GHID DE BUNE PRACTICI DE EVALUARE ŞI TESTARE

UNITARĂ A CUNOŞTINŢELOR ŞI ABILITAŢILOR

SPECIFICE COMPETENŢELOR DOMENIULUI DE STUDII

„CONTABILITATE”

Colectivul de autori:

Academia de Studii Economice din Bucureşti

Mădălina DUMITRU

Liliana FELEAGĂ

Cătălina GORGAN

Bogdan IONESCU

Aurelia ŞTEFĂNESCU

Andrei STANCIU

Universitatea de Vest, Timişoara Universitatea Babeş Bolyai, Cluj-Napoca

Rodica BLIDIŞEL

Ovidiu BUNGET

Octavian MULLER

Răzvan MUSTAŢĂ

Prefaţă: Ştefan BUNEA

Ghid publicat în cadrul proiectului

ARMONIZARE PRIN INOVARE ÎN EVALUAREA CUNOŞTINŢELOR

ÎN DOMENIUL DE STUDII CONTABILITATE

Contract nr. POSDRU/156/1.2/G/133202

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial

Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

2

© 2015

Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate autorilor.

Editura ASE

Piaţa Romană nr. 6, sector 1, Bucureşti, România

cod 010374

www.ase.ro

www.editura.ase.ro

editura@ase.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Ghid de bune practici de evaluare şi testare unitară a cunoştinţelor şi

abilităţilor specifice competenţelor domeniului de studii

"contabilitate" / Mădălina Dumitru, Liliana Feleagă, Cătălina

Gorgan, ... ; pref.: Ştefan Bunea. - Bucureşti : Editura ASE, 2015

ISBN 978-606-34-0014-8

I. Dumitru, Mădălina

II. Feleagă, Liliana

III. Gorgan, Cătălina

IV. Bunea, Ştefan (pref.)

371.26:657

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI

3

Cuvânt înainte

Prezentul Ghid privind bunele practici de evaluare şi testare unitară a cunoştinţelor şi

abilităţilor specifice competenţelor domeniului de studii „Contabilitate” în scopul armonizării

diferenţelor care există în universităţi ce au programe pe domeniul de studiu „Contabilitate”

reprezintă efortul realizat de un colectiv de elită din cele mai importante centre universitare

cu profil economic şi adună bogata experienţă academică din domeniul contabilităţii.

În calitate de Preşedinte al Camerei Auditorilor Financiari din România consider util un astfel

de ghid care permite evaluarea abilităţilor profesionale dobândite atât în programele de

licenţă, cât şi de master, aceste abilităţi fiind necesare în procesul de recunoaştere şi

echivalare a stagiului în vederea dobândirii profesiei de auditor. Prezentul demers recomand

să fie continuat şi îmbunătăţit de mediul universitar economic cu viitoare metodologii de

evaluare. Pornind de la acest model este oportun să se preia şi să se includă în programele de

studiu şi mai ales la nivelul disciplinelor din planurile de învăţământ practicile din prezentul

Ghid.

Includerea în evaluarea studenţilor a ultimelor tehnologii informatice îi va ajuta pe viitorii

profesionişti să se adapteze la exigenţele pieţei forţei de muncă şi să răspundă provocărilor

tehnologice cu care se vor confrunta la nivelul angajatorilor.

CAFR, ca principal partener, dar şi beneficiar al serviciilor prestate de universităţile

economice, încurajează şi sprijină aceste demersuri şi se declară deschis pentru continuarea şi

îmbunătăţirea pe viitor a acestor parteneriate cu scopul educării, formării şi mai ales

dobândirii abilităţilor necesare profesiei de auditor financiar.

Doresc să felicit autorii şi în acelaşi timp să recomand acest ghid să se preia ca şi bune

practici la nivelul tuturor universităţilor economice din România.

Conf. univ. dr. Gabriel RADU

Preşedinte al Camerei Auditorilor Financiari din România

2

Prefaţă

În calitate de director al Institutului Naţional de Dezvoltare Profesională Continuă din cadrul

Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR) îmi revide

deosebita plăcere de a prefaţa lucrarea „Ghid de bune practici de evaluare şi testare unitară a

cunoştinţelor şi abilitaţilor specifice competenţelor domeniului de studii contabilitate”.

Mărturisesc că am aşteptat cu deosebit interes acest produs a trei dintre cele mai puternice centre

universitare din România în ceea ce priveşte disciplinele de contabilitate şi cele conexe acestora.

Avem în vedere Academia de Studii Economice din Bucureşti, Universitatea Babeş-Bolyai din

Cluj-Napoca şi Universitatea de Vest din Timişoara.

Pentru CECCAR este deosebit de important ca planurile de învăţământ, fişele de disciplină şi

formele de evaluare implementate de universităţi să asigure cerinţele minimale ale accesului la

profesia contabilă. CECCAR derulează un program naţional de stagiu şi a realizat, prin

cooperarea cu mediul universitar, diminuarea pe cât posibil a diferenţelor care existau între

centrele universitare în ceea ce priveşte cunoştinţele şi abilităţile cu care absolvenţii de

învăţământ superior economic se prezentau la accesul la stagiu. Adaptarea planurilor de

învăţământ, a fişelor de disciplină şi a formelor de evaluare la cerinţele prevăzute de standardele

internaţionale de educaţie emise de IFAC şi implementate de CECCAR în standardele proprii de

educaţie a permis încheierea protocoalelor prin care absolvenţii programelor de masterat sunt

admişi la stagiu fără examen de acces. Aceste protocoale sunt o confirmare a faptului că

CECCAR recunoaşte calitatea, relevanţa şi comparabilitatea evaluărilor studenţilor realizate în

mediul universitar.

Un alt aspect relevant este acela că CECCAR oferă cadrelor didactice care au calitatea de

membru accesul la Programul Naţional de Dezvoltare Profesională Continuă (PNDPC) prin care

acestea au posibilitatea să fie permanent în contact cu evoluţia practicilor din piaţă şi să aducă în

amfiteatre cunoştinţe şi practici din viaţa reală. Calitatea excepţională a cadrelor didactice

universitare a determinat recrutarea masivă a acestora în rândul lectorilor abilitaţi care asigură

formarea membrilor CECCAR în cadrul PNDPC. Cei mai mulţi dintre autorii acestui Ghid sunt

lectori abilitaţi de CECCAR.

Parcurgând cu atenţie lucrarea am putut constata că autorii şi-au propus să abordeze după toate

canoanele cercetării ştiinţifice aspectele conceptuale şi practice referitoare la evaluarea şi testarea

studenţilor în domeniul de studii „contabilitate”. Ei îşi doresc să ofere un instrument eficient care

să permită evaluarea şi testarea cunoştinţelor de o manieră omogenă, comparabilă şi relevantă

pentru toate grupele de studenţi supuse evaluării indiferent de cine asigură activitatea de predare

sau de seminarizare.

În Ghid au fost preluate, operaţionalizate şi adaptate la specificul disciplinelor aferente

domeniului de studii „contabilitate” o serie de principii şi metode didactice regăsite în literatura

de specialitate. Procesul de adaptare la particularităţile domeniului a avut în vedere şi studiile şi

cercetările efectuate asupra practicilor de predare, dar şi de evaluare şi testare utilizate de

Academia de Studii Economice din Bucureşti, de Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi

de Universitatea de Vest din Timişoara.

3

Prima parte a Ghidului asigură cadrul general al evaluării şi testării unitare a cunoştinţelor şi

abilităţilor studenţilor aplicate competenţelor de studii în domeniul „contabilitate”. Sunt discutate

barierele pe care studenţii le întâmpină în procesul de învăţare, dar şi de evaluare şi testare şi cât

de important este ca profesorul să identifice aceste bariere şi să ia decizii de înlăturare sau

atenuare a lor. Sunt aduse pentru prima dată în discuţie o serie de principii ale evaluării în

domeniul de studii „contabilitate” care fie nu sunt suficient conştientizate şi aplicate fie nu sunt

cunoscute de cadrele didactice: principiul corelaţiei criterii de evaluare – programe analitice –

grile de competenţe, principiul caracterului justificat al evaluării, principiul neutralităţii,

principiul autoevaluării sau stimei de sine etc. Conţinutul disciplinelor, cunoştinţele şi abilităţile

evaluate şi testate sunt definite în funcţie de aşteptările părţilor interesate reprezentate de

organismele profesionale, mediul de afaceri, alte entităţi care certifică sau monitorizează calitatea

educaţiei.

Tot în această primă parte sunt prezentate particularităţile evaluării şi testării cunoştinţelor şi

abilităţilor studenţilor în anumite competenţe de studii în domeniul „contabilitate”. Acest domeniu

de studii evoluează de la arii de studiu puternic reglementate (contabilitate financiară în

conformitate cu reglementările europene, spre exemplu) la arii slab reglementate (contabilitate de

gestiune, spre exemplu) sau deloc reglementate (contabilitate creativă, spre exemplu). De

asemenea, sunt discipline care sunt puternic conectate la tehnologia informaţiei şi discipline unde

abordarea este mai degrabă teoretică, iar partea pragmatică nu presupune utilizarea sistemelor

informatice. Acest context face ca o serie de forme de evaluare pe parcurs şi de evaluare finală să se

preteze mai degrabă pentru anumite discipline decât pentru altele.

În partea a doua a Ghidului este abordată desfăşurarea evaluării şi testării unitare a cunoştinţelor

şi abilităţilor specifice competenţelor de studii în domeniul „contabilitate”. Studiile efectuate au

permis luarea unor decizii de identificare a unui set comun de competenţe profesionale şi

transversale pentru disciplinele comune prevăzute de planurile de învăţământ ale celor trei

universităţi. Pornind de la aceste competenţe definite în fişele de disciplină şi de la obiectivele

stabilite pentru evaluarea şi testarea studenţilor se procedează la selectarea celor mai potrivite şi

eficiente forme de evaluare. Este prezentată tipologia evaluării şi testării studenţilor şi efectuată o

analiză consistentă a punctelor tari şi a punctelor slabe a instrumentelor identificate ca fiind

utilizate sau putând fi utilizate în domeniul de studii „contabilitate”. Evaluarea pe parcurs şi

evaluarea finală semestrială sunt corelate cu evaluarea la finalizarea studiilor. Esenţiale sunt

cunoştinţele şi competenţele cu care absolvenţii de studii universitare în domeniul „contabilitate”

se prezintă pe piaţa muncii sau intră în programele de stagiu oferite de organismele profesionale.

Aceste evaluări finale trebuie să fie relevante şi validate de părţile interesate.

Sunt analizate criteriile de selecţie a instrumentelor de evaluare şi de testare. Alegerea unui

instrument sau a altuia, combinarea mai multor instrumente, limitarea la unul sau câteva

instrumente sunt condiţionate de o serie de factori, cei mai mulţi trebuind să fie fundamentaţi de o

manieră cât se poate de obiectivă.

Un alt aspect sensibil este acela al definirii şi utilizării criteriilor de evaluare şi de testare a

studenţilor. El este dependent de experienţa evaluatorilor, de reguli administrative, de existenţa

4

unui proces de audit al calităţii evaluării etc. Definirea itemilor şi stabilirea baremelor sunt

analizate din perspectivă calitativă şi a practicilor dezirabile.

În partea a treia a Ghidului este abordat managementul desfăşurării evaluării şi testării unitare a

cunoştinţelor şi abilităţilor specifice competenţelor de studii în domeniul „contabilitate”. Sunt

avute în vedere, din perspectivă managerială, toate momentele începând cu primele activităţi

didactice şi primele evaluări până la evaluarea finală, comportamente dezirabile, abateri de la

acestea, măsuri pentru evaluarea studenţilor cu nevoi speciale, oportunităţile pentru evaluări

suplimentare justificate, modalităţile de comunicare a rezultatelor evaluării, bune practici de

rezolvare a contestaţiilor etc.

Partea a patra a Ghidului este cea care integrează şi valorifică toate aspectele dezbătute anterior

oferind modele de bune practici de evaluare şi testare unitară a cunoştintelor şi abilităţilor

specifice competenţelor de studii „contabilitate”. Fără a-şi propune o abordare exhaustivă, Ghidul

oferă la nivel de mare detaliu modele de bune practici de evaluare a studenţilor la disciplinele

„Contabilitate financiară în conformitate cu reglementările europene”, „Contabilitate

managerială”, „Contabilitate publică” şi „Tehnologia aplicaţiilor Office”.

Pentru fiecare disciplină se realizează o corelaţie între competenţe profesionale – cunoştinţe şi

abilităţi supuse evaluării pentru ca apoi să se identifice reguli de bune practici de evaluare la

disciplina respectivă, să se prezinte regulile privind desfăşurarea evaluării şi, poate cel mai

important, modele de bune practici de definire a itemilor şi a baremelor de evaluare.

Aceste modele, precum şi principiile generale şi specifice de evaluare şi testare prevăzute în Ghid

pot fi utilizate de cadrele didactice care predau alte discipline aferente domeniului de studii

„contabilitate” în vederea definirii modelelor proprii de bune practici.

Esenţiale în acest demers sunt comunicarea profesor – student, comunicarea între cadrele

didactice care predau aceeaşi disciplină diferitelor grupe de studenţi şi luarea unor decizii care să

asigure o evaluare omogenă, transparenţa, respectarea regulilor instituţionale.

Un alt aspect relevant este acela că, în opinia autorilor, Ghidul nu are caracter de reglementare şi

nu se substituie unor decizii instituţionale sau legale. El are la bază cadrul legal şi instituţional la

un moment dat, dar principalul rol este cel de clarificare, orientare şi prezentare a unor practici

dezirabile de evaluare şi testare a studenţilor în domeniul de studii „contabilitate” fundamentate

ştiinţific.

Închei prin a felicita colectivul de autori pentru efortul însoţit de generozitatea de a pune la

dispoziţia mediului univeristar dar şi a altor furnizori de programe de educaţie în domeniul

contabilităţii modele de bune practici menite să pună în valoare tot ce au mai bun studentul şi

profesorul: inteligenţă, predispoziţie la efort intelectual, sinceritate, nevoia de comunicare, nevoia

de validare.

Conf. univ. dr. Ştefan Bunea

Director INDPC - Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România

5

CUPRINS

1. Introducere ....................................................................................................................................... 7

2. Cadrul general al evaluării şi testării unitare a cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor

aplicate competenţelor de studii în domeniul „contabilitate” ...................................................... 8

2.1 Locul, rolul şi importanţa evaluării şi testării cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor ........ 8

2.2 Principii generale ...................................................................................................................... 10

2.3 Părţile interesate de procesul de evaluare şi testare a cunoştinţelor .................................... 13

2.4 Particularităţi ale evaluării şi testării cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor în anumite

competenţe de studii în domeniul „contabilitate” ........................................................................ 15

3. Desfăşurarea evaluării şi testării unitare a cunoştinţelor şi abilităţilor specifice

competenţelor de studii în domeniul „contabilitate” .................................................................. 17

3.1 Obiectivele evaluării şi testării cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor ............................... 17

3.2 Fişele de disciplină – fundament al procesului de învăţare, evaluare şi testare a

cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor .......................................................................................... 18

3.3 Tipologia formelor de evaluare, testare şi instrumentele specifice ...................................... 19

Evaluarea continuă ..................................................................................................................... 19

Evaluarea finală .......................................................................................................................... 24

3.4 Evaluarea la finalizarea studiilor ............................................................................................ 30

3.5 Criterii de selecţie a instrumentelor de evaluare şi testare ................................................... 32

3.6 Timpul alocat pentru rezolvare ............................................................................................... 34

3.7 Criterii de notare a instrumentelor de evaluare şi testare .................................................... 35

4. Managementul desfăşurării evaluării şi testării unitare a cunoştinţelor şi abilităţilor specifice

competenţelor de studii în domeniul „contabilitate” .................................................................. 36

4.1 Reguli privind desfăşurarea evaluării şi testării cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor .. 36

4.2 Modalităţi de comunicare a rezultatelor evaluării şi testării cunoştinţelor şi abilităţilor

studenţilor ........................................................................................................................................ 43

6

4.3 Contestarea rezultatelor evaluării şi testării unitare a cunoştinţelor şi abilităţilor specifice

competenţelor de studii „contabilitate” ........................................................................................ 45

5. Modele de bune practici de evaluare şi testare unitară a cunoştintelor şi abilităţilor specifice

competenţelor de studii „contabilitate” ....................................................................................... 47

5.1 Model de bune practice – Disciplina Contabilitate financiară în conformitate cu

reglementările europene (reprezentate de OMFP 1802/2014) .................................................... 47

5.2 Model de bune practici – Disciplina Contabilitate managerială ........................................... 53

5.3 Model de bune practici – Disciplina Contabilitate publică ................................................... 61

5.4 Model de bune practice – Disciplina Tehnologia Aplicaţiilor Office .................................... 69

7

1. Introducere

În termeni generici „strategia de evaluare” denotă modul de integrare a acţiunii de evaluare

(realizabilă prin operaţiile de măsurare-apreciere-decizie) în structura de funcţionare a activităţii

didactice/ educative. Conceptul de strategie de evaluare reflectă tendinţa de extindere a acţiunilor

evaluative: de la verificările tradiţionale la evaluarea proceselor şi condiţiilor de desfăşurare a

activităţii didactice, a situaţiilor de instruire/învăţare – evaluare (Houart, 2009).

Printre principalele tendinţe înregistrate în învăţământul superior la nivel internaţional, cu impact

vizibil asupra dezvoltării strategice a Academiei de Studii Economice din Bucureşti se numără:

creşterea importanţei acordată învăţământului centrat pe student; promovarea caracterului inter-,

trans- şi multidisciplinar al actului educaţional; creşterea importanţei acordată dezvoltării

competenţelor transversale; creşterea rolului tehnologiei în procesul educaţional şi nu în ultimul

rând, creşterea eficienţei metodelor de evaluare a cunoştinţelor. Prin centrarea pe învăţare, pe

eficacitatea evaluării, Academia de Studii Economice din Bucureşti creează, transmite şi pune în

aplicare cunoştinţele necesare pentru a stimula dezvoltarea personală şi profesională a membrilor

comunităţii universitare şi, în acelaşi timp, valorifică oportunităţile pentru dezvoltarea unor

servicii specializate pentru comunitate care să încurajeze competitivitatea economică.

Calitatea ridicată a programelor de studii este certificată şi recunoscută prin multitudinea de

forme de examinare a disciplinelor din domeniul Contabilitate, care este la rândul ei subsumată

de calitatea programelor de studii ale Academiei de Studii Economice din Bucureşti care este

recunoscută de evaluările independente din ultimii ani şi anume: ierarhizarea universităţilor în

baza procedurilor dezvoltate de către Ministerul Educaţiei Naţionale – 2011; evaluarea

instituţională realizată de către European University Association– 2012; evaluarea periodică

externă efectuată de către Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior –

2013.

Pentru domeniul de studii Contabilitate, soluţiile inovative cu privire la evaluarea cunoştinţelor

sunt încurajate la nivelul tuturor programelor de studii la nivelul celor trei parteneri din proiect,

respectiv Academia de Studii Economice din Bucureşti, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-

Napoca, Universitatea de Vest din Timişoara, în rândul corpului profesoral şi al studenţilor.

Calitatea educaţiei este dovedită atât prin profesionalismul absolvenţilor, cât şi prin recunoaşterea

pe plan naţional a performanţei cunoaşterii ştiinţifice a cadrelor didactice active din universităţi.

8

2. Cadrul general al evaluării şi testării unitare a cunoştinţelor şi

abilităţilor studenţilor aplicate competenţelor de studii în domeniul

„contabilitate”

2.1 Locul, rolul şi importanţa evaluării şi testării cunoştinţelor şi abilităţilor

studenţilor

Evaluarea şi testarea cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor este o componentă esenţială a

procesulul de învăţământ alături de activităţile de predare, de consiliere/îndrumare a studenţilor

etc. Ea stă la baza aprecierii atât a eficienţei activităţilor desfăşurate de cadrele didactice, cât şi a

performanţei studenţilor.

O evaluare eficientă are premisele să se realizeaze în contextul în care profesorii şi studenţii

deopotrivă sunt părţi active ale procesului şi cunosc, în egală măsură, beneficiile acestuia. Uneori,

studenţii percep evaluările şi testările ca fiind surse de stres la care trebuie să se conformeze

pentru ca, în final, să se regăsească într-o ierarhie utilă, mai degrabă, luării unor decizii

instituţionale. O asemenea percepţie este specifică acelui context în care există doar o singură

parte activă reprezentată de profesor şi o insuficientă comunicare a obiectivelor şi beneficiilor

evaluării în dezvoltarea personală şi profesională a studenţilor.

Rolul evaluării este de a stabili dacă studenţii au dobândit competenţele prevăzute de fişa de

disciplină. El se nuanţează în funcţie de formele pe care evaluarea le poate îmbrăca (evaluare pe

parcurs, evaluare finală etc.).

Evaluarea pe parcurs se realizează, de obicei, în cadrul activităţilor de seminar/laborator.

Evaluarea şi testarea pe parcurs a cunoştinţelor şi abilităţilor are rolul de a colecta informaţii

relevante privind modul în care studenţii au asimilat cunoştinţele primite la orele de curs, dar şi

abilitatea acestora de a integra aceste cunoştinţe în dezvoltarea raţionamentului profesional şi de a

utiliza instrumentarul specific domeniilor de competenţă respective.

Dificultăţile identificate pe baza acestor evaluări se recomandă a fi avute în vedere atât în

optimizarea şi eficientizarea activităţilor de curs, cât şi în luarea de măsuri pentru ca, în cadrul

activităţilor de seminar/laborator dificultăţile în cauză să fie îndepărtate.

Pot fi identificate o serie de bariere care pot influenţa negativ atât activitatea de predare, cât şi pe

cea de învăţare şi care pot determina rezultate nedorite la evaluările şi testările la care sunt supuşi

studenţii (Lee-Davies, 2007): (i) problemele emoţionale (diferite tipuri de blocaje pe care anxietatea le poate

produce);

(ii) motivaţia insuficientă;

(iii) bariera cognitivă – experienţe negative de învăţare avute anterior (de exemplu, un

eşec în procesul de învăţare la disciplina contabilitate de gestiune poate ridica o

barieră în procesul de învăţare la disciplina managementul performanţei sau

controlul de gestiune);

(iv) bariera intelectuală – abilităţi limitate (de exemplu, la discipline care utilizează

intens un instrumentar matematic studenţii absolvenţi ai unor licee cu profil

umanist ar putea avea dificultăţi reale);

(v) bariera expresivă – abilităţi de comunicare ineficiente (de exemplu, la evaluările

bazate pe prezentări de referate sau pe întrebări adresate de profesor sau de alţi

studenţi din grup unii studenţi se vor lovi de bariera comunicării indiferent de

nivelul de cunoaştere a problemei care trebuie prezentate sau clarificate);

9

(vi) bariera situaţională – lipsa oportunităţilor pentru a învăţa (de exemplu, în cazul în

care evaluarea se bazează pe un fond informaţional pentru care nu există

suficiente materiale educaţionale sau acestea nu sunt actualizate, iar informaţia

predată nu este suficientă studenţii se vor afla în situaţia de a nu se putea pregăti

adecvat pentru evaluările şi testele care vor urma);

(vii) bariere fizice – timp şi loc nepotrivite (de exemplu, predarea unei teme esenţiale

în ajunul unei sărbători legale sau evaluarea studenţilor înainte sau după o

asemenea zi, predarea unor cunoştinţe care necesită utilizarea sistemelor

informatice într-o sală fără astfel de sisteme şi evaluarea acestor cunoştinţe doar

cu utilizarea sistemelor informatice etc.).

Evaluarea şi testarea pe parcurs a cunoştinţelor şi abilităţilor permit monitorizarea gradului de

progres al studenţilor şi permite luarea unor măsuri pe linie de consiliere, astfel încât aceştia să

poată să gestioneze mai eficient timpul alocat studiului şi pregătirii pentru eventualele evaluări şi

teste.

Evaluarea şi testarea pe parcurs a cunoştinţelor şi abilităţilor permit dezvoltarea în rândul

studenţilor a capacităţii acestora de a se aprecia, de a se evalua prin raportare la criterii proprii,

dar şi la criterii impuse. Efectul ar trebui să fie acela al sporirii încrederii de sine şi a dorinţei de a

progresa.

Evaluarea şi testarea pe parcurs a cunoştinţelor şi abilităţilor vizează evident şi o ierarhizare a

studenţilor în funcţie de criterii care cuantifică efortul şi performanţa acestora pe parcursul unui

semestru. Totuşi, chiar dacă evaluarea pe parcurs se încheie cu o ierarhie, scopul primordial al

acesteia nu este ierarhia, ci asistarea studenţilor în efortul lor de a-şi apropia cunoştinţele

transmise şi de a le pune în practică.

Evaluarea finală (examen, probă de verificare etc.) este utilă în măsura în care permite

evaluarea unitară a întregului colectiv de studenţi pe baza aceloraşi criterii.

Criteriile trebuie să aibă în vedere cunoştinţele şi abilităţile esenţiale, iar cerinţele trebuie să

fie rezonabile şi să corespundă cu aşteptările create în cadrul activităţilor de curs şi de

seminar/laborator. Cel mai adesea, evaluarea finală se realizează printr-o probă scrisă. În cadrul acestei probe unele sarcini atribuite colectivului de studenţi sau unora dintre aceştia nu vor

face obiectul evaluării. De exemplu, dacă evaluarea la seminar/laborator a presupus şi realizarea

şi prezentarea unei documentări pe site-ul online al unor companii cu scopul de a testa capacitatea

studenţilor de a identifica informaţii relevante în mediul online şi de a le expune într-o prezentare

publică, la examenul final poate fi inadecvat să se solicite prezentarea unor asemenea informaţii.

În funcţie de solicitările unor studenţi, se pot atribui sarcini suplimentare sau diferenţiate în cadrul

activităţilor de seminar/laborator. Evaluarea finală va viza trunchiul comun de cunoştinţe şi

competenţe şi nu elementele de diferenţiere. Adesea, la probele scrise se verifică cunoştinţe şi

competenţe şi mai puţin abilităţi. Mai adecvat este ca abilităţile să facă obiectul evaluării pe

parcurs.

Evaluarea finală asigură măsurarea performanţei studenţilor la finalizarea procesului de învăţare

(sfârşitul semestrului). Rezultatele evaluării finale trebuie asimilate şi asumate în mod natural de

studenţi şi ele trebuie să confirme cu certitudine nivelul rezonabil de cunoştinţe, competenţe

şi abilităţi dobândite. Dacă studenţii au o percepţie sensibil diferită cu privire la nivelul lor de

performanţă aceasta poate fi un indiciu că: - fie, de-a lungul semestrului, le-au fost create alte aşteptări care nu s-au confirmat;

- fie că aceştia nu au fost asistaţi/consiliaţi astfel încât să se poată aprecia corect.

10

2.2 Principii generale

Evaluarea şi testarea cunoştinţelor şi abilităţilor, fie că este periodică sau finală trebuie să

răspundă unor principii generale precum:

(1) Principiul corelaţiei criterii de evaluare – programe analitice – grile de competenţe

Criteriile de evaluare se stabilesc pentru fiecare disciplină în parte în corelaţie cu elementele de

conţinut din programele analitice şi competenţele generale, specifice şi transversale incluse în

grilele de competenţe aprobate pentru ciclul de studii de licenţă sau pentru ciclul de studii de

masterat. Acolo unde este adecvat, cadrele didactice vor detalia, vor particulariza şi vor agrea

competenţe derivate adaptate conţinutului disciplinei în cauză.

(2) Principiul transparenţei

O activitate de evaluare are un nivel înalt de transparenţă dacă detalii referitoare la activitatea de

evaluare, cum ar fi ariile de competenţă şi calendarul activităţii, sunt prezentate public, în mod

clar şi accesibil (IES 6 A17, pag. 8). Transparenţa se referă şi la întregul proces de evaluare.

Transparenţa nu este o mărime absolută şi activităţi de evaluare diferite pot avea niveluri de

transparenţă diferite.

Conţinutul fişelor disciplinelor şi competenţele pe care elementele de conţinut ale acestor

programe le dezvoltă vor fi aduse la cunoştinţa studenţilor la începutul activităţilor şi pe parcurs.

Aderenţa studenţilor la demersul activităţilor de curs şi de seminar/laborator va fi mai mare dacă

aceştia înţeleg în fiecare moment de ce anumite cunoştinţe şi abilităţi le sunt necesare şi în ce fel

acestea le vor fi evaluate.

De-a lungul semestrului studenţii trebuie să se poată familiariza cu tipurile de teste şi modelele de

subiecte de examen astfel încât aceştia să regăsească total maniera de evaluare în subiectele de

examen sau în teste.

(3) Principiul caracterului justificat al evaluării

Nu se admite utilizarea instrumentelor de evaluare ca formă de pedeapsă sau de recompensă a

unui student sau a unui colectiv de studenţi. Formele de evaluare şi numărul acestora trebuie să se

justifice astfel încât studenţii să perceapă utilitatea şi beneficiile în plan personal. O singură formă

de evaluare pe parcurs nu este suficientă. Un număr prea mare de evaluări care au la bază un

număr nejustificat de sarcini aferente unei singure discipline nu se recomandă pentru că ar putea

crea un dezechilibru în activitatea studenţilor cu repercursiuni asupra performanţei şi la alte

discipline.

(4) Principiul coerenţei activităţilor de predare/seminar/laborator cu formele şi

conţinutul evaluării

Terminologia utilizată în formularea itemilor incluşi în teste sau subiectele de examen trebuie să

fie cea prezentată la orele de curs şi seminar/laborator şi însuşită de studenţi. Nu trebuie create

bariere studenţilor prin formularea inadecvată a itemilor.

(5) Principiul neutralităţii

O activitate de evaluare are un nivel ridicat de neutralitate dacă este corectă şi nepărtinitoare.

Neutralitatea nu este o mărime absolută, modalităţi diferite de evaluare putând să aibă niveluri

diferite de neutralitate. Neutralitatea creşte când cei ce sunt responsabili cu procesul de evaluare

sunt conştienţi că pot apărea probleme (IES 6 A15). Elaborarea testelor şi a subiectelor de

examen nu trebuie să se facă cu intenţia de a demonstra că studenţii sunt slab pregătiţi sau că,

11

dimpotrivă, au un nivel general mai bun decât cel determinat de o manieră obiectivă.

Instrumentele de evaluare nu trebuie să devină instrumente de „vânare” a greşelilor sau de

recompensă. Neutralitatea poate fi îmbunătăţită prin folosirea testelor la calculator sau prin

revizuirea subiectelor.

Comunicarea rezultatelor evaluării trebuie să aibă un caracter neutru. Acest proces nu trebuie să

lezeze demnitatea şi dorinţa de confidenţialitate a unora dintre studenţi. Comentariile pe marginea

subiectelor şi a rezultatelor trebuie să fie generale şi doar la solicitarea unui student profesorul va

analiza o lucrare în condiţiile asigurării confidenţialităţii.

Comunicarea rezultatelor nu trebuie să înceapă cu prezentarea ierarhiei. Acest aspect s-ar putea să

determine în mentalitatea studenţilor percepţia că ierarhia este lucrul cel mai important.

Dimpotrivă, comunicarea rezultatelor trebuie să pornească de la aprecierea importanţei fiecărui

subiect în aprecierea cunoştinţelor şi abilităţilor individuale, a utilităţii acestor cunoştinţe şi

abilităţi, pentru ca mai apoi să se prezinte şi să se justifice soluţia corectă.

Nu este adecvat să se inducă în mentalitatea studenţilor că a greşi este ceva de neconceput după

cum nu este adecvat de a face aprecieri cu privire la cauzele care au determinat un student sau

altul să greşească. Aprecierile cu privire la personalitatea studentului şi la predispoziţia acestuia

la greşeală sau la lipsa de performanţă nu fac decât să ridice bariere acestuia şi să slăbească

aderenţa la procesul educaţional.

Eroarea, greşeala sunt lucruri fireşti chiar dacă nu sunt dezirabile. Sfaturi cu privire la cum s-ar

putea gestiona mai bine timpul alocat pregătirii, cum s-ar putea asimila mai uşor un anumit

algoritm sau raţionament ar putea avea efecte benefice.

(6) Principiul autoevaluării

Stima de sine a studenţilor este un factor care trebuie avut în vedere în orice proces didactic,

inclusiv în evaluarea acestora.

Stima de sine este evaluarea pozitivă pe care o facem propriei noastre persoane, este felul în care

ne simţim faţă de noi înşine (Smith şi Mackie, 2007).

Stima de sine este rezultanta a două dimensiuni:

(i) modul în care cadrul didactic pretinde anumite aspecte (control, impunerea de

reguli, pedepsirea comportamentelor nepotrivite etc.) şi

(ii) cum reuşeşte el să înţeleagă necesităţile studenţilor.

Pentru crearea şi menţinerea unei stime de sine înalte a studenţilor, cadrul didactic trebuie să

îndeplinească ambele elemente. Cadrele didactice care eşuează în una dintre cele două dimensiuni

generează la studenţi o stimă de sine scăzută. Cele autoritare sunt prea stricte şi inflexibile şi nu

reuşesc să întâlnească nevoile studenţilor, iar cele permisive oferă suport şi înţelegere, dar nu

reuşesc să determine aderenţa studenţilor la reguli şi cerinţe.

