Don Miguel Ruiz Al cincilea legamant

Al Cincilea Legãmânt

Ghid practic pentru cunoaºterea de sine

O carte a înþelepciunii toltece

AL CINCILEAAL CINCILEAAL CINCILEAAL CINCILEAAL CINCILEALEGÃMÂNTLEGÃMÂNTLEGÃMÂNTLEGÃMÂNTLEGÃMÂNT

DON MIGUEL RUIZDON MIGUEL RUIZDON MIGUEL RUIZDON MIGUEL RUIZDON MIGUEL RUIZ

DON JOSE RUIZDON JOSE RUIZDON JOSE RUIZDON JOSE RUIZDON JOSE RUIZ

împreunã cu JaneJaneJaneJaneJanet Millst Millst Millst Millst Mills

Traducerea din limba englezã:Cristian Hanu

ADEVÃR DIVIN

Braºov, 2010

Editura ADEVĂRR DIVIN Braşov, Str. Zizinului, nr. 48, parter, ap. 7,

cod 500414, O.P. 12Mobil: 0722.148.983 sau 0727.275.877;

Telefon / Fax: 0368.462.076 sau 0268.324.970 E-mail: [email protected] sau [email protected] site-ul editurii găsiţi şi alte cărţi pentru sufl et:

www.divin.roSite: www.secretul.tv

Yahoo! Group: adevardivin

Copyright © 2010 Editura .

Originally published as „The Fifth Agreement: A Practical Guide to Self-Mastery” written by Miguel Angel Ruiz, M.D., Jose Luis Riuz, and Janet Mills. Original U.S. Publication 2010 Amber-Allen Publishing, Inc. U.S.A. Copyright © 2010 by Miguel Angel Ruiz, M.D., Jose Luis Riuz, and Janet Mills.Toate drepturile asupra prezentei ediţii în limba română aparţin în exclusivitate Editurii .

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiRUIZ, MIGUEL

Al cincilea legământ: o carte a înţelepciunii toltece: ghid practic pentru cunoașterea de sine / Don Miguel Ruiz, Don Jose Ruiz, împreună cu Janet Mills; trad.: Cristian Hanu. - Brașov: Adevăr Divin, 2010

ISBN 978-606-8080-22-2

I. Ruiz, JoseII. Mills, JanetII. Hanu, Cristian (trad.)299.77(72)

Editor: Cătălin PARFENECorectură: Elena MÁLNAI Tehnoredactare și copertă: Elena DAVID

Pentru fiecare fiinþã umanã care trãieºte peaceastã frumoasã planetã

ºi pentru generaþiile care vor urma.

7

CUPRINS

Mulþumiri ... 9

Toltecii ... 11

Introducere ... 13

PPPPPararararartttttea I – PUTEREA SIMBea I – PUTEREA SIMBea I – PUTEREA SIMBea I – PUTEREA SIMBea I – PUTEREA SIMBOLOLOLOLOLURILURILURILURILURILOROROROROR11111 DE UNDE ÎNCEPEM

Programul explicã totul ... 19

22222 SIMBOLURI ªI LEGÃMINTEArta oamenilor ... 29

33333 POVESTEA TAPrimul Legãmânt: Fii impecabil în tot ceea ce spui ... 41

44444 FIECARE MINTE ESTE O LUME ÎN SINEAl Doilea Legãmânt: Nu lua nimic în nume personal ... 53

55555 ADEVÃR SAU FICÞIUNEAl Treilea Legãmânt: Nu face presupuneri inutile ... 65

66666 PUTEREA CREDINÞEISimbolul lui Moº Crãciun ... 77

77777 PRACTICA ESTE SECRETUL MAESTRULUIAl Patrulea Legãmânt: Fã întotdeauna

tot ce îþi stã în puteri ... 87

8

PPPPPararararartttttea a II-a – PUTEREA ÎNDOIELIIea a II-a – PUTEREA ÎNDOIELIIea a II-a – PUTEREA ÎNDOIELIIea a II-a – PUTEREA ÎNDOIELIIea a II-a – PUTEREA ÎNDOIELII88888 PUTEREA ÎNDOIELII

Al Cincilea Legãmânt: Fii sceptic, dar învaþã sã asculþi ... 99

99999 VISUL PRIMEI ATENÞIIVictimele ... 115

1111100000 VISUL CELEI DE-A DOUA ATENÞIILuptãtorii ... 127

1111111111 VISUL CELEI DE-A TREIA ATENÞIIMaeºtrii ... 145

1111122222 CUM POÞI DEVENI UN CLARVÃZÃTORO nouã perspectivã ... 167

1111133333 CELE TREI LIMBAJECe fel de mesager eºti? ... 183

EPILOGAjutã-mã sã transform aceastã lume ... 195

Despre autori ... 201

9

MulþumiriMulþumiriMulþumiriMulþumiriMulþumiri

Autorii doresc sã îºi exprime recunoºtinþa sincerã ºisã le mulþumeascã urmãtoarelor persoane: Janet Mills,care este mama acestei cãrþi; Judy Segal, pentru iubirea ºisprijinul ei; Ray Chambers, pentru cã le-a iluminat calea;Oprah Winfrey ºi Ellen DeGeneres, pentru cã au împãrtãºitmesajul Celor Patru Legãminte cu atât de mulþi oameni;Ed Rosenberg ºi generalul-maior Riemer, pentru cã auintrodus Cele Patru Legãminte în programul de pregãtireal forþelor aeriene ale Statelor Unite; Gail Mills, KarenKreiger ºi Nancy Carleton, pentru cã ºi-au consacrat timpulºi energia publicãrii acestei cãrþi; în sfârºit, Joyce Mills,Maiya Champa, Dave McCullough, Theresa Nelson ºiShkiba Samimi-Amri, pentru dedicaþia lor ºi pentrusprijinirea rãspândirii mesajului toltecilor.

11

TTTTToltoltoltoltolteciieciieciieciiecii

Cu mii de ani în urmã, toltecii erau cunoscuþi în sudul Mexicului ca „oameni ai cunoaºterii“.

Antropologii îi descriu ca pe o naþiune sau o rasã, dar înrealitate toltecii erau oameni de ºtiinþã ºi artiºti care aualcãtuit o societate în scopul de a explora ºi de a conservacunoaºterea ºi practicile spirituale ale strãmoºilor lor. Seadunau împreunã, maeºtri (naguali) ºi adepþi, la Teotihuacan,oraºul antic alcãtuit din piramide ºi situat lângã MexicoCity, cunoscut ºi sub numele de locul în care „omul devineDumnezeu“.

De-a lungul mileniilor, nagualii au fost siliþi sã ascundãînþelepciunea ancestralã ºi sã o transmitã pe cale ocultã.Cucerirea lor de cãtre europeni, la care s-a adãugatfolosirea greºitã a puterii personale de cãtre o parte dindiscipoli, i-a silit sã ascundã cunoaºterea de cei care nuerau pregãtiþi sã o aplice cu înþelepciune sau care ar fiputut-o folosi în scopuri personale ºi egoiste.

12


Din fericire, cunoaºterea ezotericã toltecã nu s-apierdut, ci s-a transmis din generaþie în generaþie prin maimulte linii de naguali. Deºi a rãmas învãluitã în mister timpde sute de ani, profeþiile strãvechi au prezis sosirea uneiepoci în care oamenii se vor întoarce la înþelepciune. Laora actualã, don Miguel Ruiz, un nagual din ordinulCavalerilor Vulturului, a fost ghidat de inspiraþie sãîmpãrtãºeascã împreunã cu noi marile învãþãturi aletoltecilor.

Cunoaºterea toltecilor s-a nãscut din aceeaºi unitateesenþialã a adevãrului care caracterizeazã toate mariletradiþii ezoterice de pe acest pãmânt. Deºi nu este o religie,ea pune la loc de cinste toþi maeºtrii spirituali care ºi-aurãspândit vreodatã învãþãturile pe planeta noastrã. Deºivorbeºte despre spirit, cel mai bine poate fi caracterizatãca o cale a vieþii, a fericirii ºi a iubirii.

13

IntrIntrIntrIntrIntroduceroduceroduceroduceroducereeeeede don Miguel Ruiz

C artea Cele Patru Legãminte a fost publicatã cu mulþi ani în urmã. Dacã ai citit aceastã carte,

înseamnã cã ºtii deja care sunt aceste legãminte. Ele aucapacitatea de a-þi transforma viaþa prin transcendereamiilor de legãminte limitatoare pe care le-ai fãcut, cu tineînsuþi, cu alþi oameni ºi cu viaþa însãºi.

Prima datã când citeºti Cele Patru Legãminte, acesteaîncep sã se activeze în tine. Efectele lor magice sunt multmai profunde decât cuvintele pe care le citeºti. Multorcititori li se pare cã ºtiau deja aceste lucruri, cã le intuiau,chiar dacã nu erau capabili sã le transpunã în cuvinte.Prima lecturã a cãrþii îþi zdruncinã din temelii vechileconvingeri ºi te conduce la limita înþelegerii. Cartea te ajutãsã renunþi la multe din legãminte limitatoare pe care le-aifãcut cu tine însuþi sau cu ceilalþi oameni ºi sã depãºeºti

14


astfel numeroase provocãri. Acestea din urmã suntînlocuite însã cu alte provocãri. Atunci când citeºti carteaa doua oarã, þi se pare cã citeºti o altã carte, complet diferitãde prima, întrucât limitele capacitãþii tale de înþelegere suntaltele. Orizontul tãu s-a extins. Noua lecturã te conducecãtre o cunoaºtere mai profundã de sine, în funcþie denoile limite atinse. Atunci când citeºti cartea a treia oarã,se petrece acelaºi fenomen.

Ca prin magie (întrucât chiar sunt magice), Cele PatruLegãminte te ajutã sã îþi descoperi gradat sinele autentic.Odatã cu practica, aceste legãminte simple te conduc cãtrerevelarea adevãratei tale esenþe, care este diferitã deimaginea pe care þi-ai construit-o, ºi exact acesta estescopul: sã devii cel care eºti cu adevãrat.

Principiile descrise de Cele Patru Legãminte seadreseazã tuturor oamenilor, de la cei mai tineri ºi pânãla cei mai bãtrâni. Ele nu pot fi înþelese însã decât la nivelulinimii. Aceste principii se adreseazã în egalã mãsurãoamenilor care aparþin celor mai variate culturi ale lumii,care vorbesc limbi diferite ºi care au convingeri filozoficeºi religioase diferite. Ele pot fi predate inclusiv în ºcoli, dela clasele elementare ºi pânã la licee ºi universitãþi.Principiile din Cele Patru Legãminte pot fi înþelese cuuºurinþã de orice om, pentru simplul motiv cã se adreseazãînainte de toate bunului simþ.

Considerãm cã a sosit timpul sã îþi facem un noucadou: Al Cincilea Legãmânt. Nu am inclus acest al

15

Introducere

Cincilea Legãmânt în prima mea carte pentru simplulmotiv cã primele patru legãminte erau suficiente pentru aproduce în tine o schimbare. La fel ca primele legãminte,al Cincilea Legãmânt este alcãtuit din cuvinte, daradevãrata lui semnificaþie transcende cu mult acestecuvinte. În ultimã instanþã, el se referã la perceperearealitãþii din jur prin ochii adevãrului, dincolo de cuvinte.Rezultatul practicãrii celui de-al Cincilea Legãmânt estedeplina acceptare de sine, exact aºa cum eºti, dar ºi deplinaacceptare a tuturor celorlalþi, exact aºa cum sunt. Rãsplatala care conduce aceastã practicã este fericirea eternã.

Cu mulþi ani în urmã, am început sã le predauucenicilor mei o parte din conceptele descrise în aceastãcarte. Am fost nevoit însã sã renunþ destul de repede,întrucât nimeni nu pãrea sã înþeleagã ce le spuneam. Deºile-am împãrtãºit adepþilor mei cel de-al Cincilea Legãmânt,am descoperit cã aceºtia nu erau pregãtiþi sã accepteînvãþãturile care stãteau la baza acestuia. Mulþi ani maitârziu, fiul meu, don Jose, le-a împãrtãºit aceleaºi învãþãturiadepþilor sãi, ºi a reuºit acolo unde eu am dat greº. Unuldin motivele succesului sãu ar putea fi credinþa sadesãvârºitã în capacitatea de a transmite acest mesaj.Simpla sa prezenþã era suficientã pentru a transmiteadevãrul ºi pentru a transforma convingerile participanþilorla seminarele sale, ºi implicit vieþile lor.

Don Jose Ruiz a fost adeptul meu încã din copilãrie,de când a învãþat sã vorbeascã. De aceea, sunt onorat sã

16

Al cincilea legãmânt

îl prezint în aceastã carte pe fiul meu. Împreunã, vomprezenta esenþa învãþãturilor pe care le-am predat în ultimiiºapte ani.

Pentru ca mesajul sã fie cât mai personalizat ºi pentrua pãstra folosirea persoanei întâi care a caracterizatprimele cãrþi din seria Înþelepciunii Toltece, am decisîmpreunã sã scriem ºi aceastã carte, al Cincilea Legãmânt,tot la persoana întâi. De fapt, ne adresãm cititorilor noºtripe aceeaºi voce, izvorâtã din aceeaºi inimã.

Partea I

PUTEREA SIMBOLURILOR

19

11111

DE UNDE ÎNCEPEMDE UNDE ÎNCEPEMDE UNDE ÎNCEPEMDE UNDE ÎNCEPEMDE UNDE ÎNCEPEM

PrPrPrPrProgrogrogrogrogramul eamul eamul eamul eamul explicã txplicã txplicã txplicã txplicã toooootultultultultul

Din momentul în care se naºte, omul îi prezintã acestei lumi un mesaj. În ce constã acest mesaj?

Chiar în el însuºi, în copilul care s-a nãscut. Orice om esteun înger, un mesager al infinitului nãscut într-un corpuman. Infinitul sau puterea absolutã creeazã un programpentru fiecare om, iar acest program include toateelementele care îi sunt necesare omului pentru a fi el însuºi.Omul se naºte, creºte, îºi alcãtuieºte o familie, îmbãtrâneºte,iar în final se întoarce la sânul infinitului. Fiecare celulãdin corpul sãu reprezintã un univers în sine. Ea esteinteligentã, completã ºi este programatã sã fie ceea ce este.

Tu eºti programat sã fii tu însuþi, indiferent cine eºti,iar pentru program nu conteazã ce crede mintea ta cã

20


eºti. Programul nu are nimic de-a face cu minteagânditoare. El este integrat în corpul fizic, mai exact înceea ce noi numim ADN. La început, orice om urmeazãinstinctiv înþelepciunea acestui program. Copiii mici ºtiuperfect ce anume le place ºi ce anume le displace. Eiîncearcã în mod natural sã facã numai ce le place ºi sãevite ceea ce le displace. Îºi urmeazã instinctele, iar acesteaîi conduc cãtre fericire, cãtre savurarea vieþii, cãtre joc,cãtre iubire ºi cãtre îndeplinirea nevoilor lor fireºti. Ce seîntâmplã însã în continuare?

Când corpul copilului începe sã se dezvolte, mintealui se maturizeazã, iar el începe sã foloseascã simbolurilepentru a-ºi transmite mesajele. Aºa cum pãsãrile dinaceeaºi specie sau pisicile îºi înþeleg reciproc limbajul, ºioamenii se înþeleg reciproc prin folosirea anumitorsimboluri. Chiar dacã s-ar naºte pe o insulã izolatã ºi arcreºte singur, omul ar ajunge mai devreme sau mai târziusã dea nume tuturor lucrurilor din jurul sãu. El s-ar foloside acest limbaj pentru a-ºi comunica mesajul, cel puþinsieºi, dacã nu mai are alþi oameni în jur. De ce procedãmnoi astfel? Rãspunsul este uºor de înþeles, ºi asta nu doardin cauza inteligenþei noastre înnãscute, ci pur ºi simplupentru cã noi suntem programaþi sã ne creãm un limbajºi sã inventãm o întreagã simbolisticã, cu ajutorul cãreiasã comunicãm unii cu ceilalþi.

Oamenii din întreaga lume vorbesc ºi scriu în mii delimbi diferite. Ei au inventat tot felul de simboluri, nu doar

21

De unde începem

pentru a comunica cu alþi oameni, dar ºi pentru a comu-nica cu ei înºiºi (lucru chiar mai important). Simbolurilepot fi sunetele pe care le rostim atunci când vorbim,miºcãrile pe care le facem sau anumite semne grafice decare ne folosim pentru a scrie. Existã simboluri pentruobiecte, idei, muzicã ºi matematicã, dar primul pas îlreprezintã întotdeauna simbolurile sonore pe care le învaþãcopilul pentru a putea vorbi.

Copilul învaþã aceste cuvinte de la adulþii din jurulsãu, care au dat deja nume tuturor lucrurilor din realitatealor. De pildã, copilul aflã cã acest obiect este o masã, iarcelãlalt este un scaun. Oamenii au dat nume inclusiv unorobiecte care nu existã decât în imaginaþia lor, cum ar fisirenele ºi unicornii. Orice cuvânt pe care îl învãþãm esteun simbol al unui concept real sau imaginar. Copilul învaþãastfel de mic mii de cuvinte. Este suficient sã observãmcopiii cu vârste cuprinse între un an ºi patru ani pentru avedea cât de mare este efortul lor de a învãþa toatã aceastãsimbolisticã. Cu toþii am depus cândva acest efort, chiardacã nu ne mai aducem aminte de el, întrucât minteanoastrã nu era suficient de maturã atunci când l-am fãcut.Prin repetiþie ºi practicã, copilul învaþã în cele din urmã sãvorbeascã.

Dupã ce copilul a învãþat sã vorbeascã, adulþii careau grijã de el îl învaþã tot ceea ce ºtiu, transferându-i astfelo cunoaºtere programatã, care include toate regulilesociale, religioase ºi morale ale culturii în care trãiesc. Ei

22


capteazã atenþia copilului ºi îi transmit diferite informaþii,învãþându-l sã devinã la fel ca ei. Altfel spus, copilul învaþãcum sã se integreze în societatea în care s-a nãscut, cumsã se comporte „corect“ în aceastã societate, respectiv cumsã fie un om „bun“.

Pe scurt, copilul este dresat la fel ca un câine, ca opisicã sau ca un alt animal de casã, printr-un sistemeducativ în care rãsplata alterneazã cu pedeapsa. El aflãcã este un bãieþel cuminte sau o fetiþã cuminte dacã faceceea ce îi spun adulþii sã facã, respectiv cã este un bãieþelrãu sau o fetiþã rea dacã nu face aceste lucruri. Uneori,copilul este pedepsit chiar dacã nu face nimic rãu, iaralteori este rãsplãtit chiar dacã nu face nimic bun (conformcriteriilor adulþilor). Din cauza fricii de a nu fi pedepsit saude a nu rata rãsplata, copilul începe sã le facã pe placadulþilor din jurul sãu. El încearcã sã fie bun, pornind dela premisa cã oamenii rãi nu primesc nicio rãsplatã;dimpotrivã, sunt pedepsiþi.

Prin acest proces de dresare, copilul învaþã toateregulile ºi valorile familiei sale ºi ale societãþii în care trãieºteaceasta. El nu are nici cea mai micã ºansã de a-ºi alegepropriile convingeri. Dimpotrivã, i se spune ce trebuie sãcreadã ºi ce nu trebuie sã creadã. Adulþii din jurul lui îitransmit opiniile lor: ce este bun ºi ce este rãu, ce estecorect ºi ce este greºit, ce este frumos ºi ce este urât. Eidescarcã toate aceste informaþii în mintea copilului, carefuncþioneazã la fel ca un computer. În inocenþa lui, copilul

23

De unde începem

crede tot ce îi spun pãrinþii sãi sau ceilalþi adulþi. El este deacord cu aceste informaþii, pe care le depoziteazã înmemoria sa. În acest fel, informaþiile se cristalizeazã înmintea sa printr-un proces de acceptare, a cãrui primãetapã este captarea atenþiei.

Atenþia este extrem de importantã, întrucât reprezintãacea parte a minþii care ne permite sã ne concentrãmasupra unui obiect sau a unui gând singular dintr-o gamãinfinitã de posibilitãþi. Prin intermediul atenþiei, informaþiileprimite din exterior sunt integrate în minte, ºi invers.Atenþia reprezintã canalul prin care primim ºi transmitemmesaje de la unul la celãlalt. Ea reprezintã puntea delegãturã dintre minþile umane, pe care cãlãtoresc tot felulde sunete, semne, simboluri ºi alte informaþii ale simþurilor,respectiv toate evenimentele care ne capteazã atenþia.Acesta este mecanismul prin care învãþãm, dar ºi prin carele predãm altora anumite informaþii. Noi nu putem învãþape altcineva ceva dacã nu îi captãm mai întâi atenþia. Lafel, nu putem învãþa noi înºine ceva dacã nu suntem atenþi.

Prin folosirea acestui mecanism, adulþii îi învaþã pecopii cum sã îºi creeze o întreagã realitate în mintea lor,cu ajutorul simbolurilor. Dupã ce a învãþat limbajulsunetelor, copilul învaþã limbajul semnelor grafice, careredau în scris limbajul oral. Imaginaþia ºi curiozitatea saîncep sã se dezvolte, iar el începe sã punã întrebãri,acumulând informaþii din toate pãrþile. Copilul ajunge sãstãpâneascã cu adevãrat limbajul numai dupã ce devine

24


capabil sã foloseascã aceste simboluri pentru a vorbi cu elînsuºi, în mintea sa. Altfel spus, el învaþã astfel sãgândeascã. Înainte de acest lucru el nu gândea, ci doarimita sunetele ºi se folosea de simboluri pentru a comunica.Viaþa lui era extrem de simplã, întrucât copilul nu ataºaîncã semnificaþii ºi emoþii acestor simboluri.

Dupã ce învaþã sã acorde semnificaþii simbolurilor,copilul începe sã se foloseascã de ele pentru a-ºi explicatot ceea ce se întâmplã în viaþa lui. El se foloseºte de acestesimboluri pentru a se gândi la lucrurile reale, dar ºi la celeireale, pe care ºi le imagineazã ca fiind reale. De pildã, elîncepe sã se gândeascã la concepte precum frumos sauurât, gras sau slab, deºtept sau prost. Aºa cum probabil airemarcat, noi nu putem gândi decât în limba pe care amînvãþat-o perfect. Spre exemplu, multã vreme eu nu amvorbit decât limba spaniolã. De aceea, mi-a luat foarte multtimp ca sã pot gândi în limba englezã. Controlul unei limbinu este deloc uºor, iar mãiestria nu este atinsã decât atuncicând începe sã gândim în limba respectivã.

Când începe sã meargã la ºcoalã, la vârsta de cincisau de ºase ani, copilul înþelege semnificaþia unor concepteabstracte precum bine ºi rãu, corect ºi greºit, succes ºieºec, perfect ºi imperfect. La ºcoalã, el continuã sã înveþecum sã citeascã ºi sã scrie simbolurile pe care deja lecunoaºte, iar limbajul scris îi permite sã acumuleze din ceîn ce mai multã cunoaºtere. El continuã astfel sã acorde

25

De unde începem

din ce în ce mai multe semnificaþii simbolurilor, iar procesulde gândire din mintea lui devine automat ºi lipsit de efort.

