Doru Davidovici - Aripi de Argint

169
DORU DAVIDOVICI ARIPI DE ARGINT Partea întâi. Cursa de Atena a întârziat două ore, timp nefavorabil, m-am învârtit prin aerogară fără să întâlnesc pe nimeni cunoscut, tabla de afişaj „SOSIRI” vântura aripioare negre care pentru mine nu însemnau mare lucru: Stockholm, Praga, Varşovia. Abou-Dhabi. M-am rezemat de un cântar imens la care veneau pasageri să se cântărească cu bagajele lor, am stat uitându- mă la salturile acului roşu până când diferenţele între greutatea apreciată rapid din ochi şi cea indicată pe cadran au scăzut sub două kilograme. Erau sub cristalul gros al cadranului cilindrii din aramă lustruită, tijele pistoanelor lunecau uns în cilindrii aceia, mişcau o cremalieră, învârteau o grămadă de roţi dinţate, totul se termina în şurubul fără sfârşit care rotea acul indicator. Am greşit o singură dată, la o englezoaică, păr alb-roşcat, pistrui, taior de tweed, niciodată n-am crezut că o femeie poate cântări atâta, cântărea, şi pe urmă, când au pus lângă ea pe platforma din metal striat un sac de piele galbenă, acul a mişcat încă puţin şi s-a oprit în limitator. M-am dezlipit de cântar, am urcat scara în spirală sus, la bar, am băut Pepsi, am mâncat sandvişuri cu şuncă şi brânză, peste brânză puneau mărar tăiat mărunt, era grozav. Avionul lui Chioru a pus roţile când începea să se întunece, s-a aprins balizajul acela de paradă, IL-ul plutea dinspre radiofar pe un covor rulant de lumină, a trecut pragul pistei, redresa, cauciucurile au chelălăit pe beton, botul rotund a basculat, a coborât, motoarele urlau pe pas invers, gata, încă o aterizare reuşită în carnetul de zbor al pilotului prim, al pilotului secund, o jumătate de aterizare reuşită pentru fiecare pilot. Chioru a traversat holul aerogării stârnind obişnuitul freamăt printre pasageri, pasagere, capul sus, privirea pierdută în depărtări sub cozorocul şepcii cu insigna TAROM în aur şi email albastru pe fond negru, asta-i, la regie ne tăiau, cămaşa albă strălucea pe bleumarinul uniformei, ţinea spatele incredibil de drept; spatele prins în chingi, încovoiat pe comenzi în cabina blindată, înghesuită, ermetizată, prelins sub cupola de plexiglas. — Salut, am spus. Era lângă uşile automate, uşile se deschideau, i-a trebuit ceva timp să audă, să înregistreze, să decodifice, s-a oprit uitându-se la mine, uşile au glisat lin, s-au închis la loc.

description

Mari enigme ale tiintei. Extraterestri ne-au vizitat?

Transcript of Doru Davidovici - Aripi de Argint

  • DORU DAVIDOVICI

    ARIPI DE ARGINT

    Partea nti. Cursa de Atena a ntrziat dou ore, timp nefavorabil, m-am nvrtit prin aerogar fr s ntlnesc pe nimeni cunoscut, tabla de afiaj SOSIRI vntura aripioare negre care pentru mine nu nsemnau mare lucru: Stockholm, Praga, Varovia. Abou-Dhabi. M-am rezemat de un cntar imens la care veneau pasageri s se cntreasc cu bagajele lor, am stat uitndu-m la salturile acului rou pn cnd diferenele ntre greutatea apreciat rapid din ochi i cea indicat pe cadran au sczut sub dou kilograme. Erau sub cristalul gros al cadranului cilindrii din aram lustruit, tijele pistoanelor lunecau uns n cilindrii aceia, micau o cremalier, nvrteau o grmad de roi dinate, totul se termina n urubul fr sfrit care rotea acul indicator. Am greit o singur dat, la o englezoaic, pr alb-rocat, pistrui, taior de tweed, niciodat n-am crezut c o femeie poate cntri atta, cntrea, i pe urm, cnd au pus lng ea pe platforma din metal striat un sac de piele galben, acul a micat nc puin i s-a oprit n limitator. M-am dezlipit de cntar, am urcat scara n spiral sus, la bar, am but Pepsi, am mncat sandviuri cu unc i brnz, peste brnz puneau mrar tiat mrunt, era grozav. Avionul lui Chioru a pus roile cnd ncepea s se ntunece, s-a aprins balizajul acela de parad, IL-ul plutea dinspre radiofar pe un covor rulant de lumin, a trecut pragul pistei, redresa, cauciucurile au chellit pe beton, botul rotund a basculat, a cobort, motoarele urlau pe pas invers, gata, nc o aterizare reuit n carnetul de zbor al pilotului prim, al pilotului secund, o jumtate de aterizare reuit pentru fiecare pilot. Chioru a traversat holul aerogrii strnind obinuitul freamt printre pasageri, pasagere, capul sus, privirea pierdut n deprtri sub cozorocul epcii cu insigna TAROM n aur i email albastru pe fond negru, asta-i, la regiene tiau, cmaa alb strlucea pe bleumarinul uniformei, inea spatele incredibil de drept; spatele prins n chingi, ncovoiat pe comenzi n cabina blindat, nghesuit, ermetizat, prelins sub cupola de plexiglas. Salut, am spus. Era lng uile automate, uile se deschideau, i-a trebuit ceva timp s aud, s nregistreze, s decodifice, s-a oprit uitndu-se la mine, uile au glisat lin, s-au nchis la loc.

  • Cum e Atena? Am ntrebat. O grmad de motocicliti, a spus Chioru. Tipi cu Honde nichelate se vr peste tot, urc pe trotuar, i-ar plcea grozav acolo, printre maini, case,oameni, nici nu le vezi ochii, poart cti nchise, de cosmonaut, cu vizoare fumurii. Restul Acropole, Fidias, cafenele astea vin mai trziu, i numai dup ce te-ai obinuit cu motociclitii aceia. Vrei gum de mestecat? N-am vrut. Am nchis ochii, ncercam s vd oraul plin de motociclete nichelate. Sunt i trsuri, m-a informat Chioru, trase de cai care pe ploaie poart pelerine strvezii din plastic. De la hotel la aeroport am mers cu trsura, pentru c n-am reuit s prind nici un taxi, i la Atena plou, de ieri plou ntruna. Am aterizat i am plecat pe ploaie. i la noi a plouat azi, am spus. Cum se cheam aeroportul din Atena? Athena Central, s mori de rs. Cu pista n serviciu pe nu mai tiu cte grade, elevaie 90, n picioare, evident, sistem ILS i aa mai departe. Eti cu maina? Eram. Am ieit, luminile portocalii din vrful stlpilor nali au fulgerat scurt n tresele de pe mnecile uniformei TAROM; patru trese, patru fulgere mititele, comandant de aeronav. Peste umrul lui Chioru, dincolo, de betonul balustradei, am vzut spinarea uria, ampenajul avionului. Vedeam i planul stng, motorul exterior, nasul elicei, pale negre ieeau din coiful de dural. Avionul, avea ceva incert aa cum sttea n faa aerogrii i l vedeam pe buci, ceva de lucru definitiv terminat. Ceva care, chiar luat de la capt, n-o s mai fie niciodat la fel. Cred c ceva trist, tocmai pentru c se termina att de definitiv. Aa cum numai un zbor poate s se termine, i niciodat alt zbor nu o s fie la fel. M-am ntors s spun, Chioru privea i el avionul numai c l vedea altfel dect mine, asta se cunoate imediat. N-am mai spus nimic.Ne-am uitat doar la avion, i fiecare l-a vzut n felul lui. Dincolo de IL, n poriunea luminat a platformei, siluete mici se nvrteau lng un Boeing 707; s-au aprins luminile de poziie, hublourile n lungul fuselajului, a trecut prin cabina piloilor un licr stins, verzui. Cursa de New York. Unde i-e maina? Am cobort rampa, Dacia albastr atepta ghemuit sub un pilon masiv, fier, ciment turnat peste fierul acela, totul mbrcat n travertin poros; porneam motorul, a venit dinspre pist un uierat lung, ascuit, ptrunztor, ncercau motoarele Boeingului. Ce., a nceput Chioru, s-a poticnit, ncerca s-i aranjeze picioarele nesfrite sub bordul mainii, adic vreau s ntreb cum o mai duci a spus. Ce mai faci? Am rs, rdeam strmb, am rspuns c nu st n obiceiurile lui s ntrebe ce mai fac, a rs i el, a spus c nici n obiceiurile mele nu st s-l atept la aeroport, cnd se ntoarce din curs. Tu, a zis, care nu atepi niciodat pe nimeni. Veneau maini din dreapta, din stnga, orbeau farurile, am gsit greu loc n coloan, am nit sub un bot lustruit, viraj scurt spre Bucureti, tipul

  • din spate a aprins faza lung, ne-a inut aa pn am trecut podul peste linia de centur. ? Chioru locuia ntr-o pdure de mesteceni, adic pereii camerei erau acoperii din tavan pn jos cu un tapet uria, tapetul acela era fotografia n culori a pdurii toamna, cnd trunchiurile albe sunt mai albe ca oricnd i dungi negre adncesc cearcne ntunecate pe trunchiurile albe, i frunze roii, galbene se amestec blnd cu frunze nc verzi i cu cenuiul stins al dealurilor din spatele pdurii; sub tlpi, pe parchetul lustruit, foneau frunze uscate. Uite, a fcut Chioru, a scos din geanta elegant, mi-a aruncat cutia galben-rocat cu etichet alb, verde, uite ceaiul tu Pickwik. Twinings, Lipton, nu aveau. Mrcile tale preferate, se pare c le prefer i poporul grec. S-a cscat un dreptunghi luminos printre mesteceni, ua de la sufragerie. Salut, a spus Maria. nalt, tot subire, tot blond, cum o tiam de la ultima ntlnire. A mai spus o dat salut, special pentru Chioru, m-am lovit de etajer, ceasul de pe raft s-a cltinat, l-am prins, Maria era exact genul de fat care m face s m mpiedic de covoare, s m lovesc de mobile, s m simt mic i cu minile crescute aiurea. Ne-a pupat, mirosea a cafea, a rs: Nu m-am gndit c l aduci i pe pilot. Nici el nu cred c s-a gndit, a explicat Chioru, care tie cam tot ce ar fi de tiut despre mine. N-are unde s doarm, a spus. La mama, numram pe degete, la sora mea cea mare sau la sora mijlocie. La tot felul de prieteni i prietene, plus hotelurile, n main. Nu v facei probleme cu mine, am unde s dorm. Au lucit ochii lui Chioru sub pleoapele umflate, n regul a spus Maria, splat pe mini i la mas; a plutit ceva n aer, s-a ntins ntre noi, s-a lsat moale la loc. Alt dat. Niciodat. Habar n-aveam ce caut acolo. Pentru ce am plecat de la regiment. De ce m-am dus s l atept pe Chioru la aeroport, de ce am urcat sus cu el, de ce rmneam la mas. O grmad de de ce-uri. Am ridicat din umeri, ne-am dus dincolo s mncm. Asta se ntmpla n Hawai, se sprgeau bubuind pe doi perei taluzuri nalte, pe ceilali doi creteau palmieri regali, soarele imens, rou, mohort, apunea perpetuu n spatele palmierilor zimnd negru siluetele subiri. Chioru cumpra cu dolarii lui de pilot de linie tapete uriae, camera cealalt era undeva prin Alpi, buctria lng Tokio, oglinda din baie se proptea n coli uriai, de mors. Mncam, adic Maria a pus pe mas nc o farfurie, un pahar, tacmuri,a zis din nou bancul cu bumerangul dei nu era nici o nevoie, australianul care vroia s cumpere un bumerang nou. Dar nu putea s scape de cel vechi,i tot timpul m simeam ngrozitor de prost, pentru c niciodat nu e plcut s vd cum m adaug la lucruri aranjate odat pentru totdeauna. Tacmul n plus pe masa pus pentru ei doi farfurii, furculie i restul pe ervete albe de oland la capetele mesei lungi, nguste, lustruite, sfenicul cu dou brae din mijlocul mesei. Nici mcar nu puteam s cer scuze.