Stima de sine poate fi factor de succes sau de eşec şcolar. Prin urmare, cadrele didactice trebuie

să gestioneze procesul de evaluare în aşa fel încât să nu afecteze negativ stima de sine a

studenţilor.

Se recomandă ca pe parcursul semestrului să fie puse la dispoziţia studenţilor teste de

autoevaluare astfel încât aceştia să conştientizeze propriile puncte forte şi puncte slabe şi să poată

identifica şi singuri elementele de progres sau de regres.

Realizarea acestui principiu va fi foarte mult facilitată de platforma de e-learning dezvoltată prin

proiectul ARPI.

12

(7) Principiul flexibilităţii

În măsura în care se consideră necesar, în cadrul activităţilor de curs şi/sau de seminar/laborator

pot fi dezvoltate teme cu rol de suport în asimilarea elementelor din programa analitică. De

asemenea, dacă se identifică deficienţe semnificative la discipline legate studiate anterior şi

indispensabile înţelegerii şi asimilării conţinutului noii discipline se poate lua decizia de includere

în tematicile cursului şi/sau în activităţile de seminar/laborator a elementelor de dificultate în

cauză şi, în consecinţă se poate decide aplicarea unei forme de evaluare.

Se recomandă ca evaluarea elementelor de diferenţiere ce rezultă din aplicarea principiului

flexibilităţii să se facă pe parcurs şi nu la final.

(8) Principiul omogenităţii evaluării şi al asigurării egalităţii de şanse

În anumtite situaţii, unii profesori, aprofundează mai mult sau mai puţin anumite elemente din

programa analitică. Pentru realizarea evaluării finale se recomandă identificarea trunchiului

comun, eliminarea elementelor de diferenţă pentru asigurarea unei evaluări omogene.

Pe baza rezultatelor examinării finale studenţii au acces la burse şi la alte resurse asigurate

instituţional, atât de necesare activităţii acestora. De aceea este absolut necesară asigurarea

egalităţii de şanse.

(9) Principiul valorificării rezultatelor evaluării în creşterea calităţii activităţii

didactice

Rezultatele evaluării trebuie analizate şi valorificate în ajustarea conţinutului cursurilor şi

activităţilor de seminar/laborator dar şi a demersului didactic şi instrumentarului utilizat dacă este

necesar.

(10) Principiul validităţii

O activitate de evaluare are un grad înalt de validitate dacă măsoară ce şi-a propus să măsoare.

Validitatea se referă şi la corespondenţa dintre conţinutul evaluării şi competenţele profesionale

ce sunt evaluate. Validitatea poate fi îmbunătăţită prin construirea evaluării pe baza unui studiu

de caz complex, a unor probe practice, acoperirea (prin subiectele formulate) a cât mai multor

aspecte ale ariei de competenţe profesionale ce se evaluează.

(11) Principiul fiabilităţii

O activitate de evaluare are un nivel înalt de fiabilitate dacă produce consecvent acelaşi rezultat,

în aceleaşi circumstanţe. Fiabilitatea nu este o mărime absolută, iar activităţi de evaluare diferite

pot avea niveluri de fiabilitate diferite. O activitate de evaluare are un nivel ridicat de fiabilitate

daca cea mai mare parte a evaluatorilor, acţionând independent, ajung la aceeaşi concluzie

consecvent, în aceleaşi condiţii (IES 6 A11).

Fiabilitatea poate fi îmbunătăţită în mai multe moduri. De exemplu, fiabilitatea unei examinări

scrise poate fi crescută prin evitarea folosirii exprimărilor ambigue în întrebări sau instrucţiuni.

(12) Principiul suficienţei

Evaluarea are un nivel ridicat de suficienţă dacă (IES 6 A19):

(a) Asigură un echilibru al profunzimii şi extinderii, al cunoştinţelor şi aplicării; şi

(b) Combină situaţii din diferite zone aplicate unei game variate de contexte.

Un nivel ridicat de suficienţă este relevant şi pentru întregul proces de evaluare de la nivelul unui

program de studiu. Suficienţa poate fi îmbunătăţită prin includerea activităţilor de testare ce

13

evaluează competenţele tehnice, abilităţile profesionale, valorile etice şi profesionale şi atitudinile

la un nivel adecvat de detaliere (IES 6 A20).

2.3 Părţile interesate de procesul de evaluare şi testare a cunoştinţelor

Părţile direct interesate de efectele unui proces eficient de evaluare a cunoştinţelor şi abilităţilor

studenţilor (stakeholderii) sunt mediul profesional (organismele profesionale), mediul de afaceri

(angajatorii). Complementar acestora, putem enumera entităţile care evaluează, certifică şi

monitorizează calitatea educaţiei oferite de universităţi prin programele de studii, potenţialii

studenţi (candidaţii), organismele de reglementare, politicienii, furnizorii de servicii de formare

continuă. Unele necesităţi informaţionale sunt necesare de la un grup de părţi interesate la altul.

Mediul profesional (organismele profesionale)

Pentru organismele profesiei contabile (Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din

România, Camera Auditorilor Financiari din România, The Association of Chartered Certified Accountants, Camera Consultanţilor Fiscali, Asociaţia Naţională a Evaluatorilor Autorizaţi din

România etc.) procesul de evaluare a cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor prezintă interes din

perspectiva calităţii de stagiar, primul pas în accesul la calitatea de profesionist contabil.

Formarea de profesionişti în domeniul de competenţă Contabillitate include două componente:

formarea iniţială, necesară pentru obţinerea certificării profesionale (expert contabil, auditor

financiar, consultant fiscal, evaluator etc.) şi formarea profesională continuă.

În procesul de formare iniţială, demersul aparţine facultăţilor din domeniul de studii Contabilitate

şi este continuat de către organismele profesionale. În acest sens, evaluarea cunoştinţelor şi

abilităţilor studenţilor este importantă pentru a asigura convergenţa competenţelor acumulate de

un absolvent în cadrul programelor de studii universitare şi competenţele pe care trebuie să le

deţină un candidat la calitatea de expert contabil sau de auditor, conform cerinţelor organismelor

profesionale. Stabilirea portofoliului de competenţe şi abilităţi pe care trebuie să le deţină un

candidat la calitatea de expert contabil sau de auditor financiar este o cerinţă a Standardelor

Internaţionale de educaţie emise de IFAC (The International Federation of Accountants –

Federaţia Internaţională a Profesioniştilor Contabili) adoptată obligatoriu de către Corpul

Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România şi Camera Auditorilor Financiari din

România. Ulterior, organismele profesiei contabile, în cadrul programelor de stagiu au misiunea

de a dezvolta acele competenţe superioare pe care mediul universitar nu le-au asigurat, dar mai

ales abilităţile profesionale prin conectarea stagiarilor la mediul practic.

Pentru a asigura viitorilor absolvenţi, portofoliul de competenţe şi abilităţi necesare pentru

accesul la programele de stagiu, universităţile au integrat, la solicitarea organismelor

profesionale, în planurile de învăţământ şi în fişele de disciplină elementele relevante şi cerinţele

pentru accesul la programele de stagiu, fundamentate pe standardele IFAC.

Protocoalele încheiate între organisme ale profesiei contabile – Corpul Experţilor Contabili şi

Contabililor Autorizaţi din România, Camera Auditorilor Financiari din România – şi Academia

de Studii Economice din Bucureşti, Universitatea de Vest din Timişoara şi Universitatea Babeş

Bolyai pentru recunoaşterea programelor de master în demersul absolvenţilor de a accede la

calităţile profesiei contabile (echivalarea programelor de master cu testul de acces la calitatea de

stagiar) validează relevanţa procesului de evaluare a cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor din

cadrul programelor de studii universitare. De exemplu, CECCAR recunoaşte acele programe de

master în cadrul cărora se studiază cel puţin 5 din cele 7 discipline evaluate la examenul de acces

la stagiu, organizat anual, cu condiţia ca studenţii să promoveze aceste examene cu cel puţin

nota 7. Interesul pentru evaluarea studenţilor manifestat de către organismele profesionale naţionale este completat de cele internaţionale. În acest sens, se remarcă The Association of

14

Chartered Certified Accountants (ACCA), organizaţie profesională care asigură cel mai înalt nivel

de certificare a profesioniştilor contabili la nivel global. Absolvenţii ACCA sunt pregătiţi pentru

structurile de top management ale companiilor, aceştia având o formare polivalentă, viziune,

capacitate de elaborare de strategii şi de implementare a acestora.

Prin includerea în planurile de învăţământ a unor discipline, adoptarea/adaptarea unor metode de

predare, învăţare, evaluare circumscrise ACCA, se facilitează accesul viitorilor absolvenţi la

această calitate profesională. Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune din cadrul

Academiei de Studii Economice din Bucureşti organizează programe de studii-licenţă şi master-

recunsocute de ACCA, absolvenţii beneficiind de echivalări pentru o serie de discipline, în

procesul de evaluare în vederea obţinerii certificării.

Mediul de afaceri (angajatorii)

Procesul de evaluare a cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor prezintă interes pentru mediul de

afaceri din perspectiva competenţelor pe care le-au dobândit în cadrul programelor de studii şi a

capacităţii acestora de a le aplica. Mai mult, relaţia de dependenţă dintre dinamica mediului

economico-social şi contabilitate, orientează interesul angajatorilor către capacitatea absolvenţilor

de a-şi adapta şi dezvolta permanent cunoştinţele, abilităţile, aptitudinile, competenţele. Astfel,

evaluarea validează angajatorilor, potenţialul absolvenţilor de a se integra în noul mediu şi de a

răspunde cerinţelor postului.

Din perspectiva parteneriatelor dintre universitate şi mediul de afaceri, concretizate în oferirea de

stagii de practică, internship-uri, evaluarea reprezintă un criteriu de selecţie a studenţilor

beneficiari. De asemenea, calitatea de angajat a studenţilor din anii II, III la programul licenţă

validează faptul că absolvenţii de studii universitare au acele cunoştinţe şi competenţe căutate de

angajatori şi au potenţialul de a dezvolta competenţele şi abilităţile specifice postului.

Entităţile care evaluează, certifică şi monitorizează calitatea educaţiei oferite de

universităţi prin programele de studii (Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în

Învăţământul Superior, European University Association, etc.)

Acreditarea unui program de studii sau certificarea calităţii educaţiei oferite de universităţi prin

programele de studii se efectuează de către instituţii externe specializate şi se fundamentează pe

îndeplinirea unui portofoliu de criterii de calitate, standarde şi indicatorii de performanţă. Acestea

surprind şi aspecte referitoare la evaluarea studenţilor respectiv promovabilitatea studenţilor pe

fiecare an de studiu din numărul total de studenţi din anul respectiv, măsura în care cunoştinţele,

competenţele şi abilităţile dobândite sunt suficiente pentru a permite absolvenţilor să se angajeze

pe piaţa muncii, să dezvolte o afacere proprie, să continue studiile universitare în ciclul următor şi

să înveţe permanent; nivelul de satisfacţie al studenţilor în raport cu dezvoltarea profesională şi

personală asigurată de universitate; obiectivitatea şi transparenţa procedurilor de evaluare a

rezultatelor învăţării, etc.

Potenţialii studenţi (candidaţii)

Aceştia optează pentru înscrierea la un program de studii din domeniul Contabilitate având drept

criteriu oportunităţile pe care acesta le oferă din punctul de vedere al continuităţii studiilor,

accesului la calităţile profesiei contabile, integrarea cu succes în mediul de afaceri prin statutul de

angajat. Premisa criteriilor de alegere a programelor de studii de către studenţi are în vedere

evaluarea cunoştinţelor, aptitudinilor, abilităţilor şi competenţele dobândite.

15

2.4 Particularităţi ale evaluării şi testării cunoştinţelor şi abilităţilor

studenţilor în anumite competenţe de studii în domeniul „contabilitate”

În domeniul de studii Contabilitate, procesul de învăţare este caracterizat prin elemente

precum: înţelegerea şi aplicarea conceptelor şi tehnicilor specifice, formarea, dezvoltarea şi

aplicarea raţionamentului profesional, prelucrarea şi analiza informaţiilor în vederea raportării

financiare, participarea activă a studenţilor la activităţile desfăşurate la curs şi seminar/laborator,

responsabilizarea studenţilor în ceea ce priveşte propria pregătire şi statutul de viitor profesionist

contabil, dar şi o mai mare autonomie a acestora în procesul de învăţare. La acestea se adaugă o

mai mare interdependenţă între cadru didactic şi student, ambii fiind supuşi procesului de învăţare

continuă, cadrul didactic având rolul de a facilita şi direcţiona învăţarea. Procesul de învăţare este

completat de cel de evaluare a cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor care se fundamentează pe

criterii, forme şi instrumente de evaluare obiective specifice domeniului de studii Contabilitate

pentru a valida competenţele acumulate de viitori profesionişti din perspectiva mediului

academic, profesional şi de afaceri.

Un demers de evidenţiere a particularităţilor evaluării şi testării cunoştinţelor şi abilităţilor

studenţilor în anumite competenţe de studii în domeniul „contabilitate” este analiza cerinţelor

fişelor de disciplină/programelor analitice utilizate în prezent (Stanciu ş.a., 2015). Din perspectiva

analizei metodelor de evaluare continuă a cunoştinţelor din domeniul de studii contabilitate

folosite pentru Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune din cadrul ASE rezultatele

au evidenţiat faptul că activitatea la seminar, testele scrise/practice (la calculator) şi prezenţa sunt

cele mai frecvent utilizate. În cazul disciplinelor de contabilitate, cele trei metode de evaluare

continuă menţionate se utilizează în aceeaşi proporţie. Din punct de vedere al impactului evaluării

continue asupra evaluării finale, studiul a relevat omogenitate relativă în cazul disciplinelor de

contabilitate şi eterogenitate în cazul disciplinelor din sfera informaticii şi a categoriei alte

discipline. În cazul majorităţii disciplinelor, evaluarea continuă reprezintă între 30%-50% din

nota finală, iar în cazul majorităţii disciplinelor de contabilitate ponderea evaluării continue în

nota finală este de 30%.

În urma analizei am observat că pentru UVT cele mai folosite metode de evaluare pentru

disciplinele incluse în planul de învăţământ al programului licenţă sunt activitatea la

seminar/curs, testele scrise şi aplicaţiile. Cele mai puţin utilizate forme de evaluare continuă

pentru programul licenţă au fost referatele, proiectele şi temele. Natura disciplinei generează

diferenţieri privind evaluarea; astfel, la disciplinele de contabilitate evaluarea continuă pe

parcursul semestrului are o pondere majoritară de 30%, iar la disciplinele de informatică pentru

50% din discipline nu se ţine cont de evaluarea continuă în calculul notei finale.

Cele mai folosite metode de evaluare pentru disciplinele incluse în planul de învăţământ al

programului licenţă Contabilitate şi informatică de gestiune din cadrul UBB sunt activitatea la

seminar/curs, temele/portofoliu, aplicaţii/studii de caz. Cele mai puţin utilizate forme de evaluare

continuă pentru programul licenţă sunt testul pe calculator, prezenţa şi referatul. În general,

simpla prezenţă la seminar nu este percepută de cadrele didactice ca fiind o metodă eficientă/utilă

pentru evaluarea continuă a studenţilor. Spre deosebire de aceasta (prezenţa pasivă), prezenţa

activă adică activitatea la seminar reprezintă de departe cea mai frecvent utilizată metodă de

evaluare pe parcurs.

O diferenţiere semnificativă în ceea ce priveşte metodele de evaluare utilizate la ciclul licenţă,

comparativ cu cel de masterat este utilizarea referatului, ca metodă de evaluare pe parcurs, la

programul de masterat aceasta fiind utilizată mult mai frecvent (43%, comparativ cu 17% la

programele de licenţă). Această modificare poate fi explicată prin adaptarea metodelor de

evaluare la categoria de studenţi căreia i se adresează (studenţi care au deja experienţa

16

universitară acumulată în ciclul de licenţă, incluzând aici şi elaborarea lucrării de diplomă). Se

realizează astfel o deplasare a accentului către studiul individual.

O altă diferenţă în ceea ce priveşte evaluarea pe parcurs între programul de masterat şi programul

de licenţă îl reprezintă reducerea semnificativă (la masterat faţă de programul de licenţă) a

ponderii testului scris (23% la licenţă, 7% la masterat) şi a temelor (39% la licenţă, 21% la

masterat).

În ceea ce priveşte ponderea evaluării pe parcurs în nota finală se poate constata o uşoară creştere

la masterat (46%) faţă de programul licenţă (43%).

O altă metodă de evidenţiere a particularităţilor este studierea percepţiei studenţilor despre aceste

aspecte (Albu ş.a., 2014). Rezultatele obţinute nu diferă semnificativ de la o disciplină din

domeniul contabilităţii la alta, motiv pentru care rezultatele sunt generalizabile şi pot fi extinse la

toate disciplinele de contabilitate. De asemenea, această omogeneitate relativă ne permite să

identificăm câteva implicaţii generale ale studiului.

Prima direcţie identificată a fost legată de rolul procesului de evaluare. Răspunsurile obţinute au

sugerat o importanţă mare pentru evaluarea pe parcurs, ceea ce presupune o componentă

constructivistă în viziunea studenţilor a procesului de evaluare. Prin urmare, evaluarea

cunoştinţelor nu trebuie limitată la un rol administrativ şi realizată doar la sfârşitul exerciţiului de

învăţare (concepţia comportamentalistă). Atât în mediul universitar, cât şi în cadrul educaţiei

realizate de organismele profesiei contabile se aşteaptă valorizarea funcţiilor informaţionale, de

motivare şi ghidare ale evaluării cunoştinţelor.

A doua direcţie identificată este legată de avantajele şi limitele diferitelor forme de evaluare şi

potenţiala regrupare a acestora în instrumente mai complexe. În mod particular este de interes

pentru profesie utilizarea evaluării orale versus evaluării scrise şi respectiv evaluarea prin

întrebări deschise versus evaluarea prin teste grilă. Rezultatele studiului arată un suport moderat

pentru evaluarea prin teste grilă şi un suport redus pentru evaluarea orală. Pe de altă parte,

literatura de specialitate arată avantajele acestor forme de evaluare, în special economia de timp şi

plusul de obiectivitate pentru evaluarea prin teste grilă şi dezvoltarea de competenţe de

comunicare pentru evaluarea orală. Ţinând cont de aceste aspecte, precum şi de rezultatele

studiilor care arată că diverse forme de evaluare testează aspecte diferite (ca Simkin et al., 2011),

sugerăm utilizarea unor forme complexe de evaluare, atât în universităţi, cât şi în cadrul profesiei

contabile.

În al treilea rând este amintită utilizarea metodelor de evaluare în contextul utilizării tehnologiilor

informaţionale. Practicile de la nivel internaţional arată utilizarea pe scară din ce în ce mai largă a

evaluărilor on-line, atât în universităţi (mai ales în ce priveşte evaluarea pe parcurs) cât şi în

cadrul testelor realizate de organismele profesiei. Rezultatele studiului nostru arată o oarecare

reticenţă a studenţilor faţă de utilizarea testelor on-line. Aceste rezultate pot fi însă interpretate şi

prin lipsa de familiarizare a studenţilor cu acestea.

17

3. Desfăşurarea evaluării şi testării unitare a cunoştinţelor şi abilităţilor specifice

competenţelor de studii în domeniul „contabilitate”

3.1 Obiectivele evaluării şi testării cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor

Evaluarea cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor nu reprezintă o etapă disociată a procesului

educaţional, ci completează de o manieră interdependentă etapele de predare şi învăţare în

demersul de formare şi dezvoltare a competenţelor de studii în domeniul „contabilitate”. De

asemenea, evaluarea este un proces complex şi dinamic care trebuie să răspundă în termeni de

performanţă şi calitate, mediului academic, profesional şi de afaceri.

Complexitatea este conferită de alegerea coordonatelor evaluării: obiectivul evaluării, criteriile

evaluării, părţile interesate, resursele alocate pentru desfăşurarea evaluării, forma de evaluare,

instrumentele, rezultatele evaluării, deciziile post-evaluare.

Caracterul dinamic al procesului de evaluare este conferit de turbulenţele mediului economico-

social care determină creşterea concurenţei pe piaţa muncii şi a exigenţei criteriilor de selecţie a

absolvenţilor de către mediul profesional şi de afaceri. Prin urmare, procesul de evaluare trebuie

să aibă în vedere şi capacitatea viitorilor absolvenţi de a se adapta rapid la schimbările mediului

profesional şi de reglementare şi de a-şi dezvolta abilităţile „learning by doing”. În acest sens, în

procesul de evaluare trebuie avute în vedere următoarele aspecte (Tănase, 2011):

trecerea de la evaluarea rezultatelor la cea a procesului şi a condiţiilor;

reconsiderarea criteriilor de evaluare, acestea fiind centrate pe raportarea la obiective;

luarea în calcul şi a altor indicatori precum conduita, atitudinile, gradul de încorporare a

unor valori;

diversificarea formelor şi mijloacelor de evaluare şi ridicarea calităţii instrumentelor de

evaluare în vederea realizării unui grad cât mai înalt de obiectivitate a evaluării; extinderea

folosirii testului docimologic, a lucrărilor cu caracter de sinteză, a unor metode de evaluare

a achiziţiilor practice;

extinderea evaluării asupra întregii personalităţi a studenţilor şi asupra tuturor aspectelor

educative (competenţe relaţionale, comunicaţionale, disponibilităţi de integrare socială);

antrenarea studenţilor la autoevaluare şi la inter-evaluare; transformarea lor în parteneri

reali ai cadrului didactic.

Având ca premisă complexitatea şi caracterul dinamic al procesului de evaluare a cunoştinţelor şi

abilităţilor studenţilor, conturăm următoarele obiective ale acestuia:

Cuantifică prin raportare la criterii clare şi obiective gradul de însuşire de către studenţi a

cunoştinţelor şi abilităţilor specifice domeniului;

Cuantifică performanţa obţinută gradual de către studenţi;

Facilitează monitorizarea evoluţiei performanţei studenţilor;

Identifică lacunele procesului de predare şi învăţare şi facilitează implementarea măsurilor

corective din perspectiva bidimensională, cadru didactic-studenţi;

Cuantifică performanţa obţinută de către studenţi la finalizarea procesului de învăţare;

Dezvoltă un criteriu obiectiv de promovare a studenţilor;

Conferă un sentiment de mulţumire studenţilor care au obţinut rezultate bune şi

mobilizează studenţii care au obţinut rezultate slabe;

Validează performanţa obţinută de către studenţi, dar şi a procesului de predare şi învăţare;

Îmbunătăţeşte componentele procesului educaţional, predarea şi învăţarea, având în vedere

relaţia de interdependenţă tridimensională;

Îmbunătăţeşte calitatea programelor de studii;

18

Contribuie alături de alte criterii la evaluarea calităţii universităţii şi la acreditarea

programelor de studii;

Permite construirea scării valorilor la nivel de grupă, serie, an de studiu, facultate,

universitate;

Fundamentează un criteriu de selecţie a studenţilor pentru participarea la diverse

concursuri (continuarea studiilor la universităţi din ţară şi străinătate, internship, acces la

calitatea de membru al organismelor profesiei contabile, angajare, etc.);

Oferă mediului profesional şi de afaceri informaţii privind capacitatea viitorilor absolvenţi

de a acumula noi cunoştinţe, de a dezvolta noi abilităţi şi competenţe;

Pregăteşte viitorii absolvenţi pentru a activa în mediul profesional şi de afaceri,

caracterizate printr-o concurenţă puternică.

Evaluările trebuie să fie structurate în aşa fel încât să ofere studenţilor posibilitatea să

demonstreze că ei: deţin competenţele conform fişelor disciplinelor din domeniul de studii

Contabilitate; au capacitatea de a aplica şi adapta cunoştinţele şi abilităţile acumulate în mediul

profesional şi de afaceri; au capacitatea de a selecta cunoştinţele dobândite pentru a rezolva

cazuri particulare din punct de vedere al complexităţii şi al tipologiei entităţilor economice; aplică

şi dezvoltă raţionamentul profesional din perspectiva aplicativă; au capacitatea de a integra un

portofoliu de competenţe din domeniul de studii Contabilitate şi din alte domenii; au capacitatea

de a identifica şi rezolva dilemele etice; pot comunica cu părţile interesate cu privire la

raportarea financiară, oferirea de alternative, etc.

3.2 Fişele de disciplină – fundament al procesului de învăţare, evaluare şi

testare a cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor

Fişele disciplinelor trasează într-o manieră transparentă şi integrată coordonatele procesului de

învăţare, evaluare şi testare a cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor atât din perspectiva cadrelor

didactice, cât şi a studenţilor.

De asemenea, fişele disciplinelor circumscrise domeniului de studii Contabilitate reprezintă

liantul dintre mediul academic, mediul profesiei contabile şi de afaceri, orientând şi dezvoltând

procesul de învăţare şi evaluare a cunoştinţelor studenţilor către cerinţele acestora. Astfel, fişele

disciplinelor creează premisele interrelaţionării dintre viitorii profesionişti contabili şi mediul

profesional şi de afaceri.

Fundamentul fişelor disciplinelor îl reprezintă competenţele specifice pe care disciplinele din

domeniul de studii Contabilitate le formează şi le dezvoltă ca rezultate ale procesului de învăţare,

evaluare şi testare a cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor.

Competenţa reprezintă capacitatea dovedită de a selecta, combina şi utiliza adecvat cunoştinţe,

abilităţi şi alte achiziţii (valori si atitudini), în vederea rezolvării cu succes a unei anumite

categorii de situaţii de muncă sau de învăţare, precum şi pentru dezvoltarea profesională sau

personală în condiţii de eficacitate şi eficientă (Ordinul nr. 5703/2011).

Din punct de vedere al tipologiei competenţelor specifice, acestea includ competenţe profesionale

şi transversale (Ordinul nr. 5703/2011).

Competenţele profesionale reprezintă capacitatea dovedită de a selecta, combina şi utiliza adecvat

cunoştinţe, abilităţi şi alte valori şi atitudini, în vederea rezolvării cu succes a unei anumite

categorii de situaţii de muncă sau de învăţare, circumscrise profesiei, în condiţii de eficacitate şi

muncă eficientă (Ordinul nr. 5703/2011).

Competenţele transversale reprezintă acele capacităţi care transcend un anumit domeniu,

respectiv program de studii, având o natură trans-disciplinară. Acestea constau în abilităţi de

19

lucru în echipă, abilităţi de comunicare orală şi scrisă în limba maternă /străină, utilizarea

tehnologiei informaţiei şi comunicării, rezolvarea de probleme şi luarea deciziilor, recunoaşterea

şi respectul diversităţii şi multiculturalităţii, autonomia învăţării, iniţiativă şi spirit antreprenorial,

deschiderea către învăţarea pe tot parcursul vieţii, respectarea şi dezvoltarea valorilor şi eticii

profesionale etc. (Ordinul nr. 5703/2011).

Din punct de vedere structural, fişa disciplinei integrează într-o manieră exhaustivă,

comprehensivă şi relevantă, reperele procesului de învăţare, evaluare şi testare a cunoştinţelor şi

abilităţilor studenţilor, astfel:

Coordonate generale privind programul de studii şi disciplina respectivă;

Coordonate temporale privind desfăşurarea procesului de învăţare la curs şi seminar şi

studiul individual;

Coordonate cognitive anterioare, respectiv disciplinele anterioare ce trebuie parcurse şi

competenţele dobândite de către student pentru înţelegerea disciplinei studiate;

Coordonate logistice şi comportamentale pentru desfăşurarea cursului şi seminarului;

Competenţele profesionale şi transversale specifice programului de studii pe care

disciplina le formează şi le dezvoltă;

Coordonate specifice disciplinei, respectiv, obiectivele, temele abordate la curs şi seminar,

bibliografia şi metodele de predare utilizate;

Coordonatele interacţiunii dintre mediul academic, mediul profesional şi de afaceri;

Coordonatele procesului de evaluare a cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor, respectiv,

tipologia evaluării, criteriile şi metodele de evaluare, ponderea din nota finală, precum şi

criteriile minime de performanţă pe care studenţii trebuie să le îndeplinească pentru a

obţine nota minimă de promovare.

Adoptarea fişei disciplinei la nivelul programelor de studii din domeniul Contabilitate, adaugă

valoare acestora în următoarele direcţii:

Prin raportare la competenţele specifice pe care disciplina le formează şi dezvoltă, se

armonizează la nivel individual conţinutul acesteia, metodele de predare, criteriile,

metodele şi instrumentele de evaluare, ponderea în nota finală a activităţilor de curs şi

seminar şi criteriile minime de performanţă pentru promovare.

Competenţele specifice pe care disciplina le formează şi dezvoltă au ca fundament

relaţionarea dintre mediul academic şi cerinţele organismelor profesionale şi ale mediului

de afaceri.

3.3 Tipologia formelor de evaluare, testare şi instrumentele specifice

Evaluarea continuă

Evaluarea continuă reprezintă o componentă a procesului de formare şi dezvoltare a compe-

tenţelor profesionale.

Evaluarea continuă se realizează pe parcursul desfăşurării semestrului şi are ca obiectiv identi-

ficarea gradului de însuşire a cunoştinţelor şi abilităţilor de căre studenţi.

Astfel, studenţii sunt informaţi cu privire la nivelul de însuşire a cunoştinţelor şi abilităţilor din

portofoliul studiat, la performanţa individuală, dar şi cu privire la deficienţele pe care le au. Prin

urmare, evaluarea continuă oferă studenţilor, dar şi cadrelor didactice, informaţii necesare pentru

a adopta măsuri de ameliorare şi eliminare a lacunelor constatate în procesul de formare a

competenţelor.

20

Prin caracterul continuu, această formă de evaluare monitorizează progresul studentului în

acumularea de cunoştinţe şi dobândirea de aptitudini, promovează procesul de învăţare şi

performanţa prin confirmarea succesului pentru studenţii care obţin rezultatele targetate şi prin

stimularea celor care nu au obţinut rezultate corespunzătoare. Acest tip de evaluare privilegiază

studenţii care deţin deja un bagaj de cunoştinţe dobândit în cadrul studiilor liceale şi îi

dezavantajează pe novici.

Deşi sunt recunoscute avantajele multiple ale acestei forme de evaluare, există şi unele cazuri în

care s-au identificat discrepanţe mari între nota obţinută de student la seminar/laborator şi nota de

la evaluarea finală (notă mare la seminar/laborator şi notă mică la evaluarea finală sau notă mică

la seminar/laborator) şi notă mare la evaluarea finală. Astfel de situaţii pot avea printre

argumente: presiunea timpului, stresul şi emoţiile studentului determină obţinerea unei note mai

mici la evaluarea finală comparativ cu cea continuă; nota mică obţinută de student la evaluarea

continuă reflectă lacunele acestuia, ceea ce îl determină să înveţe mai mult pentru evaluarea

finală şi să obţină o notă mai mare.

Instrumentele utilizate pentru evaluarea continuă sunt variate, având în vedere că acestea se

utilizează fie individual, fie într-o manieră combinată. Pentru evaluarea continuă a cunoştinţelor

şi abilităţilor specifice competenţelor domeniului de studii Contabilitate, instrumentele

preponderent utilizate sunt următoarele: testul scris, testul oral, proiectul/monografia, portofoliul,

testul practic (pe calculator), referatul, activitatea la seminar, prezenţa la activităţile de seminar.

Testul scris evaluează cunoştinţele şi abilităţile studenţilor într-o manieră independentă, obiectivă

şi omogenă. Studenţii rezolvă subiectele în mod independent, structura subiectelor şi timpul

alocat pentru rezolvarea acestora sunt unice, iar absenţa interacţiunii cu cadrul didactic adaugă un

plus de obiectivitate evaluării.

Din punctul de vedere al tipologiei, testele scrise se regăsesc în diverse variante, cum sunt: teste

cu răspuns deschis, teste grilă cu răspuns unic sau multiplu, teste bazate pe rezolvarea unor cazuri

din mediul profesional/de afaceri real sau care sunt inspirate din mediul profesional/de afaceri

real, teste scurte cu rol de feedback.

Testele cu răspuns deschis evaluează cunoştinţele şi abilităţile studenţilor în mod exhaustiv,

respectiv: înţelegerea, însuşirea conceptelor şi utilizarea adecvată a acestora, modul de exprimare,

însuşirea şi aplicarea raţionamentului profesional (de exemplu, analiza contabilă a tranzacţiilor),

capacitatea de sinteză şi de selecţie. Acestea se pot utiliza atât pentru evaluarea cunoştinţelor

teoretice, cât şi aplicative şi conferă un avantaj studentului, având în vedere punctajul individual

acordat etapelor rezolvării.

Testele grilă cu răspuns unic sau multiplu evaluează cunoştinţele şi abilităţile studenţilor în

mod secvenţial sau final. Acestea se dovedesc eficiente atât pentru evaluarea cunoştinţelor şi

abilităţilor din punct de vedere aplicativ, dar mai ales în cazurile în care sunt evaluate aspecte

teoretice (cunoaşterea unor concepte, identificarea diferenţelor între termeni, cunoaşterea

consecinţelor unor principii, decizii de luat în anumite situaţii etc).

