a luat , când mãaºteptam mai puþin, ºi m-a fãcut cãlugãr, chiarslujitor al altarului Lui. Totuºi, eu nu pot arãtanici un preot cu degetul ca sã zic: �Cutare m-aconvertit la Hristos�. Nu spun cã nu amcunoscut preoþi, am cunoscut ºi chiar am statcu ei la masã. Am cunoscut preoþi, dar nici unuldintre ei nu mi-a vorbit despre Hristos.

Eu tot nu mã mai satur sã mã uit laBiserica lui Hristos din afarã, ca unnecredincios, ºi sã mã minunez de �vredniciacreºtinismului ºi de nevrednicia creºtinilor�,dupã cum se exprima un arhimandrit rus dinsecolul trecut. Cât de ascuns este Dumnezeulcreºtinilor! Dar pânã a ajunge sã cunoºtivrednicia creºtinismului, te izbeºti de nevredniciacreºtinilor, ca de o vamã nesuferitã, pe carepuþini au rãbdare sã o treacã.

Prejudecãþile despre falsitatea creºtinis-mului, pe care omenirea le-a fabricat cu


genialitate, sunt cred cã cea mai mare ispitãpentru omul contemporan. Iar cei care niciodatãnu mai obosesc înmulþindu-le sunt chiarcredincioºii ºi preoþii.

Cel mai mult mã nedumereºte la credincioºi,ºi pânã astãzi, stupoarea pe care o aratã atuncicând aud cã cineva nu crede în Dumnezeu. �Vai,cum sã nu credeþi în Dumnezeu? Da� se poate?�Dar ce ai fãcut tu, credinciosule, ca fratele tãusã creadã în Dumnezeu? Aceastã întrebare ºi-opun foarte puþini.

Cât de mult poate sã scârbeascãagresivitatea credincioºilor, modul îngâmfat încare îi atacã pe necredincioºi. �Artiºtii sunt niºterãtãciþi ºi îndrãciþi; oamenii de ºtiinþã, de fapt,nu ºtiu nimic!� etc. Dar toate se spun cu atâtainculturã ºi, ceea ce este chiar înfricoºãtor, cusatisfacþia demonicã cã aceea nu se vor mântui.

Mãrturisesc cã eu însumi am fost furat deacest val, din cauza cãrþilor pe care le citeam lapãºirea mea în creºtinism. Este un prilej pentrumine, aºadar, sã aduc ºi public pocãinþa mea înfaþa celor pe care i-am jignit în vreun fel înarticolele mele de început, oameni de culturã saufeþe bisericeºti. Îi rog sã punã totul pe seamarâvnei de început ºi sã mã pomeneascã înrugãciunile lor.


Poate cã acestea toate m-au fãcut sã propunun fel de cod al misionarului ortodox, dupãexemplul Sfinþilor Pãrinþi. Existã o mulþime decãrþi care îl învaþã pe credincios cum trebuie sãse comporte în bisericã, cum sã aprindãlumânãri, cum sã scrie pomelnice, cum sã-ºi facãsemnul crucii. Dar nu prea existã cãrþi caresã-l înveþe pe credincios cum trebuie sã secomporte în afara bisericii, deºi, dintr-osãptãmânã întreagã, acesta petrece în bisericãdoar douã ore.

Este un îndemn de a renunþa la tot ce estede prisos ºi fals în viaþa noastrã. DumnezeuS-a fãcut om ºi a vieþuit printre oameni, în timpce noi ne separãm de ei, devenind niºte paiaþe cuchipuri de falsã evlavie. Cred cã e timpul sã neînomenim ºi noi, cum a fãcut-o odinioarãDumnezeu, ºi sã pornim în cãutarea aproapeluinostru pierdut.

Ianuarie 2002,Schitul Sfinþilor Apostoli Petru ºi Pavel,

Bogâltin


Calea spre inima omului

Propovãduirea învierii este ºi astãzi lafel de actualã ca ºi în primele zile alecreºtinismului. Catedralele mãreþe, hramurilecâte unui Sfânt sau Sfinte, care adunã zecide mii de credincioºi, tarabele pline de cãrþileSfinþilor Pãrinþi ºi posterele cu patriarhul dindughene nu sunt numaidecât o dovadã cãmesajul evanghelic a fost înfãptuit. Nu estenici un motiv a crede cã vremea predicii atrecut ºi cã acum trãim triumfulcreºtinismului. Aº spune chiar cã mulþi trãiescun fel de posteritate a creºtinismului,crezându-se în mãsurã sã �îndrepte� pe icicolo ceea ce Apostolii ºi Sfinþii Pãrinþi �nuau înþeles bine�. Mã refer ºi la conferinþeleºi simpozioanele interconfesionale, lasãptãmânile de rugãciune comunã etc.

Existã tot ce vrei în aparatul Bisericii,cu pãrere de rãu din ce în ce mai asemãnãtor


cu alt aparat, nevrednic de pomenire. Existãposturi de radio, gazete, existã chiar preoþide serviciu care pot oferi Sfânta Împãrtãºanietrecãtorilor curioºi ºi turiºtilor la orice orã,fãrã spovedanie ºi fãrã Liturghie. Existã, într-uncuvânt, o mare �înþelegere� pentru omulmodern. Numai �propovãduirea învierii ceaminunatã� nu existã, nu existã înviereasufletelor noastre.

Leonid Ilici Osipov, un profesor de laAcademia Teologicã din Moscova, atrãgeaatenþia la una din conferinþele sale cãHristos ocupã un loc din ce în ce maineînsemnat în Bisericã. Totul se reduce laparada de veºminte frumoase ºi laprofesionalismul corului. Azi poþi vedeascene când preotul cu potirul este împinsîntr-o parte: �Hai, vã rugãm, mergeþi cuîmpãrtãºania mai încolo, cã e timpul sãvorbeascã mitropolitul ºi trebuie sã filmãm�.ªi eu zic cã avem deja simptomele unuicreºtinism fãrã Hristos.

M-am gândit care ar fi una din diferenþiledintre misiunea creºtinã din primele veacuri


ºi cea de astãzi. ªi cred cã una ar fi aceasta:pe atunci existau prostituate convertite careatrãgeau în Bisericã incomparabil mai multãlume decât un preot din zilele noastre. Peatunci o fostã desfrânatã se ostenea ºiconvertea bãrbaþi care mai târziu deveneaupreoþi, dar azi preoþii nu se ostenesc pentruo desfrânatã mãcar sã o aducã printrecredincioºii de rând. Nu mã îndoiesc cã suntmii de femei ºi bãrbaþi pe care preoþii îiîmpãrtãºesc fãrã socotealã, deºi se aflã în acestpãcat, dar asta nu înseamnã convertire.

Astãzi existã douã generaþii de preoþi:cei care au terminat proaspãt facultatea ºipracticã un laxism exagerat ºi cei de modãveche, care sunt mai severi. Amândouã acesteatitudini, ºi laxismul ºi severitatea, sunt buneºi amândouã sunt rele. Amândouã sunt bunecând urmãresc recuperarea ºi vindecareaomului bolnav de pãcat, dar amândouã suntrele când îl aruncã pe om în nenorocire, fieîn nepãsare, fie în deznãdejde, chiar pânã lacãderea din credinþã.


A banaliza acest pãcat, cum se întâmplãîn marile oraºe, înseamnã a anula rostul veniriilui Hristos în lume. Dar, totodatã, a teîngreþoºa de pãcãtoºi ºi a-i ataca de pe amvonulbisericii în predici apocaliptice, ca pe uniicare nu mai au nici o scãpare, este, la fel, oîncãlcare a iubirii lui Hristos. Ceea ce lipseºteazi nu sunt cãrþile de catehism. E plin decãrþi ºi cãrþulii de predici la sãrbãtorilebisericeºti, chiar cãrþi despre feluritele pãcate,cu draci ºi drãcuºori, cu vedenii ameninþãtoareºi aºa mai departe. Numai calea care duce lainima omului nu se cunoaºte. Hristos stã lauºã ºi bate, nu cumva sã-L alungãm noi cuameninþãrile ºi cu reþetele noastre demântuire, înainte de a face un lucru atât deobiºnuit, care ni se cere. Acest lucru este dea ne alipi urechea de inima cãreia vrem sã-ivorbim ºi sã pândim de care parte se ascundeHristos, pentru cã El se ascunde numaidecâtºi în acea inimã.


Învierea - un semn fãgãduit�neamului viclean ºi desfrânat�

Hristos a sfinþit toate cãile posibile de aajunge la El ºi nu a fãcut diferenþã între ceifeciorelnici ºi cei care au venit la El dupã oviaþã pãcãtoasã. De multe ori chiar îi laudãpe cei din urmã. Din acest punct de vedere,este interesant cã dupã înviere, Hristos S-aarãtat întâi nu feciorelnicului Ioan, uceniculuiSãu iubit, nu Maicii Domnului, ci S-a arãtatunei foste prostituate: Mariei Magdalena (Mc.16, 9). Despre aceastã femeie din MagdalaProloagele mãrturisesc cu simplitate cã �eaeste cea dintâi vestitoare a învierii ºi celdintâi martor al deplinei noastre mântuiriprin înviere�.1 Dumnezeu, care ªi-a alesmai înainte o Marie Fecioarã pentru naºtereaSa, acum ºi-a ales o Marie fostã prostituatãspre binevestirea Învierii Sale din morþi.Cumva, aceastã desfrânatã convertitã s-a fãcutpentru noi �nãscãtoare a veºtii învierii�.

1. Proloagele, Vol. II, Ed. Mitr. Olteniei, 1991, pg. 923.


Apostolii înºiºi, care s-au fãcut mai târziuluminã a lumii, aveau inima împietritã înfaþa veºtii învierii, numind-o pe Marianebunã ºi calomniatoare (Lc. 24, 11). Inimaunei prostituate convertite însã a fost maiaproape de Dumnezeu. ªi asta pentru cãbucuria Învierii trebuia vestitã nu unui neamde feciorelnici, ci tocmai acelui �neam vicleanºi desfrânat� (Mt. 16, 4), pe care îl mustrã ºipentru care moare Hristos.

Meritã remarcatã contribuþiaprostituatelor convertite la opera mântuiriinoastre, de la aceastã Marie Magdalenã pânãla sfintele femei despre care mãrturiseºtetradiþia bisericeascã ºi pe care le vom pomeniºi noi pe parcurs. Moartea Apostolului Pavel,cel mai mare predicator al creºtinãtãþii, desprecare Sf. Ioan Gurã de Aur spunea cã Bisericanici nu va mai avea un al doilea Pavel, esteo dovadã a importanþei pe care o acordãDumnezeu convertirii desfrânaþilor. Pavelmoare într-o împrejurare aparent nedemnãde un apostol �care s-a ostenit în


propovãduirea Evangheliei mai mult decâtceilalþi� (I Cor. 15, 10). Acesta nu moarepentru cã a refuzat sã jertfeascã idolilor, numoare nici ca ªtefan, ucis cu pietre demulþimile iudeilor înfuriaþi.2 Dimpotrivã,Pavel fuge de fiecare datã de aceste ocaziide martiraj. El, care altãdatã a fugit de iudei�coborât peste zid într-un coº� (F. A. 9, 25;vezi ºi F. A. 14, 6), deºi �nu punea nici unpreþ pe sufletul sãu, numai ca sã împlineascã

2. Despre împrejurãrile în care a murit ApostolulPavel vorbeºte ºi Sf. Ioan Gurã de Aur în Apologia vieþiimonahale: �Aþi auzit negreºit de Neron, ajuns celebru dinpricina desfrânãrii lui. A fost cel dintâi ºi singurul dintreîmpãraþi care a nãscocit noi chipuri de desfrânare ºi denecuviinþã. Neron a învinuit pe fericitul Pavel, care a trãitpe timpul domniei lui, de aceleaºi fapte de care voi îi acuzaþipe aceºti sfinþi bãrbaþi (adicã de a fi îndemnat la viaþafeciorelnicã). Fericitul Pavel câºtigase pentru credinþa creºtinãpe o concubinã a lui Neron, iubitã foarte mult de el, ºi aînduplecat-o totodatã sã pãrãseascã legãtura sa necuratã. Dinpricina asta Neron l-a numit pe Pavel plagã a societãþii,înºelãtor ºi, în sfârºit, i-a adus ºi alte învinuiri... L-a pus maiîntâi în lanþuri, dar, pentru cã nu l-a înduplecat sã încetezede a mai sfãtui pe fatã, a pus, în cele din urmã, sã fie omorât�.(Despre feciorie. Apologia vieþii monahale. Despre creºtereacopiilor. Ed. Inst. Biblic al BOR, 2001, p. 191).


slujba pe care a primit-o de la Domnul Iisus�(F. A. 20, 24), acceptã la Roma o moartedubioasã. Marele Pavel va muri din cauzaunei biete fete din haremul lui Neron, pecare o convertise la creºtinism.

Întoarcerea desfrânaþilor de la faptelelor este la fel de mare ca ºi convertireapãgânilor. În general, desfrânarea este vãzutãîn Scripturã ca o sumã a tuturor pãcatelor,iar în Vechiul Testament desfrânarea avea ºisensul de idolatrie (Iez. 16, 20; Lev. 17, 7;Lev. 20, 5 º. a.) Pentru cã cel mai cumplitidol, cãruia nu este om care sã nu-i aducãjertfe, este chiar trupul nostru (Gal. 5, 19-21). De aceea ºi Hristos, vrând sã însumezetoate pãcatele omenirii, ne numeºte �neamviclean ºi desfrânat� (Mt. 16, 4).


�Cine este fãrã de pãcat,sã arunce primul piatra�

(Pe marginea unui articol împotriva homosexualilor)

Ceea ce m-a determinat sã scriu peaceastã temã a fost un articol îndreptat împo-triva homosexualilor, pe care l-am citit într-ovestitã revistã ortodoxã din România, tipãritãcu binecuvântarea Sfântului Sinod.3 Nu eraun articol adresat homosexualilor, ci un articolscris împotriva homosexualilor. Aceastãatitudine am remacat-o cam în toate articoleleºi predicile pe aceastã temã, atitu-dine pecare credincioºii o cunosc foarte bine. Nuºtiu de ce, majoritatea predicatorilor carevorbesc în numele Bisericii Ortodoxe se simtdatori sã-ºi îndrepte de fiecare datã discursullor anume împotriva homosexualilor,împotriva prostituatelor, împotriva drogaþilor,fãrã a lãsa mãcar sã se întrevadã intenþiarecuperãrii lor.

3. Îmi cer permisiunea ca, nici aici, nici în altã parte,sã nu descopãr identitatea exemplelor negative.


Acest articol întrece orice mãsurã în acestsens, pentru cã, în afarã de citatul din Levitic(20, 13), prin care se recomandã ucidereacelor care �se culcã om cu om ca ºi cu o femeie�,se recurge ºi la un articol din Pravila luiVasile Lupu, care porunceºte nu doaruciderea celor ce vor fi aflaþi cã au fãcutacest pãcat, ci chiar ºi trupurile lor dupãmoarte sã fie arse.

Mie personal îmi este greu sã întrevãdscopul acestui articol, mai bine zis, refuzsã-l înþeleg. Sfinþii Pãrinþi îi numesc pe ceicare dau astfel de sentinþe ucigaºi de frate.Am auzit cã în SUA unii ca aceºtia pot fidaþi în tribunal. Am auzit acest lucruspunându-se cu indignare, deºi eu, cu umilamea minte, îndrãznesc sã spun cã aceastãlege este poate una dintre puþinele bunedin Occident. Spun asta nu pentru cã vãdîn ea o apãrare a homosexualitãþii, ci pentrucã o percep ca pe o mustrare a celor care,sub pretextul moralitãþii, de fapt îºi vomitãsetea lor de ucidere, sete care nu de puþineori a devenit faptã, ca sã ne aducem aminte


de calvarul Inchiziþiei romano-catolice dinEvul Mediu. Încuviinþez aceastã lege pentrucã Însuºi Hristos a zis cã �cel ce se mânie pefratele sãu, vrednic va fi de osândã� (Mt. 5,21). ªi o mai spun pentru cã Hristos a mustrataceastã pornire în iudei, atunci când au vrutsã o omoare cu pietre pe femeia prinsã înadulter, deºi ºi aceia, aparent, îndeplineautot o poruncã din Levitic (20, 10). Hristosn-a fãcut asta ca sã încalce porunca Tatãlui,datã lui Moise, nu a fãcut-o nici pentru aapãra adulterul, ci a fãcut-o numai pentrucã iudeii ar fi omorât-o nu de dragulrespectãrii poruncii, ceea ce lui Finees�i s-a socotit întru dreptate� (Ps. 105, 30-31),ci de dragul uciderii. A mai fãcut-o Hristosºi pentru a le atrage atenþia zeloþilor moraliºtiasupra pãcatelor lor personale: �Cine este fãrãde pãcat, sã arunce primul piatra� (In. 8, 7).

Mã gândesc dacã faþa Bisericii noastrear fi fost aceeaºi, dacã Apostolii ar fi adoptataceeaºi atitudine propovãduind grecilorhomosexuali. Poate cã nu chiar întâmplãtorDumnezeu a ales pentru scrierea


evangheliilor limba acestui popor vestitpentru urgiile ºi beþiile sale.4

Dacã e sã ne întoarcem în Vechiul Tes-tament, atunci nu numai homosexualiitrebuie omorâþi cu pietre. Sã-i omorâm ºipe cei care nu-ºi ascultã pãrinþii (Lev. 20,9), pe toþi cei care, sãrmanii, au fost sã-ºighiceascã (Lev. 20, 6), pe cei care s-au culcatcu femeia altuia (Lev. 20, 10), pe toþi ceicare s-au culcat cu femeie în timpul scurgeriiei (Lev. 20, 18). De fapt, ar trebui sã fieomorâþi ºi cei care se cãsãtoresc cu cei dealtã credinþã, cei care nu duc sângele laTemplu (Lev. 17, 4). ªi ar mai fi o grãmadãde pricini de moarte, dintre care, mãcar una,se potriveºte ºi cititorului acestei cãrþi.

Dacã Leviticul ar fi rãmas în vigoare,atunci ar fi trebuit sã fim omorâþi toþi cupietre de iudei, ca pãgâni. Dar de asta a venitHristos, ca sã ne ia piatra din mânã ºi sã punã

4. Despre aceasta, vezi ºi pãrerea lui Vladimir Losskiîn Introducere în teologia ortodoxã, Editura Enciclopedicã,Bucureºti, 1993, pg. 36.


în loc inima noastrã. Lege nouã ne-a dat nouã:sã ne iubim unii pe alþii (In. 13, 34).

Am cunoscut odatã un homosexual, darnu oricum ºi nu oriunde. S-a întâmplat înpuºcãria din Tighina. Mãnãstirea noastrã aveaun paraclis în puºcãrie ºi eu îl mai însoþeamuneori pe ieromonahul nostru care slujea acolo.Eu eram obiºnuit cu puºcãriaºii de mic, cãerau mulþi în sãtuleþul unde am copilãrit. Pedeasupra, am un unchi care a stat de câtevaori în puºcãrie, un veriºor ºi mai mulþi dintreprietenii din copilãrie. Deci, ºtiam multedespre viaþa lor, dar niciodatã nu am avutocazia sã o vãd cu ochii mei, pentru cã, celpuþin la noi, nici nu poþi, numai dacã nuajungi tu însuþi sã fii închis.

Trebuia sã ajung cãlugãr ca sã-miîmplinesc acest vis ciudat al copilãriei mele.ªi iatã cã odatã, dupã slujbã, pãrintele mãîntreabã dacã nu vreau sã vãd cum aratã unºezo. Acest ºezo este o celulã de corecþie, defier, cam de un metru de latã ºi vreo doi delungã, în care este ºi patul ºi WC-ul, fãrã


ferestre. Din aceastã celulã condamnatul estescos din când în când în hol, care aratã caun manej de plasã de fier, ºi împins ca ominge de rugby de la unul la altul de câþivabãieþi zdraveni, care strigã ºi-l lovesc cumºtiu ei. Astfel de manevre se fac peneaºteptate, aºa încât pe urmã e destul numaisã auzi strigãte ºi sã înnebuneºti de fricã.

�Hai, zice pãrintele, cã trebuie sãmãrturisesc pe unul în ºezo. Acest ieromonahºtia foarte bine tot codul puºcãriaºilor pentrucã tatãl sãu a stat mulþi ani în puºcãrie. Zic:�Ce trebuie sã faci ca sã nimereºti acolo?��Ei, poþi sã faci multe, dar ãsta stã din altemotive. A vorbit odatã ce nu trebuia ºi bãieþiiau fãgãduit cã-l taie. De asta e mai binepentru el sã stea în ºezo, cã acolo nu-l ajungenimeni�.

Am intrat pe holul acela rece ca unabator. Existã astfel de locuri care simþi cãpur ºi simplu te expulzeazã afarã, ca pe uncorp strãin. Aºa te simþi, de exemplu, înmorgã. Aceeaºi stare m-a cuprins ºi aici, undeau fost uciºi atâþia oameni ºi atâþia s-au


sinucis. Gardianul ne-a deschis uºa de fierºi ne-a lãsat singuri.

Când s-a deschis uºa însã, am simþit opace ºi o liniºte ca într-o chilie de cãlugãr. Defapt, celula aceea nici nu arãta altfel. Într-uncolþiºor avea un mic iconostas unde ardea can-dela ºi câteva cãrþi. Pe o mãsuþã micã eradeschisã cartea �Despre alcãtuirea spovedaniei�a pãrintelui arhimandrit Ioan Krestiankin. Însuºiîntemniþatul ne-a întâmpinat cu o pace la careajung numai marii nevoitori. Era un blond înalt,cu pãrul scurt, slab, cu ochelari cu lentile groaseºi buze foarte mari. Acesta nu a schiþat nici celmai mic semn de mirare ºi nici o emoþie dincele fireºti pentru un om care nu vede luminazilei. Nu arãta însã nici înstrãinarea unuischizofrenic. Ne-a zis numai �bunã ziua,pãrinþilor�, cu un fel de dragoste calmã, carenu mai are nevoie de cuvinte. A urmat undialog cu totul obiºnuit, numai din �ce maifaci, cum te mai simþi� ºi �bine, mulþumesc�.Era însã atâta dragoste în toate.