În aceastã etapã, atenþia copilului nu mai trebuiecaptatã neapãrat de adulþii din jurul lui; simbolurile învãþatepot face acest lucru pe cont propriu. Cunoaºterea acu-mulatã îi vorbeºte copilului, iar acesta devine capabil sã oasculte. Eu numesc acest mecanism vocea cunoaºterii,întrucât descrie perfect maniera în care ni se adreseazãcunoaºterea în mintea noastrã. Aceastã voce ne vorbeºteîn tonalitãþi diferite. Uneori auzim vocea mamei, alteorivocea tatãlui, sau a fraþilor ºi surorilor noastre. Cert estecã aceastã voce nu mai conteneºte niciodatã cu vorbitul.Aceastã voce nu este realã, ci este creatã de noi. Din pãcate,noi credem cã este realã, întrucât i-am dat viaþã prinputerea credinþei noastre, ceea ce înseamnã cã noi credemfãrã nicio îndoialã tot ceea ce ne spune ea. Prin acestmecanism, opiniile oamenilor din jurul nostru punstãpânire pe mintea noastrã.

Toþi cei din jur au o anumitã opinie legatã de noi, pecare adeseori ne-o transmit. Atunci când sunt foarte mici,copiii nu ºtiu cine sunt. Ei nu se pot cunoaºte pe ei înºiºidecât prin intermediul unei oglinzi, iar oamenii din jurullor acþioneazã exact ca o oglindã. De pildã, mama îi spunecopilului cine este, iar copilul o crede. Tatãl ºi fraþii copiluluiîi spun cu totul altceva, ºi el îi crede de asemenea. Adulþiiîi spun copilului cum aratã: „Uite, ai ochii mamei tale ºinasul bunicului tãu.“ Copilul ascultã opiniile membrilor

26


familiei sale, ale profesorilor ºi ale celorlalþi copii de laºcoalã. El îºi percepe propria imagine prin intermediulacestor opinii ºi este de acord cu ea. De îndatã ce îºiexprimã acest acord, opiniile celorlalþi devin parteintegrantã din sistemul sãu de convingeri. Încetul cuîncetul, ele încep sã îi modifice comportamentul, iar minteasa îºi formeazã o imagine de sine în funcþie de opiniilecelorlalþi: „Sunt frumos; nu sunt foarte frumos. Suntdeºtept; nu sunt foarte deºtept. Mã îndrept cãtre succes;mã îndrept cãtre eºec. Sunt bun la aceastã activitate; nusunt bun la acea activitate.“

La un moment dat, totalitatea opiniilor pãrinþilor,profesorilor, religiei ºi societãþii îl face pe copil sã creadãcã trebuie sã se comporte într-un anumit fel pentru a fiacceptat. Cei din jur îi spun cum ar trebui sã fie, cum artrebui sã arate, cum ar trebui sã se poarte. El trebuie sãfacã cutare lucru, dar nu trebuie sã facã cutare lucru. Dacãaceste opinii primite din exterior nu corespundadevãratului sãu fel de a fi, copilul începe sã pretindã cãeste ceea ce nu este. În acest fel, teama de a fi respins setransformã în teama de a nu fi suficient de bun. Copilulîncepe astfel sã caute perfecþiunea. El îºi formeazã oimagine a acestei perfecþiuni cu care ºi-ar dori sã seidentifice. El ºtie cã nu este una cu aceastã imagine, darºi-ar dori sã devinã. De aceea, copilul începe sã se judecesingur în funcþie de ea. El ajunge astfel sã se deteste singur,spunându-ºi lucruri de genul: „Ce prost eºti! Ce urât eºti!

27

De unde începem

Eºti gras, eºti scund, eºti slab, eºti prost…“. Aºa începedrama existenþei sale. Pentru prima datã, simbolurileînvãþate se întorc împotriva lui. Din pãcate, copilul nuînþelege acest mecanism, prin care a învãþat singur sã sefoloseascã de simboluri pentru a se respinge pe el însuºi.

Înainte de procesul de dresare, copilului nu-i pasãcine este ºi cum aratã. El are tendinþa înnãscutã de aexplora, de a-ºi exprima creativitatea, de a cãuta plãcereaºi de a evita durerea. Atunci când sunt foarte mici, copiiisunt liberi ºi greu de controlat. Ei aleargã fãrã nicio jenãîn pielea goalã, fãrã sã fie conºtienþi de acest lucru ºi fãrãsã se judece singuri. Ei rostesc adevãrul curat, deoarececred în el. Atenþia lor este întotdeauna captatã demomentul prezent. Ei nu se tem de viitor ºi nu se ruºineazãde trecutul lor. Dupã ce au fost dresaþi, ei încearcã dinrãsputeri sã fie suficient de buni pentru cei din jur ºi ajungsã nu se mai considere niciodatã suficient de buni pentruei înºiºi, întrucât nu se pot ridica la înãlþimea imaginiidespre perfecþiune pe care ºi-au creat-o singuri.

Noi ne-am pierdut tendinþele naturale în decursulprocesului de dresare la care am fost supuºi în copilãrie.La ora actualã, noi încercãm sã redescoperim ceea ce ampierdut atunci. Ne cãutãm libertatea pierdutã, întrucât nune mai simþim liberi sã fim cei care suntem cu adevãrat.Cãutãm starea de fericire, întrucât nu ne mai simþim fericiþi.Cãutãm frumuseþea, întrucât nu mai credem de mult cãsuntem frumoºi.

28


Când copilul ajunge la adolescenþã, corpul sãu esteprogramat sã secrete o serie de substanþe noi, numitehormoni. Corpul sãu fizic nu mai este cel al unui copil ºinu mai corespunde modului de viaþã de pânã atunci.Adolescentul nu mai este dispus sã îºi asculte pãrinþiispunându-i ce trebuie ºi ce nu trebuie sã facã. El doreºtesã devinã liber, sã fie el însuºi, dar se teme de acest lucru.Cei din jur îi spun: „Nu mai eºti copil“, dar el nu se simteîncã un adult. De aceea, aceastã perioadã este foartedificilã. La aceastã vârstã, cei din jur nu mai trebuie sã îispunã tânãrului ce sã facã, întrucât el a învãþat deja sã sejudece singur, sã se autopedepseascã ºi sã se rãsplãteascãsingur în funcþie de sistemul de convingeri pe care l-aînvãþat de mic. Acest proces de dresare este facilitat deanumite culturi din aceastã lume ºi îngreunat de altele,dar în general nimeni nu scapã de el. Nimeni.

Dupã ieºirea din adolescenþã, corpul tânãrului sematurizeazã ºi totul se schimbã din nou pentru el. El începesã caute din nou, dar de data aceasta lucrul pe care doreºtesã îl gãseascã este propriul sãu sine. El cautã iubirea,întrucât a fost învãþat de mic cã aceasta existã în afara lui.Cautã dreptatea, întrucât aceasta nu existã în sistemul deconvingeri pe care l-a adoptat prin învãþare. Cautãadevãrul, întrucât nu este capabil sã creadã decât încunoaºterea depozitatã în mintea sa. ªi peste toate,continuã sã caute perfecþiunea, întrucât a ajuns sã creadã,la fel ca toþi ceilalþi oameni, cã „nimeni nu este perfect“.

29

22222

SIMBSIMBSIMBSIMBSIMBOLOLOLOLOLURI ªI LEGÃMINTEURI ªI LEGÃMINTEURI ªI LEGÃMINTEURI ªI LEGÃMINTEURI ªI LEGÃMINTE

ArArArArArttttta oamenilora oamenilora oamenilora oamenilora oamenilor

De-a lungul anilor în care am crescut, noi am fãcut nenumãrate legãminte cu noi înºine, cu socie-

tatea ºi cu toþi cei din jurul nostru. Cele mai importantedintre acestea sunt legãmintele pe care le-am fãcut cu noiînºine atunci când am început sã înþelegem simbolurilecare ne-au fost predate. Aceste simboluri ne spun ce trebuiesã credem în legãturã cu noi înºine, ce suntem ºi ce nusuntem, ce este ºi ce nu este posibil. Vocea cunoaºterii nespune tot ce trebuie sã ºtim, dar nimeni nu ne poate spunedacã ceea ce cunoaºtem noi este adevãrat sau nu.

Trecând prin ºcoala elementarã, liceu ºi colegiu, noiacumulãm foarte multã cunoaºtere, dar ce ajungem sã

30


cunoaºtem de fapt? Ajungem noi sã cunoaºtem adevãrul?Nu, ajungem sã cunoaºtem doar un limbaj, o simbolisticãce devine adevãratã pentru noi numai pentru cã suntemde acord cu ea, nu pentru cã reprezintã adevãrul curat.Indiferent de limbajul pe care l-am învãþat ºi de locul încare ne-am nãscut, tot ceea ce cunoaºtem noi depinde delegãmintele pe care le-am fãcut, începând cu simbolurilepe care le-am învãþat.

De pildã, dacã ne-am nãscut în Anglia, noi am învãþatsimbolurile englezeºti. Dacã ne-am nãscut în China, le-amînvãþat pe cele chinezeºti. Înainte de a învãþa însã limbaenglezã, chinezã, spaniolã, germanã sau rusã (sau oricarealta), aceste simboluri au valoare pentru noi numai pentrucã noi înºine le-am acordat aceastã valoare, fiind de acordcu semnificaþia lor. Fãrã acceptul nostru, aceste simbolurinu ar avea nicio semnificaþie. Spre exemplu, cuvântul tree1

nu are semnificaþie decât pentru vorbitorii de limbãenglezã. Nici chiar pentru aceºtia el nu înseamnã nimicpânã când nu au ajuns sã creadã cã înseamnã ceva,respectiv pânã când ei nu ºi-au exprimat acceptul faþã desemnificaþia lui. Oamenii acordã cuvântului „copac“aceeaºi semnificaþie, pentru cã altfel nu ar putea comunicaîntre ei. Tot ceea ce afirm eu în aceastã carte poate fi înþelesde tine numai pentru cã noi acordãm aceeaºi semnificaþie

1 Copac în limba englezã. (n. tr.)

31

Simboluri ºi legãminte

cuvintelor cu care ne-am programat mintea. Desigur, astanu înseamnã automat cã trebuie sã fim de acord unul cucelãlalt. Semnificaþia pe care o acordãm noi cuvintelor nueste chiar identicã.

Oamenii acordã o semnificaþie subiectivã cuvintelor,adeseori fãrã niciun motiv. Ei inventeazã cuvinte noi,uneori prin asocierea altor cuvinte. Oamenii sunt cei careau inventat sunetele, literele ºi simbolurile grafice. De pildã,dacã auzim sunetul „A“, noi ne spunem: „Acesta estesimbolul care corespunde acestui sunet“. Îi ataºãm apoiun semn grafic, iar simbolul devine pentru noi una cusunetul. Altfel spus, el capãtã o anumitã semnificaþie. Toatecuvintele din mintea noastrã au o anumitã semnificaþie,dar nu pentru cã ar fi realã, ci pentru noi suntem de acordcu ea. Ea reprezintã un legãmânt pe care îl facem cu noiînºine, dar ºi cu ceilalþi oameni care învaþã aceeaºi limbã(aceeaºi simbolisticã).

Importanþa ºi puterea legãmintelor devine foarteevidentã atunci când cãlãtorim într-o altã þarã, în careoamenii vorbesc o limbã diferitã de a noastrã. Un arbol essolo un arbol, el sol es solo el sol, la tierra es solo la tierrasi estamos de acuerdo2. Ein Baum ist nur ein Baum, dieSonne ist nur die Sonne, die Erde ist nur die Erde, wennwir uns darauf verstandigt haben. Un copac este doar un

2 Un copac este doar un copac, soarele este doar soare, pãmântul estedoar pãmânt, dacã suntem cu toþii de acord în aceastã privinþã. (n. tr.)

32


copac, soarele este doar un soare, pãmântul este doarpãmânt, dacã suntem de acord în aceastã privinþã. Acestesimboluri nu au nicio semnificaþie în Franþa, în Rusia, înTurcia, în Suedia sau în alte þãri ale lumii, în care consensulreferitor la limbajul comun este diferit.

Dacã am învãþat limba englezã, iar apoi ne ducem înChina, îi auzim pe oameni vorbind, dar nu înþelegem oiotã din ceea ce spun aceºtia. Sunetele pe care le auzimnu înseamnã nimic pentru noi, deoarece nu corespundsimbolisticii pe care am învãþat-o. De altfel, nu doar limbajuldiferã. Parcã am fi într-o altã lume. De pildã, dacã vizitãmlãcaºurile lor de cult, constatãm cã aceºti oameni au ocredinþã complet diferitã de a noastrã. Ritualurile lor suntdiferite, iar mitologiile lor nu au nimic de-a face cu cele pecare le-am învãþat noi. Pentru a înþelege cultura lor, noitrebuie sã învãþãm mai întâi simbolurile pe care le folosesc,începând cu limba lor. Putem afla astfel un nou mod deviaþã, o nouã religie ºi o nouã filozofie de a trãi, care vorintra însã în conflict cu cele învãþate anterior. Noileconvingeri se vor ciocni de cele vechi ºi vor da naºtereîndoielii: „Ce anume este corect ºi ce este greºit? Este oareadevãrat ce am învãþat înainte, sau este adevãrat ceea ceînvãþ acum? Care este adevãrul?“

Adevãrul este cã întreaga noastrã cunoaºtere nureprezintã altceva decât o simbolisticã, respectiv cuvinteinventate de noi pentru a înþelege ºi pentru a exprimaceea ce percepem în jurul nostru. Fiecare cuvânt din

33


mintea noastrã sau de pe aceastã paginã reprezintã doarun simbol învestit cu puterea credinþei noastre. Altfel spus,noi credem în semnificaþia lui ºi nu ne îndoim nicio clipãde ea. Oamenii îºi construiesc un întreg sistem deconvingeri alcãtuit din simboluri. În acest fel, ei îºiconstruiesc un întreg edificiu al cunoaºterii, dupã care sefolosesc de ceea ce ºtiu, dar ceea ce ºtiu nu este altcevadecât o simbolisticã prin care îºi justificã singuri lucrurileîn care cred. Altfel spus, ei îºi explicã la început lor înºine,iar apoi ºi celor din jurul lor, felul în care se percep pe eiînºiºi ºi felul în care percep universul în care trãiesc.

Dacã suntem conºtienþi de acest proces, noi putemînþelege cu uºurinþã cã mitologiile, religiile ºi filozofiile lumii,respectiv convingerile ºi modurile diferite de a gândi nusunt altceva decât legãminte pe care oamenii le fac cu eiînºiºi ºi cu semenii lor. Ce-i drept, ele reprezintã creaþianoastrã, dar sunt ele adevãrate? Tot ceea ce existã esteadevãrat: Pãmântul este adevãrat, stelele sunt adevãrate,întregul Univers este adevãrat. Simbolurile pe care lefolosim noi pentru a descrie ceea ce cunoaºtem nu suntînsã adevãrate decât pentru cã aºa susþinem noi.

În Biblie existã o poveste foarte frumoasã careilustreazã perfect relaþia dintre Dumnezeu ºi oameni. Înaceastã legendã, Adam se plimbã împreunã cu Dumnezeu,iar acesta din urmã îl întreabã ce nume doreºte sã dea

34


lucrurilor pe care le vede. Încetul cu încetul, Adam dã numetuturor lucrurilor. „Haide sã numim acest lucru un copac.Haide sã numim acest lucru o pasãre. Haide sã numimacest lucru o floare ...” De fiecare datã, Dumnezeu este deacord cu Adam. Povestea descrie perfect procesul decreare a simbolurilor, respectiv a limbajului, iar mecanismulcare stã la baza lui este acceptarea (legãmântul).

Avem de-a face cu cele douã feþe ale aceleiaºi monede:una din feþe este percepþia purã (ceea ce percepe Adam),iar cealaltã este semnificaþia pe care o acordã Adamlucrului perceput. Altfel spus, avem de-a face cu un obiectal percepþiei, care reprezintã adevãrul curat, ºi cuinterpretarea pe care o acordãm noi adevãrului, carereprezintã doar un punct de vedere subiectiv. Adevãruleste obiectiv, iar noi îl numim ºtiinþific. Interpretarea pecare i-o acordãm noi este subiectivã, iar noi o numim artã.Avem astfel de face cu ºtiinþa ºi cu arta, cu adevãrul ºi cusemnificaþia pe care i-o acordãm noi. Adevãrul real estecreaþia vieþii. El reprezintã un adevãr absolut, întrucât esteacelaºi pentru toþi oamenii. Interpretarea pe care oacordãm noi adevãrului este propria noastrã creaþie ºi eareprezintã un adevãr relativ, întrucât nu rãmâne adevãratdecât prin acceptul nostru. Dacã înþelegem acestmecanism, noi putem înþelege cum funcþioneazã minteaumanã.

Toþi oamenii sunt programaþi sã perceapã adevãrul.Ei nu au nevoie de un limbaj în acest scop. Pentru a putea

35


exprima însã acest adevãr, ei trebuie sã foloseascã unlimbaj, iar aceastã expresie reprezintã o artã individualã.Lucrurile pe care le exprimãm noi prin aceastã artã numai reprezintã adevãrul, întrucât cuvintele sunt simboluri,iar simbolurile nu pot decât sã reprezinte sau sã„simbolizeze“ adevãrul. Spre exemplu, noi putem vedeaun copac chiar dacã nu cunoaºtem cuvântul „copac“.Dacã nu filtrãm realitatea prin intermediul simbolurilor,ceea ce vedem noi sunt obiectele în sine. Acestea suntreale, adicã adevãrate, iar noi le putem percepe cu ajutorulsimþurilor noastre. Atunci când îi dãm copacului numelesãu, noi ne folosim de arta noastrã individualã pentru ane exprima un punct de vedere. Dacã folosim ºi altesimboluri, noi putem descrie copacul, cu crengile, frunzeleºi culorile sale. Putem spune despre el cã este un copacmare sau mic, frumos sau urât etc., dar reprezintã acestecuvinte adevãrul? Nu. Copacul este exact cel care este, nufelul în care îl descriem noi.

Interpretarea pe care o acordãm noi copaculuidepinde de reacþia noastrã emoþionalã faþã de el. La rândulei, aceasta depinde de simbolurile de care ne folosimpentru a recrea copacul în mintea noastrã. În acest fel,este din ce în ce mai evident cã interpretarea pe care oacordãm noi copacului nu este totuna cu adevãrul acestuia.Ea reprezintã o reflectare a adevãrului, iar aceastãreflectare este ceea ce noi numim mintea umanã. Minteaumanã nu este altceva decât o realitate virtualã. Ea nu

36


este realã. Numai adevãrul este real, iar el este adevãratpentru toatã lumea. Realitatea virtualã este propria noastrãcreaþie. Este arta noastrã, care nu este „adevãratã“ decâtpentru noi, cei care am creat-o.

Din acest punct de vedere, absolut toþi oamenii suntartiºti. Fiecare simbol ºi fiecare cuvânt pe care îl gândescsau pe care îl rostesc reprezintã o micã operã de artã. Dinpunctul meu de vedere, cea mai mare capodoperã dintretoate este folosirea limbajului pentru a crea o întreagãrealitate virtualã în mintea noastrã. Aceastã realitatevirtualã poate sã reflecte corect adevãrul, dar îl poateinclusiv distorsiona. Indiferent cât de mult reflectã adevãrul,ea nu reprezintã altceva decât o artã. Creaþia noastrã sepoate transforma într-un rai sau într-un iad, în funcþie deinterpretarea pe care i-o acordãm noi. Indiferent ce turnurãia, ea nu reprezintã altceva decât o formã de artã. Dacãdevenim conºtienþi de realitatea adevãratã ºi de ceavirtualã, viaþa noastrã se poate schimba fundamental.Adevãrul conduce la mãiestrie, la cunoaºterea de sine ºila o viaþã foarte uºoarã, în timp ce distorsionarea luiconduce de multe ori la conflicte între oameni ºi la osuferinþã inutilã. Singura diferenþã este datã de conºtiinþã(luciditate).

Toþi oamenii se nasc înzestraþi cu luciditate. Cuajutorul acesteia, ei pot percepe adevãrul. Din pãcate, celmai adesea ei preferã sã acumuleze cunoaºtere, învãþândsã conteste ceea ce percep. Oamenii practicã multã vreme

37


arta de a nu fi conºtienþi, ºi în timp ajung sã o stãpâneascãla perfecþie. Cuvintele reprezintã o magie curatã, iar eiînvaþã sã foloseascã aceastã magie împotriva lor, împotrivarealitãþii ºi împotriva semenilor lor. A fi lucid înseamnã adeschide ochii pentru a percepe adevãrul curat. Atuncicând ajungem sã vedem acest adevãr, noi percepemîntreaga realitate exact aºa cum este, nu aºa cum credemnoi cã este sau aºa cum ne-am dori sã fie. Luciditateadeschide porþile unor milioane de noi posibilitãþi. Dacãeºti conºtient de faptul cã tu eºti artistul care îºi creeazãpropria viaþã, poþi alege dintre aceste posibilitãþi pe celepe care le doreºti cu adevãrat.

Cunoaºterea pe care þi-o împãrtãºesc acum face parteintegrantã din Înþelepciunea Toltecã, în care am fosteducat. În limba nahuatl, cuvântul toltec înseamnã artist.Din punctul meu de vedere, a fi toltec nu are nimic de-aface cu o anumitã culturã sau cu o anumitã regiune de peglob. A fi toltec înseamnã a fi un artist. Toltecul este unartist al spiritului. Tuturor artiºtilor le place frumuseþea. Eidetestã urâþenia. Cu cât devenim niºte artiºti mai buni, cuatât mai bine începe sã reflecte realitatea noastrã virtualãadevãrul curat. Prin arta noastrã, noi putem crea overitabilã capodoperã din viaþa noastrã, un veritabil rai.

Cu mii de ani în urmã, toltecii au creat trei mãiestriiartistice: mãiestria luciditãþii, mãiestria transformãrii ºimãiestria iubirii, intenþiei sau a credinþei. În realitate, celetrei forme supreme de artã sunt una singurã. Aparentele

38


distincþii dintre ele au mai degrabã un scop metodologic,servind pentru mai buna noastrã înþelegere. Adevãrul esteîntotdeauna unul singur, iar noi vorbim despre el. Celetrei forme supreme de artã ne pot ajuta sã transcendemorice suferinþã ºi sã ne întoarcem la adevãrata noastrãnaturã, care reprezintã starea de fericire, de libertate ºi deiubire.

Toltecii au înþeles cã noi ne creãm propria realitatevirtualã indiferent dacã suntem sau nu conºtienþi de acestlucru. Dacã o vom face în mod conºtient, noi ne vombucura de creaþia noastrã. Aceastã realitate virtualã se aflãîntr-un proces constant de transformare, indiferent dacãnoi o facilitãm sau ne opunem acestei transformãri. Dacãvom practica arta transformãrii, noi o vom facilita, ºi înloc sã ne folosim de magia cuvintelor împotriva noastrã,ne vom folosi de ea pentru a ne exprima fericirea ºi iubirea.Atunci când vom ajunge sã controlãm perfect iubirea,intenþia sau credinþa, noi vom ajunge sã controlãm întregulvis al vieþii noastre. Prin atingerea celor trei mãiestrii, noicãpãtãm dreptul de a ne reclama propria divinitate ºiputem deveni una cu Dumnezeu. Acesta este scopulsuprem al oricãrui toltec.

Toltecii nu dispuneau de tehnologia de care dispuneumanitatea modernã. Ei nu cunoºteau nimic desprerealitatea virtualã a computerelor, dar ºtiau foarte multelucruri despre realitatea virtualã a minþii umane. Controlulminþii umane presupune controlul absolut al atenþiei, al

39


felului în care interpretãm ºi în care reacþionãm faþã deinformaþiile pe care le percepem din interiorul ºi dinexteriorul nostru. Toltecii au înþeles cu mii de ani în urmãcã toþi oamenii sunt la fel ca Dumnezeu, dar în loc sãcreeze, ei re-creeazã. Ce anume recreeazã ei? Ceea cepercep. Aºa se naºte mintea umanã.