  • Cum e Atena? A vrut Maria s tie dup ce am terminat masa n tcere, i am splat vasele n Japonia, pe urm am but ceai Pickwik, i stteam eapn n fotoliu, sub palmieri, i Chioru i-a rspuns altfel dect mie, a spus: Atena e un ora alb vzut din aer, i cenuiu de jos. i Acropole, asta se vede de oriunde, n lungul strzilor, printre case, de fapt sunt dou dealuri cu resturi glorioase, att doar c Acropole e mai vestit. Avea dreptate, mai trziu am fost i eu la Atena, dar asta se ntmpla dup ani, am lsat marea n urm, rmul, pmntul stncos, nu att stncos arid, sterp, pe urm pata alb a oraului, dealuri, ruinele de pe dealuri. Totulsub soare, dureau ochii de alb strlucitor, viraj pentru intrare n schem, acele de la ILS s-au adunat n centrul cadranului, se intersectau exact la mijloc. N-am aterizat pe Central, ne-au trimis pe Elefsis, aeroportul adpostit ntre dealuri de cret, am corectat panta, pista galben, urme negre de cauciucuri pe galbenul ters, s-au adugat urmele noastre. Am luat o trsur,bineneles, jos oraul se estompa ntr-un voal subire de praf, funingine, fum,ceaa caustic care mnnc nasul cariatidelor. Care surp coloane nesurpate de vreme, drm boli, trimite la loc n pmnt marmura ieit din pmnt. Strzile erau pline de oameni bronzai, umeri goi, sacoe agatede umerii goi, blugi, plrii trsnite. Prvliile trimiteau copertine din prelat vrgat alb cu rou, alb cu albastru, pn dincolo de marginea trotuarului. Cnd traversam, vedeam n lungul strzii, printre case, dealuri ncremenind timpul cu ruinele lor. Acropole i cellalt. Dar asta a fost mult mai trziu, au trecut ani, s-au ntmplat lucrurile care trebuiau oricum s se ntmple, i altele, care n-ar fi trebuit deloc s fie. Povestea cu poligonul, pe care atunci, la Chioru, nici nu o bnuiam, era de mult rmas n urm cnd am aterizat eu la Atena, n seara aceea ns mi-a rmas oraul alb din aer i cenuiu vzut de jos, i am spus n treact, cnd Chioru a ntrebat ce mai e nou la regiment, am spus: Nimic. Pregtim o grup de trageri, pentru concurs. Asta e nimic la tine? Tragi i tu? S-a interesat Maria. Am rs, terminasem Academia Militar n var, asta nsemna doi ani fr zbor, ncercam s-mi reiau antrenamentul, s ndeplinesc baremele de clasificare, n-aveam ce cuta n grupa de trageri. Cine merge? Grig, am spus, estosu, Peo. Pe ceilali nu-i tiu. Cum se trage? A ntrebat Chioru, am ridicat din umeri, mai greu ca ultima dat. Mai greu dect s-a tras vreodat, inta zboar la nlimea minim de descoperirea radiolocatorului de bord, chiar mai jos. Prietenul meu n-a mai ntrebat nimic, nu era nevoie. tiam amndoi cum e cnd inta zboar jos, i cum funcioneaz tehnica n condiii limit, i cum se lanseaz rachetele n condiiile astea. tiam mai multe dect ne-ar fi plcut s tim. Poligonul, i restul. Ce nseamn poligonul, rspundere. ii minte, a spus Chioru, ineam, grupa noastr de trageri, acum cinci ani, nainte de plecarea lui la TAROM. nainte ca medicii, i tot ce a urmat dup

  • aceea, m rog. Cnd am trit, am zburat un an i timpul curgea ncrcat la saturaie cu chestia asta de care se face atta caz, rspundere, i ce se ntmpla la sfrit. Dup ce reueam s fim mai buni dect ceilali, sau alii reueau s fie mai buni dect ceilali i noi rmneam doar o parte din acest ceilali. Am trit, am zburat. Toate la timpul lor, a filosofat moale Chioru. A venit Maria nfurat n ptur, s-a aezat pe divan, am tcut aa, ntrei, pn cnd linitea a ncetat s mai fie linite. Pn am nceput s auzim, n tcerea aceea, fitul apei n evi, scritul parchetului la vecini, zgomotul tramvaiului peste trei strzi. Cum respiram, fiecare dintre noi. Era aproape ca acum civa ani, pe aerodrom. Ne-am dus la buctrie, am but ceai, Chioru mpingea geografia tare departe, povestea despre o strad anume din Karaci, despre Copenhaga i cum se vine la aterizare pe un aerodrom afurisit, instalat ntr-o vguna din munii Tasmaniei. Nu fi suprat pe Maria, spunea Chioru a doua zi, dup ce ne-am sculat i fceam gimnastic, ridicam de treizeci de ori fotoliul de lng televizor, i nc, am fcut treizeci de genoflexiuni cu fotoliul n brae, nu fi suprat pe Maria. De ce s fiu suprat? Pentru asear. Pentru cum a fost asear, i pentru cum este ea n general, chestie de structur, nu lua lucrurile dect aa. ine la tine, n felul ei. i eu in la ea n felul meu, l-am ncredinat, n felul meu, in la toat lumea. Mai aveam s m las jos, s m ridic de cincisprezece ori cu fotoliul n brae. Ce faci azi? N-aveam mare lucru de fcut dup ce terminam genoflexiunile. S dau eventual un telefon mamei, s centrez roile Daciei, s plec la regiment, seara intram n alarm spuneai c stai prost cu zborul s-a ncruntat Chioru, conductor de zbor am explicat. Cel care, cnd se d alarma, fuge la turn, urc scara nesfrit, pornete staiile i aprinde balizajul. Ai ajuns bine a spus Chioru. Am ridicat din umeri, nopile din celula de alarm. Nopile mele din celula de alarm, ntrerupte brutal de soneria telefonului, m mbrcam greu,aiurit de somn, costumul din kapron m cuprindea spasmodic, picioarele, mijlocul, umerii, casca ermetic, fermoare late clnneau n lumina viorie a neonului. Ieeam nedezmeticit n noapte. ntunericul rece, ncordat, era strpuns de faruri, lumini roii, verzi, albe, vocile tehnicienilor, strigte nbuite. Strigte tnguitoare de psri de noapte, chiar aa se cheam pasrea aceea, strig. Un fel de bufni. Fuselajul desprins din bezn n lumina slab a lanternei, cifrele roii pe dural preau negre, terse, adncite n metal. Raportul repezit al tehnicului, m legau chingi late de noapte, de metalul nc rece. Freamtul nedesluit al bordului, cnd cuplam contactele. Becurile roii, ecrane mititele pe bordul cabinei, galbene, verzi, astea erau

  • culorile nopilor de alarm. Porneam motorul, avionul se trezea la via poticnit, primele rotaii moi ale turbinei, l simeam trepidnd, ntinzndu-se sub dural, focul camerelor de ardere, aveam fizic senzaia curentului n circuite, creteau presiuni, hidraulic, uleiul, prin conducte acoperite cu emailgalben-deschis curgea petrol limpede ncins la optzeci de grade. Fremtau convertizoare, metalul trepida surd, clipea bordul cuprins de viaa electronic, special, n cti auzeam convorbiri scurte, confirmri nbuite, Ruleaz, 013, trefla giroorizontu-lui, busola, simeam ateptare dincolo de metal, personalitate de avion; pentru c o alctuire att de complex simea mcar ceva n afara mea avion devenit nsui. Aa erau avioanele pornite nntunericul ncordat, coboram cupola, noaptea se nchega n cerul cabinei, maneta de zvorre, ermetizam, m nchideam definitiv n sfera de plexiglas,metal nviat, lucrurile se ntmplau simplu i pentru totdeauna, m aveam n mn. Pe mine, avionul, lucrul pentru care eram n avion. Scoal, a spus Chioru, flutura degetele n faa ochilor, nu stai toat viaa la turn. Reintri n form, gata. Am lsat fotoliul jos, abia acum, l-am pus la locul lui lng televizor, m-am ntins, am plecat la baie s fac du. Tu a spus Chioru mai trziu, eram la mas ai rmas ca n coala militar. Entuziast, te bucuri pentru ce faci ntotdeauna la fel. Urci de fiecare dat n avion cum ai urcat prima oar. i plng pe cei care n-au rmas ca n coala militar, am zis cu gura plin. Cu mine e altceva. N-am putut s mai fac pe pilotul de vntoare. E acelai, lucru, am spus. Exist dou modaliti de abordare a zborului. O infinitate. Dou eseniale. Restul sunt doar variante. Prima, a fcut Chioru. Pilotul romantic. A doua, am spus. Pilotul flegmatic. Tu. Urci n avionul la mare i alb mestecnd gum, dar pentru c ai spectatori. Tot felul de stewardese. nuntru eti ghemul necesar de draci, pentru c altfel nu se poate. Pentru caltfel ai cdea cu avion cu tot imediat dup decolare. Nu zu?! A fcut Chioru. i cu o sut de pasageri. Du-te naibii, am spus. Mcar ntre noi putem fi limpezi. Nu s ne tremure mna pe man, dar s fie foarte clar c facem un lucru formidabil. Pe care puini sunt n stare s-l fac. Unde ai nvat vorbele astea? Vai ce prost eti! Unul din puinele lucruri care nu pot fi fcute n treact, ci numai dinuntru. Ceva sacru, a ntrerupt solemn Chioru. Ceva sacru, am spus, de fapt n-am spus, gndeam numai, pe urm am reluat: pentru tine povestea asta, cnd zbori, e ceva ntre dou staturi pe pmnt? Sau stai la sol ntre dou zboruri? De aici pleac totul, chestie de optic.

  • Chestia cu paharul pe jumtate plin, care de fapt e pe jumtate gol. Unde te-au nvat s vorbeti aa frumos? Nu mai f pe nebunul. tii foarte bine c niciodat nu e cum a fost. C nici o decolare, i ce e pe sus, i mai ales nici o aterizare nu seamn cu alta. M rog. Nu e vorba de crispare. De mobilizare, a zis Chioru. Toate resursele, i nc ceva pe deasupra. S cobori stors din avion. Aa se cuvine. Ce rmne pentru viaa de jos? Aia cu picioarele pe pmnt? Aia. tii, am spus, nici nu cred c vreau foarte mult s fiu cu picioarele pepmnt. ? Am trecut pe sub o barier care se lsa, lmpile roii, sunetul clopotuluitrecea de ploaie, intra prin geamurile mainii, ding-dong, braele vrgate alb-rou coborau, dincolo de pdure am vzut fumul locomotivei. Nu aveam timp s opresc, oseaua ud, lucioas de ap, am accelerat, simeam roile trecnd peste ine, peste pietrele ascuite dintre ine. Dup barier era o curb strns, acolo am derapat, nu mult, am luat curba aceea piezi, mprocnd ap n toate prile. S-a trt n spate trenul lung, rou-murdar, pe platforme joase erau ancorate lzi uriae cu lemnul umflat, decolorat lucios de atta ap. Am fcut mai puin de jumtate de or pn la intersecie, drumul din fa ducea la aerodrom, drumul din stnga mergea ntre plopi nali spre aeroclub, pe drumul din dreapta habar n-am unde ajungeam. Nu ajungeam nicieri pe drumul din dreapta. Se afunda, indecis, nspre dealuri. Dincolo de dealuri curgea fluviul, apa fcea un cot uria cuprinznd cmpia, aa c mergnd spre aerodrom i depind aerodromul, oraul, pn la urm tot la fluviu ajungeam. La podul acela potcoav de lumin, care noaptea se vede din aer de la patruzeci de kilometri. Am trecut prin intersecie, plopii din stnga au biciuit, parbrizul cu siluete lungi, negre, chelite de frunze galbene; frunzele erau pe jos, pe asfalt,se lipeau pe cauciucurile mainii, galben pe negru, pe caroseria vopsit albastru. Asta se cheam octombrie, am spus: plopii lucioi de ap, frunzele lipite pe main. Gndurile, lipite pe creier. Am rsucit volanul, s-a terminat asfaltul, roile plesneau plci din beton cu rosturi negre, fire lungi de smoal ntre ele, era aproape ca pe pist. Intram pe aleea dintre blocuri, erau ase case lungi cu ziduri groase i camere nalte sub acoperiuri uguiate, acoperite cu igl. Cetui proletcultiste aliniate pe dou rnduri, nirate n lungul aleii betonate, cu un singur etaj i coloane ltree la intrare. Totul se ntmpla ntr-o pdure de salcmi, dar acum salcmii erau goi, bolnavi, muiai de ap, negri ca plopii de pe osea. Am urcat srind cte dou treptele din ciment, de unde auzeam muzic, de la Mrin, cheia n broasc, s-a deschis ua care niciodat nu se

  • nchidea foarte bine, acolo locuiam, n dou camere albe cu arme vechi atrnate pe perei, acas. Am aruncat blugii, puloverul jilav, intram n uniforma albastr, vulturul din argint de pe piept a lucit palid n lumina cenuie. Stteam fr s aprind lumina, am rmas n picioare n mijlocul camerei, s-a strecurat sub u muzica de pe scar, a venit la mine. O chitar cu sunete limpezi, puin tremurate. M-am gndit la Chioru, la avionul lui alb cu patru motoare, la ce am de fcut n seara asta. Scrneau frne pe beton, bocanci soldeti urcau scara lsnd urme ude, au zburat sunetele limpezi, s-au risipit n amurgul jilav. Am srit n picioare, rrr -smulgeam n fug scurtamblnit, apca din cuier, porthartul, am deschis ua, oferul microbuzului se desfta proptit n sonerie. A zmbit, a ntins mna s ia porthartul. Credeam c dormii. n microbuz era totdeauna cald, mirosea a cauciuc, vopsea ncins, benzin ars. Lng blocul 3 ne atepta Mihai, salut salut, am intrat n unitate. Maina mergea prea repede pentru cimentul ud de sub roi, pentru ploaia venit din toate prile, s-au aprins farurile, ridicau n faa parbrizului un perete opac, argintiu, auriu. Intram pe bretel, avioane sub huse ntrite, lustruite de ap, ateptau aliniate spre celula de alarm; am trecut pe lng santinele negre, ursuze, ngropate n pelerine imense din foaie de cort. Am cobort la zebr, microbuzul l-a dus pe Mihai mai departe, la avion; ptratele alb-rou se ntindeau, se amestecau de atta ap. La staia meteo nu era nimeni, telexul clmpnea cifre negre-albastre pe hrtia alb, ultimul meteor atepta sus n turn, pus cu grij pe pupitrul conductorului de zbor, sub microfon, n difuzoare rotunde fonea eterul, sunetul scurt, gros, deprtat, nsemna o descrcare ntre nori umplui la saturaie cu electricitate pozitiv, electricitate negativ, s-a ntins o lumin lat, albastr, ntre cele dou electriciti; s-au scurs una n alta, s-au fcut la fel. S-au anulat ntre ele, nu mai rmnea nimic. S-au topit, n lumina aceea albastr. Pe hrile transmise by satelitte un trifoi cu patru foi mult rsucite spre stnga traversa n tromb Europa de la nord-vest la sud-est, aducnd ploaie i frig din Atlanticul de Nord. Am ridicat gulerul ubei, atunci a trosnit iar n difuzor, au bzit convertizoare, pe tabloul staiei radio a tresrit, s-a zbtut n ritmul cuvintelorun ac lung, negru, subire. Turnule, 256, control. Am apucat microfonul, am apsat butonul de emisie: Bine, am spus. Te aud bine. Cinci cu cinci. i eu te aud bine. Din vrful turnului cu geamuri din cristal vedeam neclar supersonicul, peste biuta topit de ploaie, peste derivele liniei de avioane; am crezut c vd silueta ntunecat din cabin. Trecem pe canalul patru, a spus Mihai. Confirm. Am trecut pe canalul patru, i pe urm pe celelalte canale, am vorbit cutoat reeaua, radiolocatorul de aterizare, punctul de comand, bieii de la radiogoniometru preau fericii s m aud, spuneau c recepia e perfect, cinci pe cinci, cu toat mizeria de afar; i-am ncredinat c i eu sunt fericit