Testele grilă pot include şi cerinţe care necesită aplicarea unor algoritmi de calcul şi selectarea

unor înregistrări contabile, spre exemplu. În asemenea situaţii, numărul şi gradul de dificultate al

acestor itemi trebuie stabilite cu prudenţă. Un număr prea mare de itemi cu cerinţe dificile

evaluaţi prin „totul sau nimic” (principiul pe care se bazează de regulă evaluarea prin teste grilă)

poate demoraliza studenţii şi transformă evaluarea într-un proces extrem de dificil.

Acest instrument de evaluare conferă avantaje studenţilor mai ales în evaluarea aspectelor

teoretice, deoarece oferind variantele de răspuns scutesc studentul de efortul de a reproduce

termenii, aceştia canalizându-şi efortul asupra analizei variantelor propuse, a diferenţelor de

nuanţă, de context, asupra raţionamentului profesional adecvat identificării variantei corecte.

Avantajul menţionat devine un dezavantaj în cazul în care studenţii stăpânesc anumiţi termeni de

o manieră relativă neputând identifica nuanţele existente în variantele de răspuns sau nu au

21

capacitatea de a finaliza în mod corect variantele care necesită şi algoritmi de calcul (de exemplu,

calcul costului de producţie al unui active şi recunoaşterea în contabilitate, etc.).

Testele bazate pe rezolvarea unor cazuri din mediul profesional/de afaceri real sau care sunt

inspirate din mediul profesional/de afaceri real au impactul cel mai puternic asupra studenţilor

deoarece, în mod natural, cerinţele din aceste teste trebuie să fie similare celor clarificate în

cadrul studiilor de caz discutate la orele de curs şi/sau seminar/laborator. Legătura cu realitatea

practică trebuie atent transpusă în enunţurile şi cerinţele itemilor incluşi în aceste teste. O

prezentare trunchiată a unei realităţi sau una mult prea complexă ar putea crea dificultăţi atât

studenţilor foarte buni cât şi a celor cu performanţe mai modeste. În cazurile în care există soluţii

alternative sau unde poate intervini creativitatea cerinţele trebuie să permită manifestarea acestora

de către studenţi. În evaluarea unor asemenea teste nu se recomandă abordarea „totul sau nimic”.

Cerinţele trebuie să permită abordarea graduală a rezolvării problemei iar baremul de corectare

trebuie şi el să aprecieze gradual raţionamentul aplicat de student în găsirea soluţiei.

Testele scurte cu rol de feedback au drept obiectiv colectarea de informaţii relevante pentru

cadrul didactic care asigură lucrările de seminar/laborator cu privire la modul în care studenţii au

asimilat anumite concepte, raţionamente specifice competenţelor pe care le dezvoltă disciplina

respectivă. Pentru a obţine informaţii complete şi a spori relevanţa acestora, testele sunt de regulă

anonime.

Testul oral are în vedere calitatea discuţiilor din cadrul activităţilor desfăşurate la

seminar/laborator. Demersul didactic se bazează destul de mult pe întrebări şi pe răspunsuri din

partea ambelor părţi implicate în procesul de învăţare şi evaluare. Dacă în procesul de predare

sensul este mai degrabă direcţionat de la studenţi către cadrul didactic, în procesul de evaluare

sensul este mai de grabă invers. Complementar calităţii de instrument de evaluare continuă,

acesta devine şi un instrument de învăţare, deoarece în cadrul discuţiilor se oferă şi informaţii

suplimentare care contribuie la creşterea gradului comprehensivitate a conceptelor, aplicaţiilor, se

ameliorează şi se elimină lacunele studenţilor, se dezvoltă raţionamentul profesionlă şi

capacitatea de comunicare a acestora.

Potrivit taxonomiei Bloom (Pâinişoară, 2009) există patru tipuri de întrebări situate pe un

continuum de la unele informative la unele puternic formative, astfel: întrebări factuale,

întrebări empirice, întrebări productive, întrebări evaluative.

Întrebările factuale se referă la fapte, la lucruri concrete iar răspunsurile se bazează cel mai

adesea pe memorare şi reproducerea informaţiei acumulate.

Întrebările factuale sunt esenţiale în evaluarea fundamentelor. De aceea ele îşi dovedesc utilitatea

mai ales în evaluarea cunoştinţelor esenţiale la disciplinele fundamentale.

Exemple de întrebări factuale:

„Defineşte conceptul de activ”; „Spune cine emite standardele IFRS?”, „Spune cine

răspunde pentru politicile contabile utilizate de o entitate pentru realizarea raportării

financiare?”, „În ce an au trecut instituţiile de credit la o raportare financiară bazată pe

IFRS?”

„Defineşte ordonatorii de credit”; „Care este rolul clasificaţiei bugetare în cadrul

instituţiilor publice?”; „Care este structura contului în contabilitatea instituţiilor publice?”;

„Defineşte plăţile nete de casă”; „Care sunt particularităţile bunurilor care aparţin

domeniului public al statului?”

Întrebările empirice solicită studentului să integreze şi să analizeze informaţia pe care a

asimilat-o punând în acţiune un tip de gândire convergent.

Exemple de întrebări empirice:

„Spune cu cuvintele tale ce înţelegi prin sintagma resursă controlată. Cum ai explica acest

concept în cazul unui stoc de marfă cumpărat?”; „Dacă administratorul unei entităţi ale

22

cărei situaţii financiare nu sunt supuse obligativităţii de a fi auditate îţi solicită să nu

recunoşti provizioane în contabilitate ce ai face?”

„Spune cu cuvintele tale ce înţelegi prin sintagma credit bugetar; Cum explici soldul final

debitor al contului 121.00.00 în cazul unei instituţii publice finanţată integral de la bugetul

local?”

Întrebările productive sunt cele care nu presupun un răspuns corect sau un singur răspuns corect.

Acestea fac apel la gândirea divergentă.

Întrebările productive sunt deschise şi vor genera foarte probabil alte întrebări atât din partea

cadrelor didactice cât şi a studenţilor. În acest mod, se promovează creativitatea dar cu

respectarea fundamentării informaţionale.

Exemple de întrebări productive:

„Cum crezi că ar putea afecta schimbarea referenţialului de raportare financiară deciziile

utilizatorilor situaţiilor financiare?”; „Cum crezi că ar putea reacţiona stakeholderii dacă

entitatea ar schimba auditorul?”

„Un ordonator de credite principal retrage ordonatorului subordonat creditul bugetar ca

urmare a neutilizării integrale. Care crezi că sunt deciziile viitoare ale ordonatorului

principal privind finanţarea ordonatorului subordonat?”

Întrebările evaluative solicită studenţilor să efectueze judecăţi de valoare, să facă apel la

raţionamentul profesional. Ele sunt sau pot fi întrebări deschise, studenţii trebuind să identifice

criteriile aplicabile formulării soluţiilor posibile şi să le argumenteze.

Exemple de întrebări evaluative:

„În contextul aplicării IFRS orice clădire este imobilizare corporală?

Argumentează.” „În orice situaţie un contract de leasing operaţional va permite raportarea

unui profit mai mare comparativ cu un contract de leasing financiar?. Argumentează ”

„În instituţiile publice, toate activele fixe corporale sunt incluse în domeniul public al

statului? Argumentează”; „Biblioteca unei universităţi primeşte prin donaţie un tratat de

contabilitate editat în anul 1950. Care este tratamentul contabil aplicat, respective cel

specific activelor curente sau activelor fixe? Argumentează.”

Proiectul/monografia evaluează cunoştinţele şi abilităţile studenţilor din mai multe perspective:

creativitatea, inovarea, forma şi formatul de prezentare a lucrării, capacitatea de a alege şi aplica

metodologia cercetării, capacitatea de a aplica raţionamentul profesional, capacitatea de sinteză,

de a valorifica, analiza şi interpreta informaţiile, capacitatea de a valorifica referinţele

bibliografice, capacitatea de a lucra în echipă. De asemenea, acest instrument de evaluare

reprezintă şi o modalitate de a integra studentul, în mod independent în mediul profesional şi de

afaceri real. Astfel, studentul simulează calitatea sa de profesionist contabil.

Proiectul/monografia evaluează cunoştinţele şi abilităţile studenţilor la nivel individual sau de

grup. Tema proiectului poate fi stabilită de către cadrul didactic sau aleasă de către aceştia dintr-

un portofoliu de teme prestabilit de cadrul didactic sau propusă de către studenţi şi validată de

cadrul didactic.

Proiectul, ca instrument de evaluare continuă trebuie să se bazeze pe următoarele coordonate:

stabilirea de către cadrul didactic a listei temelor de proiect, a perioadei de realizare şi iniţierea

studenţilor cu privire la etapele şi a tehnicile de lucru (individual sau colectiv). În procesul de

evaluare, cadrul didactic operează cu anumite criterii, referitoare, atât la ”proces” (documentarea,

utilizarea datelor şi a informaţiilor în formularea concluziilor etc.), cât şi la ”produs” (structura

proiectului, concordanţa dintre conţinut şi temă, capacitatea de analiză şi sinteză, relevanţa

concluziilor, caracterul inedit al rezultatelor etc.). Aceste criterii se recomandă să fie cunoscute de

către studenţi, la data prezentării acestei forme de evaluare.Evaluarea se poate realiza la finalul

proiectului/monografiei sau secvenţial respectiv pe secţiuni sau pe etape intermediare ale lucrării.

23

Utilizarea proiectelor ca şi instrumente de evaluare continuă, prezintă următoarele avantaje: se

pretează la abordări pluridisciplinare; se pot aborda unele teme mai complexe, interdisciplinare şi

chiar transdisciplinare în consonanţă cu celelalte discipline din planul de învăţământ; permite

simularea aplicaţiilor reale din mediul economic. De exemplu, în cazul diciplinei Tehnologia

Aplicaţiilor Office, evaluarea prin proiect dovedeşte că studenţii au dobândit capacitatea de a

investiga un subiect dat, cu metode şi instrumente oferite de Excel, folosind cunoştinţe din

diverse domenii.

Principalul dezavantaj al evaluării prin proiect constă în faptul că studenţii pot copia şi susţine

proiecte pe care nu le-au elaborat ei, ci le-au procurat în forma finală.

Portofoliul evaluează cunoştinţele şi abilităţile studenţilor gradual, pe un orizont mai îndelungat

de timp. Prin urmare, acesta surprinde gradual performanţele studenţilor. Alcătuit din mai multe

teme, portofoliul are rolul de a permite studenţilor să exerseze raţionamentele şi să fixeze

cunoştinţele dobândite. Altele pot avea rolul de a îi determina pe studenţi să caute singuri

informaţii relevante, să le sintetizeze, să le analizeze, să le comunice în scris şi/sau prin expunere

publică, etc.

Tot în această categorie, fie obligatoriu sau facultativ se pot regăsi recenziile unor articole

ştiinţifice sau profesionale, studierea unor ghiduri profesionale, standarde, culegeri etc. În acest

caz, evaluarea are în vedere creativitatea, forma şi formatul de prezentare a lucrării, capacitatea

de a alege şi aplica metodologia cercetării, capacitatea de a aplica raţionamentul profesional,

capacitatea de sinteză, de a valorifica, analiza şi interpreta informaţiile, capacitatea de a valorifica

referinţele bibliografice.

De exemplu, dacă la curs şi la seminar studenţii învaţă cum se transpun în contabilitate politicile

contabile de recunoaştere, evaluare şi prezentare în situaţiile financiare ale informaţiilor privind

imobilizărilor corporale, ei pot primi ca temă să identifice o entitate care aplică referenţialul de

raportare în cauză, să acceseze site-ul companiei, să caute raportul anual şi să extragă de acolo

informaţiile referitoare la politicile contabile referitoare la imobilizările corporale şi exemplele de

prezentări de informaţii.

De asemenea, studenţii pot continua acest demers, de exemplu, din perspectiva disciplinei de

Contabilitate publică. Prezentarea şi discutarea situaţiilor financiare în sectorul public în cadrul

cursului şi seminarului poate genera ca temă identificarea interferenţelor şi diferenţelor privind

situaţiile financiare dintre sectorul public şi cel privat. În acest caz, studenţii trebuie să îşi aleagă

o instituţie publică şi o entitate economică, să acceseze site-urile acestora, să caute situaţiile

financiare şi să identifice în mod detaliat, diferenţele şi interferenţele dintre acestea. În

completarea temei anterioare, studenţii pot adăuga în portofoliu o aplicaţie referitoare la

finanţarea unei universităţi. Aceasta este construită şi rezolvată de ei, conform modelului

prezentat în cadrul cursului şi dezvoltat la seminar.

Testul practic (pe calculator) este specific evaluării cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor la

disciplinele din sfera informaticii. Acestea evaluează cunoştinţele şi abilităţile de natură tehnică

ale studenţilor, dar pot fi utilizate şi în cazul disciplinelor de contabilitate.

Dintre avantajele pe care le generează utilizarea testului pe calculator ca instrument de evaluare,

menţionăm: creşte obiectivitatea evaluării; verificarea aplicaţiei rezolvată de student se

efectuează pe loc; studenţii obţin rezultatul instantaneu dar şi rezolvările; elimină ambiguitatea

răspunsului.

Referatul evaluează cunoştinţele şi abilităţile studenţilor din mai multe perspective: creativitatea,

originalitatea, contribuţiile proprii, forma şi formatul de prezentare a lucrării, capacitatea de a

alege şi aplica metodologia de cercetare ştiinţifică, capacitatea de a valorifica, analiza şi interpreta

informaţiile, capacitatea de a integra cunoştinţe interdisciplinare, pertinenţa argumentelor,

capacitatea de selecţie şi valorificare a referinţelor bibliografice.

24

Prezenţa reprezintă un instrument premis în procesul de evaluare a cunoştinţelor şi abilităţilor

studenţilor şi are rol motivaţional, încurajând participarea activă la activităţile didactice. De

regulă, aceasta nu se utilizează ca instrument singular de evaluare, ci formează un mix, fiind

completată de alte instrumente de evaluare continuă (de exemplu test scris, test oral, etc).

Activitatea la seminar/laborator integrează mai multe modalităţi de evaluare a cunoştinţelor şi

abilităţilor studenţilor, cum ar fi: răspunsul la întrebările adresate de cadrul didactic, rezolvarea

aplicaţiilor în mod individual şi la tablă, prezenţa la seminar, testul scris, etc.

Evaluarea continuă prezintă interes pentru studenţi atât din perspectiva

instrumentului/instrumentelor de evaluare a cunoştinţelor şi abilităţilor, dar mai ales din punct de

vedere al ponderii acesteia în nota finală.

Opţiunea pentru utilizarea unuia sau a unui mix de instrumente de evaluare şi pentru ponderea

evaluării continue în nota finală are ca fundament coordonatele disciplinei (tipologia, regimul,

fondul de timp, etc.) şi tipologia programelor de studii din domeniul Contabilitate, respectiv

programul de licenţă şi programul de master.

Evaluarea finală

Evaluarea finală reprezintă alături de cea continuă o componentă a procesului de formare şi

dezvoltare a competenţelor profesionale.

Evaluarea finală se realizează la sfârşitul semestrului şi are ca obiectiv identificarea gradului de

însuşire a cunoştinţelor şi abilităţilor de către studenţi în raport cu obiectivele prestabilite. Astfel,

evaluarea finală cuantifică performanţa studenţilor şi validează competenţele profesionale

acumulate de către aceştia.

Spre deosebire de evaluarea continuă care oferă studenţilor şi cadrelor didactice, informaţii

necesare pentru adoptarea măsurilor de ameliorare şi eliminare a lacunelor constate în procesul de

formare a competenţelor, evaluarea finală oferă numai informaţii privind succesul sau eşecul

studenţilor la finalul procesului de învăţare.

Pentru evaluarea finală a cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor se utilizează preponderent

următoarele instrumente: examenul scris, examenul oral, examenul practic (pe calculator).

Examenul scris evaluează portofoliul de cunoştinţe şi abilităţi acumulate de către studenţi prin

raportare la criterii unitare privind: coordonatele temporale ale examenului, structura subiectelor,

durata examenului, punctajul subiectelor, obiectivitatea şi independenţa faţă de cadrul didactic

(utilizarea tezei cu colţ securizat sporeşte obiectivitatea evaluării).

Examenul scris permite evaluarea cunoştinţelor studenţilor într-o manieră integrată atât în ceea ce

priveşte însuşirea conceptelor şi a raţionamentului profesional, cât şi aptitudinea de aplicare a

acestora în diverse cazuri.

Din punct de vedere al disciplinelor din sfera informaticii (de exemplu la Tehnologia Aplicaţiilor

Office) examenul scris nu oferă aceleaşi posibilităţi de investigare a aptitudinilor, deprinderilor,

abilitaţilor studenţilor de a utiliza în mod practic un procesor de tabele (EXCEL).

Instrumentele de evaluare utilizate individual sau combinat la examenul scris sunt subiectele

cu răspuns deschis şi subiectele cu răspuns unic sau multiplu.

Subiectele cu răspuns deschis evaluează cunoştinţele şi abilităţile studenţilor din perspectiva

conceptuală dar şi aplicativă. În acest sens, se au în vedere următoarele coordonate: înţelegerea,

capacitatea de selecţie şi utilizare a conceptelor, coerenţa exprimării, aplicarea raţionamentului

profesional, creativitatea şi capacitatea de analiză şi argumentare a rezultatelor obţinute. Acest

instrument de evaluare conferă avantaje studenţilor din punct de vedere al notării, deoarece implică

un sistem detaliat de notare, iar studentul primeşte puncte gradual, pentru fiecare obiectiv atins.

25

Pentru utilizarea acestui instrument de evaluare, există două bune practici.

Prima bună practică constă în elaborarea de subiecte interdependente, denumite şi „în cascadă”,

în sensul în care rezolvarea unei cerinţe din „amonte”, depinde de rezolvarea unei alte cerinţe

„din aval”. De exemplu, la disciplina Tehnologia Aplicaţiilor Office, această abordare verifică un

grup de facilităţi EXCEL ce se interferează într-o singură aplicaţie ce „curge” logic, în ton cu

exigenţele cerinţelor informaţionale din practica unui domeniu sau altul. Această abordare, chiar

dacă se apropie mult de situaţiile întâlnite în realitate, dezavantajează studentul, dacă acesta

greşeşte sau nu ştie să rezolve un subiect de care depinde altul (altele). Tipul acesta de evaluare

scindează masa de studenţi în două categorii : „elita” (20%) care obţine note mari (9 sau 10) şi

promovează examenul şi „restul lumii”, care nu reuşeşte să treacă de primele cerinţe, pentru a le

rezolva pe următoarele şi în consecinţă nu promovează. Situaţiile intermediare, cu note între 5 şi

7 sunt relativ puţine în acest caz. Se recomandă această abordare programelor de studii ce au

studenţi foarte buni, selectaţi de o admitere riguroasă.

Exemplu de subiect interdependent la disciplina Tehnologia Aplicaţiilor Office: „Să se reprezinte

grafic structura vânzărilor produsului „X” de către agenţii comerciali din Bucureşti, pe clienţi”.

Astfel, în enunţ se precizează ce se va obţine în final prelucrând informaţia, fără a se explica

demersul. Această abordare este conformă cu practica cerinţelor informaţionale formulate intr-un

mediu economic real şi este foarte utilă studenţilor (chiar dacă ei nu conştientizează pentru

moment) oferindu-le competenţe pentru cariera profesională.

Cea de a doua bună practică constă în elaborarea de subiecte independente unele de altele. În

acest mod se testează cunoştinţele studenţilor din zone diferite, fără a avea legătura unele cu

altele. Chiar dacă o astfel de abordare se îndepărtează mult de cerinţele informaţionale ale

practicii, surprinde disparat contextul specializării programului de studii prin rezolvări

independente. Astfel, dacă un student nu cunoaşte rezolvarea unor subiecte, este punctat doar

pentru celelalte subiecte corecte (sau parţial corecte). Tipul acesta de structurare a subiectelor de

evaluare nu mai scindează masa de studenţi în „elita” şi „restul lumii”, ci distribuie aparent

uniform (Gaussian) notele pe o plajă între 5 şi 10, cu „vârful” distribuţiei pe nota 6.

Exemplu de subiect dependent la disciplina Tehnologia Aplicaţiilor Office: „să se reprezinte

printr-un grafic sectorial (Pie) vânzările produsului „X” de către agenţii comerciali din Bucureşti,

pe clienţi”, construind o tabelă de ipoteze cu variabila pivot „agenţi comerciali”, pentru care se

construieşte o funcţie grup de totalizare ce interferează cu criterii axate pe localitatea clientului”.

Acest enunţ sugerează etapele de rezolvare a subiectului, demers care ar trebui asumat de către

studenţi în timpul rezolvării.

Subiectele grilă cu răspuns unic sau multiplu evaluează cunoştinţele şi abilităţile studenţilor din

punct de vedere teoretic şi aplicativ. Particularităţile utilizării acestui instrument de evaluare sunt

următoarele: grad ridicat de obiectivitate; evaluează capacitatea studenţilor de a identifica şi

selecta concepte, principii, etc; evaluează capacitatea studenţilor de a aplica secvenţial

raţionamentul profesional. Opţiunea pentru acest instrument de evaluare trebuie să aibă în vedere

claritatea formulării precum şi corelarea complexităţii algoritmilor de calcul cu durata

examenului, deoarece stabilirea unui număr mare de obiective de evaluat alterează procesul de

notare. Dezavantajul subiectelor grilă este dat de faptul că marcarea unui răspuns corect poate fi

întâmplătoare, iar în cazul grilelor cu răspuns multiplu, marcarea incompletă a răspunsurilor

corecte conduce la pierderea punctajului.

Examenul oral are în vedere cunoştinţele acumulate de către studenţi atât din punct de vedere

calitativ, dar şi cantitativ. Prin interacţiunea directă dintre student şi cadru didactic, examenul oral

se caracterizează printr-un grad ridicat de flexibilitate, deoarece întrebările adresate de cadrul

didactic pot fi adaptate în raport de răspunsurile studentului. Cadrul dicatic îl poate ajuta pe

student cu întrebări suplimentare atunci când se află în impas, dar îi poate solicita studentului să-

şi motiveze răspunsul la o anumită întrebare şi să-l argumenteze. De asemenea, prin dialogul

cadru didactic-student, cadrul didactic îşi poate da seama nu doar „ce ştie” studentul, ci şi modul

26

în care gândeşte, modul de exprimare, raţionamentul aplicat şi rezolvarea propusă de student

pentru cazuri specifice diferite de cele întâlnite pe parcursul instruirii.

Pentru a evalua într-o manieră cât mai completă cunoştinţele acumulate de student la o anumită

disciplină, o bună practică de evaluare orală este aceea de a diviza materia în grupe de subiecte şi

de e evalua fiecare grupă. De exemplu, la disciplina Control financiar, materia este împărţită în

trei grupe de subiecte (aplicaţia, control intern, control extern). Pentru fiecare grupă de subiecte,

studentul primeşte o notă, iar atunci când aceasta este peste 5 (cinci), se face media stabilindu-se

nota finală. În cazul în care studentul nu obţine nota 5 la toate grupele de subiecte, are

posibilitatea să susţină în sesiunea de reprogramare, numai grupa de subiecte nepromovate.

Principalul dezavantaj al examenului oral este consumul semnificativ de timp. De exemplu, la

Tehnologia Aplicaţiilor Office, disciplină din sfera informaticii, examenul oral este foarte puţin

utilizat deoarece este mare consumator de timp, dar se poate adapta uşor atunci când după

rezolvarea unei aplicaţii de către student, cadrul didactic evaluează pe loc rezolvarea şi poartă o

discuţie cu studentul pe tema alternativelor de rezolvare.

Testul practic (pe calculator) este specific evaluării cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor la

disciplinele din sfera informaticii, dar poate fi utilizat şi în cazul disciplinelor de contabilitate.

De asemenea, utilizarea platformelor de evaluare on-line (de exemplu platforma olka) adaugă

valoare procesului de evaluare din următoarele perspective: grad ridicat de obiectivitate;

rezultatul se comunică studentului, instantaneu; studentul primeşte rezolvarea subiectelor şi

răspunsurile corecte.

Evaluarea anonimă (blind) şi cea instant sunt specifice evaluării pe calculator.

Evaluarea anonimă ”blind” a studentului, de exemplu la disciplina Tehnologia Aplicaţiilor

Office implică programarea examenului în mai multe etape, numite de comisia de corectare

“valuri”, care se succed la un interval de 3 ore (valul I: 9-12, valul II: 12-15, valul III: 15:18,

etc.). ”Valurile” de studenţi pot fi “complete”, ocupând toate sălile de informatică disponibile sau

pot fi parţiale, ocupând doar anumite săli (Fig. 1).

Fig.1 Exemplu de tabel cu repartizarea studenţilor

pe intervale orare (valuri) şi pe săli de examen

Ca şi mod de organizare, cu o săptămână înainte de examen, studenţii sunt înştiinţaţi cu privire la

repartizarea lor pe săli şi pe intervale orare, prin secretariatul facultăţii (afişare la avizier),

departamentului, cât şi prin postarea pe pagina web personală a profesorului (www.online.ase.ro)

27

. Studenţii se prezintă la examen la data, ora şi sala de care au luat cunoştinţă prin respectivul

anunţ.

Dezavantajul acestei metode de organizare constă în faptul că studenţii se cunosc, deoarece

provin din aceeaşi serie, grupă şi au tendinţa să colaboreze între ei în timpul desfăşurării

examenului.

O altă metodă, mai eficientă, din punctul de vedere al securităţii anti-fraudă constă în amestecarea

studenţilor întregului an de studiu şi convocarea lor la examen, pe intervale orare şi pe săli – în

mod aleator - pe baza unui tabel predefinit. Acest tabel asociază fiecare student cu o sală şi o oră

de desfăşurare a examenului. Procedurile de îndeplinit pentru organizarea unei astfel de

desfăşurări a examenului de Tehnologia Aplicaţiilor Office sunt următoarele:

Preluarea de la secretariatul facultăţii a unei baze de date (extrase din sistemul informatic de

management universitar) ce conţine numele studenţilor, seria şi grupa de care aparţin;

Sortarea studenţilor în raport de grupă şi nume-prenume;

Amestecarea studenţilor se realizează prin generarea în Excel a unui mecanism de atribuire a

unui număr aleator, nerepetitiv, fiecărui student; acest număr asociat studentului va

reprezenta ID-ul fişierului său de examen. ID-ul este comunicat studentului doar la intrarea

în laboratorul de examinare.

Resortarea studenţilor după ID-ul fişierului.

Se afişează programarea studenţilor, pe ore şi săli de examen (Error! Reference source not

found.2);

Se alocă fiecare interval orar (9; 12; 15) unui grup de studenţi, la nivelul capacităţii totale a

sălilor dotate cu calculatoare (laboratoarelor).

Se filtrează tabelul rezultat după ”ora examen”, iar pentru fiecare oră se alocă sălile

disponibile, în limita numărului de calculatoare din fiecare.

Se resortează alfabetic tabelul rezultat şi se ascunde coloana cu ID-ul fişierului.

Comisia de examen alocă în acel tabel variantele subiectelor de examen (numărul biletului

de examen) pentru fiecare interval orar, iar preşedintele comisiei de examinare desemnează

supraveghetorii şi îi alocă pe intervale orare şi pe săli.

Fig. 2 Alocarea variantelor subiectelor de examen pe ore, săli şi supraveghetori

Se centralizează prin tabela pivot numărul de studenţi alocaţi pe săli şi pe intervale orare de

examen (Fig. 3).

28

Fig. 3 Centralizarea numărului de studenţi pe săli şi pe intervale orare de examen

Se generează pentru fiecare sală şi oră de examen o listă a studenţilor care susţin evaluarea

la Tehnologia Aplicaţiilor Office şi se distribuie fiecărui supraveghetor de sală lista de

prezenţă pentru sala alocată şi ora examenului.

Preşedintele comisiei de evaluare copiază subiectele de examen pe reţea. Aceste subiecte

vor fi deschise şi rămân aşa pe toata durata examenului, pentru a preveni modificarea lor de

către studenţi;

Comisia de examen verifică dacă toate calculatoarele sunt deschise. Accesul pe intranet este

limitat la un profil desemnat cu ocazia examenului, ce are credenţiale specifice.

Înainte de începerea examenului studenţii sunt invitaţi în sala de evaluare, fiecare dintre ei

fiind legitimat (supraveghetorii responsabili de sală nu-i cunosc pe studenţi);

Fiecărui student i se comunică ID-ul fişierului sub care îşi va salva rezolvarea subiectului

(Cod student);

Se copiază din reţea pe desktop subiectele (fişierele) în succesiune, astfel încât să se

succeadă în secvenţă crescătoare 1-2-3-4,1-2-3-4, etc. În acest mod, doi studenţi care stau

unul lângă altul, nu vor avea acelaşi subiect;

Se începe examenul, cu deschiderea subiectului de examen de pe desktop şi salvarea tot pe

desktop a fişierului cu ID-ul comunicat de supraveghetorul din sala de examen.

Studentul rezolvă fişierul de examen în timpul alocat evaluării şi-l salvează cu ID-ul

”secret”, înaintea căruia inserează varianta subiectului (Numar subiect_ID). Înainte de

părăsirea salii, studentul semnează de predarea fişierului;

După eliberarea sălii de către studenţii care au susţinut examenul, responsabilul de sală

copiază fişierele de examen pe reţea (variantă puţin recomandată, datorită posibilităţii unui

student din altă sală să intercepteze un subiect de examen din acelaşi număr şi să-l fraudeze,

înlocuindu-i numele cu ID-ul propriu) sau pe stick, într-un folder al cărui nume este format

din ora de examen şi sala (ora 12_420).

Responsabilul de sală predă folderul cu fişierele de examen preşedintelui comisiei de

examinare sau unui membru însărcinat cu preluarea şi centralizarea fişierelor;

29

După terminarea examenului, preşedintele comisiei de examinare adaugă într-un folder

fişierele de examen, preluate din toate folderele ce reprezintă intervalele orare şi sălile. De

asemenea, acesta alocă fiecărui membru al comisiei de examen spre corectare, toate fişierele

ce aparţin unor anumite variante de subiecte (de exemplu membrul comisiei ”XY” primeşte

spre corectare numerele variantelor 3 şi 4. În acest fel profesorul nu îşi corectează lucrările

din propria serie al cărei titular de curs a fost, ci un amalgam de lucrări codificate ce provin

din întreg anul de studiu. Acesta este principiul corecturii anonime ”blind” : corectorul

evaluează lucrările unor studenţi a căror identitate nu o cunoaşte, ce au fost repartizate

aleator. Avantajul acestei corecturi ”încrucişate”, în care fiecare evaluator corectează lucrări

de examen ce provin de la studenţi din formaţii de studiu diferite, de la titulari de curs

diferiţi creează o uniformizare în fapt a exigenţei de evaluare. Această procedură considerată

de mulţi stufoasă, laborioasă şi consumatoare de timp este poate cea mai echitabilă, deoarece

nu există o favorizare (sau penalizare) din partea unui cadru didactic pentru formaţia sa de

studiu, extremele exigenţei se atenuează şi se ”dizolvă” în interiorul comisiei de examen,

pentru că un titular de curs corectează anonim studenţi din formaţii de studiu (serii) diferite,

iar o serie de studenţi este evaluată de cadre didactice diferite.

Membrul comisiei de corectare evaluează fiecare fişier de examen şi marchează punctajul

pe subiecte într-un tabel în care identitatea studentului este secretă şi pentru o maximă

obiectivitate nu se afişează nici nota de la seminar/laborator. Fişierele de examen repartizate

pentru corectare sunt grupate pe variante (numere).

După finalizarea procesului de corectare de către fiecare membru al comisiei a fişierelor

repartizate, acesta le transmite electronic preşedintelui comisiei de examinare pentru

concatenarea rezultatelor (Fig.4).

Fig. 4 Catalog ”blind” de corectare a lucrărilor.

În ceea ce priveşte stabilirea notei finale nerotunjite ca medie ponderată dintre nota de la seminar

în proporţie de 30% şi nota de la examen în proporţie de 70% (doar dacă aceasta este peste 4,5) să

rezulte valori care ar depuncta studentul la nivelul câtorva sutimi. Astfel, se recomandă (pentru

evitarea contestaţiilor) filtrarea notelor care se apropie la câteva sutimi de pragul de rotunjire

către o notă mai mare. Aceste fişiere se reconectează şi se verifică dacă există rezerve de creştere

a punctajului cu câteva sutimi.

Evaluarea „Instant” („pe loc”) a studentului se derulează conform următorului algoritm: după

terminarea timpului alocat evaluării studenţii părăsesc sala, lăsând aplicaţia deschisă sau salvată

pe desktop; fiecare student este invitat individual în sala (laborator); profesorul corectează

lucrarea (aplicaţia) practica de faţă cu studentul notând fiecare punct rezolvat, conform

baremului, dar şi explicând studentului modul de notare (punctare) a subiectelor, eventual

comentând rezolvările şi uneori arătându-i studentului unde a greşit şi ce ar fi trebuit să facă;

profesorul pune nota finală studentului, luând în consideraţie şi nota de la laborator.

30

Această modalitate de evaluare are următoarele avantaje şi dezavantaje pentru fiecare dintre cei

doi actori: student şi cadru didactic.