Dacã vom înþelege ce este ºi cum funcþioneazã minteaumanã, noi vom putea separa realitatea autenticã de ceavirtualã, respectiv percepþia purã (care este una cu ade-vãrul) de simbolisticã (respectiv de arta noastrã subiectivã).Cunoaºterea de sine începe cu luciditatea, ºi mai exact cuconºtiinþa de sine. Ea începe cu conºtientizarea realitãþiiaºa cum este ea ºi continuã cu conºtientizarea realitãþiinoastre virtuale, respectiv a celei pe care noi o considerãmrealã, dar nu este. De îndatã ce vom deveni conºtienþi deaceste mecanisme, noi vom putea schimba realitateanoastrã virtualã prin schimbarea convingerilor noastre.Ceea ce este real nu poate fi schimbat; de aceea, nuconteazã ce credem noi despre realitate.

41

33333

POPOPOPOPOVESVESVESVESVESTEA TTEA TTEA TTEA TTEA TAAAAA

Primul LegãmântPrimul LegãmântPrimul LegãmântPrimul LegãmântPrimul Legãmânt:::::Fii imFii imFii imFii imFii impecabil în tpecabil în tpecabil în tpecabil în tpecabil în tooooot ceea ce st ceea ce st ceea ce st ceea ce st ceea ce spuipuipuipuipui

De-a lungul miilor de ani, oamenii au încercat sã înþeleagã universul în care trãiesc, natura, ºi

îndeosebi natura umanã. Este uimitor sã îi vezi pe oameniacþionând în diferitele pãrþi ale lumii, în diferitele culturicare existã pe aceastã frumoasã planetã. Oamenii faceforturi foarte mari pentru a înþelege, scop în care se ajutãinclusiv de presupunerile lor. În calitatea noastrã de artiºti,noi distorsionãm adevãrul ºi creãm cele mai uimitoareteorii; creãm întregi filozofii ºi cele mai uimitoare religii;ne creãm legende ºi superstiþii legate de tot ceea ce existã,inclusiv de noi înºine. Noi suntem însã cei care le creãm.

42


Oamenii se nasc cu puterea uimitoare de a crea, decare se folosesc pentru a-ºi crea în permanenþã poveºti cuajutorul cuvintelor pe care le-au învãþat. Noi ne folosim deaceste cuvinte pentru a ne exprima opiniile ºi punctele devedere. În jurul nostru se petrec tot felul de evenimente,iar noi avem capacitatea de a ne folosi de atenþia noastrãpentru a pune cap la cap aceste evenimente, alcãtuindu-nediferite poveºti. Ne creãm astfel povestea vieþii noastre,povestea familiei noastre, povestea comunitãþii noastre,povestea þãrii în care trãim, a umanitãþii ºi a întregii lumi.Fiecare om are o poveste de împãrtãºit, un mesaj pe careºi-l transmite sieºi, dar ºi celor din jurul lui.

Noi suntem programaþi sã transmitem acest mesaj,iar crearea lui reprezintã arta noastrã supremã. În ceconstã acest mesaj? Chiar în viaþa noastrã. Mesajul constãîn povestea noastrã, dar ºi în povestea lucrurilor pe carele percepem. Noi ne creãm în minte o întreagã realitatevirtualã, iar apoi trãim în ea. Atunci când gândim, noi neexprimãm în limba pe care o cunoaºtem. Altfel spus, noirepetãm mental acele simboluri care înseamnã ceva pentrunoi. Cu ajutorul lor, ne transmitem singuri un mesaj, carereprezintã pentru noi adevãrul curat, pentru cã noi optãmpentru a crede în el.

Povestea noastrã include tot ceea ce ºtim în legãturãcu noi, ºi mã refer aici la ceea ce credem noi cã suntem,nu la cei care suntem cu adevãrat. Eu fac o distincþie întreeu ºi eu, respectiv între acel sine care este adevãrat ºi acel

43

Povestea ta

ego care nu este adevãrat. Existã în fiecare dintre noi unom fizic care este real ºi care reprezintã adevãrul, dar ºi ocunoaºtere care nu este realã, ci virtualã. Ea nu existãdecât datoritã legãmintelor pe care le-am fãcut cu noiînºine ºi cu ceilalþi oameni din jurul nostru. Cunoaºterease naºte din simbolurile pe care le auzim în mintea noastrã,din opiniile semenilor noºtri, deopotrivã ale celor care neiubesc ºi ale celor care nu ne iubesc, ale celor pe care îicunoaºtem ºi ale celor pe care nu îi vom cunoaºte niciodatã(cum ar fi cei pe care îi vedem la televizor, sau ale cãrorcãrþi le citim).

Cine este cel care vorbeºte în mintea noastrã? Noipornim de la premisa cã vocea pe care o auzim este cea aeului nostru real, dar dacã acest lucru ar fi adevãrat, atuncicine este cel care ascultã aceastã voce? În realitate,cunoaºterea este cea care ne vorbeºte în mintea noastrã,spunându-ne cine suntem, ºi adevãratul nostru eu estecel care o ascultã. Acest eu a existat cu mult timp înaintede apariþia cunoaºterii. Noi am existat cu mult timp înaintede a înþelege toate aceste simboluri, de a învãþa sã vorbim.La acea vreme, noi am fost în totalitate autentici, la felcum sunt toþi copiii înainte de a învãþa sã vorbeascã. Atuncinu pretindeam cã suntem ceea ce nu eram. Aveam oîncredere deplinã în noi înºine, chiar dacã nu ºtiam acestlucru, ºi ne iubeam necondiþionat. Înainte de a învãþacunoaºterea, noi ne simþeam în totalitate liberi sã fim cei

44


care eram cu adevãrat, deoarece în mintea noastrã nuexistau încã toate opiniile ºi poveºtile celorlalþi oameni.

Mintea noastrã este plinã de cunoºtinþe, dar cum nefolosim noi de ele? Cum ne folosim noi de cuvinte pentrua ne descrie pe noi înºine? Atunci când te priveºti înoglindã, îþi place ceea ce vezi, sau îþi judeci corpul,folosindu-te de aceste simboluri pentru a-þi spune singurtot felul de minciuni? Este oare adevãrat cã eºti prea scundsau prea înalt, prea gras sau prea slab? Este oare adevãratcã nu eºti frumos? Este oare adevãrat cã nu eºti absolutperfect aºa cum eºti?

Îþi dai tu seama de toate judecãþile la care te supuisingur? O judecatã criticã nu este altceva decât o opinie,un punct de vedere pe care nu îl aveai atunci când te-ainãscut. Tot ceea ce gândeºti ºi ce crezi despre tinereprezintã o cunoaºtere învãþatã. Tu ai învãþat o sumedeniede opinii de la pãrinþii ºi fraþii tãi, de la ceilalþi prieteni ºide la societate. Toþi aceºtia þi-au transmis nenumãrateimagini legate de felul în care ar trebui sã arate corpul tãu,despre ceea ce ar trebui sã faci sau sã nu faci, despre celcare ar trebui sã fii. La ora actualã, ai ajuns sã crezi osumedenie de lucruri despre cel care eºti, dar sunt oareacestea adevãrate?

Problema nu este legatã de cunoaºtere, ci de credinþaîntr-o cunoaºtere distorsionatã, respectiv într-o minciunã.În ce constã adevãrul ºi care este minciuna? Ce este realºi ce este virtual? Poþi face diferenþa între aceste lucruri,

45

Povestea ta

sau crezi vocea din mintea ta de fiecare datã când aceastaîþi vorbeºte ºi distorsioneazã adevãrul, asigurându-te cãceea ce crezi este adevãrat? Este oare adevãrat cã nu eºtiun om bun, sau cã nu vei fi niciodatã suficient de bun?Este oare adevãrat cã nu meriþi sã fii fericit? Este oareadevãrat cã nu meriþi sã te bucuri de iubire?

Îþi mai aminteºti de mecanismul prin care copacul aajuns sã nu mai fie doar un simplu copac? Dupã ce aiînvãþat limbajul, tu ai început sã interpretezi ºi sã evaluezicopacul în funcþie de informaþiile acumulate. El a devenitastfel un copac frumos sau urât, minunat sau hidos. Exactacelaºi mecanism îl aplici ºi în ceea ce te priveºte. Tu îþiinterpretezi propria fiinþã ºi te judeci singur, în funcþie decunoºtinþele acumulate. Astfel, te consideri un om bunsau rãu, vinovat, nebun, puternic, slab, frumos sau urât.Ajungi astfel sã te identifici cu ceea ce crezi despre tine.De aceea, prima întrebare pe care ar trebui sã þi-o puieste: „Cine crezi cã eºti?“

Dacã te vei folosi de luciditate, îþi vei putea conºtientizatoate convingerile care stau la baza vieþii tale actuale. Viaþata este în totalitate dominatã de sistemul convingeriloracumulate în timp. Acestea creeazã povestea pe care otrãieºti, inclusiv emoþiile pe care le experimentezi. Poatechiar îþi doreºti sã crezi cã eºti una cu convingerile tale,dar aceastã imagine este complet falsã. Convingerile talenu sunt totuna cu tine.

46


Adevãratul tãu eu este unic ºi transcende tot ceea ceºtii despre tine. El reprezintã adevãrul tãu interior. Tu eºtireal doar în calitatea ta de om, de prezenþã fizicã. Tot ceeace crezi despre tine nu este real ºi nu devine cu adevãratimportant decât dacã doreºti sã îþi creezi o poveste diferitãde viaþã, mai bunã decât cea actualã. Indiferent în ce constãea, povestea pe care þi-o creezi este o operã de artã. Poatefi frumoasã ºi minunatã, dar nu este altceva decât opoveste, ºi în cel mai bun caz nu face decât sã reflecteadevãrul prin intermediul simbolurilor.

Un artist creeazã o operã de artã. Aceasta nu poatefi consideratã bunã sau rea, corectã sau incorectã, darpoate reflecta într-o mãsurã mai mare sau mai micãfrumuseþea ºi fericirea. Dacã vei începe sã te consideri unartist, totul va deveni posibil în viaþa ta. Cuvintele vor devenipensula ta, iar viaþa ta va deveni pânza pe care pictezi. Tupoþi picta orice îþi doreºti. Dacã preferi, poþi copia chiaropera unui alt artist. Pensula cu care pictezi va exprimaîntotdeauna felul în care te priveºti pe tine însuþi, dar ºi încare priveºti realitatea din jurul tãu. Altfel spus, tu îþi pictezipropria viaþã, iar felul în care aratã aceasta depinde demaniera în care te foloseºti de cuvinte. Dacã vei reflectaasupra acestui mecanism, vei înþelege cât de puternic estecuvântul, privit ca instrument al creaþiei. Dacã vei învãþasã te foloseºti în mod conºtient de acest instrument, vei puteaschimba chiar istoria cu ajutorul lui. A cui istorie? A vieþiitale, desigur. Pe scurt, vei putea schimba povestea ta.

47

Povestea ta

PRIMUL LEGÃMÂNT:FII IMPECABIL ÎN TOT CEEA CE SPUI

Am ajuns astfel la primul ºi cel mai important dintreCele Patru Legãminte: fii impecabil în tot ceea ce spui.Cuvântul reprezintã principalul tãu instrument creator, iarputerea lui poate fi folositã în cele mai variate scopuri saudirecþii. Una din aceste direcþii este impecabilitatea. În acestcaz, cuvântul creeazã o poveste minunatã, un paradis pePãmânt. La fel de bine, el poate fi folosit însã în mod greºit,distrugând totul în jur ºi dând naºtere unui iad personal.

Privit ca simbol, cuvântul are puterea magicã de acrea, întrucât poate reproduce orice imagine, orice idee,orice sentiment, sau chiar o întreagã poveste creatã deimaginaþie. Simpla ascultare a cuvântului cal poate creaimaginea acestui animal în mintea ta, atât de mare esteputerea simbolului. De fapt, aceastã putere este chiar maimare. Dacã rosteºti cuvintele Dumnezeu Tatãl, în minteata se poate naºte un întreg film. Toþi oamenii dispun deaceastã putere magicã de a crea, la baza cãreia stãcuvântul.

Poate cã acum înþelegi mai bine de ce se spune înBiblie cã: „La început a fost Cuvântul, iar Cuvântul era laDumnezeu, ºi Dumnezeu era Cuvântul“. Foarte multereligii afirmã cã la început nu exista nimic, iar primul lucrupe care l-a creat Dumnezeu a fost mesagerul, îngerul caretransmite mesaje. Altfel spus, primul lucru pe care l-a creat

48


Dumnezeu a fost un instrument de transfer al informaþiilordintr-un loc în altul. Desigur, este greu de înþeles cum poþitransfera aceste informaþii de nicãieri cãtre nicãieri, darlucrurile sunt totuºi cât se poate de simple. La început,Dumnezeu a creat cuvântul pentru a putea transmite unmesaj. Dacã privim cuvântul ca pe un mesager sau ca peun înger, înseamnã cã ºi tu eºti un astfel de mesager sauun astfel de înger.

Cuvântul existã datoritã unei forþe pe care noi onumim viaþã, intenþie sau Dumnezeu. Cuvântul este unacu aceastã forþã sau cu aceastã intenþie. Aºa se explicã dece intenþiile noastre devin manifeste prin intermediulcuvintelor noastre, indiferent de limba terestrã pe care ovorbim. Cuvântul joacã un rol creator decisiv. De îndatãce mesagerul divin a început sã îºi transmitã mesajele sale,întreaga creaþie a apãrut din nimic.

Îþi mai aduci aminte de povestea lui Adam care seplimba alãturi de Dumnezeu? Dumnezeu este cel carecreeazã realitatea, iar noi suntem cei care recreãm aceastãrealitate prin intermediul cuvintelor noastre. Realitateavirtualã pe care o creãm noi este o reflectare a realitãþiioriginale; este interpretarea pe care i-o dãm noi prinintermediul cuvintelor noastre. Nimic nu poate exista înafara cuvântului, pentru cã noi creãm tot ceea ce cunoaº-tem prin intermediul cuvintelor noastre.

Probabil cã ai observat cã am exprimat acelaºi lucrufolosind cuvinte diferite. Am fãcut în mod deliberat acest

49

Povestea ta

lucru, ca sã-þi dai seama cã acelaºi adevãr poate fi exprimatîn maniere diferite. Simbolurile se pot schimba, darsemnificaþia lor este aceeaºi în toate tradiþiile lumii. Dacãvei încerca sã sesizezi intenþia din spatele lor, vei înþelegemai bine ce doresc sã afirm. Impecabilitatea cuvântuluieste atât de importantã tocmai pentru cã în spatele lui teascunzi tu, respectiv mesagerul. Cuvântul se referã lamesajul pe care îl transmiþi celor din jurul tãu ºi lumiiîntregi, dar mai presus de toate þie însuþi.

Tu îþi spui o poveste, dar este aceasta adevãratã? Dacãte foloseºti de cuvinte pentru a crea o poveste în care tejudeci ºi te condamni singur, înseamnã cã te foloseºti deele împotriva ta, caz în care nu putem vorbi de impeca-bilitate. Dacã încerci sã fii impecabil, nu îþi vei spuneniciodatã: „Sunt bãtrân. Sunt urât. Sunt gras. Nu suntsuficient de bun. Nu sunt suficient de puternic. Nu voireuºi niciodatã.“ Dacã încerci sã fii impecabil, nu îþi veifolosi niciodatã cunoaºterea împotriva fiinþei tale. Altfelspus, vocea cunoaºterii nu se va folosi niciodatã de cuvintepentru a te judeca, pentru a te condamna ºi pentru a tepedepsi. Mintea ta este suficient de puternicã pentru apercepe povestea pe care þi-o creezi singur. Atât timp câtte vei folosi de cuvinte pentru a te judeca singur, tu veicrea un conflict interior care se va dovedi un coºmar.

Fericirea ta depinde numai de tine ºi de maniera încare ºtii sã te foloseºti de cuvinte. Dacã te înfurii ºi tefoloseºti de cuvinte pentru a-i transmite unei alte persoane

50


emoþiile tale otrãvite, la prima vedere pare cã aplici acestinstrument atât de puternic împotriva persoanei în cauzã,dar în realitate tu îl aplici împotriva propriei tale fiinþe.Acþiunea ta va da naºtere unei reacþii similare din parteapersoanei, care îþi va deveni duºman. Dacã insulþi pecineva, este posibil ca acesta sã îþi riposteze cu aceeaºimonedã, sau chiar sã te loveascã, rãnindu-þi corpul. Credcã îþi este clar acum cã te-ai folosit de aceastã armãîmpotriva propriei tale fiinþe.

A fi impecabil în tot ceea ce spui înseamnã a nu tefolosi niciodatã de puterea cuvântului împotriva ta. Atuncicând eºti impecabil în tot ceea ce spui, tu nu te trãdeziniciodatã pe tine însuþi; nu te foloseºti niciodatã de cuvintepentru a te bârfi singur sau pentru a te umple cu emoþiiotrãvite bârfindu-i pe ceilalþi oameni. Din pãcate, bârfa aajuns principala formã de comunicare în societateamodernã, iar oamenii învaþã sã bârfeascã printr-unlegãmânt interior, respectiv dându-ºi acceptul faþã deaceastã formã de comunicare. Copiii îi aud pe adulþibârfindu-i ºi criticându-i pe ceilalþi, inclusiv exprimându-ºidiferite opinii legate de aceºtia (chiar dacã de multe orinici mãcar nu îi cunosc personal), iar apoi îi copiazã. Credcã ai înþeles deja cã opiniile noastre nu sunt sinonime cuadevãrul; ele nu reprezintã altceva decât un punct devedere.

Reþine: tu eºti creatorul poveºtii tale de viaþã. Dacãdoreºti sã te foloseºti de cuvinte într-o manierã impecabilã,

51

Povestea ta

imagineazã-þi povestea pe care doreºti sã þi-o creezi pentruviaþa ta. Foloseºte-te de cuvinte exclusiv în spiritul iubirii ºial adevãrului. Foloseºte-te de ele pentru a exprima acestadevãr prin toate gândurile tale, prin acþiuni ºi prin totceea ce spui pentru a te descrie pe tine însuþi ºi povesteavieþii tale. Dacã vei proceda astfel, îþi vei crea o viaþã de ofrumuseþe uluitoare ºi vei fi fericit.

Dupã cum poþi vedea, impecabilitatea cuvântuluimerge mult mai departe decât pãrea la prima vedere.Cuvântul este magie purã, iar atunci când adopþi primullegãmânt, miracolele încep sã aparã în viaþa ta. Intenþiileºi dorinþele tale tind sã se transforme în realitate, întrucâtnu mai întâmpinã nicio rezistenþã ºi nicio temere.Dimpotrivã, ele cresc în mediul fertil al iubirii. Te simþiîmpãcat ºi îþi creezi o viaþã trãitã în libertate ºi împlinire,pe toate planurile. Acest prim legãmânt este suficientpentru a-þi transforma în totalitate viaþa într-un paradispersonal. De aceea, fii întotdeauna conºtient de manieraîn care te foloseºti de cuvinte. Altfel spus, fii impecabil întot ceea ce spui.

53

44444

FIEFIEFIEFIEFIECCCCCARE MINTE ESARE MINTE ESARE MINTE ESARE MINTE ESARE MINTE ESTE O LTE O LTE O LTE O LTE O LUME ÎN SINEUME ÎN SINEUME ÎN SINEUME ÎN SINEUME ÎN SINE

Al Doilea LegãmântAl Doilea LegãmântAl Doilea LegãmântAl Doilea LegãmântAl Doilea Legãmânt:::::NNNNNu lua nimic în nume peru lua nimic în nume peru lua nimic în nume peru lua nimic în nume peru lua nimic în nume personalsonalsonalsonalsonal

Atunci când ne naºtem, în mintea noastrã nu existã simboluri. Avem în schimb un creier ºi

ochi, iar creierul nostru surprinde în permanenþã imaginilenãscute din luminã. Noi începem sã percepem lumina,ne familiarizãm cu ea, iar reacþia creierului nostru în faþaluminii este jocul infinit al imaginilor nãscute din imagi-naþie. Aºa se nasc visele. Din perspectiva toltecã, întreaganoastrã viaþã reprezintã un vis, întrucât creierul nostrueste programat sã viseze 24 de ore din 24.

Atunci când creierul este trezit, el percepe realitateaîntr-o manierã liniarã, din cauza cadrului material solid.

54


Atunci când viseazã, acest cadru dispare, aºa cã visele autendinþa sã se schimbe în permanenþã. Noi avem tendinþade a visa chiar ºi atunci când creierul este trezit (aºa-numitele reverii diurne), iar visele noastre sunt la fel deefemere. Imaginaþia noastrã este atât de puternicã încâtne poate conduce în cele mai variate locuri. Astfel, noivedem realitãþi imaginare pe care ceilalþi oameni nu lepot vedea ºi auzim lucruri pe care ei nu le pot auzi.Imaginaþia ne permite sã percepem imagini în miºcare,chiar dacã acestea nu existã decât în mintea noastrã.

Luminã, imagini, imaginaþie, vise… Tu visezi chiaracum, lucru pe care îl poþi verifica cu uºurinþã. Poate cãnu þi-ai dat seama cã mintea ta viseazã în permanenþã,dar dacã îþi vei folosi imaginaþia pentru câteva clipe, veiînþelege imediat ce doresc sã afirm. Imagineazã-þi cãpriveºti o oglindã. Aceasta reflectã o sumedenie de obiecte,dar tu ºtii foarte bine cã acestea nu sunt reale, ci doarniºte reflectãri ale realitãþii. Ele par reale, dar nu sunt. Dacãvei încerca sã atingi obiectele din interiorul oglinzii, nu veireuºi sã simþi decât suprafaþa rece a acesteia.

Ceea ce vezi în interiorul oglinzii nu este decât oimagine a realitãþii, adicã o realitate virtualã; un vis. Acelaºilucru se întâmplã atunci când oamenii viseazã cu ochiideschiºi. De ce? Deoarece ceea ce vãd ei în interiorul minþiilor este doar o copie a realitãþii pe care o creeazã creierullor. Este o imagine a lumii exterioare pe care ºi-oconstruiesc singuri în mintea lor. Altfel spus, este o manierã

55

Fiecare minte este o lume în sine

personalã de a interpreta lumea exterioarã. Un câine sauun vultur vor percepe aceeaºi realitate, dar într-o manierãdiferitã, în funcþie de felul în care este descifratã ea decreierul lor.

Încearcã acum sã priveºti în interiorul ochilor tãi.Aceºtia percep lumina reflectatã de milioanele de obiectedin lumea exterioarã. Soarele îºi trimite lumina pretu-tindeni, iar obiectele o reflectã. Razele luminoase pãtrundîn ochii tãi ºi proiecteazã imaginile obiectelor care le-aureflectat. Tu crezi cã vezi aceste obiecte, dar singurul lucrupe care îl vezi cu adevãrat este lumina reflectatã de ele.