  • s-i ascult. Am verificat balizajul, proiectoarele de aterizare, s-a desprins din penumbra gri pista conturat cu lmpi aurii, s-a ntins prin ploaia alb lumina reflectorului de fund. A venit Miki, mi-a dat peste umr ultimul telex; hrtia era cald, s-a luat pe vrful degetelor pulberea neagr-albastr a literelor: ploua peste tot. Au fonit, s-au ntins hri meteo: RSR, Europa de sud-est, Europa ntreag cu o bun parte din Asia, verzi de atta ap. Ciclonul care traversa continentul turna peste tot ap din Atlantic, dup o sptmn apa aceea avea s fie zpad. Salut, am spus, btrne. Stpnul timpului. Mine cum o s fie? Era foarte clar, dup hrile acelea, cum o s fie mine. Ca azi. Poimine? La fel ca mine. i peste trei, patru, cinci zile? Plou, a fcut scurt Miki. Sau nu plou, atunci ninge. Soare? n Africa, ct vrei. 256, a spus Mihai din difuzor, turnule, la mine totul n regul. i la mine. Terminat verificarea. Terminat. Trimit maina s te ia. O. K., am spus, ntrerup legtura. Am decuplat staia radio, salut, am spus din mers, Miki a dat din cap, salut. Asta era grozav, aici m salutam cu toat lumea. Ar fi frumos din partea ta ieeam din ncperea de sticl, am ntors capul vorbind ar fi frumos din partea ta ca mine s fie soare. O s m strduiesc, a spus meteo serios. i duminic. n regul, i duminic. i, n general, iarna asta s fie scurt dar bogat n zpad. Nu foarte friguroas. Nu foarte. O s m strduiesc, a repetat Miki. O s fac tot ce pot. Serviciu uor, eram deja la jumtatea coridorului spre scar, Miki a rspuns din u: serviciu uor. Am cobort, ateptam microbuzul sub balconul turnului, ce mai vreme, am spus. S nu dai cinii ri afar din cas, s nu decolezi piloii de vntoare cu avioanele lor cenuii. Chiar, ce facem dac se d alarm de gradul unu cu decolare? Alergam pe aleea ngust ntre pinii crescui n faa zebrei, vedem noi ce facem. Decolm i gata. Am srit n main, am spus inutil: la celula de alarm. ? Serile din celula de alarm, asta se ntmpla n capul pistei, cldirea lung, joas, alb, am intrat scuturndu-m de ap, lsam urme ude pe linoleum. Serviciu uor, a spus Vod, somn uor a rs Dorel, i-o las pe Cita.

  • Celua s-a uitat la mine, adic bnuiam c se uit, era aa mic, foarte neagr, nu crea, crlionat-nclcit, o grmad agil de pr cald, cred c se uita la mine pentru c sttea, inea capul ntr-un fel care putea nsemna orice, inclusiv c m privete, ce s fac cu Cita? Am spus. Mie mi plac blondele. A plecat schimbul de zi, de la club s-a auzit zgomotul zarurilor, tablelor trntite, cineva rdea, am intrat n sala de echipare. M uitam la irurile de cti albe pe rafturi albastre, casca mea era ultima din dreapta, sus, am ridicat din umeri. Noaptea asta nu aveam nevoie de casc. Poate mine diminea, am spus. Curelua neagr sub brbie, i restul. Cptueala de buret care absoarbe cele mai cumplite ocuri, le preia, amortizeaz, pn nu mai sunt. n col, pe cuier, costumul anti-g al lui Mihai, mnuile de pe mas, harta mpturit, o s-mi vin din nou rndul -am spus. tiam lucid c o s-mivin din nou rndul, numai s reiau afurisitul de antrenament, i costumul meu, mnuile mele pe mas, nopile grele, utile, dense, din celula de alarm. Atunci de ce nodul fierbinte din gt a explodat n raze de cldur, cldura urca n ochi, gata. S-a dus. Treceam pe lng sonerii mari cu capace nichelate, becuri roii montaten perete, nu m-am uitat la ele, speram s nu sune, s nu clipeasc. Nu n noaptea asta. Ce pat alegi? A ntrebat Mihai din ua dormitorului, ntreba degeaba, tia foarte bine, am ridicat din umeri fr s rspund. Patul de la fereastr, a hotrt Mihai, asta dac nu i-ai schimbat bunele i btrnele obiceiuri de cnd cu Academia Militar. n regul, am zis, patul de la fereastr. Academia Militar nu e ceva att de, nct s m fac s renun la vechile i bunele obiceiuri. Ne-am scos uniformele, celula de alarm era rece nu rece, friguroas prin tradiie, trgeam pe noi pulovere groase, pantaloni din ln. Ce porcrie, a mrit Mihai. Ce porcrie de vreme, n-am zburat de o sptmn. Oamenii se stric, i tehnica se stric exact aa, stnd. Nu mai stm mult vreme. Miki a promis c mine o s fie frumos. A spus c se ocup el de asta. Mihai s-a strmbat urt, Miki, nu mai vorbi de el. Nu fa de mine, te rog. O sptmn, i nc o sptmn, cel puin dou sptmni. De ce? M-a invitat la el, mi-a dat nu-tiu-ce butur fcut n cas, ceva glbui care mirosea groaznic a cine ud. Toate miros acum a cine ud, am spus. i noi. Bine, chestia aia mirosea mai ngrozitor dect un cine ud. A spus ce dup o reet foarte veche, transmis n secret din generaie n generaie. sta e un argument peste care nu se trece. Nici n-am trecut; fceam doar viraje n jurul paharului, nevast-sa se uita cu ochi mari la mine, tii ce ochi are femeia lui Miki. Ct o farfurie, am spus. Mai mari. Ct ecranele radar.

  • Mai mari. Ct cercurile elicelor de la AN. Cam atta. S-a uitat la mine cu ochii ia. Atunci ai but. Evident am but, s-a strmbat din nou Mihai. Gustul se potrivea de minune cu mirosul. i? Sper s nu aflu niciodat reeta dup care a fost fcut butura aceea. Am rs, m-am ntins pe somiera tare, stteam n ntuneric, ploaia bteaaiurea n acoperi, n ferestre, n frunzele plopilor de lng ferestre. S-a auzit stins dincolo de nori sunetul motoarelor unui avion mare, de transport. tia zboar, a spus ncet Mihai. tii bine cum zboar! Cu cinci oameni n cabin, i radiofaruri, culoare, sisteme VOR, ILS, tot felul de blonde care sufl n microfoane i le spun pe unde s o ia. Nu e chiar aa. Las, am spus, tiu foarte bine cum e, habar n-aveam. Fcea parte din lucrurile care trebuie trite ca s pot spune: tiu cum este, i nu puteam tri povestea asta: S fiu unul din cei cinci aflai n cabina unui avion de transport. Nu pot face chiar tot ce vreau, am spus tare, ntotdeauna se stabilete ordinea de prioriti, renun la unele ca s am altele. Poftim? A fcut Mihai din patul de alturi. Nimic, am spus. M-am gndit la ceva. Continu, m-a ndemnat Mihai. Habar n-ai ce interesant e. S-a sltat ntr-un cot, am vzut faa ntoars spre mine, albind din ntuneric. n seara asta eti obsedat de alarm. Am vrut s spun: nu numai n seara asta, n-am spus nimic. N-am spus nimic dou ore, Mihai dormea, am stat cu minile sub ceaf,m uitam n tavan. Eram foarte tare la asta, privitul n tavan. Vedeam acolo tot ce vroiam s vd, foarte clar, amnunit, n culori, uneori apreau limpedeimagini nechemate pe care le tiam, le doream ngropate, terse, uitate nu, fluturam degete n faa ochilor, le alungam. Sau nchideam ochii, se ntmpla s nu ajute nici asta, imaginile nechemate persistau n dosul pleoapelor strnse, pe retin, aiurea, erau n creier. Se ascundeau, i ieeau, i se ascundeau din nou acolo. Nu era mare lucru de ascuns, pr blond-cenuiu flutura n toate prile, ce era sub prul acela. Am vzut cum mngiam prulblond-cenuiu. Mai erau serialul cu avioane czute, fotografiile din dosare de anchet, din reviste tiprite pe hrtie lucioas, dar asta era mai uor de controlat. Ntea ntrebri, de ce. Treceai brutal de la fiare rsucite, de la duralul ars, la profesie, de fapt fiarele rsucite erau i ele profesie, statistic un accident grav la zece mii, la o sut de mii ore zbor, ce poveste, meseria mea. n care accidentul ntmplat celui de lng mine mrea ansele personale de a funciona mai departe, de a m ntlni cu Chioru, de a pleca iarna la schi. Exact asta ne apropia, numitor comun, treceam peste lucrurile care nu se potriveau, le tergeam. De aceea ne simeam bine ntre noi.

  • Reueam s fim noi nine, noi ntre noi. tiam foarte bine ce e important, i lucrurile care nu merit timp. Mihai nu mai dormea, s-a ntins, nu facem marelucru azi, a spus. Pierdem vremea. Ei, am rspuns, tii cum e. Nu se ntmpl n fiecare zi. E ceva care trebuie ateptat. Pe urm am mncat, am vzut un filmule tmpit la tv, mergeam s mculc, nu nc, Mihai m-a tras de mneca puloverului gros, hai afar. Cum dracu poi s dormi ntr-o noapte ca asta? Trgeam ghetele de zbor n picioare, am ieit pe scrile din faa celulei, noaptea n-avea nimic deosebit, era neagr, joas, ud, plin de umbrele norilor care lunecau foarte jos, se nvlmeau tcut n ntuneric, alunecau spre fluviu, dincolo de fluviu, spre mare. Au clipit lumini, auzeam departe zgomot de motor, erau maini, camioane pe osea, am fcut civa pai, ieeam pe bretel, se vedea baliza aprins deasupra zebrei; punct rou scnteietor, i deasupra geana difuz, palid ca o prere, lumina reflectat de plafonul cobort. Ct crezi c e baza? Orict. ntre treizeci i cincizeci de metri. Baremul nostru minim pentru noapte era dou sute de metri. Am vzut i avioanele n geana aceea difuz, derive nalte, negre, proiectate pe nori. Noaptea, a spus Mihai, cnd te uii la ceva, nu trebuie s priveti drept acolo. Drept la ceva-ul la care te uii. Vezi mai bine dac te uii pe linia orizontului, atunci chestia aia se proiecteaz pe orizont, care oricum e mai luminos dect pmntul. Nu n noaptea asta. Noaptea asta e foarte special. Am vrut s spun c noaptea e doar rece i ud, trecea frigul prin ln, prin salopeta subire din milanez; noaptea special era numai pentru Mihai, pleca din el, se ntorcea n el dup ce fcea un viraj strns care ne cuprindea pe noi, celula, avionul din alarm abia conturat pe orizontul ntunecat. Ai decola pe vremea asta? Am decolat, mai demult. Tot din alarm, i dai seama. Eram coechipierul lui Chioru. Cum a fost? Absolut formidabil. Cum fac fetele din filme americane, ntind gura pn la urechi i spun: terrrific! Zece mii de metri plafon compact, deasupra lun plin, n-am vrut s mai cobor. tii nopile cu plafon i cu lun plin deasupra. tiu. Ai prins ceva? Nu mare lucru. inte de control. Aterizarea? M-am ntors, mergeam spre celul. Cum s-i explic? Principalul e c am aterizat. Am rs, era frig, ne-am culcat aa, cu puloverele jilave pe noi. Nu venea somnul, m-am gndit iar la Chioru i Maria lui. Cum eram noi trei unul, i cum despririle sunt la nceput insesizabile, pe urm ceva se