Pãrintele a amânat mãrturisirea, dar,iarãºi, acela nu a arãtat nici un semn de


nedumerire. A întrebat numai: �Atunci, cândbinecuvântaþi sã mã pregãtesc, pãrinte?� Aºane-am despãrþit. ªi, iarãºi, nu a zis niciodatã�mai staþi�. Cum ne-a întâmpinat, aºa s-a ºidespãrþit de noi.

Am rãmas atât de copleºit de sfinþeniaacelui puºcãriaº, încât la ieºire l-am întrebatpe pãrintele de ce nu aduce niºteîmpãrtãºanie din bisericã sã-l împãrtãºeascã.Atunci pãrintele mi-a zis cã încã nu poatesã-l împãrtãºeascã. ªi am înþeles cã e bolnavde boala pe care o deprind mulþi în puºcãrie.În ochii mei însã el a rãmas la fel de sfânt,pentru cã am vãzut lupta lui, pe careDumnezeu a rãsplãtit-o cu atâta pace. Asupracestui om se împlinea atât de expresivteologia Sf. Macarie Egipteanul desprecoexistenþa harului cu pãcatul în sufletul ºiîn trupul omului.

Pe urmã mi-a povestit pãrintele cã acestaare mamã cãlugãriþã undeva în Rusia. Maiavea de stat încã vreo cinci ani ºi se elibera.Cred cã va începe o viaþã nouã, dacã nu-lvor tãia �bãieþii� pânã atunci.


Improvizaþii pe marginea primuluicapitol din Epistola cãtre Romani a

Sfântului Apostol Pavel

1. Cum îl citãm pe Pavel?

Este adevãrat cã Apostolul Pavel, înepistola sa cãtre romani mustrãhomosexualitatea, din care predicatoriinechemaþi citeazã, de regulã, numai douãversete: �Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat pe eiunor patimi de ocarã, cãci ºi femeile lor auschimbat fireasca rânduialã cu cea împotrivafirii; asemenea ºi bãrbaþii, lãsând rânduiala ceadupã fire a pãrþii femeieºti, s-au aprins în poftalor unii pentru alþii, bãrbaþi cu bãrbaþi,sãvârºind ruºinea ºi luând în ei rãsplatacuvenitã rãtãcirii lor� (Rom. 1, 26-27). Dar arupe din context aceste cuvinte pentru a-þisusþine o atitudine de inchizitor este oabordare sectantã a Scripturii. Altminteridiscursul Apostolului Pavel este mult maicomplex, presupunând niºte etapepregãtitoare, dar ºi o încheiere extraordinarã,


care nu sfârºeºte nicicum cu aceastã simplãconstatare. De aceea, aº vrea, pentru o maibunã introducere în temã, sã mã opresc puþinasupra acestui prim capitol din Epistola cãtreRomani a Sf. Apostol Pavel, ca la un modelde predicã pe care ar trebui sã-l urmeze toþicei care se adreseazã acestor sectoare atâtde vulnerabile ale societãþii noastre, cum sunthomosexualii, prostituatele, oamenii care sedrogheazã ºi alte firi sensibile.

2. Între a lãuda ºi a mustra

În primul rând, Apostolul Pavel nu îºiîncepe cuvântarea cu versete din Levitic,adicã nu cu o condamnare, ci cu un cuvântdespre Hristos, al cãrui rob ºi propovãduitorse declarã. Pavel, ca orice om normal, îºi dãseama cã nu te poþi duce la niºte oameni,care de altfel recunoºteau o mulþime de�autoritãþi divine�, cum erau romanii, ºi sãle spui: �Gata, pentru tot ce aþi fãcut pânãacum o sã ardeþi în foc, pentru cã aºa a zisHristos�. Pentru romani Hristos era un zeu


printre alþii, mai exact, romanii nici mãcarnu-L considerau zeu, ci simplu om, iar pecreºtini îi numeau atei pentru faptul cã seînchinã unui om care fusese omorât ºi nu seînchinã zeilor nemuritori. Deci, Pavel nu-Lprezintã pe Hristos ca pe un judecãtor,pentru cã romanii, popor de juriºti, erau sãtuide judecãtori cam cum sunt românii sãtuide comuniºti, ci le prezintã un amãnunt înacelaºi timp ºocant ºi ademenitor. Le spunecã Hristos a înviat din morþi ºi cã el, Pavel,a primit har sã cheme neamurile la aceastãcredinþã, prin care, se înþelege, se poatedobândi învierea din morþi ºi viaþa veºnicã.

Apoi Pavel le capteazã atenþia ºi maimult, el începe sã-i laude pe romani ca neam.Aceastã laudã nu este o simplã mãgulirelinguºitoare, ci, pentru un neam de cuceritori,care þineau toatã lumea la picioare, era unfel de a le arãta cã îi înþelegi, cã îi cunoºti ºicã eºti solidar cu ei. De altfel, vedem cãPavel îºi începe mai toate epistolele sale cuun cuvânt de laudã. Acelaºi lucru îl facePavel ºi în Areopagul Atenei. El nu începe


prin a condamna idolatria grecilor, deºi acestpãcat este mai mare decât homosexualitatea,ci chiar îi laudã pentru evlavia pe care o aufaþã de aceºti idoli, zicându-le: �Bãrbaþiatenieni, în toate vã vãd cã sunteþi evlavioºi�(F. A. 17, 22). Apostolul nu laudã închinareala idoli propriu-zisã, ci pornirea fireascã ainimii spre cinstire, încercând sã dea un altcurs energiei sufleteºti a acelor oameni.

Scopul lui era de a înlocui ierarhia lorvaloricã, iar orice schimbare de acest felindigneazã, scandalizeazã. Cu atât mai fireascãeste indignarea în materie de credinþã, pentrucã a-þi pierde credinþa înseamnã a muri. ªichiar dacã te poþi naºte din nou, printr-ocredinþã mai bunã, moartea oricum trebuiesã aibã loc, iar asta nu se face fãrã durere.Ca cineva sã accepte aceastã durere, aceastãmoarte de dragul tãu, adicã a credinþei pecare o propovãduieºti, trebuie mai întâi sãse încredinþeze cã eºti cel puþin un om detreabã ºi cã ºtii ce faci. Într-un cuvânt, omulte crede numai dupã ce se convinge cã eºtiun cunoscãtor al vieþii ºi al sufletului


omenesc ºi cã modul tãu de viaþã este supe-rior celui pe care l-a dus el. În acelaºi timp,nu trebuie sã uitãm cã în momentul în carepropunem cuiva credinþa noastrã noi înºinesuntem pentru el modelul realizat al omuluiîn viziunea acelei credinþe. De aceea, nimeninu ne va lua în serios dacã nu vom arãtamultã îngãduinþã, rãbdare ºi dragoste.

3. Nu începe cu dãrâmarea idolilor,lasã-l pe ascultãtor sã ºi-i dãrâme singur

Cunoaºte mediul din care provineascultãtorul ºi nu lovi ceea ce este valorosîn ochii lui. Jignirile pe care le aducemceluilalt, nesocotindu-i credinþa sau viziunealui despre viaþã, nu aduc nici un folos. Ceimai mulþi cred cã dacã încep a apãra cuînverºunare o dogmã de credinþã, atrãgându-ºi în felul acesta dispreþul ascultãtorului,pãtimesc ca mãrturisitori. Nu este adevãrat.Sfântul Teofan Zãvorâtul îi numeºte peaceºtia, scandalagii (kricunî), ºi îi îndeamnãsã-ºi pãstreze curajul mãrturisirii pentru


situaþiile în care Dumnezeu într-adevãr leva cere sã-L mãrturiseascã. Nu-i nici uneroism în a mãrturisi atunci când nu existãpericolul morþii. Zice Sfântul cã adevãratamãrturisire este atunci când ai de ales întrea-L mãrturisi pe Hristos, cu preþul vieþii saua muri, cu preþul lepãdãrii de Hristos.5 Dacãvezi cã ascultãtorul tãu nu este gata sãprimeascã un adevãr de credinþã, mai bineschimbã tema discuþiei sau taci ºi vezi-þi detreaba ta. Aºa ne îndeamnã ºi Apostolul Pavel:�V-am scris sã nu vã amestecaþi cu desfrânaþii,dar nu am spus, desigur, despre desfrânaþiiacestei lumi, sau despre lacomi, sau desprerãpitori, sau despre închinãtorii la idoli, cãcialtfel ar trebui sã ieºiþi afarã din lume... Cãcice am eu ca sã judec pe ce i dinafarã[necredincioºi]? Pe cei din afarã îi va judecaDumnezeu� (I Cor. 5, 9-13).

Aceastã atitudine îi scandalizeazã pezeloþii din bisericile noastre: �Cum sã nu

5. Sviatiteli Feofan Zatvornik, �O ljeucitelei�, Sanct-Peterburg, 1911.


mãrturisim pe Hristos?!, noi nu ne lepãdãmde credinþa noastrã!� Sigur cã este motivde tulburare, sã le iei oamenilor un prilejatât de ieftin de a se simþi �mucenici�.Apostolii însã nu considerau lepãdare decredinþã evitarea conflictelor inutile peseama credinþei. Aceasta am vãzut-o dinatitudinea, citatã mai sus, luatã de ApostolulPavel faþã de idolii atenienilor (F. A. 17).

ªi mai clar strãbate diplomaþiaApostolilor în timpul rãscoalei argintaruluiDimitrie, când o piaþã întreagã de efeseni�au strigat într-un glas ca la douã ceasuri: Mareeste Artemisa efesenilor!� (F. A. 19, 34). AcestDimitrie, care se temea cã din cauzapropovãduirii Apostolilor îºi va pierdemeseria, cãci era fãurar de idoli, a stârnitcetatea ºi cerea sã fie judecat Pavel ºi ceilalþi.Atunci secretarul, potolind mulþimile, a zis:�Bãrbaþi efeseni, cine este între oameni, care sãnu ºtie cã cetatea efesenilor este pãzitoareatemplului Artemisei celei mari ºi a statuii ei,cãzutã din cer? Deci, acestea fiind mai presus deorice îndoialã, trebuie sã vã liniºtiþi ºi sã nu faceþi


nimic cu uºurinþã. Cãci aþi adus pe bãrbaþiiaceºtia, care nu sunt nici furi de cele sfinte, nicinu hulesc pe zeiþa voastrã� (F. A. 19, 35-37).

Care a fost reacþia Apostolilor la acestecuvinte, prin care se spunea clar cã nu ohulesc pe zeiþa Artemisa? Oare nu înseamnaaceasta cã se leapãdã de Hristos? Totuºi einu au sãrit cu gura sã explice cã, �de fapt,domnule secretar, noi o hulim pe Artemisa�.Au fãcut-o de fricã oare? Nu, pentru cã maiînainte ni se spune cã abia îl puteau þine pePavel sã nu se bage în mijlocul mulþimiirevoltate (19, 30-31). Apostolii au înþeles cãpur ºi simplu o astfel de mãrturisire n-ar fiadus nici un folos ºi cã mai de folos eraatunci ca gloata sã se liniºteascã ºi sã seîmprãºtie pe la casele lor. Un raþionamentatât de simplu, atât de omenesc.

De fapt, de ce ar trebui sã ne mirediplomaþia Apostolilor, când avem în VechiulTestament exemplul lui Iosif. Oare cum atrãit Iosif la curtea lui Faraon, slujindu-l cuatâta devotament încât a ajuns sã fie numitmai mare peste tot Egiptul? Cine cunoaºte


puþin istoria religiilor ºtie cã Faraon nu esteun simplu conducãtor, ci Zeul suprem alegiptenilor, un fel de amestec dintre Ra ºiIsis. Iosif nu doar cã a acceptat inelul luiFaraon, ci chiar s-a cãsãtorit cu fiica lui Poti-Fera, marele preot din Iliopolis. Totuºi, elnu ºi-a cãlcat credinþa în Dumnezeul CelViu, cãci fraþilor sãi, înainte de a le descoperiadevãrul despre sine, le-a zis: �Eu sunt omcu frica lui Dumnezeu� (Fac. 42, 18). Iosif nua trãncãnit zadarnic în palatul lui Faraondespre deºertãciunea idolilor, ci a preferatsã le arate egiptenilor puterea Dumnezeuluievreilor, în care credea. Pânã la urmã, Faraona ajuns el însuºi un propovãduitor al AcestuiDumnezeu, încât �a zis Faraon cãtre toþidregãtorii sãi: Am mai putea gãsi, oare, unom ca el, în care sã fie Duhul lui Dumnezeu?�(Fac. 41, 38).

Despre Sfântul Vasile cel Mare se zicecã, auzind pnevmatomahii cã apãrã dumnezeireaDuhului Sfânt, au trimis niºte iscoade sã-lasculte la predicã. Dar Sfântul, când i-a vãzutîn bisericã, nu a pomenit nimic despre Duhul


Sfânt în toatã predica sa, încât unii ortodocºistãpâniþi de duhul �certãrii pe cuvinte�, îlînvinuiau cã nu cinsteºte Duhul Sfânt.6

Însuºi Hristos ne-a învãþat aceastãdiplomaþie. Uitaþi-vã cu câtã atenþie Sepropovãduieºte pe Sine iudeilor. Deºi eraDumnezeu adevãrat, Se mulþumea sã seprezinte ca simplu prooroc, învãþãtor º. a.m. d. A lãsat aceastã misiune mai mult peseama Apostolilor. Respectã cu stricteþe toateprescrierile Legii lui Moise, deºi a venit são înlocuiascã. Spune chiar cã de-L va hulicineva pe El, i se va ierta, dar hula împotrivaDuhului Sfânt nu Se va ierta, deºi estedeopotrivã cu Duhul Sfânt. Aceasta a fãcut-o nu pentru cã hula împotriva lui Hristoseste un pãcat mai mic, ci pentru cã nupretindea de la evrei sã-L recunoascã îndatãca Dumnezeu, pe când despre Duhul Sfântevreii ºtiau de la prooroci. Iatã câtã îngãduinþãarãta Hristos faþã de prejudecãþile iudeilor ºi

6. Bolotov, �Istoria drevnei tzercvi�, Tom. I.


a oamenilor în general. De aceea, atunci cândsaducheii l-au întrebat dacã se cuvine a dabir Cezarului, le-a zis sã dea Cezarului ceeste a Cezarului ºi lui Dumnezeu ce este allui Dumnezeu. Saducheii au pus aceastãîntrebare pentru cã Cezarul era vãzut deromani ca un zeu, iar a plãti bir zeului puteafi înþeles ºi ca o aducere de jertfã. Dar pentrucã aceasta nu presupunea ºi mãrturisireaCezarului ca zeu, Hristos o îngãduie. Mii decreºtini însã au primit sã moarã pentru cãau refuzat sã ardã tãmâie pentru Cezar,pentru cã tãmâia înseamnã a recunoaºte caDumnezeu ºi a te ruga aceluia.

Lucrurile de tainã ale credinþei nu sespun oricui. Dacã vrei sã descoperi ceva dinacestea, fã-te mai întâi prieten cu ascultãtorultãu, câºtigã-i dragostea. Cã nici Hristos nu aspus tuturor lucrurile de tainã, ci prietenilor:�V-am numit prieteni, pentru cã toate câte amauzit de la Tatãl Meu vi le-am fãcut cunoscute�(In. 15, 15). Celorlalþi însã le vorbea în pilde.

A cere celuilalt sã creadã ca ºi tine, chiarde la prima discuþie, este tot una cu a te


duce la o femeie pe stradã sã-i zici: �Dacãnu vii cu mine sã ºtii cã eºti proastã�. Tepoþi alege, în cel mai bun caz, cu o priviredezaprobatoare, dacã nu cu o palmã. Dacãvrei sã o cucereºti, îi câºtigi mai întâi încre-derea ºi admiraþia. Cam aºa este ºi cu predica.

Desigur, împotriva exemplelor aduse demine se pot aduce o grãmadã de canoane ºicitate din Sfinþii Pãrinþi. Eu însã cred cãtoate acelea erau într-adevãr bune în ImperiulBizantin (perioada când s-au alcãtuitcanoanele), când, începând de la împãrat ºipânã la ultimul om, umblau cu toþii labisericã, iar ereticii erau în minoritate. Astãziînsã, deºi se aduce cifra de 80% româniortodocºi, care, chipurile, exprimã cifra realã,totuºi se potrivesc mai mult metodele depredicã de pe vremea Pantheonului.

Este aceasta oare o dovadã cã Sfinþiise contrazic între ei? Cred cã e mai degrabãceea ce a zis Apostolul Pavel, cã �Domnuleste Duh, ºi unde este Duhul Domnului, acoloeste libertatea� (II Cor 3,17).


Ceea ce zic eu nu este o reþetã, ci tocmaio propunere de a renunþa la reþete. Nu negcã ºi canoanele au fost inspirate de DuhulSfânt, dar cred numai cã Duhul Sfânt lucreazãîn fiecare om în funcþie de ceea ce este el. ÎnOdessa o femeie s-a sinucis dupã ce preotula atacat-o cu versete din Apocalipsã, pentrucã îºi fãcuse paºaport de plastic. Acesta erapreocupat mai mult de amânarea sfârºituluilumii, vestit de niºte cãlugãri neserioºi de peAthos, decât de mântuirea sufletului aceleifemei. Preotul a citat cuvintele Duhului Sfânt,numai cã el însuºi nu a avut Duh Sfânt. Deaceea ºi darul cuvântului se numãrã printrealte daruri ale Duhului Sfânt, ºi nu-l areoricine, dupã cum nu oricine are darulrugãciunii, darul lacrimilor etc.

Nu trebuie sã ne simþim datori sã mustrãmpe nimeni, nici pe prostituate, nici pehomosexuali, nici pe necredincioºi, nici pe ceide altã credinþã. Sã nu confundãm agresivitateanoastrã cu râvna pentru credinþã, dupã cumne îndeamnã ºi Sfântul Ignatie: �Amãgiþi fiindde o falsã concepþie despre râvnã, râvnitorii


lipsiþi de înþelepciune socot cã, lãsându-se învoia acestei râvne, urmeazã Sfinþilor Pãrinþi ºisfinþilor mucenici, uitând cã ei - râvnitorii - nusunt sfinþi, ci pãcãtoºi. Dacã sfinþii îi mustraupe pãcãtoºi ºi pe necredincioºi, o fãceau dinporunca lui Dumnezeu, fiind datori sã facãaceasta, potrivit insuflãrii Sfântului Duh, nuinsuflãrii propriilor patimi ºi a demonilor. Iarcel ce se hotãrãºte, de capul lui, sã-l acuze pefratele sau sã îi facã observaþie, acela aratãlimpede cã se socoate mai înþelept ºi mai virtuosdecât cel acuzat de el, cã lucreazã sub înrâurireapatimii ºi a amãgirii cugetelor demonice. Secuvine sã ne aducem aminte de poruncaMântuitorului: �De ce vezi paiul din ochiul frateluitãu ºi bârna din ochiul tãu nu o iei în seamã?� 7

E drept cã Apostolii în Liconia le-auvorbit bãºtinaºilor pe faþã de deºertãciuneaidolilor. Aº vrea însã ca fiecare dintrepredicatori sã-ºi poatã aduce ascultãtorii înstarea în care i-au adus Barnaba cu Pavel.

7. Sf. Ignatie Briancianinov, Despre înºelare, Schitulromânesc Lacu, Sf. Munte Athos, 1999, pp. 11-12.


Liconienii au fost atât de copleºiþi de fapteleacestor doi slujitori ai lui Hristos, încâtpreotul lui Zeus, care era ºi mai marelecetãþii, a adus tauri ºi cununi ca sã-i jertfeascãlui Pavel ºi Barnaba, pentru cã ziceau: �Zeii,asemãnându-se oamenilor, s-au coborât la noi!�(F. A. 14, 11). Atunci Apostolii ºi-au ruptveºmintele ºi, sãrind în mulþime, au strigat:�Bãrbaþilor, de ce faceþi acestea? Doar ºi noisuntem oameni, asemenea pãtimitori ca voi,binevestind sã vã întoarceþi de la acestedeºertãciuni la Dumnezeul Cel viu� (14, 15).

Ca ºi Iosif pe Faraon, Apostolii i-auconvins pe liconieni nu atât cu cuvintele, câtcu faptele. Aceastã întâmplare azi o putemînþelege metaforic, pentru cã nu prea maiavem de a face cu inchinãtori la idoli. Idoliide azi sunt patimile care îi aruncã pe oameniîn pãcatele corespunzãtoare. Dacã ar fi sã-lechivalãm pe Zeus cu una dintre patimi, fãrãîndoialã aceasta ar fi desfrânarea. Departe denoi faptele ºi puterea Apostolilor. Câþi �preoþi�ai acestui zeu grozav ne întâmpinã zilnic, darniciunul nu ne aduce nici tauri, nici cununi.


4. Evitã sã declanºeziprejudecãþile celuilalt

Este foarte important sã evitãmdeclanºarea prejudecãþilor. Nu da niciodatãrãspunsurile aºteptate. De exemplu, cândun harizmat îþi spune cã are descoperiri dela Duhul Sfânt, nu-i rãspunde cã �ºi satanaia chip de înger al luminii�. Acela deja aºteaptãacest rãspuns, pentru cã aºa i-a zis pastorulcã rãspunde un ortodox la aceastã provocare.Rãspunzând astfel, tu nu faci decât sãîntãreºti credinþa interlocutorului tãu îninfailibilitatea ºi vizionarismul pastorului sãu.În aceeaºi clipã el simte cã tot ce a învãþatîn secta sa este dumnezeiesc, iar tu devii înochii lui un exemplar tipic de om înºelat dediavol.

M-au invitat odatã niºte prietenimisionari sã merg la o disputã cu harizmaþii,la cererea unui preot de þarã. Aceasta a avutloc chiar în casa lor de rugãciune ºi au luatparte numai liderii sectei. La un moment


dat aceºtia au pierdut firul metodicii lor dediscuþie cu ortodocºii, deoarece noinicidecum nu am pronunþat cuvintele �SfinþiiPãrinþi� ºi �sfânta tradiþie�.