Tot ceea ce percepi este o reflectare a realitãþii,similarã cu cea dintr-o oglindã, cu o singurã diferenþã,extrem de importantã: în spatele oglinzii nu se aflã nimic,dar în spatele ochilor tãi se aflã creierul, care încearcã sãdescifreze informaþiile primite. Creierul tãu interpreteazãtot ceea ce percepi în funcþie de semnificaþia pe care oacorzi simbolurilor, de structura limbajului tãu ºi decunoaºterea programatã în mintea ta. Întreaga realitatepe care o percepi este filtratã prin lentila convingerilortale. Rezultatul acestui proces de interpretare a realitãþiipercepute în funcþie de convingerile tale este visul tãupersonal. Acesta este mecanismul prin care tu îþi creezi înminte o realitate virtualã.

Nu este greu sã îþi dai seama cât de uºor le esteoamenilor sã distorsioneze ceea ce percep. Luminareproduce o imagine perfectã a realitãþii, dar noi

56


distorsionãm aceastã imagine prin povestea pe care ocreãm cu ajutorul simbolurilor ºi al opiniilor pe care le-amînvãþat. Imaginaþia ne ajutã sã visãm aceastã realitate, pecare o considerãm apoi un adevãr absolut. De fapt, visulnostru reprezintã un adevãr relativ, o reflectare a ade-vãrului, care ne apare întotdeauna distorsionat din cauzacunoaºterii acumulate în memoria noastrã.

Foarte mulþi maeºtri au afirmat de-a lungul timpuluicã mintea reprezintã o lume în sine, iar acest lucru estefoarte adevãrat. Lumea pe care credem cã o vedem înexterior se aflã de fapt în interiorul nostru. Ea nu reprezintãdecât o suitã de imagini proiectate în mintea noastrã, unvis. Noi visãm în permanenþã, iar înþelepþii au ºtiutdintotdeauna acest lucru, nu doar în Mexic, ci ºi în Grecia,în Roma anticã, în India sau în Egipt. Înþelepþii din întreagalume au afirmat întotdeauna cã „viaþa este un vis“. Dinpãcate, foarte puþini oameni sunt conºtienþi de acest lucru.

Atunci când nu suntem conºtienþi cã visãm, este foarteuºor sã dãm vina pe altceva sau pe altcineva din exteriorpentru distorsiunile din visul nostru, respectiv pentru totceea ce ne face sã suferim. Dacã am deveni conºtienþi defaptul cã trãim într-un vis ºi cã noi suntem artiºtii care îºicreeazã propria viaþã, noi am face un mare pas înainte înevoluþia noastrã, întrucât ne-am asuma responsabilitateapentru aceastã creaþie. Înþelegerea faptului cã minteaviseazã în permanenþã ne oferã cheia care ne permiteschimbarea visului, în cazul în care acesta nu ne este pe plac.

57


Cine viseazã povestea vieþii tale? Tu. Dacã nu îþi placeviaþa pe care o ai sau dacã deteºti ceea ce crezi despretine, tu eºti singurul om care poate schimba aceastãrealitate. La urma urmelor, este visul tãu. Dacã îþi placeacest vis, foarte bine; continuã sã te bucuri de el ºi sãsavurezi fiecare moment. În schimb, dacã visul tãu sedovedeºte un coºmar, dacã ai parte numai de drame ºi desuferinþã ºi dacã nu îþi place viaþa pe care o trãieºti, schimb-o.Existã milioane de cãrþi scrise de milioane de visãtori dinaceastã lume, ºi toate conþin puncte de vedere diferite.Povestea vieþii tale este la fel de interesantã ca oricare dinaceste cãrþi, ba este chiar mai interesantã, întrucât continuãsã se schimbe. Visul pe care l-ai trãit la vârsta de 10 ani nua fost identic cu cel pe care l-ai trãit la vârsta de 15 ani, la20 de ani, la 30, 40 sau 50 de ani, respectiv cu cel pe careîl trãieºti la ora actualã.

Povestea pe care o visezi astãzi nu este identicã cucea pe care ai visat-o ieri, ºi nici mãcar cu cea pe care aivisat-o acum o jumãtate de orã. Ori de câte ori îþi descriiîn cuvinte aceastã poveste, ea se schimbã în funcþie de celcãruia i-o povesteºti, de starea ta fizicã ºi emoþionalã de lamomentul respectiv sau de convingerile tale. Chiar dacãîncerci sã spui aceeaºi poveste, în realitate aceasta seschimbã. La un moment dat, îþi dai seama cã ea nu estealtceva decât o poveste. Ea nu reprezintã realitatea în sine,ci doar o realitate virtualã. Altfel spus, nu este altceva decâtun vis. Ce-i drept, este un vis colectiv, întrucât toþi oamenii

58


îl împãrtãºesc în acelaºi timp. Visul colectiv al umanitãþiisau visul planetei a existat înainte ca tu sã te naºti în aceastãlume. Dacã nu ar fi fost aºa, tu nu þi-ai fi putut crea propriapoveste, propria operã artisticã.

AL DOILEA LEGÃMÂNT:NU LUA NIMIC ÎN NUME PERSONAL

Haide sã ne folosim de puterea imaginaþiei noastrepentru a crea un vis colectiv, ºtiind însã cã acesta nureprezintã altceva decât un simplu vis. Imagineazã-þi cã teafli într-un mall uriaº în care existã sute de cinematografe.Te uiþi în jur ca sã vezi ce filme ruleazã ºi constaþi cã unuldintre ele are numele tãu. Uimitor! Intri în cinematografºi constaþi cã sala este goalã. O singurã persoanã se aflãîn ea. Te aºezi în spatele ei, încercând sã nu o deranjezi,dar ea nu te bagã în seamã. Întreaga ei atenþie estefocalizatã asupra filmului.

Te uiþi la ecran, ºi surprizã! Recunoºti toþi eroii careapar pe el: pãrinþii tãu, fraþii ºi surorile tale, iubitul sauiubita, copiii ºi prietenii tãi. Constaþi apoi cã eroul principalal filmului eºti chiar tu! Tu eºti vedeta acestui film, iarscenariul lui îþi prezintã povestea vieþii tale. Mai mult,persoana din faþa ta eºti tot tu. Tu eºti cel care îºi contemplãpovestea propriei vieþi. Desigur, eroul principal al filmuluinu reprezintã decât interpretarea ta legatã de tine, la felcum celelalte personaje din el reprezintã interpretarea ta

59


legatã de ele. Dupã o vreme te simþi copleºit de cele vãzute,aºa cã te decizi sã intri într-o altã salã de cinematograf.

ªi de aceastã datã întâlneºti în salã o singurã persoanãcare se uitã la film, iar aceasta nu te bagã în seamã, întrucâteste prea concentratã. Privind ecranul, constaþi cã priveºtiaparent acelaºi film, dar de data aceasta nu mai eºtipersonajul principal, ci unul secundar. De fapt, filmul numai prezintã povestea vieþii tale, ci povestea vieþii mameitale. Într-adevãr, persoana din faþa ta este mama ta, careîºi priveºte concentratã filmul propriei sale vieþi. Privindimaginile, îþi dai seama cã mama ta nu este exact persoanacare apãrea în filmul tãu. Felul în care se proiecteazã mamata pe sine diferã de maniera în care o percepi tu. Aºa ardori ea sã fie perceputã de cei din jur. Tu ºtii însã cã acesteimagini nu corespund realitãþii. Mama ta nu face altcevadecât sã joace un rol, dar acest rol corespunde maniereiîn care se percepe ea pe sine, ºi acest lucru te ºocheazã.

Observi apoi cã personajul care are faþa ta nucorespunde nici el celui din filmul tãu. Fãrã sã vrei, îþi spui:„Bine, dar acesta nu sunt eu!“ Într-adevãr, nu eºti tu, daraºa te percepe mama ta. Asta crede ea despre tine, iarimaginea rezultatã diferã fundamental de cea care existãîn mintea ta. Observi apoi eroul care îl reprezintã pe tatãltãu, respectiv maniera în care este perceput acesta demama ta, ºi constaþi din nou cã el nu corespunde cu celdin filmul tãu. Tu îl percepi altfel pe tatãl tãu decât îl percepemama ta. Din acest punct de vedere, percepþiile mamei

60


tale þi se par complet distorsionate, inclusiv cele referitoarela ceilalþi eroi ai filmului. De pildã, observi felul în caremama ta o percepe pe iubita ta (sau îl percepe pe iubitultãu). De data aceasta, imaginea þi se pare atât de distor-sionatã încât chiar te simþi puþin supãrat pe ea. „Cumîndrãzneºte!?“ Enervat, te ridici ºi ieºi din sala de cinema-tograf.

Intri apoi în urmãtoarea salã ºi constaþi cã pe ecranruleazã povestea vieþii iubitei tale. Observi felul în care tepercepe aceasta, iar eroul care îþi poartã numele este lafel de diferit, nu doar de eroul din filmul tãu, dar ºi de celdin filmul mamei tale. Observi felul în care îþi percepe iubitata copiii, familia ºi prietenii, dar ºi cel în care se percepeea pe sine. ªi de aceastã datã, constaþi cã aceste percepþiinu corespund cu ale tale. În continuare, ieºi din salã ºiintri în sala în care ruleazã filmul vieþii copiilor tãi. Observicu uimire felul în care aceºtia te percep pe tine, dar ºi peceilalþi eroi din viaþa ta: bunicul ºi bunica etc. Nu-þi vine sãcrezi ce vezi. Descoperi astfel cã toþi oamenii percep înmod distorsionat realitatea.

Dupã ce ai vãzut toate aceste filme, te decizi sã intridin nou în prima salã, pentru a-þi revedea filmul proprieivieþi. Îl priveºti pe eroul care îþi joacã rolul, dar acum numai crezi nimic din ceea ce vezi. Ai înþeles în sfârºit cãpovestea vieþii tale nu este altceva decât o simplã poveste.Întreaga viaþã ai jucat un anumit rol, dar acesta nu þi-afolosit la nimic, întrucât nimeni din afara ta nu te-a

61


perceput aºa cum þi-ai fi dorit tu. Realizezi acum cã dramadin filmul vieþii tale nu este perceputã ca atare de cei dinjurul tãu, a cãror atenþie este mult prea focalizatã asuprafilmului care se deruleazã în propria lor minte. La urmaurmelor, ei nu te-au observat nici mãcar când te-ai aºezatîn spatele lor, în sãlile de cinematograf în care rulau filmelevieþilor lor! Toþi actorii îºi focalizeazã atenþia exclusiv asuprapoveºtii lor, care reprezintã pentru ei singura realitate pecare o cunosc. Ei sunt atât de concentraþi asupra realitãþiipe care ºi-au creat-o încât nu îºi observã nici mãcar proprialor prezenþã, respectiv pe cel care se uitã la filmul vieþii lor.

În clipa în care vei înþelege acest lucru, totul se vaschimba pentru tine. Nimic nu va mai rãmâne la fel,întrucât acum îþi vei da seama ce se întâmplã de fapt.Oamenii trãiesc în propria lor lume, în propriul lor film,în propria lor poveste. Ei îºi investesc întreaga credinþã înaceastã poveste, care devine pentru ei adevãrul absolut.De fapt, este un adevãr relativ, întrucât nu este acceptatpe deplin decât de ei. Îþi vei da astfel seama cã opiniile lorlegate de tine nu au nimic de-a face cu tine cel real, cidoar cu personajul care trãieºte în filmul lor, ºi care nueste identic cu personajul din filmul tãu. De pildã,personajul pe care îl criticã sau îl condamnã este erouldin filmul lor, care nu are nimic de-a face cu tine. Tot ceeace cred oamenii despre tine se referã de fapt la imagineape care o au ei în legãturã cu tine, care nu este totuna cutine.

62


Cred cã îþi este clar în acest moment cã oamenii carete iubesc cel mai mult nu te cunosc aproape deloc, la felcum nici tu nu îi cunoºti. Singurul lucru pe care îl ºtii despreei este ceea ce crezi despre ei. Tu nu cunoºti decât imagineape care þi-ai creat-o în legãturã cu ei, iar aceastã imaginenu are nimic de-a face cu adevãrul lor lãuntric. Credeai cãîþi cunoºti foarte bine pãrinþii, soþia, copiii ºi prietenii, daradevãrul este cã nu ai nici cea mai micã idee ce se petreceîn universul lor subiectiv, ce gândesc ei, ce simt ºi ce viseazã.Încã ºi mai surprinzãtor este faptul cã pânã acum credeaicã te cunoºti pe tine însuþi. Adevãrul este cã nu te cunoºtinici mãcar pe tine însuþi, întrucât ai jucat atât de multãvreme diferite roluri încât ai ajuns sã le stãpâneºti perfect,uitând de cel care eºti cu adevãrat.

Îþi dai astfel seama cât de ridicol este sã spui cã: „Iubitamea nu mã înþelege. Nimeni nu mã înþelege.“ Sigur cã nute înþeleg. La urma urmelor, nici mãcar tu însuþi nu teînþelegi. Personalitatea ta se schimbã tot timpul, în fiecareclipã, în funcþie de rolul pe care îl joci, de ceilalþi eroi dinpovestea ta sau de maniera în care se deruleazã visul tãuîn momentul respectiv. Atunci când eºti acasã, îþi asumi oanumitã personalitate. Atunci când eºti la serviciu, îþi asumio cu totul altã personalitate. În mijlocul prietenilor tãi, îþipui o anumitã mascã. În mijlocul prietenelor tale, îþi pui oaltã mascã. Cu toate acestea, întreaga viaþã ai pornit de lapremisa cã ceilalþi oameni te cunosc foarte bine. De aceea,ori de câte ori nu au fãcut ceea ai fi dorit tu sã facã, ai

63


interpretat reacþia lor la modul personal, ai reacþionat cumânie ºi te-ai folosit de cuvinte pentru a crea o întreagãdramã fãrã niciun rost.

În acest context, este uºor de înþeles de ce existã atâteaconflicte între oameni. Aceastã planetã este populatã cumiliarde de visãtori care nu sunt conºtienþi de faptul cãceilalþi oameni trãiesc în propria lor lume subiectivã ºi îºiviseazã propriile vise. Ei nu cunosc decât un singur punctde vedere, cel al eroului principal din filmul lor, în caretotul se referã la ei. Atunci când eroii din rolurile secundareafirmã ceva care nu corespunde punctului lor de vedere,ei se înfurie ºi încearcã sã îºi apere poziþia. Îºi doresc caceilalþi eroi sã joace rolurile pe care li le atribuie ei, iaratunci când nu o fac, se simt rãniþi. Altfel spus, ei iau totulîn nume personal. Dacã ai înþeles acest lucru, þi-ai dat cusiguranþã seama ºi care este soluþia, care este pe cât desimplã, pe atât de logicã: nu interpreta nimic la modulpersonal.

Cred cã acum ai înþeles care este semnificaþia pro-fundã a celui de-al doilea legãmânt. Acesta îþi conferã oimunitate deplinã în cadrul interacþiunilor pe care le ai cuceilalþi eroi din povestea ta. Punctele lor de vedere nutrebuie sã te intereseze. Dacã ai înþeles cã nimic din ceeace spun sau din ceea ce fac ceilalþi nu are vreo legãturã cutine (cel adevãrat), nu mai conteazã cine te bârfeºte, cinete condamnã, cine te respinge sau cine refuzã sã acceptepunctul tãu de vedere. Criticile celor din jur nu te mai

64


afecteazã. Nu meritã nici mãcar sã îþi dai osteneala de a-þiapãra propriul punct de vedere. Lasã câinii sã latre, cãciasta este menirea lor. ªi ce dacã latrã? Nimic din ceea cespun despre tine ceilalþi oameni nu te poate afecta, întrucâttu eºti imun la opiniile ºi la emoþiile lor otrãvite. Eºti absolutimun faþã de prãdãtori, faþã de toþi cei care se folosesc debârfe ºi de critici pentru a-i face pe cei din jurul lor sãsufere, atrãgând astfel inclusiv asupra lor aceastã suferinþã.

„Nu interpreta nimic la modul personal“ esteinstrumentul perfect pentru orice interacþiune cu semeniitãi. El te poate ajuta sã atingi starea de libertate personalã,întrucât nu mai trebuie sã îþi guvernezi viaþa în funcþie deopiniile celorlalþi oameni. Aceastã perspectivã este profundeliberatoare! Tu poþi face orice doreºti, ºtiind cã ceea cefaci nu are nimic de-a face cu ceilalþi, ci numai cu tine.Singura persoanã din povestea ta care trebuie sã teintereseze eºti tu. Aceastã perspectivã schimbã dintr-odatãtotul. Reþine: conºtientizarea adevãrului reprezintã primulpas cãtre autocontrol ºi cãtre cunoaºterea de sine, ºi exactasta faci acum. Acest legãmânt descrie un mare adevãr.

Dacã ai înþeles acest adevãr, este imposibil sã mai ieiceva la modul personal. Dacã ai înþeles cã toþi oameniitrãiesc în propria lor lume subiectivã, în propriul lor film,cel de-al doilea legãmânt devine un adevãr implicit, oafirmaþie de bun simþ. Nu interpreta nimic la modulpersonal.

65

55555

ADEVADEVADEVADEVADEVÃR SÃR SÃR SÃR SÃR SAAAAAU FICÞIUNEU FICÞIUNEU FICÞIUNEU FICÞIUNEU FICÞIUNE

Al TAl TAl TAl TAl Trrrrreilea Legãmânteilea Legãmânteilea Legãmânteilea Legãmânteilea Legãmânt:::::NNNNNu fu fu fu fu face prace prace prace prace presupuneri inutileesupuneri inutileesupuneri inutileesupuneri inutileesupuneri inutile

Milenii la rând, oamenii au crezut cã în mintea umanã existã un conflict între bine ºi rãu. Acest

lucru este complet fals. Binele ºi rãul nu sunt decâtrezultatul adevãratului conflict, iar acesta se referã ladiscrepanþa dintre adevãr ºi minciunã. Practic, toateconflictele sunt consecinþa unor minciuni. Adevãrul nupoate genera niciodatã conflicte. El nu simte nevoia sãdemonstreze cã are dreptate, ci existã în sine, indiferentdacã noi îl credem sau nu. Pe de altã parte, minciunile nuexistã decât dacã le creãm ºi nu pot supravieþui decât dacãcredem în ele. Ele reprezintã o distorsionare a mesajelor

66


transmise prin cuvinte, a semnificaþiei lor, care se reflectãapoi în mintea umanã. Minciunile nu sunt niciodatã reale.Ele sunt propria noastrã creaþie. Noi suntem cei care ledãm viaþã ºi care le facem sã parã reale în realitatea virtualãa minþii noastre.

Când eram adolescent, bunicul mi-a spus acest adevãrsimplu, dar mi-au trebuit mulþi ani ca sã îl înþeleg cuadevãrat, întrucât întotdeauna m-am întrebat: „Cum putemcunoaºte noi adevãrul?“ De fapt, mã foloseam de simboluripentru a încerca sã înþeleg adevãrul, deºi realitatea estecã simbolurile nu pot afecta în niciun fel adevãrul. Acestaa existat cu mult timp înainte ca oamenii sã inventezesimbolurile.

În calitatea noastrã de artiºti, noi distorsionãmadeseori adevãrul cu ajutorul simbolurilor noastre, dar nuaceasta este adevãrata problemã. Aºa cum spuneam maidevreme, problema nu apare decât atunci când credemcã aceastã distorsionare ne face rãu (existã ºi minciuniinocente). Sã luãm un exemplu. Sã vedem cum ne putemfolosi de cuvinte pentru a crea o poveste (ca sã nu zic osuperstiþie) despre un scaun. Ce ºtim noi în legãturã cuscaunul? Putem spune despre el cã este fãcut din lemn,din metal sau din pânzã, dar acestea nu reprezintã decâtsimboluri care exprimã un punct de vedere. Adevãrul estecã noi nu ºtim ce reprezintã în realitate acest obiect. Înschimb, ne folosim de cuvinte cu toatã autoritatea pentrua ne transmite nouã înºine, dar ºi pentru a le transmite

67

Adevãr sau ficþiune

celorlalþi, un mesaj: „Acest scaun este urât. Detest acestscaun.“

Mesajul este deja distorsionat, dar acesta nu este decâtînceputul. Noi putem adãuga: „Ce scaun stupid. Cred cãorice om care se pune pe el devine la fel de stupid. Amconvingerea cã ar trebui sã fie distrus, cãci dacã cineva sepune pe el ºi cade, îºi poate rupe oasele. Da, acest scauneste malefic! Haide sã dãm o lege împotriva scaunului,pentru ca toatã lumea sã ºtie cã reprezintã un pericolpentru societate. De acum înainte, este absolut interzis cacineva sã se apropie de acest scaun malefic!“

Dacã le vom transmite celor din jur acest mesaj, toþicei care vor fi de acord cu el vor începe sã se teamã descaunul cel rãu. În scurt timp, vor exista oameni care sevor teme atât de tare de el încât vor avea chiar coºmarurilegate de el. Ei vor deveni obsedaþi de scaunul cel rãu ºi îºivor propune sã îl distrugã înainte ca el sã îi distrugã pe ei.

Îþi dai seama pânã unde putem ajunge noi prinputerea cuvintelor noastre? De fapt, scaunul nu este altcevadecât un simplu obiect. El existã, ºi acesta este singurul luiadevãr. Povestea pe care o creãm noi în legãturã cuscaunul nu are nimic de-a face cu adevãrul. Ea nu estealtceva decât o superstiþie, un mesaj distorsionat, adicã ominciunã. Dacã nu credem în aceastã minciunã, nu aparenicio problemã, dar dacã credem în ea ºi încercãm sã le-otransmitem ºi altora, ea poate conduce la ceea ce noi amajuns sã numim rãu. Desigur, acest rãu are numeroase

68


nivele, în funcþie de puterea noastrã personalã. Existãoameni care deþin atât de multã putere încât pot declanºaun rãzboi mondial, în urma cãruia mor milioane deoameni. Lumea în care trãim este plinã de tirani careinvadeazã alte þãri ºi care distrug popoare întregi, înnumele unor minciuni.

Cred cã ai înþeles acum cum apare conflictul în minteaumanã, dar numai în mintea umanã, adicã în realitateavirtualã. În restul naturii conflictul nu existã. Existã miliardede oameni care distorsioneazã simbolurile din mintea lorºi care le transmit semenilor lor mesaje false. Din pãcate,aceastã maladie afecteazã întreaga umanitate. Aºa se nascrãzboaiele, nedreptãþile ºi abuzurile. Aºa se naºte iadul.Iadul nu este altceva decât un vis mincinos.

Reþine: visul nostru depinde în totalitate de con-vingerile pe care le avem, iar acestea pot fi adevãrate, darpot fi la fel de bine ºi false. Adevãrul conduce întotdeaunala autenticitate ºi la fericire, în timp ce minciunile conducinevitabil la limitare, la suferinþã ºi la dramã. Cei care credîn adevãr, trãiesc practic în rai. Cei care cred în minciuni,sfârºesc mai devreme sau mai târziu prin a trãi în iad.Nimeni nu trebuie sã moarã pentru a ajunge în rai sau îniad. Raiul se aflã pretutindeni în jurul nostru, la fel ca ºiiadul. Ambele reprezintã un punct de vedere, o stare despirit. Din pãcate, marea majoritate a oamenilor se lasãconduºi de minciuni. Ei sunt cei care le creeazã, dupã care

69


minciunile ajung sã îi controleze. Mai devreme sau maitârziu, adevãrul iese însã întotdeauna la suprafaþã, iarminciunile nu mai pot supravieþui în prezenþa luminii sale.