Dintre avantajele conferite studentului, menţionăm: este de faţă la corectarea lucrării de evaluare;

înţelege şi i se explică modul de corectare şi greşelile sale; obţine nota pe loc. Din perspectiva

cadrului didactic, avantajele sunt: absenţa contestaţiilor şi gradul ridicat de profesionalism al

actului didactic.

Dezavantajele pentru student sunt: lipsa anonimatului lucrării; subiectivismul aprecierii şi notării;

durata mare a evaluării determină pierderea timpului de pregătire pentru alte discipline (de

exemplu, dacă seria de studii „X”, cu 6 grupe are la dispoziţie „n” zile pentru pregătirea

examenului următor, faţă de cel de Tehnologia Aplicaţiilor Office, atunci primele 2 grupe care

susţin evaluarea la Tehnologia Aplicaţiilor Office au la dispoziţie cele „n” zile pentru examenul

următor, în timp ce următoarele 2 grupe, vor da examenul a doua zi, rămânându-le „n-1” zile

pentru pregătirea următorului examen, iar ultimele 2 grupe ale seriei vor avea „n-2” zile pentru

pregătirea urmatorului examen.

Cadrul didactic este dezavantajat din următoarele perspective: durata foarte mare a evaluării

pentru o formaţie de studiu (3-5 ore), deoarece utilizând o astfel de modalitate, se pot evalua

maxim 2 grupe /zi, ocuparea unei săli de seminar pe timp de o zi.

3.4 Evaluarea la finalizarea studiilor

Evaluarea la finalizarea studiilor se pliază pe cele două programe de studii, respectiv programul

licenţă şi programul master.

Pentru finalizarea studiilor la programul licenţă, studenţii trebuie să susţină examenul de licenţă.

Acesta constă în elaborarea şi susţinerea orală a lucrării de licenţă pe o temă prestabilită în faţa

unei comisii de examen.

Lucrările de licenţă se elaborează şi se susţin în limba în care s-a studiat (limbile liniilor de studii

română, maghiară, germană), sau într-o limbă de mare circulaţie (engleză, franceză) atunci când

aceasta a fost limba de studiu preponderentă a specializării. Înscrierea la examenul de licenţă este

condiţionată de prezentarea de către candidaţi a atestatului de competenţă lingvistică într-o limbă

de largă circulaţie internaţională. Studenţii care au absolvit un program de studiu într-o altă

limbă, decât cea a liniilor de studii română, maghiară sau germană, nu trebuie să deţină

certificatul de competenţă lingvistică.

Lucrarea de licenţă este alcătuită din două componente care au în vedere evaluarea nivelului

cunoştinţelor teoretice şi aplicative specifice tematicii abordate în lucrare, respectiv:

Evaluarea cunoştinţelor fundamentale şi de specialitate (proba 1); şi

Prezentarea şi susţinerea publică a lucrării de licenţă (proba 2).

Pentru evaluarea cunoştinţelor fundamentale şi de specialitate, se au în vedere următoarele

elemente: corelarea structurii lucrării cu tema cercetată, capacitatea de a valorifica, adapta şi

integra cunoştinţele acumulate pe parcursul anilor de studii; completitudinea şi originalitatea

abordării, metodologia de cercetare utilizată, relevanţa şi noutatea surselor bibliografice,

capacitatea de a selecta, prelucra şi valorifica sursele bibliografice, originalitatea şi complexitatea

contribuţiilor aplicative, capacitatea de a analiza şi argumenta pertinent rezultatele cercetării.

În ceea ce priveşte evaluarea prezentării şi susţinerii publice a lucrării de licenţă, criteriile avute

în vedere sunt următoarele: argumentele aduse pentru tema cercetată, capacitatea de a sintetiza şi

prezenta contribuţiile originale semnificative din lucrare, capacitatea de a a prezenta rezultatele

cercetării în raport cu stadiul cunoaşterii în domeniu, calitatea răspunsurilor oferite la întrebările

adresate de membrii comisiei de evaluare, coerenţa exprimării, suportul tehnic utilizat pentru

expunere şi calitatea acestuia.

31

Cele două probe pot avea ponderi egale (de exemplu, proba 1 – 50%, proba 2- 50%) sau diferite.

Pentru promovarea examenului de licenţă, studenţii trebuie să obţină o anumită medie (de

exemplu, media de cel puţin 6,00, iar la fiecare dintre cele două probe, nota de promovare trebuie

să fie cel puţin 5,00). Fiecare membru al comisiei acordă câte o notă pentru fiecare probă a

examenului de licenţă, iar media finală a examenului de licenţă rezultă din media aritmetică a

mediilor celor două probe.

În ceea ce priveşte formatul şi coordonatele elaborării lucării de licenţă, acesta este stabilit la

nivelul facultăţilor, prin elaborarea de ghiduri specifice. Din punct de vedere structural, lucrarea

de licenţă trebuie să includă în mod explicit, următoarele componente: stadiul cunoaşterii în

domeniu, metodologia cercetării, contribuţii personale, bibliografia şi, după caz, anexe (tabelele,

graficele, listing-urile programelor etc.). De exemplu, există o bună practică privind

recomandarea limitării numărului de pagini A4 la 40.

Pentru finalizarea studiilor la programul master, studenţii trebuie să susţină examenul de

disertaţie. Acesta constă în elaborarea şi susţinerea orală a lucrării de disertaţie pe o temă

prestabilită în faţa unei comisii de examen, ca unică probă de examen.

Pentru evaluarea cunoştinţelor fundamentale şi de specialitate, se au în vedere următoarele

elemente: corelarea structurii lucrării cu tema cercetată, dificultatea, completitudinea şi

originalitatea cercetării, capacitatea de aprofundare a temei, metodologia de cercetare utilizată,

relevanţa şi noutatea surselor bibliografice, capacitatea de a selecta, prelucra şi valorifica

referinţele bibliografice, noutatea şi relevanţa referinţelor bibliografice, originalitatea şi

complexitatea contribuţiilor ştiinţifice proprii, capacitatea de a analiza şi argumenta pertinent

rezultatele cercetării.

În ceea ce priveşte evaluarea prezentării şi susţinerii publice a lucrării de disertaţie, criteriile

avute în vedere sunt următoarele: argumentele aduse pentru tema cercetată, capacitatea de a

sintetiza şi prezenta contribuţiile originale semnificative din lucrare, capacitatea de a a prezenta

rezultatele cercetării în raport cu stadiul cunoaşterii în domeniu, calitatea răspunsurilor oferite la

întrebările adresate de membrii comisiei de evaluare, coerenţa exprimării, suportul tehnic utilizat

pentru expunere şi calitatea acestuia Pentru promovarea examenului de disertaţie, studenţii trebuie

să obţină o anumită medie finală rezultată din media aritmetică a notelor acordate de membrii

comisiei (de exemplu, media cel puţin 6).

În ceea ce priveşte formatul şi coordonatele elaborării lucării de licenţă, acesta este stabilit la

nivelul facultăţilor, prin elaborarea de ghiduri specifice. Din punct de vedere structural, lucrarea

de licenţă trebuie să includă în mod explicit, următoarele componente: stadiul cunoaşterii în

domeniu, metodologia cercetării, contribuţii personale, bibliografia şi, după caz, anexe (tabelele,

graficele, listing-urile programelor etc.). De exemplu, există o bună practică privind recoman-

darea limitării numărului de pagini A4 la 50.

Susţinerea lucrării de licenţă şi de disertaţie este publică.

Lucrarea de licenţă şi cea de disertaţie elaborate de către studenţi trebuie să întrunească criteriile

unei lucrări de cercetare şi să aibă un caracter original. O bună practică în acest sens constă în

verificarea originalităţii lucrărilor prin intermediul sistemului antiplagiat şi stabilirea de limite de

alertă pentru coeficienţii de similitudine. De exemplu, se pot recomanda următoarele limite

maxime: coeficientul de similitudine 1 (procentul din text cu toate frazele similare descoperite de

sistem în alte documente) 50%; coeficientul de similitudine 2 (procentul din text cu fragmente

similare care depăşesc 25 de cuvinte) - 5%.

Înscrierea studenţilor la examenul de licenţă şi disertaţie este condiţionată de avizul

conducătorului ştiinţific, ce are ca fundament analiza şi argumentarea valoriii coeficienţilor de

similitudine.

32

3.5 Criterii de selecţie a instrumentelor de evaluare şi testare

Natura evaluării va varia în funcţie de:

modul în care este conceput planul de învăţământ;

contextul învăţării şi testării;

obiectivele specifice de testare;

scopul definit al competenţei;

metodele pedagogice folosite;

clasă şi studenţi;

resursele disponibile.

Întregul proces de evaluare trebuie să încurajeze, să ajute şi să susţină procesul de învăţare. Acest

lucru este implementat prin platformele online, de exemplu.

În funcţie de obiectivele specifice stabilite pentru evaluare, se folosesc tipuri de întrebări diferite,

ca de exemplu: întrebări de tip grilă, întrebări deschise cu răspuns scurt, studii de caz complexe,

simulări etc. Indiferent de tipul sau combinaţia de întrebări, evaluarea trebuie să testeze

cunoştinţele teoretice de bază şi aplicarea practică a cunoştinţelor. Evaluarea va fi în concordanţă

şi cu obiectivele de învăţare specifice disciplinei sau programului de studiu. Metodele de evaluare

incluse în fişele de disciplină trebuie revizuite periodic.

Alegerea tipului de întrebare este o decizie separată de cea a utilizării sau nu a modelului de

învăţământ bazat pe cunoştinţe sau bazat pe competenţe. Totuşi, alegerea modelului de evaluare

şi obiectivele de testare pot influenţa tipurile de întrebări utilizate. De exemplu, evaluarea

competenţelor se bazează tipic pe testare ca simulare a unui mediu real de lucru. Aceasta rezultă

adesea în utilizarea studiilor de caz şi mai puţin în folosirea întrebărilor de tip grilă. Cazurile ce

simulează medii reale de lucru permit evaluarea atingerii competenţei, adică se stabileşte dacă

studenţii sunt avansaţi la nivelul şi scopul definit de examinator pe baza probelor obţinute că

performanţa îndeplineşte un standard predefinit. Alegerea unui anumit tip de subiect depinde şi

de anul de studiu. Astfel, în primul an se folosesc mai puţin studii de caz complexe.

În universităţi există o dezbatere pe baza subiectului, dacă un anumit tip de întrebare se potriveşte

mai mult testării cunoştinţelor sau gândirii. Se consideră în general că grilele se potrivesc mai

bine testării cunoştinţelor, în timp ce studiile de caz permit testarea abilităţilor de a gândi

utilizând judecata profesională. Aceasta ar putea fi mai mult o reflectare a modului în care

organismele membre, folosesc tradiţional cele două tipuri de întrebări pentru examinare. O

întrebare tip grilă bine construită poate evalua procesul de luare a deciziilor pentru situaţii cu

complexitate şi nivele de dificultate diferite. Totuşi, este necesară mai multă experienţă în

formularea întrebărilor pentru a construi întrebări tip grilă de analiză. Alegerea tipului de

întrebare este adesea determinată de factori cum ar fi costul şi fiabilitatea.

În sens larg, testarea va pune studenţii să:

facă;

vorbească; şi/sau

scrie.

Evaluările în cadrul cărora studenţii trebuie să facă ceva sunt de natură practică sau să obţină un

lucru. În universităţi se dezvoltă simulări şi medii virtuale sau se creează obiecte. Aceste

instrumente pot fi combinate cu evaluări scrise sau orale, în care studenţii analizează ce au învăţat

din experienţa practică. În această formă de evaluare se pot implica şi experţi din practică. Se pot

folosi diferite tehnologii. Criteriile de evaluare vor include:

33

competenţe practice;

capacitatea studenţilor de a aplica informaţiile teoretice şi conceptuale pentru rezolvarea

problemelor;

competenţe interpersonale şi de comunicare asociate cu dimensiunea socială a sarcinilor.

Instrumentele folosite pentru acest tip de evaluare pot fi:

sarcini de laborator;

demonstraţii;

stagii de practică;

obţinerea unui model, unui program informatic, a unui site.

Evaluările orale ajută studenţii să îşi dezvolte competenţele de interacţiune orală şi de prezentare.

Ele pot fi:

gen monolog, cum ar fi prezentarea realizată în faţa grupei;

mai dinamice, cum ar fi interviurile şi dezbaterile.

O problemă care poate să apară este obiectivitatea cadrului didactic.

În general, întrebările din cadrul testelor scrise pot fi grupate în următoarele categorii:

Întrebări cu răspuns fix: acestea cer studenţilor să selecteze răspunsul corect din câteva

alternative sau să scrie un cuvânt sau o propoziţie scurtă pentru a răspunde la întrebare. Ele

includ grile, întrebări de tipul adevărat/fals, asocieri între elemente sau enunţuri scurte ce

trebuie completate/finalizate. Sunt folosite cel mai mult atunci când trebuie testat un grup

mare de studenţi, examinatorul poate dori să refolosească subiectele şi este necesară

obţinerea unor note corecte în mod eficient. Se bazează pe obţinerea sau crearea unor

întrebări bine create;

Întrebări cu răspuns deschis: acestea solicită studenţilor să scrie şi să prezinte un

răspuns original. Ele includ întrebări cu răspuns scurt, eseuri, studii de caz/scenarii, aplicaţii

cu calcule, evaluări orale etc.

Există numeroase cazuri în subiectele de contabilitate şi discipline derivate în care subiectele sunt

compozite şi agregate în trepte.

Pentru anumite discipline cadrele didactice au tendinţa de a folosi în mod tradiţional anumite

metode de evaluare. Totuşi, pot fi adaptate şi adoptate metode de evaluare specifice unei anumite

categorii de discipline şi pentru altele (de exemplu, pot fi date teste pe calculator şi la discipline

de contabilitate, nu doar la discipline de informatică). Acest lucru conduce la obţinerea unor

avantaje noi în procesul de învăţare.

Alegerea metodelor de evaluare poate depinde şi de măsura în care studenţii au fost pregătiţi

dinainte pentru un anumit tip de întrebare. De asemenea, metoda de evaluare poate depinde de

metoda de predare. De exemplu, studenţilor li se va cere să rezolve studii de caz complexe dacă şi

cursul a fost concentrat pe acest tip de aplicaţie.

Alegerea metodei de evaluare depinde de clasă şi studenţi. Dacă evaluarea trebuie să se

desfăşoare într-o clasă mică, va fi pusă o presiune suplimentară pe cadrul didactic. O soluţie este

reprezentată de formularea mai multor numere. În acest caz, cadrul didactic trebuie să acorde o

atenţie deosebită formulării unor probleme cu grad de dificultate comparabil de la un număr la

altul. În formularea subiectelor, cadrul didactic trebuie să ţină cont de pregătirea anterioară a

studenţilor şi de experienţa dobândită de aceştia la locul de muncă. Acest aspect este foarte

important pentru conceperea subiectelor la programele de master.

Un alt factor de care trebuie să se ţină cont este disponibilitatea resurselor. Subiectele trebuie să

fie în concordanţă cu resursele existente. Una dintre resursele limitate este timpul cadrelor

didactice. De exemplu, în condiţiile necesităţii evaluării unei serii de aproximativ 150 de studenţi

nu este realist să se recurgă la evaluare orală. Trebuie să se ia în considerare dacă se poate să

34

participe mai multe cadre didactice la procesul de evaluare. Problema existenţei unui număr

suficient de mare de cadre didactice se pune şi în procesul de supraveghere. O altă resursă

limitată este reprezentată de spaţii corespunzătoare (de exemplu, săli dotate cu calculatoare,

laboratoare). Trebuie determinat daca există resurse pentru dezvoltarea unor metode de evaluare

inovatoare (de exemplu, o platformă de evaluare online). Cadrele didactice vor ţine cont şi de

tehnologiile ce pot fi folosite pentru susţinerea evaluării. Metodele de evaluare vor fi corelate şi

cu timpul disponibil studenţilor pentru rezolvarea aplicaţiilor. De exemplu, dacă un test folosit

pentru evaluarea continuă trebuie rezolvat în 15 minute el va conţine întrebări scurte sau tip grilă,

fără să presupună efectuarea multor calcule.

Înainte de alegerea metodelor de evaluare cadrele didactice trebuie să analizeze diferite tipuri de

metode disponibile, stabilind fezabilitatea şi beneficiile lor. Metodele selectate trebuie adaptate la

disciplina predată. Cadrele didactice se pot consulta şi cu colegi ce predau alte discipline (de

exemplu, cadrele didactice ce predau Control de gestiune/Măsurarea şi controlul performanţei se

vor consulta cu cadrele didactice ce predau Contabilitate managerială).

În principiu, este bine ca evaluarea să îmbine mai multe instrumente. În acest fel, cadrul didactic

se asigură că cel puţin o metodă de evaluare este adaptată profilului fiecărui student.

Instrumentele de evaluare trebuie comunicate studenţilor în primul curs. Cerinţele trebuie să fie

clare, iar prezentarea lor trebuie să acopere cel puţin următoarele aspecte:

Instrumentele de evaluare folosite;

Procentul fiecărui instrument de evaluare în nota finală;

Termenele fiecărui instrument de evaluare;

Durata fiecărui test, dacă este cazul;

Condiţiile asociate cu instrumentele de evaluare (de exemplu, dimensiune referate, mod de

prezentare);

Detalii legate de lucrul în echipă;

Ghid de pregătire şi prezentare a lucrării (de exemplu, un set de întrebări al căror răspuns să

se regăsească în lucrare).

Cadrul didactic trebuie să se concentreze pe modul în care instrumentele de evaluare se

integrează pentru a oferi un cadru ce susţine procesul de învăţare. Instrumentele nu trebuie

modificate pe parcursul semestrului fără o motivaţie solidă.

Obiectivitatea cadrelor didactice este foarte importantă în evaluare.

Tehnologia se poate folosi pentru susţinerea evaluărilor.

3.6 Timpul alocat pentru rezolvare

Cele mai multe evaluări au stabilite limite de timp. Stabilirea unui interval de timp poate crea o

constrângere, în funcţie de perioada disponibilă. Cei ce contruiesc examinări trebuie să evalueze

impactul stabilirii unei limite de timp. Una dintre cele mai importante competenţe ce se testează

prin stabilirea unei limite de timp este abilitatea studentului de a-şi stabili priorităţile. O altă

competenţă este cea de a lucra în condiţii de stres.

În unele cazuri se acordă o perioadă de timp pentru citirea subiectelor (de exemplu, 30 de minute)

şi o perioadă de timp pentru rezolvarea lor.

Studentul are nevoie de timp pentru rezolvarea efectivă a subiectului şi nu pentru construirea unui

context informaţional la care să aplice o rezolvare (de exemplu, să construiască o structură de

tabel pe care să o populeze cu date).

Dacă evaluarea se face pe o platformăa online, recomandarea privind durata evaluării oscilează

între 30 de minute şi o oră. Dacă evaluarea are loc „acasă” se recomandă înjumătăţirea timpului

35

de rezolvare. Dacă se utilizează varianta de editare a unor „spaţii libere”, pe o platformă de

verificarea cunoştinţelor, o evaluare poate dura maxim o oră, în timp ce dacă este vorba de o grilă

cu răspunsuri, durata optimă de rezolvare este recomandată a fi de 30 de minute. Aceste sugestii

sunt valabile pentru toate examenele.

3.7 Criterii de notare a instrumentelor de evaluare şi testare

Pentru acordarea notelor, în condiţii corespunzătoare de transparenţă şi de corectitudine, este

absolut necesar să existe o serie de proceduri adecvate referitoare la controlul calităţii, la

securitatea şi la timpul de evaluare.

Un prim aspect referitor la notare îl reprezintă problemele administrative. De regulă,

responsabilitatea notării revine unei comisii de evaluare a cunoştinţelor formate din mai mulţi

evaluatori supervizaţi de un preşedinte (lider). Evaluatorii se pot împărţi în două sau mai multe

grupuri diferite, fiecare grup acordând note tuturor candidaţilor pentru un anumit subiect, sau pot

evalua toate subiectele dintr-un lot de lucrări care le este alocat. Liderul discută cu membrii

comisiei, înainte de începerea evaluării, baremul de corectare. Apoi, pe parcursul evaluării, el

coordonează acest proces, inclusiv comentariile referitoare la o anumită întrebare, pentru a se

asigura că evaluarea s-a realizat de o manieră consecventă şi notele au fost înregistrate corect. În

cazul lucrărilor cu subiecte de tip grilă, evaluarea este mai simplă, nefiind necesară notarea

manuală.

Calitatea procesului de evaluare depinde de modul în care au fost selectaţi evaluatorii. O

comisie de evaluare trebuie formată din cadre didactice care cunosc toate aspectele acoperite de

evaluare şi care, în majoritatea cazurilor, sunt titulari de curs ori seminar sau autori ai materialelor

de curs la disciplina evaluată. Faptul că aceste cadre didactice au experienţă profesională diferită

ajută în asigurarea corectitudinii procesului de evaluare.

Pentru realizarea procesului de notare este necesar un barem de corectare. De regulă, el este

elaborat de autorul întrebării şi revizuit apoi de ceilalţi membri ai comisiei de evaluare. Baremul

de corectare conţine o soluţie şi o grilă de notare pentru fiecare întrebare. Grila de notare va

explica ce note trebuie acordate pentru fiecare componentă a unei întrebări. Trebuie însă precizat

că în cazul în care subiectele din lucrări sunt studii de caz sau întrebări deschise, baremul de

corectare nu poate fi finalizat înainte de evalure, deoarece este posibil ca unii candidaţi să ofere

soluţii valide pe care evaluatorii nu le luaseră în calcul.

Înainte de începerea corectării lucrărilor este necesară notarea acestora. Notarea îi ajută pe

evaluatori să fie consecvenţi în procesul de evaluare a lucrărilor şi îi familiarizează cu baremul de

corectare, evidenţiind măsura în care acest barem este suficient de complet şi adecvat. În acest

sens, se obişnuieşte ca fiecare evaluator să evalueze un număr de lucrări, luate la întâmplare, şi

apoi să discute cu ceilalţi evaluatori pentru a se asigura consens în ceea ce priveşte modul de

notare a subiectelor particulare. Altfel spus, este necesar să se asigure un grad rezonabil de

uniformitate, în cadrul comisiei de evaluare, în ceea ce priveşte modul de abordare a evaluării

lucrărilor, înainte de începerea efectivă a corectării. Exceptând cazurile în care ulterior se

depistează erori, baremurile şi modul de abordare a evalurării nu se mai pot schimba după ce

începe efectiv corectarea lucrărilor.

Realizarea procesului efectiv de notare pleacă de la premisa că evaluatorii au o abordare

consecventă astfel încât niciun candidat să nu fie dezavantajat şi să se faciliteze procesul ulterior

de verificare şi auditare a notelor acordate. De regulă, lucrările sunt organizate în grupuri (de

exemplu, grupurile pot fi formate din 20, 30, 40 sau 50 de lucrări), fiecare grup având scrise în

faţă datele de identificare (de exemplu, numărul grupului, numărul de ordine al lucrărilor incluse

în grup, numele evaluatorilor respunsabili cu corectarea, data examenului şi numele disciplinei la care s-a dat examen, numărul de ordine al subiectelor corectate). Fiecare evaluator semnează

36

listele de control de fiecare dată când primeşte sau returnează un grup de lucrări. În majoritatea

cazurilor, membrii comisiilor de evaluare decid ca pe lucrările corectate să nu se facă notări sau

semne. O astfel de decizie asigură independenţa celei de-a doua corectări dar prezintă

dezavantajul că nu permite să se verifice dacă toate paginile au fost corectate de evaluator.

Pentru anumite examene, comisiile de evaluare decid ca lucrările să fie corectate de două ori şi, în

cazul în care se constată diferenţe de notare, să se identifice cauzele. În astfel de situaţii, este

obligatoriu ca primul evaluator să nu treacă nota pe lucrări pentru a se asigura că cel de-al doilea

evaluator nu va fi influenţat în evaluarea sa. Dubla corectare este foarte utilă mai ales în cazul

examenelor în care subiectele sunt sub formă de studii de caz sau eseu, datorită subiectivităţii

care poate să apară în evaluare. În acelaşi timp sunt însă necesare şi reguli de aplicat pentru

cazurile în care între prima şi a doua notă sunt diferenţe. Astfel, în cazul în care diferenţele sunt

minore se poate decide să se păstreze nota iniţială sau să se aleagă cea mai mare dintre ele. În

cazul în care diferenţele sunt semnificative, se poate decide ca cei doi evaluatori să se întâlnească

pentru a concilia nota sau lucrarea să fie trimisă, împreună cu comentariile celor doi evaluatori,

către al treilea evaluator. Trebuie însă precizat că dublarea corectării nu se poate folosi pe scară

largă datorită numărului mare de lucrări ce trebuie corectate, disponibilităţii corectorilor şi

costurilor adiţionale. Din acest motiv, se poate folosi doar pentru un eşantion din fiecare grup de

lucrări corectate sau pentru examenele la care rezultatele finale sunt neaşteptat de slabe.

Pe lângă procesul efectiv de notare, este necesar un proces de auditare pentru a exista o anumită

certitudine că notele au fost acordate în conformitate cu baremul. În acest sens, se poate apela la

un evaluator care să evalueze un eşantion reprezentativ din fiecare grup de lucrări sau din totalul

lucrărilor. În unele cazuri, se poate apela la rapoarte statistice pentru fiecare grup de lucrări (curba

distribuţiei notelor, comparaţia notelor acordate de un evaluator pentru un subiect particular cu

cele acordate de alt evaluator pentru acelaşi subiect). Prin acest proces de auditare, comisia de

evaluare se pregăteşte pentru eventualele contestaţii formulate de către studenţi în legătură cu

procesul de evaluare.

Uneori, lucrările pot fi recorectate ca parte a procesului de audit. În cazul în care procesul de

audit evidenţiază inconsistenţe, este necesar ca toate lucrările să fie recorectate şi renotate, ţinând

cont de problemele semnalate. De asemenea, unele comisii decid să recorecteze toate lucrările

care au primit note maxime sau note care nu asigură promovarea examenului.

După stabilirea notelor finale, comisia de evaluare le completează într-o listă care va fi folosită

ulterior pentru trecerea notelor în catalog. În plus, comisiile de evaluare sau departamentele de

care aparţin evaluatorii pot solicita întocmirea unui raport de examinare, în care se prezintă o

evaluare generală a performanţei studenţilor. Raportul poate include o discuţie privind temele la

care studenţii au obţinut rezultate bune şi cele la care rezultatele au fost sub standardele aşteptate,

o comparaţie a procentului celor care au promovat cu procentul celor care nu au promovat

precum şi alte comentarii ale evaluatorilor.

4. Managementul desfăşurării evaluării şi testării unitare a cunoştinţelor şi abili-

tăţilor specifice competenţelor de studii în domeniul „contabilitate”

4.1 Reguli privind desfăşurarea evaluării şi testării cunoştinţelor şi abilităţilor

studenţilor

Evaluarea cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor se face pe întreg parcursul studiilor, în cadrul

seminariilor, al lucrărilor practice, proiectelor, şi al altor forme prevăzute în planurile de

învăţământ, precum şi prin examene, care se susţin în sesiunile stabilite în conformitate cu

structura anului universitar. Unitatea de bază în planul de învăţământ este semestrul. Acesta

cuprinde 14 săptămâni de activitate didactică urmate de sesiunea de examene, care se

completează cu câte o sesiune de examene de restanţe. În ultimul semestru se pot prevedea 2–4

37

săptămâni destinate pregătirii lucrării de licenţă/diplomă/disertaţie. Această activitate se poate

credita distinct, în conformitate cu planul de învăţământ.

Modul de frecventare a orelor de activitate didactică şi de îndeplinire a cerinţelor, precum şi

exigenţele generale pentru promovarea disciplinelor pe facultate sunt stabilite în funcţie de

specificul disciplinei, de către Consiliul facultăţii, la propunerea titularului de disciplină cu

aprobarea directorului de departament.

Consiliul fiecărei facultăţi, cu avizul departamentului, stabileşte înaintea începerii anului

universitar pentru fiecare disciplină în parte, metodele utilizate în vederea efectuării evaluării şi

testării cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor. După cum am observat în capitolele anterioare,

acestea sunt prezentate în cadrul fişelor de disciplină alături de obligaţiile profesionale ale

studenţilor (spre exemplu: proiecte, referate, monografii etc), modalităţile de notare şi condiţiile

pentru promovarea disciplinei. Formele de evaluare, obligaţiile profesionale, modalităţile de

notare şi condiţiile pentru promovarea unei disciplinei nu pot fi contestate. Fişele de disciplină

trebuie prezentate studenţilor de către titularii de curs la începutul fiecărui semestru şi trebuie

publicate pe site-ul fiecărei facultăţi.

Formele de evaluare cel mai des utilizate sunt: examenul (scris sau oral), colocviul (spre

exemplu: colocviu pentru practica de specialitate) şi verificarea pe parcurs. Cel puţin la jumătate

din disciplinele prevăzute în planul de învăţământ pe un semestru forma de verificare este

examen. În timpul derulării sesiunii nu se mai pot realiza modificări în ceea ce priveşte forma de

evaluare. Indiferent de formă, evaluarea se realizează prin acordarea unei note de la 10 la 1 la

disciplinele obligatorii (nota minimă de promovare este 5) şi de calificative, admis (în cazul

promovării) sau respins la disciplinele facultative şi la disciplina Educaţie fizică şi sport.

Consiliile facultăţilor se ocupă de organizarea sesiunii de examene. La începutul fiecărui

semestru, Consiliul fiecărei facultăţi aprobă, la propunerea directorilor de departament, comisiile

de evaluare a cunoştinţelor şi comisiile de rezolvare a contestaţiilor, pe fiecare disciplină şi le

transmite la secretariatul facultăţii. Comisiile aprobate stabilesc criterii unice de evaluare pe

discipline.

Din comisia de evaluare la o disciplină fac parte cadrele didactice care au desfăşurat activităţi de

curs, seminar, laborator etc. O comisie de evaluare este formată dintr-un preşedinte şi cel puţin un

membru. Examinarea va fi făcută în mod obligatoriu de cadrul didactic care a predat disciplina

respectivă, asistat de cadrul didactic care a condus seminariile, lucrările practice, laboratoarele,

etc. sau de un alt cadru didactic de specialitate. În cazul în care, din motive bine întemeiate,

titularul de disciplină lipseşte, directorul de departament va stabili pentru desfăşurarea

examenului o comisie formată din două cadre didactice, comisie propusă de către departamentul

de specialitate.

La orice examinare participă cel puţin două cadre didactice care semnează evaluarea studenţilor.

În cazuri excepţionale, o comisie poate fi formată dintru-un singur membru, care îndeplineşte

funcţia de preşedinte. Subiectele de examen sunt elaborate şi validate de către comisie. În cazul

examenelor scrise, supravegherea poate fi făcută şi de persoane din afara comisiei. De exemplu,

cadrele didactice, care au desfăşurat activităţi didactice aferente disciplinei evaluate la aceeaşi

formă de învăţământ, au obligaţia de a participa la supraveghere, chiar dacă nu fac parte din

comisie.

Conducerea facultăţii stabileşte graficul desfăşurării evaluărilor cu consultarea cadrelor didactice

titulare de disciplină şi a reprezentanţilor studenţilor, specificând explicit modul de verificare

(scris; scris şi oral; scris, oral şi practic; oral; practic etc). Graficul va fi afişat în primele trei

săptămâni de la începutul fiecărui semestru. Examenele şi colocviile se susţin numai în sesiunile

regulamentare, ţinând cont şi de ziua şi ora desfăşurării acestora, pentru toate formele de

învăţământ.

38

Studenţii pot susţine, de regulă, o singură evaluare în aceeaşi zi. Programarea examenelor pe

formaţii de studiu se realizează în aşa fel încât să se asigure condiţii optime de examinare. Într-un

an universitar, studenţii se pot prezenta la examen, inclusiv pentru mărirea notei, cel mult de două

ori la fiecare disciplină ce figurează în Contractul de studiu pentru acel an universitar, dar numai

o singură dată într-o sesiune. Neprezentarea la examene în sesiunea programată pentru o

disciplină care apare în contractul de studiu înseamnă consumarea unui drept de prezentare la

examen din cele două posibilităţi avute la dispoziţie.