Sã vedeþi în ce încurcãturã îl pune peun sectant faptul cã nu te porþi aºa cum l-auînvãþat pe el la cursurile de evanghelizare.De exemplu, aceºtia abia aºteaptã sã ridicipuþin vocea ca sã înceapã: �Vedeþi, nu aveþiduhul dragostei lui Hristos, aºa v-aþi învãþatvoi, preoþii, numai sã conduceþi ºi toatã lumeasã vã pupe mâna�.

Dupã ce discuþia �oficialã� s-a încheiatºi fiecare din noi a rãmas faþã în faþã cu câteun grupuleþ de sectanþi, eu m-am gânditsã-i fac o surprizã celui care vorbea mai mult.Taman când interlocutorul meu delirafascinat de cele câteva cuvinte greceºti princare încerca sã-mi arate cã Biblia ortodocºilornu-i bunã, în loc sã-l numesc satanã ºi sã-lblestem, eu m-am apropiat ºi l-am luatprieteneºte de umeri, chemându-l de-o parte.Zic: �Tu din ce sat eºti, frate?� Acesta, fâstâcitcu totul, mi-a rãspuns: �Din Copanca...� Zic:


�ªi aºa te-au învãþat pe tine în Copanca sãtâlcuieºti Scriptura?� Zice: �Nu, cã satul nostrunu-i departe de mãnãstirea voastrã ºi eu demulte ori am fost la mãnãstire...� Zic, fãrãsã-l las din braþe: �N-ar strica sã mai mergi lamãnãstire, cã maicã-ta cred cã merge�.

Sparge tiparul, simplificã discursul,adu-l pe interlocutor la normalitate.Smulgeþi-vã din ºuvoiul de citate ºi versetedin Biblie, care transformã totul într-un felde show. Vorbiþi ca doi oameni de treabã,pur ºi simplu, nu ca doi concurenþi la alegeri.Hristos rãmâne acelaºi, indiferent de câtecitate ºtie fiecare. Învingãtor este cel care ainstaurat dragostea, nu cel care a ºtiut sãciteze mai spectaculos Scriptura.

Am arãtat, desigur, numai un exemplucum se poate face acest lucru. Anume înacest fel trebuia dezarmat un tânãr harizmatdin Basarabia. Fiecare însã trebuie sã seadapteze în funcþie de iterlocutor. În cazuladus, am procedat astfel din câteva motive.În primul rând, ºtiam cã sectanþii n-au voiesã numeascã frate pe un ortodox (în special


harizmaþii ºi martorii lui Iehova).8 În clipaîn care eu l-am îmbrãþiºat de faþã cu membriisectei lui ºi i-am zis �frate� acesta ºi-a pierdutgraiul, la propriu. Pentru o chestie de astapoþi fi dat afarã din sectã. Totodatã, eu ºtiamcã el nu se poate apãra de îmbrãþiºarea mea,pentru cã altfel ar fi pãrut lipsit de dragoste,pe care chiar mai înainte susþinea cã nu oau ortodocºii. În al doilea rând, analizându-igesturile, mi-am dat seama cã este de la þarã.Atunci, peste primul ºoc, am adãugat altul:în loc sã mã stingheresc din cauza cuvintelorgreceºti, aºa cum i-a zis lui pastorul cã trebuiesã reacþionez, sau sã-l blestem, eu l-amîntrebat din ce sat este. Iar aceasta este ceamai grozavã armã: sã-l readuci pe om laorigini. Nu este deloc acel mod jignitor de anumi pe cineva �þãran�, ar fi pãcat, ci tocmaiaducerea la origini în sensul cel mai profund.Sã-l simplifici pe om.

8. Îi anunþ pe cei care vor sã experimenteze astfelde lucruri sã fie foarte precauþi, pentru cã mai ales secteleneoprotestante practicã un cameleonism admirabil, aºa cãele diferã �de la sat la sat�, deºi poartã acelaºi nume.


Satul este vârsta inocenþei, vârsta fericirii.Întrebaþi-o pe o prostituatã din ce sat este(cele mai multe sunt de la þarã, cãci sãrãciale-a adus la asta), dar întrebaþi-o cu blândeþe,ºi veþi vedea cã se însenineazã. Aproapenimeni nu pãcãtuieºte în sat, toþi pãcãtuiescdeparte de satul lor. Chiar ºi cele mai ieftineprostituate nu se culcã cu bãrbaþii din satullor ºi din cauza asta de multe ori suntplefturite de aceºtia: �Cum adicã, cu strãiniite culci, iar cu noi nu te culci?� Desfrânatanu poate pãcãtui în satul ei, acesta estelocuºorul ei sfânt, paradisul ei. Aici estemama ei ºi copilãria în care ar vrea sã seîntoarcã, atunci când îi este greu. De aceeal-am întrebat pe fratele meu harizmat dince sat este, pentru ca sã i se facã dor deinocenþa de odinioarã, când mergea cu mamalui la bisericã ºi nu pocea cuvintele ca pecasetele cu predici din America. Numai aºaîºi putea da seama cât de artificial era felullui nou de viaþã.

Satul sensibilizeazã tocmai pentru faptulcã exprimã originea. Din acest punct de ve-


dere, toþi oamenii sunt oarecum de la sat,adicã au în strãfundurile lor nostalgia sim-plitãþii, nostalgia originilor. Ea poate fi provo-catã foarte uºor prin aducerea discuþiei desprepãrinþi, despre oamenii dragi în general.

S-a întâmplat sã fiu într-o noapte pe ostradã lãturalnicã din Chiºinãu. Când amajuns în dreptul unei tarabe, o femeie veselã,ascultându-ºi prejudecata ei despre cãlugãri,mã strigã: �Pãrinte, îi pãcat sã fumezi?�. Euînsã i-am dat peste cap aºteptãrile. M-amoprit, am fãcut câþiva paºi înapoi, pentru cãde felul meu merg foarte repede ºi am rugat-o sã repete întrebarea. Atunci ea ºi-a datseama cã a pus aceastã întrebare doar ca sãse distreze, convinsã cã nu o voi bãga înseamã, cãci ºtia ºi ea foarte bine rãspunsul.M-am oprit doar ca sã-i spulber aceastãprejudecatã. Existã o mulþime de oamenipentru care preoþii, mai ales cãlugãrii, nicinu sunt oameni, sunt doar un fel depersonaje din bancuri. Într-un cuvânt, nusunt reali. Aceºti oameni nu au vorbit


niciodatã în viaþã cu un cãlugãr, pentru ei eo mirare chiar ºi faptul cã monahii ºtiu sãvorbeascã. Acum, aceastã femeie nu erabucuroasã de ceea ce a fãcut, ca un copilcare apasã, în joacã, butonul de la maºina despãlat ºi nu mai ºtie sã-l opreascã. Zic: �Epãcat, dar sunt pãcate ºi mai mari decâtfumatul�. �Da? Care-s ele?� ªi pentru cãam vãzut în ea o sinceritate copilãreascã(ruºinea îl aduce pe om la aceastã stare), amhotãrât sã-i povestesc despre pãcate. Amfãcut asta pentru cã ºtiam cã nimeni în viaþãîncã nu i-a vorbit despre pãcate ºi nu aveanici o vinã cã era aºa cum era. În jurul nostrus-au strâns ºi celelalte femei care vindeaucu ea ºi, din întrebare în întrebare, am fãcuto searã de catehizare. Dintr-odatã însã acoborât dintr-o maºinã un tânãr beat, aºacum ºtiu sã se îmbete tinerii în Chiºinãu, ºi,venind la ele, cãuta prilej de scandal. Nu þinminte cum a izbucnit neînþelegerea întreei, dar acesta a început sã le zgâlþâie masa ºisã le ameninþe cã le bate. Pe moment nuºtiam ce-ar fi mai bine sã facã un cãlugãr: sã


stea sau sã plece? Dar pe urmã mi-au venitîn minte niºte cuvinte de-ale Sfântului IoanGurã de Aur despre fãcãtorii de pace ºi m-am apropiat de tânãr. Acesta avea în mânã osticlã de vin din care mai trãgea câte oînghiþiturã. Zic: �Ce sãrbãtorim, frate?� ºi-liau de urmãr, ca pe un cunoscut. (Trebuiesã ºtiþi cã acest a lua de umãr la ruºi înseamnãa arãta cã eºti de o potrivã, cã îl tratezi de laegal la egal. Este ºi foarte riscant, de altfel,pentru cã poþi lua o bãtaie foarte bunã pentruasta). Acela se uitã la mine ºi cu greu sedezmeticeºte, vãzînd cã sunt cãlugãr. Zice:�E ziua mea ºi am fãcut un chef cu bãieþii�.Zic: �Eºti din Chiºinãu sau eºti student?�Acesta îmi întinde sticla ºi mie, iar eu leîndemn ºi pe femei: �Beþi de sãnãtateafratelui, cã-i ziua lui�. Eu mã gândeam sãgolim mai repede sticla aceea, ca sã nu-ºipiardã acela minþile cu totul, cã era la limitã.Ele însã vroiau s-o facã pe sfintele faþã demine ºi refuzau. Zic: �Scoateþi paharele�,pentru cã ºtiam cã au obiceiul sã þinã subtejghea paharele cu care beau votcã. Acela


îmi zice, sorbind din sticlã: �Nu sunt dinChiºinãu, sunt din satul cutare ºi sunt stu-dent�. Zic: �Ai pãrinþi bãtrâni? E greu acumîn sat, vine ºi iarna. Le-ai tãiat lemne pentruiarnã?� ªi atunci, tânãrul acesta, care era gatasã rãstoarne ºi sã batã, ºi-a bãgat capul înumãrul meu, scrâºnind: �Nu, nu le-am tãiatlemne�. ªi a început a plânge în hohote caun om care îºi plânge un mort, nemaiþinândseama de femeile acelea. Aºa am plecatamândoi îmbrãþiºaþi.

Ne-am despãrþit târziu cu acel tânãr ºinu l-am mai vãzut de atunci. Poate dacã l-aºîntâlni nici nu l-aº mai cunoaºte, pentru cãera noapte ºi nu i-am vãzut bine faþa.

Prejudecãþile stau între slujitorii luiHristos ºi restul lumii ca un zid. Le ºtim cutoþii care sunt ele. Deci, sã nu le hrãnimprin purtãrile noastre. Cei dintâi se grãbescsã-i eticheteze pe ceilalþi, iar aceia încã nuau avut ocazia sã scape de urmãrile ateismuluiºtiinþific ºi a umanismului desacralizat. Deaceea, de multe ori, e nevoie de acþiuni


ºocante care sã dãrâme, ca un fulger, zidulacesta al indiferenþei.

Am fost ºi eu martor la o convertirecare ar putea alcãtui un capitol dintr-unpateric contemporan. M-am întâmplat cu unieromonah de la Noul Neamþ în Chiºinãu,trimiºi cu ceva ascultare de la mãnãstire. Pedrum acesta m-a invitat sã mergem laveriºorul lui, cu care nu s-a vãzut de laintrarea lui în mãnãstire. N-am vrut sã-l refuz,deºi mie nu-mi prea place sã intru în casestrãine neinvitat.

Când am intrat în casã, m-a izbit acelduh cumplit al pustietãþii, care mie îmi eracunoscut. Veriºorul acesta concubina cu ofetiºcanã care se prostitua prin Grecia. El însuºiera hoþ de maºini ºi hoþ de tot ce vrei. Pemasã erau câteva sticle de votcã ieftinã, niºtelãmâi ºi parcã niºte peºte. Tot atunci maiintrase o pereche, cam cu aceleaºi îndeletniciri.Toþi fumau, ºi bãrbaþii ºi fetele.

Închipuiþi-vã cum arãtau doi cãlugãri laaceastã masã. Prietenul meu încã avea ce


vorbi cu ei, cã-i cunoºtea, eu însã chiar nuaveam nici un rost acolo. Cu toate cã, separe, rostul a fost acela de a vedea ºi de aputea scrie acum despre asta.

Atmosfera aceea de beþie ruseascã eraatât de apãsãtoare, încât începuse sã-mimacine încetul cu încetul liniºtea sufleteascã.Vedeam cã mã cufund într-o tristeþe aproapebacovianã. ªi la toate acestea a pus capacpurtarea prietenului meu. Acesta s-a pusumãr la umãr cu ceilalþi ºi bea votcã culãmâie. Am început sã mã îngrijorez. Zic:�Acesta acuº se îmbatã ºi, pânã la urmã, nemai trezim în pat cu vreo femeie�. N-amîndrãznit însã sã-i spun nimic, ziceam ºi eu�Doamne Iisuse...� cum puteam, aºteptândsã se termine totul mai repede.

Pânã la urmã m-am cufundat în judecare,convins cã ceea ce face el chiar e un marepãcat, cã nu este el ca Sfinþii Pãrinþi carerecurgeau la astfel de metode extreme pentrua câºtiga un om. Cã, oricum, un om ca vãrulsãu nu-l convertesc nici o mie de Sfinþi.Mai ales cã acela nu mai sfârºea cu glumele


ºi batjocura. Aºa am ºi plecat, cu acest gustamar de zãdãrnicie.

Peste câteva luni însã ne-am pomenitcu acel vãr la mãnãstire. Acesta se întâlnisecu un om cãruia îi furase BMW-ul, dar, spremirarea lui, acela nu i-a luat maºina, ci doari-a zis: �Sã ºtii cã tu nu o sã mori de moartebunã�. Aceastã întâmplare l-a determinat sãlase viaþa pe care a dus-o ºi sã aleagãmonahismul.

Fratele acesta a petrecut în mãnãstiredoar câteva luni ºi a murit. În timp ce umflaroata de la camion, cã avea ascultarea asta, dela presiune, i-a sãrit discul în frunte. A maitrãit câteva zile în spital, în comã. În ultimazi s-a sculat ºi a umblat, spre mirarea medicilor.La capul lui stãtea un frate rus, care-i cânta�Bucurã-te, Stãpânã, milostivã pentru noiînaintea lui Dumnezeu mijlocitoare�. Îi plãceaºi-l ruga pe fratele sã-l cânte iarãºi ºi iarãºi. Amurit ascultând acest cântec.

Atunci am înþeles cã prietenul meuieromonah, atunci când îl judecam eu, nu abãut votcã, ci dragoste.


ªi acesta este un fel de a înfãptuicuvintele Apostolului Pavel, care rãmân lafel de valabile ºi astãzi, în ciudacomportamentului de lemn pe care ºi-lînsuºesc creºtinii: �Cu iudeii am fost ca uniudeu, ca sã dobândesc pe iudei; cu cei de sublege, ca unul de sub lege, deºi eu nu sunt sub lege,ca sã dobândesc pe cei de sub lege; cu cei ce n-auLegea, m-am fãcut ca unul fãrã lege, deºi nu suntfãrã legea lui Dumnezeu, ci având legea luiHristos, ca sã dobândesc pe cei ce nu au Legea;cu cei slabi m-am fãcut slab, ca pe cei slabi sã-idobândesc; tuturor toate m-am fãcut, ca, în oricechip, sã mântuiesc pe unii� (I Cor. 9, 20-22).

5. �Fii aspru cu tineºi îngãduitor cu ceilalþi�

Orice om tânjeºte sã fie înþeles, dar sesimte înþeles numai de cel care îi remarcã ºiîi vorbeºte de calitãþile sale ascunse, pe carealþii nu i le observã. A vedea calitãþile ascunseînsã este o însuºire a celor care au unexerciþiu spiritual permanent, la care nu se


poate ajunge fãrã darul lui Dumnezeu. Astriga în dreapta ºi în stânga ºi a fãgãduidegrabã iadul este propriu râvnei trupeºti.Oamenii sfinþi însã, care au ajuns la dragoste,nu mai pot avea aceastã atitudine. Cãcidragostea, spune Sfântul Serghie de laRadonej, înseamnã a fi aspru cu tine, darîngãduitor cu ceilalþi. Cred cã mãsuradesãvârºirii noastre duhovniceºti o putemdeduce din felul în care ne raportãm laoamenii care încã mai sãvârºesc cele maicumplite pãcate.

6. Laudã ºi câºtigã

În Patericul Egiptean ni se povesteºteo întâmplare care întãreºte tradiþia de predicãa Apostolului Pavel. Se spune despre avvaMacarie Egipteanul cã se suia odatã la schitla muntele Nitriei. ªi dacã s-a apropiat delocul acela, a zis ucenicului sãu: �Mergi maiînainte puþin�. ªi mergând el mai înainte,s-a întâlnit cu un slujitor de-al elinilor. ªistrigându-l fratele îl chema, zicând:


�Demone! demone!, unde alergi?� ªiîntorcându-se acela, i-a dat bãtãi ºi l-a lãsatmai mort. ªi luând lemnul alerga. ªi mergândpuþin mai înainte, l-a întâmpinat avvaMacarie alergând ºi i-a zis: �Mântuieºte-te,mântuieºte-te, ostenitorule!� ªi minunându-se, elinul a venit la el ºi i-a zis: �Ce bunãtateai vãzut la mine de m-ai heretisit aºa?� I-arãspuns lui bãtrânul: �Te-am vãzutostenindu-te ºi nu ºtii cã în zadar teosteneºti�. I-a zis ºi el lui: �ªi eu pentruheretisirea ta m-am umilit ºi am cunoscutcã din partea lui Dumnezeu eºti. Dar altcãlugãr întâmpinându-mã, m-a ocãrât ºi eui-am dat bãtãi de moarte�. ªi a cunoscutbãtrânul cã ucenicul lui este. ªi þinându-seslujitorul elinesc de picioarele lui, zicea: �Nute voi lãsa de nu mã vei face cãlugãr!� Atunciau venit deasupra unde era cãlugãrul ºi l-auþinut pe dânsul, ºi l-au dus la bisericamuntelui. ªi vãzând pe slujitorul elinescîmpreunã cu bãtrânul, s-au uimit. ªi l-aufãcut cãlugãr, ºi mulþi dintre elini s-au fãcutpentru dânsul creºtini. Deci, zicea avva


Macarie: �Cu cuvânt rãu ºi pe cei buni îifaci rãi, ºi cu cuvânt bun ºi pe cei rãi îi facibuni�.9

Odatã a venit la Sfântul Siluan Athonitulun preot tânãr din Rusia ºi i s-a plâns cã efoarte grea viaþa de preot. �Dar ce necazuriai?�, l-a întrebat Sfântul. �Nu mai rãzbesccu sectanþii ãºtia�, i s-a plâns preotul. �Darcum procedezi cu ei?� �Ei, le spun adevãrul,cã-s în rãtãcire ºi cã dacã n-o sã vinã la dreaptacredinþã o sã meargã toþi în iad�. AtunciSfântul i-a zis: �Nu aºa, prietene, tu zi-lemai întâi despre faptele lor bune. Zi: cebine cã ºi voi credeþi în Hristos, cãpropovãduiþi milostenia ºi dragostea. ªi abiadupã asta, cu multã îngãduinþã, vorbeºte-leºi despre dogmele credinþei�.

Mulþi credincioºi, citind ºi auzind cãmândria este un mare pãcat, nu mai laudãniciodatã pe nimeni, nici chiar pe copii, de

9. Patericul Egiptean, pentru avva Macarie, 37.


fricã sã nu �cadã în mândrie�. Eu când audpe câte cineva care, plecând capul cuprefãcutã smerenie, începe sã îndruge la �vai,pãrinte, nu mai spuneþi, cã o sã cad înmândire�, îl întreb dacã nu cumva în restultimpului se aflã în smerenie. De regulã, aceºtioameni sar ca fripþi, �se smintesc� când îiîndemni la normalitate. �Cum sã lauzi pecineva? Cã pe urmã ºi-o ia în cap!� Oameniinu înþeleg cã ºi lauda ºi mustrarea suntpentru oameni ºi cã prin amândouã semodeleazã omul. Multe familii credincioase,care îºi educã copiii într-un zelotism exagerat,þinându-i în picioare ore întregi la paracliseºi acatiste se mirã ca aceºtia, când se apropiede adolescenþã, încep sã nu mai umble labisericã.

Sfântul Teofan Zãvorâtul, care a fost unmare ascet, îi mustrã pe pãrinþii care facacest lucru. El le recomandã sã nu-i obligepe copii sã se roage cu rugãciuni din carte,ci sã rosteascã ceea ce le spune lor inima:�Doamne, ajutã; Mulþumesc Þie, Doamne;Slavã Þie, Doamne� ori de câte ori îºi aduc


aminte de Dumnezeu. Aceasta tocmai pentrua nu li se lehãmisi de rugãciune, pentru cãrugãciunea nu trebuie sã fie o normã, ci onecesitate.

Sfântul Serafim de la Sarov, care apetrecut în genunchi pe o piatrã o mie dezile ºi nopþi, iarãºi avea o foarte mareîngãduinþã pentru neputinþele altora. Deexemplu, el le-a dat voie surorilor de lamãnãstirea Diveevo sã mãnânce de patruori pe zi, obicei care se pãstreazã ºi astãzi,ceea ce pentru greci este o smintealã. Sfântulnu numai cã le-a permis patru mese pe zi,ci chiar le dãdea voie sã þinã pesmeþi subpernã ºi sã ronþãie ºi noaptea, dacã le e foame,numai �sã nu se mâhneascã�.

Acest �sã nu se mâhneascã� este o piatrãde temelie în viaþa duhovniceascã. Mariiasceþi ºtiu cã pentru o mâhnire, chiar ºiinconºtientã, adusã cuiva Dumnezeu nu maiprimeºte rugãciunea. Grija de a nu mâhni eatât de mare la oamenii desãvârºiþi, încât,fiind întrebat odatã de ucenici ce vor face


dacã vor vedea pe un frate dormitând înbisericã, Sfântul Pimen a rãspuns: �Eu, cuadevãrat, de voi vedea pe fratele cãdormiteazã, pun capul lui pe genunchii meiºi-l odihnesc�.10

Lauda sfinþilor, a oamenilorduhovniceºti, nu este o linguºealã, ci o vederea binelui din celãlalt. A fi sfânt înseamnã a-ivedea pe toþi oamenii mai sfinþi decât tine.Aceasta este definiþia creºtinã a sfinþeniei.Ce-i de mirare, dar, cã sfinþii îi laudã pepãcãtoºi? Condamnabilã este lauda vicleanã,ce se face pentru a obþine niºte profituri,aºa cum îºi laudã angajaþii patronul, dar nuºi lauda izvorâtã din dragoste. Cei desãvârºiþinu mai au nevoie sã fie lãudaþi, dar nu ºi ceineputincioºi. În cazul acestora, a nu lãuda,de multe ori, echivaleazã cu a mâhni, vedemaceasta mai ales la copii. De aceea sfinþiirecurg la laudã, fac multe pogorãminte.