Cu secole în urmã, oamenii credeau cã Pãmântuleste plat. Cineva a spus nici mai mult nici mai puþin decâtcã Pãmântul este susþinut de niºte elefanþi, întrucât aceastãafirmaþie l-a fãcut sã se simtã mai în siguranþã. Foarte mulþioameni au aderat la aceastã convingere. La ora actualãse ºtie cã Pãmântul este rotund, nu plat! Convingerea cãPãmântul este plat a existat multã vreme, ºi foarte mulþioameni au crezut în ea, dar asta nu înseamnã cã a fostvreodatã adevãratã.

Una dintre cele mai mari minciuni care circulã la oraactualã în lume este aceea cã: „Nimeni nu este perfect.“Ea justificã perfect comportamentul unora, iar majoritateaoamenilor sunt de acord cu ea, dar acest lucru nu o facecu nimic mai adevãratã. Dimpotrivã, absolut toþi oameniisunt perfecþi. Din pãcate, noi am auzit aceastã minciunãîncã din copilãrie ºi am ajuns sã ne judecãm singuri,raportându-ne la o imagine a perfecþiunii. Noi cãutãm înpermanenþã aceastã perfecþiune ºi constatãm cã tot ceeace existã în Univers este perfect, mai puþin oamenii!Soarele este perfect, stelele sunt perfecte, planetele suntperfecte, dar nu ºi oamenii, care cred cã „Nimeni nu esteperfect“! Adevãrul este cã tot ceea ce existã în creaþie esteperfect, inclusiv oamenii.

70


Dacã nu reuºim sã fim suficient de lucizi pentru arealiza acest adevãr, acest lucru se datoreazã faptului cãsuntem orbiþi de minciunã. De pildã, unii ar putea spune:„Bine, dar ce poþi spune despre cei care sunt handicapaþifizic? Sunt ºi aceºtia perfecþi?“ În raport cu imagineanoastrã despre perfecþiune, aceºtia pot pãrea imperfecþi,dar nimeni nu cunoaºte adevãrul ascuns. La urma urmelor,cine poate spune cã o boalã sau un handicap nu suntperfecte?

Tot ceea ce ne caracterizeazã este perfect, inclusivbolile sau handicapurile de care suferim. Un om care aredificultãþi în a învãþa este perfect. La fel ºi cel care s-a nãscutfãrã un braþ sau fãrã un deget, ori un om bolnav. De fapt,nu existã nimic altceva decât perfecþiunea, iar înþelegereaacestui adevãr reprezintã un mare pas înainte în evoluþianoastrã. Afirmaþia contrarã echivaleazã cu neînþelegereaadevãratei noastre esenþe. De fapt, nu este suficient sãsusþinem cã suntem perfecþi; trebuie sã ºi credem acestlucru. Dacã pornim de la premisa cã suntem imperfecþi,aceastã minciunã conduce la alte minciuni, care sã osprijine. Împreunã, toate aceste minciuni ajung sã ocultezeadevãrul ºi sã guverneze visul pe care ni-l creãm. Minciunilenu sunt altceva decât niºte superstiþii, iar noi am ajuns sãtrãim într-o lume a tuturor superstiþiilor. Din pãcate, foartepuþini oameni sunt conºtienþi de acest lucru.

Imagineazã-þi cã mâine dimineaþã te vei trezi înEuropa secolului al XIV-lea, ºtiind tot ce ºtii acum ºi având

71


aceleaºi convingeri. Imagineazã-þi ce ar gândi ceilalþioameni despre tine ºi cum te-ar judeca ei. De pildã, ei te-arcondamna dacã ai face baie în fiecare zi. Practic, toateconvingerile tale ar pãrea niºte ameninþãri pentruconvingerile lor. Cât timp crezi cã le-ar lua pentru a tecondamna pentru vrãjitorie? Cu siguranþã, te-ar torturaºi te-ar convinge sã mãrturiseºti cã eºti un vrãjitor, iar încele din urmã te-ar ucide, întrucât convingerile tale le-arprovoca o teamã prea mare. Oamenii din secolul XIVtrãiau o viaþã bazatã pe superstiþii crase. Aproape nimicdin ceea ce credeau ei nu era adevãrat. Dacã ai ajungeastãzi în lumea lor, tu þi-ai da seama cu uºurinþã de acestlucru, ca urmare a convingerilor tale actuale. Acei oameninu erau însã conºtienþi de superstiþiile lor. Din punctul lorde vedere, modul lor de viaþã era absolut normal. Ei nucunoºteau un alt mod de viaþã, întrucât nu au învãþatniciodatã altceva.

În mod similar, este posibil ca ceea ce crezi tu în ceeace te priveºte sã fie o superstiþie la fel de crasã ca ºi cele încare credeau oamenii de acum câteva secole. Imaginea-zã-þi ce s-ar întâmpla dacã oamenii care vor trãi pe Pãmântpeste ºapte sau opt secole ar putea vedea ce credem noila ora actualã. Felul în care ne tratãm propriul corp esteîncã barbar, chiar dacã nu la fel de mult ca acum câtevasecole. Corpul nostru ne este profund loial, dar noi îljudecãm tot timpul ºi adeseori abuzãm de el. Îl tratãm deparcã ar fi duºmanul nostru, deºi este cel mai bun prieten

72


pe care îl avem. Societatea în care trãim acordã oimportanþã excesivã frumuseþii fizice aºa cum ne esteprezentatã aceasta în reclame, în filme ºi în revistele demodã. Dacã pornim de la premisa cã nu suntem suficientde atrãgãtori þinând cont de aceste imagini, noi perpetuãmpractic o minciunã ºi ne folosim de cuvinte împotrivapropriei noastre fiinþe ºi a adevãrului nostru lãuntric.

Oamenii care controleazã mass-media ne spun ce artrebui sã credem, cum ar trebui sã ne îmbrãcãm, ce artrebui sã mâncãm etc., ºi ne manipuleazã cum doresc, deparcã am fi niºte pãpuºi. Dacã doresc sã urâm pe cineva,ei îºi rãspândesc minciunile în întreaga lume, iar acesteaacþioneazã ca ºi cum ar fi magice. Imagineazã-þi ce ar credeoamenii din viitor despre superstiþiile noastre actuale. Dacãun astfel de om ar apãrea în lumea noastrã ºi ne-ar spunecã el crede în perfecþiunea întregii creaþii, inclusiv a tuturoroamenilor, oare nu l-am crucifica?

Ce este adevãrat ºi ce este o minciunã? Adevãrul nupoate fi deosebit de minciunã decât cu ajutorul luciditãþii,întrucât nu are nimic de-a face cu cuvintele sau cucunoaºterea. În schimb, minciunile depind în mod decisivde acestea, iar în lume predominã miliarde de minciuni.Oamenii le cred tocmai pentru cã nu sunt lucizi. Ei ignorãadevãrul deoarece nu îl vãd. Prin procesul de dresare, noiacumulãm foarte multã cunoaºtere, iar aceasta acþioneazãca o perdea de fum care nu ne permite sã sesizãm adevãrul,adicã realitatea aºa cum este ea. Noi nu vedem decât ceea

73


ce dorim sã vedem ºi nu auzim decât ceea ce dorim sãauzim. Sistemul nostru de convingeri este precum ooglindã care nu ne aratã decât lucrurile în care credem.

De-a lungul vieþii, noi învãþãm atât de multe minciuniîncât acestea sfârºesc prin a crea un eºafodaj extrem decomplicat. Lucrurile devin încã ºi mai complicate din cauzafaptului cã noi gândim, iar apoi credem în gândurilenoastre. Noi pornim de la premisa cã ceea ce credem esteun adevãr absolut ºi nu ne amintim niciodatã cã acestaeste de fapt un adevãr relativ sau virtual. De cele mai multeori, el nu are mai nimic de-a face cu adevãrul absolut, darreprezintã singura noastrã realitate, atât timp cât nu necultivãm luciditatea.

AL TREILEA LEGÃMÂNT:NU FACE PRESUPUNERI

Ajungem astfel la cel de-al treilea legãmânt: Nu facepresupuneri. Prezumþiile înseamnã sã cauþi necazul culumânarea, întrucât cele mai multe dintre ele nu suntadevãrate. Ele sunt purã ficþiune. De pildã, una dintre celemai false prezumþii de la care pornim este aceea cã totceea ce existã în realitatea noastrã virtualã reprezintãadevãrul curat, la fel ca ºi ceea ce existã în realitatea virtualãa celorlalþi oameni. Ei bine, tocmai am aflat în capitoleleanterioare cã aceste realitãþi virtuale nu au nimic de-a facecu adevãrul!

74


Dacã ne-am cultiva luciditatea, noi am putea vedeacu uºurinþã prezumþiile pe care le facem. Oamenii suntînzestraþi cu o imaginaþie extrem de bogatã. Ei îºiimagineazã tot timpul câte ceva, o idee sau un gând, ori opoveste întreagã. Pornind de la simbolurile pe care lepercep în mintea lor, ei îºi imagineazã ce fac, ce gândescºi ce spun ceilalþi oameni despre ei, fãcând din þânþararmãsar ºi creând adevãrate drame. Astfel, ei inventeazãpoveºti care nu sunt adevãrate decât pentru ei, fapt carenu îi împiedicã sã creadã în ele. Orice prezumþie conducela o alta. Adeseori, noi tragem concluzii pripite, dupã careinterpretãm propria poveste la modul cel mai personal cuputinþã. În final, îi condamnãm pe ceilalþi, nu doar în sineanoastrã, ci ºi faþã de alþi oameni, astfel încât sã ne justificãmprezumþiile fãcute. În mod evident, prin rãspândirea uneiminciuni nu facem decât sã o amplificãm ºi mai mult.

Datul cu presupusul ºi interpretarea extrem depersonalã a propriilor prezumþii reprezintã începutuloricãrui iad. Marea majoritate a conflictelor noastre au labazã acest mecanism, ºi nu este greu de înþeles de ce.Prezumþiile nu sunt altceva decât minciuni pe care ni lespunem singuri ºi care conduc la adevãrate drame, carenu au niciun temei, întrucât noi nu ºtim care este adevãrulreal. De cele mai multe ori, datul cu presupusul echivaleazãcu inventarea unei drame acolo unde aceasta nu existã.Toþi oamenii inventeazã astfel de drame, dar nouã nu artrebui sã ne pese de ei, cãci povestea lor nu are nimic de-aface cu povestea noastrã.

75


Conºtientizeazã faptul cã aproape tot ceea ce îþi spuiîn mintea ta reprezintã o prezumþie. De pildã, dacã eºtipãrinte, ºtii foarte bine cât de uºor este sã faci astfel deprezumþii legate de copiii tãi. Dacã este miezul nopþii ºifata ta adolescentã nu s-a întors încã acasã de la petrecereala care s-a dus, mintea ta o ia razna. Începi sã te gândeºtila tot ce poate fi mai rãu: „Dacã i s-a întâmplat ceva? Poatecã ar trebui sã sun la poliþie!“ Existã atât de multe posibilitãþipe care þi le imaginezi, toate neplãcute, desigur, încât capulîncepe sã þi se învârteascã din cauza dramei pe care þi-ocreezi singur. Zece minute mai târziu, fata ta ajunge acasã,cu un zâmbet mare întipãrit pe faþã. Când adevãrul þi sereveleazã ºi toate minciunile de dinainte dispar ca prinfarmec, îþi dai seama cã te-ai torturat singur fãrã niciuntemei. Aºadar, nu face presupuneri inutile.

Dacã al doilea legãmânt („Nu interpreta nimic lamodul personal“) þi-a conferit imunitate în interacþiuneacu ceilalþi oameni, cel de-al treilea („Nu face presupuneriinutile“) îþi va conferi imunitate faþã de interacþiunea cutine însuþi, cu vocea cunoaºterii din mintea ta sau cuprocesul pe care îl numim în mod curent gândire. Toateprezumþiile reprezintã gânduri. Noi gândim prea mult, iargândurile noastre ne fac sã emitem presupuneri. Simplaîntrebare: „Ce s-ar întâmpla dacã?“ poate conduce la celemai cumplite drame. Oamenii se gândesc prea mult, iargândurile lor îi fac sã se teamã. Din pãcate, noi nu deþinemcontrolul asupra procesului de gândire, asupra

76


simbolurilor pe care le distorsionãm în mintea noastrã.Dacã ne-am bloca procesul de gândire, noi nu am maiîncerca sã ne explicãm nimic, ºi implicit nu am mai facepresupuneri inutile.

Oamenii simt nevoia sã explice ºi sã justifice totul. Eisimt nevoia sã cunoascã, ºi întrucât adevãrul nu poate ficunoscut decât prin luciditate (nu prin gândire), ei auinventat prezumþiile, ca sã umple acest gol. Lor nu le pasãîn ce mãsurã este adevãratã sau nu cunoaºterea lor. Eicred 100% în ea, întrucât cunoaºterea îi face sã se simtãîn siguranþã. Mintea umanã nu îºi poate explica o sume-denie de lucruri. Ea este plinã de întrebãri la care cautãrãspunsuri. Din pãcate, în loc sã ne punem aceste întrebãri,noi începem întotdeauna prin a ne da cu presupusul. Dacãne-am pune întrebãrile corecte, nu ar mai trebui sã facemprezumþii. De aceea, este întotdeauna de preferat sãpunem întrebãri ºi sã fim cât mai specifici.

Dacã nu ne dãm cu presupusul, noi ne putem focalizaîntreaga atenþie asupra adevãrului, nu asupra gândurilornoastre pe care le confundãm cu el. În acest caz, putemvedea viaþa exact aºa cum este, nu aºa cum ne-am dorinoi sã o vedem. Aºa cum vom descoperi în continuare,renunþarea la presupunerile inutile conduce la redobân-direa puterii personale pe care am investit-o în ele. Prinredobândirea acestei energii extrem de preþioase, noi neputem folosi de ea pentru a ne crea un alt vis: visul raiuluipersonal. De aceea, nu mai face presupuneri inutile.

77

66666

PUTEREA CREDINÞEIPUTEREA CREDINÞEIPUTEREA CREDINÞEIPUTEREA CREDINÞEIPUTEREA CREDINÞEI

Simbolul lui Moº CrãciunSimbolul lui Moº CrãciunSimbolul lui Moº CrãciunSimbolul lui Moº CrãciunSimbolul lui Moº Crãciun

A existat cândva o perioadã în viaþa noastrã când eram stãpânii absoluþi ai credinþei noastre.

Dupã ce am trecut însã prin procesul de educaþie, putereacredinþei noastre s-a divizat între simbolurile pe care le-amînvãþat, iar la un moment dat acestea au început sã neguverneze viaþa. De fapt, puterea credinþei noastre s-atransformat în tot ceea ce cunoaºtem, iar de atuncicunoaºterea a ajuns sã capete controlul asupra noastrã.În mod firesc, copiii mici sunt copleºiþi de convingerilecelor din jurul lor. Simbolurile reprezintã o invenþieminunatã, dar copiii aflã de ele numai învãþând opiniile ºiconvingerile deja existente ale adulþilor. Ei acceptã cu

78


uºurinþã aceste opinii, fãrã sã se întrebe vreodatã dacãsunt adevãrate sau nu. Când ajung sã stãpâneascã limbajulpe care l-au asimilat odatã cu toate opiniile oamenilor mari,simbolurile capãtã deja puterea credinþei lor.

Acest lucru nu este bun sau rãu în sine, corect saugreºit. Pur ºi simplu, aºa se petrec lucrurile pe aceastãplanetã, iar mecanismul este universal. Prin intermediullui, oamenii învaþã sã se integreze în societate. Ei învaþã olimbã, o religie sau o filozofie, un mod de a trãi, ºi îºi structu-reazã întregul sistem al convingerilor pe opiniile pe carele-au auzit de mici. Copiii nu au niciun motiv sã punã laîndoialã ce le spun adulþii, pânã când suferinþa îi învaþã cãnu tot ce au auzit în copilãrie a fost adevãrat.

De pildã, ei se duc la ºcoalã ºi îi aud vorbind pe copiiimai mari. Aceºtia îi aratã cu degetul ºi râd: „Îl vezi pe puºtiulacela? Încã mai crede în Moº Crãciun.“ Mai devreme saumai târziu, ei descoperã cã Moº Crãciun nu existã. Tu îþimai aduci aminte cum ai reacþionat, cum te-ai simþit atuncicând ai aflat cã Moº Crãciun nu existã? Desigur, pãrinþiitãi nu au avut intenþii rele atunci când þi-au spus cã MoºCrãciun existã. Aceastã credinþã reprezintã o tradiþieminunatã în care cred milioane de oameni. Existã chiarun colind care descrie perfect ceea ce li se spune copiilordespre Moº Crãciun: „Fii cu ochii în patru; nu mai plângeºi nu te bosumfla. Am sã îþi spun de ce: Moº Crãciun vineîn oraº!“ Copiilor li se spune cã Moº Crãciun ºtie tot ce

79

Puterea credinþei

fac, dacã au fost cuminþi sau nu, dacã s-au spãlat sau nupe dinþi înainte de culcare. ªi ei cred în ceea ce li se spune.

Când vine Crãciunul, copilul primeºte cadouri, darnu pe cele pe care ºi le dorea. Sã spunem cã îºi dorea obicicletã ºi cã a fost cuminte întregul an, dar familia luieste foarte sãracã ºi nu îºi poate permite o bicicletã. Cândcopilul îºi deschide cadourile, el se simte dezamãgit,întrucât nu a primit bicicleta pe care a cerut-o. În schimb,copilul vecinilor, care a fost foarte rãu tot anul, primeºte obicicletã (întrucât pãrinþii lui ºi-au permis sã i-o cumpere).Copilul îºi spune în sinea lui: „Eu am fost cuminte, iar acelcopil nu a fost. Atunci, cum se face cã el a primit o bicicletã,iar eu nu!? Dacã este adevãrat cã Moº Crãciun ºtie tot cefac eu, înseamnã cã ºtie ºi ce face celãlalt copil. De ce luii-a adus o bicicletã, ºi mie nu?“

Pur ºi simplu nu este drept, iar copilul nu înþelege dece. Reacþia lui emoþionalã este una de mânie, de deza-mãgire ºi de tristeþe. El îl vede pe copilul vecinilor cãlãrindfericit bicicleta, mai rãu ca oricând, ºi îºi doreºte sã se ducãºi sã îi tragã una, sau sã îi strice bicicleta. Copilul percepeastfel lumea ca fiind nedreaptã, iar acest lucru se datoreazãfaptului cã a crezut într-o minciunã. Desigur, este ominciunã nevinovatã, fãrã intenþii rele, dar copilul credeîn ea, aºa cã el face un nou legãmânt cu el însuºi ºi îºispune: „De acum înainte nu voi mai fi cuminte. O sã fiurãu, ca vecinul meu.“ Mai târziu, el descoperã cã MoºCrãciun nu existã deloc, dar acum este prea târziu. El nu

80


mai poate inversa cursul mâniei, invidiei ºi tristeþii pe carele-a simþit ºi care l-au fãcut sã facã un nou legãmânt cuconºtiinþa sa.

Acesta este doar un exemplu de investire a credinþeinoastre într-un simbol. Pe lângã simbolul lui Moº Crãciunexistã însã alte sute ºi mii de simboluri, poveºti ºi superstiþiiîn care oamenii cred. Simbolul lui Moº Crãciun ilustreazãcum pânã ºi o minciunã inocentã poate declanºa emoþiiotrãvitoare în interiorul conºtiinþei noastre. Aceste emoþiine fac rãu, ne rãnesc corpul ºi ne provoacã o maresuferinþã. ªi totul din cauza unei poveºti care nu esteadevãratã. Emoþiile sunt însã cât se poate de adevãrate.Ele fac parte din adevãrul fiinþei noastre, dar motivul carele-a declanºat nu este adevãrat. El reprezintã o simplãficþiune.

Dacã te întrebi de ce te simþi atât de deprimat înanumite ocazii, poþi fii convins cã acest lucru se datoreazãunei poveºti neadevãrate pe care þi-o spui ºi pe care ocrezi. Visul tãu a devenit profund distorsionat, iar acestlucru trebuie luat ca atare. El nu este rãu sau bun, corectsau greºit. Pur ºi simplu, este ceva care se întâmplã cumiliarde de oameni. Tu nu eºti singurul aflat în aceastãsituaþie.

Lumea simbolurilor este extrem de puternicã, întrucâtaceste simboluri sunt încãrcate cu o forþã care provine dinadâncurile fiinþei noastre ºi pe care noi o numim viaþã,credinþã sau intenþie. De cele mai multe ori, noi nici mãcar

81

Puterea credinþei

nu ne dãm seama ce se întâmplã, dar totalitatea acestorsimboluri alcãtuiesc o platoºã foarte puternicã, alcãtuitãdin legãmintele pe care le facem, ºi pe care noi o numimsistemul convingerilor. De la o simplã literã ºi pânã la uncuvânt, de la o simplã poveste ºi pânã la o întreagã filozofie,toate aceste simboluri în care ajungem sã credem fac parteintegrantã din aceastã structurã.

Sistemul convingerilor structureazã întreaga noastrãrealitate virtualã ºi cu fiecare legãmânt nou pe care îl facem,el devine din ce în ce mai puternic ºi dobândeºte din ce înce mai multã putere, pânã când ajunge aproape la fel desolid ca o clãdire din cãrãmizi. Dacã ne imaginãm cãfiecare simbol, fiecare concept ºi fiecare legãmântreprezintã o cãrãmidã, credinþa noastrã reprezintã –metaforic vorbind – mortarul care uneºte aceste cãrãmizi.Cu cât avansãm mai mult în viaþã, cu atât mai mult ºi maivariat amestecãm între ele aceste simboluri, pânã cândconceptele în care credem ajung sã interacþioneze întreele ºi sã dea naºtere unor noi concepte, mai complexe.Mintea abstractã devine din ce în ce mai bine organizatãºi din ce în ce mai complicatã, iar structura continuã sãcreascã, incluzând întreaga noastrã cunoaºtere.

Toltecii numesc aceastã structurã: forma umanã.Aceastã formã nu se referã la forma corpului nostru fizic,ci la forma minþii noastre. Ea reprezintã totalitateaconvingerilor noastre legate de sine ºi de toate celelaltelucruri care ne ajutã sã dãm sens visului nostru. Forma

82


umanã este cea care ne conferã identitate, dar nu estetotuna cu cadrul exterior al visului. Acest cadru este lumeamaterialã, care reprezintã un adevãr. Forma umanã estesistemul de convingeri cu toate elementele sale critice. Totceea ce existã în acest sistem de convingeri reprezintãadevãrul nostru personal. Noi judecãm totul în funcþie deaceste convingeri, chiar dacã ele se împotrivesc uneoriadevãratei noastre naturi.

În urma procesului de dresare, sistemul convingerilordevine Cartea Legii care ne guverneazã viaþa. Atunci cândurmãm regulile din aceastã carte, noi ne rãsplãtim singuri;atunci când le încãlcãm, noi ne pedepsim. Sistemulconvingerilor devine astfel Marele Judecãtor din minteanoastrã, dar ºi Victima Supremã. Mai întâi ne judecã, ºiapoi ne pedepseºte. Marele judecãtor este alcãtuit dinsimboluri ºi opereazã cu simboluri, în funcþie de carejudecã tot ceea ce percepe, inclusiv simbolurile! Victimaeste acea parte a fiinþei noastre care este condamnatã ºicare primeºte pedeapsa. Atunci când interacþionãm culumea exterioarã, noi îi judecãm ºi îi pedepsim pe ceilalþioameni în funcþie de aceeaºi Carte a Legii.