  • adncete i gata, nu mai e cum a fost. Nu te mai nelegi dintr-un gnd, privire, atunci vin cuvintele dar e trziu, nu te mai nelegi deloc. Ce aprea ntre noi, m-am gndit la serile noastre de aerodrom, locuiam n acelai apartament, am vzut pe tavan seara de ieri, finish, ap de ploaie, s-a dus. Intr n pmnt, ca ploaia de afar. Nici nu merit s-mi bat capul. A fost frumos, dar s-a terminat. Mai auzisem o dat exact aa: gata, a fost frumos dar s-a terminat. Se pare c face parte din noi. Se pare c este chiar necesar,s se termine. S nu dureze prea mult. Nu tiam dac e bine sau ru; m-am nfurat n ptur, noapte bun, am spus. Sper s fie bun, a rspuns Mihai. ? A doua zi ploua bineneles, ne-am adunat la zebr, a venit Miki, desfura hri, diagrame, prognoze pentru urmtoarele 12, 24, 36 de ore elaborate de staii cu rezonane impresionante: erementievo, Orly, Fiumicino, lucrurile se petreceau pe sectoare i pe nlimi, cureni de aer rece se amestecau n mase de aer cald dup legi care mi scpau, n concluzie, a spus meteo, plou. O s plou i mine. Arta cu mna pe hart, ciclonul de ieri oprit n centrul continentului serotea lent pe loc n sens invers acelor de ceas, pompnd aer atlantic, rece, umed, ceos. M-am dus la infirmerie, Nae avea un aparat formidabil, raze diadinamice, m durea umrul drept, surd, nelinititor, doctorul potrivea discuri din sticl alb n jurul umrului bolnav, lega electrozi, agita becuri care se aprindeau din nimic n cmpul dintre discurile metalice; stteam zeceminute cuplat la aparatul care bzia, nu mai aveam nimic o lun ntreag. Salut, am spus, m scuturam de ploaie, salut, a rs Nae, tiam c vii. Arta geamul, ce era dincolo de geam. Numai c ai de ateptat, cine? Am ntrebat, Ion, a rs doctorul de aerodrom. Asta-i, am ridicat din umeri, acrobaia aerian las urme. Ce facem noi cu supersonicele, nghesuii treizeci-patruzeci de secunde la ase uniti de suprasarcin pentru fiecare bucl imelmann, viraj de lupt sau rsturnare, asta rmne, se strnge netiut n oase, muchi, n tendoanele ntinse mult peste limite fireti, pe urm iese afar rsucind dureros. Nae nu avea leacuri pentru aa ceva. Nici nu existau leacuri pentru aa ceva. Nu cele cinci mii cinci sute de calorii nghiite n fiecare zi, nu ciocolata, portocalele, nici cele dou sptmni pe an la Poiana Braov. Tratamentul valabil era s nu zburm, nu se gndea nimeni la tratamentul sta. Zburam, pe urm ne crpeam la aparatul lui Nae, razele diadinamice scoteau din nou ce era de scos, urcam n avioane drepi ca brazii, lipeam spatele, ne strngeau chingi late n scaunele de catapultare, plecam din nou s ne dm peste cap cu ase g. Asta ct putea fiecare, pe urm se ntmplau, lucruri la care preferam s nu m gndesc, Comisia medical, i restul. Aviaia de transport, elicopterele. Salut, am mai spus o dat pentru c Nae nu era singur, vedeam abiaacum, sttea cufundat pn la gt n fotoliul cu arcuri lsate psihologul nalt, slab, de la Centrul Aeronautic Medical. Cel cu ochelari fumurii. Cel care, la controlul anual, nir pe mas cartonae colorate i determin tonusul meu

  • psihic. Dac nu m-am uzat. Dac, simplu, nu sunt nvins de avion, de ce se ntmpl ntre mine i avion. Salut, a spus. V cunoatei? A ntrebat Nae. Cum dracu s nu ne cunoatem? O vreme am tcut n trei, venea de alturi bzitul generatorului de raze diadinamice, se amesteca cu ploaia, cu linitea dintre noi. A venit s vad cum e pe aerodrom, a spus doctorul. Cum se convertesc n practic rezultatele testelor? Aproximativ, a rspuns psihologul. Nu-i vedeam ochii n spatele ochelarilor fumurii, cred c de asta i i purta. Cum rezultatele testelor decurgdin practic. Se pot trage o grmad de concluzii. Pentru asta trebuie s particip la zbor, a spus psihologul. N-ai avut nici un necaz n ultima vreme? Pe linia dumneavoastr? Pe linia dumneavoastr, de fapt. Am rs, Nae i cu mine. Psihologul n-a rs. Psihologul analiza cum rdeam. Exact asta nu mi place la psihologi, nu tiu niciodat unde ncep i unde se termin ca oameni. Ca ei nii. Dac mai reuesc s fie ei nii, dup ce au nvat attea despre cum suntem alctuii pe dinuntru. Ce se ntmpl n noi, cnd afar se schimb insesizabil ceva. S tie, s prevad dinainte. Interesant, dar pn la o limit. Pn la limita firescului din noi. Fiecare din noi ncepe exact de unde se termin asemnarea cu ceilali. tiina lor, ntr-un fel, era iconoclast. Exist lucruri limpezi care scoase la lumin se opacizeaz. N-am spus asta tare. N-avea nici un rost. Am dat numai din mn i am spus, sigur, necazuri sunt totdeauna. Psihologia aeronautic, am ntrebat, cu tot ce presupune noiunea, stnd cu picioarele pe pmnt i avnd timp la dispoziie, poate determina lucruri eseniale? Cu ce probabilitate? Ce lucruri eseniale? Nae s-a ntors cu faa la geam, tia despre ce lucruri eseniale e vorba; btea uor cu degete lungi, agile, subiri, mini de chirurg, btea n sticla aburit. Dac un pilot e compatibil cu tehnica pe care zboar. n ce msur sunt sigur c un elev, un pilot care zboar bine cu instructor la bord, poate urca n avionul de lupt i pleca singur? Nu neleg foarte bine, a zis psihologul, dintr-o dat s-a nfundat mai mult n fotoliu. Nu era obinuit cu situaii n care s nu neleag foarte bine. tiina lui avea rspuns pentru tot ce se ntmpl. Vrea s ntrebe, a intervenit Nae aa cum sttea cu spatele, dac nu se poate ntmpl ceva special cnd pilotul tnr pleac prima oar singur n zbor. Inhibiie, i aa mai departe. neleg c vorbii de un pilot suficient de pregtit ca s zboare singur.De ce s se inhibe? Pentru c e singur.

  • nti a fost linite, pe urm psihologul a rspuns din fotoliul lui: Exist teste de personalitate. Cine trece de ele nu are motiv s clacheze. Aa se cheam asta, a claca. Cnd nveliurile cad, i rmn fa n facu ce sunt dac rmne ceva, dup ce se duc nveliurile i sunt singur cu avionul. Cu ce probabilitate funcioneaz testele de personalitate? Suficient de mare. Oricum, o surpriz nu este exclus. Bine, am spus, pe mine exact asta m intereseaz. Surprizele. Nu tiu. n ultima instan, instructorul de zbor e cel care hotrte. Nae a rs de la fereastr, fr s se ntoarc. Un psiholog nu spune niciodat: nu tiu. De ce rzi? ntreab-l pe pilot, a fcut medicul de aerodrom. De ce rde? S-a ntors psihologul. De mine, am spus. Pentru c acum o s ntreb de unde s tiu, s-mi dau seama cam ce face junele pilot cnd realizeaz c e singur cu avionul n aer? Cu legturile fundamentale tiate, i restul? Singur, adic innd n mn viaa personal, i aparatul acela formidabil, i nc desprins de pmntul pe care a tot clcat, i care e att de neles n tot ce face, gndete, via. n tot ce este, nu suntem plmdii din rn i ne ntoarcem tot acolo? Pentru asta, a spus psihologul ncet, trebuie s zbor i eu. S fiu singur, aa cum nelegei dumneavoastr noiunea. Eu ca individ? Dumneavoastr, ca piloi, n cabina avionului de vntoare. Mulumesc, am spus i vorbeam fr nimic ascuns. Tu, a ntrebat Nae, cum ai zburat singur prima oar? tiam ce e n mine. i ei tiu ce se ntmpl nuntrul lor. Eu nu tiu, aproape strigam. Pe urm i las s zboare singuri. i-e fric? Crezi c unul din cei mici, pe care l lai s zboare dup ce l-ai controlat. Nu despre asta e vorba. Atunci? Vreau s tiu cnd merit, sau cnd nu merit s mi asum riscul, oricum foarte mare. Tu, Nae m intea de sub sprncenele mbinate, poate tii ce era n instructorii ti cnd i-au dat prima oar drumul la zbor? Pe IAK-11, pe MIG-15, pe supersonic, te-ai gndit ce era n ei? Prea puin. Gndete mai mult, a spus Nae. Mai mult, i ncearc s te gndeti la ceilali. Cred c asta e soluia. S-a uitat la ceas, Dumnezeule mare, a ipat, l-am uitat pe Ion n aparat. Am trecut dincolo, mirosea a ozon, generatorul de raze sfria uor umplnd spaiul dintre discurile din sticl metalizat cu minuni diadinamice.

  • Ion, ntins pe canapeaua alb, a ridicat capul, ia uite cine vine, a spus. Precis te doare umrul. M-am ntins n locul lui pe canapea, Nae potrivea discurile, a fcut pase cu becul ntre electrozi, becul s-a aprins din nimic, a clipit n aer, s-a stins aacum se ntmpl cu lucruri aprinse din nimic. ? Doar vineri a stat ploaia, s-a ridicat plafonul, nu mult, ct s vedem rotocoale cenuii de abur plutind lins peste hangare, plopi, girueta de la zebr. Peste antene de radiolocator vopsite n ah, alb-rou. Atrnau zdrene alburii, fii de stratocumuli destrmai, zburam n amurg, jos a fost aproape ntuneric cnd am decolat, am intrat n straii aceia destrmai. Era negru-cenuiu n jurul cabinei, bordul rou lucea n plexiglasul cupolei, de asta n-amvzut cum negrul-cenuiu i-a deschis culoarea, trecea spre portocaliu slab, mai tare, albastru-portocaliu intens, dureau ochii, am nit peste cmpia sur, uniform, valuri ncremenite proiectau creste rocate pe cerul albastru-portocaliu, rou, rou ncins pn la alb; pe orizont, n stnga, soarele. La dou mii de metri se termin totul, am fost deasupra ultimului vl de plafon nchis, cenuiu, att de subire, l-am vzut numai cnd am trecut prin el. Aa,un voal de cea translucid fluturat din orizont n orizont. S-a rostogolit bila ncins, spre vest ieeau din nori vrfuri negre de muni zimai, soarele se ducea dup munii aceia, i nnegrea, i zima i mai mult. Dureau ochii de lumin, am clipit, jucau doi nori mici, albi, incandesceni, au traversat pleoapele roii, retina, vedeam bordul aa prin norii aceia mici i albi. Am dat capul pe spate, cerul de deasupra era foarte departe i nchis la culoare, albastrul mtsos al stratosferei, negru de atta albastru, intat cu stele puine, palide, srace. Cobora spre rsrit un zid rou-vnt, opac, strbtut de fii late de ntuneric, fiile acelea s-au ntins,se amestecau ntre ele, s-au unit cu ntunericul de jos. Plafonul se termina brusc pe linia dintre soare i ntunericul de jos, a trecut ultima raz a zilei ntre muni, a tras o grani net, categoric, definitiv. Acolo s-au sfrit norii, sptmni de ploaie cenuie alunecau spulberate la est-sud-est, dispreau n dreapta aa cum zburam spre nord. La nou mii de metri am pusla orizontal, zburam cu ziua trecut pe planul stng, noaptea care venea ntuneca lucirea duralului pe aripa dreapt, prima lumin aprins noaptea aceea a fost lampa mea verde de poziie. Rspundeau lumini de jos, galbene,srace ca stelele de amurg; pmntul era n pcla rocat din asfinit, luminasrac traversa stratul gros din aer opac s ajung pn la noi; aa tiam c jos e o cas, nc una, mai multe case, un sat. Treceam peste satul acela carenici nu m bnuia, s-a dus soarele dincolo de munte, s-a pierdut dup crestele negre. Au lucit pe ecranul radiolocatorului de bord inte fosforescente, se tergeau dup dou-trei topri, inte false. Dansa acul de la ARK, asta las n urm fronturile care trec: nori destrmai, straturi ionizate de aer. Imagini false care se terg exact cnd ncep s cred c sunt adevrate, era aproape ca n via. A venit o topare care nu s-a mai stins, traversa ecranul din dreapta sus spre stnga i spre mine, am ridicat ochii dinecran; flashul unui avion de transport arunca dungi late de lumin roie la