10. Patericul Egiptean, Pentru avva Pimen, 92.


Lauda, pentru începãtor, este oîncurajare. ªi mai ales sfinþii, pentru cãmustrau atât de rar, recurgeau la laudã, caucenicul sã înþeleagã cã faptele pentru carenu este lãudat nu sunt atât de bune ca celelãudate. Dar ºi în cazul laudei, ºi în cazulîngãduinþei, sfinþii nu au urmãrit decât unsingur scop: dragostea, acel �sã numâhneascã�, pentru a-l câºtiga pe om pentruHristos.

7. �Dragostea toate le crede� I Cor. 13, 7

Despre acelaºi Sfânt Pimen, care eramare pentru cã �acoperea pãcatele altora�,se povesteºte un caz potrivit pentru discuþianoastrã. Trebuie sã se ºtie cã, în monahismulortodox, a face milostenie cãlugãrul, lãsândnevoinþele sale, nu este vãzutã ca o virtute,ci ca o scãdere. Aceasta pentru cã monahula împlinit toatã porunca milosteniei atuncicând s-a lepãdat de toate, devenind sãracpentru Hristos. Cãlugãrul poate sã facãmilostenie numai din cele pe care i le aduce


lumea, dar nu poate sã lase rugãciunea,tãcerea ºi privegherile pentru a se îndeletnicicu dobândirea banilor pentru milostenie.Sfinþii Pãrinþi spun cã aceastã pornire încãlugãr este un început de mândrie ºiînºelare, cãci prin milosteniile acesteamateriale vrea sã-ºi odihneascã cugetul cumcã a fãcut ceva bun. E un fel de a plãceaoamenilor. Într-un cuvânt, milosteniamaterialã e treaba mirenilor, nu a cãlugãrilor.Aºadar, un frate a venit la avva Pimen ºi i-azis lui: �Seamãn þarina mea ºi fac dintr-însamilostenie�. I-a zis lui bãtrânul: �Bine faci!�ªi s-a dus cu osârdie ºi a sporit milostenia.ªi a auzit avva Anuv cuvântul, ºi i-a zis luiavva Pimen: �Nu te temi de Dumnezeu aºagrãind fratelui?� ªi a tãcut bãtrânul. Dupãdouã zile a trimis avva Pimen la fratele ºi i-a zis lui, ca sã audã ºi avva Anuv: �Ce mi-aizis alaltãieri, cã mintea mea era aiurea?� ªii-a zis lui fratele: �Am zis cã seamãn þarinamea ºi fac dintr-însa milostenie�. ªi i-a zisavva Pimen: �Am gândit cã pentru frateletãu cel mirean ai grãit, iar dacã tu eºti cel ce


faci lucrul acesta, nu este lucru cãlugãresc�.Iar el auzind s-a mâhnit, zicând: �Alt lucrunu ºtiu, decât acesta, ºi nu pot ca sã nuseamãn þarina mea�. Deci, dupã ce s-a dus,a fãcut metanie avva Anuv lui avva Pimen,zicând: �Iartã-mã�. ªi i-a zis Pimen: �Eu dela început ºtiam cã nu este lucru cãlugãresc,dar dupã socoteala lui am grãit ºi m-amstrãduit spre sporirea dragostei, iar acum s-adus mâhnit ºi tot la fel face�.11

Tot acesta spunea cã de va greºi omulºi va tãgãdui, zicând n-am greºit, nu-l mustra.Altminteri, îi tai osârdia. Iar de vei zice lui:nu te mâhni, frate, ci te pãzeºte de acumînainte, îi ridici sufletul spre pocãinþã.12

Aceastã îngãduinþã pentru neputinþeleomeneºti o aratã cei mai mari asceþi aicreºtinismului. Nu este nicidecum o aprobarea pãcatului, dupã cum vom vedea, ci doarde judecarea pãcatului dupã mãsura celuicare îl fãptuieºte. Aceasta este împlinirea

11. Ibidem, 22.12. Ibidem, 23.


îndemnului Apostolului Pavel de a ne �purtasarcinile unul altuia� (Gal. 6, 2). Prin aceastase vede dacã ascetul, fie cã este pustnic, fiecã-i o simplã þãrancã zeloatã, se nevoieºtecorect, dacã nu impune mãsura proprie altora,dacã nu-i judecã pe alþii de pe culmileasprimii sale. Aceºti oameni aveau vederealucrurilor în perspectivã, ei nu judecau penimeni la moment. Sfântul MacarieEgipteanul ne îndeamnã: �Sã nu judecãmpe nimeni, nici pe cei rãi ºi stricaþi, sã nu-icriticãm, sã-i vedem curaþi ºi drepþi, aºa cumar trebui sã fie ºi sã ne rugãm neîncetatpentru îndreptarea lor, cãci încã �nu ºtiu cefac�. Aºa priveºte cel curat cu inima pe toþicei din jurul lui. Pentru ochiul curat, toatesunt curate... De multe ori, fãrã ca noi sãºtim, în aceºti oameni aparent stricaþi în ochiilumii se ascund sfinþi de-ai lui Dumnezeusau viitori sfinþi�.13

13. Pocãinþa sau întoarcerea la Dumnezeu, Extrasedin Omiliile duhovniceºti ale Sf. Macarie Egipteanul, Ed.Bizantinã, p. 53.


A-l judeca pe pãcãtos raportându-l doarla pãcatele sale înseamnã a-L exclude peDumnezeu din viaþa lui. Sfinþii arãtauîntotdeauna atâta îngãduinþã pentru cãvedeau în toate doar un început, un începutpe care Dumnezeu, conlucrând cu omul, îlpoate desãvârºi. A fi sfânt înseamnã a ºti sãvezi în ce constã acest început în fiecareom ºi sã-l încurajezi, dar mai ales, sã fii cumare bãgare de seamã ca sã nu-l stingi.

Aceastã vedere nu este deloc o invenþiea unor pustnici ciudaþi din Pustia Egiptuluiºi a altora de felul lor. Nu este nici mãcarun ºiretlic oratoric al Apostolului Pavel,pentru cã acesta n-ar fi fãcut aceasta dacãnu ar fi învãþat-o de la Însuºi Mântuitorul.Hristos este Cel care a arãtat întotdeaunamare îngãduinþã faþã de neputinþele noastreºi nu ne-a judecat niciodatã dupã pãcatelenoastre. Cã �nu dupã pãcatele noastre a fãcutnouã, nici dupã fãrãdelegile noastre a rãsplãtitnouã� (Ps. 102, 10).


Odatã, pe când stãtea la masã împreunãcu ucenicii în casa lui Simon cel lepros, s-aapropiat de Hristos o femeie pãcãtoasã, avândun alabastru cu mir de mult preþ, ºi l-a turnatpe capul Lui (Mt. 26, 6-7). �Iar ucenicii Luivãzând s-au mâniat, zicând: �Pentru ce risipaaceasta? Cã se putea vinde scump acest mir, iarbanii sã se dea sãracilor!� Dar Iisus cunoscânda zis: �Pentru ce faceþi supãrare femeii? Cã lucrubun a fãcut pentru Mine. Cã pe sãraci pururea îiaveþi cu voi, dar pe Mine nu mã aveþi pururea.Cã vãrsând mirul acesta pe trupul Meu spreîngroparea Mea a fãcut-o. Amin zic vouã!Oriunde se va propovãdui Evanghelia aceasta,în toatã lumea, se va spune ºi despre ce a fãcut easpre pomenirea ei� (Mt. 26, 8-13).

Oare au greºit într-adevãr ucenicii,mustrând risipa de bani fãcutã pentru mir?Oare nu au reacþionat ei conform învãþãturiipe care le-a dat-o Hristos? Cã ucenicii L-auauzit pe Hristos zicând: �Milã voiesc ºi nujertfã� (Mt. 9, 13). Ucenicii au vãzut cãHristos îi mustra pe iudei pentru cã au lãsatmilostenia ºi dragostea ºi se limitau doar la


jertfe ºi arderi de tot. Deci, dacã jertfele ºiarderile de tot nu-i mai plãceau luiDumnezeu, s-au gândit ei, cu atât mai multnu-i va plãcea aceastã ungere cu mir. Aºadar,ucenicii nu au greºit cu nimic, dar ei aureacþionat ca niºte zeloþi din zilele noastre,fãrã sã se gândeascã la starea sufleteascã aacelei femei ºi la gândul cu care a vãrsat eamirul pe capul Mântuitorului. Hristos însãi-a îngãduit femeii sã toarne mirul pe capulLui. Chiar mai mult, Hristos preferã sã-i certepe ucenici, care au arãtat atâta râvnã pentrumilostenie, ºi sã o laude pe femeie pentru ofaptã nedesãvârºitã, numai ca sã nu omâhneascã. Hristos îi mustrã: �Pentru ce faceþisupãrare femeii?� Apoi o laudã pe aceastacum nu lãudase încã pe nici unul dintreucenici, zicând: �Adevãrat vã zic, cã oriundese va propovãdui Evanghelia aceasta se va vorbiºi de ce a fãcut ea�.

Sfântul Ioan Gurã de Aur astfel vededezlegarea acestui comportament al luiHristos: �Ca sã-i înveþe pe ucenici sã nucearã de la început oamenilor mai slabi în


credinþã cele mai mari fapte. De aceea nicinu judecã în ea însãºi fapta sãvârºitã defemeie, ci în legãturã cu starea ei sufleteascã.Dacã Domnul ar fi vrut sã facã o lege dinspusele Sale de acum, apoi n-ar fi vorbitdeloc de femeie; dar vorbeºte de ea ca sãafli cã pentru ea a spus acele cuvinte, ca sãnu înnãbuºe credinþa ei ce odrãslise, ci sã oîntãreascã mai mult. Le grãieºte aºa ucenicilorca sã lãudãm ºi sã încãlzim cu focul dragosteinoastre pe cel care face o faptã bunã, chiardacã fapta lui nu-i desãvârºit de bunã ºi sãnu-i cerem aceluia de la început sã fie cutotul desãvârºit. Cã Însuºi Domnul voia maicu seamã aceasta se vede de acolo cã El,Care nu avea unde sã-ªi plece capul (Mt. 8,20), a poruncit ucenicilor Lui sã aibã pungã(In. 13, 29). Dar acum nu era timpul sãîndrepte ce se fãcuse, ci sã laude o faptãbunã. Dupã cum dacã cineva l-ar fi întrebatînainte de a fi fãcut femeia lucrul acesta, Eln-ar fi grãit aºa, tot aºa, dupã ce a fãcutaceasta, Hristos a urmãrit un singur lucru,ca ea sã nu se simtã stânjenitã din pricina


mustrãrii ucenicilor, ci sã plece mai bunã,ajungând mai plinã de râvnã, datoritãblândeþii Lui. Dupã ce a vãrsat mirul, nicin-ar mai fi avut vreun rost mustrarea. ªi tu,dar, dacã vezi pe cineva cã face niºte sfintevase ºi cã le aduce la bisericã sau dacã vezipe un om cã împodobeºte zidurile saupardoseala bisericii, nu porunci sã vândã sausã strice ce-a fãcut, ca sã nu-i înnãbuºi râvna;dar dacã te întreabã înainte de a face,porunceºte sã dea sãracilor banii ce vrea sã-icheltuiascã; pentru cã ºi Hristos tot aºa afãcut, ca sã nu-i strice inima femeii, ºi totce-a spus, spre mângâierea ei a spus-o�.14

Mi s-a întâmplat ºi mie sã asist la orevãrsare a dragostei de felul acesta. În toamnaanului trecut a fost invitat la hramul mãnãstiriiNoul Neamþ arhiepiscopul Serghie alTernopolului. Acest episcop pur ºi simplu afermecat pe toþi cu simplitatea sa aristocraticã

14. Ioan Gurã de Aur, Omilii la Matei, Ed. Inst.Biblic al BOR, 1994, pp. 906-908.


ºi duhul rugãciunii pe care þi-l transmitea. Eleste cunoscut ºi iubit în cercurile cãlugãreºtiºi ale mirenilor din întreaga Patriarhie Rusãca unul care a dobândit darul rugãciuniineîncetate ºi aceasta se simþea în toatemiºcãrile sale. Dupã Liturghie, am mers cutoþii la masã. Dupã ce au vorbit episcopii, cãmai erau încã trei, pe lângã Serghie, li s-a datcuvântul ºi altora, preoþi ºi mireni. La unmoment dat, s-a ridicat unul dintrebinefãcãtorii mãnãstirii, un patron oarecare,ºi cu o mimicã tipicã de om de afaceri dinBasarabia, ºi-a început discursul cam aºa: �ªtiþi,ºi eu cred în Dumnezeu în felul meu...� ªiîndatã mintea mea împãtimitã s-a gândit:�Unde se mai bagã ºi ãsta, peste episcopi ºipreoþi cu credinþa lui �în felul lui� înDumnezeu?� Atunci m-am uitat la ÎnaltulSerghie, sã vãd cum aratã când se plictiseºte.Dar am fost umilit când am vãzut cum ºi-alãsat tacâmurile la o parte ºi asculta cu o atenþiede copil ceea ce spunea acel om, de parcã arfi auzit cine ºtie ce lucruri, pe care în altãparte n-ar mai fi putut sã le audã. Faþa


episcopului s-a luminat de o bucurie negrãitãcând a auzit cuvintele �cred ºi eu înDumnezeu în felul meu�. Atunci mi-am datseama cã aºa este dragostea ºi adevãratasfinþenie. Pot spune cã m-a marcat aceastãîntâmplare simplã, mai ales cã s-a petrecutchiar în ziua hirotonirii mele, ºi-mi vine înminte ori de câte ori mi se întâmplã sã staude vorbã cu un om cu credinþã nedesãvârºitã.

8. Primejdia laxismului

Pogorãmintele fãcute de Sfinþii Pãrinþiau un cu totul alt caracter decâtpogorãmintele propuse de miºcarea laxistãîn Biserica Romano-Catolicã din sec. XVII.Nu este vorba aici un laxism ca urmare aunei vieþi personale dezordonate ºi plinede desfãtãri, dupã principiul: �Fac eu, sãfacã ºi alþii, pentru cã-s alte timpuri�.

Sfântul ierarh Luca Voino-Iasineþki, unmãrturisitor care a traversat lagãrelecomuniste, în circularele sale îºi atenþionapreoþii sã nu cadã în înºelarea de a recomanda


ºi altora slãbiciunile lor personale, ca pe unelepe care Dumnezeu le iartã uºor, ci sãcanoniseascã dupã cuviinþã.15 Existã, deexemplu, în zilele noastre preoþi care zic cãa nu þine cele patru posturi de peste an nueste pãcat, deoarece ei înºiºi nu le þin. Sigurcã în felul acesta se pierde ºi preotul ºi celpovãþuit de el. Aºa am gãsit, în cartea unuiduhovnic român foarte vestit,16 o încuviinþarede a merge cãlugãrii la nunþi ºi la petreceri,cu argumentul cã ºi el merge la nunþi. Nucred cã este bine sã se spunã aºa ceva, pentrucã, în cazul dat, nu se adreseazã unui fratecare a venit sã se pocãiascã în chilia lui, civorbeºte despre tagma cãlugãreascã la general,

15. În carte se mai gãsesc câteva referinþe la autoridespre care nu pot oferi note concrete. Aceasta este pentrucã, aflându-mã în România, nu am la îndemânã cãrþile.Oricum, ele sunt în rusã ºi nu ºtiu dacã îi foloseºte cititoruluisã le cunoascã titlul. Garantez însã cã aceste cãrþi ºi autorinu sunt inventaþi de mine ºi, la nevoie, pot fi verificate.

16. Îmi reactualizez doleanþa de a nu da numeleexemplelor negative. Dacã cineva vrea sã verificeautenticitatea surselor citate de mine, sã-mi scrie [email protected]


care trebuie sã rãmânã model de ascezã ºilepãdare de lume. Aºa laxiºtii romano-catolicidin sec. XVII au ajuns sã spunã cãmasturbarea ºi avortul în primele 40 de zilenu sunt pãcate (ºirul continuã).17 Riscurileacestea trebuie luate în seamã, mai ales învârtejul societãþii contemporane, când viaþas-a transformat într-un can-can general.

Diferenþa dintre cele douã pricini alepogorãmântului este mare. Dacã un preotcare nu þine posturile îþi spune sã nuposteºti, îþi pare cã nu faci nici un pãcat ºinu te îndrepþi niciodatã. Dar când îþidezleagã postul un preot care el însuºiposteºte, te mustrã cugetul pentru cã tenumeri printre cei handicapaþi, printrecredincioºii de la uºa bisericii, care nu potîndeplini nici mãcar lucrurile elementare.În aceastã situaþie, penitentul nu percepe

17. Vezi mai în amãnunt la Jean Delumeau,Mãrturisirea ºi iertarea, Dificultãþile confesiunii. Secolele XIII-XVIII, Ed. Polirom, 1998.


dezlegarea postului ca pe o favoare, ci ca peo amânare, ca pe o lipsã de încredere. De laun timp, el înþelege cã se aflã în situaþiaunui bãieþandru pe care bãieþii mai marinu-l lasã în terenul de fotbal, rezervându-idoar umila plãcere de a aduce mingea cândcineva o bate aiurea. Este un fel de a spunedin partea duhovnicului: �Eu te las sã faciastfel pentru cã eºti neputincios ºi slab, darcând te vei înzdrãveni, va trebui sã faci ºi tuceea ce vezi la mine�. Aceste cuvinte însãnu trebuie sã le rosteascã duhovniculniciodatã, ele singure vor bate ca ociocãnitoare în pieptul celui dornic dedesãvârºire, pânã vor rãzbi.

Sfinþii nu fãceau niciodatã concesiipentru cã ei înºiºi ºi le permiteau, ci pentruluciditatea duhovniceascã. Îngãduinþasfântului faþã de pãcãtos, cum am mai spus,avea scopul de a-l încuraja sã facã mãcarpuþinul bine pe care îl face, pentru cãperseverenþa în puþin duce la cele mari.Pogorãmântul duhovnicesc este o descoperirea Duhului Sfânt ºi presupune angajarea


duhovnicului în lupta credinciosului. A faceun pogorãmânt înseamnã a lua asupra sarestul de povarã pe care nu l-a putut ducecel slab, pentru ca împreunã sã ajungã ladestinaþie. Aceasta înseamnã �a-þi punesufletul pentru prietenul tãu� (In. 15, 13). Aºaa fost înþeles pogorãmântul în tradiþiaortodoxã dintotdeuna, nu ca o abandonareîn pãcat, nu ca o credinþã netoatã cã, pânã laurmã, pãcatele nu sunt chiar atât de mari ºipoþi sã le faci în continuare. Nu. Ci ca un�fã cât poþi, chiar dacã ceea ce poþi esteîncã puþin�.

Conteazã nu performanþele, ci efortulde voinþã fãcut de pãcãtos. De aceea Sfinþiilaudã nu atât roadele, care la început suntfoarte slabe, cât voinþa, care la început estemai mare decât roadele mari ale celordesãvârºiþi. Începãtorul trebuie încurajat sãnu se deznãdãjduiascã când vede discrepanþaatât de mare dintre efortul depus ºi rezultat,pentru cã Dumnezeu îl judecã pentru voinþã,cãci anume voinþa este cea pe care se grãbescsã o atace demonii.


Angajarea în lupta celuilalt cunoaºteuneori proporþii cutremurãtoare. De aceea nueste nici o exagerare a o considera ca pe opunere a sufletului pentru aproapele tãu, ceamai desãvârºitã dragoste. Ca sã ilustrez cumînþelege tradiþia ortodoxã aceastã angajare, voiaduce iarãºi un caz din Pateric. Se spune cã avenit unul din bãtrâni la avva Ahila ºi l-avãzut pe el scuipând sânge din gura lui ºi l-aîntrebat: �Ce este aceasta, pãrinte?� Rãspuns-a bãtrânul: �Este cuvântul fratelui care m-amâhnit ºi m-am silit sã nu-l vestesc lui, ºim-am rugat lui Dumnezeu ca sã-l ridice dela mine. ªi s-a fãcut cuvântul lui ca sângeleîn gura mea ºi l-am scuipat jos. ªi m-am liniºtit,ºi mâhnirea am uitat-o�.18

9. Un model de mustrare

Aºadar, pânã aici am discutat necesitateapregãtirii ascultãtorului pentru primireaadevãrului. Modelul paulin de predicã ne

18. Patericul Egiptean, pentru avva Ahila, 4.


recomandã în acest sens o uºoarã catehizarea ascultãtorului, adicã, pur ºi simplu, sã-ipovestim despre Hristos. Totodatã nu trebuiesã uitãm cã acest ascultãtor n-ar avea nevoiede sfaturile noastre dacã nu ar fi necredincios,adicã dacã nu ar trãi într-un cu totul alt sistemde valori decât cel creºtin. De aceea estenormal ca lui sã-i parã stranii, neînþelesemulte din lucrurile care unui creºtin îi parnormale. Aceasta nu trebuie sã ne indigneze.Despre Hristos se poate povesti în multefeluri ºi pe înþelesul tuturor. Sã nu uitãm cãDumnezeu, când a vrut sã vinã în lume, avestit naºterea sa printr-un înger în chip destea, pentru înþelegerea pãgânilor. DarDumnezeu a fãcut astfel pentru cã acei magipersani nu erau obiºnuiþi sã primeascã veºtide la îngeri, ca evreii, ci toate le citeau dinstele. Dumnezeu a ales aceastã cale tocmaipentru a-i ruºina pe iudei ºi astfel sã facãînceputul întoarcerii neamurilor la El.