Marele judecãtor îºi joacã perfect rolul, întrucât noisuntem de acord cu legile de care þine cont. Din pãcate,sistemul convingerilor noastre prinde viaþã în minteanoastrã ºi se foloseºte de cunoaºterea noastrã împotrivapropriei noastre fiinþe. El se foloseºte de tot ceea ce ºtim,de toate regulile în funcþie de care considerãm cã ar trebui

83

Puterea credinþei

sã ne trãim viaþa, pe care le aplicã pentru a pedepsi victima,adicã pe noi înºine. El se foloseºte de limbajul nostru pentrua ne critica, pentru a ne condamna, pentru a ne face sãne simþim vinovaþi ºi ruºinaþi. Ne abuzeazã verbal ºi neface sã ne simþim mizerabil, creând în mintea noastrã totfelul de demoni, ºi implicit un vis al iadului personal. Existãnenumãrate alte simboluri prin care putem exprima acelaºiadevãr.

De pildã, putem spune cã sistemul convingerilor neguverneazã viaþa asemeni unui tiran. El ne priveazã delibertate ºi ne transformã în niºte sclavi. Ne priveazã deîntreaga noastrã putere, deºi noi suntem reali, iar el nu!Adevãratul nostru eu rãmâne ascuns undeva în interiorulminþii, dar cel care controleazã mintea este acest sistem alconvingerilor noastre, al cunoºtinþelor pe care le-amacumulat ºi cu care am fost de acord. Sãrmanul nostrucorp, care este minunat de frumos ºi absolut perfect, devinevictima judecãþilor ºi pedepselor sale. El devine un simpluvehicul manevrat de mintea noastrã aºa cum doreºteaceasta, fãrã scrupule ºi fãrã discernãmânt.

Sistemul convingerilor existã în regatul minþii. Deaceea, nu îl putem vedea sau mãsura, dar ºtim cu siguranþãcã existã. Ceea ce nu ºtim este cã aceastã structurã nuexistã decât pentru cã am creat-o noi înºine. Fiind creaþianoastrã, ne urmeazã oriunde ne-am duce. Am trãit atâtde multã vreme în acest fel încât nici mãcar nu ne mai

84


dãm seama de el. Deºi nu este realã, ci virtualã, minteaumanã are o putere totalã, întrucât este creatã de viaþã.

De aceea, cine doreºte sã evolueze pe calea luciditãþiiºi a cunoaºterii de sine trebuie sã devinã conºtient depropria sa creaþie ºi sã înþeleagã cã aceasta este vie. Toateconvingerile noastre, de la cea mai micã dintre ele (cumar fi sunetul unei litere) ºi pânã la cea mai mare (cum ar fio filozofie de viaþã), se folosesc de forþa noastrã vitalã pentrua supravieþui. Dacã ne-am putea vedea mintea în acþiune,am percepe milioane de forme vii, a cãror viaþã depindeîn totalitate de credinþa pe care o investim în ele ºi de atenþianoastrã. Noi ne folosim de forþa noastrã vitalã pentru asusþine acest edificiu. Fãrã noi, aceste idei nu ar puteaexista, ºi întreaga construcþie s-ar prãbuºi.

Noi putem vedea cu ajutorul imaginaþiei procesul decreaþie a „mitologiei noastre personale“, a sistemuluinostru de convingeri, inclusiv felul în care ne investimcredinþa în minciuni. În decursul acestui proces de învãþareapar numeroase concepte care le contrazic pe celelalte.Noi ne construim atât de multe vise diferite ºi ne creãmatât de multe structuri încât acestea ajung sã se ciocneascãunele de altele, anulând puterea cuvântului nostru. Cândajungem în aceastã situaþie, cuvântul nostru nu maivaloreazã nimic, întrucât atunci când douã forþe acþioneazãîn direcþii opuse, ele se anuleazã reciproc. Atunci când nuexistã decât o singurã forþã, care acþioneazã în aceeaºidirecþie, puterea ei este imensã, iar intenþiile noastre se

85

Puterea credinþei

manifestã pentru simplul motiv cã aºa spunem noi. Într-unastfel de caz, cuvintele noastre sunt încãrcate cu întreagaputere a credinþei noastre.

Copiii îºi investesc credinþa în toate lucrurile pe carele învaþã. Din pãcate, în decursul acestui proces, ei îºi pierdputerea personalã pe care o au asupra propriei lor vieþi.Atunci când cresc ºi devin adulþi, credinþa lor este investitãîn atât de multe minciuni încât cei mai mulþi dintre ei numai au puterea de a-ºi crea visul dorit. Sistemul convin-gerilor lor a înghiþit întreaga putere a credinþei lor, astfelîncât lor nu le mai rãmâne aproape niciun pic de putere.În cazul anumitor simboluri, cum este cel al lui MoºCrãciun, este uºor sã ne dãm seama cum ne investimcredinþa în ele, dar nu este la fel de uºor sã facem acestlucru cu toate simbolurile, cu toate poveºtile ºi cu toateopiniile pe care le-am acceptat de-a lungul timpului înlegãturã cu noi ºi cu lumea înconjurãtoare.

Este foarte important sã înþelegem acest mecanism,iar singura manierã prin care îl putem înþelege constã îna fi conºtienþi. Dacã suntem atenþi ºi ne convingem singuricã ne investim puterea personalã în toate lucrurile în carecredem, noi putem inversa acest proces, luându-ne înapoiputerea investitã în simboluri, care nu vor mai avea astfelputere asupra noastrã. Dacã le luãm puterea pe care aminvestit-o în ele, simbolurile rãmân niºte simple simboluri,care îºi vor asculta creatorul, respectiv adevãratul nostrusine, ºi care îºi vor îndeplini adevãrata menire, aceea deinstrumente de comunicare.

86


Atunci când ne dãm seama cã Moº Crãciun nu existã,noi nu mai credem în el, iar puterea pe care am investit-oîn acest simbol se întoarce la noi. Ne dãm astfel seama cãnoi am fost cei care am acceptat sã credem în Moº Crãciun.Prin cultivarea luciditãþii, noi ajungem sã înþelegem cã noiam fost cei care am acceptat sã credem în toatã simbolisticape care am acceptat-o. De vreme ce noi am fost cei carene-am investit puterea personalã în toate aceste simboluri,noi suntem singurii care ne-o putem lua înapoi.

Pornind de la aceastã premisã ºi de la luciditatea astfelcâºtigatã, noi ne putem recupera puterea personalã pecare am investit-o de-a lungul timpului în toate convingerilenoastre, fãrã a o mai pierde vreodatã. Dacã ne putem daseama cã noi singuri ne-am creat structura convingerilornoastre, noi ne putem recupera credinþa în noi înºine.Cãpãtând încredere în noi înºine, ºi nu în sistemul convin-gerilor noastre, noi ajungem sã înþelegem de unde vineadevãrata noastrã putere ºi începem sã dezmembrãmaceastã structurã.

Când structura convingerilor noastre este completanihilatã, noi devenim extrem de flexibili. Putem crea oricene propunem ºi putem face orice dorim. Ne putem investicredinþa în orice convingere nouã. Depinde numai de noi.Dacã ajungem sã nu mai credem în lucrurile care ne facsã suferim, suferinþa dispare ca prin magie din viaþa noastrã.În acest scop, noi nu avem nevoie de noi gânduri, ci deacþiune. Numai în acest fel ne vom putea transforma viaþa.

87

77777

PRAPRAPRAPRAPRACTICCTICCTICCTICCTICA ESA ESA ESA ESA ESTE SETE SETE SETE SETE SECRETULCRETULCRETULCRETULCRETULMAESMAESMAESMAESMAESTRTRTRTRTRULULULULULUIUIUIUIUI

Al PAl PAl PAl PAl Patratratratratrulea Legãmântulea Legãmântulea Legãmântulea Legãmântulea Legãmânt:::::Fã întFã întFã întFã întFã întoooootdeauna ttdeauna ttdeauna ttdeauna ttdeauna tooooot ce îþi st ce îþi st ce îþi st ce îþi st ce îþi stã în puttã în puttã în puttã în puttã în puterierierierieri

Dacã te simþi pregãtit sã îþi schimbi viaþa (adicã vechile legãminte), cel mai important lucru

dintre toate devine luciditatea. Nu îþi vei putea schimbaniciodatã vechile legãminte dacã nu vei deveni conºtientde ceea ce îþi place ºi de ceea ce îþi displace cu adevãrat.Cum ai putea schimba ceva în viaþa ta dacã nici mãcar nuºtii ce anume îþi doreºti sã schimbi? Numai luciditatea nueste însã suficientã. Ea trebuie susþinutã ºi de acþiune. Dacãeºti conºtient de necesitatea unei schimbãri, dar nu facinimic pentru a o implementa, ea nu se va produce de la

88


sine. Orice schimbare este rezultatul acþiunii, al practicii.Dupã cum spune proverbul: „Practica îl transformã pediscipol într-un maestru.“

Tu ai învãþat tot ce ai învãþat pânã acum prin repetiþieºi prin practicã. Aºa ai învãþat sã vorbeºti, sã mergi, sãciteºti ºi sã scrii. Dacã ai ajuns sã controlezi perfect limbape care o vorbeºti, acest lucru se datoreazã practicii. Prinacelaºi procedeu ai învãþat toate convingerile care îþiguverneazã astãzi viaþa. Viaþa ta actualã este rezultatulnumeroºilor ani de practicã.

De-a lungul întregii tale vieþi, tu ai practicat încon-tinuu, astfel încât ai devenit cel care eºti acum. Ai practicatdiferitele tale convingeri actuale pânã când acestea audevenit automate. În mod similar, dacã vei continua sãpractici alte convingeri, viaþa ta se va schimba, mulându-sedupã acestea. De pildã, dacã vei practica impecabilitateacuvântului, dacã vei refuza sã mai interpretezi ceva în numepersonal ºi dacã nu vei mai face presupuneri inutile, veirupe automat zeci de legãminte care te þineau captiv învisul iadului tãu personal. În scurt timp, noile tale convin-geri vor deveni o opþiune a sinelui tãu real, nu a imaginiide sine pe care ai cultivat-o atât de multã vreme.

Primul legãmânt, „Fii impecabil în tot ceea ce spui“,este suficient în sine pentru a-þi crea o viaþã cu adevãratfrumoasã. El te poate conduce pânã la poarta raiului, daruneori este greu de aplicat fãrã ajutorul celorlalte legã-minte. Dacã nu vei mai interpreta nimic la modul personal

89

Practica este secretul maestrului

ºi dacã nu vei mai face presupuneri inutile, îþi va fi infinitmai uºor sã fii impecabil în ceea ce spui. Atunci când numai faci presupuneri inutile, este mult mai uºor sã nu maiinterpretezi nimic la modul personal, ºi invers. Împreunã,legãmintele doi ºi trei te ajutã sã respecþi mult mai uºorprimul legãmânt.

La prima vedere, primele trei legãminte pot pãreadificil de aplicat. Unora li se pot pãrea chiar imposibile.Crede-mã însã pe mine: nu sunt imposibile. Sunt însã deacord cã sunt dificil de aplicat, pentru cã noi ne-am obiºnuitsã practicãm exact opusul lor. Toatã viaþa noastrã ampracticat exclusiv credinþa în vocea din mintea noastrã.Din fericire, pe lângã ele mai existã ºi al patrulea legãmânt,care este foarte uºor de aplicat. El este cel care face catotul sã devinã cu putinþã: fã întotdeauna tot ce îþi stã înputeri. Dacã faci acest lucru, este suficient. Nu trebuie sãfaci nici mai mult ºi nici mai puþin. Doar ceea ce îþi stã înputeri. Acþioneazã. Treci la fapte. Cum ai putea face tot ceîþi stã în puteri dacã nu faci nimic?

„Fã întotdeauna tot ceea ce îþi stã în puteri“ estelegãmântul pe care orice om îl poate aplica. De fapt, acestaeste singurul lucru pe care îl putem face cu toþii. A face totce îþi stã în puteri nu înseamnã sã acþionezi uneori la 80%,iar alteori la 20% din capacitatea ta optimã. Înseamnã sãacþionezi întotdeauna la 100% din potenþialul tãu. Aceastatrebuie sã fie intenþia ta. Desigur, acest potenþial nu rãmâneconstant, ci se modificã în funcþie de diferiþi factori. Tu nu

90


eºti niciodatã acelaºi, cãci eºti viu ºi te schimbi tot timpul.De aceea, potenþialul tãu maxim se modificã la rândul luide la o clipã la alta.

De pildã, el depinde de starea ta de obosealã sau derevigorare fizicã, dar ºi de starea ta emoþionalã dinmomentul respectiv. Potenþialul tãu se va modifica înpermanenþã în timp, dar pe mãsurã ce te vei deprinde sãpractici Cele Patru Legãminte, el va avea tendinþa sã seîmbunãtãþeascã constant.

Al patrulea legãmânt le permite primelor trei legã-minte sã devinã niºte obiºnuinþe adânc gravate însubconºtient. Repetiþia ºi practica te vor transforma într-unmaestru. Nu trebuie sã te aºtepþi însã sã stãpâneºti acestelegãminte din prima clipã. Nu trebuie sã crezi cã vei reuºisã fii întotdeauna impecabil în ceea ce spui, cã nu vei maiinterpreta niciodatã lucrurile într-o manierã personalã saucã nu vei mai face niciodatã presupuneri inutile. Obiºnu-inþele tale sunt mult prea puternic înrãdãcinate în minteata. De aceea, acþioneazã atât cât îþi stã în puteri.

Dacã þi se întâmplã sã îþi încalci un legãmânt, fã-l dinnou. Ia-o de la început a doua zi, ºi în cea urmãtoare.Continuã sã practici, orice s-ar întâmpla. Vei constata cãcu fiecare nouã zi îþi va fi tot mai uºor. Dacã vei face tot ceîþi va sta în puteri, obiºnuinþa de a te folosi în mod greºitde cuvinte, de a interpreta lucrurile la modul personal ºide a face presupuneri inutile va deveni din ce în ce maislabã sau mai puþin frecventã. Dacã vei continua sã

91


acþionezi în sensul schimbãrii acestei obiºnuinþe, maidevreme sau mai târziu vei reuºi.

Va veni astfel cu siguranþã un moment în care CelePatru Legãminte se vor transforma într-o obiºnuinþãpentru tine. Ele vor deveni automate. Altfel spus, nu vamai trebui sã faci niciun efort pentru a le practica. Va venio zi în care vei descoperi cã întreaga ta viaþã este guvernatãde Cele Patru Legãminte. Îþi poþi imagina viaþa ta trãitã înacest fel? În loc sã te mai chinuieºti cu conflictele ºi cudramele personale, viaþa ta va deveni extrem de uºoarã.

Dacã tot îþi creezi visul personal, proces care nu poatefi evitat, de ce nu þi-ai crea un vis minunat? Tu eºti înzestratcu o minte care percepe lumina ºi eºti pe punctul de avisa. Dacã þi-ai propune sã nu creezi nimic cu mintea ta,te-ai plictisi în scurt timp, iar marele judecãtor din minteata s-ar opune acestei stãri, dupã care te-ar judeca în funcþiede convingerile tale: „O, ce leneº eºti! Ar trebui sã faciceva cu viaþa ta!“ În acest caz, de ce nu ai visa ceva frumos,bucurându-te sincer de visul tãu? Dacã eºti capabil sã creziîn limitãrile tale, de ce nu ai crede în frumuseþea ºi înputerea ta interioarã, a vieþii care se manifestã prin tine?

Viaþa ne dãruieºte totul ºi poate fi o adevãratã plãcere.De ce nu ai crede în generozitatea vieþii? De ce nu ai învãþasã fii generos ºi bun cu tine însuþi? Dacã acest lucru teface fericit ºi nu te împiedicã sã fii la fel de bun ºi cu cei dinjur, de ce nu ai face-o? Dacã tot te afli în plin proces de

92


transformare (visele se schimbã întotdeauna, chiar dacãnu-þi doreºti acest lucru), de ce nu ai încerca sã controleziacest proces, astfel încât sã îþi creezi propriul paradispersonal?

Visul vieþii tale este alcãtuit din miriade de vise maimici, care sunt extrem de dinamice. Ele se nasc, cresc ºiapoi mor, fiind supuse unui proces continuu de trans-formare. De cele mai multe ori, ele se transformã însãfãrã ca tu sã fii conºtient. Dacã vei deveni conºtient defaptul cã visezi, tu îþi vei redobândi puterea de a-þi schimbavisul oricând vei dori acest lucru. Când vei descoperi cã aiputerea de a-þi crea un vis paradisiac, îþi vei dori instantaneusã îþi schimbi visul actual, iar Cele Patru Legãmintereprezintã instrumentul perfect în acest scop. Ele pun laîndoialã puterea tiranului interior, a marelui judecãtor ºi avictimei din mintea ta, inclusiv toate legãmintele care þi-aufãcut viaþa atât de dificilã pânã în prezent.

Dacã îþi vei pune la îndoialã convingerile prin simplaridicare a acestei probleme, vei descoperi un lucru extremde interesant: pânã acum, întreaga ta viaþã te-ai strãduitsã fii suficient de bun de dragul celorlalþi, dar niciodatã dedragul tãu. Þi-ai sacrificat astfel libertatea individualãpentru a-þi trãi viaþa în funcþie de criteriile celorlalþi. Aiîncercat sã fii suficient de bun pentru mama ta, pentrutatãl tãu, pentru profesorii tãi, pentru iubitul sau iubita ta,pentru copiii tãi, pentru religie ºi pentru societate în

93


ansamblul ei. Dupã ce ai încercat acest lucru timp de foartemulþi ani, meritã sã încerci sã fii suficient de bun ºi pentrutine însuþi. La început, vei constata însã cã nu este delocuºor.

De ce nu te-ai pune pe tine pe primul loc, poatepentru prima datã în viaþa ta? Învaþã din nou sã te iubeºtipe tine însuþi prin acceptarea necondiþionatã de sine.Începe prin a-þi proiecta iubirea necondiþionatã faþã desinele tãu autentic. Practicã apoi aceastã iubire din ce înce mai mult. Atunci când te iubeºti necondiþionat pe tineînsuþi, nu mai poþi cãdea cu uºurinþã victimã prãdãtorilordin exterior care încearcã sã îþi controleze viaþa. Nu maieºti dispus sã te sacrifici pentru nimeni. Dacã vei practicaiubirea de sine, vei ajunge sã obþii mãiestria asupra ei.

„Fã întotdeauna tot ce îþi stã în puteri“ reprezintãlegãmântul care te poate ajuta sã devii un mare artist.Primele trei legãminte acþioneazã doar în sfera realitãþiivirtuale, în timp ce cel de-al patrulea acþioneazã în sferalumii fizice. El se referã la acþiune ºi practicã, cele douãcriterii care te pot transforma într-un maestru visãtor. Dacãvei face întotdeauna tot ce îþi va sta în puteri, mai devremesau mai târziu vei ajunge sã stãpâneºti arta transformãrii.Aceasta este cea de-a doua putere a artistului ºi esteilustratã perfect de cel de-al patrulea legãmânt. Dacã veiface întotdeauna tot ce îþi va sta în puteri, tu vei acþiona, tevei transforma ºi îþi vei schimba astfel visul vieþii tale.

94


Scopul celei de-a doua arte este de a-þi privi în faþãconvingerile ºi de a le transforma. Mãiestria este dobânditãprin schimbarea legãmintelor ºi prin reprogramarea minþiitale aºa cum doreºti. Rezultatul este libertatea de a-þi trãipropria viaþã, nu viaþa impusã de sistemul convingerilortale. Când Cartea Legii dispare din mintea ta, odatã cu eadispar inclusiv tiranul, judecãtorul ºi victima.

Transformarea a început deja, ºi ea nu poate începedecât prin tine. Ai curajul de a fi în totalitate sincer cu tineînsuþi, de a privi în faþã adevãrul ºi de a vedea ce scenariuscrii pentru visul vieþii tale? Ai curajul de a-þi recunoaºtepropriile minciuni ºi superstiþiile în care crezi? Ai curajulde a trece în revistã convingerile legate de propria ta fiinþã,sau te simþi speriat, întrucât rãnile sunt prea multe? Poatecã rãspunsul la întrebãrile de mai sus este: „Nu ºtiu.“Important este sã accepþi aceastã provocare ºi sã îþitransformi visul. De altfel, acest lucru se întâmplã chiaracum, cãci lectura acestei cãrþi te învaþã sã pui capãtminciunilor din viaþa ta.

Cele Patru Legãminte reprezintã o sintezã a arteitransformãrii, respectiv a procesului de dezvãþare acunoaºterii deja învãþate. Învãþarea este echivalentã cuasumarea anumitor legãminte, iar dezvãþarea presupuneruperea acestora. Ori de câte ori vei rupe un legãmânt,puterea personalã pe care ai investit-o în el se va întoarcela tine, cãci nu va mai trebui sã cheltuieºti energie pentrua susþine respectivul legãmânt.

95


Începe mai întâi prin ruperea unor legãminte minore,care nu necesitã o putere foarte mare din partea ta. Pemãsurã ce procesul de dezvãþare va continua, structuracunoaºterii tale va fi dezmembratã cãrãmidã cu cãrãmidã,iar credinþa ta va fi eliberatã. În acest fel, puterea tapersonalã va creºte, iar voinþa ta va deveni din ce în cemai puternicã. Vei cãpãta astfel forþa de a rupe un noulegãmânt, apoi un altul ºi un altul. Puterea ta personalãva continua sã creascã exponenþial, permiþându-þi sãrealizezi aproape orice vei dori. În scurt timp vei începesã îþi asumi noi legãminte, care te vor conduce cãtre fericire,bucurie ºi iubire. Acestea vor deveni vii în fiinþa ta ºi vorîncepe sã interacþioneze cu lumea exterioarã, ºi astfel,întregul tãu vis se va schimba.

Procesul de dezvãþare începe prin a-þi privi în faþãconvingerile actuale. Cum poate fi realizat acest lucru?Existã un singur instrument care îþi permite sã îþi evalueziconvingerile actuale: îndoiala. Desigur, ºi el reprezintã totun simbol, dar este unul foarte puternic. Prin putereaîndoielii, tu poþi evalua toate mesajele pe care le primeºtiºi pe care le transmiþi. Toate convingerile din Cartea Legiipot fi profund zdruncinate prin puterea îndoielii. Acelaºilucru este valabil ºi pentru convingerile care guverneazãsocietatea. În final, vei rupe astfel vraja minciunilor ºisuperstiþiilor care þi-au controlat pânã acum lumeapersonalã. Aºa cum vei afla în Partea a II-a a cestei cãrþi,cel de-al cincilea legãmânt îþi va conferi puterea îndoielii.

PPPPPararararartttttea a II-aea a II-aea a II-aea a II-aea a II-a

PUTEREA ÎNDOIELIIPUTEREA ÎNDOIELIIPUTEREA ÎNDOIELIIPUTEREA ÎNDOIELIIPUTEREA ÎNDOIELII

99

CapitCapitCapitCapitCapitolul 8olul 8olul 8olul 8olul 8

PUTEREA ÎNDOIELIIPUTEREA ÎNDOIELIIPUTEREA ÎNDOIELIIPUTEREA ÎNDOIELIIPUTEREA ÎNDOIELII

Al Cincilea LegãmântAl Cincilea LegãmântAl Cincilea LegãmântAl Cincilea LegãmântAl Cincilea Legãmânt:::::Fii scepFii scepFii scepFii scepFii sceptic, dar întic, dar întic, dar întic, dar întic, dar învaþã sã asculþivaþã sã asculþivaþã sã asculþivaþã sã asculþivaþã sã asculþi

A l cincilea legãmânt sunã astfel: „Fii sceptic, dar învaþã sã asculþi.“ Prima parte a legãmântului

te învaþã sã îþi cultivi scepticismul pentru un motiv cât sepoate de simplu: marea majoritate a lucrurilor pe care leauzi nu sunt adevãrate. Tu ºtii deja cã oamenii comunicãprin simboluri ºi cã aceste simboluri nu sunt adevãrate.Simbolurile par adevãrate doar atât timp cât suntem deacord cu ele, dar nu reprezintã în sine adevãrul. A douaparte a legãmântului spune: „Învaþã sã asculþi.“ Motivuleste la fel de simplu: atunci când asculþi cu adevãrat, tupoþi înþelege cu uºurinþã semnificaþia simbolurilor folosite

100


de oameni. Le poþi înþelege astfel povestea, iar comu-nicarea cu ei devine mult mai uºoarã. Dacã toþi oameniiar practica acest legãmânt, în locul confuziei actuale ardomni pacea ºi claritatea.