I. Evaluarea şi testarea cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor: examenul scris sau oral

Instrucţiunile privind desfăşurarea evaluării şi testării cunoştinţelor trebuie comunicate studenţilor

înainte de data examinării (în cadrul cursului şi seminarului, în cadrul manualelor, în fişa

disciplinei, pe site-uri web etc). Acestea includ următoarele informaţii:

1. Condiţiile care trebuie îndeplinite de studenţi pentru a putea susţine evaluarea şi testarea

cunoştinţelor;

2. Actele necesare pentru identificare;

3. Durata evaluării şi testării cunoştinţelor;

4. Regulile cu privire la intrarea şi ieşirea din sala desfăşurării evaluării şi testării cunoştinţelor;

5. Materialele ajutătoare permise în sala de examinare: pixuri, creioane, radiere, calculatoare, coli

albe, planuri de conturi, materiale de referinţă etc;

6. Descrierea specifică a materialelor cu care nu este permis accesul în sală;

7. Descrierea specifică a materialelor care nu pot fi luate din sala desfăşurării evaluării şi testării

cunoştinţelor: întrebările de examinare, foi de răspuns, documente de lucru, hârtie de examinare

goală;

8. Abaterile care pot apărea şi sancţiunile aferente;

9. Asigurarea securităţii examenelor;

10. Condiţii de examinare pentru studenţi cu nevoi speciale;

11. Oportunităţile de examinare suplimentare.

1. Condiţiile care trebuie îndeplinite de studenţi pentru a putea susţine evaluarea şi

testarea cunoştinţelor

Fişa disciplinei cuprinde informaţii privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a avea

dreptul de a susţine examenul final. Susţinerea examenului este condiţionată de:

obţinerea unei note de către fiecare student care să indice modalitatea în care şi-a îndeplinit

sarcinile în cadrul activităţilor de seminar şi lucrărilor de laborator. Rezultatele evaluărilor

din seminar/laborator vor fi comunicate de către cadrele didactice de la seminar/laborator

preşedintelui comisiei de evaluare, înainte de începerea sesiunii de examene;

parcurgerea activităţilor de laborator (spre exemplu: la învăţământul la distanţă, studenţii au

obligaţia prezenţei la activităţile asistate-AA), susţinerea proiectelor şi predarea temelor de

laborator prevăzute în fişele disciplinelor şi participarea la activităţile cu frecvenţă

obligatorie integrală sau procentuală, stabilite de consiliul facultăţii, cu respectarea

disciplinelor incluse în contractul anual de studii şi

îndeplinirea tuturor obligaţiilor financiare în cazul studenţilor cu taxă.

39

2. Actele necesare pentru identificare

Pentru ca un student să poată fi admis la orice probă de examen, acestuia i se verifică identitatea

pe baza unui act de identitate valabil (carte de identitate sau paşaport) şi pe baza carnetului de

student vizat la zi de către secretariatul facultăţii. La intrarea în sala de examen, studenţii sunt

legitimaţi cu aceste documente de către examinatori.

În plus, este necesar catalogul emis de secretariatul facultăţii, catalog prin care se atestă oficial

calitatea de student şi îndeplinirea la zi a obligaţiilor financiare în cazul studenţilor cu taxă.

Nu poate fi examinat un student care nu figurează în catalogul de examen, sau deşi figurează nu

şi-a plătit taxele de şcolarizare la termenul stabilit prin contractul încheiat cu universitatea.

3. Durata evaluării şi testării cunoştinţelor

Examenele pot fi susţinute numai în sesiunile de examene conform unei planificări prealabile.

Data, ora şi locul desfăşurării examenului se anunţă prin afişare la avizierul facultăţii şi pe site-ul

facultăţii, cu cel puţin o săptămână înaintea începerii sesiunii de examene.

Durata evaluării este stabilită de comisia de evaluare şi anunţată la începutul susţinerii acesteia şi

se recomandă să nu depăşească 3 ore.

4. Regulile cu privire la intrarea şi ieşirea din sala desfăşurării evaluării şi testării

cunoştinţelor:

a. Examinarea va începe la ora stabilită. Studenţilor care întârzie nu li se va permite să intre în

sală după începerea examinării;

b. Absenţele temporare din sala de examen sunt permise numai sub controlul unui supraveghetor.

În general, în acest timp materialele studenţilor care părăsesc sala de examinare sunt lăsate cu faţa

în jos pe birou pentru absenţa temporară;

c. Studenţii nu au voie să pună întrebări supraveghetorilor în ceea ce priveşte semnificaţia sau

scopul subiectelor primite;

d. Studenţii au obligaţia de a menţine liniştea în timpul perioadei de realizare a evaluării şi testării

cunoştinţelor;

d. Indiferent de tipul de examen, ultimii 3 studenţi trebuie să rămână în sală până când se încheie

examinarea tuturor studenţilor;

e. Ar trebui să existe restricţii cu privire la plecarea din sala de examinare. În acest sens, se

stabileşte un interval de timp de la începerea examenului, respectiv de la terminarea acestuia în

care studenţii nu pot părăsi sala.

5. Materialele ajutătoare permise în sala de examinare: pixuri, creioane, radiere,

calculatoare, planuri de conturi, materiale de referinţă etc.

Lucrările, inclusiv ciornele, trebuie scrise doar pe foi special primite de la comisia de evaluare

sau pe formulare tip grilă care sunt distribuite studenţilor de către cadrele didactice

supraveghetoare sau pe coli albe aduse de studenţi, dar verificate, semnate şi capsate de către

cadrele didactice supraveghetoare.

6. Descrierea specifică a materialelor cu care nu este permis accesul în sală

Nu este permis accesul în sala de examinare cu cărţi sau alte documente cu excepţia cazurilor

permise de comisia de supraveghere. Genţile, hainele de exterior şi telefoanele mobile se

depozitează în locurile precizate de către cadrul didactic supraveghetor.

40

Studenţii nu pot folosi niciun dispozitiv pentru a comunica în interiorul sau în afara sălii de

examinare sau pentru a realiza consultarea de date (telefoane mobile, agende electronice,

dispozitive de comunicaţii etc). Telefoanele mobile trebuie să fie închise la intrarea în sala de

examen şi trebuie să rămână închise pe toată durata examenului, fiind pornite din nou doar după

părăsirea sălii în care are loc examenul.

7. Descrierea specifică a materialelor care nu pot fi luate din sala desfăşurării evaluării

şi testării cunoştinţelor: întrebările de examinare, foi de răspuns, documente de lucru,

hârtie albă de examinare.

8. Abaterile care pot apărea şi sancţiunile aferente

Studenţii vor primi sancţiuni dacă sunt vinovaţi de următoarele practici necinstite: utilizarea

oricăror cărţi sau documente diferite de cele permise de comisia de supraveghere, comunicarea cu

alte persoane în orice fel de circumstanţe, expunerea documentelor scrise celorlalţi studenţi etc.

La acesta se adaugă: plagiatul proiectelor, referatelor, încercarea de mituire a cadrelor didactice şi

sau a personalului didactic auxiliar, substituirea de persoane.

Descoperirea asupra unui student, în timpul examenului, a unor dispozitive electronice care

permit comunicarea sau consultarea de date este considerată tentativă de fraudă, chiar dacă

dispozitivele respective nu au fost utilizate.

Dacă supraveghetorii suspectează vreo încălcare a regulilor de mai sus, materialele vor fi

confiscate şi vor fi aplicate sancţiuni, care pot merge până la exmatricularea celor vinovaţi.

Nerespectarea de către studenţi a disciplinei în timpul desfăşurării examenului determină

excluderea din examen. În timpul examinării, comunicarea între studenţi este interzisă.

Substituirea de persoană la examen reprezintă fraudă, este interzisă şi se pedepseşte cu

exmatricularea studentului care a fost substituit.

Studenţii care încearcă să promoveze examenul prin fraudă vor fi exmatriculaţi prin decizia

Rectorului, la propunerea conducerii facultăţii, indiferent de forma de comitere: comunicare

directă, existenţa unor materiale scrise, dispozitive electronice de comunicare, substituţia de

persoană etc.

Rezultatele unui examen sau ale unei evaluări pot fi anulate de către decanul facultăţii atunci când

se dovedeşte că acestea au fost obţinute în mod fraudulos. Sancţiunea primită în acest caz este

exmatricularea studentului. În plus, decanul poate decide reorganizarea examenului.

9. Asigurarea securităţii examenelor

Asigurarea securităţii examenului este foarte importantă pentru integritatea sa, începând înainte

de data examinării şi continuând pe tot parcursul acesteia.

Membrii comisiei de evaluare care lucrează la elaborarea subiectelor trebuie să realizeze aceasta

într-o zonă separată din catedră pentru a evita divulgarea accidentală a aspectelor confidenţiale.

Trebuie evitate în acelaşi timp discuţiile legate de subiecte cu prietenii, colegii şi mai ales cu

studenţii. O atenţie sporită trebuie acordată şi momentelor tipăririi şi stocării subiectelor până la

începerea examinării.

De multe ori se preferă oferirea foilor speciale de scris şi a etichetelor speciale de către Comisia

de evaluare pentru a spori securitatea. Comisia de supraveghere trebuie să se asigure că studenţii

folosesc doar materialul primit şi nu există posibilitatea pierderii sau furtului, mai ales în situaţia

foilor de răspuns pretipărite.

Pentru a face faţă situaţiilor neprevăzute, se recomandă conceperea unor subiecte de rezervă, ce

ar putea fi folosite dacă se descoperă înainte de începerea examenului o problemă în ceea ce

priveşte securitatea datelor.

41

10. Condiţii de examinare pentru studenţi cu nevoi speciale

O situaţie aparte se întâlneşte în cazul studenţilor cu nevoi speciale (dizabilităţi fizice sau

senzoriale sau probleme generate de disfunţii neurologice). Aceştia suferă o diminuare a

capacităţii de învăţare. Comisiile de evaluare şi de supraveghere trebuie să ofere condiţii pentru

ca aceşti studenţi să poată susţine examenul. Astfel, pentru candidaţii cu probleme de auz,

instrucţiunile sunt pregătite în scris, iar indicarea timpului rămas se poate realiza prin oprirea sau

comutarea luminilor; pentru cei cu deficienţe vizuale, lucrările de examinare sunt tipărite cu

fonturi mari, poate exista un iluminat special, un timp suplimentar sau chiar pot fi asistaţi în ceea

ce priveşte citirea subiectelor; studenţii cu mobilitate redusă susţin examenul în locurile la care au

acces mai uşor şi li se poate oferi chiar un timp suplimentar.

În cazul în care candidaţii se confruntă cu probleme de sănătate înainte de examen sau în timpul

examenului, pot fi oferite condiţii speciale, în sensul alocării timpului suplimentar sau a mai

multor pauze.

11. Oportunităţile de examinare suplimentare

Studenţii au posibilitatea de a susţine examenul la care nu au reuşit promovarea sau la care nu au

participat din diferite motive, în cadrul sesiunii speciale de restanţe. O bună practică este de a

organiza această sesiune după sesiunea de examinare din semestrul al doilea, perioada fiind

propusă de Consiliile facultăţilor.

Aceste sesiuni pot fi organizate chiar după fiecare sesiune de examene, respectiv sesiunea de

restanţe de după semestru, perioada fiind propusă de Consiliile facultăţilor.

Studenţii au dreptul să se prezinte în cadrul sesiunilor de restanţe la examene de mărire a notei,

indiferent de nota de trecere obţinută în sesiunea de examinare şi indiferent dacă au promovat sau

nu celelalte examene din aceeaşi sesiune. Studenţii au dreptul să se prezinte într-o sesiune de

restanţe la un număr de examene de mărire a notei egal cu numărul de examene promovate în acel

semestru.

Examenele pentru mărirea notei pot fi susţinute numai pentru disciplinele contractate, aferente

anului universitar curent, în sesiunea de restanţe din iarnă – pentru examenele promovate în

sesiunea programată la finele semestrului I, în sesiunea de restanţe din vară - pentru examenele

promovate în sesiunea programată la finele semestrului II.

Studenţii se pot prezenta la aceste examene, nota modificându-se numai dacă este mai mare decât

cea obţinută anterior, după principiul „un examen promovat este definitiv promovat”. O altă

practică este de a modifica nota studentului, chiar dacă nota obţinută la examenul de mărire este

mai mică decât cea obţinută în cadrul sesiunii de examinare.

A. Particularităţi privind susţinerea examenului scris

Pentru examenele scrise studenţii sunt repartizaţi în sala de examen conform deciziei cadrelor

didactice care supraveghează examinarea.

Supravegherea studenţilor se realizează de către cel puţin două cadre didactice. Supraveghetorii

trebuie să aibă o atitudine care să descurajeze orice tentativă de fraudă, titularul cursului fiind

direct răspunzător pentru acest aspect al disciplinei şi eticii academice. În timpul examenului,

supraveghetorii nu desfăşoară alte activităţi decât cele de supraveghere a studenţilor. Aceştia nu

răspund la întrebări cu privire la conţinutul examenului, nici nu le explică studenţilor sensul

întrebărilor. Atribuţiile comisiei de supraveghere constau în:

asistarea la identificarea locurilor de către studenţi în sală;

distribuirea de materiale de examinare;

42

respectarea candidaţilor în timpul examinării;

controlul la intrarea şi ieşirea din sala de examen;

colectarea, contabilizarea şi asigurarea tuturor materialelor de examen;

asigurarea unei atmosfere liniştite şi confortabile pentru studenţi;

patrularea activă în sala de examen;

raportarea în scris a oricărei suspiciuni de înşelăciune.

Imediat înainte de începerea examenului, studenţilor le sunt comunicate următoarele instrucţiuni

care să permită buna desfăşurare a acestuia:

să înlăture de pe bănci toate elementele (altele decât cele permise), găsirea acestor materiale

neautorizate în posesia studenţilor însemnând încălcarea regulamentului de examinare;

să aşeze foile de examinare cu faţa în jos, în caz de părăsire a sălii de examinare indiferent

de motiv şi să solicite un supraveghetor pentru a fi însoţit;

să evite schimbul de informaţii cu alte persoane, acesta fiind interzis în timpul examinării;

să nu deschidă subiectele primite până nu le este comunicat acest lucru;

să nu părăsească sala de examinare până la o anumită perioadă după începerea examenului

(de obicei o oră);

să nu se adune şi să discute în sală în caz de termină de rezolvat subiectele înainte de

sfârşitul examinării;

să nu ia din sală materialele de examinare;

să ştie că vor fi atenţionaţi cu 30 minute şi cu 5 minute înainte de sfârşitul examinării;

să se oprească din redactarea lucrării atunci când timpul este oprit şi să aştepte ca

documentele să fie colectate.

În cazul probelor scrise, desfăşurate sub formă de grilă, există obligaţia de a afişa grila corectă la

încheierea examenului scris.

În vederea asigurării integrităţii procesului de evaluare şi testare a cunoştinţelor, protejarea

anonimatului studenţilor este un principiu important. Pentru a asigura anonimatul, în cadrul

probelor scrise, se poate utiliza teza cu colţ securizat, la toate formele de învăţământ.

B. Particularităţi privind susţinerea examenului oral

Studenţii trebuie să se prezinte la examen la ora şi locul stabilite conform programării.

Evaluarea cunoştinţelor prin probă orală se face pe baza biletului de examen, extras de student

din setul unic de bilete, semnat de preşedintele comisiei. În cazul susţinerii acestui tip de examen,

evaluarea se va desfăşura în prezenţa a minimum doi alţi studenţi.

La examenele orale, se acordă studentului un anumit interval de timp prestabilit pentru gândire şi

pentru răspunsurile la subiecte.

II. Evaluarea şi testarea cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor: colocviu

Evaluarea cunostinţelor prin probe de verificare se realizează prin notare pe parcursul semestrului

conform cerinţelor fişei disciplinei.

Colocviile prevăzute cu probă scrisă se desfăşoară în zilele care preced sesiunea de examene, de

regulă în cadrul ultimului curs şi în spaţiul destinat acestuia. Nota care provine din această

evaluare trebuie să fie nota minimă de promovare.

Colocviile prevăzute cu probă orală se planifică în sesiunea de examene, pentru a se putea acorda

timpul şi spaţiul corespunzător acestei activităţi.

43

Evaluarea cunoştinţelor la Practica de specialitate se face prin colocviu, cu notă. Nepromovarea

colocviului conduce la refacerea activităţii de practică, până la sfârşitul perioadei de

reprogramare.

III. Evaluarea şi testarea cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor: verificare pe parcurs

După cum am precizat mai sus, o condiţie pentru ca studenţii să poată susţine evaluarea finală, de

obicei sub forma examenului scris, aceştia au obligaţia de a îndeplini mai multe condiţii stabilite

şi comunicate de cadrul didactic titular al disciplinei şi prevăzute în fişa disciplinei. Studenţii

trebuie să participe activ la seminarii, activităţi de laborator, cursuri, să întocmească proiectele

sau referatele cerute, să se prezinte la testele anunţate de cadrul didactic pe parcursul semestrului.

Comisia de evaluare stabileşte notele pe care le acordă studenţilor. Comisia are următoarele

obligaţii de natură procedurală: tipăreşte, cu cel mult o zi înainte, lista studenţilor care au dreptul

să se prezinte la evaluare; face prezenţa studenţilor, acceptându-i doar pe cei care întrunesc

condiţiile pentru a se prezenta la evaluare; introduce notele în sistemul informatic, tipăreşte

catalogul, îl semnează şi îl predă secretarului de an.

4.2 Modalităţi de comunicare a rezultatelor evaluării şi testării cunoştinţelor şi

abilităţilor studenţilor

Studenţii au dreptul la comunicarea rezultatelor evaluării şi testării cunoştinţelor şi abilităţilor lor.

Comunicarea se realizează diferit în funcţie de modalitatea de evaluare, continuă sau finală.

Astfel, notele obţinute la examenele parţiale şi în cadrul controlului continuu (teste, proiecte,

monografii, referate) le sunt comunicate studenţilor pe parcursul semestrului. Participarea la

evaluarea finală este condiţionată de obţinerea unei note în cadrul evaluării continue. Nota

obţinută în urma acestei evaluări reprezintă o parte din nota obţinută la disciplina respectivă.

Ponderea acesteia în nota finală este prevăzută în fişa disciplinei.

Notele obţinute la colocvii şi la examenele organizate în cadrul sesiunilor de examinare le vor fi

comunicate studenţilor după definitivarea lor de către comisiile de evaluare. Orice notă care nu a

fost validată de comisia de evaluare nu poate fi considerată definitivă. Ca urmare, notele

comunicate studenţilor înainte de validarea de către comisia de evaluare sunt indicative şi

neoficale.

Rezultatele evaluării şi testării cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor se exprimă în note sau

calificative Admis/Respins. În urma evaluării finale se pot obţine note întregi de la 10 la 1, nota 5

reprezentând promovarea examenului şi dobândirea minimului de competenţe aferente unei

discipline. De menţionat că promovarea examenului se poate realiza doar în condiţiile în care se

obţine minim 5 la testul final. In caz contrar nu se mai ia în calcul nota obţinută în urma evaluării

continue.

Pentru o disciplină se obţine o singură notă finală (cifră întreagă) într-un semestru. În situaţia în

care studentul a susţinut mai multe probe la disciplina respectivă (scris, oral, referat, proiect),

acesta va primi o notă (cifră întreagă) calculată pe baza rezultatelor obţinute conform

raţionamentului prezentat în fişa disciplinei.

Comunicarea rezultatelor se realizează diferit în funcţie de instrumentul utilizat pentru evaluarea

finală a cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor, examenul scris, examenul oral sau examenul

practic (pe calculator).

În cazul examenelor scrise sau examenelor practice, comunicarea se realizează în cel mult 4 zile

lucrătoare de la data susţinerii. Există şi o practică conform căreia comunicarea trebuie realizată

în maximum trei zile lucrătoare de la data examenului scris.

În cazul examenelor orale, comunicarea se realizează în maximum o zi de la data susţinerii.

44

Studentul care nu se prezintă la examenele planificate într-o sesiune se trece “absent” în catalogul

de examen. Excepţie fac cei care beneficiază de prelungirea încheierii situaţiei şcolare (mobilităţi

studenţeşti, sesiune deschisă).

Analiza regulilor şi practicilor existente în prezent în Uniunea Europeană evidenţiază că în unele

universităţi rezultatele la examene sunt afişate pe panouri special amenajate, în locuri uşor

accesible studenţilor. În alte universităţi, rezultatele sunt comunicate respectând principiul

confidenţialităţii. Altfel spus, afişarea rezultatelor în pagina personală a studenţilor garantează

anonimatul, nemaifiind necesară o altă formă de comunicare. Mai mult, pe site-urile unor

universităţi se precizează că rezultatele la examene nu pot fi comunicate sub nici o formă pe cale

telefonică. În sfârşit, există universităţi în care rezultatele la examen se afişează public dar, în

acelaşi timp, pot fi consultate şi pe pagina personală a studenţilor.

O bună practică în ceea ce priveşte comunicarea rezultatelor este aceea de a utiliza diferite

aplicaţii (spre exemplu: SIMUR la Academia de Studii Economice Bucureşti; ACADEMIC INFO

la Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor etc).

Utilizând aplicaţia respectivă, secretara de an generează catalog/cataloage în care sunt incluşi

studenţii care au dreptul să susţină examenul respectiv. Cataloagele se întocmesc pe discipline şi

pe formaţii de studiu (de obicei la nivel de serie). După desfăşurarea examinării, cadrul didactic

din comisia de evaluare care deţine dreptul de a introduce note (drept atribuit în momentul

constituirii comisiei) va încărca în aplicaţie rezultatele evaluărilor. Acestea sunt validate de către

preşedintele comisiei de evaluare. După această validare catalogul nu mai poate suferi modificări,

eventualele erori sunt corectate prin cataloage rectificative care urmează acceaşi procedură.

Ulterior se tipăreşte catalogul, se semnează de către toţi membrii comisiei şi se predă la

secretariat.

Pe baza codului unic generat în momentul imprimării catalogului, secretara de an validează

catalogul şi în acest moment notele sunt disponibile online pe pagina personală a studentului.

Sistemul generează automat data şi ora afişării rezultatelor.

Este în derulare procedura de implementare a semnăturii digitale, renunţându-se la obţinerea

cataloagelor în format fizic.

Comunicarea rezultatelor se face astfel exclusiv prin pagina personală a studentului, cu

menţionarea datei şi orei afişării. Fiecare student are acces în aceste aplicaţii pe bază de user şi

parolă, putând vizualiza doar notele sale, la disciplinele pentru care secretariatul a validat

cataloagele completate de către comisia de evaluare.

Alternativ, notele pot fi afişate de către cadrele didactice şi la avizierele facultăţii (în principiu de

lângă secretariatele departamentelor), listele conţinând pentru confidenţialitate, doar numărul

matricol şi nota (nu şi numele studenţilor).

În condiţiile în care nu pot fi utilizate aplicaţiile descrise mai sus şi în cazul testului practic, pe

calculator se poate utiliza practica afişării rezultatelor pe pagina personală a titularului de

disciplină. Afişarea rezultatelor se face concomitent cu publicarea unui anunţ care validează

rezultatele finale ale examenului si precizează fişierul care conţine aceste rezultate.

Pentru a păstra caracterul confidenţial al rezultatelor, in condiţiile in care toţi studenţii au acces

pe pagina personală a profesorului, tabelul conţine ca element de identificare a notei obţinute ID-

ul studentului primit în sala de examen (Codul studentului – ce a fost generat aleator). Înainte de

a se trece notele in catalog studenţii care au eventuale nelămuriri legate de corectura fişierelor de

examen vor fi invitaţi la o dată precisă (cu minimum 24 de ore după afişare) într-o sală pentru

soluţionare.

Soluţionarea acestor nelămuriri se poate face fie de către fiecare membru al comisiei de evaluare,

care reevaluează fişierul de examen în prezenţa studentului contestatar, fie de către preşedintele

comisiei de examinare, de faţă cu toţi studenţii, recolectând fişierele la calculator, cu

45

videoproiectorul conectat. Această practică are marele avantaj de a reduce la minim numărul de

contestaţii.

În multe universităţi, după comunicarea rezultatelor, studenţii au dreptul să îşi vadă lucrarea, să

primească o copie a lucrării sau să aibă o întrevedere cu preşedintele comisiei de evaluare sau cu

un membru delegat. Ca de fiecare dată când este vorba despre date personale privind aprecierea

de valoare referitoare la o persoană identificabilă, acest drept este acordat studenţilor doar în ceea

ce priveşte propriile lucrări. Evident, procedurile diferă de la o universitate la alta. Modalităţile

prevăzute pentru consultarea lucrărilor şi pentru primirea studenţilor sunt afişate, în majoritatea

cazurilor, o dată cu comunicarea rezultatelor la examene. De regulă, pentru a-şi vedea lucrarea,

studenţii formulează, o cerere scrisă către preşedintele comisiei. În unele cazuri, lor li se cere să

completeze în cerere numărul lucrării, număr indicat pe panoul de afişaj sau în pagina personală,

în momentul comunicării rezultatelor. Satisfacerea cererii se realizează întotdeauna în prezenţa

unui membru al comisiei de evaluare şi permite o întrevedere individuală cu preşedintele comisiei

sau cu unul dintre membrii comisiei de evaluare. În cazul controlului continuu, profesorul

evaluator poate remite studenţilor lucrările direct, după corectarea acestora.

În alte universităţi europene, regulamentele nu prevăd dreptul studenţilor de a solicita o copie a

lucrării dar se precizează că aceştia se pot adresa preşedintelui comisiei de evaluare pentru a

primi indicaţii referitoare la cauzele eşecului la examen şi, eventual, consiliere privind susţinerea

examenului în sesiunea de restanţe.

O practică utilizată este aceea în care cadrul didactic examinator motivează studenţilor nota

acordată, în cazul în care există solicitări în acest sens. Sunt astfel oferite clarificări studenţilor

care au observaţii referitoare la nota obţinută.

După comunicarea rezultatelor, studenţii pot obţine de la secretaritul facultăţii, la cerere, situaţia

cu notele obţinute la examene. În unele universităţi, se obişnuieşte ca, după finalizarea fiecărei

sesiuni, să li se transmită tuturor studenţilor situaţia notelor obţinute. Eliberarea situaţiei cu notele

obţinute la examen trebuie să se facă într-un termen rezonabil de la data terminării sesiunii, mai

ales în cazul în care acestea le sunt utile studenţilor pentru completarea unor dosare de continuare

a studiilor sau pentru angajare.

4.3 Contestarea rezultatelor evaluării şi testării unitare a cunoştinţelor şi abili-

tăţilor specifice competenţelor de studii „contabilitate”

Între drepturile generale ale studentului, la ciclurile de studii de licenţă şi masterat figurează şi

dreptul de a contesta rezultatele la evaluările susţinute. Contestaţiile trebuie să privilegieze

studentul şi nu evaluatorul. De aceea, acest material de bune practici în domeniul rezolvării

contestaţiilor este centrat pe student, fiind în favoarea acestuia.

Studenţii nu trebuie să aibă sentimentul că au fost nedreptăţiţi prin evaluările susţinute. Pentru

unii dintre ei, ideea de a fi nedreptăţiţi şi neînţeleşi în rezolvările propuse la examene devine

frustrantă şi influenţează negativ dezvoltarea proprii personalităţi. Sunt cazuri, când pe studenţi îi

despart câteva sutimi de punct de obţinerea sau pierderea unui privilegiu, de exemplu încadrarea

la buget sau la taxă. Dar, în acelaşi timp este foarte adevărat că marea majoritate a studenţilor

consideră rezolvările subiectelor de examen ca fiind corecte şi deci valide, ignorându-şi lipsa de

cunoştinţe si crezând că au dreptate ca rezultat al unor raţionamente incomplete, lipsite de

substanţă. Altfel spus, studentul contestă nota obţinută la o evaluare dacă aceasta este prea mică în comparaţie cu standardul său de autoevaluare.

De aceea, pentru a nu exista niciun dubiu din partea studenţilor cu privire la corectitudinea

evaluărilor există instituţia contestaţiei, reglementată prin regulamentele activităţii(lor) didactice.

Studenţii nu pot contesta curricula, ci doar modul de notare a unei evaluări ce decurge din

operaţionalizarea acelei curricule.

46

Studentul se informează despre nota obţinută de pe pagina sa personală. Problema lui devine

acută în momentul în care doreşte să-şi vadă teza. Regulamentele din România nu prevăd dreptul

studentului de a cere o fotocopie a lucrării sale.

Dacă la contestaţie se constată a fi o eroare materială, aceasta este în general corectată automat.

Eroarea materială poate proveni fie din transcrierea greşită a notei de pe lucrare sau din draft-ul

catalogului în catalogul final, fie din însumarea greşită a punctajului, conform baremului de

corectare, în defavoarea studentului.

Dacă studentul estimează că trebuie să conteste o notă sau derularea incorectă a unui examen,

acesta trebuie să o facă în scris, în termenul impus de regulament, către autoritatea competentă, în

speţă decanatul şi nu către cadrul didactic.

Este o bună practică stabilirea unei durate de cel puţin 48 de ore de la afişarea publică a

rezultatelor pe pagina personală a studentului sau printr-o altă modalitate reglementată. Se

recomandă afişarea individuală a rezultatelor si nu publică (la nivel de grupă, serie sau an), pentru

respectarea regimului privat al rezultatului obţinut la o evaluare, evitându-se frustrarea

comparabilităţii notelor obţinute între individ şi restul colectivităţii.

Termenul de formulare şi de depunere a contestaţiilor trebuie să fie suficient de generos pentru a

permite egalitatea de şansă a tuturor studenţilor care locuiesc la distanţe diferite de facultate (de la

câţiva km, la câteva sute de km). Nu excludem ca o propunere de practică formularea

contestaţiilor printr-o platformă, prin pagina web personală sau chiar prin mail.

Contestaţiile depuse de studenţi se rezolvă de către o comisie alcătuită din cadre didactice de

specialitate, care au predat şi/sau seminarizat disciplina în cauză, diferite de cele care au făcut

evaluarea iniţială. Gradul didactic al acestora trebuie să fie cel puţin de lector universitar.

Dacă este vorba de o comisie sau un juriu, decizia acesteia nu ar trebui contestată, deoarece la

stabilirea fiecărei note participă şi semnează toţi membrii comisiei (juriul este suveran de drept).

În fapt, notele se dau individual de către fiecare cadru didactic pentru formaţia sa de studiu şi de

aceea contestaţia studentului trebuie să devină opozabilă celui care a dat nota.

O bună practică este ca la contestaţie să participe, alături de comisia numită cu această ocazie şi

profesorul care a corectat iniţial.

Este foarte adevărat faptul că profesorii în demersul lor didactic dispun de o marjă de manevră

pentru a defini conţinutul unei evaluări, pentru a pondera şi echilibra diferitele părţi ale disciplinei

predate, pentru a fixa un barem de corectare acceptabil. Aceste elemente fac parte din decizia

cadrului didactic şi nu sunt contestabile în sine. Pentru a respecta egalitatea de şanse a tuturor

studenţilor în obţinerea unui rezultat comparabil la acelaşi grad de rezolvare a subiectelor unui

examen se impune armonizarea cerinţelor de evaluare şi impunerea lor unitară, la nivelul unui an

de studiu. Punctele de vedere diferite din partea evaluatorilor si transpunerea lor în evaluări la

nivelul unor formaţii de studiu se traduce în dezvoltarea unei inechităţi între formaţiile de studiu,

unele fiind privilegiate la notare, iar altele fiind defavorizate. De aceea, se impune armonizarea

punctelor de vedere în ceea ce priveşte evaluarea. Un astfel de demers conferă echitate

procedurilor de evaluare şi desigur, limitează eventualele contestaţii.

Studentul poate fi de faţă la recorectarea lucrării contestate. Acesta este un drept al studenţilor

câştigat de aceştia şi reglementat printr-un ordin de ministru. Bunele practici instituie regula

recorectării lucrării explicând studentului unde a greşit. Este la latitudinea profesorului de a-i

explica studentului ceea ce trebuia să facă pentru a rezolva corect subiectele.

Contestaţia rezultatelor evaluărilor vizează doar examenele scrise. Cele orale nu se contestă. La

evaluarea prin probă scrisă, lucrările trebuie păstrate de comisia de evaluare până la rezolvarea

contestaţiilor, dar nu mai puţin de 14 zile.

47

Nota obţinută la contestaţie rămâne definitivă. Soluţionarea şi comunicarea rezultatului

contestaţiei se fac în cel mult trei zile lucrătoare de la expirarea termenului de depunere a acestora

şi nu poate fi atacat.

Unele opinii ale cadrelor didactice sunt în favoarea nemodificării notei iniţiale, la contestaţii,

decât dacă aceasta depăşeşte un anumit barem (50 de sutimi sau chiar un punct). In această

abordare contestaţiile se pot admite dacă depăşesc cu un anumit punctaj nota iniţială. Considerăm o bună practică în rezolvarea contestaţiilor în favoarea studenţilor neadmiterea unui astfel de

demers. Practic, orice punctaj adus studentului în plus îi creşte acestuia şansa să-şi mărească nota

sau să promoveze. Din experienţa noastră cele mai multe contestaţii sunt iniţiate de studenţi

pentru a obţine pragul de promovare a disciplinei.

O altă bună practică care ar trebui formalizată în fapt ar fi aceea că lucrările contestate ar trebui

corectate de la zero, fără nicio influenţă externă, fără nici un grad de comparabilitate cu corectura

iniţială şi fără a se cunoaşte nota de la seminar sau laborator.

5. Modele de bune practici de evaluare si testare unitară a cunoştintelor şi abili-

tăţilor specifice competenţelor de studii „contabilitate”

5.1 Model de bune practice – Disciplina Contabilitate financiară în conformitate cu

reglementările europene (reprezentate de OMFP 1802/2014)

1. Corelaţia competenţe profesionale – cunoştinţe şi abilităţi supuse evaluării

A. Competenţe profesionale aferente disciplinei:

- Identificarea şi înregistrarea operaţiunilor economice în contabilitatea entităţii/

organizaţiei;

- Prelucrarea informaţiilor în vederea întocmirii de rapoarte financiar-contabile şi/sau

fiscale.