Prin urmare, ºi predicatorul ortodox,pentru a se face înþeles, de multe ori trebuiesã renunþe la termenii tradiþionali ºi sã adopte


un limbaj accesibil ascultãtorului. Aceasta nupresupune defel admiterea erorilor dogmatice,adicã hulei, pentru cã asta ar însemna sãnu-ºi îndeplineascã scopul, propovãduindaltceva decât ceea ce ºi-a propus.

În primul rând, trebuie sã renunþe laaerul cã tot ce spune el trebuie neapãratcrezut. Nu existã nici o îndoialã cã credinþacreºtinã este singura adevãratã, însã existãposibilitatea ca tu, cel ce predici, sã nu fiipe mãsura desãvârºirii creºtinismului. În cazulacesta trebuie sã lãsãm mai mult loc DuhuluiSfânt sã lucreze ºi mai puþin isteþimii noastre.Discuþia trebuie sã aibã mai mult caracterulunei cãutãri comune, decât a unei lecþii, aunei impuneri.

Dupã ce am vorbit atâta despre folosullaudelor ºi al îngãduinþei pe care o arãtãmîncepãtorului, trebuie sã recunoaºtem ºinecesitatea mustrãrii. ªi dacã a lãuda este oºtiinþã, a mustra este o ºtiinþã ºi mai mare.De multe ori o simplã mustrare îl poate alungape cel slab din Bisericã. Apostolul Pavel, când


a vrut sã-i mustre pe homosexualii din Roma,ºi-a construit mustrarea pe etape. Dupã cei-a lãudat pe romani cã �credinþa lor se vesteºteîn toatã lumea� (1, 8), dupã ce le-a vorbitdespre marea dragoste pe care le-o poartã ºichiar s-a identificat cu ei prin cuvintele �mãmângâi împreunã cu voi prin credinþa noastrãlaolaltã, a voastrã ºi a mea� (1, 12), Apostolulîi pregãteºte pentru o discuþie mai durã.

Mai întâi le spune cã �este dator ºielinilor, ºi barbarilor, ºi învãþaþilor ºineînvãþaþilor� (1, 14), arãtând cã cele ce leva spune nu se adreseazã numai lor, ci lumiiîntregi. Este, totuºi, o mare consolare sã ºtiicã nu eºti certat numai tu. Spunând cã este�dator�, Apostolul ca ºi cum ar spune: �Euînsumi nu v-aº mustra cu nimic, dacã nu aº fidator�. Pe urmã face o afirmaþie foarte generalãdespre dreptatea ºi mânia lui Dumnezeu:�Cãci mânia lui Dumnezeu se descoperã din cerpeste toatã fãrãdelegea ºi peste toatã nedreptateaoamenilor care þin nedreptatea drept adevãr� (1,18). Este un fel aristotelic de a pregãti discuþia,definind conceptele, adicã: �Sunteþi de acord


cã nedreptatea trebuie pedepsitã?� În felulacesta Sf. Pavel aratã cã nici Dumnezeu nueste setos de a pedepsi, ci pedeapsa se impunede la sine, pentru menþinerea echilibrului ºiarmoniei afectate de fãrãdelege.

Mai încolo vedem cã, de fapt, nuDumnezeu este cel ce pedepseºte, cioamenii, prin ceea ce fac, �îºi iau în ei înºiºirãsplata cuvenitã rãtãcirii lor� (1, 27). Ceamai mare pedeapsã este aceea de a fi lãsaþide cãtre Dumnezeu sã facã ceea ce vor, darºi aceasta a fãcut-o Dumnezeu abia dupã ceei înºiºi au arãtat cã nu vor sã-L aibã peDumnezeu în cunoºtinþã (1, 28).

Apostolul Pavel propovãduieºte unDumnezeu timid, care nu îndrãzneºte sã seimpunã celor care nu-L vor, dar totodatã learatã romanilor cã cei care se despart deacest Dumnezeu se nenorocesc. Homosexu-alitatea este doar un aspect al nenorociriicare se abate peste cei necredincioºi.Necredinþa este prezentatã ca o molimã careaduce cele mai grozave boli, pânã laîntunecarea minþii (1, 21-22).


Aºadar, nu homosexualitatea estepedepsitã, ci ea însãºi este o pedeapsã. ªi casã facã înþeleasã paguba homosexualitãþii oasociazã cu alte cusururi. Altfel, cei care nuvedeau în homosexualitate decât plãcerealor organicã, pur ºi simplu n-ar fi înþeles dece este ea atât de rea. ªi Apostolul începesã enumere: �Plini fiind de toatã nedreptatea,de desfrînare, de viclenie, de lãcomie, de rãutate;plini de pizmã, de ucidere, de ceartã, deînºelãciune, de purtãri rele, bârfitori, grãitoride rãu, urâtori de Dumnezeu, ocãrâtori, semeþi,trufaºi, lãudãroºi, nãscocitori de rele, nesupuºipãrinþilor, neînþelepþi, cãlcãtori de cuvânt, fãrãdragoste, fãrã milã� (1, 29-31). Iar la urmãApostolul spune cã �acestea toate sunt vrednicede moarte� (1, 32).

Aparent, prin acest verdict Pavel îicondamnã la moarte pe homosexuali, înrealitate însã le dã o mare nãdejde. Pentrucã într-un fel este sã citãm un verset separatdin Levitic, fãrã nici o introducere ºi fãrãnici o explicaþie, prin care homosexualiitrebuie daþi morþii, ºi alta este a spune cã


homosexualii sunt vrednici de moartelaolaltã cu toþi cei ce au cusururile enu-merate mai sus. În acest caz, nãdejdea nu-lpãrãseºte pe homosexualul mustrat, pentrucã el vede cã nu existã nici un om care sãnu sufere mãcar de unul din pãcateleamintite de Pavel.

Apostolul prezintã pãcatul ca pe o boalã,care nu mai are nici o nevoie sã fie pedepsitã,pentru cã ea însãºi este începutul morþii.Arãtând cã singurul motiv al îmbolnãvirii estenecredinþa ºi înstrãinarea de Dumnezeu (1,21), Pavel lasã sã se înþeleagã cã ºi remediulacestei boli ºi izbãvirea de moarte esteîntoarcerea la Dumnezeu. Întoarcerea parefoarte uºoarã dupã ce au auzit toate laudeleaduse credinþei puternice a romanilor de laînceputul cuvântãrii, neam binecuvântat dincare fãceau parte ºi ei, homosexualii de pevremea lui Pavel.


10. Aprinde foc în jurul ascultãtorului

Dumnezeu nu este un medicamentamar care se dã cu de-a sila, ci un fructoprit ºi inaccesibil. Aºa trebuie prezentatDumnezeu ascultãtorului, dacã vrei ca acelasã devinã curios de Dumnezeu. DumnezeuÎnsuºi se dã pe Sine în acest fel, El te �se-duce�, cum se exprimã Cabasila, ºi tepãrãseºte când nu te aºtepþi. Sfântul MacarieEgipteanul, ºi nu numai el, ne vorbeºte deaceastã pãrãsire în care ne aruncã Dumnezeu,comparând-o cu o lecþie pe care o dã mamacopilului. Aºa cum mama îºi trage mânalãsându-l pe copil sã pãºeascã singur, chiardacã acesta mai cade pe jos ºi se loveºte, totaºa ºi Dumnezeu îºi retrage din când în cândharul, pentru a-l maturiza pe ascet. Deci,dacã Dumnezeu se dã în acest fel pânã ºimarilor asceþi, de ce ar trebui ca predicatoriisã-L bage pe Dumnezeu pe gâtascultãtorului.

Cei care se simt �chemaþi� la predicã înfelul acesta protestant, vor reproºa: �Bine,


bine, dar dacã vom tãrãgãna atâta cu oferirealui Dumnezeu, pânã la urmã omul poate sãmoarã ºi sã nu mai creadã!�

O convertire poate sã dureze ani ºi zecide ani. Dar sunt unii care vor sã cuprindã totcreºtinismul într-o singurã discuþie ºi seminuneazã când cineva rãmâne rece lacuvintele lor. Aceastã atitudine o au cei careîºi atribuie lor înºiºi toate meritele într-oconvertire, uitând cã mai existã ºi Dumnezeu.Hristos spune cã El, nu predicatorii, a venitîn lume sã mântuiascã pe cei pãcãtoºi. Deaceea, sã nu avem nici o îndoialã cã Hristosºtie sã se descopere pãcãtosului ºi în lipsanoastrã, ºi fãrã noi. Trebuie sã scoatem dinmintea noastrã ideea cã anume prin noi vreaDumnezeu sã-l cheme la Sine pe cutare. Noiputem încerca, e chiar de datoria noastrã, darnu ne putem face un plan de convertiri, ca ºiprotestanþii: �Aºa, trebuie sã-l convertesc pevecinul cutare, bãtrânica cutare stã singurã, îiduc niºte cartofi ºi-o convertesc�. Acesta nueste duhul predicii creºtine, ci un duh decompetiþie pioniereascã.


Când eram pionier existau aºa numitele�steluþe� formate din cinci pionieri-�timuroviºti�, care aveau misiunea sã umblepe la bãtrâni ºi sã-i ajute la gospodãrie. Deregulã, copiii nu fãceau acest lucru din dragostepentru bãtrâni, ci totul se transforma într-ocompetiþie care mai mulþi bãtrâni viziteazã.Aºa este ºi în cazul convertirilor la normã, seuitã dragostea, se uitã chiar Hristos. Totul setransformã într-un examen de isteþime care îþigâdilã orgoliul tãu de sofist de mahala.

Astfel de convertiri nu valoreazã nimic.Tocmai din cauza acestor predicatori cuapucãturi protestante s-au umplut bisericilede oameni care dau buzna la potiruleuharistic, deºi Hristos încã nu a lucrat îninimile lor.19 Sunt o mulþime de oameni care

19. Existã pãrerea, foarte riscantã, cã euharistia valucra în inima omului mai bine decât orice cuvinte. Nu înzadar exista catehumenatul în Biserica primarã. Cred, într-adevãr, cã de multe ori Hristos poate sã lucreze ºi într-oinimã neºtiutoare, dar acestea sunt cazuri separate ºi nutrebuie sã facem din ele o regulã. Omul trebuie sã ºtie de ceºi cu ce (cu Cine!) se împãrtãºeºte.


se aflã într-o stare mai jalnicã decât eraupânã la convertire, pentru cã acumbatjocoresc ºi cele sfinte, aduºi cu forþa decâte un membru înflãcãrat al ASCOR-uluisau de cãtre vreun vecin proaspãt convertit.

În iarna lui 2000 am fost la Moscova laun simpozion organizat de PatriarhiaMoscovei. Nu ºtiu cum s-a întâmplat, cã amintrat în vorbã cu un profesor din Danemarca,fost romano-catolic ºi convertit la ortodoxiede câþiva ani. Era preocupat de Efrem Sirulºi chiar mi-a promis sã-mi trimitã niºte cãrþila mãnãstire. M-am gândit cã e bine cã maisunt ºi romano-catolici convertiþi la ortodoxie,nu numai invers. Am intrat în salã ºi ne-amaºezat fiecare unde-ºi avea locul, cã eraucam la 5000 de oameni. Tocmai se nimerisesã ia cuvântul profesorul Leonid Ilici Osipovde la Academia Teologicã din Zagorsk, pe otemã foarte delicatã: �Mistica romano-catolicã�. Profesorul a vorbit aºa cum trebuiesã vorbeascã orice creºtin ortodox. La pauzã,se apropie de mine danezul foarte revoltat:


�Aþi auzit ce a zis Osipov? Ãsta-i satana,numai satana poate sã vorbeascã aºa despresfânta Maria Tereza ºi despre Francisc deAssisi!� Îmi vorbea aºa, cãutând sã obþinãsusþinerea mea. Eu însã l-am consolat ºi i-amzis cã aceasta nu este o pãrere personalã alui Osipov, ºi i-am atras atenþia cã acela acitat din Sf. Ignatie Briancianinov ºi din alþiSfinþi ortodocºi. Zic: �Aceasta este pãreageneralã a Sfinþilor ortodocºi despre sfinþiiºi mistica romano-catolicã. Dumneavoastrãnu sunteþi ortodox?� Atunci fostul romano-catolic s-a mâniat ºi mi-a zis: �Dacã aceastaeste Ortodoxia l-a care m-a convertitmitropolitul (N.), sã ºtiþi cã eu de azi numai sunt ortodox!�

Mitropolitul (N.) se pare cã a fostîntr-adevãr isteþ la cuvânt, dacã a convertitun profesor trecut de 50 de ani. Rãmâne însãun mister, ce anume i-a povestit mitropolitul(N.) acestui om, pentru cã despre ortodoxienu i-a povestit. Existã acest fel de viclenieromano-catolicã de a converti pe om cu oricemijloace. Cântã-i din clarinet, du-te cu el la


discotecã, pune-i televizor în bisericã,binecuvânteazã-i prezervativele. Nu vreau sãpar nici eu isteþ când spun asta, dar toateacestea le-a fãcut Biserica Romano-Catolicã.

Aºadar, nu avem nici un drept sã atragempe oameni în Bisericã oferindu-le altã momealãdecât pe Hristos. Momeala Bisericii estePotirul euharistic, pentru aceasta vin oameniila Bisericã. Altfel ajungi la replici de felul pecare le-am auzit la cineva: �Vai, BisericaCatolicã e mult mai fainã! N-ai vãzut, papacântã la clarinet?� Altora le place sã joacefotbal cu pastorul, altora sã danseze în bisericã.Numai Hristos rãmâne la fel de necunoscut,poate chiar din ce în ce mai necunoscut.

Un prieten, profesor la Seminarul de laNoul Neamþ, care conducea o echipã demisionari, mi-a zis odatã: �Ce prost eram eula început, puneam mâna pe câte o clasã decopiii sau studenþi ºi-i aduceam cu hurta laÎmpãrtãºanie, gândind cã cu asta se încheieconvertirea lor. Dar acum înþeleg cã acestaeste numai începutul ºi nu întotdeauna celmai potrivit, ºi numai Hristos duce la capãt


orice lucrare începutã. Nu-i greu a aducepe cineva la Împãrtãºanie, greu este ca el sãrãmânã în Bisericã ºi sã devinã un credinciosadevãrat, un mãdular viu al Trupului luiHristos. Dar asta nu o poate face nici unmisionar, aceasta este taina lui Hristos carelucreazã în inima omului�.

Contribuþia noastrã la convertirea unuiom nu doar cã trebuie sã o vedem minimã,din smerenie, ci ea chiar trebuie sã fieminimã cu adevãrat, pentru a lãsa mai multloc lui Hristos. Începãtorul absoarbe totul,ca un burete, de aceea, sã ne abþinem de laa-l îndoctrina cu viziunile noastre personale,sã nu-i transmitem numaidecât felul nostrude a fi, gesturile ºi modulaþiile vocii, aºacum se întâmplã în cazul duhovnicilorparanoici. Sã-i dãm sã citeascã Sfinþii Pãrinþi,cã ei ºtiu ce sã facã cu el.

Neofitul trebuie sã devinã mãdular alTrupului lui Hristos, dar ce anume va fi el,mânã, ochi, ureche sau gurã (I Cor. 14-31),numai Hristos ºtie. Fiecare om are firea sa,


trecutul sãu, sensibilitatea sa. Pe acesteaDumnezeu nu cautã sã ni le schimbe, dupãcum spune ºi Sf. Macarie Egipteanul: �Omulîºi pãstreazã firea, dar îºi schimbã sufletul prinproprie voinþã. El rãmâne cum era, blând sauaspru, moale sau activ, dar îºi consacrã toatãvoinþa slujbei dumnezeieºti ºi este bine plãcutDomnului, indiferent de firea lui. Dumnezeuprimeºte bunãvoinþa omului ºi nu-i cere sã-ºischimbe trupul, ci îi cere sã-ºi schimbesufletul, mintea, gândirea. Dumnezeu nu cereschimbarea trupului, ci schimbarea sufletului.El chiar permite ca sfinþii sã aibã slãbiciunitrupeºti ºi neputinþe. Nici chiar Apostolii nuputeau întotdeauna sã facã minuni, sã vindecebolnavi sau sã învie morþi. Pavel se plângeade �ghimpele� din trupul sãu pe care Domnulnu voia sã i-l ia (II Cor. 12, 7). Cãci dacãApostolii ar fi putut face toate câte ar fi voit,atunci i-ar fi determinat pe toþi sã creadã înmod forþat. Hristos mereu spunea: �Cine areochi de vãzut ºi urechi de auzit�.20

20. Sf. Macarie Egipteanul, op. cit., pp. 83-84.


La întrebarea ce este pocãinþa, în unadin scrisorile sale, Sf. Teofan Zãvorâtul aspus cã �pocãinþa înseamnã a aprinde foc înjurul tãu�. Cã precum cel cuprins de flãcãricautã scãpare, aºa ºi sufletul, dacã va vedeacã toatã lumea arde în jurul sãu, va alerga laDumnezeu. Am gãsit aceeaºi comparaþie ºila Macarie Egipteanul: �Dintr-o casã cuprinsãde foc - zice Sfântul -, cel care vrea sã sesalveze fuge gol, în timp ce acela care vreasã-ºi mai salveze ceva din bunurile pe carele iubeºte piere în flãcãri, odatã cu acestea...Pentru un câºtig neînsemnat, se prãpãdeºteprin propria-i voinþã, din cauza întârzierii, aamânãrii�.21

Acest foc l-a aprins Apostolul Pavel înascultãtorii sãi din Roma. Dacã ne vom uitabine, vom vedea cã Apostolul nu a lãsat nicio crãpãturã prin care ascultãtorul sã poatãfugi de Hristos. Acesta nu mai poate da nicitradiþionala replicã: �Ia mai lasã-mã în pacesã-mi trãiesc viaþa aºa cum vreau�, pentru

21. Ibidem, p. 26.


cã Pavel i-a vorbit mai înainte ºi i-ademonstrat cã toate nenorocirile i se întâmplãtocmai din cauza asta.

De fapt, Apostolul nu a fãcut decât sãprezinte grozãvia autonomiei, vãzutã carupere din întreg, ca autoexcomunicare, l-acare s-a dedat omul.

Iatã cã Apostolul Pavel le prezintã iadulnu ca pe o pedeapsã cu foc, ci ca pe oabandonare din partea lui Dumnezeu. IoanGurã de Aur spune cã �pedeapsã mai cumplitãdecât iadul este sã nu iei parte la slava vieþiiveºnice�.22 Îi mai ºi lasã sã creadã cãDumnezeu nu va face nimic pentru salvarealor pânã când ei înºiºi nu o vor vrea, �cãprecum n-au încercat sã aibã pe Dumnezeu încunoºtinþã, aºa ºi Dumnezeu i-a lãsat la mintealor, sã facã cele ce nu se cuvine� (1, 28). Dartotodatã, li se sugereazã ºi partea cealaltã aacestui verset, cã dacã ei vor încerca sã-Laibã pe Dumnezeu în cunoºtinþã ºi

22. Despre feciorie. Apologia vieþii monahale. Desprecreºterea copiilor. Ed. Inst. Biblic al BOR, 2001, p. 347.


Dumnezeu va binevoi spre ei. Adicã îi declarãstãpâni absoluþi ai propriului destin, lãsând lalibera alegerea întoarcerea lor la Dumnezeu.

Este foarte important sã nu rãnim liberularbitru al ascultãtorului, pentru cã atuncifacem un lucru pe care nici Dumnezeunu-ªi permite sã-l facã. Destul este sãaprindem acel foc în jurul lui, care niciodatãnu ºtim din ce poate sã izbucneascã. Celmai sigur mod de a-l aprinde este rugãciuneatainicã pentru acel om, rugãciune cu lacrimiºi cu multã dragoste, þinând minte cã �a teruga pentru aproapele înseamnã a-þi vãrsasângele pentru el�.23

�Iisus a venit pe pãmânt sã aprindã unfoc; nu un foc material, mistuitor, ci un focspiritual, duhovnicesc, care lumineazãsufletele, le pune la încercare, topindu-le cape aur. Acest foc a lucrat în Apostoli, l-aorbit pe Pavel ºi i-a luminat mintea. Acestfoc s-a arãtat lui Moise în rugul aprins care

23. Sf. Siluan Athonitul în cartea Stareþ Siluan, ediþiarusã de la Minsk.


totuºi nu se mistuia. Acest foc l-a luat peIlie de pe pãmânt sub forma carului. Acestfoc îl cerea David strigând: �Boteazã-mã,Doamne, ºi cearcã în foc rãrunchii ºi inimamea�... Acest foc a ars în inima lui Cleopa ºia tovarãºului sãu când le-a vorbit Iisus peDrumul Emausului. Acest foc îi lumineazãpe îngeri. Acest foc lumineazã mintea omuluicredincios ºi îi aprinde inima. Acest focalungã duhurile demonice, arde pãcatul, esteputerea învierii, mijloc al nemuririi. Sã nerugãm sã vinã ºi peste noi acest foc, sãdevenim ºi noi sfeºnice de luminã în lume,ca lumea sã fie cuceritã pentru Domnul ºisã nu mai rãtãceascã în întuneric�.24

24. Macarie Egipteanul, op. cit., p. 82.


Sfinþii Pãrinþi desprepredicã ºi predicatori

În general, ideea de a te asemãna cuApostolii ºi cu Sfinþii Pãrinþi e ademenitoare.Sfântul Ignatie Briancianinov scria cã �unii,dupã ce au citit în Sfânta Scripturã cãdragostea este cea mea înaltã dintre virtuþi(I Cor. 13, 13), cã ea este Dumnezeu (1 In.4, 8), încep ºi se silesc îndatã sã dezvolte îninima lor simþãmântul dragostei, îl amestecãîn rugãciunile lor, în cugetarea lor laDumnezeu, în toate faptele lor�.25 Deºi,continuã Sfântul, aceºtia trec cu vederea cã�începutul înþelepciunii este frica deDumnezeu�, iar dragostea este încununareacelor desãvârºiþi. Acelaºi lucru se întâmplãºi în cazul predicii. Oamenilor le pare cã apredica este foarte uºor, mai uºor decât apriveghea ºi a posti. ªi, citind cã �cel ce aîntors pe pãcãtos de la rãtãcirea cãii lui îºi va

25. Sf. Ignatie Briancianinov, Experienþe ascetice,Vol. III., Ed. Sofia, 2001, p. 65.


mântui sufletul din moarte ºi mulþime de pãcate�(Iac. 5, 20), încep sã se îngrijeascã demântuirea altora cu o râvnã care, de celemai multe ori, nu le mai lasã timp sã-ºi vadãºi de mântuirea lor personalã.