Dacã ai înþeles cã marea majoritate a mesajelortransmise prin simboluri nu sunt adevãrate, semnificaþiaprimei pãrþi a legãmântului, cea referitoare la scepticism,devine mult mai profundã. În acest caz, scepticismul estelegat de mãiestrie, întrucât se foloseºte de puterea îndoieliipentru a discerne adevãrul. Ori de câte ori îþi auzi propriaminte sau pe un alt artist spunându-þi ceva, pune-þi aceastãîntrebare: „Este acest lucru adevãrat, sau nu este? Esteaceasta o realitate autenticã, sau doar o realitate virtualã?“Îndoiala te poate conduce dincolo de simboluri ºi te faceresponsabil pentru toate mesajele pe care le primeºti saupe care le transmiþi. De ce þi-ai investi încrederea într-unmesaj care nu este adevãrat? Cultivarea scepticismului teva ajuta sã nu mai crezi orice mesaj, sã nu-þi mai investeºtiîncrederea în mesajele neadevãrate ºi în simboluri, ºiimplicit sã þi-o pãstrezi pentru tine.

De vreme ce credinþa înseamnã sã nu ai îndoieli, iarîndoielile presupun automat o lipsã de credinþã, fii sceptic.Nu crede tot ce auzi. Altfel spus, nu crede în toate poveºtilepe care ºi le creeazã artiºtii visãtori prin cunoaºterea pecare au acumulat-o. Aºa cum ºtii deja, cea mai mare partea cunoaºterii acumulate nu este adevãratã. Întreagasimbolisticã este neadevãratã. De aceea, nu mã crede pe

101

Puterea îndoielii

mine, nu te crede pe tine ºi nu crede pe nimeni altcineva.Adevãrul nu are nevoie de credinþa ta pentru a firecunoscut. El existã pur ºi simplu, ºi supravieþuieºteindiferent dacã tu crezi sau nu în el. Numai minciunile aunevoie de credinþa ta. Ele ºtiu cã dacã nu vei crede în ele,nu vor supravieþui scepticismului tãu ºi vor dispãrea.

Pe de altã parte, scepticismul poate merge în douãdirecþii opuse. Una constã în a pretinde cã eºti scepticpentru cã te consideri prea deºtept pentru a te lãsa prostit.„Iatã cât de inteligent sunt. Nu cred în nimic.“ Acesta nueste un scepticism autentic. Adevãratul scepticismînseamnã sã nu crezi din start în orice auzi ºi sã discerniadevãrul de minciunã. Atâta tot. El te ajutã doar sã deviiconºtient de faptul cã marea majoritate a oamenilor trãiescîn minciunã. Dacã ºtii cã oamenii viseazã ºi distorsioneazãadevãrul, este normal sã fii sceptic atunci când îi asculþi.Numai în acest fel poate deveni visul tãu o reflectare aadevãrului.

Orice artist distorsioneazã adevãrul, dar nu trebuiesã îl condamni sau sã îl faci mincinos în faþã pentru acestlucru. La urma urmelor, cu toþii minþim într-un fel sau altul,dar nu neapãrat pentru cã dorim acest lucru, ci pentru cãsuntem convinºi cã avem dreptate. Aºa ne-au învãþatsimbolurile pe care le-am acumulat. Dacã devii conºtientde acest proces, cel de-al cincilea legãmânt capãtã un nousens ºi îþi poate schimba viaþa.

102


Oamenii vor veni la tine ºi îþi vor spune povestea lorpersonalã. Ei îþi vor comunica punctul lor de vedere, pecare îl considerã adevãrat. Tu nu trebuie sã judeci acestpunct de vedere pentru a stabili dacã este adevãrat saunu. Aratã-le respect ºi nu îi critica niciodatã. Ascultã ce auei de spus prin simbolurile lor, pornind însã de la premisacã ceea ce îþi spun este distorsionat de convingerile lor.Povestea lor este doar atât: o poveste, iar tu ºtii acest lucru,pentru cã aºa simþi. La fel de bine îþi poþi da seama ºi cândcuvintele lor sunt adevãrate.

Indiferent dacã este adevãratã sau fictivã, tu nu trebuiesã crezi povestea nimãnui. Nu trebuie sã îþi formezi o opinieîn legãturã cu ea. Nu eºti nevoit sã îþi exprimi aceastãopinie. Nu trebuie sã fii de acord cu povestea ascultatã, lafel cum nu trebuie sã fii nici în dezacord cu ea. Este suficientsã o asculþi. Cu cât persoana pe care o asculþi este maiimpecabilã în ceea ce spune, cu atât mai clar va fi mesajultransmis de ea, dar tu trebuie sã porneºti de la premisa cãpovestea unui alt artist visãtor nu are nimic de-a face cutine. Indiferent dacã te include ºi pe tine, ea nu te poateafecta în niciun fel din punct de vedere personal. O asculþiºi înþelegi toate cuvintele, dar acestea nu te pot influenþa.Tu nu mai judeci ce spun ceilalþi, pentru cã înþelegi acestmecanism. De fapt, ei te informeazã doar în ceea cepriveºte lumea lor virtualã.

Tu ºtii deja cã toþi artiºtii visãtori trãiesc în propriullor vis, în lumea lor subiectivã. Tot ceea ce percep ei în

103

Puterea îndoielii

aceastã lume este adevãrat pentru ei, dar pentru tine nureprezintã un adevãr. Singurul adevãr pe care îl poþicunoaºte tu este cel din lumea ta subiectivã. De aceea, nuai nimic de dovedit celorlalþi. De asemenea, nu-þi pasã dacãau dreptate sau nu. Respecþi opiniile tuturor, ºtiind dinstart cã ele exprimã adevãrul unui alt artist. Acest respecteste extrem de important. Dacã vei învãþa sã asculþi, îþi veimanifesta întotdeauna acest respect faþã de ceilalþi artiºti,faþã de arta sau de creaþia lor.

Toþi artiºtii au dreptul de a-ºi crea viaþa exact aºa cumdoresc. Ei au dreptul de a crede absolut orice doresc ºi dea spune orice doresc. Dacã nu vei învãþa sã îi asculþi, tunu vei putea înþelege ce spun ei. Ascultarea este foarteimportantã în procesul comunicãrii. Dacã vei învãþa sã îiasculþi, vei înþelege exact ce doresc sã spunã oamenii. Încontinuare, va depinde numai de tine ce vei face cu aceastãinformaþie. Tu poþi reacþiona sau nu, poþi fi de acord saunu cu ceea ce spun ei, în funcþie de ceea ce îþi doreºti tu.

Simplul fapt cã altcineva doreºte ceva nu înseamnãcã trebuie neapãrat sã îi dai ceea ce îºi doreºte. Ceilalþioameni încearcã întotdeauna sã îþi capteze atenþia, întrucâtnumai în acest fel îþi pot transmite informaþiile lor. De multeori, tu nu îþi doreºti aceste informaþii. În astfel de cazuri,ascultã-i, apoi ignorã informaþiile primite ºi vezi-þi de treabã.Dacã informaþiile respective îþi atrag cu adevãrat atenþia,ascultã-le ºi mai atent, pentru a afla dacã ele prezintãimportanþã pentru tine. Împãrtãºeºte-þi apoi punctul de

104


vedere (dar numai dacã doreºti), pornind de la premisa cãnu este altceva decât un punct de vedere. Depinde numaide tine dacã doreºti sau nu sã faci acest lucru, dar cheiaîntregului proces este ascultarea.

Dacã nu vei învãþa sã asculþi, tu nu vei putea înþelegeniciodatã ceea ce doresc sã îþi transmit eu. Te vei repeziimediat sã tragi concluzii ºi vei reacþiona ca ºi cum cuvintelemele ar face parte integrantã din visul tãu. În realitate, elenu fac. Ori de câte ori un alt artist îþi împãrtãºeºte visul lui,fii conºtient de acest lucru: cã este visul lui. Tu ºtii foartebine care este visul tãu, ce include ºi ce nu include el.

Prin aceastã carte, eu îþi împãrtãºesc maniera în carepercep eu lumea. Ceea ce spun este adevãrat pentru mine,dar eu însumi ºtiu cã aceastã poveste nu reprezintãadevãrul absolut; de aceea, nu trebuie sã mã crezi. Oriceþi-aº spune, este doar punctul meu de vedere. Desigur, dinpunctul meu de vedere, eu îþi împãrtãºesc adevãrul curat.Fac tot ce îmi stã în puteri pentru a rosti aceste cuvinte înmaniera cea mai impecabilã cu putinþã, astfel încât sãînþelegi ce doresc sã îþi transmit, dar oricât de clar ar fimesajul meu, eu ºtiu foarte bine cã tu îl vei distorsiona deîndatã ce îl vei recepta. Vei asculta mesajul meu, dar þi-lvei repeta într-o manierã complet diferitã, în funcþie depunctul tãu de vedere.

Indiferent dacã ceea ce îþi spun eu reprezintã sau nuadevãrul absolut, ceea ce crezi tu poate sã nu fie adevãrat.Eu nu reprezint decât o jumãtate a adevãrului transmis;

105

Puterea îndoielii

cealaltã jumãtate eºti tu. Eu sunt responsabil pentru ceeace spun eu, dar nu ºi pentru ceea ce înþelegi tu. Tu eºtisingurul responsabil pentru ceea ce înþelegi ºi pentru ceeace faci în continuare cu mesajul meu, pentru cã tu eºti celcare dã semnificaþie cuvintelor pe care le asculþi acum.

În clipa de faþã, tu interpretezi mesajul meu în funcþiede cunoaºterea ta personalã. Altfel spus, rearanjezi acestesimboluri ºi le transformi într-o manierã care sã îþi permitãsã menþii echilibrul cu celelalte convingeri din sistemul tãude valori. Odatã atins acest echilibru, este posibil sã îmiaccepþi sau nu povestea, considerând-o adevãratã. Poþiporni chiar de la premisa cã ceea ce îþi spui singur înmintea ta este ceea ce am vrut eu sã spun, dar acest lucrueste relativ. La fel de bine, tu ai putea interpreta greºitcuvintele mele. Te-ai putea folosi de ele pentru a mãcondamna, pentru a-i condamna pe alþi oameni, pentru ate condamna pe tine însuþi, pentru a-þi judeca religia saufilozofia de viaþã ori pentru a te înfuria pe alþi oameni, darmai ales pe tine însuþi. Alternativ, ai putea folosi cuvintelemele pentru a descoperi adevãrul, pentru a-þi descoperiesenþa, pentru a te împãca cu tine însuþi ºi pentru a-þischimba mesajul pe care þi-l transmiþi singur.

Orice ai face cu cuvintele mele, acest lucru depindeexclusiv de tine. Este visul tãu, iar eu þi-l respect. Nu trebuiesã mã crezi neapãrat, dar dacã vei învãþa sã asculþi, veiînþelege ce doresc sã spun, iar dacã aceste informaþii vorcãpãta un sens în mintea ta, le-ai putea integra în visul

106


tãu, dar numai dacã vei dori acest lucru. La fel de bine, veiputea prelua numai o parte dintre ele, care îþi convine,pentru a-þi modifica visul, ignorând partea cu care nu eºtide acord. Din punctul meu de vedere nu va exista niciodiferenþã, dar din punctul tãu de vedere ar putea exista oastfel de diferenþã, întrucât eu pornesc de la prezumþia(ºtiind cã este o simplã prezumþie) cã tu îþi doreºti sã deviiun artist mai bun, motiv pentru care eºti dispus sã îþi puila îndoialã convingerile actuale.

Aºadar, fii sceptic. Nu mã crede pe cuvânt. Nu credepe nimeni pe cuvânt, dar mai presus de toate, nu te credepe tine însuþi pe cuvânt. Înþelegi ce vreau sã spun atuncicând afirm: nu te crede pe tine însuþi pe cuvânt? Vreau sãspun: nu crede automat în vocea cunoaºterii din minteata! Ea nu reprezintã altceva decât o sumã de cunoºtinþe ºide opinii adunate de la alþii. Atunci când refuzi sã crezi înaceste cunoºtinþe, tu poþi evolua extrem de rapid, cãcinimic din ceea ce ai învãþat pânã în prezent nu reprezintãadevãrul curat. Tot ceea ce ºtii tu, întreaga ta lumesubiectivã, reprezintã o sumã de simboluri. Esenþa ta realãnu are nimic de-a face cu simbolurile care îþi vorbesc înmintea ta. ªtiind acest lucru, fii întotdeauna sceptic faþãde ele ºi nu le crede niciodatã.

De pildã, dacã vocea din mintea ta îþi spune: „Suntgras. Sunt urât. Sunt bãtrân. Sunt un ratat. Nu suntsuficient de bun. Nu sunt suficient de puternic. Nu voireuºi niciodatã“, nu o crede, pentru cã nu spune decât

107

Puterea îndoielii

minciuni. Mesajul pe care þi-l transmite este distorsionat.Nimeni nu te obligã sã crezi aceste minciuni. Foloseºte-tede puterea îndoielii pentru a evalua fiecare mesaj pe careþi-l transmiþi singur. „Este oare adevãrat cã sunt urât? „Esteoare adevãrat cã nu sunt suficient de bun?“ Cum este acestmesaj: real sau virtual? Este virtual, desigur. Niciunul dinaceste mesaje nu provine de la viaþã, adicã de la adevãrulimuabil. Ele provin din cunoaºterea ta distorsionatã.Adevãrul este cã nu existã oameni urâþi, la fel cum nuexistã oameni care nu sunt suficient de buni sau suficientde puternici. Nu existã o Carte universalã a Legii care sãconfirme aceste judecãþi. Ele nu sunt altceva decâtlegãminte pe care le fac oamenii cu ei înºiºi.

Investirea credinþei personale în vocea cunoaºteriidin mintea ta este una dintre cele mai proaste investiþii pecare le poþi face vreodatã, cãci tu þi-ai spus numai minciunide-a lungul întregii tale vieþi, iar motivul pentru care viaþata se dovedeºte adeseori un coºmar este tocmai acela cãai crezut în aceste minciuni. Tu te foloseºti de simbolurileînvãþate pentru a-þi face singur rãu. În acest context, visultãu personal se poate transforma într-un iad (minciunileconduc întotdeauna la crearea unui iad personal). Dacãsuferi, acest lucru nu se datoreazã faptului cã altcineva teface sã suferi, ci faptului cã îl asculþi pe tiranul din minteata. Dacã vei reuºi sã supui acest tiran, iar judecãtorul ºivictima din mintea ta vor dispãrea, nu vei mai suferiniciodatã.

108


Tiranul din interiorul tãu este nemilos. El nu ºtiealtceva decât sã te abuzeze, folosindu-se de simbolurile pecare i le-ai pus la dispoziþie. Tiranul se hrãneºte cu otravageneratã de emoþiile tale negative, iar maniera în care îþitrezeºte aceste emoþii constã în emiterea de judecãþi criticeºi de opinii. Niciun alt om nu te va judeca vreodatã atât desever cum te judeci tu singur. Oricât de mult ai vrea sãscapi de aceastã judecatã, de condamnare ºi de pedeapsã,îþi este imposibil, cãci tu nu poþi scãpa de gândurile tale.Dacã nu-þi place de cineva, te poþi îndepãrta de el, dardacã nu-þi place de tine însuþi, oriunde te-ai duce, tu vei fiacolo. Te poþi ascunde de oricine altcineva, dar nu ºi depropria ta judecatã. Practic, nu ai nicio scãpare.

Aºa se explicã de ce atât de mulþi oameni se refugiazãîn excesul de mâncare, de droguri, de alcool, deveninddependenþi de diferite substanþe sau comportamente. Einu încearcã altceva decât sã scape de propria lor poveste,de propria lor creaþie, care distorsioneazã toate simboluriledin mintea lor. Existã chiar oameni care suferã atât deintens din cauza durerii emoþionale provocate de aceastãpoveste încât se decid sã se sinucidã. Iatã pânã unde potmerge minciunile. Vocea cunoaºterii din mintea noastrãpoate deveni atât de distorsionatã ºi poate crea o urã desine atât de intensã încât ne poate determina chiar sã neluãm viaþa. ªi totul se datoreazã faptului cã dãm crezareopiniilor pe care le-am învãþat de-a lungul anilor.

Imagineazã-þi cã toate opiniile tale, la care se adaugãcele ale oamenilor din jurul tãu, sunt precum un uragan

109

Puterea îndoielii

uriaº care face ravagii în interiorul tãu. Imagineazã-þi ceînseamnã sã crezi în toate aceste opinii! Dacã îþi veimanifesta scepticismul, refuzând sã dai automat crezareacestor opinii, ele nu te vor putea tulbura, nu te vor puteaclãtina din centrul tãu. Atunci când deþii controlul asuprapropriei simbolistici, tu eºti întotdeauna centrat, relaxat ºicalm, ºtiind cã cel care face alegerile din viaþa ta este sineletãu real, nu simbolurile din mintea ta. Tu nu te foloseºti desimboluri decât atunci când doreºti sã comunici ceva.

Tu eºti artistul vieþii tale. De aceea, poþi aranja acestesimboluri exact aºa cum doreºti, pentru cã ele ascultã detine. De pildã, te poþi folosi de ele pentru a cere lucrurilede care ai nevoie, pentru a exprima ceea ce îþi doreºti sauceea ce nu îþi doreºti. Îþi poþi exprima cu ajutorul lorgândurile, emoþiile, visele, dând naºtere celor mai frumoasepoeme sau proze. Simplul fapt cã te foloseºti de limbajpentru a comunica cu ceilalþi oameni nu trebuie sãînsemne însã cã îi ºi dai crezare. La urma urmelor, de cear trebui sã crezi ceea ce ºtii deja? Este o prostie sã vorbeºticu tine însuþi atunci când eºti singur. Ce þi-ai putea spune,care sã nu ºtii deja?

Dacã vei înþelege în profunzime în ce constã alcincilea legãmânt, tu vei înþelege inclusiv motivul pentrucare nu trebuie sã dai crezare lucrurilor pe care le vezi,respectiv pe care le cunoºti dincolo de cuvinte. Adevãrulnu poate fi exprimat niciodatã prin cuvinte. El estecunoscut pur ºi simplu. Poate fi simþit dincolo de cuvinte,

110


motiv pentru care mai este numit cunoaºtere tãcutã.Cunoaºterea tãcutã este acea cunoaºtere care apareînainte de a-þi investi credinþa în simboluri. Dacã te veideschide faþã de acest adevãr ºi dacã vei învãþa sã asculþi,simbolurile îºi vor pierde valoarea pentru tine, ºi singurullucru care va mai rãmâne va fi adevãrul. Atunci, nu vamai rãmâne nimic de cunoscut sau de justificat.

Eu ºtiu cã ceea ce îþi spun acum nu este foarte uºorde înþeles, deºi este atât de simplu încât este de-a dreptulevident. Mai devreme sau mai târziu, tu vei înþelege cãtoate cuvintele sunt simboluri care nu sunt adevãrate decâtpentru cã le dai crezare. Dacã ai renunþa la ele, ce ar mairãmâne? Adevãrul. De pildã, dacã vezi un scaun, chiardacã nu ºtii care este numele lui, te poþi aºeza pe el, iaradevãrul va fi prezent. Materia face parte integrantã dinadevãr. La fel ºi viaþa, lumina sau iubirea. Visul uman nuface parte din adevãr, ceea ce nu înseamnã cã este cevarãu. Conceptul de „rãu“ este tot un simbol, deci nu esteadevãrat.

Dacã vei înþelege cã tu eºti cel care îºi creeazã întreagasimbolisticã, cu scopul de a comunica cu ceilalþi oameni,vei descoperi cã aceste simboluri nu sunt în sine bune saurele, corecte sau greºite. Ele devin corecte sau greºite numaiîn funcþie de convingerile tale. Convingerile tale au aceastãputere, dar adevãrul imuabil transcende convingerile. Dacãvei transcende simbolurile, vei descoperi o lume a perfec-þiunii în care tot ceea ce existã este desãvârºit. Chiar ºi

111

Puterea îndoielii

investirea credinþei tale în cuvinte este desãvârºitã. Chiarºi mânia, dramele ºi minciunile tale sunt perfecte în aceastãlume. Chiar ºi iadul în care te complaci uneori devineperfect, pentru cã în aceastã lume nu existã altceva decâtperfecþiunea. Imagineazã-þi cum ar fi fost dacã þi-ai fi trãitîntreaga viaþã fãrã a învãþa toate minciunile care alcãtuiesccunoaºterea ta actualã ºi fãrã a suferi din cauza investiriicredinþei tale în ele, în superstiþii ºi în opinii. Þi-ai fi trãitatunci viaþa la fel ca celelalte animale, pãstrându-þiinocenþa.

Prin procesul de dresare, tu þi-ai pierdut inocenþa,dupã care ai început sã o cauþi din nou. În decursul acestuiproces, ai dobândit luciditatea. Atunci când conºtiinþa tase trezeºte din nou, tu devii complet responsabil pentruevoluþia ta, respectiv pentru alegerile pe care le faci în viaþã.

În decursul procesului de educaþie în vedereaintegrãrii în visul planetar, tu nu ai de ales. Singura taopþiune este sã înveþi o sumedenie de minciuni. A sosittimpul sã inversezi acest proces ºi sã înveþi cum sã teintegrezi în adevãr prin urmarea inimii tale. Procesul dedezvãþare, pe care eu îl numesc dez-dresare, este pe câtde lent, pe atât de puternic. Aºa cum spuneam maidevreme, ori de câte ori îþi redobândeºti credinþa investitãîntr-un simbol, puterea ta personalã se amplificã, iar acestproces continuã pânã când întreaga simbolisticã îºi pierdeputerea de seducþie asupra ta.

112


Atunci când îþi asumi din nou puterea investitã însimboluri, visul colectiv îºi pierde influenþa asupra ta. Cândîntreaga putere se întoarce la tine, tu devii practic invincibil.Nimeni ºi nimic nu te va mai putea înfrânge de acumînainte. Sau poate ar trebui sã spun cã tu însuþi nu te maipoþi învinge singur, cãci practic despre asta vorbim.

Atunci când îþi recuperezi întreaga putere investitãîn simboluri, tu nu mai crezi automat în orice gând care îþitrece prin minte. Nu mai crezi nici mãcar în propria tapoveste, dar o asculþi ºi o respecþi, aºa cã o poþi savura, lafel ca atunci când citeºti un roman sau când te duci la unfilm. Atunci când îþi dai seama în ce constã diferenþa dintrerealitatea efectivã ºi cea virtualã, capeþi încredere în primaºi o priveºti cu neîncredere pe a doua, dar le poþi savurape amândouã. Te poþi bucura în egalã mãsurã de ceea ceeste ºi de creaþia din mintea ta.