  • dou mii de metri deasupra, mturau cerul, se ntorceau la loc pe burta avionului de transport. 013, din dreapta ctre stnga, la 10 500 metri n culoar. Am vzut, mulumesc. M-am uitat la altimetru, pe urm n ecranul radarului; inta se apropia, a intersectat drumul nostru la doisprezece-paisprezece kilometri. 013, dac vezi ce avion este. Vedeam doar lumina roie-violet pe rou splcit al cerului. Nu tiu, am spus. Poate fi orice. Auzeam greu, au fonit n cti straturi ionizate de aer, treceam goniometrul pe ascultare. Semnalul staiei era stins, deprtat, nghiit de noaptea de sub noi, din dreapta, de deasupra, ntunericul din est, acum vedeam, se nchega, s-a contopit cu bezna de jos, cu albastrul catifelat de deasupra, era deja negru i stelele s-au fcut mari, rotunde, cu raze groase nepnd ochi prin cupola cabinei. Numai spre apus zburam n lumin, roul acela splcit, portocaliu n mijloc, i dunga alb, i albastrul strveziu care nici nu tiam cnd devine noapte. Zburam spre nord-vest cu botul pe semicercul de albastru strveziu, i nici nu tiam cum vine noaptea. Am fost dintr-o dat nconjurai de ntuneric, orizontul a cobort, s-a ters, viram, nu s-a clintit nimic. Adic marginea raional desprind cerul de pmnt chiar nnopile cele mai nchise, arcul de bezn neagr suprapus ntunericului deplin pe care tubul Pitot las o dr vag, argintie, mat, nu mai era. Jos lucea palid aceeai pulbere uniform ca deasupra cabinei, am ridicat capul, recunoteam greu constelaii vzute altfel prin plexiglasul cupolei, tigaia lui Orion, n dreapta, agat de captul Carului Mic Polara, aceleai stele erau sub avion, s-au rsucit ntr-un tonou lent, am scos avionul din nclinare dup giroorizont. S-a strns ceva sub costumul anti-g, am fost dintr-o dat foarte gol, i de atins de peste tot, aa cum zburam n sfera din stele rotunde. Au fost secunde, nu tiu cte, totul se ntmpl dup timpul special al cabinei, atrnam n chingi, m-am sltat n scaunul de catapultare, mi era, simplu, fric. A venit de peste tot, eram n sfera aceea arznd uniform n jurul cabineiermetizate i am tiut -uite cum suntem, avionul i cu mine, aruncai n noapte. Am simit asta. A fost un nceput de revolt, o ntrebare veche; ce caut aici? Am cltinat capul, casca alb, nu acum. Astea sunt ntrebri de puscu pmntul sub picioare i nici atunci. Astea sunt ntrebri care nu se pun. tiam de undeva c am peste o mie dou sute ore-zbor pe supersonic, pe urm au venit alte zboruri de noapte, hai, ochii la aparate, indicaiile borduluilucide, precise, indiferente la noaptea de afar. La noaptea din mine. Zburampeste un strat de nori translucizi, abur ngheat reflectnd stelele de deasupra. Voalul acela din amurg, ntins peste tot orizontul. Cnd am reuit s m conving de asta totul a fost O. K., s-a clintit axa cerului, s-a rotit bolta nouzeci de grade, stelele ocupau locuri tiute. Alunecam cu o mie dou sutekilometri pe or spre vest-nord-vest, a clipit verde becul MARKER, suna n cti semnalul tiut gata, la reper. Viraj pe dreapta, lsam n urm vatra aceea stins, ce mai rmnea din ziua trecut. Pilot, am spus, vai de capul tu. Ai uitat zborul de noapte. Ai uitat tot ce tiai. Lucruri aflate greu, pe care

  • nu este voie s le mai uii. N-are importan dac vine frica de fapt vine oricum, face parte din noi, urci n avion cu tot ce te alctuiete, bun, mai puin bun. Ru, acceptam greu rul din mine, structurile greite. Nu ca pilot. Asta vine oricum, spaima, totul e s tiu s trec peste ea. S nu inunde cabina secundele vscoase, reci, iraionale, convertite inevitabil n prbuire. Exact cabina era locul unde deveneam cinstit cu mine dincolo de menajamente, de circumstane generos acordate, cabina m reducea la esen pilot de vntoare lucrurile trebuiau s fie foarte limpezi. Pentru cavionul nu admitea compromisuri. Rmiele negre, contorsionate, mirosind a fum sleit, puteau oricnd nsemna un compromis, fcut de pilot lui nsui. Ocircumstan acordat aiurea. Un gol neumplut, pe care se cldea mai departe. O ntrebare lsat n grab fr rspuns. Putea fi. 013, control. Bine, te aud. La 150 de cas. Confirm, am spus, mulumesc. Nu se vorbea mult, noaptea aceea am fost singur n aer pe canalul punctului de comand. S-a albit stins ntunericul de sub noi, jucau luciri palide pe cabin, m-am uitat afar, cretea tcut un dom de lumin rece, difuz, dispersat de nori, s-a ridicat ovielnic cupola din plasm alb-albastr, s-a cltinat, s-a prbuit n ea nsi. Acul goniometrului oscila cu amplitudini mari, stnga-dreapta, ce noapte, ionizri sleite n norii sfiai. Limbi de plafon care mine nu mai aveau s fie. La o sut de kilometri de cas am nceput coborrea, m adnceam cu cincizeci de metri n fiecare secund, picam n aerul nedesluit, frmntat, dansau scntei lungi, uscate, albastre, pe tubul Pitot. S-a aprins rama parbrizului de lumina fosforescent, mocnit, a conturat avionul cu dung albastr, ce vedeam eu din avion marginea botului, bordul de atac al planurilor. Coama i deriva nalt, prin periscop. ineam direcia dup busol, am trecut pe canalul startului, eram la 2 000 de metri nlime cnd am vzut balizajul pistei. Luminile galbene, ateriza un avion, fasciculul proiectoarelor i balizele roii, verzi, farul rou cu sclipiri de la apropiat trei puncte linie, trei puncte linie, asta nsemna acas. S-a adunat noaptea n marginile ei fireti, am scos trenul, treceam peste satul de la virajul trei, abia aici se linitea radiogoniometrul, m-am uitatla gisment: dou sute patruzeci de grade. Dunga neagr a fluviului, ptratul din neon despre care niciodat n-am reuit s aflu ce nseamn. Frnele aerodinamice, flapsul pe prima poziie, m aliniam pe firul director, farul de aterizare a despicat ntunericul, sta-i cuvntul, despica ntunericul cascada alb de lumin, am vzut pmntul livid, un drum, copaci uscai alb-violei pepmntul livid. Intram n raza proiectorului, pragul pistei a spus navigatorul de la radiolocatorul de aterizare, pragul am confirmat cu glas uscat. Pata farului de bord, care nu s-a ters nici n fasciculul proiectoarelor. Plcile din beton, albe de lumin. Motorul redus, contactul cu solul pe roata stng, pe roata dreapt, MIG-ul a opit, s-a linitit. Parauta de frnare, s-a stins proiectorul, treceam farul de bord pe rulaj, ce amintete noaptea asta

  • am spus frnnd avionul. Au chellit cauciucurile, ce amintete noaptea asta cu norii ionizai, cu dunga aceea foarte palid din vest, rou topit n albastrul strveziu, nu amintea de nimic. Am decuplat pilotul automat, frna de bot, declanam parauta de frnare, am rulat stnga pe bretea, nu avea ce s aminteasc. Aa era n fiecare noapte. ? Noaptea urmtoare am fcut un control cu Florin pe traiect, la joas nlime, ntunericul nvlea n cabin cu opt sute de kilometri pe or, treceam peste un sat, am virat dreapta, spre fluviu. Nu era lun, volute largi de ap luceau stins, cenuiu, se detaau pe negrul opac al cmpiei. Nu existnopi negre, absolute am spus, ntotdeauna e lumin, ct de slab de la stele, de dincolo de stele. De la nori, atunci cnd e nnourat. Nu zu, a fcut Florin Tru n intercomunicaie, mai bine uit-te la busol. M-am uitat, zburam pe zece grade, trebuia s fim pe douzeci. Viraj dreapta, reveneam latraiect dup relevmentul radiofarului ndeprtat. Temperatura n ajutaj, presiunea la ulei, bordul rou, cldura cabinei la trei sute de metri deasupra pmntului. Ei, a spus Florin, cum e cu nopile absolute, n-am rspuns. Treceam podul, am vzut neonul felinarelor oglindit n ap. Am mpins maneta de gaze, acele turometrului au fremtat uor, au srit cteva diviziuni. Alunecam n cerul de noapte, aerul negru se ddea la o parte, se strngea la un loc n urma noastr, noi alunecam n lungul fluviului, auzeam n cti voci, comenzi, indicative, am trecut oraul, strzi n form de potcoav ncepeau din ap, se terminau n ap, am vzut un autobuz, maini,ferestre luminate. Portul, fierraia neagr a macaralelor ghicit n pulberea de lumini din port. Vapoare cu becuri roii n stnga, verzi n dreapta, aa ca noi. Oameni n-am vzut, era ntuneric, zburam prea repede. Am rsucit capulsub casc, m uitam n stnga, la lumina roie de poziie. La bordul de atac alplanului, cum rsfrnge n luciri mate lumina roie. Pe urm viraj deasupra cmpului, zburam ntr-un sac de bezn, a fulgerat un dreptunghi de lumini albe, violete. Lins de drele glbui ale farurilor oseaua, pe urm iar ntuneric, ochii pe altimetru, bezna aceea lovea ntre ochi, n mijlocul frunii. Am dat drumul la cronometru, apte minute de noapte pn la urmtorul viraj, cuplam pilotul automat, dubla a cobort botul, a cabrat, s-a stabilizat la orizontal: pe tabloul de bord, sus, ardea becul verde pilot automat pe revenire. M ntindeam n chingi, capul-compas, viteza, aparatele control-motor, hidraulica normal. 013, control startul. Te aud bine, sunt 013. La ora opt i mai sus cu dou mii de metri, lateral la zece kilometri, ocurs. M-am uitat prin cupola cabinei la stele. Nu erau foarte multe, nu erau foarte strlucitoare, zburam la nlime mic, se vedea aproape ca de jos. A clipit rou, s-a stins, a clipit iar farul de pe burta avionului de noapte. Vzut startule, mulumesc.

  • Din nou ochii n bezna cmpiei, pe urm lacurile, neonul staiunii, bordul rou, am vzut ecranul i raza tremurtoare a aparatului de proiecie, se ghiceau semicercuri de bnci n lumina tremurtoare. tia sunt nebuni, a spus Tru. Nici noi nu eram foarte normali. Am decuplat pilotul automat, am fcut un viraj strns deasupra grdinii de var; ne abtusem doi-trei kilometri dreapta de la traiect. Normal, treceam la verticala pdurii de peste lac. M-am uitat jos, pmntul culcat pe cabin aa cum strngeam virajul, cunoteam bine staiunea, cinematograful n aer liber, amfiteatrul din parc, am vzut o grmad de filme acolo dar atunci era var, acum se termina octombrie, mergeam acas de la zborul de noapte sprgnd cruste de ghea sub tlpileghetelor nalte pn la jumtatea gambei. Nici noi nu suntem foarte normali. La noi e cald, a rs Florin, am rs i eu, n cabin era cald. Era bine. Era sunetul nfundat al motorului, vibraia aceea care nici nu se aude, se simte numai. Erau bordul rou i certitudinea pe care o d avionul, eram noi legai de avion. Ce ruleaz? Ceva bun, dac stau n gerul sta i se uit. Hai s vedem. Hai. Am picat uor virajul, pe urm am schimbat sensul nclinrii, aduceam dubla n zbor orizontal aa nct s trecem cu ecranul n stnga, trebuia numai s nclin avionul i s vd. Aveam sub o sut de metri, acul radioaltimetrului cobora, optzeci, cincizeci. A sunat n cti semnalul de joasnlime, pe tabloul de bord s-a aprins becul nlime periculoas. Redreseaz, a spus Florin. A tras de man, am pus avionul la orizontal. Sunt copaci pe aici? Lng lac, n stnga. i ghiceam mai mult, zimnd noaptea, mai negri ca noaptea. Aa, umbre negre pe orizontul cobort. Pe urm am zburat ntr-un ochi de lumin, vedeam printre crengi ecranul, pete de lumin colorat s-au alctuit ntr-un cal galben, n muni albatri cnd cabram avionul. Ai vzut calul? Ala nu era cal. Era o blond. Am virat dreapta nouzeci de grade, stnga dou sute aptezeci, asta se cheam viraj standard i scoate fix acolo pe unde am mai fost o dat, numai c din partea cealalt. Chiar, cnd am scos din viraj eram pe direcia cinematografului; a grdinii de var unde ddeau filme acuma, iarna. Toamnatrziu, m rog. Ce bine ar fi s putem face viraje standard nu numai cu avionul. n via, s vin iar fix acolo unde am mai fost, numai c din partea cealalt. n sud e o linie de nalt tensiune. tiu. Paralel cu oseaua.

  • Nici nu vedeam oseaua de aici. Am redus viteza, ase sute kilometri pe or, auzeam radioaltimetrul sunnd, avertiznd. Din nou ecranul, acum vedeam clar pentru c veneam uor convergent i am avut o secund ntreag pn s cabrez, am vzut faa aspr, frumoas, prelung, prul blond strns sub borurile plriei Stetson, Jane Fonda pe tot ecranul. Mucndu-i buzele cu dini nemaipomenit de albi. Aveam timp s vd gulerul cmii n carouri, descheiat, un lan subire pe gtul transpirat, bronzat, aproape cafeniu. i iar munii aceia albatri, dar toate astea le developam, le-am scos de pe retin cnd eram din nou la trei sute de metri, zburam spre aerodrom, bordul rou se proiecta pe orizontul ntunecat. Jane Fonda, am spus n intercomunicaie. Cum s fie aia Jane Fonda? Jane Fonda, am repetat. nainte spuneai c e cal. Am redus turajul spre optzeci de procente. Las-o moart, am spus. Bordul, normal. Am cerut un control cu radiolocatorul de aterizare, ne auzeau bine, spuneau s intrm n tur de pist la virajul doi pentru aterizare. Jos a izbucnit un fulger violet, despica ntunericul opac scnteia prelung a unui tren electric, ntunericul s-a nchis la loc alb, galben, rou din ce n ce mai stins s-a nchis peste cmp. N-a fost Jane Fonda. Nici mcar n-am rspuns; am scos trenul, virajul trei, frnele aerodinamice, flapsul pe prima poziie, virajul patru. Vedeam balizele pistei, firul director, luminile de intrare. S-au aprins proiectoarele, raze lungi de lumin, argintie, flaps complet, plonjon n lumina argintie, doar dup ce am degajat pista i proiectoarele s-au stins, rmneam n ntunericul rou al cabinei, doar atunci am apsat intercomunicaia: Nu fi prost. N-are cine s fie, n afar de tipa asta. Mergem mine i vedem, a spus Florin. Unde s mergem? La cinema. Urcm n main, mergem, ntrebm ce film a fost, ce actori au jucat n film. O. K. Nu ne-am dus. A doua zi primeam fiecare trei zile arest, pentru, abaterede la misiunea de zbor i pentru c am tulburat spectacolul. Linitea public. Spuneau ca i-am speriat ngrozitor. C am trecut att de jos cu avionul, nct jetul i-a sltat de pe bnci. C, dac era printre ei o femeie gravid, femeia aceea ar fi nscut cu siguran, atunci i acolo. Au mai spus o mulime de lucruri despre cum ar fi trebuit s ne purtm, i cum ne-am purtat n realitate. M uitam la Florin, Florin se uita la mine, am ridicat din umeri. Nu nelegeam ndrjirea cu care i pledau cauza. Nu se ntmplase nimic. Tot cespuneau se baza pe ce ar fi putut s fie, erau trei-patru n biroul comandantului, indignai, cu pardesie, epci i umbrele. Se simeau grozavi, amestecai ntr-un incident de aviaie. Aa spuneau, incident de aviaie. Erau convingtori, i l-au convins pe comandantul de regiment, i din