Predicatorii sunt într-adevãr la mare cinsteînaintea lui Dumnezeu. Apostolul Pavel spunecã �preoþii care îºi þin bine dregãtoria sã seînvredniceascã de îndoitã cinste, mai ales cei carese ostenesc cu cuvântul ºi cu învãþãtura� (I Tim.5, 17). Propovãduirea cuvântului luiDumnezeu este chiar mai mare decâtmilostenia ºi îngrijirea de orfani ºi de vãduve.De aceea au ºi zis Apostolii: �Nu este drept canoi, lãsând de-o parte cuvântul lui Dumnezeu,sã slujim la mese� (F. A. 6, 2). Sfântul Paladie,parcã tâlcuind aceste cuvinte, zice în dialogulistoric cu Teodor, diaconul Romei: �Teodore,sã nu socoteºti cã sãvârºeºte un lucru deosebitcel care îndestuleazã cu alimente pe celflãmând, ci acela care elibereazã sufletul dinignoranþã. Se gãseºte uºor cel ce îndestuleazãpântecele înfometat; el oferã [alimente] fiegratuit, fie cu bani, pâine sau legume; însã se


gãseºte cu greu cel ce hrãneºte [duhovniceºte]cu cuvântul, iar aflându-se, fie cã nu estecrezut, fie cã abia este crezut, pentru cãduhurile viclene se împotrivesc întotdeaunamântuirii sufletelor�.26

Sfântul Grigorie Dialogul, vrând sã laudeslujirea cuvântului, a zis: �Mai mare minunedecât rugãciunea este propovãduireacuvântului, adicã a ajuta cu cuvântulînvãþãturii, cã, a întoarce pe pãcãtoºi la pocãinþãmai mult este decât a învia un mort. Cã întruînviere se scoalã trupul ºi iarãºi moare, iarîntru pocãinþã se scoalã sufletul, care vieþuieºteîn veci. Dar, încã ºi din Evanghelie poþicunoaºte cu adevãrat grãirea aceasta. Cã, iatã,a înviat Dumnezeu pe Lazãr trupeºte, darScriptura nu ne spune ce a fãcut trupul înviatal lui Lazãr. Însã a înviat Dumnezeu sufletullui Pavel; ºi câte n-a fãcut sufletul lui Pavel!A fãcut puteri multe cu învãþãturile sale�.27

26. Viaþa Sfântului Ioan Gurã de Aur în relatãrileistoricilor bisericeºti, Ed. Inst. Biblic al BOR, 2001, p. 87.

27. Proloage, Vol. I, p. 547.


Propovãduirea, sub toate aspectele ei, esteo formã de manifestare a dragostei. Existã,desigur, pãreri contrarii despre predicã. Astfel,sunt vestite cuvintele Sf. Isac Sirul, cum cã ate liniºte departe de lume este mai mare decâta converti popoare întregi la creºtinism. Existãînsã ºi altele, care spun contrariul. Aºa, Sf.Simeon cel nebun pentru Hristos (21 iulie),dupã patruzeci de ani de vieþuire în pustie, i-a zis ucenicului sãu Ioan: �Eu mã duc înlume sã mântuiesc pe alþii ºi sã mã fac deocarã oamenilor, cã aici în pustie noi nu vommântui pe nimeni înafarã de noi�. De aceeaºipãrere este ºi marele Macarie Egipteanul.Acesta zice cã pânã ºi cei care au ajuns lavederea luminii necreate nu sunt lãsaþi deDumnezeu într-o permanentã stare decontemplare, �pentru a purta grijã de fraþiilor mai slabi prin cuvânt ºi prin exemplul lorde viaþã�. �Cine ar rãmâne permanent pe ul-tima treaptã a desãvârºirii, cu ochii sufletuluiprivind neîncetat la viziunile cereºti, nici n-ar mai ºti de nevoile lui trupeºti, ar stanemiºcat ºi ascuns, îmbãtat de fericire; dar


prin aceasta n-ar mai fi folositor celorlalþifraþi ai sãi. Or, Dumnezeu cheamã lamântuire pe toþi oamenii, nu numai pecâþiva!�.28

ªi, cu toate acestea, Apostolul Iacov îiatenþioneazã pe cei ce se simt atraºi deaceastã slujire: �Nu vã faceþi mulþi învãþãtori,fraþii mei, ºtiind cã [noi, învãþãtorii] mai mareosândã vom lua� (Iac. 3, 1).

Aºa cum nu toþi au darul vindecãrii ºi alfacerii de minuni, tot aºa nu toþi au darulcuvântului. Iar dacã ar fi sã urmãrim logicaSf. Grigore Dialogul, cã a învia un mort estemai puþin decât a întoarce un suflet lapocãinþã, atunci vom înþelege câþi sunt ceicare au cu adevãrat darul cuvântului. ÎnPaterice ºi în Vieþile Sfinþilor existã omulþime de cãlugãri care înviau morþi, darei au folosit pe foarte puþini oameni. Pecând un Macarie Egipteanul, Efrem Sirulsau Ioan Gurã de Aur au înfãºurat secoleleca într-o plasã cu cuvintele lor, pescuind

28. Macarie Egipteanul, op. cit., p. 33.


milioane ºi milioane de suflete pentruHristos.

Puterea cuvântului este un dar alDuhului Sfânt, pe care nu o poate sporicunoaºterea vicleºugurilor oratoriceºti. Nupoþi ajunge un bun predicator numai cu ceeace înveþi la cursurile de pastoralã, trebuie sãmai ºi trãieºti mãcar puþin Evanghelia. Nu edestul sã deprinzi tehnica de expunere a luiIoan Gurã de Aur, trebuie sã deprinzi ºi dinfelul lui de viaþã. �Cei bogaþi în Duhul Sfânt- zice acelaºi Macarie - nu se golesc niciodatãvorbind altora ºi înviorându-i, ci din contrã:luminându-i pe alþii, ei se lumineazã pe sineînsuºi ºi mai mult. Din ei þâºneºte Duhulafarã ca dintr-un izvor ce nu mai seacã. Însãcei sãraci în Duhul Sfânt, chiar dacã ºtiu sãvorbeascã duhovniceºte, din memorie, dinceea ce au citit prin cãrþi ºi au învãþat de laalþii, aceºtia nu posedã o comoarã proprie aDuhului ºi rãmân goi, iar pe alþii îi învioreazãdoar momentan, neavând putere sã lucrezeîn inimile lor... Cine nu simte focul aprinsîn inimã pentru Hristos sã nu îndrãzneascã


sã predice, cãci va induce în eroare ºi pealþii ºi va da socotealã pentru aceasta�.29

De fapt, pânã ºi ascultãtorul neiniþiatîºi dã seama de falsitatea oratorului, chiar,mai ales, acesta. E destul sã deschizi o revistãteologicã ºi gãseºti acolo cele mai buneexemple despre cum nu trebuie sã vorbimdespre credinþã. Oameni care nu numai cãsunt departe de a fi trãit cele despre carescriu, dar lipsiþi pânã ºi de o cât de micãbrumã de talent la scris. Te întrebi, de cescriu? Numai ca sã adauge o patã la cele pecare le-a pus regimul ateist pe Bisericã ºi peslujitorii ei? Numai ca sã arate revistavecinilor sau chiar ºi comisiei la doctorat?Cred cã dacã s-ar scoate de la doctoratobligaþia de a prezenta articole publicate,nu am mai avea reviste de teologie.

Prima dovadã a lipsei de har estealambicarea, conglomeratul de citate greoaie,de neologisme ºi termeni de specialitate.Simplitatea este cea mai bunã dovadã a

29. Ibidem, pp. 70-71.


nepãtimirii, a prezenþei Duhului Sfânt.Talasie Libianul spunea cã �nepãtimirea ceamai înaltã face gândurile simple�.30 Parcãreferindu-se la doctoranzii de astãzi, Sf. IoanGurã de Aur scria: �Cel care-ºi alcãtuieºtecuvântul sãu cu cuvinte grele la auz esteîmpovãrãtor pentru ascultãtori ºi sileºte decele mai multe ori sufletele lor sã nu-iprimeascã cu dragã inimã spusele, neputândsuporta greutatea lor. Pe când omul care-ºiface variat cuvântul sãu, omul care face caîn cuvântul sãu ideile uºoare sã fie mai multedecât cele grele, omul acesta reuºeºte sã facãsã disparã greutatea cuvântului sãu, odihneºtesufletele ascultãtorilor, convinge ºifamiliarizeazã cu tema cuvântãrii sale�.31

Este important, deci, sã vorbim numaidespre lucrurile pe care le-am cunoscut prinproprie experienþã. Nu ne cere nimeni sã

30. Talasie Libianul, Întâia sutã despre dragoste ºiînfrânare (73), Filocalia, Vol. IV, Humanitas, 2000, p. 17.

31. Sf. Ioan Gurã de Aur, Despre feciorie, op. cit., p. 43.


vedem lumina taboricã, pentru cã ºi cei cãrorane adresãm nu au vãzut-o. De multe orichiar oameni cu o vieþuire foarte înaltã nus-au putut face înþeleºi de pãcãtoºi, tocmaidin cauzã cã aceia uitaserã psihologiapãcãtoºilor. Un astfel de exemplu îl dã ºi Sf.Ignatie Briancianinov în experienþele saleascetice, când un stareþ, de altfel sfânt, i-adat sã citeascã unei cunoane o carte cu totulnepotrivitã.

Destul ne este nouã sã ne adresãm celordeopotrivã cu noi. Lumea este etajatã ºiDumnezeu a lãsat diferite caractere ºisensibilitãþi, care au un mod special, propriude a înþelege lucrurile. ªi pentru aceºtiaDumnezeu vrea sã aibã un purtãtor decuvânt. Dacã crezi cã ai un astfel de cerc deascultãtori, vorbeºte-le, dacã nu, nu-l cãuta.

Puþini au fost cei care s-au putut faceînþeleºi de toþi, chiar ºi dintre Sfinþi. Unii seadreseazã desfrânaþilor, alþii se adreseazãcãlugãrilor, unii necãrturarilor, alþiiintelectualilor, artiºtilor. Aceºtia din urmãsunt cei mai dificili. Unii credincioºi, auzind


sau citind ceva adresat acestora, se tulburã,se smintesc. Dumnezeu însã ºtie ce este îninima fiecãruia. De aceea nu întotdeauna leeste de folos �celor slabi� sã cunoascã învãþãturiadresate altei tagme decât cea din care faceparte. Sf. Ignatie Briancianinov nu recomandãnici mãcar ca monahii din viaþa de obºte sãciteascã sfaturile pentru pustnici, ce sã maivorbim despre diferenþa dintre sfaturile dateunui cãsãtorit ºi unui cãlugãr.

Aºadar, nimeni nu va greºi dacã va spunedoar ceea ce el însuºi a trãit. Este ruºinos sãciteºti un articol despre efectele rugãciuniilui Iisus scris de vreun student. Pentruaceasta existã Sfinþii isihaºti. Dar a scriedespre o anumitã etapã a pocãinþei, pe caretu însuþi ai parcurs-o, este lucru binecuvântat.Este ceea ce i-a poruncit Iisus demonizatuluipe care l-a vindecat ºi care Îl ruga sã-L ia cuEl: �Mergi în casa ta, la ai tãi, ºi spune-le câteþi-a fãcut þie Domnul ºi cum te-a miluit� (Mc.5, 19).

În felul acesta nu ne vom atragemustrãrile Duhului Sfânt, care grãieºte prin


Pãrinþi: �Cei ce vorbesc duhovniceºte, darn-au gustat încã prin proprie experienþã dinaceastã viaþã duhovniceascã, tot ce spun estedoar o închipuire învãþatã din cãrþi. Cei cevorbesc de faptele dreptãþii ºi habar n-au deele prin proprie vieþuire sunt niºte înºelãtori...Unii care nu ºtiu sã vorbeascã, nu au aceastãartã, trãiesc totuºi ºi inima lor saltã la atingereaharului divin, fiind plini de fricã ºi cutremur.Cãci nu în cuvânt, ci în faptã stã puterea luiDumnezeu�.32

�Bãrbaþii mari ºi sfinþi de la început -scrie Ioan Gurã de Aur -, nu erau iscusiþinici în una nici în alta: nu cunoºteau niciarta cuvântului, dar nu ºtiau nici carte. ªiacolo unde pare de absolutã trebuinþã talentuloratoric ºi instrucþia în ºcoalã, acolo aceibãrbaþi mari erau lipsiþi ºi de una, ºi de alta;cu toate acestea, au depãºit atât de mult pecei care le stãpâneau, încât aceºtia, încomparaþie cu ei, pãreau mai neiscusiþi decât

32. Macarie Egipteanul, op. cit., pp. 68-69.


niºte simpli copii. Într-adevãr, dacã putereade convingere ar sta în cuvinte, iar filozofii,stãpâni ºi pe ºtiinþa de carte, ºi pe talentuloratoric, n-au fost în stare sã convingã penici un stãpânitor de popoare, pe nici untiran, în timp ce Apostolii, cei neînvãþaþi,cei simpli, sunt cei care au dobândit comorileînþelepciunii, ºi nu filozofii, cei care austudiat cu grijã ºi cartea, ºi arta oratoricã.Prin urmare, înþelepciunea adevãratã ºiadevãrata ºtiinþã de carte nu este alta decâtfrica de Dumnezeu�.33

33. Sf. Ioan Gurã de Aur, Apologia Vieþii monahale,op. cit., p. 282.


Sfinþii, prietenii prostituatelor

Nu demult, am învãþat de la o bãtrânãdin Bogâltin ce este creºtinismul. Schitulunde mã aflu este mic ºi, la sãrbãtori, dacãse adunã câte 30-40 de oameni la slujbã. Întimp ce pãrintele mãrturisea, femeia aceastam-a prins de-o parte ºi mi-a zis cã vrea sãmã întrebe ceva. Zice: �Pãrince, aº vre sã vãîntreb ceva, da� numa� dacã se poate. Vãd cãziceþi frumos la predicã ºi citiþi prin cãrþi.Oare n-aþi gãsit nicãieri scris pentru ceea cevã întreb eu...� Credeam cã vrea sã mãîntrebe ceva pentru ea, pentru cã nu ºtie sãciteascã. Ea însã a continuat, începând sãlãcrãmeze: �Pãrince, este la noi în sat unom care ºi-o omorât socru�, º-o stat 12 ani înpuºcãrie. El nu vine la bisericã, cã seruºineazã. Odatã numai o venit, ºi s-o uitataºa, ºi s-o dus. Oare n-o fi ºi pentru el iertare?N-ar putea oare Dumnezeu sã facã cumvasã-l ierte? Cã eu aºa mã gândesc pentru el,cã poate este iertare�. Femeia aceasta, carenu ºtia nici mãcar vreo pildã din vieþile


Sfinþilor, lãcrãma când îmi spunea acestea,de parcã ar fi vrut sã zicã: �Poate cãDumnezeu îl iartã, cã eu, dacã aº aveaputerea Lui, l-aº ierta�.

Aceasta este splendoarea sufletuluiomenesc, care din fire este creºtin.34 Femeiaaceasta nu a fost instruitã de nimeni, dar înea a rãbufnit suma întregii învãþãturi pe carea adus-o Hristos. Aceasta nu este doar oînvãþãturã, ci este totodatã ºi cea mai mareputere pe care a dat-o Hristos oamenilor:puterea de a ierta pãcatele.

De la aceastã femeie am înþeles în ceconstã setea omului de a se asemãna cuDumnezeu. A fi ca Dumnezeu înseamnã aierta pãcatele. Toatã puterea lui Dumnezeupoate fi rezumatã la aceasta.35

34. Tertulian a spus cã sufletul omului din fire estecreºtin.

35. Despre avva Macarie cel Mare se spunea cã s-afãcut ca un dumnezeu pãmântesc. Cã precum este Dumnezeuacoperind lumea, aºa s-a fãcut ºi avva Macarie acoperindgreºelile ce le vedea, ca ºi cum nu le-ar fi vãzut ºi care leauzea, ca ºi cum nu le-ar fi auzit (Patericul egiptean, Pentruavva Macarie 31).


Femeia aceasta nu doar cã nu-l judecaºi nu numai cã l-a iertat, ea intuia cã trebuiesã existe ºi o cale de a-l izbãvi pe acela depãcate.

Dacã ar trebui sã spun ce este creºti-nismul numai într-o singurã propoziþie, aºspune: �Creºtinismul este nevoia teribilã de aierta pãcatele altora�.

Aceastã nevoie este atât de teribilã, încâtne caracterizeazã ontologic. Oameniiobiºnuiþi, adicã pãtimaºi, nu o realizeazã. Însãsfinþii, înaintând pe calea desãvârºirii, carenu este altceva decât restaurarea adevãrateinoastre naturi, au descoperit-o printredãrâmãturile fiinþei omeneºti, ca pe un ulciorcu galbeni ascuns ºi uitat demult. Aºa cumun ulcior cu galbeni gãsit sub dãrâmãturiajunge sãrmanului sã-ºi facã o casã nouã, totaºa ºi aceastã nevoie ontologicã de a iertapãcatele e suficientã pentru a restauradãrâmãturile omenitãþii noastre.

Sfinþii ºtiau de la Mântuitorul cã unastfel de ulcior cu galbeni existã în fiecaredintre noi. Cãci Hristos a zis: �Nu judeca ºi


nu vei fi judecat�. În rugãciunea pe care adat-o ca model oamenilor, Hristos ne învaþãcã Dumnezeu ne iartã pãcatele, precum ºinoi iertãm greºiþilor noºtri. De aceea goanadupã nejudecare a constituit întotdeaunaîndeletnicirea de cãpetenie a marilor asceþiai Ortodoxiei. Aceasta este lucrarea esenþialãa fiecãrui creºtin. Ea trebuie sã prevalezeînaintea tuturor celorlalte nevoinþe, mai binezis, celelalte nevoinþe sunt numai uneltele,lopata de care ne folosim pentru a dezgropaaurul nejudecãrii.

Nici o nevoinþã nu este mântuitoare.Ca sã ne dãm seama cât de stupide sunttoate nevoinþele e destul sã zicem: �ªi neiartã nouã greºalele, precum postim saupriveghem�. Omul împãtimit se mândreºtezadarnic cu ele, ca fariseul din Evanghelie.De aceea, începãtorilor nu li se recomandãsã facã mari nevoinþe, pentru cã, în loc sã lefie de folos, îi aruncã în mândrie ºi mai multîi îndepãrteazã de Dumnezeu. De multe ori,atunci când vedeau cã se mândresc de ceva,Sfinþii fãceau câte o trãsnaie. Aºa, de


exemplu, Sfântul Pimen se ducea în fiecarenoapte ºi înconjura satul din apropiere, casã nu se mândreascã de faptul cã e marepustnic ºi nu se suie în sat.36 Acea nevoinþãeste bunã, care ne face sã ne vedem pãcatelenoastre, iar dacã, fie cã postind începi sã-ivezi pe cei care nu postesc, fie cã rugându-te începi sã-i vezi pe cei care nu se roagã,înseamnã cã nu te nevoieºti corect. Atuncieºti ca un copil care se pune pe burtã lamalul iazului ºi numai face gãlãgie în apã,ca ºi cum ar înota, dar nu înoatã.

Nejudecarea nu este doar un mod deraportare la celãlalt, un exerciþiu spiritual, cieste modul cel mai profund de a ne cunoaºteºi îmbunãtãþi pe noi înºine. Aproapele esteun fel de oglindã duhovniceascã pentru noi,poate chiar un fel de proiecþie a noastrã înexterior. De aceea, ceea ce vedem noi înaproapele nu este altceva decât noi înºine,vedem în aproapele doar neajunsurile ºi

36. Patericul egiptean, pentru avva Pimen (110).


patimile de care noi înºine suferim. Deexemplu, coboarã un preot dintr-o maºinãfoarte luxoasã, însoþit de o femeie frumoasã,iar în urma lor un tânãr le duce bagajul. Dacãcineva e iubitor de avere, va zice: �Ce maºinãare popa!� Cel desfrânat va zice: �O, ce femeieare popa!� Cel îngâmfat va zice: �O, are slugipopa, nu poate sã-ºi care singur bagajele!�Dacã însã cineva trãieºte în feciorie, poate sãcreadã cã femeia este sora preotului, ºi chiarpoate sã-i parã cã seamãnã cu el. Dacã n-arepatimã pentru avere, poate crede cã maºina eîmprumutatã sau nici sã nu o bage în seamã.Dacã este smerit, va zice: �Ce fericit estefratele cã s-a învrednicit sã ducã valiza unuislujitor al lui Hristos, probabil în ea suntveºmintele preoþeºti ºi alte lucruri sfinte�.Fiecare deci se vede în celãlalt pe sine.Aproapele este cel mai bun barometru al vieþiinoastre duhovniceºti. Arhimandritul SofronieSaharov spunea chiar mai mult, el zicea cãaproapele este viaþa noastrã.

Dumnezeu ne dã nouã ceea ce vedemnoi în aproapele. De vom vedea sfinþenie,


sfinþenie dobândim, iar de vom vedea rãutate,rãutate primim în noi înºine. Aproapele esteun fel de vistierie la care alergãm cu minteapentru a lua sfinþenie sau patimi, în funcþiede inima noastrã. De aceea Apostolul Pavelne ºi îndeamnã: �Fraþilor, chiar de va cãdeaun om în vreo greºealã, voi, cei duhovniceºti,îndreptaþi-l pe unul ca acesta cu duhul blândeþii,luând aminte la tine însuþi, ca sã nu cazi ºi tu înispitã� (Gal. 6, 1). De regulã, asceþii care aucãzut în pãcate mari, despre care nemãrturisesc patericele, au ajuns la aceastadin cauzã cã judecau pe alþii. Dumnezeu dãaceastã lecþie pentru a ne dezvãþa sã judecãmpãcate strãine. Aºa pentru mulþi, cãdereas-a fãcut prilej de mai bunã pocãinþã, ceeace aratã cã Dumnezeu dã mai degrabã harulpentru nejudecare decât pentru ascezãtrupeascã.