B. Cunoştinţe şi abilităţi supuse evaluării

Capitolul I Cadrul legal al raportării financiare în România

- cunoaşterea termenilor: autoritate de reglementare, entitate raportoare, microîntreprinderi,

întreprinderi mici, întreprinderi mijlocii şi mari, grup, grupuri mici şi mijlocii, grupuri

mari, situaţii financiare simplificate;

- cadrul legal al aplicării directivelor europene în România; entităţi care au obligaţia de a

aplica reglementări contabile conforme cu Directivele Europene aprobate prin OMFP

1802/2014; responsabilităţile legale privind politicile contabile utilizate de entităţi pentru

ţinerea contabilităţii şi prezentarea situaţiilor financiare; obligaţiile de raportare ale

entităţilor în funcţie de criteriile de mărime.

Capitolul II Caracteristicile calitative ale informaţiilor financiare

- cunoaşterea termenilor: relevanţă, reprezentare exactă, comparabilitate, verificabilitate,

oportunitate, inteligibilitate;

- cunoaşterea caracteristicilor calitative fundamentale şi caracteristicilor calitative

amplificatoare.

Capitolul III Principiile generale de raportare financiară

- cunoaşterea termenilor: continuitatea activităţii, permanenţa metodelor, prudenţa,

contabilitatea de angajamente, intangibilitatea, evaluarea separată a elementelor de activ

şi de datorii, necompensarea, fondul economic, evaluare, prag de semnificaţie;

48

- cunoaşterea incidenţelor respectării sau nerespectării principiilor generale asupra

raportării financiare.

Capitolul IV Formatele situaţiilor financiare

- cunoaşterea termenilor: activ, datorie, capital propriu, cheltuială, venit, flux de numerar,

situaţii financiare, recunoaştere, prezentare, raportul administratorului;

- forma şi conţinutul situaţiilor financiare individuale întocmite prin aplicarea

reglementărilor contabile conforme cu directivele europene aprobate prin OMFP

1802/2014; cerinţe de informare şi particularităţi de prezentare.

Capitolul V Active imobilizate

- cunoaşterea termenilor: imobilizare corporală, investiţie imobiliară, activ biologic, active

de explorare, recunoaştere, casare, cedare, scoatere din evidenţă, cost, valoare justă,

imobilizare necorporală, carectareristica de identificare, controlul, beneficiile economice

viitoare, cercetare, dezvoltare, categorii de imobilizări necorporale, interese de

participare, împrumuturi acordate entităţilor afiliate, împrumuturi de care entitatea este

legală în virtutea intereselor de participare, investiţii financiare pe termen scurt, durata de

viaţă utilă, valoare amortizabilă, durata de amortizare, metoda de amortizare, depreciere,

ajustare pentru depreciere, valoare de inventar, reevaluare;

- recunoaştere şi derecunoaştere, sistemul de conturi, evaluarea, tratamente contabile şi

cerinţe de prezentări de informaţii.

Capitolul VI Stocuri

- cunoaşterea termenilor: stoc, inventar permanent, inventar intermitent, achiziţie,

producţie, consum, vânzare, cost, valoarea realizabilă netă, cost standard, preţ de vânzare

cu amănuntul, categorii de stocuri, recunoaştere, scoatere din evidenţă, valoare de

inventar, depreciere, ajustare pentru depreciere;

- delimitări, recunoaştere, derecunoaştere, sistemul de conturi, evaluarea, metode de

gestiune a stocurilor, tratamente contabile şi cerinţe de prezentări de informaţii.

Capitolul VII Terţi

- cunoaşterea termenilor: elemente monetare, valută, tranzacţie în valută, cursul de schimb,

diferenţă de curs, categorii de creanţe şi datorii rezultate din decontările cu terţii

(comerciale, salariale, fiscale, faţă de acţionari şi asociaţi, faţă de debitori şi creditori

diverşi, cheltuieli şi venituri în avans);

- delimitări, recunoaştere, derecunoaştere, sistemul de conturi, evaluare, tratamente

contabile şi cerinţe de prezentări de informaţii.

Capitolul VIII Trezorerie

- cunoaşterea termenilor: casă, conturi la bănci, avansuri de trezorerie, efecte de încasat,

efecte remise spre scontare, acreditive, dobânzi de încasat, dobânzi de plătit, credite pe

termen scurt, viramente interne;

- delimitări, sistemul de conturi, utilizarea conturilor de trezorerie.

Capitolul IX Provizioane, datorii şi active contingente

- cunoaşterea termenilor: obligaţie legală, obligaţie implicită, provizion, datorie contin-

gentă, activ contingent, restructurare.

- delimitarea provizioanelor de ajustările pentru deprecierea activelor, de alte datorii ale

entităţii şi de datoriile contingente, aplicarea criteriilor de recunoaştere a provizioanelor,

cunoaşterea regulilor de evaluare a provizioanelor şi a unor aspecte privind utilizarea

estimărilor în procesul de evaluare a provizioanelor, aplicarea raţionamentului profesional

49

în reflectarea în contabilitate a provizioanelor şi prezentarea de informaţii privind

provizioanele şi activele contingente.

Capitolul X Capitaluri

- cunoaşterea termenilor: capital social, prime legate de capital, rezerve, rezultat reportat,

rezultatul exerciţiului, acţiuni proprii răscumpărate, câştiguri/pierderi din tranzacţii cu

instrumente de capitaluri proprii, împrumut obligatar, obligaţiuni proprii, prima de

rambursare a obligaţiunilor, credite bancare pe termen lung.

- delimitări, recunoaştere, sistemul de conturi, tratamente contabile şi cerinţe de prezentări

de informaţii.

Capitolul XI Venituri şi cheltuieli

- cunoaşterea termenilor: venit, cheltuială, câştig, pierdere, recunoaştere, evaluare,

prezentare;

- aplicarea raţionamentului profesional în reflectarea în contabilitate a veniturilor şi

cheltuielilor.

Capitolul XII Lucrările de închidere a exerciţiului financiar

- cunoaşterea termenilor: balanţă de verificare, inventar, ajustări pentru depreciere, situaţii

financiare

- aplicarea raţionamentului profesional în derularea lucrărilor de închidere a exerciţiului

financiar şi de prezentare a situaţiilor financiare.

2. Reguli de bune practici de evaluare la disciplina Contabilitate financiară în confor-

mitate cu reglementările europene (reprezentate de OMFP 1802/2014)

2.1. Evaluarea continuă

Pentru evaluarea continuă se punctează: frecvenţa participării la seminar, participarea la

dezbateri, rezolvarea temelor pentru acasă, test scris. Recomandăm ca cele patru componente să

aibă acelaşi punctaj la nivelul întregului an de studii. Punctajul se stabileşte de comun acord de

către toate cadrele didactice care predau această disciplină şi se comunică studenţilor la începutul

activităţilor didactice.

Potrivit fişei disciplinei studenţii vor susţine un test care va fi anunţat şi programat, pe cât

posibil, în aceeaşi săptămână pentru toate grupele de studiu. Tematica pentru acest test va fi

aceeaşi pentru toate grupele de studiu şi va cuprinde fondul comun de cunoştinţe predat întregului

an de studiu până la acel moment. Pentru verificarea modului în care studenţii dobândesc

cunoştinţele esenţiale dar şi progresul acestora şi eventualele dificultăţi întâmpinate se recomandă

recurgerea la câteva teste scurte cu rol de feedback nenominale. Momentul şi numărul acestor

teste trebuie alese cu grijă pentru a nu exagera şi transforma testarea într-o sursă de stres pentru

studenţi.

În cadrul temelor pentru acasă se recomandă să fie cuprinse şi modele de subiecte de

examen astfel încât studenţii să se poată familiariza din timp cu modul de elaborare a itemilor şi a

cerinţelor.

2.2. Evaluarea finală

Numărul de variante de subiecte

Se recomandă utilizarea unui număr de cel puţin patru variante de subiecte.

Formularea enunţului (cerinţelor) subiectelor de evaluare

Principiul recomandat este acela ca enunţul să conţină mai degrabă cerinţa de finalitate a

rezolvării decât modalitatea sugerată prin care să se rezolve subiectul (acolo unde există două sau

mai multe procedee de rezolvare). Subiectele pot include întrebări tip eseu, monografii contabile,

teste grilă. Se recomandă ca subiectele să aibă dificultate medie. Se recomandă ca, din totalul

subiectelor, cel mult 20% -25% să fie subiecte de dificultate ridicată.

50

3. Timpul alocat pentru rezolvare 3.1. Evaluarea continuă

Se recomandă ca testul anunţat să aibă o durată de 80 minute (tot seminarul). Se recomandă ca testul scurt cu rol de feedback să aibă între 5 şi 10 minute.

3.2. Evaluarea finală Durata recomandată a examenului este de două ore.

4. Criterii de notare a instrumentelor de evaluare şi testare Criteriile de evaluare Evaluarea continuă: conform fişei de disciplină, se notează implicarea în pregătirea şi desfăşurarea activităţilor de seminar. Nota la seminar reprezintă 30% din nota finală. Evaluarea finală: subiectele vor include elemente care vizează cunoaşterea conceptelor esenţiale, a principiilor contabile generale referitoare la raportarea financiară precum şi verificarea modului de aplicare a politicilor contabile privind recunoaşterea, evaluarea şi prezentarea în situaţiile financiare a elementelor de active, datorii, capitaluri proprii, venituri şi cheltuieli.

Stabilirea unui prag minim de acumulare a cunoştinţelor si de exercitare a aptitu-dinilor practice

Standardul minim este cunoaşterea principiilor contabile generale precum şi a politi-cilor contabile referitoare la stocuri, imobilizările corporale, tranzacţiile cu terţii, operaţiile de capital şi prezentarea situaţiilor financiare. Pentru promovare nota la evaluarea finală trebuie să fie minim 5.

Despre punctajul subiectelor În general, subiectele sunt practice dar pot include printre cerinţe şi elemente teoretice. De

exemplu, un subiect poate să solicite evaluarea şi recunoaşterea unui provizion pentru dezafectarea activelor dar se poate introduce o cerinţă prin care să se verifice dacă studentul este capabil să delimiteze un provizion de o datorie contingentă prin recurgerea la definiţiile acestora dar şi la exemple ilustrative.

Subiectele de dificultate mai ridicată vor avea un punctaj mai mic decât subiectele de dificultate medie.

Punctarea rezolvărilor (rezolvări complete vs rezolvări parţiale) La această disciplină se punctează reolvările parţiale la toate tipurile de întrebări, cu

excepţia celor tip grilă. 5. Reguli privind desfăşurarea evaluării şi testării cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor Programarea examenului

Examenul poate fi programat oricând în timpul sesiunii dar se recomandă un interval de cel puţin trei zile faţă de examenul anterior.

Despre fraudă Numărul de studenţi ce încearcă să fraudeze examenele este din ce în ce mai mare. Câteva

bune practici pentru evitarea acestor situaţii în cazul examenului de Contabilitate financiară în conformitate cu reglementările europene (reprezentate de OMFP 1802/2014) sunt:

- familiarizarea cu modelele de subiecte şi modalitatea de notare; - acoperirea prin sarcinile de seminar a tuturor aspectelor care urmează a fi evaluate la

examen astfel încât studenţii să aibă încredere că achiziţiile lor de cunoştinţe sunt o garanţie a promovării examenului;

- citirea şi clarificarea cu studenţii a subiectelor de examen după distribuirea acestora; - schimbarea subiectelor în fiecare an; - asigurarea unui număr de săli suficient de mare pentru ca studenţii să nu stea foarte

aproape unul de celălalt; - asigurarea unui număr suficient de mare de supraveghetori; - conceperea unui număr de minim patru variante de subiecte.

51

6. Modele de bune practici de evaluare în cadrul disciplinei Contabilitate financiară în

conformitate cu reglementările europene (reprezentate de OMFP 1802/2014)

6.1.Modele de evaluare continuă (pe parcurs)

Test la seminar

Capitol: Imobilizări corporale

Cunoştinţe şi abilităţi supuse evaluării: cunoaşterea noţiunii de reevaluare, cunoaşterea

circumstanţelor în care se recomandă reevaluarea, cunoaşterea activelor care fac adesea obiectul

reevaluării şi a celor care rareori sunt reevaluate, cunoaşterea şi aplicarea procedeelor de

reevaluare prevăzute de reglementare.

Timp prevăzut pentru rezolvare: 30 de minute

1. Ce înţelegeţi prin reevaluarea imobilizărilor corporale?

2. În ce circumstanţe se recomandă ca entităţile să procedeze la reevaluarea imobilizărilor

corporale? Argumentaţi.

3. Ce categorii de imobilizări corporale sunt cel mai adesea supuse reevaluării? Argumentaţi.

4. Entitatea ALFA deţine la 31.12.N clădiri ale căror cost este de 2.000.000 de lei, amortizare

cumulată 1.400.000 de lei. La 31.12.N se decide reevaluarea acestora. Entitatea reevaluează

imobilizările corporale prin anularea amortizării cumulate şi înregistrarea plusului sau minusului

de valoare. Ce înregistrări contabile trebuie efectuate şi cum se impută în situaţiile financiare

efectele reevaluării dacă:

a) ipoteza 1: valoarea justă este 400.000 de lei;

b) ipoteza 2: valoarea justă este de 900.000 de lei.

Barem:

Subiectul 1: 1 punct

Subiectul 2: 2 puncte

Subiectul 3: 2 puncte

Subiectul 4: a) 2 puncte

b) 2 puncte

Oficiu: 1 punct.

Instrucţiuni de aplicare a baremului:

La subiectele 1 şi 2, argumentarea răspunsului reprezintă jumătate din punctajul aferent

subiectului.

La subiectul 4, dacă înregistrările contabile sunt corecte, dar valorile sunt greşite se acordă

jumătate din punctaj. Dacă există erori şi în ceea ce priveşte înregistrările contabile şi valorile

atribuite atunci nu se acordă punctaj.

Temă pentru acasă

Capitol: Provizioane, datorii contingente şi active contingente

Cunoştinţe şi abilităţi supuse evaluării: consultarea unui raport anual şi extragerea din acesta a

informaţiilor relevante care ilustrează aplicarea politicilor contabile privind provizioanele,

datoriile contingente şi activele contingente

Timp de rezolvare: 1 săptămână

Aveţi la dispoziţie situaţiile financiare ale entităţii ALFA S.A. la data de 31.12.201X, disponibile

online la adresa http//……

Cerinţe:

1) identificarea existenţei informaţiilor despre provizioane: unde sunt prezentate în bilanţ

provizioanele, unde sunt prezentate în contul de profit şi pierdere ajustările privind

provizioanele, categoriile de provizioane recunoscute de entitate, ipotezele şi estimările

utilizate la evaluarea iniţială şi ulterioară a provizioanelor, evoluţia provizioanelor în

ultimii ani etc.

52

2) identificarea existenţei informaţiilor despre datoriile contingente şi activele contingente;

Test cu rol de feedback:

Nenominal

Care sunt termenii pe care i-am utilizat cel mai des în seminarul de astăzi? Alegeţi doi dintre

aceştia şi expuneţi ce aţi înţeles din cele discutate. Ce termeni sau reguli nu vă sunt încă

clarificaţi/clarificate? Aţi dori să reluăm anumite subiecte? Ce propuneri aveţi?

6.2. Modele de evaluare finală

Proba scrisă (examen)

Timp de rezolvare: 2 ore

1. Entitatea ALFA achiziţionează, în luna decembrie anul N, un echipament tehnologic care nu va

fi utilizat în producţia de stocuri. Factura cuprinde: preţ 2.000.000 de lei, rabat 10%, TVA

24%.Transportul este asigurat de o firmă specializată care emite o factură în valoare de 124.000

de lei (inclusiv TVA). Managerii estimează o durată de utilizare de 5 ani. Politica entităţii este de

a amortiza liniar aceste echipamente. La data achiziţiei se estimează că, la sfârşitul duratei de

utilizare entitatea va angaja costuri de 50.000 de lei pentru dezafectarea activului. Pentru o

finanţare echivalentă, rata dobânzii este de 12%.

La sfârşitul anului N există indicii că echipamentul este depreciat. Valoarea de inventar este

estimată la 1.400.000 de lei.

Ştiind că entitatea aplică OMFP 1802/2014, se cere:

a) să se determine valoarea iniţială a activului;

b) să se argumenteze de ce trebuie recunoscut provizionul pentru dezafectare şi să se

determine valoarea iniţială a acestuia;

c) să se înregistreze achiziţia echipamentului şi recunoaşterea provizionului pentru

dezafectare;

d) să se înregistreze amortizarea echipamentului în anul N+1, ajustarea provizionului ca

efect al trecerii timpului şi ajustarea pentru deprecierea activului;

e) să se prezinte incidenţa în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere la 31.12.N+1.

2. O societatea comercială ţine evidenţa stocurilor prin utilizarea metodei inventarului permanent.

La 01.12.N, se cunosc următoarele informaţii despre un stoc de mărfuri: 25 bucăţi x 10 lei/bucată.

În cursul lunii decembrie se efectuează următoarele operaţii:

a) la 05.12.N: se cumpără mărfuri de la furnizori pe baza facturii: 40 bucăţi x 11 lei/bucată;

b) la 10.12.N: se vând mărfuri clienţilor pe baza facturii: 20 bucăţi x 15 lei/bucată (preţul de

vânzare); TVA 24%;

c) la 15.12.N: se primeşte o factură în baza căreia se beneficiază de un rabat de 10% pentru

achiziţia de la 5.12.N;

d) cu ocazia lucrărilor de închidere, în urma inventarierii, se constată că există în stoc 10

bucăţi, valoarea realizabilă netă fiind de 8 lei/bucată.

Ştiind că entitatea aplică OMFP 1802/2014, se cere:

a) să se prezinte înregistrările aferente lunii decembrie, dacă pentru evaluarea stocurilor la

ieşire se utilizează metoda FIFO (primul intrat – ultimul ieşit);

b) să se precizeze la ce valoare este prezentat stocul de mărfuri în bilanţul întocmit la

31.12.N.

3. La 1 ianuarie N, se cunosc următoarele informaţii despre societatea BETA:

- sold iniţial clientul X: 248.000 lei;

- sold iniţial furnizorul Y: 124.000 lei;

În cursul exerciţiului N au loc următoarele tranzacţii:

53

- se decontează datoria faţă de furnizorul Y, printr-un efect de comerţ sub formă de bilet la

ordin; la scadenţă, se plăteşte contravaloarea biletului la ordin.

- societatea Alpha vinde mărfuri clientului Z în următoarele condiţii:

- preţ de vânzare 124.000 lei (inclusiv TVA 24%) (informaţiile se regăsesc în factură);

- ulterior facturării iniţiale, se acordă clientului Z o reducere comercială de 10% din

valoarea totală a facturii;

- de la clientul X se încasează suma de 150.000 lei; restul de creanţe este irecuperabil,

deoarece clientul X a intrat în faliment, iar procedura falimentului a fost încheiată în

cursul exerciţiului N;

- la 31.12.N, clientul Z este în procedura de insolvenţă, iar avocaţii societăţii Alpha

consideră că procentul de recuperare a creanţei de la acest client este de 70%;

Ştiind că entitatea aplică OMFP 1802/2014, se cere:

a) să se prezinte înregistrările contabile aferente exerciţiului N;

b) să se prezinte incidenţa în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere.

4. Entitatea BETA S.A. procedează la 31.12.N la răscumpărarea a 5.000 de obligaţiuni de la bursă

în vederea anulării lor. Cursul bursier la data răscumpărării este de 15 lei/obligaţiune. Valoarea

nominală este de 10 lei/obligaţiune (împrumutul a fost evaluat iniţial la valoarea de rambursare

egală cu valoarea nominală). Obligaţiunile răscumpărate se anulează.

Ştiind că entitatea aplică OMFP 1802/2014, se cere să se înregistreze în contabilitate:

a) răscumpărarea obligaţiunilor proprii;

b) anularea obligaţiunilor proprii;

c) ce incidenţă are răscumpărarea obligaţiunilor asupra Situaţiei fluxurilor de trezorerie?

Barem:

Subiectul 1: 2,25 puncte (5 cerinţe a 0,50 puncte fiecare)

Subiectul 2: 2 puncte (2 cerinţe a 1 punct fiecare)

Subiectul 3: 2,50 puncte

a) 1,50 puncte

b) 1 punct.

Subiectul 4: 2,25 puncte

a) 0,75 puncte

b) 1 punct

c) 0,50 puncte

Se acordă 1 punct din oficiu.

5.2 Model de bune practici – Disciplina Contabilitate managerială

1. Corelaţia competenţe profesionale – cunoştinţe şi abilităţi supuse evaluării

A. Competenţe profesionale aferente disciplinei:

- Identificarea şi înregistrarea operaţiunilor economice în contabilitatea entităţii/

organizaţiei;

- Prelucrarea informaţiilor în vederea întocmirii de rapoarte financiar-contabile şi/sau

fiscale.

B. Cunoştinţe şi abilităţi supuse evaluării

Tema 1. Cadrul conceptual al contabilităţii manageriale

- cunoaşterea termenilor: contabilitate financiară; contabilitate managerială; cost; control;

utilizatori; cheltuieli neîncorporabile; cheltuieli calculate; cheltuieli supletive; cost de

achiziţie; cost primar; cost de producţie; cost complet; cost mediu ponderat; entitate

54

economică; fundamentarea deciziilor; planificare; primul intrat – primul ieşit; ultimul

intrat – ultimul ieşit;

- surse ale informaţiei contabile şi rolul acesteia; utilizatorii informaţiei contabile; atribu-

tele informaţiei contabile pentru management în scopul asistării planificării, controlului şi

fundamentării deciziilor; nivele de planificare; centrele de responsabilitate; diferenţe între

contabilitatea financiară şi contabilitatea managerială; legătura dintre contabilitatea finan-

ciară şi contabilitatea managerială;

Tema 2: Cheltuielile – elemente constitutive ale costurilor. Tipuri de costuri

- cunoaşterea termenilor: cheltuieli; cost primar; cost de oportunitate (cost alternativ);

costul perioadei; costul produsului; costuri efective; costuri directe; costuri fixe; costuri

indirecte; costuri marginale; costuri prestabilite; costuri variabile; costuri; unitate (obiect)

de calculaţie;

- clasificarea şi elementele costurilor; costuri directe şi indirecte; costuri variabile şi costuri

fixe; costuri marginale; costul produsului, costul perioadei şi costul complet; costuri totale

şi costuri unitare; structuri de costuri utilizate în procesul decizional; structuri de costuri

bazate pe relaţii de succesiune în timp: costuri prestabilite şi costuri efective; analiza

regresiei; metoda punctelor de maxim şi minim;

Tema 3: Cheltuielile indirecte (de regie). Tratamente specifice cheltuielilor indirecte

- cunoaşterea termenilor: cheltuieli indirecte; repartizare primară; repartizare secundară;

absorbţia cheltuielilor indirecte; subactivitate; supraactivitate;

- repartizarea primară a cheltuielilor indirecte; repartizarea secundară a cheltuielilor

indirecte; absorbţia cheltuielilor indirecte; costul subactivităţii;

Tema 4: Sisteme contabile de înregistrare a costurilor

- cunoaşterea termenilor: sistem contabil dualist; sistem contabil monist (integrat);

cheltuielile activităţii de bază; decontări interne privind cheltuielile; decontări interne

privind producţia obţinută; decontări interne privind diferenţele de preţ;

- sistemul contabil de înregistrare a costurilor utilizat în România; sistemul contabil anglo-

saxon de înregistrare a costurilor

Tema 5: Costurile pe comenzi şi procese (faze):

- cunoaşterea termenilor: comandă; fază; producţia în curs de execuţie; semifabricate;

pierderi normale; pierderi anormale; câştiguri anormale; echivalenţa producţiei în curs de

execuţie; produse simultane; subproduse;

- caracteristicile comenzii şi proceselor; metodologia de calcul a costurilor; tratamente

pentru pierderi şi câştiguri; echivalenţa producţiei în curs; produse simultane şi sub-

produse

Tema 6: Bugetarea şi costul standard

- cunoaşterea termenilor: buget; standard; abatere; plan; cost prestabilit; cost standard; cost

standard istoric; cost standard bazat pe tarife concurenţiale; cost standard teoretic; cost

standard normal calculat în funcţie de previziunile privind condiţiile normale de producţie

şi distribuţie; cost standard bazat pe cantităţi standard evaluate la preţul zilei;

- introducere în procesul bugetar; reţeaua de bugete operaţionale; particularităţi privind

metoda costului standard: modalităţi de utilizare, avantaje şi dezavantaje, utilizarea

acesteia în vederea controlului costurilor; metodologia de calcul a standardelor pentru

materiale, manoperă şi regie; calculul costului standard; calculul şi analiza abaterilor;

55

Tema 7: Modelul cost-volum-profit

- cunoaşterea termenilor: cost total; costul produsului; cifra de afaceri; profitul din

exploatare (operaţional); prag de rentabilitate; cifră de afaceri critică; factor de acoperire;

contribuţia de acoperire; marjă; interval de siguranţă; coeficient de siguranţă;

- contribuţia de acoperire (marja asupra costului variabil), marja brută şi rezultatul; contul

de rezultate diferenţial; pragul de rentabilitate; alternative ale metodei costului parţial:

metoda costului direct şi metoda costului specific;

Tema 8: Particularităţi ale contabilităţii manageriale pe sectoare de activitate

- cunoaşterea termenilor: contabilitate în agricultură; contabilitate în sectorul serviciilor;

contabilitate în construcţie;

- calculul costului de producţie al produselor agricole (pentru culturi sau animale); exemple

de calcul de cost pentru diferite tipuri de servicii (exemple: contabilitate, industria

ospitalităţii).

2. Reguli de bune practici de evaluare la disciplina Contabilitate managerială

2.1. Evaluarea continuă

Pentru evaluarea continuă se punctează: frecvenţa participării la seminar, soliditatea

interacţiunii şi test scris/proiect. Recomandăm ca cele trei componente care stau la baza calculării

notei evaluării continue să aibă ponderi egale.

O bună practică pentru evaluarea continuă la această disciplină o reprezintă notarea a

două teste. Unul dintre teste va fi dat după parcurgerea primelor două sau trei capitole din fişa

disiciplinei. Acestea cuprind noţiunile fundamentale cu care se va opera la această materie,

specifice ei. S-a observat că studenţii sunt mult mai bine pregătiţi dacă stăpânesc foarte bine

aceste noţiuni. Acest prim test poate fi sub formă de grilă. Testele grilă asigură parcurgerea mai

multor noţiuni şi pot fi rezolvate într-un interval de timp scurt. Aceasta permite desfăşurarea

seminarului în timpul rămas.

Al doilea test la seminar se dă de obicei în penultima săptămână de şcoală, astfel încât

studenţii să fi parcurs deja materia şi cadrul didactic să aibă posibilitatea să le comunice notele la

ultima întâlnire. Se recomandă ca acest test să fie în format clasic, pentru a pregăti mai bine

studenţii pentru examen.

2.2. Evaluarea finală

Numărul de variante de subiecte

Se recomandă utilizarea unui număr de variante de subiecte cuprins între patru şi şase.

Formularea enunţului (cerinţelor) subiectelor de evaluare

Principiul recomandat este acela ca enunţul să conţină cerinţa de finalitate a rezolvării şi nu

modalitatea sugerată prin care să se rezolve subiectul (de exemplu, nu va fi impusă folosirea unui

anumit procedeu). Subiectele vor include întrebări tip eseu, aplicaţii complexe propuse spre

rezolvare, teste grilă.

3. Timpul alocat pentru rezolvare

3.1. Evaluarea continuă

Se recomandă ca primul test să aibă o durată de 20 – 30 de minute.

Al doilea test la seminar poate avea o durată de 80 minute (tot seminarul).

3.2. Evaluarea finală

Durata recomandată a examenului este de două ore.

4. Criterii de notare a instrumentelor de evaluare şi testare

Criteriile de evaluare

Evaluarea continuă: conform fişei de disciplină, se notează implicarea în pregătirea şi

desfăşurarea activităţilor de seminar. Nota la seminar reprezintă 30% din nota finală.

56

Evaluarea finală: subiectele vor include elemente ce vizează clasificarea cheltuielilor, calculul

costului de producţie, înregistrarea în contabilitatea de gestiune.

Stabilirea unui prag minim de acumulare a cunoştinţelor si de exercitare a

aptitudinilor practice

Standardul minim este clasificarea cheltuielilor utilizând diferite criterii şi calculul

costului complet. Pentru promovare nota la evaluarea finală trebuie să fie minim cinci.

Despre punctajul subiectelor

În general, întrebările teoretice au punctaj foarte mic (de regulă, două puncte). Acestea

sunt primele aplicaţii. Urmează problema complexă, care este notată de regulă cu patru puncte.

Ultimele sunt întrebările deschise scurte sau testele tip grilă (punctate cu maxim un punct

fiecare).

Punctarea rezolvărilor (rezolvări complete vs rezolvări parţiale)

La această disciplină se punctează reolvările parţiale la toate tipurile de întrebări, cu

excepţia celor tip grilă.

5. Reguli privind desfăşurarea evaluării şi testării cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor

Programarea examenului

Examenul poate fi programat oricând în timpul sesiunii, dar se recomandă să nu fie

ultimul examen pe care îl susţin studenţii.

Despre fraudă

Numărul de studenţi ce încearcă să fraudeze examenele este din ce în ce mai mare. Câteva

bune practici pentru evitarea acestor situaţii în cazul examenului de Contabilitate managerială

sunt:

- schimbarea subiectelor în fiecare an;

- asigurarea unui număr de săli suficient de mare pentru ca studenţii să nu stea foarte

aproape unul de celălalt;

- asigurarea unui număr suficient de mare de supraveghetori;

- conceperea unui număr de minim patru variante de subiecte.

6. Modele de bune practici de evaluare în cadrul disciplinei Contabilitate managerială

6.1.Modele de evaluare continuă (pe parcurs)

Test la seminar

Timp de rezolvare: 20 de minute

1. Se cunosc următoarele informaţii cu privire la contul 301 Materii prime din cadrul unei

entităţi economice, aferent lunii martie 201N:

-um-

Elemente Valori

Materii prime date în consum 144.000

Materii prime donate unei alte entităţi

economice

5.000

Soldul contului 301 Materii prime la data de 1 noiembrie 201N a fost de 12.000 um, iar la data de

30 noiembrie 201N a fost de 12.000 um. Care este valoarea materiilor prime achiziţionate în luna

noiembrie 201N:

a. 141.000 um;

b. 149.000 um;

c. 153.000 um;

d. 173.000 um?

2. Entitatea economică Y are drept obiect de activitate achiziţionarea şi vânzarea de stocuri.

Se cunosc următoarele informaţii cu privire la tranzacţiile derulate în cursul lunii mai:

57

Data Tranzacţie Cantitatea Cost unitar

1 mai 201N Stoc iniţial 100 bucăţi 3 um/buc

4 mai 201N Vânzare 40 bucăţi

6 mai 201N Achiziţie 200 bucăţi 3,2 um/buc

11 mai 201N Vânzare 80 bucăţi

15 mai 201N Achiziţie 160 bucăţi 3,5 um/buc

25 mai 201N Vânzare 140 bucăţi

Entitatea economică foloseşte pentru evaluarea stocurilor la ieşire metoda costului mediu

ponderat calculat la data de 31 mai 201N. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată:

a. Soldul final al contului de stocuri este mai mare cu 42 um dacă se foloseşte FIFO în locul

CMP calculat lunar;

b. Soldul final al contului de stocuri este mai mic cu 36 um dacă se foloseşte FIFO în locul CMP

calculat lunar;

c. Soldul final al contului de stocuri este mai mare cu 36 um dacă se foloseşte FIFO în locul

CMP calculat lunar;

d. Soldul final al contului de stocuri este mai mic cu 42 um dacă se foloseşte FIFO în locul CMP

calculat lunar?

3. Care dintre următoarele atribute nu sunt specifice informaţiei contabile pentru

management:

a. Planificarea;

b. Evaluarea;

c. Fundamentarea deciziilor;

d. Controlul?

4. O entitate economică ce are ca obiect de activitate obţinerea de produse de panificaţie

înregistrează cheltuieli cu amortizarea utilajelor folosite pentru obţinerea de cozonac cu

nuci, respectiv cu stafide în valoare de 60.000 um. Această cheltuială poate fi clasificată

ca fiind:

i. Cheltuială directă de producţie;

ii. Cheltuială indirectă de producţie;

iii. Cheltuială auxiliară;

iv. Cheltuială de distribuţie;

v. Cheltuială variabilă;

vi. Cheltuială fixă;

vii. Cost al produsului;

viii. Cost al perioadei.

a. ii + v + viii;

b. ii + vi + vii;

c. ii + v + vii;

d. ii + vi + viii.

5. Două produse A şi B sunt create printr-un proces comun. Ambele produse pot fi vândute

imediat după ce sunt separate. Nu există nici un stoc iniţial sau o fază intermediară de

execuţie. Informaţiile următoare sunt disponibile pentru ultima perioadă:

Produs Unităţi produse Unităţi vândute Preţ de vânzare per unitate

A 5.000 4.500 14 um

B 3.000 2.800 10 um

Costul total al producţiei comune este de 50.000 um

58

Folosind valoarea vânzărilor ca bază pentru absorbţia costurilor de producţie, care a fost

valoarea stocului final al produsului B la sfârşitul lunii?

a. 210 um;

b. 107 um;

c. 100 um;

d. 128 um.