  • cabinetul cu machete de avioane am plecat direct la arestul de garnizoan. N-am pierdut foarte mult, trei zile de via, auzeam avioanele, decolau n foraj, treceau deasupra i puin n dreapta, cretinule, am spus, vroiai s tii ce film joac. Blonda ta superb, Jane Fonda. Intra soarele pe fereastra meschin, nfundat sub tavan, proiecta o pat de lumin pe zidul vruit, am fcut umbre chinezeti n pata de lumin. Auzeam avioanele trecnd, nfundndu-se n cerul albastru. Poftim am spus, fii fericit. Sunt, a rspuns Florin, se ntindea pe bancheta ordinar, de lemn, am toate motivele s fiu. Aici e linite. Dar s tii c tu vroiai s vezi ce film joac. ? Suna ceasul, m scol, nu m scol, am deschis ochii, afar, printre crengile salcmilor, cer senin. Adic culoarea sur dinaintea luminii care face cerul albastru, am ieit din sacul de dormit, era frig, treningul, bascheii, coboram scrile srind cte trei trepte cu picioare epene de somn, ciment cenuiu. Trunchiurile salcmilor erau negre de umezeal mat, aa, abur fin pe scoara aspr, aburul acela se aduna pe iarba srac n picturi rotunde, limpezi, tremurate. Pe iarba rmas din var, fire galbene, fibroase, se trau, se frngeau n noduri nfipte adnc n pmnt; de la nodurile acelea plecau alte fibre galbene. Betonul aleii se mprea n plci mari prin dungi de smoal, alergam srind dungile acelea. Obinuitele priviri prin ferestre nc nedezmeticite de somn, alearg iar? Alearg, dac nu se obinuiau n atia ani, nu aveau s se obinuiasc vreodat. Nici nu merita s m gndesc la asta. Cldirea colii, bariera, betonul se transforma n asfalt, ochiuri cenuii-glbui ntre limbi negre de bitum prelins sub tlpile de cauciuc, fiile negre se mpleteau, s-au unit ntre ele. Alergam pe asfaltul negru, ud, lunecos, am cotit la stnga, drumul de pmnt btut, crpat mrunt, se pierdea ntre iruri de coceni. Bulgri tari de lut uscat, aa simeam fuga aceea, cu tlpile, restul aerul rece, apa din ochi, din nas, respiraia ritmat de picioare, toate se adunau n jurul tlpilor lovind pmntul. Tulpine cafenii cu inele lucioase, frunzele lungi, ascuite, uscate, frmicioase, printre frunzele acelea sclipea scurt, cald, ca un soare mititel, un tiulete uitat. Se osifica, se nglbenea perpetuu; pe urm lanul de porumb se termina, alergam n cmp deschis, drumul cotea, bltoace, aici se aduna ntotdeauna apa, de la ploaia de acum trei zile, de o sptmn, de o lun. Din pmnt, atunci cnd uita s plou, incredibil, sub scoara uscat pmntul iroia de ap. Erau mereu bli, mititele, vara negre de mormoloci, toamna trziu chenruite cu verde bolnav, mtasea broatei nclcit, ciuruit de guri rotunde; apoi urma unei roi de tractor n rna groas, rscolit, lustruit, cernoziom, halucinant de clar, ca ntr-o gravur de Escher. Stvilarul, n dreapta, peste cmp, dincolo de osea, de calea ferat, m nsoea cldirea alb a silozului. Toate astea legnate sub cerul cenuiu nritmul pailor, cnd rsuflarea ncepea s zgrie n fundul gtului ncetineam, Se ncordau tendoane, muchi, ce mai era de ncordat. Articulaii lubrifiate cu lichid sinovial, nc apte-opt sute de metri n dreapta canalului, la perdeaua

  • de salcmi se ncheiau trei kilometri, acolo am ntors. Acolo ntorceam de fiecare dat, adunam dus-ntors ase kilometri alergai peste cmp, onorabil i suficient pentru meninerea formei. Care form, forma de pilot de vntoare: inima, plmnii, pulsul. Afurisita de tensiune. Afurisita de distonie neuro-vegetativ. Privirea atent a doctorului-colonel din cabinetul Interne, semntura pe carnetul medical de personal aeronavigant: Apt zbor, toate astea se adunau, treceau sub tlpile tocite ale bascheilor. Se nsumau firesc cu cei ase kilometri alergai n fiecare zi. Perdeaua de salcmi, am ntors, ltra rguit cinele de la ferm, ca de fiecare dat. Auzeam zornitul lanului pe srm. A ieit soarele, nti a fost umbra de cldur pe obraz, apoi marginea roie peste rambleul canalului, discul portocaliu se rotunjea din nimic, din marginea nceoat a cmpului, din fire uscate, casante, rugi sterpi de mare crescui lng canal. S-a nlat, se fcea portocaliu ca tiuleii de porumb uitat, s-a adunat ntr-un ghem alb, opac, de lumin fr putere. Punctul negru de la orizont cretea, a devenit cru, am gfit bun dimineaa, bun s-i fie, maic, glasul btrn m-a ajuns din urm, tonul era sceptic, bnuitor, privirea a fost naintea glasului, mnat n dosul hurilor de ndoiala blnd a celui care a vzut multe i nu se mir de nimic. Caii au tropit nfundat pe pmntul nici mcar prfos, uscat, lustruit ca un pavaj de arin. Urcam creasta digului, m-am prvlit pe panta prelung cu soarele n ochi. Unu-doi, inspiraie, un-doi-trei, expiraie, toate astea ntr-un ritm netiut, ieea singur din mine, cine tie de unde. Eram mobilat cu tot felul de lucruri, angoase, avioane, zile de arest, decolri triumfale, aterizri cu sufletul la gur, descopeream acum, cu ritmuri ascunse. Au devenit neateptat de grele picioarele, punct mort, am forat, ziua cenuie, srac, ncepea s bat n auriu, m-a nconjurat cu o aureol rece. M-am zbtut n lumin, din fa s-a ridicat stngaci un fazan cu coad lung. Pe urm iar lanul de porumb, acum n stnga, anul srit de fiecare dat, am srit i acum, ultimele sute de metri, pe asfalt, pe beton, eram acas. Urcam, m-am rsucit pe scri, am dat capul pe spate, cer adnc, senin, fiile de cea agate pe orizont nu nsemnau mare lucru. Nu nsemnau nimic, aveau s dispar ntr-o or; pn mncam, pn mergeam la avioane. Pn disprea din noi ce era de disprut, rmnea n fiecare pilotul. Treptele urcate cte dou, duul, uniforma albastr cu vultur din argint pe buzunarul de la piept, n stnga. Cu alt vultur din argint, foarte stilizat, cobornd agat n paraut deasupra buzunarului drept. Mnuile, harta, tblia NPL, astea erau dimineile dinaintea zilelor de zbor. Soarele intra orizontal pe fereastr, raze aurii, turtite, portocalii, s-au frnt n sbiile agate de perei; n oelul vechi cu lustru aspru, cenuiu, nenclzit n luminadimineilor dinaintea zilelor de zbor. Ua trntit, zece minute de mers gimnastic pn la popot, tradiionalele ochiuri cu salam, cu unc, cu brnz, cu ce ddea Dumnezeu; ceaiul, oprind buzele. Mergeam pe jos pnla pist, crarea din spatele slii de sport, tiam peste stadion, se vorbea puin i numai la subiect: zburm nu zburm. Zbor n normale, uite ceaa, laradio au spus azi-diminea, la televizor artau asear. Aveam barometrul personal, umrul drept, l micm sub epolet, normal, zburm, am spus. Chiar

  • dac nu aveam condiii formidabile. Zburam n start comun cu grupa, asta nsemna orice, inclusiv aterizri chinuite, pe muche de cuit, cu mai puin de doi kilometri vizibilitate. Cincisprezece-aisprezece secunde, din momentul n care vedeam pista, pn puneam roile. nghesuiam manevrele, intrarea pe direcie, scoaterea flapsului complet, cuplarea stratului-limit, redresam n cincisprezece secunde. Grupa de trageri, blazon greu de purtat, nsemna nainte de orice antrenament n zbor. Mergeam exact pe linia vruit din mijlocul terenului de baschet, am ocolit cercul alb, niciodat n-am fost aa stpn pe avion, ca atunci cnd am zburat n grup. Ridicam din umeri, data trecut am tras n stratosfera, acum inta zbura la joas nlime, oricum, nu era treaba mea. A fi vrut foarte mult s fie treaba mea, dar nu aveam nici o ans. Printre biute galben-cenuii aprea zebra n ptrate albe i roii; girueta, semaforul pentru proiectoare, antene radio pe acoperiul plat; antenele au mers pe cerul albastru, pe fiile de cea cum m apropiam, s-au oprit, i ocupau locul tiut. Dincolo de Casa Galben, joas, turtit, lbrat pe pmnt, apreau derivele masive ale MIG-urilor de la escadrila adoua. N-am zburat mare lucru ziua aceea, cei din grupa de trageri aveam bineneles prioritate absolut, ce apucam ntre ieirile lor: un traiect la joas nlime cu pcla aurie inundnd cabina, luceau n lumina mat, uniform, fulgerau scurt prin parbriz decupate ca ntr-o explozie cu margini precise de auriu-nchis, greu, lucitor pe aurul splcit al cmpiei, fulgerau bli, lacuri cu valuri mrunte, buci erpuite de ruri. Am trecut cu avionul prin lumina Dunrii i totul a fost galben-strlucitor: eapa tubului Pitot, fuselajul, ce vedeam din aripi, cupola cabinei, tabloul de bord, eu. Mna pe man i mana nsi erau aurii. Chingile care m legau de avion. La urm de tot am prins o interceptare la plafonul de lupt, Dorel zbura ca int, a urcat mai sus de nousprezece mii de metri. Am cuplat trziu forajul, pn am lansat la vitez, pn am urcat, cnd ajungeam n poziia de ncadrare el cobora deja, am fcut un film muncit, cu dou sute de metri pe secund n coborre la variometru, cu avionul atrnat peste mine, cu inta dansnd pe fondul solului,pmntul ars de la 17, 15, 12 kilometri sub noi. Opt kilometri, atunci cnd amredresat i am degajat din picajul acela cu o mie dou sute kilometri pe or, nc patruzeci de secunde pn jos. Dorel a rs, splam de pe noi urmele chingilor intrate n piele, greutatea lnced a suprasarcinii, curgeau de pe ochi cu spuma de spun LUX imagini nghesuite n parbriz, indicaiile bordului. Dorel a rs, dac nu coboram nu m prindeai nici acum. Mine, am spus, vedem noi. Mine e duminic, a fcut Dorel, m uitam la Citizen, chiar, mine era duminic. Era ziua aceea n plus. Timpul oprit cu ochii n tavan, cu muzica nfundat n urechi, crile aruncate pe jos nu reueau s ias din hrtie, s conving. Nu reueau s intre n mine. Mncam, ce facem mine? A ntrebat Dorel, ce faci tu am spus, pentru c tiam foarte bine ce aveam eu s fac, cum o s stau ntins pe divanul scund ateptnd s treac ziua. Ieeam de la popot, dup-amiaz am jucat tenis pn s-a fcut ntuneric, nu mai vedeam mingea din psl, vino la mine, a spus Hen. Legna racheta n amurgul rou, corzile au tiat