Nejudecarea are urmãri miraculoaseasupra pãcãtosului. Ea are atâta putere încâtchiar cred cã cuvintele oricâte veþi dezlega pepãmânt vor fi dezlegate ºi în ceruri nu se referã


doar la preoþia sacramentalã, ci ºi la tot omulsfinþit de Duhul Sfânt. Puterea celui carenu judecã este atât de mare, încât, cuadevãrat, pãcatele pe care le iartã elaproapelui, le iartã ºi Dumnezeu. Aceastaeste comoara Duhului Sfânt despre care Sf.Serafim de la Sarov spunea: �Agoniseºteduhul blândeþii ºi în jurul tãu se vor mântuimii�. Ceea ce înseamnã cã Dumnezeu,pentru rugãciunile unui astfel de om, careiartã pe toþi, iartã pãcatele pãcãtosului ºi îidã chip de pocãinþã.

Tradiþia ortodoxã e plinã de exempleextraordinare care întãresc cele zise. Existão pleiadã întreagã de Sfinþi care se�specializau� în mântuirea prostituatelor, maiales dintre cei nebuni pentru Hristos. Aºaau fost, de exemplu, Sfinþii Simeon celnebun, Vitalie monahul, Serapion Sindonitulºi alþii.

Sfinþii nu doar cã nu le judecau pedesfrânate, ci chiar gãseau cã au de învãþatde la ele. Antologic în acest sens este cazulSfântului Non ºi al frumoasei Pelaghia


(prãznuirea în 8 octombrie), ajunsã ºi ea Sfântã.Pe când Sf. Non, episcop din mãnãstireaTabeniþilor purta o discuþie teologicã cu alþiepiscopi, s-a întâmplat sã treacã pe acoloaceastã Pelaghia, actriþã pãgânã, care seprostitua, însoþitã de un alai de tineri. Ceilalþiepiscopi ºi-au întors ochii ca sã nu o vadã,Non însã a petrecut-o cu privirea, pe urmãle-a zis: �Nu v-aþi desfãtat de frumuseþea eiatât de mare? Cu adevãrat eu m-am desfãtatfoarte tare ºi mi-a plãcut frumuseþea ei, fiindcãpe aceasta o va pune Dumnezeu înainte ºi ova aºeza în faþa înfricoºãtorului ºi minunatuluiscaun de judecatã când o va judeca atât peea, cât ºi episcopia noastrã. Ce socotiþi,preaiubiþilor, câte ceasuri nu-ºi petrece îniatacul sãu aceastã femeie, spãlându-se ºimachindu-se cu toatã osârdia ºi luarea amintea sufletului ºi împodobindu-se pentruspectacole, ca nimic sã nu lipseascã frumuseþiiºi podoabei trupeºti, pentru ca sã placã tuturorºi sã nu parã cã e urâtã amanþilor ei, care azisunt ºi mâine nu mai sunt? ªi noi, care avemfãgãduinþa de a vedea faþa cea strãlucitã a


Mirelui ceresc, nu ne împodobim, nici nuspãlãm murdãriile de pe sufletele noastrenenorocite, ci le lãsãm sã zacã în nepãsare�.

Auzind cuvintele Sfântului Non,Pelaghia �a fost strãpunsã la inimã� ºi avenit a doua zi la el, cerând sã fie botezatã.Apoi a adus ºi toate bogãþiile ei, mãrgãritareºi aur, ºi le-a dat Sfântului, iar acesta le-aîmpãrþit la vãduve ºi la orfani. A opta zidupã botez aceasta a primit în tainã schimamonahalã ºi s-a retras într-o chilie dinMuntele Mãslinilor, petrecând în travesti cunumele Pelagheu eunucul. Abia dupãmoarte, când au dat sã o îmbãlsãmeze, s-aaflat cine a fost într-adevãr acest Pelagheu�eunucul�.

Despre Sfântul Ioan de la Kronºtadt sezice cã a fost surprins odatã de un credinciosîn timp ce se uita la o pozã cu o femeiegoalã. Credinciosul, ºocat, l-a întrebat pe Sfânt:�Cum, pãrinte, vã uitaþi la aºa ceva?!� �Da -zise Sfântul -, mã uit ce fãpturã minunatã afãcut Dumnezeu pentru a fi mamã�.


Un Sfânt care ºi-a consacrat viaþamântuirii prostituatelor este Vitalie (prãznuirea22 aprilie). Acesta a fost cãlugãr ºi îºi petreceaziua muncind, iar de banii câºtigaþi se duceala bordel. Nimeni însã nu ºtia adevãratul motivpentru comportamentul atât de ciudat al luiVitalie. De aceea �se sminteau de dânsul toþiºi în toate zilele îl ocãrau, zicându-i: �Du-te,ticãlosule, cã te aºteaptã desfrânatele!� ªiscuipau asupra lui�.37 Alþii îl sfãtuiau sã secãsãtoreascã cu una dintre ele ºi sã nu mainecinsteascã cinul monahal umblând pe labordeluri. Sfântul însã rãbda toate acestea ºinu le rãspundea nimic.

Lucrarea lui însã era aceasta, cã se duceaîn camerã la desfrânatã ºi îi plãtea bani penoaptea aceea, numai sã nu pãcãtuiascã, iarel se punea într-un colþ ºi citea Psaltirea.Multe din acele femei se lepãdau de pãcat,unele se cãlugãreau iar altele se cãsãtoreauºi trãiau o viaþã normalã. Sfântul însã le-ainterzis sã povesteascã despre aceasta pânã

37. Viaþa Sfântului Vitalie.


la moartea lui. O femeie care nu a rezistat ºia povestit cuiva de sfinþenia lui Vitalie s-aîndrãcit ºi aºa a intrat frica în toate, încât nudescopereau nimãnui adevãraul desprecãlugãrul batjocorit. Sfântul Vitalie a fost gãsitîn chilie mort în genunchi înaintea icoanei,iar în mâini avea un bileþel pe care scria:«Bãrbaþi alexandrini, nu osândiþi mai înaintede vreme, pânã ce Domnul, Judecãtorul Celdrept va veni». Atunci au venit toate femeilepe care le mântuise Vitalie cu lumânãri ºi cutãmâie ca sã-l plângã pe pãrintele lor.

În condiþii asemãnãtoare a mântuit ºiSfântul Serapion pe una din prostituate.Acesta s-a întâmplat sã treacã odatã printr-un sat al Egiptului, ºi a vãzut o prostituatãstând, ºi i-a zis ei: gãtit-ai patul? Ea a zis: da,avvo! A închis bãtrânul: aºteaptã-mã desearã,cã voi veni la tine ºi am sã petrec noapteaaceasta aproape de tine. Iar ea rãspunzând,a zis: bine, avvo! ªi s-a gãtit ºi a aºternutpatul ºi l-a aºteptat pe bãtrân cu cele detrebuinþã. Iar dupã ce s-a fãcut searã, a venit


bãtrânul la dânsa, nimic aducând ºi intrândîn chilie, i-a zis ei: gãtit-ai patul? Ea a zis:da, avvo. A încuiat uºa ºi i-a zis ei: aºteaptãpuþin, fiindcã avem pravilã, pânã ce o voiface! ªi a început bãtrânul slujba. ªi începândPsaltirea, la fiecare psalm fãcea rugãciunea,rugându-se lui Dumnezeu pentru dânsa casã se pocãiascã ºi sã se mântuiascã. Deci l-aascultat Dumnezeu; ºi sta femeia tremurândºi rugându-se aproape de bãtrânul. Dacã aisprãvit bãtrânul toatã Psaltirea (o Psaltirecititã astfel ia cel puþin 6-7 ore), ea a cãzutla pãmânt. Iar bãtrânul, începând Apostolul,a citit mult dintr-însul. ªi aºa ºi-a împlinitslujba. Deci umilindu-se ea ºi înþelegând cãnu pentru pãcat a venit la dânsa, ci ca sã-imântuiascã sufletul, a cãzut în faþa lui zicând:fie-þi milã, avvo, ºi povãþuieºte-mã unde potplãcea lui Dumnezeu. Atunci bãtrânul apovãþuit-o pe dânsa într-o mãnãstire defecioare ºi a dat-o la stareþã, zicând: ia pesora aceasta ºi nu-i pune ei jug sau poruncã,ca celorlaltor surori, ci orice voieºte, dã-i ºicum voieºte dã-i voie sã umble. ªi dupã ce


a fãcut puþine zile, a zis: eu multe pãcateam ºi voiesc la douã zile sã mãnânc. ªi dupãpuþine zile a zis: eu multe pãcate am ºi voiescla patru zile sã mãnânc. Dupã alte puþinezile s-a rugat stareþei, zicând: fiindcã multam mâhnit pe Dumnezeu cu fãrãdelegilemele, te rog, pune-mã într-o chilie ºi o astupã,ºi pe o gaurã dã-mi puþinã pâine ºi rucodelie.ªi i-a fãcut ei stareþa aºa. Aºa i-a plãcut luiDumnezeu în cealaltã vreme a vieþii sale.38

Se spunea în viaþa lui avva Ioan Colov,cã unei tinere i-au murit pãrinþii ºi a rãmassãrmanã. Iar numele ei era Paisia. Deci asocotit sã-ºi facã gazdã de strãini, casa spreprimirea pãrinþilor schitului. A rãmas dar aºaprimind pe strãini vreme multã ºi odihnindpe pãrinþi; iar dupã o vreme, dupã ce acheltuit lucrurile a început a fi lipsitã. Decis-au lipit de dânsa niºte oameni rãzvrãtiþi ºiau schimbat-o din socoteala cea bunã. ªi deaceea a început a petrece rãu, încât a ajuns

38. Patericul Egiptean, pentru avva Serapion, cap. 1,pp. 237.


ea ca sã curveascã. Au auzit pãrinþii ºi foartes-au mâhnit. ªi poftindu-l pe avva Ioan Colov,i-au zis: Am auzit despre sora aceea cãpetrece rãu, ºi ea când putea ºi-a arãtat milaei cãtre noi, iar acum noi sã arãtãm cãtredânsa milã ºi s-o ajutãm. Deci osteneºte-tepânã la dânsa ºi dupã înþelepciunea ce þi-adat-o Dumnezeu, iconomiseºte cele pentrudânsa. Deci a venit avva Ioan la dânsa ºi azis bãtrânei portãriþe: Spune stãpânei talecã am venit eu! Iar ea l-a gonit zicând: Voidintru început aþi mâncat cele ale ei ºi iatãcã este sãracã. I-a zis avva Ioan: Spune cãfoarte am s-o folosesc. Iar slugile ei zâmbindîi zic lui: Dar ce ai sã-i dai de voieºti sã teîntâlneºti cu dânsa? Drept aceea, suindu-sebãtrâna, i-a spus despre dânsul. ªi-i zice eicea tânãrã: Aceºti cãlugãri de-a pururea umblãpe lângã Marea Roºie ºi gãsesc mãrgãritare.Împodobindu-se, dar, a zis sã-l aducã la dânsa.Deci, dupã ce s-a suit, apucând ea mai înaintea ºezut pe pat. ªi venind avva Ioan a ºezutaproape de dânsa. ªi cãutând la faþa ei, i-azis: Pentru ce L-ai defãimat pe Iisus, de-ai


venit la aceasta? Ea auzind a îngheþat cutotul; ºi plecând în jos capul sãu, avva Ioana început a plânge foarte. ªi a zis ea lui:Avvo, ce plângi? Iar dupã ce a cãutat, iarãºis-a aplecat în jos plângând, ºi i-a zis ei: Vãdcã satana joacã în faþa ta ºi nu voi plânge?Iar ea auzind, i-a zis lui: Este pocãinþã, avvo?Îi zice ei: Este. Îi zice lui: Ia-mã unde voieºti.Îi zice ei: Sã mergem. ªi s-a sculat sã meargãdupã dânsul. ªi a luat seama avva Ioan cãnimic n-a pus la rânduialã, nici n-a grãitpentru casa sa. ªi s-a mirat. Deci, dupã ceau ajuns la pustie, s-a fãcut searã ºi fãcândde nisip un cãpãtâi mic ºi însemnând chipulcrucii, i-a zis: Dormi aici! ªi fãcându-ºi ºilui puþin mai departe ºi împlinindu-ºirugãciunile, s-au culcat. Iar pe la miezulnopþii deºteptându-se, vede o cale luminoasãde la cer la dânsa ºi a vãzut pe îngerii luiDumnezeu ducându-i sufletul. Drept aceea,sculându-se ºi mergând la dânsa, a miºcat-ocu piciorul. Iar dupã ce a vãzut cã a murit,s-a aruncat pe sine cu faþa la pãmânt rugându-se lui Dumnezeu ºi a auzit cã un ceas al


pocãinþei ei s-a primit mai presus decâtpocãinþa multora care zãbovesc ºi nu aratãfierbinþeala unei pocãinþe ca aceasta.39

ªi mai impresionant este cazulSfântului Avraamie, care a cãlcat peste toatenormele exterioare ale decenþei, numaipentru a mântui un suflet. Acesta era unmare pustnic, care pentru sfinþenia sa afost hirotonit ºi preot, ajungând sã facãmulte minuni. La bãtrâneþe, murind frateleacestuia, i-a fost datã în grijã copila aceluia,în vârstã de ºapte ani. Aºa a crescut eapânã la vârsta de 20 de ani, stãruind întoate virtuþile pe care le deprindea de launchiul ei sfânt.

Dar un monah cãzut, care venea des labãtrân sub pretextul folosului duhovnicesc,a momit-o pe aceea vreme de un an ºi pânãla urmã a atras-o spre pãcat. Revenindu-ºifata dupã aceea, cuprinsã de deznãdejde ºi

39. Patericul Egiptean, pentru avva Ioan Colov, cap.43, pp. 104-105.


ruºine, a hotãrât cã nu mai poate rãmâneîn continuare lângã unchiul sãu pe care l-adezamãgit atât ºi, fãrã sã-i spunã, a plecatîn oraº. Acolo s-a fãcut prostituatã la unbordel.

Când Bãtrânul a descoperit lipsa fetei,s-a rugat lui Dumnezeu sã-i descopere ces-a întâmplat. Trimiþând pe unul dincredincioºi sã o caute peste tot, abia pestedoi ani a gãsit-o printre prostituatelebordelului. Atunci Sfântul i-a dat bani ºi l-arugat sã-i aducã un rând de straie ostãºeºtiºi un cal înºeuat ºi punându-ºi o piele decãmilã pe cap, pentru a nu putea fi cunoscut,a pornit în cãutarea fetei.

Ajungând în oraº, acesta a tras drept lahan ºi, cumpãrând de bãut ºi luând carne,cãuta cu privirea pe nepoata sa. Dar dacã avãzut cã trece timpul ºi ea nu apare, chemândpe patronul bordelului, i-a zis glumind: �Amauzit cã ai aici fete bune, aº vrea sã o vãd pecea mai lãudatã�. Acela i-a zis cã are unaexact cum ar vrea el. ªi chemând-o, a pus-oîn faþa bãtrânului. Avraamie însã când ºi-a


vãzut nepoata, pe care a crescut-o de mic înrugãciune ºi curãþie, îmbrãcatã în costumaþiede prostituatã cu greu ºi-a stãpânit lacrimileºi scoþând bani, a zis: �Adu-ne aici de toate,sã benchetuiesc cum se cuvine cu copila, cãpentru asta am fãcut atâta cale�. ªi ºezândla masã, el, care de cinzeci de ani nu a maimâncat nici mãcar pâine, hrãnindu-se doarcu verdeþuri ºi rãdãcini, mânca acum carneºi bea vin ca un soldãþoi.

Nepoatã-sa i s-a aºezat în braþemângâindu-l ºi sãrutându-l, neºtiind cineeste. Însã trupul aspru al bãtrânului, caremirosea a tãmâie ºi a pustie, au rãscolit-opânã în adâncuri ºi ea a izbucnit în plâns.�Ce este - a întrebat-o patronul -, cã dedoi ani de când eºti aici nu te-am mai vãzutaºa?� Iar ea i-a rãspuns cã mai bine ar fifost pentru dânsa dacã murea în urmã cutrei ani. Patronul, care nu-i cunoºteatrecutul nu înþelegea ce zice. Iar Bãtrânul,vrând sã curme discuþia, i-a zis fetei: �Nu-i vremea acum ca sã-þi plângi pãcatele dintrecut, azi vreau sã ne veselim!�


Apoi, retrãgându-se în camerã,prostituata s-a întins în pat, cerându-i sã-idescheie sandalele. Bãtrânul însã o amâna.În cele din urmã, aºezându-se lângã ea, ºi-ascos pielea de cãmilã de pe cap, zicându-i:�Nu mã mai recunoºti, copila mea?� ªi astat cu ea pânã dimineaþã, iar a doua zi aluat-o cu el pe cal ºi s-au întors înapoi înpustie. Acolo prostituata de mai înainte aajuns Sfânta Maria, nepoata SfântuluiAvraamie, pe care Biserica îi prãznuieºte înaceeaºi zi, în 29 octombrie.

Uneori relaþia dintre Sfinþi ºi desfrânatee atât de fireascã, având chiar ceva copilãrescîn ea. Cât de inocentã este purtarea SfântuluiSimeon cel nebun, pustnic din Emesa dinsec. VI, care, dupã 40 de ani de pustie, s-aîntors în oraº �fãcând nebunii� �ca sãmântuiascã ºi pe alþii�.

Un capitol special din misiunea sa îlocupau oamenii depravaþi ºi prostituatele.Acesta petrecea mai tot timpul în companialor, jucând ºi distrându-i cu nebuniile sale,


îndreptând pe mulþi dintre ei. Cu banii pecare îi câºtiga pe cerºit sau i-i trimeteaDumnezeu în chip miraculos, SfântulSimeon se ducea la prostituate, glumind cuele: �Vreþi sã fiþi prietenile mele? Vã dau osutã de galbeni, numai nu mai pãcãtuiþi�.Prostituatele râdeau de el, zicând cã sunt deacord, dar el le punea sã jure ºi celei dintreprostituate care se jura îi dãdea banii. Dacãînsã se întâmpla ca aceea sã cadã ºi dupãaceea în pãcat, se ducea iarãºi la ea, pânãcând se lãsa de pãcat.

Tot acesta a fost vãzut odatã intrând lao prostituatã ºi a stat vreo trei ore. Feþelecurioase au început sã-l bãnuiascã de faptefireºti. Aceastã convingere li s-a întãrit ºimai mult când Sfântul a ieºit din casãuitându-se în jur, ca ºi cum s-ar feri sã nu-lvadã nimeni. Atunci curioºii n-au rezistat ºis-au dus sã o întrebe pe femeie ce a fãcutcãlugãrul la ea. Aceea însã le-a zis: �Credeþi-mã cã de trei zile, de sãrãcie, n-am mai avutce pune în gurã ºi acesta mi-a adus pâine,carne ºi vin ºi, poruncindu-mi sã mãnânc pe


sãturate, a stat pânã am terminat de mâncat,pe urmã s-a dus, luând cu el resturile�.40

Cãlugãrul nebun, aºa cum îl numeautoþi, de multe ori putea fi vãzut în mijloculdesfrânatelor jucându-se, la propriu, cu ele.Acestea îl gâdilau ºi-i bãgau mâinile în sân,îl cãrau dupã ele bãtându-l cu curele la fund.Sfântul însã îºi îngãduia astfel de experienþeciudate tocamai pentru cã nu mai avea în elpatimã. Odatã bãtrânul a intrat gol într-obaie de femei. Fiind întrebat de un diaconce simte când se joacã prostituatele cu el,stareþul a rãspuns: �Adevãrat îþi spun cã mãsimt ca ºi cum aº fi un lemn între lemne, iarmintea mea este pururea îndreptatã spreDomnul�. Acest dar l-a primit SfântulSimeon încã pe când era în pustie. Fiindluptat cumplit de patima trupeascã, i s-aarãtat Sfântul Nicon ºi l-a întrebat cum oduce. Simeon a rãspuns: �Greu, dacã nu mãvei ajuta�. Atunci Sfântul Nicon a vãrsat niºte

40. Ieromonah Alexii Kuznetzov, Iurodstvo istolpnicestvo (Nebunia pentru Hristos ºi stâlpnicia), p. 183,Lavra Sf. Treimi, Moscova, 2000


apã pe burta lui, zicând: �Gata, de acum veifi sãnãtos�. ªi de atunci nu ºi-a mai simþittrupul.

Sfinþenia stareþului ºi înãlþimea faptelorlor, pe care tot oraºul le considera nebunii,s-a descoperit unor credincioºi care s-au dus,dupã obicei, sã viziteze Sfinþii în pustie.Mergând ei dupã binecuvântare, au gãsitacolo ºi pe colegul de nevoinþe al nebunuluiSimeon, pustnicul Ioan. Aceºtia, când au vrutsã ia binecuvântare de la el, Ioan le-a zis:�Având pe marele Simeon în cetate, aþi venitla mine, care eu însumi am nevoie derugãciunile lui ºi nu numai eu, ci lumeaîntreagã�.

Odatã au adus la avva Ammona o fatãavând în pântece ºi i-au zis lui: cutare aufãcut lucrul acesta, dã-le lor canon, adicãpedeapsã pentru pãcat! Iar el, fãcând semnulcrucii pe pântecele ei, a poruncit sã i se deaºase perechi de cearºafuri, zicând: nu cumvamergând, sã nascã ºi va muri, sau ea, saupruncul ºi nu va afla cele de îngropare. Iar


pârâºii ei i-au zis lui: de ce ai fãcut aceasta?Dã-le canon! Iar el a zis lor: vedeþi, fraþilor,cã aproape este de moarte ºi ce pot eu sãfac? ªi a slobozit-o pe ea ºi n-a îndrãznitbãtrânul sã osândeascã pe nimeni.41

În esenþã, toate aceste fapte ale Sfinþilornu sunt decât o prelungire a misiuniiMântuitorului, Care a venit în lume sãmântuiascã pe cei pãcãtoºi. Aceasta estelepãdarea ºi golirea de sine pentru a-l slujipe celãlalt, dragostea care nu cautã ale sale (ICor. 13, 5). Este o dãruire nebunã, orenunþare la tot ceea ce eºti, chiar ºi la faimata de om sfânt. Acestor oameni li se potrivesccuvintele Apostolului Pavel: �Deºi sunt liberfaþã de toþi, m-am fãcut rob tuturor, ca sãdobândesc pe cei mai mulþi� (I Cor. 9, 19).