6. O entitate economică are două centre de producţie (A şi B) şi două centre auxiliare (X

şi Y). Cheltuielile indirecte alocate fiecărui centru au fost:

-um-

A B X Y

100.000 120.000 40.000 30.000

Activitatea centrelor auxiliare poate fi sintetizată astfel:

Informaţii A B X Y

Procente din activitatea centrului X pentru 40% 50% - 10%

Procente din activitatea centrului Y pentru 45% 40% 15% -

Care este valoarea cheltuielilor de producţie totale aferente centrului de producţie A după

alocarea costurilor centrelor auxiliare?

a. 134.137 um;

b. 133.604 um;

c. 131.878 um;

d. 135.863 um.

7. Se cunosc următoarele informaţii: costuri fixe 240.000 um, cost variabil unitar 15 um,

preţ vânzare unitar 30 um. Identificaţi pragul de rentabilitate în număr de unităţi şi

numărul de unităţi la pragul de rentabilitate în cazul reducerii preţului de vânzare cu

10%:

a. 16.000 u; 80.000 u;

b. 8.000 u; 20.000 u;

c. 16.000 u; 20.000 u;

d. 20.000 u; 16.000 u.

8. Identificaţi abaterile de preţ, cantitate şi cost la materiale pe baza datelor:

- cantitatea standard estimată pentru o producţie de 1.000 unităţi de produs X este de 400 kg, la

un preţ standard de 2,50 um/kg;

- pentru o producţie de 2.000 unităţi de produs X s-au consumat 820 kg de materiale la un preţ

de 2,60 um/kg.

a. 82 (N); 50 (F); 32 (N);

b. 82 (F); 50 (N); 32 (F);

c. 82 (N);50 (N);132(N);

d. 82 (F); 50 (F); 132 (F).

9. O entitate economică obţine două tipuri de produse, Tradiţional şi Modern, care

necesită 10, respectiv 16 ore de manoperă. Datele bugetate pentru perioada următoare

sunt:

Elemente Tradiţional Modern

Vânzări 7.500 12.000

Stoc iniţial de produse finite 1.800 2.400

59

Stocul final de produse finite se doreşte să scadă cu 50%. Care este numărul total de ore de

manoperă bugetat pentru perioada următoare?

a. 295.200;

b. 267.000;

c. 238.800;

d. 210.600.

Barem:

Fiecare răspuns corect este notat cu 0,50 puncte. Se acordă două puncte din oficiu

Temă pentru acasă

Tema 3: Cheltuielile indirecte (de regie). Tratamente specifice cheltuielilor indirecte Cunoştinţe şi abilităţi supuse evaluării: identificarea elementelor ce sunt incluse în costul de

producţie; calculul bazei de absorbţie a cheltuielilor indirecte de producţie; absorbţia cheltuielilor

indirecte; calculul costului complet; calculul rezultatelor analitice; efectuarea înregistrărilor

contabile.

Timp de rezolvare: 1 săptămână

O entitate economică realizează două produse A şi B în cadrul unei secţii de producţie. Se

cunosc următoarele informaţii cu privire la producţia din luna ianuarie:

Informaţii A B

Cantitate fabricată 1.000 buc 2.000 buc

Cantitate vândută 920 buc 1.900 buc

Materii prime Total 15.000 um 40.000 um

Manopera directă pe bucată 15 um/buc 25 um/buc

Preţ vânzare unitar 45 um/buc 80 um/buc

Producţie în curs de execuţie la începutul perioadei 1.000 um -

Producţie în curs de execuţie la sfârşitul perioadei - 2.000 um

Costul unei ore de manoperă directă este 2,5 um/h

Informaţii Suma Baza de absorbţie

Cheltuieli indirecte de producţie totale, din care 52.000 um -

Cheltuieli cu întreţinerea 39.000 um Nr. ore manoperă directă

Amortizare 13.000 um Nr. ore manoperă directă

Cheltuieli generale de administraţie 6.345 um Nr. buc vândute

Cheltuieli de desfacere 4.835 um Cifra de afaceri

Practica entităţii economice este de a evalua producţia în curs de execuţie inventariind

materiile prime aflate în fluxul de fabricaţie la începutul, respectiv sfârşitul lunii.

Se cere:

a. Care este valoarea la care va fi înregistrată în contabilitatea financiară producţia lunii?

b. Calculaţi costul complet şi rezultatele analitice pentru cele două produse.

c. Să se înregistreze în contabilitatea managerială manopera directă, producţia în curs de

execuţie la sfârşitul perioadei şi cheltuielile de desfacere.

6.2. Modele de evaluare finală

Timp de rezolvare: 2 ore

Se acordă 1 punct din oficiu.

Proba scrisă (examen)

SUBIECTUL 1 (2,50 P.)

Prezentaţi particularităţile metodei pe faze.

Alegeţi răspunsul corect la următoarele întrebări:

60

1. Formula de calcul a costului de producţie este:

a. Cheltuieli directe de producţie + Cheltuieli indirecte de producţie + Producţie în curs de

execuţie iniţială + Cheltuieli generale de administraţie + Cheltuieli de distribuţie

b. Cheltuieli directe de producţie + Cheltuieli indirecte de producţie + Cheltuieli auxiliare –

Producţie în curs de execuţie finală + Cheltuieli de distribuţie

c. Cheltuieli directe de producţie + Cheltuieli indirecte de producţie + Producţie în curs de

execuţie iniţială – Producţie în curs de execuţie finală

d. Cheltuieli directe de producţie + Cheltuieli indirecte de producţie + Producţie în curs de

execuţie iniţială + Cheltuieli auxiliare + Cheltuieli de distribuţie

Răspuns corect

2. RAI este folosit pentru:

a. Împărţirea costurilor comune pe centre de cost

b. Calculul cheltuielilor totale pentru un centru de cost

c. Repartizarea cheltuielilor pe produse

d. Controlul costurilor

Răspuns corect

SUBIECTUL 2 (2 P.)

Clasificaţi fiecare din următoarele costuri în:

a) costuri variabile şi costuri fixe;

b) costuri directe sau costuri indirecte;

c) costul produsului sau costul perioadei.

Elemente de cost

Costuri de publicitate

Cutii utilizate pentru împachetarea mobilei

Costul aferent muncitorilor ce vopsesc un produs

Amortizarea echipamentelor tehnologice din cantină

Amortizarea utilajelor folosite în procesul de producţie mobilei

Amortizarea maşinilor utilizate de personalul executiv (din conducerea întreprinderii)

Energia utilizată de echipamentele de producţie

Asigurările de viaţă aferente personalului executiv

Salariul aferent persoanei de la recepţie

Asigurări aferente produselor finite existente în magazie

Lubrifianţi pentru maşini

Abonamente pentru reviste

Vopsea folosită în procesul de producţie a mobilei

Salariul supraveghetorului fabricii

Salariul paznicului fabricii

Taxe locale aferente birourilor întreprinderii

Taxe locale aferente clădirii fabricii

Chirii aferente sediului societăţii

Comisioane aferente vânzătorilor

Costuri de expediere pentru mărfurile vândute

Grâu utilizat în procesul de producţie a pâinii

Lemn utilizat în procesul de producţie a mobilei

Salarii aferente muncitorilor ce asamblează corpurile de mobilă

61

SUBIECTUL 3 (3,50 P.)

În cazul unei ferme cu profil vegetal (din cadrul unei societăţi agricole) se cere să se calculeze

costul unitar cunoscând următoarele informaţii pentru un an:

a) producţia neterminată la începutul anului:

– cultură de grâu însămânţat pe 200 ha: 600.000 lei;

– cultură de porumb (ogoare de toamnă) pe 100 ha: 200.000 lei;

b) cheltuielile înregistrate pentru activitatea din cadrul fermei:

– cultură de grâu: 60.000 lei;

– cultură de porumb: 120.000 lei;

– tractoare: 300.000 lei; repartizarea cheltuielilor se face în funcţie de numărul de

hantri;

– combine: 280.000 lei; aceste cheltuieli se repartizează în funcţie de numărul de

tone recoltate;

– îngrăşăminte naturale: 30.000 lei; cheltuielile se repartizează în funcţie de numărul

de hectare cultivate;

– alte cheltuieli indirecte: 164.000 lei (cheltuieli comune ale fermei); aceste cheltuieli

se repartizează în funcţie de suma cheltuielilor prezentate anterior;

c) cheltuielile generale ale entităţii repartizate fermei: 98.400 lei; acestea se vor repartiza

în funcţie de totalul cheltuielilor înregistrate la nivelul fermei;

d) producţia obţinută:

– de la cultura grâului s-au recoltat 600 t de grâu şi paie, evaluate la 175.200 lei;

– de la cultura porumbului s-au recoltat 800 t de porumb şi coceni, evaluaţi la 57.200

lei;

e) lucrările agricole executate şi transformate în unitatea convenţională (hantrul) au

reprezentat 600 hantri, dintre care 200 hantri pentru grâu şi 400 hantri pentru porumb

SUBIECTUL 4 (1,00 P.)

Într-o livadă de cireşi, cheltuielile de producţie sunt de 22.800 lei. Între momentul culesului

cireşelor şi momentul livrării intervin pierderi

TIP FRUCTE CANTITATE OBŢINUTĂ: CANTITATE LIVRATĂ:

Cireşe VAN 3.000 kg 2.800 kg

Cireşe STELA 4.000 kg 3.900 kg

Cireşe MARIA 4.400 kg 4.200 kg

Utilizând procedeul cantitativ, determinaţi costul unitar al celor trei produse.

5.3 Model de bune practici – Disciplina Contabilitate publică

1.Corelaţia competenţe profesionale – cunoştinţe şi abilităţi supuse evaluării

A. Competenţe profesionale aferente disciplinei:

- Definirea şi explicarea conceptelor, tehnicilor şi metodelor folosite în contabilitatea publică,

în contextul economic, social şi juridic specific domeniului.

- Aplicarea conceptelor, tehnicilor şi metodelor folosite în contabilitatea publică pentru

recunoaşterea tranzacţiilor şi evenimentelor.

- Pregătirea, evaluarea, analiza şi prezentarea informaţiilor necesare raportărilor financiare şi

non-financiare ale instituţiilor publice.

62

B. Cunoştinţe şi abilităţi supuse evaluării

Tema 1. Sistemul bugetar: concepte specifice, componente, principiile bugetare, clasificaţia

bugetară, ordonatorii de credite.

- cunoaşterea termenilor: instituţie publică, buget, sistem bugetar, proces bugetar,

clasificaţie bugetară, clasificaţie economică, clasificaţie funcţională, ordonator de credite,

credit bugetar;

- tipologia bugetelor, explicarea principiilor bugetare, clasificarea instituţiilor publice,

clasificarea ordonatorilor de credite, rolul ordonatorilor de credite, structura clasificaţiei

bugetare, criterii de clasificare a cheltuielilor şi veniturilor;

Tema 2: Organizarea contabilităţii publice

- cunoaşterea termenilor: contabilitate, contabilitate publică, cod sector, sursă de finanţare;

- principiile contabile, utilizatorii informaţiilor furnizate de contabilitatea publică;

- obiectivul situaţiilor financiare, componentele situaţiilor financiare, structura şi

particularităţile planului de conturi.

Tema 3: Finanţarea instituţiilor publice: concepte specifice, recunoaşterea în contabilitate a

finanţării din bugetul de stat, bugetele locale,bugetul fondurilor speciale, din venituri

proprii şi subvenţii, venituri proprii.

- cunoaşterea termenilor: deschiderea finanţării, finanţarea propriu-zisă, plăţi nete de casă,

cheltuieli efective, rezultat patrimonial.

- sistemul de conturi, recunoaşterea deschiderii finanţării, a plăţilor nete de casă, a

cheltuielilor efective şi a închiderii finanţării în funcţie de tipologia bugetului.

Tema 4: Active fixe: concepte, clasificare, evaluare şi recunoaştere în contabilitate

- cunoaşterea termenilor: activ fix, activ fix necorporal, activ fix corporal, activ fix

financiar, domeniu public al statului, domeniul public al unităţilor teritorial-

administrative, domeniul privat al statului, domeniul public al unităţilor teritorial-

administrative, amortizare, metodă de amortizare, reevaluare, ajustare pentru deprecierea

activelor fixe;

- structura activelor fixe necorporale, corporale, financiare;

- recunoaşterea şi evaluarea activelor fixe, sistemul de conturi.

Tema 5: Active curente: concepte, clasificare, evaluare şi recunoaştere în contabilitate

- cunoaşterea termenilor: stoc, creanţe, investiţii financiare pe termen scurt, trezorerie,

structura stocurilor, ajustări pentru depreciere, inventar intermitent, inventar permanent,

structura creanţelor, componentele trezoreriei.

- recunoaşterea şi evaluarea stocurilor, creanţelor, investiţiilor financiare pe termen scurt,

trezoreriei, sistemul de conturi.

Tema 6: Datorii: concepte, clasificare, evaluare şi recunoaştere în contabilitate

- cunoaşterea termenilor: datorie, datorie curentă, datorie necurentă, structura datoriilor

curente, structura datoriilor necurente, provizion.

- recunoaşterea şi evaluarea datoriilor curente şi necurente, sistemul de conturi.

Tema 7: Capitaluri proprii: concepte, clasificare, evaluare şi recunoaştere în contabilitate

- cunoaşterea termenilor: capital propriu, fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat

al statului, fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ-

teritoriale, fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al unităţilor administrativ-

teritoriale, fondul activelor fixe necorporale, rezultat reportat, rezultat patrimonial,

rezerve din reevaluare;

- recunoaşterea şi evaluarea datoriilor curente şi necurente, sistemul de conturi.

63

Tema 8: Cheltuieli şi venituri: concepte, clasificare, evaluare şi recunoaştere în contabilitate

- cunoaşterea termenilor: cheltuială, venit, angajarea cheltuielilor, lichidarea cheltuielilor,

ordonanţarea cheltuielilor, plata cheltuielilor, cheltuieli operaţionale, cheltuieli financiare,

cheltuieli extraordinare, venituri operaţionale, venituri financiare, venituri extraordinare,

venituri din activităţi economice;

- recunoaşterea şi evaluarea chetuielilor şi veniturilor, sistemul de conturi.

Tema 9: Întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare.

- cunoaşterea termenilor: lucrări de închidere a exerciţiului financiar, balanţă de verificare,

inventar, ajustări pentru depreciere, situaţii financiare.

- recunoaşterea în contabilitate a tranzacţiilor specifice închiderii exerciţiului financiar şi

elaborarea situaţiilor financiare.

2. Reguli de bune practici de evaluare la disciplina Contabilitate publică

2.1. Evaluarea continuă

Pentru evaluarea continuă se punctează: frecvenţa participării la seminar şi calitatea

interacţiunii şi test scris. Ponderile componentelor în nota evaluării continue sunt: 30% frecvenţa

participării la seminar şi calitatea interacţiunii; 70% testul scris. Primul seminar treasează

coordonatele desfăşurării şi evaluării cunoştinţelor la contabilitate publică. În acest cadru, cadrul

didactic comunică studenţilor susţinerea unui test cu două săptămâni înainte de finalizarea

semestrului II, urmând ca la ultimul seminar înainte de test, să le comunice structura acestuia.

Opţiunea susţinerii unui singur test spre finalul semestrului are în vedere numărul redus de

seminarii (1 oră/săptămână ) şi verificarea unui portofoliu complet şi integrat de cunoştinţe

dobândite de către studenţi. Din punct de vedere al structurii, testul include subiecte de tip grilă

cu răspuns unic şi multiplu. Acesta are dublu rol: pe de o parte de a evalua un portofoliu

semnificativ de teme prevăzute în fişa disciplinei, iar pe de altă parte de evalua gradul de însuşire

a conceptelor, capacitatea de selecţie şi de aplicare a raţionamentului profesional.

2.2. Evaluarea finală

Numărul de variante de subiecte

Se recomandă utilizarea a şase variante de subiecte.

Formularea enunţului (cerinţelor) subiectelor de evaluare

Principiul recomandat este acela ca enunţul să conţină cerinţa de finalitate a rezolvării şi

nu modalitatea sugerată prin care să se rezolve subiectul. Tipologia subiectelor este următoarea:

teste cu răspuns deschis, teste grilă cu răspuns unic şi multiplu şi o aplicaţie complexă.

3. Timpul alocat pentru rezolvare

3.1. Evaluarea continuă

Se recomandă ca testul să aibă o durată de 80 de minute.

3.2. Evaluarea finală

Durata recomandată a examenului este de două ore.

4. Criterii de notare a instrumentelor de evaluare şi testare

Criteriile de evaluare

Evaluarea continuă: conform fişei de disciplină, se notează implicarea în pregătirea şi

rezolvarea aplicaţiilor şi studiilor de caz propuse. Nota la seminar reprezintă 30% din nota finală.

Evaluarea finală: subiectele vor include elemente ce vizează definirea conceptelor specifice

contabilităţii publice, respectiv credit bugetar, ordonator de credite, plăţi nete de casă, cheltuieli

efective, aplicarea raţionamnetului profesional şi recunoaşterea în contabilitate a tranzacţiilor

pliate pe tipologia institţiilor publice, într-o manieră integrată.

64

Stabilirea unui prag minim de acumulare a cunoştinţelor si de exercitare a aptitu-

dinilor practice

Standardul minim este definirea creditului bugetar, a plăţilor nete de casă şi recunoaşterea

în contabilitate a tranzacţiilor specifice finanţării instituţiilor publice. Pentru promovare nota la

evaluarea finală trebuie să fie minim cinci.

Despre punctajul subiectelor

În general, subiectele teoretice şi cele de tip grilă au punctaj foarte mic (de regulă, 0,50

puncte). Aplicaţia complexă are punctajul cel mai mare (6,50 puncte detaliate pe fiecare

tranzacţie).

Punctarea rezolvărilor (rezolvări complete vs rezolvări parţiale)

La această disciplină se punctează rezolvările parţiale la toate tipurile de întrebări, cu

excepţia celor tip grilă.

5. Reguli privind desfăşurarea evaluării şi testării cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor

Programarea examenului

Examenul poate fi programat oricând în timpul sesiunii, dar se recomandă să nu fie

ultimul examen pe care îl susţin studenţii.

Despre fraudă

Numărul de studenţi ce încearcă să fraudeze examenele este din ce în ce mai mare, iar

tehnicile de fraudare sunt performante. Câteva bune practici pentru prevenirea acestor situaţii în

cazul examenului de Contabilitate publică sunt:

- elaborarea de subiecte pentru fiecare examen la Contabilitate publică;

- asigurarea unui număr de săli suficient de mare pentru ca studenţii să nu stea foarte

aproape unul de celălalt;

- asigurarea unui număr suficient de mare de supraveghetori;

- conceperea unui număr de minim patru variante de subiecte.

6.Modele de bune practici de evaluare în cadrul disciplinei Contabilitate publică

6.1.Modele de evaluare continuă (pe parcurs)

Test la seminar

1. Definiţi plăţile de casă şi exemplificaţi.

2. Explicaţi principiul prudenţei şi exemplificaţi o consecinţă a aplicării practice a acestuia.

3. Administraţia Prezidenţială (cod sector 01, sursa de finanţare A) acordă unei companii un

avans în sumă de 3.500 lei în vederea achiziţionării unui sistem de supraveghere video.

Precizaţi care din următoarele formule contabile reflectă această tranzacţie?

a 409.00.01.01.A.71.01.30 = 770.00.00.01.A. 71.01.30 3.500 lei

c 232.00.00.01.A = 770.00.00.01.A.71.01.30 3.500 lei

d 409.00.01.01.A. 20.05.30 = 520.01.00.01.A 3.500 lei

e 232.00.00.01.A = 520.01.00.01.A 3.500 lei

4. Care din următoarele rapoarte nu se include în setul situaţiilor financiare?

a. Bilanţ.

b. Contul de rezultat patrimonial.

c. Bugetul de venituri şi cheltuieli.

d. Situaţia modificărilor în structura activelor nete / capitalurilor proprii

5. În cazul Ministerului Sănătăţii(cod sector 01, sursa de finanţare A), care din următoarele

formule contabile nu este în concordanţă cu explicaţia dată?

65

a 770.00.00.01.A.20.01.04

= 520.02.00.01.A 10.000 lei Înregistrarea închiderii

contului 770 la sfărşitul

trimestrului

b 401.01.00.01.A.20.02

= 770.00.00.02.A.20.02

2.000 lei Plata facturii pentru reparaţii

curente

c 770.00.00.01.A.20.02

= 121.00.00.01.A

2.0000 lei Înregistrarea închiderii

contului 770 la sfărşitul

trimestrului II

d 602.08.00.01.A.20.01.01 = 302.08.00.01.A 1.000 lei Înregistrarea consumului de

rechizite

6. Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” (cod sector 01, sursa de finanţare A) achiziţionează un

costum popular din zona Bucovinei ce datează din secolul al XVIII-lea conform facturii în

valoare de 3.000 lei. Care dintre următoarele formule contabile reflectă această tranzacţie?

a 682.01.09.01.A.71.01.30 = 404.01.00.01.A. 71.01.30 3.000 lei

b 303.01.00.01.A = 401.01.00.01.A. 20.05.30 3.000 lei

c 214.00.00.01.A = 101.00.00.01.A 3.000 lei

d 214.00.00.01.A = 404.01.00.01.A. 71.01.30 3.000lei

7. Un spital (cod sector 02, sursa de finanţare A) trimite unui atelier de croitorie din sectorul

privat, pânză în valoare de 1.000 lei pentru confecţionarea de lenjerii. Spitalul primeşte factura

de prelucrare în valoare de 200 lei şi recepţionează lenjeriile. Unul din efectele contabilizării

de către instituţie a lenjeriilor este:

a. Debitarea contului 303.01.00.02.A cu suma de 1.000 lei.

b. Debitarea contului 303.01.00.02.A cu suma de 1.200 lei.

c. Debitarea contului 303.02.00.02.A cu suma de 1.200 lei.

d. Debitarea contului 345.00.00.02.A cu suma de 1.000 lei.

8. Care din următoarele afirmaţii privind ordonatorii de credite este falsă?

a. Ordonatorii de credite se clasifică în următoarele categorii: principali, secundari, terţiari.

b. Ordonatorii de credite terţiari utilizează creditele bugetare deschise pentru cheltuieli proprii.

c. Ordonatorii de credite principali şi secundari au şi rolul de repartiza creditele bugetare

aprobate instituţiilor din subordine.

d. Ordonatorii de credite nu răspund de organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea

în termen a situaţiilor financiare şi a execuţiei bugetare.

9. Ministerul Transporturilor (cod sector 01, sursa de finanţare A) acordă un avans pentru

transport în valoare de 300 lei unui angajat pentru a participa la o masă rotundă la Suceava.

Unul din efectele contabilizării de către instituţie a informaţiilor din factură este:

a. Debitarea contului 425.00.00.01.A cu suma de 300 lei.

b. Debitarea contului 614.00.00.01.A.20.06.01 cu suma de 300 lei.

c. Debitarea contului 542.01.00.A.20.06.01 cu suma de 300 lei.

d. Creditarea contului 542.01.00.A.20.06.01 cu suma de 300 lei.

10. Care din următoarele afirmaţii privind creditul bugetar este adevărată?

a. Este sumă aprobată prin buget, reprezentând limita maximă până la care se pot ordonanţa şi

efectua plăţi în cursul anului bugetar pentru angajamentele contractate în cursul exerciţiului

bugetar şi/sau din exerciţii anterioare pentru acţiuni multianuale, respectiv se pot angaja,

ordonanţa şi efectua plăţi din buget pentru celelalte acţiuni.

66

b. Este sinomim cu creditul bancar.

c. Este sumă aprobată prin buget, reprezentând limita minimă până la care se pot ordonanţa şi

efectua plăţi în cursul anului bugetar pentru angajamentele contractate în cursul exerciţiului

bugetar şi/sau din exerciţii anterioare pentru acţiuni multianuale, respectiv se pot angaja,

ordonanţa şi efectua plăţi din buget pentru celelalte acţiuni.

d. Nu se aprobă prin buget.

11. Ministerul Afacerilor Externe achiziţionează o clădire în valoare de 60.000 lei, în vederea

amenajării unui nou sediu. Clădirea va fi inclusă în:

a. Domeniul public al statului.

b. Domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale.

c. Domeniul privat al statului.

d. Domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale.

12. Care dintre următoarele afirmaţii nu este adevărată?

a. Contul de rezultat patrimonial este o componentă a situaţiilor financiare.

b. Principiul unităţii monetare este un principiu bugetar.

c. Principiul contabilităţii de casă se aplică numai la recunoaşterea tranzacţiilor în

contabilitatea instituţiilor publice.

d. Conform principiului prudenţei nu se admite supraevaluarea elementelor de activ şi a

veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de capitaluri şi a cheltuielilor, ţinând cont

de deprecierile, riscurile şi pierderile posibile, generate de desfăşurarea activităţii

exerciţiului current/anterior.

13. O cantină socială (cod sector 02, sursa de A) achiziţionează alimente conform facturii care

cuprinde: preţ de cumpărare 1.000 lei, reducere pentru fidelitate 10%. Entitatea practică

metoda inventarului intermitent. Unul din efectele contabilizării de către instituţie a

informaţiilor din factură este:

a. Debitarea contului 602.07.00.02.A.20.03.01 cu suma de 1.000 lei.

b. Debitarea contului 302.07.00.02.A cu suma de 1.000 lei.

c. Debitarea contului 302.07.00.02.A cu suma de 900 lei.

d. Debitarea contului 602.07.00.02.A.20.03.01 cu suma de 900 lei.

14. Agenţia Naţională a Medicamentului (cod sector 01, sursa de finanţare F) încasează de la o

companie producătoare de medicamente un avans în valoare de 900 lei pentru certificarea

unui medicament. Care din următoarele formule contabile reflectă această tranzacţie?

a 770.00.00.01.F = 419.00.00. 01.F 900 lei

b 770.00.00.01.F = 409.00.01.01.F 900 lei

c 560.01.01.01.F = 419.00.00. 01.F 900 lei

d 552.00.00.01.F = 462.01.09.01.F 900 lei

15. Casa de Copii „Pinochio” (cod sector 02, sursa de finanţare A) primeşte prin donaţie de

la o companie, jucării şi cărţi de colorat în valoare totală de 1.000 lei. Precizaţi care

dintre următoarele formule contabile reflectă această tranzacţie?

a. 303.01.00.02.A = 779.00.00.02.A 1.000 lei

b. 303.01.00.02.A = 103.00.00.02.A 1.000 lei

c. 302.08.00.02.A = 779.00.00.02.A 1.000 lei

d. 302.08.00.02.A = 481.02.00.02.A 1.000lei

67

Barem:

Fiecare răspuns corect este notat cu 0,60 puncte. Se acordă două puncte din oficiu.

Timpul alocat pentru rezolvare este de 80 minute.

Temă pentru acasă

Tema 3: Finanţarea instituţiilor publice: concepte specifice, recunoaşterea în contabilitate a

finanţării din bugetul de stat, bugetele locale,bugetul fondurilor speciale, din venituri

proprii şi subvenţii, venituri proprii.

Cunoştinţe şi abilităţi supuse evaluării: identificarea plăţilor nete de casă, a cheltuielilor

efective; identificarea şi explicarea rezultatului patrimonial; recunoaşterea în contabilitate a

deschiderii finanţării, a plăţilor nete de casă şi a rezultatului patrimonial.

Centrul de îngrijire şi găzduire „Colţ Alb” finanţat integral din sursele bugetului local primeşte

pentru trimestrul IV 200N un credit bugetar în valoare de 6.200 lei. În cursul perioadei, conform

destinaţiei surselor stabilită prin buget instituţia a efectuat următoarele tranzacţii: achiziţionează

cărţi de colorat conform facturii în valoare de 350 lei pe care le dă în folosinţă copiilor;

achiziţionează iaurt şi unt conform facturii în valoare de 600 lei din care consumă 500 lei;

achiziţionează un videoproiector conform facturii în valoare de 3.500 lei; consumă medicamente

în valoare de 100 lei; achiziţionează lenjerii de pat conform facturii în valoare de 1.100 lei;

achiziţionează conform facturii uniforme pentru copii conform facturii în valoare de 900 lei pe

care le dă în folosinţă; înregistrează factura de energie electrică în valoare de 200 lei. Toate

bunurile/serviciile se plătesc pe măsura achiziţiei.

Se cere: înregistraţi în contabilitatea instituţiei:

I) deschiderea de finanţare;

II) finanţarea propriu-zisă;

III) închiderea conturilor;

IV) determinarea rezultatului patrimonial şi, dacă este cazul, retragerea finanţării neutilizate.

V) determinaţi şi explicaţi semnificaţia plăţilor nete de casă, a cheltuielilor efective şi a rezul-

tatului patrimonial.

Timp de rezolvare: 1 săptămână

6.2. Modele de evaluare finală

Proba scrisă (examen)

Timpul alocat pentru rezolvare este de 2 ore.

Se acordă 1 punct din oficiu.

SUBIECTUL I (1,50 p)

1. (0,5p) Enumeraţi componentele situaţiilor financiare.

2. (0,5p) Explicaţi principiul unităţii monetare.

3. (0,5p) Definiţi ordonanţarea cheltuielilor.

SUBIECTUL II(1,00 p)

4. (0,5p) Care din următoarele afirmaţii privind clasificaţia bugetară este adevărată?

a. Grupează veniturile bugetare în funcţie de particularităţile şi opţiunea instituţiilor publice.

b. Este obligatorie în procesul de elaborare şi de execuţie a bugetului.

c. Este obligatorie numai în procesul de elaborare a bugetului.

d. Grupează veniturile şi cheltuielile bugetare într-o ordine obligatorie şi după criterii unitare.

68

5. (0,5p) Care din principiile contabile enumerate mai jos nu este prezentat în mod explicit în

cadrul OMFP 1917/ 2005 cu modificările şi completările ulterioare?

a. Principiul permanenţei metodelor.

b. Principiul costului istoric.

c. Principiul pragului de semnificaţie

d. Principiul comparabilităţii informaţiilor.

SUBIECTUL III (6,50 p)

Spitalul YYY (cod sector 01-bugetul de stat, sursa de finanţare F-integral din venituri

proprii) a efectuat în luna decembrie 200N următoarele tranzacţii:

1. Achiziţionează echipament performant pentru blocul operator conform facturii în valoare de

20.000 lei. Achită factura din contul de disponibil deschis la trezorerie.Primeşte prin transfer

de la Ministerul Sănătăţii, mobilier în valoare totală de 2.000 lei.

2. Achiziţionează medicamente conform avizului de însoţire în valoare totală de 3.000 lei.

Înregistrează consum de reactivi la laboratorul spitalului în valoare de 300 lei.

3. Înregistrează o lipsă neimputabilă de dezinfectanţi în valoare de 100 lei. Scoate din evidenţă

un ecograf depreciat moral, valoare de intrare 5.000 lei, amortizarea calculată şi înregistrată

4.000 lei.

4. Primeşte prin donaţie pliante în valoare 300 lei destinate campaniei „Învaţăm să fim

sănătoşi”. Scoate din evidenţă halate deteriorate în valoare de 800 lei. Trimite la atelierul de

croitorie din cadrul spitalului, pânză în valoare de 500 lei pentru confecţionarea de lenjerii;

cheltuielile de prelucrare sunt: salarii 100 lei, contribuţiile instituţiei la protecţie socială 30

lei, alte consumabile (aţă, etc) 20 lei.

5. Primeşte factura de medicamente în valoare de 3.500 lei şi o plăteşte din contul de disponibil

deschis la trezorerie. Înregistrează amortizarea unei ambulanţe în valoare de 400 lei. Ridică

numerar şi acordă un avans în numerar în sumă de 500 (300 lei pentru transport, 200 lei

pentru cazare) pentru a participa 2 zile la un congres organizat la Timişoara.

6. Achiziţionează un program informatic conform facturii în valoare de 2.000 lei. Achită

factura din contul de disponibil deschis la trezorerie. Înregistrează consum de medicamente

în valoare de 2.200 lei.

7. Achiziţionează un teren conform facturii în valoare de 30.000 lei în vederea construrii unei

noi clădiri. Achită factura din contul de disponibil deschis la trezorerie. Înregistrează factura

în valoare de 1.800 lei, reprezentând chiria aferentă spaţiilor închiriate terţilor. Încasează

factura în contul de disponibil deschis la trezorerie.

8. Înregistrează consum de medicamente în valoare de 2.200 lei. La inapoierea de la congres,

angajatul depunde decontul ce include: bonul de benzină 280 lei, factura de cazare 160 lei)

Numerarul neutilizat se restituie în casierie şi se depune în contul deschis de la trezorerie.

9. Se recepţionează lenjeriile. Ridică numerar şi achiziţionează timbre poştale în valoare de 100

lei. Încasează în numerar taxe de consultaţii în ambulatory în valoare de 5.000 lei.

10. Înregistrează factura de energie termică în valoare de 1.500 lei. Achită factura din contul de

disponibil deschis la trezorerie.Consumă timbre poştale în valoare de 30 lei.

11. Se înregistrează operaţiunile specifice închiderii.

Se cere:

a. Recunoaşteţi în contabilitate tranzacţiile menţionate.

b. Determinaţi valoarea disponibilului din venituri proprii.

c. Determinaţi valoarea plăţilor nete de casă.

d. Determinaţi valoarea activelor fixe deţinute de spital.