  • aerul n dre lungi, curbate n jos. Vino la mine, ne uitm la tv, pe urm ieim la vntoare de noapte, fete? Am spus fr nici un chef. Las-o moart. Unde putea fi linite adevrat, am urcat n Dacia albastr, dup dou ore intram n cas la mamamea, apartamentul de la etajul ase al blocului albastru n zigzag pe oseaua Colentina, ora Bucureti. ? Hei, cum a fost duminica aceea linitit, ntlnirea cu iubita mea de acum, patru, trei, dou veri, trei ani pierdui spuneam, pierdui, cpitane? ntreba Mihai Srbu. N-ai fost niciodat ca n anii ia pierdui deschis i tu nsui i nu i vedeai ochii, faci pe nebunul, au fost cei mai frumoi trei ani de cnd ne tim.Vai de capul tu, arunctor de bombe i rachete, nu eti n stare s te arunci singur peste bord atunci cnd e nevoie. Trei ani pierdui, auzi, au fost anii ncare am reuit s ne apropiem, i continum mpreun exact pe ce s-a strns n anii ia. Recunoate. Ridicam din umeri, nu era de recunoscut; lucrurile se ntmplau i gata, treceau mai departe, lsau urme pe care n-a fi vrut s le lase. Niciodat n-ai schiat mai bine ca n iernile cnd ai fost amndoi pe munte, cred i eu, m tiam privit, i niciodat n-ai rs ca n nopile de atunci,la cantonul SALVAMONT. i niciodat n-am dansat ca atunci, intrat n muzic pn dincolo de mine, i zilele erau foarte scurte, zile de iarn, i nopile i mai scurte. Paturile suprapuse din canton, care se cltinau i scriau ngrozitor, ne aude Mihai spuneai, am rs, ce dac ne aude. Parc el nu tie ce facem. Parc el triete numai cu mncare i cu butur i cu prietenia lui Bari cel uria. Focul din cmin ardea din august pn n iulie, reflexele focului pe tavanul alb, pe grinzile negre care secionau tavanul alb. Prul blond-cenuiu se schimba n rou-albastru de la flcri, filtra domol lumina, nvelea ntr-o sfer de uitare molcom; lucrurile se deprtau net, se opreau la marginea patului: acum i aici. Restul dincolo. Nici nu mai exista restul. Exista trupul subire, supus, fierbinte, existam ntr-o margine eu, nedezmeticit, buze cutndu-se, mini cutndu-se, gsindu-ne, nu nc, noaptea se strngea ntr-un ghem difuz de lumin ntunecat, grea, aurie, exploda tcut peste chipul drag, subiat de umbr, cu pleoape strnse pesteochii tiui, peste ochii noi, lenei de flacra toropit n ea nsi, marginea dinilor peste buzele arse de ger, de zpad, de soarele de afar atunci cnd era soare. ntunericul rou, crud, fierbinte, se cltinau sub noi munii ceimari, jos, n vale, zpada secat de viscol curgea fonind de pe brazi. Ce se ntmpl? Chiar, ce se ntmpl, las, am spus, e bine. Nu ntreba, asta nu se ntreab, i iar luciul stins al dinilor, rdeam fr s tim bine de ce rdem. Eram tmpit de ce se ntmpl, i foarte plin de mine, i m revrsam n rsulacela mpreun, fr oprelite. Cred c rdeam, simplu, de fericire, dac asta se poate. Puteam la fel de bine s plngem, sau s facem dragoste la nesfrit i chiar fceam, i cred c de asta am schiat trei ierni la rnd ca un campion de fericire. Grinzile negre pe tavanul alb, rou nchis pe roul palid,totul se rsucea, ne prvleam tcui asta nu se uit, puloverul smuls, se

  • ncurcau degete n fermoare, nasturi, bretele, pielea era aurie de cldura din afar, de clocotul dinuntru, gemeai stins, vntul bubuia pe tabla acoperiului, se pierdea. Se duceau vntul, acoperiul, muntele, m duceai cu tine, dini ntre buze ntredeschise, gtul, i tremurau snii asprii, dragostea mea, dragostea mea, nu tiam bine cine spune, nu tiam foarte bine ce aude cellalt, eu, tu, contopii, eram unul singur. Ieeam afar, se topea zpada sub tlpi n urme ovale, simetrice, adnci pn la iarb. Pn la iarba verde, moale, ascuns adnc sub zpad. Cerul era foarte negru, stele rotunde, reci, necrezut de aproape; ieeau aburi din umeri, din oldurile tale nguste, am rs, rdeai i tu, artai cu degetul aburii groi care mi ieeau din spate. Nu puteai vorbi, te necai rznd, artainumai cu degetul, aerul cald, umed, se ridica tremurat spre stelele rotunde, nghe pe drum; cdea napoi n pojghie fine, uoare, translucide. Spuneai Doamne, ce bine a fost! Cdeam n somn ca lemnele, dimineaa ne scula Bari, ltra, vntura aerul cu coada, capul uria ntre labele rezemate pe marginea patului de sus. Venea Mihai, ceaiul cltina n ceti de aluminiu cercuri negre, aurii, cobori de acolo, nu v e ruine. Coboram, costumul de schi, gtul oprit cu ceai fierbinte, clparii. Afar vedeam urmele ovale din noapte, nu pe dou rnduri, se amestecau ntre ele, cum spunea Srbu care devenise foarte nelept de cnd stteam la canton, spunea: nflorete pmntul sub voi de atta via scurs i ardei iarba cu fierbineala dinuntru. Aiurea, iarba verde din noapte plea, ardea de ger. Nu era bine n nici un fel. Dup ce se ntmpl urma firesc ct poate s in, nici asta nu se ntreba, oricum a inut neruinat de mult, trei ani, pe urm a fcut fsss, s-a stins. Ne ntlneam n duminica mea linitit, prima oar dup ce povestea a fcut fsss i s-a terminat, cum sunt ntlnirile astea, prima oar dup, n-am tiut ce s fac cu minile, cu ochii, cu mine nsumi, ieeam din magazin, aveam o pung mare plin de grepfruit, era s scap punga jos, am strns-o lapiept, ei, a spus, nu te uii n jur, salut. Saluut. Habar n-aveam ce trebuie s fac; priveam n ochii tiui, m-am vzut mic, lucios, reflectat de pupil cu punga n brae; vedeam acolo i un grep ieit din pung, ca un soare mititel i amrui. Ne mbrnceau oameni, eram chiar n u, am stat ca oglinzi puse fa n fa, reflectam imaginea ei avndu-m n ochi, i oglindea imaginea mea cu imaginea ei avndu-m n ochi, i pleca iar din mine multiplicat n adnc, i acolo m gseam din nou centrat n jurul siluetei subiri, aa venea infinitul, fiecare reflectndu-se cuprins n cellalt la nesfrit, numai c asta era doar la suprafa i inea foarte puin. Nici ct stratul de argint ntins pe spatele oglinzilor. Eti cu maina? Stau acolo, artam cu brbia, cu nasul, peste umrul ei, blocul albastru n zigzag, dincolo de strad. Ah da. i aducea aminte. Am ncuviinat din cap.

  • Ieeau doi tipi cu un frigider lung, alb, aseptic, ne-au desprit strivii nuile de cristal; ne priveam peste, frigiderul acela. Vii s bem un coniac? A ridicat din umeri. E un bar dup col, am spus scuzndu-m. Am prins mai bine punga n brae, m ncurca ngrozitor punga aceea; habar nu aveam ce s fac cu ea,nu tiam nici dac m primesc la bar, cu punga n brae. De fapt nici despre bar nu tiam mare lucru, doar c exist; treceam prin faa uilor batante din sticl, uile fluturau, aruncau n strad pale de aer albastru, fum, frnturi de muzic bun. Miros de alcool, ce mai e prin baruri. Ambalaje de chewing-gum. Hrtii lungi, nguste, cu diagonale albastre i roii. E un bar dup col. De cnd bei tu? La bar? Aa se obinuiete, explicam, doi care nu mai au nimic s-i spun ise ntlnesc ntmpltor se duc la bar. Acolo beau, presupun. Ce mi dai, Dubonnet? i dau ce vrei. Prea dintr-o dat foarte obosit. D-mi o chestie din aia, arta fructele galben-portocalii ieite din hrtia groas a pungii. Se potrivete de minune, am mrit. Ce? Grepul dulce, galben, amar la sfrit. Nimic, am spus, am cules, am ntins soarele mititel rsrit din pung.L-a bgat n buzunar, s-a umflat bluza de vnt pe corpul subire; cnd m-a privit din nou zmbea, puteam crede orice despre zmbetul acela. Mulumesc. Se uita la mine aa, zmbind, a ridicat din umeri. La revedere. tii ceva, am zis, nu poi s pleci aa. Ba se poate. De ce ai ntrebat dac sunt cu maina? Vroiam s cumpr ceva dar d-o ciracului, nu mai cumpr nimic, salut, am plecat. Am fcut un pas, ne desprea numai nenorocita de pung, simeam pemini cum rsufl. Nu poi s pleci aa, am repetat. Dac mai stau plng, a spus, i n-am chef s bocesc n faa ta. N-am chef s bocesc n faa nimnui. i cred c nu vreau s te vd, i n general. S-a ridicat vocea, s-a nlat sus, a tcut brusc. i muca buzele, a spusncet, lungea cuvintele: n ge-ne-ral. N-am chef s vd pe nimeni. Nu mai vorbea cu mine. Ascult, am spus, dac trebuie pot s-i aduc aminte cum a fost cndne-am vzut ultima oar. Ce-am fcut atunci, i cine a hotrt c e ultima oar. De ce e ultima oar, i restul. Totul admirabil argumentat, nu merita s insist. Iar nu pricepi nimic.

  • E una din calitile mele. A zmbit, a cltinat din cap. Am vzut prul blond-cenuiu ieit de sub un soi de broboad alb, i vedeam ochii, buzele, i nu puteam crede c asta se ntmpl cu mine. Linitea dinuntru, doar puin crispat, exact pentru c mi temeam linitea dinuntru. Nu tiu dac asta se simte n afar. Acum chiar trebuie s plec. La revedere. La revedere. Se simte. Din cum a spus c trebuie s plece, din cum a plecat, repezit.Am mers prea departe mpreun ca s nu simt, i era ceva esenial pentru amndoi, linitea asta nou din mine. Traversam Colentina cea plin de maini, uite cum se ntmpl lucrurile mari. Cum spun la revedere fetei care a nsemnat foarte mult, i care acum nseamn doar un grep mai puin n fructiera de cristal a mamei. Cum nv s separ ce este esenial i rmne, de lucrurile care trec. Dar care puteau deveni eseniale, m rog. Cum se nir ntmplri, oameni, avioane, se adunau, se legau ntre ele, alctuiau, simplu, viaa mea. Cea care mi se d o singur dat i nu tiu foarte bine ce s fac cu ea. tiu ce ar trebui s fac, dar lucrurile nu se legau ntotdeauna cum mi-ar fi plcut s se lege; atunci m ddeam la o parte, ce se ntmpla curgea peste mine, nu mi ddeam seama foarte bine ct pierd ice ctig. Orice ru smulge ceva din mal, proverb mongol, nu mongol, mongolii nici n-au ruri, proverb i gata, orice ru smulge ceva de pe unde trece, las ceva pe unde trece. Ud mcar malurile lng care a curs. ? Am calculat traiectul atent, zburam pentru grup, totul se ntmpl foarte precis i ntrzieri de secunde ntindeau formaia pe cer, distane mari ntre avioane, linia argintie se pierdea n pcl, la joas nlime radarul de bord nu face mare lucru, asta nsemna convorbiri trunchiate, dirijri suplimentare, n final ne ntlneam la alimentare. Dup decolare trebuia sa fac o grmad de manevre, tur de pist pe dreapta, ieeam la radiofar pe relevment obligat exact cnd prima formaie de vntori cupla forajul pe pist. Cum dracu, am spus, avei ncredere, m lsai s zbor cu minunea de grup, piloii cei instruii, superpiloii, pe mine care nu am nici cincizeci de ore-zbor anul sta? Nu f pe tmpitul a spus Basil, ai atta cap s zbori un traiect pe care au zburat douzeci naintea ta. Ce traiect? Am mers la tabl, Basil desena, agita degete mnjite cu cret, a explicat: Pleci de la radiofar cu ase-apte sute la altimetru, zbori cu nou sute la or, cinci minute pe doi-apte-zero, virezi o sut optzeci de grade. Cu ce nclinare? Aici intervine geniul tu personal. Ce nclinare vrei, dar s nu intri la nord n culoarul TAROM. TAROM oricum zboar la peste dou mii de metri n culoar.

  • Teoretic. Sptmna trecut am dat peste o curs sub o mie cinci sute de metri. Venica problem, aici nu mai era vorba de calaje diferite la altimetre, presiunea n capul pistei, la nivelul mrii, subtiliti tehnice. Dup viraj faci ce vrei ntr-un culoar vest-est, pe treizeci de kilometri lime, a spus i desena culoarul pe tabl. Vreau s fac tonouri. n regul, faci tonouri. Nu te mpiedic nimeni. nlimea? ntre cincizeci i dou sute de metri. Cam sus, am zis. De cnd las aviaia militar piloii s-i fac de cap? De cnd se trage la joas nlime. Se consider c pentru piloi selecionai i antrenai. Mai spune o dat. Piloi selecionai i antrenai. Vai de capul vostru, am spus. Prea se luau n serios, cu grupa lor. Cavalerii sfntului potir. Te-ai uitat n oglind, s vezi cum artai?! Selecionailor. Bine, a fcut Basil. La fluviu virezi pe nord i zbori la fel ase minute, cu nou sute la or asta face nouzeci de kilometri. Aproape o sut, cu raza de viraj. Aproape o sut. Pe urm intri n viraj pe stnga, vii pe ARK zero pnacas. A desenat i asta pe tabl, i creta scria ngrozitor. Tot n tonouri? Dac n-ai ameit nc. Clar? Am dat din cap, era clar. Baletul chiar deasupra fluviului? Cincisprezece km dreapta-stnga. Aa a spus, km. E plin de psri, fluturam minile ca aripi de pasre. E plin cu tot felul de psri mari, care se pregtesc s plece n Africa. Psri, a rs Basil, psrile au plecat de mult. Nu eram aa sigur. Mai este psretul care rmne peste iarn. Ia te uit, a fcut Basil, ce periculos e zborul. Ar mai fi ceva de lmurit. Azi nelegi foarte greu. Azi e ziua mea n care neleg foarte greu. De ce pstrez aa strict unele elemente, i cu altele m joc cum mi place? Limitele intre care te joci sunt exact elementele fixe. M-am uitat lung la el. Bravo. Poate tii n ce limite zboar i inta din poligon. n poligon e altceva. Ridicam din umeri n timp ce m deprtam:

  • Asta-i, c ar trebui s fie exact ca n poligon. Am pictat pe hart traiectul, culoarul acela de treizeci de kilometri lime n care puteam s fac tot ce vroiam, oricum, am spus, psrile cele mai multe s-au dus. Clocesc ou pe malul Nilului, departe de aici. Am luat psri n difuzor, tiam ocul nfundat care cutremur avionul, bufnitura surdn motor, turajul compresorului poticnit, clipa aceea foarte lung se oprete,nu se oprete. Mna cuplnd PORNIRE N AER nainte de a m gndi cam cear fi de fcut. Saltul acelor de turometru pe cadran, temperatura gazelor n ajutaj depea limitele admise, limitele admise erau foarte aproape de linia roie pictat pe scala termometrului. Am mpturit savant harta, pn mine mai erau nousprezece ore, amfost la sala de sport, barele paralele, bara fix, btuta elastic, s-a nvrtit tavanul slii, a lunecat jos, parchetul se ridica deasupra, nu lucram nclzit, umrul drept durea vag, din adnc, scitor. Trimitea, n lungul braului, sub piele, pachete roii de durere. Dup-mas am urcat n main, erau nori, cnd am ajuns n staiune, ploua mrunt, cenuiu, n-am gsit pe nimeni la cinematograf. Doar un afiier cu zdrene de hrtie ud, bncile amfiteatrului erau pustii, pline de frunze galbene cafenii. Ecranul alb, uor concav, i nchidea culoarea de ap, de ziua care se termina. Am urcat pn sus, la ultimul rnd de bnci, n spatele ecranului vedeam vrfurile negre ale plopilorde pe malul lacului. Poate e bine aa, am spus. S nu tiu niciodat foarte precis dac tipa aia a fost Jane Fonda. E normal s nu tiu tot ce se ntmpl. Trebuie s rmn puncte nelmurite, s pot spune: nu sunt sigur, doar mi separe. Aiurea. Nu n profesie. Am cobort srind peste bnci lunecoase, lucioase de ap n lumina puin. Aiurea, am repetat. Lucrurile incerte, nu n profesie. Nu n condiia mea de pilot de vntoare. ? A plouat toat noaptea, auzeam streinile prin somn, dimineaa nsemna trunchiuri negre de salcmi, fii de cea, totul se ntmpla n pclcenuie, ud, lipicioas, pinea prjit era ars, oule crude, ceaiul rece, microbuzul ne ducea la zebr ca ntr-un drum spre cellalt trm. A venit meteo, hrile erau verzi, ude, ferfeniite de ploaie, turna peste tot, la aerodromurile de rezerv i la celelalte, cu care nu aveam nici o treab. Pe bretea Mig-urile se strngeau sub huse lucioase, ntrite de ap, tabl din pnz groas cu pete maro, galbene, cenuii. Fugeam la celul, n-am luat-o pe bretea, preferam crarea, prin spatele biutei, peronul Casei Galbene, pe urm ne-am oprit, ncercau un avion pe bretel, jetul de gaze arse tremura aerul cenuiu, spulbera stropii de ap, s-a fcut cald, mirosea petrolul de aviaie, metalul ncins al camerelor de ardere. Nu treceam prin jet,ne arunca, ne izbea de pmnt, pmntul ars, crpat, sticlos, alctuia o fie lung, uscat pn dincolo de uscciune, alb ca un os secat pe cmpia necat sub ap; a trecut apa prin manti albastre, prin scurte mblnite, prin bluzonul meu de parautist, pn a vzut tehnicul, a redus motorul, pmntulalb de uscciune s-a nnegrit ntr-o clip din apa de ploaie, s-a fcut noroi. Mergeam prin jetul de gaze domolit, am srit o bltoac, am urcat trepte de ciment, perdele galbene filtrau n celula de alarm lumin molcom,

  • nvluitoare. Lumina prescris. Fceam du fierbinte, pe urm puloverul gros, pantalonii de ln albastr, am gsit o canapea liber, m-am ntins, auzeam ploaia pe acoperi. Dincolo bubuia televizorul, piese din os izbeau sec tabla ncarouri albe, negre, e clar, azi nu zburm. Pcat de timpul pierdut ieri, cu pregtirea traiectului, raidul acela mpletit din viraje strnse i tonouri. Pcat de o grmad de lucruri, pe care nici mcar nu le mai in minte. Am dormit, nicieri nu se doarme ca la celula de alarm, greu, complet,ateptnd n somn soneria strident, explozia mut de lumin a becului rou; oboseam de somnul acela la pnd. Oboseam aa, dormind. A venit estosu, m-a mpins, s-a ntins alturi. F-mi puin loc, a spus, ocupa dou treimi din canapea. Mirosea a stof ud, uscat din nou, boit de cldur, de ce nu te schimbi? Am ntrebat ameit din somn. estosu mria ceva despre vremea de afar i cum se bag vremea cenuie peste oameni, i face suri pe dinuntru. Am dormit nghesuii, cnd nu se zbura era greu de gsit loc n cldirea lung, scund, alb i acum, pe ploaie. Deschideam ochii, am vzut easta lui tefan aurit de soare, prul lipitaiurea pe chelie era galben-auriu de lumina cald, cnd am mai stat aproape,rdeam, asta s-a ntmplat de mult i nu cu estosu, eram departe atunci, a fost noapte i ningea, vedeam prin ferestre mari cu rama alb, lcuit, vedeam zpada n lumina felinarului de pe strad. Curgea de sus, am ieit pejumtate din sacul matlasat, fata de lng mine nu se trezea, m-am uitat la ea, cum doarme. Cum zmbete n somn. Cum s-a rsucit n sacul strmt, i restul. Cum se rsfira prul pe materialul gros. Cred c am stat aa trei ore. Uitndu-m. Auzeam locomotive n gar, casa se nla pe un povrni, jos trecea caisa ferat, curgeau pe ine scnteietoare trenuri lungi, murdare, rou-afumat, verde-afumat, sunau sec la macazuri, se pierdeau pe inele scnteietoare. Auzeam locomotivele din gar, noaptea sunetele merg departe, mainile pe osea, vapoarele n porturi, de pe piste betonate decolau, sforind, avioane de curs lung. Long-curier. Se pleca de peste tot, nicieri nu e mai bine ca n alt parte, asta ce se ntmpl n casa de deasupra grii era ca o felie de timp oprit. Am ridicat din umeri, atunci a zbrnit soneria, echipajele la avioane, auzeam pai alergnd, vino, a spus tefan, era deja n picioare, a ieit. Strngea n fug elasticul laringofonului cu mna ridicat, rsucit dup casca alb. M legam n cabin, am luat legtura cu startul nainte de a strnge chingile. Ceaa de diminea se tra strns n nori informi, cenuii, dui de vntul slab sub cerul splcit, albastru; soarele desena umbre ntunecate, umbre luminoase, trecea norul, btea n cabin, nclzea prin plexiglasul cupolei. Pornete, a spus conductorul de zbor. 013 aprob pornirea. Atenie la pornire, am strigat, a deschis cupola, s-a aplecat peste golul cabinei tehnicul. Peste mine, cum stteam legat n cabin. Cuplam contacte, motorul mainii A. P. A. scotea, fum alb, des, neptor, am apsat butonul de pornire. Restul a fost ca de obicei, turaia starterului -generator, axul compresor-turbin urnit din loc, rotit, cretea turajul, a plecat acul 2 al

  • compturului, trepida avionul, clipeau becuri roii, galbene, luminau linititor becurile verzi. S-a smuls acul 1 de la comptur, au clipit, s-au stins ecranele minuscule, portocalii, presiunea n instalaiile hidraulice. De amplificare i cealalt, principal. Restul de contacte, nu ateptam stabilizarea turajelor, nuncercai? ntreba tehnicul, mai mult ghiceam dect auzeam, se intersectau n cti frnturi de convorbiri, aprobri de pornire, de rulaj, am dat din cap, nu. Semntura n carnetul avionului, cabina cobort de foarte sus, zvorit, ermetizat, alctuia deasupra cerul meu personal, plexiglas incasabil, ignifug,fr moarte. Nici nu mai era plexiglas, un fel de oel strveziu, curbat n forme savante. Am cerut rulajul, ruleaz, 013, stteam la cale, era ceva n neregul. Controlul acela oricum sumar, pe care n-am vrut s-l fac. Funcionarea instalaiei buster, semnalul radiocompas, tablourile T10, T4; becul verde al trimerului. Cronometrul, pilotul automat pe stabilizare, pe revenire, acordul busolei, am decuplat autopilotul cu butonul rou de pe man. Am fost dator controlul fa de mine, fa de avion. Fa de profesie cum spunea colonelul ochi-albatri care se ocupa de cei din grup. Condiia de pilot-vntor, m rog. Flapsul scos, frnele bgate, am fcut semn, abia acum, au zburat calele. Intram la pist, am decolat cnd prima formaie de vntori cerea rulajul. Trenul pe bgat, zece grade la giroorizont, s-au zvorit bubuind nfundat jambele n lcauri, s-au nchis trapele, ardeau becuri roii: tren escamotat. Vizibilitatea, asta m-a izbit n decolare, la zece metri nlime ieeam dintr-un inel de pcl neagr, trasat net pe orizont, dincolo cerul era foarte limpede, desprit cu un cerc fin, verde luminos, de pcla aceea neagr. Flapsul bgat, neutru, viraj pe dreapta, s-a ridicat n cabin tipsia ceoas a pmntului, dincolo de plexiglas obrazul planetei; treceam radiofarul ndeprtat n minutul i secunda fixat. Auzeam vntorii n cti, am comutat staia pe canalul intelor, s-a fcut linite; stins, de foarte departe, s-a furiat un fir de muzic. Nici n-am putut s mi dau seama ce muzic este. Am cobort la cincizeci de metri, viteza nou sute de kilometri la or, navigaie cu harta pe genunchi, dup busol i ceas, ca n primul rzboi mondial. Atenie la psri, nu scoteam farul la viteza asta, l smulgea curentulde aer, a lucit n dreapta, traversam calea ferat; mergea un tren spre vest, am trecut prin fumul, prin aburii locomotivei; nu era tren electric. Am trecut iprin fumul unei fabrici, bordul normal, zece secunde pn la expirarea timpului, viraj. M uitam n stnga, acolo trebuiau s apar vntorii, n-a aprut nimeni. Cinci minute la rasul solului pe nouzeci de grade, au nvlit n cabin grinzi, stlpi, fire, ine groase de metal cenuiu pe cenuiul glbui al fluviului,dorobani mustcioi pzeau neclintit podul de la Cernavod. Din nou viraj la cuit, tubul Pitot nfipt n malul rocat, nalt, ciuruit de guri negre, cum se cheam psrile lstuni ciuruit de guri negre de lstuni. Dac lstunii sunt acum n Africa, erau. N-am vzut niciunul.

  • Urcam paralel cu fluviul, un remorcher alb mpingea cu fruntea trei lepuri ruginite, am cobort ntre maluri rpoase, surpate, am urcat ntr-o andel la aizeci de grade, luam albastrul n piept, n frunte, ntre ochi, exploda tcut soarele sub vizor, deodat s-au rsucit blnd lucrurile nuntru,era cald din mine, apa mloas, cerul de deasupra, am nvrtit avionul ntr-untonou, botul culcat pe orizont, ntors pe fa, n-a mai fost de mult aa, ce zi e azi joi, joia bun, joia dulce, cam ce se ntmpl, pilot? Am luat-o razna? Numai puin, asta se ntmpl foarte rar, din ce n ce mai rar, ieirea din rigorile profesiei, povestea asta care scobete ncetul cu ncetul i n care m zidesc cu pietre smulse din mine. Bordul normal, am picat pe arip napoi, la cincizeci de metri, a fulgerat n stnga un bot de deal, intra n ap, fluviul ocolea ntr-un cot larg, ocolea dealul acela conic, rotund ca un vulcan, cu anten zbrelit alb-rou pe marginea craterului. Trecea mult de cei cincizeci de metri ai notri, antena aceea. Harta, citeam cotul fluviului, am uitat tonourile am spus, doar un tonou n douzeci de minute de zbor. M incomodau cei cincizeci de metri de sub avion. Sistemul de, avertizare pentrunlime periculoas pe care nu l-am cuplat de la nceput, pentru c nu avea nici un rost. Becul rou, sirena din cti. Ar fi sunat tot timpul. Au trecut deasupra, distorsionate de vitez, psri albe, au trecut departe dac le-am vzut albe. Cnd erau aproape le vedeam negre, npustindu-se pe linii convergente, adunate drept n parbriz, n difuzor, acolo unde intr aerul pentru motor. Presiunea la ulei, turajul, normal. Ecranul radarului difuz, alb de inte, lsam staia pe radiaie, psrile au nu tiu ce sim misterios care le gonete din petala radiolocatorului. Psrile, am spus, M ocup mai mult dect e cazul. Busola, reveneam la capul nscris pe hart, crestele abrupte din dreapta erau ale munilor Dobrogei, ieeau din ceat, jospmntul era mort, npdit de stnci risipite aiurea. Am trecut pe canalul de dirijare, inta n fa, fa-dreapta, la patru kilometri, nu vd a spus Basil, rdeam, veneau cu soarele n spate dar eu m profilam pe munte, soarele lumina pcla ca un zid alb, m-am uitat n stnga, am vzut MIG-ul cu frne aerodinamice scoase, era deasupra, zbura n viraj uor pe dreapta, m cuta. La vedere, nu putea folosi radiolocatorul de bord la nlimea asta. Att doar c de sus nu avea cum s m vad, lumina ne nvelea, ne amesteca cu ceaa ntr-o aiureal argintie, scnteietoare. Basil vedea, de unde era, doar crestele negre, care ieeau din aiureala scnteietoare. Era ca atunci cnd m uit noaptea dintr-o camer luminat, prin perdeaua subire, ncercnd s vd ce este afar. Ca atunci cnd m uit n cineva i privi