De fapt, potrivit concepþiei creºtine,poziþia noastrã faþã de aproapele este aceeade rob, pentru cã ºi Hristos, vrând sã nemântuiascã, S-a smerit pe Sine, chip de rob

41. Patericul Egiptean, Pentru Avva Ammona, cap. 8.


luând (Fil. 2, 7). Aceasta este cea mai înaltãdregãtorie pe care o poate avea un creºtin:sã devinã robul mântuirii aproapelui sãu,dupã cum Hristos S-a fãcut robul mântuiriinoastre al tuturor.

Fascinantã în acest sens este metodade convertire practicatã de Sfântul SerapionSindonitul. Acesta pur ºi simplu se vindeaca rob pãcãtoºilor. Aºa odatã s-a vândut uneitrupe de comedianþi, oameni care întruchipaudesfrâul ºi deºertãciunea, pentru a-i converti.ªi într-adevãr, slujindu-le ca o slugã, în doiani i-a adus la Sfântul Botez. Atunci mareleavvã, care a fost unul din cei care ºtiauVechiul ºi Noul Testament pe de rost, le-azis adevãrul despre sine, cerându-le voie sãplece. Comedianþii îl rugau sã nu-i pãrãseascã,ci sã le fie lor ca un pãrinte ºi cã ei îi vor fide acum robi. El însã, dându-le înapoi baniipe care i-a primit pentru sine, s-a dus încãutarea mântuirii altor suflete.

Poate cã aceasta ar fi atitudinea cea maicorectã ºi cea mai eficientã, pe care poate são adopte predicatorul ortodox. Sã vorbeascã


celuilalt atât cât ar putea vorbi un robstãpânului sãu. De celelalte cred cã se vaîngriji Dumnezeu.

Am enumerat toate aceste exemple dinvieþile Sfinþilor nu atât pentru a îndemna laurmarea lor, ceea ce ar putea fi chiar riscantpentru oamenii nedespãtimiþi, cât pentru aarãta libertatea Duhului care lucreazã în ceicare voiesc cu adevãrat mântuirea aproapeluilor. M-am gândit cã, chiar dacã cei mai mulþicredincioºi nu pot mângâia ºi întoarce unpãcãtos, mãcar sã fie atenþi sã nu creadãimpresiilor lor atunci când vãd preoþi saucãlugãri �fãcând nebunii� din dragosteapentru aproapele. Sunt convins cã fiecaredintre noi a osândit mãcar o datã în viaþã unSfânt al lui Dumnezeu, un Sfânt de lângãnoi, pe care se sprijinã viaþa noastrã.


�Cuvântul predicãtrebuie dat uitãrii�

Dialog cu pãrintele Andrei Kuraev

despre predica ortodoxã


Pãrintele ANDREI KURAEV este, fãrãîndoialã, cel mai cunoscut predicator dinîntreaga Patriarhie a Moscovei. Cãrþilesfinþiei sale sunt editate în tiraje de sutede mii de exemplare. Pãrintele Andrei esteo persoanã publicã, apãrând permanent înpresã, la radio, la televiziune. Un intelectualde o deosebitã fineþe, care îmbinã exem-plar în cãrþile ºi conferinþele sale erudiþiaîn cele mai diverse domenii cu tradiþiapatristicã ortodoxã.Absolvent al Facultãþii de Ateism ªtiinþifica Universitãþii de Stat din Moscova, iarmai apoi a Facultãþii de Teologie DinBucureºti, pãrintele Andrei este în timpulde faþã decanul Institutului Teologic �Sf.Tihon� din Moscova ºi profesor de istoriareligiilor la Universitatea de Stat din acelaºioraº. În timpul aflãrii sale la studii înRomânia a fost hirotonit diacon (celib) decãtre patriarhul Teoctist. Este vorbitor allimbii române.Din cãrþile pãrintelui Andrei am puteaenumera: �Satanismul pentru intelectuali�,�Creºtinismul timpuriu ºi reîncarnarea�,�Ocultismul în ortodoxie�, �Ortodoxia pentruprotestanþi�, �Dumnezeu este dragoste� (încurs de apariþie în limba românã) º. a.Un dialog mai amplu cu pãrintele Andreipoate fi citit în cartea mea �Ortodoxiapentru postmoderniºti�.


Ierodiacon Savatie: Predicaþi foarte multîn cercurile reprezentanþilor altor credinþe. Îngeneral, pentru cei mai mulþi credincioºi, predicaortodoxã se asociazã cu apãrarea credinþei, maiexact, cu combaterea celorlalte confesii. Dar cumeste a predica unor oameni necredincioºi, deexemplu tinerilor dedaþi patimilor fireºti pentruaceastã vârstã?

Diacon Andrei: Dacã e sã fiu sincer,cred cã însuºi acest cuvânt �predicã�, în cazuldat, trebuie dat uitãrii, deoarece predicapresupune adresarea de sus în jos, cum arveni: iatã, eu acuº îþi voi spune ca unulîmputernicit, numit de sus pentru treabaasta, ºi eu acuºica te voi învãþa pe tine. Eucred cã dacã enoriaºii sunt pregãtiþi de labun început sã-l primeascã pe pãrinte ca peun învãþãtor dat lor de sus, oamenii profani


nu sunt pregãtiþi pentru asta, dimpotrivã, eisimt repulsie: �cam de ce ar trebui sã mãînveþi tu pe mine? comuniºtii ne-au învãþat70 de ani, iar acum ºi voi aþi cãzut pe capulnostru�. De aceea aici va fi mai de folos poatemãrturisirea, mãrturia despre sine. Desigurnu în stilul baptiºtilor �eu am fost ateu, amfost un om rãu, iar acum sunt sfânt de tot�,ci poate o povestire în douã fraze. Dar asta,desigur, numai în cazul în care viaþa omuluinu contrazice cuvintele sale, aºa încât sã sevadã chiar de pe faþa lui. Sau aceasta poate fiºi calea cãutãrii comune. Eu cred cã nu eruºinos pentru misionarul creºtin uneori chiarsã se îndoiascã împreunã cu convorbitorii sãi,sau sã lase impresia cã se îndoieºte: �ºtiþi, aicie o astfel de întrebare, dincolo e ceva neclar,cum credeþi, de ce s-a zis aºa în Biblie? haideþisã ne gândim împreunã�. ªi mai departe, înprocesul cãutãrii comune, câte puþin, socratic,sã-i aduci pe oameni la concluzia corectã. Adicãeu cred cã acum anume practica lui Socrateeste mai eficientã decât practica prediciitradiþionale bisericeºti.


Întrebare: Unii Sfinþi Pãrinþi nurecomandã povestirea faptelor trecute, mai alesa pãcatelor. Sau poate aceasta este valabil numaipentru viaþa de obºte, cãlugãreascã? Cui ºi în cecazuri putem face mãrturisiri de genul: eu amfost boxer, dansator, am furat maºini etc.? Dingura dumneavoastrã au ieºit multe mãrturii deacest fel, nu vã mustrã niciodatã conºtiinþa cãv-au scãpat?

Rãspuns: Eu nu deþin un astfel decriteriu. În general, eu urãsc sã povestescdespre mine, cu toate cã adesea sunt pus însituaþia de a o face. Cât despre mustrareaconºtiinþei, nu, nu, aºa ceva nu existã. Eu,mai degrabã, le-aº propune sã zâmbeascãîmpreunã cu mine. Asta nu e despre mine,ce treabã am eu cu asta? Totul e îngropatde mult în nisipurile istoriei. Ei, a fost aºaun tânãr, a trãit atât de ciudat...

Întrebare: Adicã pentru dumneavoastrãsepararea între omul trecut ºi omul prezent estetranºantã.

Rãspuns: Înþelegeþi, pentru mine, deexemplu, istoria Rusiei începe abia de la


988. Atunci când eu studiez despre ofensivaCneazului Oleg sau Sveatoslav asupraÞarigradului, eu citesc ºi vãd cã asta nu edespre mine, nu e despre poporul meu. Eumã simt un bizantin pe care îl cucereºtehoarda unui oarecare rus barbar. ªi nuîntâmplãtor poporul rus prãznuieºtesãrbãtoarea Acoperãmântului MaiciiDomnului atunci când Maica Domnului arisipit flota rusã care ataca Constantinopolul.Pânã ºi grecii au uitat de mult aceastãsãrbãtoare, pentru ei e un eveniment mi-nor, �mare lucru, barbarii iarãºi ne-au atacatoraºul ºi s-au gândit în obrãznicia lor cã îlvor cuceri�. Dar pentru Rusia, acesta a fostun eveniment însemnat, ºi de aceea ruºiipânã astãzi îºi sãrbãtoresc ziua înfrângeriilor. ªi pentru mine, atât în istoria meanaþionalã, cât ºi în biografia mea, existãaceastã graniþã. În primul rând, poate pentrucã eu, în genere, sunt un astfel de om carenicãieri în trecutul sãu nu vrea sã se maiîntoarcã. Adicã eu nu vreau sã mai fiu niciºcolar, nu ºtiu de ce îmi amintesc cu groazã,


nici student, nici mãcar seminarist. Nu vreausã mai fug în trecut. Prin urmare, pentru cãnu sunt îndrãgostit de el, nu prezintã niciun pericol sã-mi amintesc, în singurãtate sauîn public, unele sau alte episoade din el.

Întrebare: Sectorul dumneavoastrã, camisionar, este îndeosebi cel al credinþelor oculte.Cum explicaþi cã tinerii îmbrãþiºeazã atât derepede ocultismul, yoga, teosofia, ºi mai greuortodoxia, cu toate cã toþi provin ºi au trãit într-otradiþie mai mult sau mai puþin ortodoxã?

Rãspuns: Motivele diferã de la om laom. Dar unei anumite categorii de oameniîi place în ocultism tehnologia lui. Ortodoxiapierde în faþa sectelor din cauzã cã nu are otehnologie: fã aºa, unu, doi, trei ºi eºti înîmpãrãþia lui Dumnezeu. Existã în ortodoxieun fel de nedeterminare, de nerezolvare aanumitor probleme. Nu demult am auzit unbanc extraordinar despre un �novy ruski�*care vine la un preot ºi zice: �Pãrinte, spune,

* �Rusul nou�, aºa sunt numiþi în Rusia cei care s-au îmbogãþit peste noapte din afaceri nu tocmai legale.


dacã eu îþi dau 200 de mii de dolari pentrubisericã, poþi sã-mi garantezi cã sufletul meuva nimeri în împãrãþia cerului�? Pãrintelecade pe gânduri ºi zice: �ªtii, de garantat nupot, dar cred cã totuºi meritã sã încerci�.Aceasta îi indigneazã pe mulþi dintre oameni,cã ortodoxia te îndeamnã sã încerci fãrã sã-þi garanteze rezultatul: �Fii atent pânã lasuflarea ta cea mai de pe urmã, noi nucunoaºtem cum va hotãrî în mila SaDumnezeu pentru tine�. ªi mulþi seindigneazã, cãci vor acum ºi aici o tehnologieconcretã: iatã mantra, iatã guru ºi dã-i înaintecu hare kriºna! Pe alþii, dimpotrivã, îi atrageîn ocultism absenþa lui �numaidecât�, adicãcum vreau, dupã placul meu, îmi construiescreligia mea: aduc puþin de aici, puþin dedincolo. ªi astfel, ei evitã orice sistematizarecare ar putea sã-i oblige în vreun fel. Defapt, omul vrea sã rãmânã el însuºi, ºi el purºi simplu �întrebuinþeazã� unele cioburireligioase. Dar creºtinismul nu poate fiîntrebuinþat, creºtinismului trebuie sã-islujeºti. ªi asta, desigur, tot îi sperie pe mulþi.


ªi, în sfârºit, aceasta e o constatare de-a meapur profesionalã..., dar aici eu trebuie sãpovestesc un banc despre mine. Închipuiþi-vã un misionar ortodox care þine o lecþieunui auditoriu universitar, ºi în procesuldiscuþiei sale, el ajunge pânã la momentulîn care trebuie sã pronunþe un cuvânt inde-cent, el trebuie sã-l pomeneascã pe... drac.Misionarul înþelege foarte bine cã auditoriulnu va înþelege aceasta. Adicã intelectualitateanoastrã postsovieticã încã nu s-a învãþat sãrosteascã cuvântul Dumnezeu, ei trebuiesã-i spui ceva mai simplu, de genul �câmpulbio-energoinformaþional al universului�, dar�Dumnezeu� le este neînþeles. Dar dacã îlmai pomeneºti ºi pe drac, nu mai spun ces-ar stârni acolo, �Inchiziþia, Evul Mediu,noi credeam cã dumneavoastrã sunteþi unintelectual, dar de fapt...� ªi iatã cã,cunoscând neputinþele convorbitorilor sãi,acest misionar se hotãrãºte sã le spunã înargoul lor: �ªtiþi, în acest minut, omului i seadreseazã rãul universalo-transcendental-totalitar-personalizat-cosmologic. În clipa


aceea dracul se iveºte de dupã catedrã ºizice: �Cum, cum m-ai numit tu pe mine, cãn-am auzit bine�?

Eu cred cã sectele au succes în predicalor pentru faptul cã sectantul vorbeºte cuomul întotdeauna unu la unu, iar misionarulortodox atunci când mãrturiseºte despreadevãr, la discuþie participã mai multe�personaje�... Nu este doar încãpãþânareaomeneascã, neînþelegerea, ci mai este ºi celcare, la nivelul influenþei iraþionale, insuflãomului duhul împotrivirii. Dar sectanþilor elnu le încurcã. Pe de altã parte însã, nouã neajutã Dumnezeu.

Întrebare: În vremea noastrã, auzim totmai des cã toþi se închinã aceluiaºi Dumnezeu,de exemplu noi, creºtinii, suntem fiii lui Avraamdupã duh, evreii dupã trup, musulmanii ºi ei seconsiderã fii ai lui Avraam dupã trup. Deci noitoþi ne închinãm Dumnezeului lui Avraam, ºiîn acest fel Unuia ºi Aceluiaºi Dumnezeu?

Rãspuns: Faptul cã oamenii pot aveaniºte �icoane intelectuale� ale Dumnezeiriiasemãnãtoare, ieroglife în rugãciune care se


citesc ca �Dumnezeul lui Avraam�, nu estetotul. Cred cã aceastã expresie îºi poate avealocul ºi în gura creºtinului ºi a evreului ºi amusulmanului. Însã din asta nu rezultã cãnoi ne aflãm în relaþii identice cu Dumnezeu,pentru cã religia are douã componente, eaeste numai zece procente sau chiar mai puþinceea ce aduc în ea oamenii, iar parteacopleºitoare e ceea ce aduce în religie ÎnsuºiDumnezeu. De aceea nu trebuie sã neconsolãm cu faptul cã noi, musulmanii sauiudeii facem unele gesturi comune, pentrucã toate rugãciunile noastre, toate predicileteologice nu sunt nimic mai mult decâtgesturi, a le umple de sens, a le face cevamai mult decât gesturi poate numai Domnul.ªi aici începe ce-i mai important. Înþelegeþi,un bãieþel poate face aceleaºi miºcãri pe carele face ºi omul matur, ºoferul automobiluluisau oricare altul, copilul poate face aceleaºigesturi, dar conþinutul va fi cu totul altul,pentru cã asta depinde deja de umplerea lorde sens, ceea ce nu întotdeauna depinde deom. Unul ºi acelaºi gest poate avea efecte


diferite în auditorii diferite, pentru cãoamenii îl interpreteazã diferit. Tot aºa seîntâmplã ºi în religie, faptul cã noi facemaceleaºi gesturi, încã nu înseamnã cãconþinutul lor interior, ontologic, fiinþal esteunul ºi acelaºi. Existã cuvintele lui Hristos,anume cã la Tatãl nu poate sã vinã nimenidecât prin Fiul, de aceea acolo unde nu esteLogosul lui Dumnezeu, nu esterecunoaºterea ºi închinarea la El, nu esteharul lui Hristos, care doar prin Hristos sedã. Eu cred cã acolo rãmâne doar o scoicãasemãnãtoare cu o mascã mortuarã a religieiavraamice care a fost cândva, totuºi aceastae mai degrabã anume o mascã mortuarã, darnu credinþa vie a lui Avraam.

Întrebare: Dacã ar fi sã vorbim de acea�fierãrie� unde se produc sau trebuie sã seproducã astãzi misionarii ortodocºi, nu credeþicã aceastã problemã nu e rezolvatã pânã lacapãt? Ce ar trebui sã se facã astãzi, sã se adaogesau sã se omitã din sistemul de învãþãmântteologic existent? Poate ar trebui sã se apropiemai mult de învãþãmântul laic, sã preia câte


ceva de acolo sau sã chiar aprofundeze ceva dinale sale. De multe ori se acordã foarte multãatenþie materiilor teologice, dar se scapã dinvedere ceea ce se întâmplã în lume,* de multe orise creeazã o distanþã foarte mare între preot ºiomul din lume, preotul nu ºtie cu ce respirã omulacela. Cred cã problema aceasta nu e suficientrezolvatã. Ce poate fi adus în aceastã �fierãrie�?

Rãspuns: Problema nu este rezolvatãîn Patriarhia Moscovei, dar aºa ea e rezolvatã.Eu cred cã toate încercãrile de reformã aseminariilor sunt zadarnice. Dumnezeu adispus altfel, El pur ºi simplu a creat aºa osituaþie, cã misionarii au început sã vinãsinguri în Bisericã, nu din seminarii. Uitaþi-vã,în Rusia, toþi preoþii, mai mult sau mai puþinremarcabili, care au o predispunere misionarãau venit din lumea profanã, din lumeauniversitãþilor sau din lumea sectelor, ºi eicunosc din experienþã personalã ce înseamnãsã fii în afarã Bisericii, ºi de aceea lor Biserica

* Este vorba de învãþãmântul teologic din PatriarhiaMoscovei.


le este scumpã. Prin ce este rãu seminaruldin acest punct de vedere? În seminar oricediscuþie este o joacã: �Hai Vania, tu fã-te cãeºti adventist, iar tu, Petia, fã-te cã îlcombaþi�. Dar, de fapt, ei toþi trãiesc în lumealor, în lumea zvonurilor, bârfelor ºiautoritãþilor lor. Dar teologia nu suportã joaca,teologia întotdeauna se însuºeºte, cu atâtmai mult se dezvoltã, numai atunci cândexistã o necesitate de viaþã ºi de moarte cao întrebare sau alta sã fie rezolvatã, sã seobþinã un rãspuns. În seminarii, aceastãnecesitate lipseºte, nu se poate învãþateologia de dragul notelor, adicã poþi emiteceva, dar sã te înflãcãrezi de la asta nu poþi.De aceea seminariile sunt bune atunci cândse aflã în mãnãstiri, atunci când pot absorbiºi o experienþã duhovniceascã în afaracuvintelor, sã aibã un model de imitaþie.Dar sã pregãteºti misionari în ele, nu poþi,practica a demonstrat aceasta, cel puþin înBiserica noastrã. ªi, dimpotrivã, oamenii caretrãiesc în lume, anume pentru cã ei trãiescîn douã lumi, în Bisericã ºi în spaþiul din


afara Bisericii, sunt condamnaþi sã poarte opolemicã neîntreruptã exterioarã ºi lãuntricã,ºi de aceea credinþa lor e normal sã devinãmult mai conºtientã. Pe lângã asta, ei au ºiexperienþa tinereþii lor, experienþa apãrãriiºi mãrturisirii credinþei, experienþa unorgreºeli ºi unor victorii, pe care mai târziuei le pot folosi devenind preoþi.


SUMAR

Cuvânt de îndreptãþire ...................................................... 7

Calea spre inima omului ............................................... 11

Învierea - un semn fãgãduit�neamului viclean ºi desfrânat� ....................... 15

�Cine este fãrã de pãcat,sã arunce primul piatra�

(Pe marginea unui articol împotriva homosexualilor) 19

Improvizaþii pe marginea primuluicapitol din Epistola cãtre Romani aSfântului Apostol Pavel

1. Cum îl citãm pe Pavel? ........................................ 272. Între a lãuda ºi a mustra ..................................... 283. Nu începe cu dãrâmarea idolilor,

lasã-l pe ascultãtor sã ºi-i dãrâme singur ........... 314. Evitã sã declanºezi prejudecãþile celuilalt .............. 425. �Fii aspru cu tine ºi îngãduitor cu ceilalþi� ........... 546. Laudã ºi câºtigã ................................................... 557. �Dragostea toate le crede�.......................................618. Primejdia laxismului ............................................ 719. Un model de mustrare ...........................................7610. Aprinde foc în jurul ascultãtorului ............................ 83


Sfinþii Pãrinþi despre predicã ºi predicatori ...... 95

Sfinþii, prietenii prostituatelor...................................107

�Cuvântul predicã trebuie dat uitãrii�Dialog cu pãrintele Andrei Kuraev

despre predica ortodoxã ................................... 133


De acelaºi autor:

ORTODOXIA PENTRU POSTMODERNIªTIîn întrebãri ºi rãspunsuri

ÎNTRE FREUD ªI HRISTOS

DRAGOSTEA CARENICIODATÃ NU CADE(interviuri ºi relatãri despre

stareþul Selafiil cel Orb de la Noul Neamþ)

Alte articole ale ierodiaconului Savatie Baºtovoile puteþi gãsi pe internet, la adresa:

www.savatie.cjb.net

Pentru corespondenþã folosiþ[email protected]

Download cartea "În căutarea aproapelui pierdut"

Documents

Transcript of Download cartea "În căutarea aproapelui pierdut"