69

5.4 Model de bune practice – Disciplina Tehnologia Aplicaţiilor Office

Corelaţia competenţe profesionale – cunoştinţe şi abilităţi supuse evaluării

Fişele disciplinelor de informatică din portofoliul departamentului de Informatică de

Gestiune au ca scop dobândirea competenţelor şi aptitudinilor specifice identificate la nivelul

unor programe de studii în domeniul contabilităţii, dar şi în domeniul finanţelor, managementului,

marketingului şi economiei. Majoritatea acestor discipline au valenţe practice de a dezvolta

viitorilor studenţi economişti:

aptitudini de utilizare profesională a tehnologiei aplicaţiilor de tip Office;

aptitudini de proiectare şi utilizare a aplicaţiilor cu baze de date;

aptitudini de proiectare şi realizare a paginilor web;

aptitudini de programare orientată pe obiecte a aplicaţiilor de gestiune;

aptitudini şi competenţe de conceptualizare, proiectare, realizare, mentenanţă şi evaluare

a sistemelor informatice de gestiune;

aptitudini de alegere a unor soluţii informatice pertinente în acord cu specificul

întreprinderii;

aptitudini de a defini strategia sistemelor informaţionale, managementul evoluţiei lor în

contextul schimbării;

aptitudini de utilizare a tehnologiilor informaţionale specifice informaticii decizionale.

A. Competenţe profesionale aferente disciplinei:

Conform fişei disciplinei, Tehnologia Aplicaţiilor Office (abreviată TAO şi numită astfel în

continuare) îşi propune însuşirea conceptelor şi tehnicilor avansate privind utilizarea practică a

aplicaţiei Office de calcul tabelar, de către viitorii economişti. Disciplina are un profund caracter

practic, acela de operare profesională cu cel mai cunoscut instrument al informaticii utilizatorului

final de procesare şi de calcul tabelar (Excel 2013). Parcurgând această disciplină studenţii

dobândesc aptitudini de modelare a problemelor economice prin calcul tabelar, de interogare a

bazelor de date, de sintetizare a informaţiei, de prezentare a acesteia în formă grafică, de

simulare, optimizare şi previziune.

B. Cunoştinţe şi abilităţi supuse evaluării

Tema 1 - Procesorul de tabele Microsoft Excel 2013 – facilităţi generale cu aplicare în

domeniul financiar - contabil.

Operaţii de bază în foaia de calcul : foaia de calcul: celule; câmpuri; adresarea relativă şi

absolută a câmpurilor bidimensionale şi tridimensionale; introducerea datelor; serii de date;

introducerea formulelor simple şi matriceale; referinţa circulară; tehnici de copiere a formulelor

(inclusiv copierea formatelor, transpunerea datelor din câmpuri, conversia în valori).

Tema 2 - Formatarea spaţiului de lucru pentru personalizarea modelelor şi rapoartelor

financiare:

- Formate personalizate (Custom) pentru datele numerice : cu afişarea sau inhibarea zerourilor;

cu afişare de prefix sau sufix de tip şir de caracter pentru formate numerice (m, Kg, Tone,

etc); setarea culorii caracterelor; repetitor de umplere a celulei, pentru valori numerice, in

cazul utilizării de rapoarte ce utilizează tabele fără caroiaj; repetitor de umplere a celulei,

pentru şiruri de caractere, în cazul utilizării de rapoarte ce utilizează tabele fără caroiaj; cu

afişarea completă a datei calendaristice; cu format personalizat, cu operatori condiţionali; cu

eliminarea anumitor tipuri de intrări în formatul generic; cu format diferit în funcţie de natura

intrării pentru: numere pozitive, negative, zero, şiruri de caractere

70

- Formatarea condiţională a rapoartelor: evidenţierea valorilor peste medie; evidenţierea

produselor de asigurare cu valori ale vânzărilor peste medie; evidenţierea datelor calen-

daristice (zilnice, săptămânale, lunare, ale lunii curente, anuale, ale anului curent, pe

trimestre, semestre etc.); evidenţierea tendinţelor de creştere, descreştere sau de stagnare a

valorilor (vânzărilor); evidenţierea grafică a mărimii valorice (prin bare proporţionale cu

mărimea valorilor); punerea în evidenţă a unui rezultat în funcţie de completarea tuturor

valorilor ce conduc la acel rezultat; evidenţierea liniilor pare (sau impare) în tabele.

Tema 3 - Calcul tabelar matematic :

- Calcularea valorilor prin funcţii matematice şi condiţionale: Suma, Numărul, Media pentru:

valori (vânzări) care îndeplinesc o condiţie; valori pentru care preţul îndeplineşte o condiţie.

- Rotunjirea valorilor (constante sau reieşite din calcule) : prin adaos sau lipsă la 5 prin adaos /

lipsa la un număr de valori poziţionale; prin adaos / lipsa către cel mai apropiat multiplu de

rotunjire; formarea preţurilor psihologice.

Tema 4 - Calcul tabelar statistic :

Calcularea mediilor aritmetice, ponderate, geometrice, armonice, medianei; Numărarea elemen-

telor dintr-o serie de date numai dacă toate elementele îndeplinesc o condiţie; Calcularea

coeficientului de corelaţie între două variabile; Identificarea valorii celei mai frecvente dintr-o

serie de date; Identificarea prin formatare condiţională a unei poziţii într-o ierarhie (care a fost al

treilea cel mai mare / mic preţ ca mărime dintr-o serie de date); Punerea în evidenţă (prin calcule

şi/sau reprezentare grafică) a frecvenţei pe intervale valorice (chestionare, eşantioane etc.)

Tema 5 - Calcule condiţionale, verificarea conţinutului celulelor, afişarea informaţiilor

referitoare la celule sau câmpuri, tipuri de erori.

Abordarea operatorilor logici, abordarea logicii condiţionale: simple; cu condiţii imbricate (pe

tranşe simple, cumulative, progresive / degresive).

Tema 6 - Calcule cu date calendaristice şi calcule financiare:

- Specificarea elementelor de tip data calendaristică (zi, săptămână, lună, trimestru, semestru,

an); Calcule şi gestiune durată promoţii; Calcule pentru scadenţe şi promoţii (cu zile bancare,

diferenţa de zile): calcule cu fracţiuni din an, dobânzi la dată fixă;

- Calcule bazate pe anuităţi (valoare prezenă, valoare viitoare, mărimea plăţii, rata dobânzii);

întocmirea unui tablou de rambursare a unui împrumut; simularea mărimii plăţii prin variaţia

numărului de perioade şi a ratei dobânzii; calcule de amortizare pentru imobilizări corporale.

Tema 7 - Recuperarea informaţiilor conţinute de bazele de date, potrivit unei chei de

consultare.

Recuperare simplă; Recuperare cu test de existenţă a cheii de consultare în baza de date: căutarea

unei valori în raport de coordonatele relative ale unei cereri de interogare: exemplu: care este

preţul produsului cu un cod specificat; Probleme de transport, cu tarife diferite în funcţie de

destinaţie si cantitate transportată; Probleme cu gestiunea mai multor produse al căror preţ

conţine mai multe adaosuri în funcţie de magazinul din care provine; Probleme de identificare a

produselor încadrate într-o perioadă de promoţie; Problemă de gestionare a reducerilor

comerciale care se acordă dacă se depăşeşte o anumită cantitate comandată.

Tema 8 - Aplicaţii şi probleme cu coduri de produse, servicii şi elemente de tip şir de

caractere.

Disocierea unui element compozit (CNP, IBAN, etc.); Extragerea unui element dintr-un cod

compozit (cod de bare) si calcule (individuale sau de grup) cu elementul respectiv (ex: Extragerea

preţului produsului dintr-un cod compozit şi calcularea preţului mediu al produselor); Disocierea

codurilor compozite cu trepte fixe sau variabile; Formarea automată a adreselor de mail dintr-o

listă de personal; Concatenarea elementelor în formarea codurilor; Identificarea numărului de

apariţii a unui element într-un cod compozit; Înlocuirea poziţională a elementelor într-un cod

compozit (exemple de recodificări); Extragerea primului / ultimului element dintr-un cod

compozit; Recompunerea codurilor compozite cu trepte variabile.

71

Tema 9 - Gestiunea bazelor de date nerelaţionale.

- Validarea datelor: intrări unice în celule (fără duplicate); intrări în celule cu verificarea unor

condiţii îndeplinite de valorile din alte celule; intrări în celule, cu condiţionări de data

calendaristică (date promoţii, vârsta, an curent, lună curentă, zi curentă, un interval de timp,

etc); intrări in celule cu verificarea unui format de e-mail; intrări în celule cu liste derulante şi

condiţionări (se alege din lista produsul “z”, numai dacă acesta aparţine unei clase de

produse);

- Filtre simple de afişare a datelor;

- Sortarea datelor.

- Filtre complexe de afişare şi extragere a datelor: condiţionări : lista facturilor emise (în

ultimele 6 luni, în anul curent, în luna curentă, în ultima decadă, pentru care clientul a

beneficiat de un termen de graţie); extragerea elementelor cu valoare unică: clienţii care

au penalizări de întârziere la plată; subinterogări: lista produselor promovate odată cu

produsul X.

- Funcţii agregat: de exemplu : Suma valorică a facturilor încasate de la clienţii din Bucureşti în

ultimele 2 luni; Media valorică a facturilor emise în ultimele ”n” zile ale lunii precedente;

Câte facturi au fost emise către clienţii din Cluj şi Constanţa în trimestrul curent?; Care este

factura la care s-au aplicat cele mai mari penalităţi datorită nerespectării condiţiilor

contractuale?; Care este suma totală a majorărilor în anul în care s-au emis cele mai multe

facturi?

Tema 10 - Instrumente de asistare a deciziei :

- Generarea automată de rapoarte cu totaluri intermediare şi total general;

- Vizualizarea ierarhizată a datelor agregate;

- Sintetizări de date cu mai multe variabile (What-if Analysis );

- Gestiunea si parametrarea elementelor de grupare

- Analiza multidimensională prin tabela pivot: Sintetizări cu mai multe variabile; Sintetizări de

valori pe date calendaristice; Generarea unui raport de sinteză care să prezinte o analiză

comparativă între diferitele elemente funcţionale (sintetizări prin diferenţă sau raport, faţă de

un element de referinţă; Extragerea datelor dintr-o sintetizare;

- Consolidarea datelor;

- Scenarii de bugete;

- Negocierea unor valori optime prin tehnica valorii scop;

- Optimizări în condiţiile maximizării unei funcţii de utilitate: maximizarea profitului (pe baza

contului de profit si pierdere), a ratei rentabilităţii, minimizarea unor consumuri (cheltuieli)

- Previziuni: prin funcţii statistice de previziune (pentru una sau mai multe perioade);

previziuni prin grafice : previziune grafică a vânzărilor de produse pe ani şi pe puncte de

distribuţie.

Tema 11 - Analiză grafică prin reprezentări standard.

Tipuri de grafice (grafice de evoluţie, structură, simetrie, amplitudine, corelaţie etc.); Grafice cu

sursă de date ce provine din sintetizări şi agregări de date; Elementele unui grafic; Orientarea

graficelor; Adăugarea şi ştergerea seriilor de date; Reprezentări grafice mixte; Reprezentări

grafice ale corelaţiei dintre variabile (cifra de afaceri şi numărul de angajaţi); Grafice de tip pivot.

Tema 12 - Analiză grafică prin reprezentări avansate.

Reprezentarea grafică a marjelor de eroare; Reprezentarea evenimentelor (acţiunilor) în timp –

diagrame de tip Gantt: (cu exemplificare pe gestiunea în timp a obiectivelor unui proiect de

cercetare); Reprezentarea amplitudinilor (care au la bază sintetizări – cu eventuale restricţii - ale

unei baze de date: amplitudinea cursului EURO luând in considerare cursurile de schimb ale unor

entităţi bancare); Reprezentarea grafică a valorilor simetrice – prin piramida anilor (structura

vânzărilor de produse de asigurare pe sexe şi pe grupe de vârstă); Distribuţia valorilor prin

reprezentarea grafică de tip Gauss; Reprezentări grafice cu mărimi necomparabile (2 axe Y:

72

situaţia salariilor şi a numărului de angajaţi pe fiecare agenţie a băncii sau numărul agenţilor de

asigurare (la început şi la sfârşit de an) şi prin histograme verticale venitul mediu din distribuţii);

Reprezentări grafice in 2 axe X : volumul cheltuielilor şi al veniturilor realizate în anul 2011, pe

luni şi pe trimestre ale anului; Grafice dinamice cu valori ajustabile prin simulare cu ajutorul

controalelor de tip spinner (reprezentarea grafică a rentabilităţii degajată de un o investiţie,

urmărind o analiză grafică comparativă a veniturilor şi cheltuielilor generate de investiţia

respectivă); Analiza raportului dintre costul de producţie si preţul de vânzare.

Reguli de bune practici de evaluare la disciplina TAO

2.1 Evaluarea continuă

Evaluarea cu ajutorul calculatorului se poate realiza în timpul semestrului:

În laborator, fiind inclusă în programul obişnuit de instruire. Evaluarea constă în acest caz

din subiecte practice EXCEL rezolvate la calculator, în timp real (o oră).

Acasă. La TAO proiectul constă într-o aplicaţie Excel complexă ce conţine cât mai multe

elemente care au fost prezentate la curs, agregate într-un tot unitar. Această aplicaţie

rezolvă o activitate circumscrisă unui domeniu adiacent specializării studenţilor (finanţe,

contabilitate, marketing, management etc.) şi are niveluri diferite de dezvoltare (calcul

tabelar complex, interogări, validări, sintetizări, optimizări, previziuni, grafice).

Proiectul la TAO poate fi prezentat profesorului spre evaluare, notarea făcându-se ţinând

seama de următorii factori:

a. complexitatea proiectului şi a modului de agregare a datelor (30%)

b. modul în care studentul îşi prezintă tema proiectului şi facilităţile Excel incluse (20%)

c. cantitatea de date cu care studentul operează în proiect (10%), pentru a încuraja utilizarea

de mase mari de date;

d. modul în care studentul este capabil să reacţioneze în mod practic atunci când profesorul,

fie îi cere să refacă o facilitate prezentata deja (şi în prealabil ştearsă de profesor), fie să

rezolve o altă cerinţă, neprinsă în proiect, dar derivată (30%).

2.2. Evaluarea finală

Numărul de variante de subiecte

Se recomandă utilizarea pe intervalul orar de examinare la nivelul tuturor sălilor în care se

desfăşoară evaluarea, a cel puţin trei variante de subiecte de examen.

Formularea enunţului (cerinţelor) subiectelor de evaluare

Principiul recomandat este acela ca enunţul să conţină cerinţa de finalitate a rezolvării şi nu

modalitatea sugerată prin care să se rezolve subiectul (de exemplu, etapele rezolvării).

Evaluarea finală se face în prezenţa studentului.

Timpul alocat pentru rezolvare

Experienţa examenelor pe calculator recomandă o durată a unei examinări de 1,5 ore.

Criterii de notare a instrumentelor de evaluare şi testare

Criteriile de evaluare, conform fişei disciplinei TAO sunt:

LABORATOR: analiza şi gestionarea datelor din mini-aplicaţii MS Excel în domeniul financiar

cu respectarea principalelor categorii de cunoştinţe predate la curs şi seminar. Notele se acordă

73

pentru teste asistate pe parcursul laboratorului (cel puţin un test final în ultima oră de laborator şi

rezolvarea individuală a aplicaţiilor recapitulative). Procentul de ponderare a notei obţinute la

laborator în nota finală este de 30%.

EXAMEN pe calculator sub formă de test individual cu aplicaţii din domeniul specializării

facultăţii beneficiare cu respectarea principalelor categorii de cunoştinţe predate la curs şi

laborator. Procentul de ponderare a notei obţinute la examen în nota finală este de 70%. Nota

finală de promovare a disciplinei se calculează numai dacă la examenul pe calculator s-a obţinut

cel puţin nota 5 (cinci).

Stabilirea unui prag minim de acumulare a cunoştinţelor si de exercitare a aptitudinilor practice

de utilizare EXCEL

Pentru disciplina de TAO, standardul minim de promovare este gestionarea unor aplicaţii MS

Excel în domeniul financiar-contabil, cu urmărirea următoarelor obiective: aplicarea formatării

condiţionale; aplicarea funcţiilor matematice şi statistice de bază; aplicarea funcţiei condiţionale

IF, la nivel simplu şi în mod imbricat; utilizarea filtrelor simple; sintetizări de date prin tabela

pivot; reprezentări ale datelor prin intermediul graficelor de bază.

Despre punctajul subiectelor

O bună practică în evaluarea cunoştinţelor şi aptitudinilor de utilizare EXCEL este acordarea unui

punctaj egal la toate subiectele, indiferent de dificultatea acestora şi de gradul de agregare.

Numărul total de subiecte pentru o evaluare este de 6. Fiecare subiect este notat cu 1,5 puncte. În

interiorul unui subiect de 1,5 puncte, numărul de diviziuni recomandat este tot de 6, adică 0,25

puncte fiecare (recomandare pentru unitatea punctajului, în condiţiile în care există mai mulţi

corectori).

Distribuţia recomandată a subiectelor pe niveluri de dificultate sau agregare este:

Primele două subiecte – se recomandă a fi uşoare;

Următoarele două subiecte – se recomandă a fi de nivel mediu de dificultate;

Ultimele două – se recomandă a fi mai dificile, din punctul de vedere al rezolvărilor sau din

punctul de vedere al gradului de agregare a informaţiei (în trepte sau cascadă).

Punctarea rezolvărilor (rezolvări complete vs rezolvări parţiale).

La TAO, rezolvările neconforme sunt cele care fie nu funcţionează din punctul de vedere al

exigenţei sintaxei şi modului de agregare a formulelor Excel, fie funcţionează, dar returnează

rezultate incorecte. Pentru prima categorie de rezolvări, progresul subiectului se întrerupe,

deoarece se generează o eroare insurmontabilă. Dacă utilizatorul student anulează prin tasta ESC

operaţia sau formula greşită se pierde tot conţinutul rezolvării. Pentru ca rezolvarea să fie totuşi

punctată, în condiţiile în care evaluatorul acceptă acest compromis, se recomandă salvarea

rezolvărilor „eşuate” ca pe un şir de caractere. Profesorul evaluează textul salvat în celulă şi

acordă sau nu punctaj în raport cu gravitatea erorii. Evident, dacă se acordă totuşi punctaj, acesta

este în concordanţă cu procentul de corectitudine a formulei greşite.

Este la latitudinea evaluatorului dacă ia în considerare rezolvări parţiale, în care selectează şi

punctează doar ce se consideră corect.

Reguli privind desfăşurarea evaluării şi testării cunoştinţelor şi abilităţilor studenţilor

Programarea examenului de TAO

74

Programarea examenului de TAO ar trebui făcută din punctul de vedere al eficacităţii procesului

de învăţare – abilitare cu Excel la începutul sesiunii. Astfel, studenţii intră în sesiune cu abilitaţi

(deprinse recent) de utilizare Excel conforme cu cerinţele formulate la seminarii şi mai ales

recente, nealterate de suprapunerea informaţională cu alte discipline şi examene.

Despre fraudă

Examenul de TAO, datorită caracterului său practic, dar mai ales dispersiei studenţilor în foarte

multe săli cu calculatoare, izolate unele de altele, în clădiri diferite şi cu supraveghere uneori

necalificată (asigurată cu operatori) este susceptibil la multiple tentative de fraudă, unele

finalizate, altele nu.

Experienţa a demonstrat utilitatea pentru studenţi a examenelor la TAO în care este permisă

utilizarea HELP-ului. Scopul examinării nu este memorarea sintaxelor formulelor Excel, ci modul

lor de utilizare şi imbricare pentru rezolvarea unor contexte date.

Iată care au fost cele mai frecvente tentative de fraudă, întâlnite la evaluările finale ale disciplinei

TAO:

Substituţie de persoană;

Copiere pe reţea;

Copiere pe mail sau prin reţelele de socializare;

Copiere de pe un site dedicat rezolvării proiectelor, aplicaţiilor (RegieLive.ro/referate.ro)

Exemplu de subiect de examen la Tehnologia Aplicaţiilor Office

Proba pe calculator (examen)

Timpul alocat pentru rezolvare este de 2 ore.

Se acordă 1 punct din oficiu.

Cerinţa A = 1,5 p

Plecând de la o bază de date de personal dintr-o bancă comercială

Marca Nume

Prenume Data angajarii Salariul de

încadrare Departament

1001 Badea R. 18.feb.02 2.300 Internal Audit

1002 Cornea A. 02.mar.79 3.400 Compliance

1003 Lolev G. 10.oct.95 1.980 Operations and Transactions

1004 Manea N. 01.dec.75 3.290 IT

1005 Mondea V. 23.ian.68 4.500 Human Resources

1006 Popa A. 13.nov.72 5.700 Risk Management

1007 Popescu M. 02.apr.03 3.400 Legal

1008 Tataru I. 16.mai.94 2.497 Credit

1009 Vasilescu B. 04.mar.09 3.180 Cards

Să se realizeze pe domeniul "Marca" următoarea formatare condiţională: aplicarea unei

culori de fundal pentru angajaţii cu o vechime mai mare de 20 de ani

Cerinţa B = 1,5 p

75

Plecând de la următoarele date puse la dispoziţie de o bancă comercială unei persoane

fizice, care doreşte să facă un plasament

Suma depusă într-un depozit la termen 15.000 lei

Rata dobânzii (anuale) 6%

Perioada constituirii depozitului (cu capitalizare) 36 luni

Nr. luni luni 15 iunie 2015 ← Data constituirii depozitului

6 ? ← Data primei scadenţe (după 6 luni)

12 ? ← Data celei de a 2-a scadenţe (după 12 luni)

18 ? ← Data celei de a 3-a scadenţe (după 18 luni)

24 ? ← Data celei de a 4-a scadenţe (după 24 luni)

Să se calculeze datele la care depozitul ajunge la maturitate, ţinând cont de posibilitatea de

capitalizare a acestuia din 6 în 6 luni (1p) şi să formateze condiţional (Bold, albastru) datele

de scadenţă ce coincid cu luna curentă (0,5p)

Cerinţa C = 1,5 p

Plecând de la o bază de date de personal dintr-o bancă comercială

Marca Nume şi Prenume Data

angajării

Funcţia Departament Salariul de

încadrare 1000 Popescu Valeriu 03.04.1977 economist Internal Audit 1900

...... ....................... .................. ........................ ....................... ................

1012 Visan Viorel 09.08.1977 programator IT 1940

Să se calculeze salariul minim, maxim şi mediu pe funcţii de încadrare, şi să se reprezinte

grafic printr-o diagrama de amplitudine

Cerinţa D = 1,5 p

Plecând de la o bază de date de personal dintr-o societate comercială

Marca Nume şi Prenume Departament Funcţia Data

angajării

Salariul

de

încadrare 1000 POPESCU Viorel Contabilitate economist 29.12.98 1900

...... ......... ......... ...... 19.09.02 2250

1020 VISAN Alexandra IT analist 28.01.05 1910

Sa se recupereze din baza de date "Personal" prin consultare următoarele informaţii:

Funcţia şi Salariul de încadrare

Nume şi prenume Funcţia Salariul de

încadrare

POPESCU Viorel ? ?

Cerinţa E = 1,5 p

76

Plecând de la o bază de date cu imobilizări corporale, dintr-o societate comercială

Număr

inventar

Denumire mijloc

fix

Data punerii

în funcţiune

Valoare de

inventar 5478 AAA aaa 12.02.2010 2.924 lei

5479 BBB bbb 18.07.2010 1.548 lei

5493 QQQ qqq 05.01.2014 2.220 lei

5494 RRR rrr 12.01.2014 1.895 lei

5495 SSS sss 26.01.2014 2.466 lei

5496 TTT ttt 06.02.2014 8.659 lei

5497 UUU uuu 14.02.2014 4.580 lei

5498 VVV vvv 12.03.2014 3.699 lei

5499 YYY yyy 15.03.2015 1.000 lei

5500 ZZZ zzz 21.03.2015 1.545 lei

Să se calculeze valoarea de inventar medie pentru mijloacele fixe puse în funcţiune în anul

precedent

Obs: Mesajul de eroare #DIV/? va fi înlocuit cu zero

Cerinţa F = 1,5 p

Plecând de la o bază de date cu angajaţii unei societăţi comerciale

Marca Nume Prenume Data nasterii Filiala Data angajării

1000 POPESCU Viorel 01.01.1980 Ploiesti 29.12.98

...... ......... ....... ........ ......

1002 POPA Florin 30.05.1984 Bucuresti 13.11.91

Să se valideze domeniul "Nume şi prenume" astfel încât să admită intrări de tip text, în

care numele să fie editat cu MAJUSCULE, iar prenumele sa înceapă cu majusculă.

Exemplu de temă pentru acasă

Timpul alocat pentru rezolvare este de o săptămână.

Se evaluează în seminarul următor.

Să se completeze următoarele facilităţi de automatizare a unei fişe de pontaj lunar pentru proiecte

finanţate din fonduri europene:

77

Fişă de pontaj

Luna / anul:

Ianuarie

2015

Numele şi prenumele expertului ..........................................

Denumire Beneficiar (Lider de parteneriat) Academia de Studii Economice din Bucuresti

Cod / titlu proiect : "Armonizare prin inovare în evaluarea cunoştinţelor în

domeniul de studii contabilitate" - ARPI

Ziua[1] Titlul activităţii[2]

Nr. ore

lucrate

proiect 1 [3]

Interval orar

ore lucrate

proiect [4]

Nr. ore

lucrate

proiect 2[5]

Nr. ore

alocate altor

activităţi[6]

1 8

2 8

3 0

4 0

5 8

........ ..................................................... .................. .................. ................ ................

29 8

30 8

31 0

Nr. total de ore 0 0 176

Subsemnatul declar, sub sancţiunea Codului penal privind falsul în declaraţii şi a returnării sumelor încasate,

că informaţiile furnizate sunt adevărate şi corecte în fiecare detaliu şi înţeleg că AM / OI / OIR are dreptul

să-mi solicite documente doveditoare în scopul verificării şi confirmării acestora.

Numele expertului: ................................................................

Semnătură:

Dată: 30 ianuarie 2015

Cerinţe:

A) Prima coloană va afişa ziua lunii pentru care se face pontajul. Zilele sunt ajustate automat la

nivelul lunii, în sensul în care unele luni au 30 de zile, altele 31 de zile, februarie are 28 de

zile.

B) Se vor formata condiţional cu gri toate liniile ce aparţin zilelor de weekend din luna de

raportare.

C) Pe ultima coloană se va genera un număr de 8 ore pentru zilele lucrătoare şi 0 ore pentru

zilele de weekend ale lunii de raportare.

D) Numărul total de ore aferent ultimei coloane se calculează automat.

E) Data aferentă ultimei linii se va calcula automat ca fiind ultima zi lucrătoare a lunii.

78

Exemplu de proiect:

Timpul alocat pentru rezolvare este de 6 săptămâni.

Se acordă o notă ce ponderează activitatea de la seminar.

Fiecare student primeşte un chestionar cu ”n” întrebări, pe care trebuie să-l prelucreze utilizând

tehnici de sintetizare Excel. În exemplul dat se analizează 32 de întrebări.

Chestionar

Nr.

Crt Intrebare

1 Vârsta dumneavoastră ? ____________ ani

2 Nivelul dumneavoastră de educaţie

3 Am calitatea de:

4 Calitatea dumneavoastră în compania în care activaţi

5 În ce domeniu activează compania la care sunteţi angajat/pe care o deţineţi ?

6 În ce categorie se încadrează compania la care lucraţi/pe care o deţineţi ?

7 Vechimea dumneavoastră în muncă este:

8 Societatea la care lucraţi / pe care o deţineţi întocmeşte periodic următoarele rapoarte

9 Ce tip de raportări financiare anuale întocmeşte compania la care lucraţi:

10 Ce norme de raportare financiară utilizează societatea la care activaţi ?

11

Evaluaţi, prin notare de la 1 la 5, autorităţile ţi instituţiile pe care le consideraţi că au un rol în

stabilirea legislaţiei privind raportarea financiară anuală în România, dar şi cele care

consideraţi că ar putea influenţa modificarea legislaţiei din ţara noastră

...... Etc.

Fiecare student primeşte baza de date ce conţine 378 de răspunsuri la întrebări :

Cerinţe

A) Să se efectueze/genereze câte un nou sheet pentru fiecare răspun în parte şi să se

redenumească sheet-ul cu indicativul răspunsului (R1...R32);

79

B) Să se denumească în baza de date fiecare întrebare în parte, iar pentru întrebările cu

răspunsuri multiple fiecare item al acestora

C) În baza de date să se efectueze validări ale răspunsurilor la întrebări în sensul stabilirii

multimii de raspunsuri posibile.

D) În baza de date să se implementeze validările condiţionale ale răspunsurilor, în cazul

întrebărilor legate între ele;

E) Să se prelucreze întrebările chestionarului în fiecare sheet dedicat răspunsurilor. Prelucrarea

include sintetizarea datelor, calcularea abaterilor, tendinţelor şi analiza grafică. De exemplu,

pentru analizarea vîrstei respondenţilor s-a creat un sheet dedicat în care s-a calculat

frecvenţa atât pe fiecare an de vârstă, cât şi pe intervale, cu analiză procentuală şi grafică.

Figura următoare ilustrează un astfel de demers.

80

Bibliografie

o Academia de Studii Economice din Bucureşti (2015) Metodologiei de organizare şi

desfăşurare a examenelor de finalizare a studiilor universitare de licenţă şi masterat în cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti disponibil la http://mefc.ase.ro/licenta-

baza-legislativa-2 accesat la data de 22.05.2015

o Academia de Studii Economice din Bucureşti (2014) Regulament privins activitaea

didactică pentru studiile universitare de licenţă disponibil la http://mefc.ase.ro/Media/

Default/baza%20legislativa/Regulamentlic2014.pdf 13.05.2015 accesat la data de

30.04.2015

o Albu, N., Bunget, O., Muller, V.O., Stanciu, A. (2014), Evaluarea cunoştinţelor în domeniul

contabilitate. O analiză a practicilor şi implicaţii pentru profesia contabilă, Revista Audit

financiar nr.1, pp. 57-63

o Cucoş, C.(2008) Teoria şi metodologia evaluării, Ed. Polirom

o Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune (2014), Ghidul privind elaborarea şi

prezentarea lucrărilor de licenţă şi a disertaţiei din cadrul Facultăţii de Contabilitate şi

Informatică de Gestiune disponibil la http://conta.ase.ro/evenimente/important-ghid-privind-

elaborarea-si-prezentarea-lucrarilor-de-licenta-si-a-disertatiei accesat la data de 02.06.2015

o Houart, M. (2009) Étude de la communication pédagogique à l’université à travers les notes

et les acquis des étudiants à l’issue du cours magistral de chimie. Thèse de doctorat en

Sciences, Facultés Universitaires Notre-Dame de la Paix, Namur

o International Accounting Education Standards Board (2012), IES 6 Initial Professional

Development – Assessment of Professional Competence (Revised)

o International Accounting Education Standards Board (2014), Development and Management

of Written Examinations, Based on the Practices of Selected IFAC Member Bodies,

Information paper (revised)

o Lee-Davies, L(2007) Developing Work and study skills, Thompson, Londra

o Ministerul Educaţiei şi Cercetării (2011) Ordinul nr. 5703/2011 privind implementarea

Cadrului national al calificărilor din invăţământul superior, publicat în M.O. nr. 880 BIS din

13 decembrie 2011

o Pâinişoară, I.O.(2009) 59 de principii de pedagogie practică Ed. Polirom

o Smith E.R., Mackie, D.M.( 2007) Social Psychology, Psychology Press, New York

o Stanciu Andrei (coordonator), Albu Nadia, Blidişel Rodica, Bunget Ovidiu, Calu Daniela

Artemisa, Dumitru Mădălina, Feleagă Liliana, Gorgan Cătălina, Ionescu Bogdan, Muller

Victor, Mustaţă Răzvan, Ştefănescu Aurelia, Studiu privind eficacitatea metodelor de

validare a învăţării şi armonizarea metodelor de evaluare în domeniul de studiu contabilitate,

Editura ASE

o Tănase, M.(2011) Evaluarea-componentă esenţială a procesului instructiv-educativ,

Braaşov, disponibil la https://tanaseexpert.files.wordpress.com/2011/11/evaluarea-compo-

nenta-esentiala-a-procesului-instructiv-educativ1.pdf accesat la data de 15.04.2015

o Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca (2013), Regulament privind activitatea pro-

fesională a studenţilor (nivel licenţă şi master) din Universitatea Babeş-Bolyai în baza Sistemului european de credite transferabile (ECTS) disponibil la http://www.ubbcluj.ro/ro/

studenti/files/invatamant/Regulament-activitate-profesionala-ECTS1-9-12-2013.pdf accesat

la 17.04.2015

o Universitatea “Ovidius” din Constanţa (2014), Regulament de evaluare a cunoştinţelor şi

competenţelor studenţilor disponibil la http://univ-ovidius.ro/images/-docs/regulamente/v1/

Regulam%20evaluare%20cunostinte%20competente%20studenti.pdf accesat la 3.06.2015