Chiar dacã ºtii cã povestea ta nu este adevãratã, tu îþipoþi crea o poveste sublimã, lãsând viaþa sã se cãlãuzeascãdupã ea ºi sã o manifeste. Altfel spus, îþi poþi crea propriultãu rai personal, trãindu-l chiar aici, pe Pãmânt. Dacãajungi sã înþelegi poveºtile celorlalþi oameni ºi dacã aceºtiaajung sã îþi înþeleagã povestea ta, împreunã cu ei poþi creacel mai frumos vis planetar. Dar pentru ca toate acesteasã devinã cu putinþã, trebuie mai întâi sã treci prin procesulde dezvãþare, iar cel de-al cincilea legãmânt reprezintãinstrumentul perfect în acest scop.

113

Puterea îndoielii

Oriunde te-ai duce în aceastã lume, tu vei auzinenumãrate opinii ºi poveºti de la tot felul de oameni. Totfelul de povestitori, care de care mai talentat, vor dori sãte înveþe cum sã îþi trãieºti viaþa: „Iatã ce ar trebui sã faci:cutare ºi cutare lucru, dar sã nu faci cutare lucru.“ Nu îi crede.Fii sceptic, dar ascultã-i pe toþi, iar apoi stabileºte singur ce aide fãcut. Fii responsabil pentru fiecare alegere din viaþa ta.La urma urmelor, aceastã viaþã îþi aparþine în exclusivitate,aºa cã nimeni nu are dreptul sã se amestece în ea.

Secole la rând, au existat întotdeauna oameni careau pretins cã ºtiu care este voinþa lui Dumnezeu. Aceºtiaau cãlãtorit în întreaga lume ºi au predicat bunãtatea ºicorectitudinea, dar i-au condamnat pe toþi oamenii. Secolela rând, au existat profeþi care au prezis tot felul decatastrofe. Nu cu foarte mult timp în urmã, tot felul deoameni au prezis cã la trecerea în anul 2000 toatecomputerele din lume vor cãdea, iar societatea pe care ocunoaºtem se va prãbuºi. Au existat chiar unii care auafirmat cã ne vom întoarce la era cavernelor. Trecerea s-aprodus, oamenii au sãrbãtorit Revelionul ºi nu s-a întâmplatnimic.

Profeþii care au prezis ºi care au aºteptat sfârºitul lumiiau existat de mii de ani. Cândva, un mare maestru a spus:„Vor apãrea numeroºi profeþi falºi care vor pretinde cãrostesc cuvântul lui Dumnezeu. Nu îi credeþi.“ Pe scurt, alcincilea legãmânt nu este deloc nou. Fii sceptic, dar învaþãsã asculþi.

115

9 9 9 9 9

VISUL PRIMEI AVISUL PRIMEI AVISUL PRIMEI AVISUL PRIMEI AVISUL PRIMEI ATENÞIITENÞIITENÞIITENÞIITENÞII

VVVVVictimeleictimeleictimeleictimeleictimele

Aº dori sã vorbesc puþin despre povestea lui Adam ºi a Evei, ºi a perioadei pe care cei doi au

petrecut-o în Paradis. Adam ºi Eva simbolizeazã întreagaumanitate, iar Dumnezeu le-a spus cã pot mânca oricedoresc, mai puþin fructele din Arborele Cunoaºterii. În ziuaîn care vor consuma aceste fructe, vor muri, le-a spus el.Oamenii au mâncat din fructele copacului, ºi într-adevãrau murit.

Desigur, este doar o poveste, dar ceea ce conteazãeste semnificaþia ei. De ce murim noi atunci când mâncãmdin fructele acestui copac? Deoarece adevãratul nume alArborelui Cunoaºterii este Arborele Morþii. Celãlalt copac

116


din Paradis este Arborele Vieþii. Viaþa este echivalentã cuadevãrul, iar adevãrul este realitatea care este, care existãdincolo ºi mai presus de cuvinte sau de simboluri. ArboreleCunoaºterii nu este decât o reflectare a Arborelui Vieþii.Cunoaºterea este creatã prin simboluri, iar acestea nu suntreale. Atunci când mâncãm din fructele ArboreluiCunoaºterii, simbolurile se transformã într-o realitatevirtualã care ne vorbeºte prin vocea cunoaºterii, iar noiîncepem sã trãim în ea, confundând-o cu adevãratarealitate. Altfel spus, devenim lipsiþi de luciditate.

În mod evident, oamenii au mâncat din fructeleArborelui Morþii. Din punctul meu de vedere, existãmiliarde de oameni care trãiesc în aceastã lume, dar caresunt morþi. Ei nu ºtiu însã cã sunt morþi. Da, corpurile lorsunt vii, dar ei viseazã ºi nu îºi dau seama de acest lucru.Toltecii numesc acest lucru visul primei atenþii.

Visul primei atenþii este visul pe care ni-l creãm singuriatunci când ne folosim pentru prima datã de atenþianoastrã. Acesta este visul obiºnuit al oamenilor, sau visulvictimelor, cãci oamenii devin victimele simbolurilor pecare ºi le-au creat, ale vocii pe care o aud în mintea lor, alesuperstiþiilor ºi cunoaºterii lor distorsionate. În acest vis alvictimelor, totul tinde sã ne victimizeze: religia, guvernul,întregul nostru mod de a gândi ºi convingerile noastre.

Copiii nu se pot apãra împotriva minciunilor care lesunt servite odatã cu fructele Arborelui Cunoaºterii. Aºacum spuneam mai devreme, pãrinþii, ºcoala, religia ºi

117

Visul primei atenþii

întreaga societate le capteazã copiilor atenþia ºi le prezintãopiniile ºi convingerile lor. Noi credem în religia în caream fost crescuþi pentru simplul motiv cã ºi pãrinþii noºtriau crezut în ea. În copilãrie, ei ne-au dus la bisericã, iaracolo am învãþat sã credem tot ce ni s-a spus. Adulþii lespun copiilor pe care îi au în îngrijire poveºtile lor, dupãcare copiii se duc la ºcoalã, unde aflã noi ºi noi poveºti.Spre exemplu, ei învaþã povestea þãrii lor, care sunt eroiiacesteia, ce rãzboaie a purtat ºi cât de mult au suferitoamenii.

Adulþii îi pregãtesc pe copii sã se integreze în soci-etatea lor, iar aceastã societate este condusã în întregimede minciuni (acest lucru poate fi afirmat dincolo de oriceîndoialã). Copiii învaþã astfel sã trãiascã în visul colectiv algeneraþiilor anterioare. Ei îºi investesc credinþa în structuraacestui vis ºi îl iau ca atare. Desigur, intenþia adulþilor nueste una rea. Ei nu le pot preda copiilor decât ceea cecunosc, iar ceea ce cunosc este ceea ce au învãþat la rândullor de la generaþia de dinaintea lor. Poþi fi absolut convinscã pãrinþii tãi au fãcut tot ce au ºtiut mai bine la vremearespectivã. Dacã nu s-au descurcat mai bine, este pentrucã nu au ºtiut altceva mai bun decât judecata de sine ºijudecata celorlalþi. ªi ei au trãit în visul primei atenþii, înlumea subteranã pe care noi o numim Hades sau iadul.Pãrinþii noºtri au fost la fel de morþi ca ºi noi.

Nici chiar aceste simboluri nu reflectã în totalitateadevãrul, care transcende întotdeauna simbolurile,

118


regãsindu-se mai degrabã în intenþia sau în semnificaþialor. Atunci când descriu visul iadului, religiile vorbesc deun loc în care oamenii ard de vii, în care sunt judecaþi ºicondamnaþi pentru eternitate. Aceastã descriere cores-punde perfect visului obiºnuit pe care îl trãiesc oamenii.Exact acest lucru se întâmplã în mintea umanã: judecatã,vinovãþie, pedeapsã ºi toate emoþiile generate de teamã,care sunt resimþite ca un foc ce ne arde de vii. Teama esteregina lumii subterane ºi principala ei metodã de guvernareeste distorsionarea cunoaºterii. Teama creeazã toatenedreptãþile ºi dramele emoþionale, întregul coºmar în caretrãiesc miliarde de oameni.

De ce se tem cel mai tare oamenii? De adevãr. Ei setem de adevãr deoarece au învãþat sã creadã în atât demulte minciuni. Desigur, ei se tem ºi de minciunile în caretrãiesc. Cunoaºterea îi face sã se simtã în siguranþã,indiferent dacã este realã sau fictivã. Din pãcate, ei ajungsã sufere, întrucât cred în ceea ce ºtiu, ºi aproape tot ceºtiu este neadevãrat. Lucrurile în care cred ei sunt simpleopinii, pe care le transmit apoi mai departe copiilor lor. ªiastfel, istoria se repetã ºi roata se rostogoleºte mai departe,la infinit.

Cu mult timp în urmã, înþelepþii acestei lumi aucomparat visul primei atenþii cu o piaþã în care foarte mulþioameni vorbesc în acelaºi timp ºi în care nimeni nu ascultãce spune celãlalt. Toltecii au numit acest proces: mitote,un cuvânt nahuatl care înseamnã „bârfa extremã“. În

119


procesul de mitote, noi ne folosim de cuvinte împotrivapropriei noastre fiinþe, iar atunci când avem de-a face cualþi oameni ne folosim de ele împotriva lor.

Orice om este un magician, iar atunci când interac-þioneazã, magicienii se folosesc de vrãjile lor. Cum? Prinfolosirea greºitã a cuvintelor, interpretând totul la modulpersonal, distorsionând realitatea prin presupunerile lorinutile, prin bârfe ºi prin rãspândirea otrãvii emoþionaleprin intermediul cuvintelor lor. În mod paradoxal, oameniiîºi exerseazã magia îndeosebi asupra oamenilor pe care îiiubesc cel mai mult. Cu cât autoritatea lor asupra acestoraeste mai puternicã, cu atât mai eficiente sunt vrãjile lor.Autoritatea este puterea de a controla un alt om, de a-ldetermina sã te asculte. Atunci când sunt mici, copiii setem de autoritate. Dupã ce cresc, ei perpetueazã acesttipar, astfel încât ºi adulþii se tem la fel de tare de autoritate.Cuvintele rostite cu autoritate acþioneazã ca niºte vrãjiextrem de puternice, care îi influ-enþeazã pe ceilalþi oameni.De ce? Deoarece aceºtia cred în ele.

Dacã am înþelege puterea simbolisticii, noi am realizaunde ne conduce aceasta. Acest lucru ar fi evident dincomportamentul nostru, din interacþiunile cu ceilalþioameni, dar mai presus de toate cu noi înºine. Noi devenimposedaþi de o idee, de o convingere, de o poveste. Uneorine lãsãm posedaþi de mânie, alteori de gelozie sau de iubire.Simbolurile concureazã pentru a obþine controlul asupra

120


atenþiei noastre ºi se schimbã tot timpul între ele. Altfelspus, ne posedã pe rând. Existã mii de simboluri caredoresc sã le ia locul celor care ne controleazã la ora actualã.Aºa cum spuneam mai devreme, ele sunt vii, trãgându-ºiforþa vitalã din convingerile noastre (din credinþa pe carele-o împrumutãm).

Simbolurile vorbesc într-una în mintea noastrã. Vocealor nu tace niciodatã. Este ca ºi cum am avea în cap unpovestitor care ne spune tot ce se întâmplã în jurul nostru,de parcã nu am percepe direct aceste lucruri. „Uite, soareleapune. Ce frumos! Mi-e cald. Priveºte acei copaci. Ce facetipul acela? Mã întreb la ce se gândeºte.“ Vocea cunoaºteriidoreºte sã ºtie semnificaþia tuturor lucrurilor ºi de-abiaaºteaptã sã interpreteze tot ce se întâmplã în viaþa noastrã.Ne spune ce sã facem, când sã facem, unde sã facem ºicum sã facem. Ne reaminteºte tot timpul ceea ce credemºi ceea ce nu credem în legãturã cu noi înºine, ce suntemºi ce nu suntem. Se întreabã de ce nu putem fi aºa cum artrebui sã fim.

În cadrul visului primei atenþii, lumea în care trãimeste un fel de reality show moderat de vocea cunoaºterii.În acest univers subiectiv, noi avem întotdeauna dreptate,iar ceilalþi greºesc, cãci noi ne folosim de tot ceea cecunoaºtem pentru a ne justifica propriile pãreri. Noi creãmtoþi eroii din povestea noastrã, iar ceea ce credem despreei nu este ºi nu a fost niciodatã adevãrat. Din cauzaArborelui Cunoaºterii care a crescut în mintea noastrã,

121


noi nu mai percepem adevãrul; nu mai percepem decâtcunoaºterea noastrã, minciunile noastre. Din cauza acestorminciuni, atenþia noastrã rãmâne captivã în visul iadului,iar noi nu mai percepem realitatea paradisiacã din jurulnostru. Acesta a fost procesul prin care oamenii au cãzutdin Paradis.

În povestea lui Adam ºi a Evei se vorbeºte de un ºarpecare trãia în Arborele Cunoaºterii. Acesta era un îngercãzut care le transmitea celor care doreau sã îl ascultemesaje distorsionate. Biblia îl numeºte Prinþul Minciunilor.ªarpele le-a spus oamenilor încã inocenþi: „Vreþi sã fiþi lafel ca Dumnezeu?“ Întrebarea pãrea simplã, dar ascundeao capcanã. Dacã oamenii i-ar fi rãspuns: „Nu, mulþumesc.Noi suntem deja una cu Dumnezeu“, ei ar fi continuat sãtrãiascã în Paradis. Din pãcate, ei i-au rãspuns: „Da, dorimsã fim la fel ca Dumnezeu.“ Ei nu au sesizat minciuna. Aumâncat din fructele copacului, au înghiþit minciuna, ºi astfelau murit.

Lucrul care i-a determinat sã mãnânce din fructe fãrãa sesiza minciuna a fost îndoiala. Înainte sã cunoascãîndoiala, ei nu deþineau niciun fel de cunoaºtere. Oameniitrãiau în mod direct adevãrul din faþa lor. Dupã ce auacceptat minciuna, ei nu au mai crezut cã sunt una cuDumnezeu. Începând din acel moment, ei au început sã îlcaute pe Dumnezeu. Au ajuns astfel la concluzia cã trebuiesã construiascã un templu, o casã în care sã îl adore peDumnezeu, cã trebuie sã sacrifice totul pentru a ajunge la

122


El, cã trebuie sã sufere ºi sã îi consacre aceastã suferinþãlui Dumnezeu. În scurt timp, ei ºi-au construit un templumãreþ, în care s-au adunat mii de oameni care nu maicredeau cã erau una cu Dumnezeu. Primul lucru pe carel-au fãcut a fost sã îi dea lui Dumnezeu un nume, ºi astfels-a nãscut religia.

Oamenii ºi-au creat un zeu al tunetului, unul alrãzboiului ºi o zeiþã a iubirii, pe care i-au numit Zeus, Marteºi Afrodita. Milioane de oameni au crezut în aceºti zei ºi i-auadorat. Mulþi dintre ei ºi-au sacrificat chiar viaþa pentru a-ºicinsti zeii. Alþii ºi-au ucis propriii copii ca ofrandã pentruzeii lor, pentru simplul motiv cã erau convinºi cã aceºti zeierau adevãraþi.

Prima minciunã în care au crezut oamenii a fostaceasta: „Eu nu sunt una cu Dumnezeu“. Din ea s-aunãscut apoi noi ºi noi minciuni, pe care oamenii le-aucrezut. În scurt timp, în mintea lor s-au adunat atât demulte minciuni încât acestea i-au copleºit, iar ei au uitatde divinitatea inerentã în ei. Oamenii au vãzut frumuseþeaºi perfecþiunea lui Dumnezeu ºi ºi-au dorit sã fie la fel caAcesta, sã trãiascã în conformitate cu „imaginea perfec-þiunii“, dupã care au continuat sã caute aceastã per-fecþiune.

Oamenii sunt niºte povestitori înnãscuþi. Ei le spuncopiilor lor poveºti despre un Dumnezeu perfect, care nejudecã ºi ne condamnã atunci când greºim. Le spunpoveºti despre Moº Crãciun, care îi rãsplãteºte pe copii

123


atunci când sunt „cuminþi“, adicã „mai aproape deimaginea lui Dumnezeu“. Toate aceste mesaje suntdistorsionate. Nu existã un Dumnezeu care se joacã de-ajustiþia, la fel cum nu existã Moº Crãciun. Toatã aceastãcunoaºtere din mintea noastrã este irealã.

Atunci când vorbim cu ºarpele din ArboreleCunoaºterii, noi vorbim de fapt cu o reflexie distorsionatãa propriei noastre fiinþe. ªarpele din Arborele Cunoaºteriieste lucrul de care ne temem cel mai tare. Noi ne tememde propria noastrã reflexie. Ce prostie! Imagineazã-þi cãte priveºti în oglindã. Reflexia din aceasta pare copiaidenticã a realitãþii, dar o prezintã inversat: mâna dreaptãapare ca mâna stângã în oglindã. Reflexia distorsioneazãîntotdeauna adevãrul.

Oglinzile din jurul copiilor le atrag acestora atenþia.Copiii percep în ele propria lor imagine, dar distorsionatãde stãrile lor de spirit ºi de sistemul convingerilor folositpentru a-ºi justifica aceste percepþii. Adulþii din jur le spuncine cred ei cã sunt, dar nu existã în afarã o oglindãsuficient de clarã care sã reflecte cine sunt ei cu adevãrat.Toate oglinzile distorsioneazã realitatea. Oameniiproiecteazã asupra noastrã ceea ce cred ei despre noi, ºiaproape tot ceea ce cred ei este o minciunã. Noi îi putemcrede sau nu, dar copiii mici sunt inocenþi ºi cred tot ce lise spune. Credinþa lor este astfel investitã în minciuni,cãrora le dau viaþã ºi putere. În scurt timp, aceste minciuniajung sã le guverneze viaþa.

124


Povestea Prinþului Minciunilor este doar o poveste,dar este o poveste frumoasã, alcãtuitã din simboluri uºorde înþeles, care ne permit sã tragem anumite concluzii.Dupã pãrerea mea, semnificaþia ei este cât se poate declarã. Întregul nostru coºmar începe atunci când începemsã visãm cã nu suntem una cu Dumnezeu. Acesta estemomentul în care cãdem din Paradis ºi în care ajungemdirect în lumea subteranã pe care o numim iad. Din acestmoment, noi începem sã îl cãutãm pe Dumnezeu, sã necãutãm propriul sine, întrucât viaþa noastrã este preluatãde Arborele Cunoaºterii, iar sinele nostru autentic moare.

Aceastã poveste îmi aduce aminte de o alta, despreIisus Christos. Pe când le vorbea discipolilor sãi, acesta avãzut un om care era demn sã primeascã învãþãturile sale.El s-a dus la acesta ºi l-a invitat sã i se alãture, dar omul i-arãspuns: „Aº veni, dar tatãl meu tocmai a murit. Lasã-mãsã îl înmormântez, ºi apoi te voi urma.“ Iisus i-a rãspuns:„Lasã-i pe morþi sã îºi îngroape morþii. Tu eºti viu. Vino cumine.“

Cine înþelege semnificaþia acestei poveºti îºi dã cuuºurinþã seama cã „morþii“ sunt cei netreziþi, care nu suntconºtienþi de sine. În esenþa lui, orice om este viaþã, adevãrºi iubire, dar în decursul procesului de dresare, atenþia luieste captatã de visul exterior colectiv, care îi inoculeazãtot felul de convingeri. Încetul cu încetul, el devine astfel ocopie a visului exterior. Altfel spus, el imitã tot ceea ceînvaþã de la ceilalþi, nu doar convingerile, ci ºi compor-

125


tamentul lor. În acest fel, el le imitã nu doar cuvintele, ci ºiceea ce fac, ba chiar ºi stãrile emoþionale.

Omul uitã astfel cine este el cu adevãrat ºi se lasãposedat de imaginea distorsionatã pe care o reflectã ceidin jurul lui. Procesul nu este foarte uºor de înþeles, darpoate fi rezumat de afirmaþia cã egoul fals ajunge sã posedesinele real al omului. Egoul fals este eul sãu virtual, careexistã numai în mintea sa, în gândurile sale, dar cu carese identificã. Aceastã imagine de sine devine astfel extremde puternicã. Toþi aceºti ani de practicã îl transformã peom într-un maestru al imitãrii ºi al minciunii. Din pãcatepentru el, aceastã imagine distorsionatã de sine sedovedeºte propriul sãu mormânt, cãci viaþa lui nu mai estetrãitã de sinele sãu real. În acest caz, cine trãieºte aceastãviaþã?

Nu sinele real este cel care creeazã toate dramele ºitoate suferinþele din viaþa noastrã. Nu el este cel care spunecã: „Viaþa este o vale a plângerii, iar noi venim aici ca sãsuferim.“ Nu el ne judecã ºi ne pedepseºte, invitându-iinclusiv pe ceilalþi oameni sã ne pedepseascã. Nu el neabuzeazã corpul. Nu el este cel care se detestã singur ºicare viseazã toate aceste lucruri îngrozitoare.

Nu, sinele nostru real a murit, ºi acesta este adevãrul.Cum putem în acest caz sã ne redobândim viaþa? Cheiaeste luciditatea. Atunci când redevenim lucizi, noi înviemdin morþi ºi reîncepem sã trãim. Tradiþia creºtinã afirmãcã în ziua învierii Christos se va întoarce din moarte ºi îºi

126


va arãta întreaga divinitate lumii întregi. Acesta este motivulpentru care ne aflãm în aceastã lume: pentru a învia dinmorþi ºi pentru a ne reclama propria divinitate. A sosittimpul sã pãrãsim lumea iluziei ºi a minciunilor ºi sã neîntoarcem la adevãrul nostru primordial, la esenþa noastrãrealã. A sosit timpul sã renunþãm la minciuni (prin procesulde dezvãþare) ºi sã redevenim noi înºine. În acest scop, totce trebuie sã facem este sã ne întoarcem la viaþã, adicã laadevãr.

Luciditatea este cheia revenirii la viaþã. Aceasta esteuna din principalele arte ale toltecilor. Luciditatea permiteieºirea din visul primei atenþii ºi intrarea în visul celei de-adoua atenþii, în care omul se revoltã împotriva tuturorminciunilor care îi guverneazã mintea. În urma acesteirevolte, întregul vis începe sã se schimbe.

127

1111100000

VISUL CELEI DE-VISUL CELEI DE-VISUL CELEI DE-VISUL CELEI DE-VISUL CELEI DE-A DOUA DOUA DOUA DOUA DOUA AA AA AA AA ATENÞIITENÞIITENÞIITENÞIITENÞII

LLLLLupupupupuptãttãttãttãttãtoriioriioriioriiorii

Prima datã când învãþãm sã visãm, existã multe lucruri care ne displac, dar pe care le acceptãm

odatã cu visul. La un moment dat, dintr-un motiv sau altul,noi devenim conºtienþi cã nu ne place modul în care netrãim viaþa ºi cã nu ne mai dorim acest vis. De aceea,începem sã ne folosim atenþia într-un alt fel, pentru a neschimba visul iniþial ºi pentru a ne crea un al doilea vis.Toltecii numesc acest vis: visul celei de-a doua atenþii sauvisul luptãtorilor, întrucât cei care trãiesc acest vis declarãrãzboi tuturor minciunilor care le guverneazã cunoaºterea.

În cadrul visului celei de-a doua atenþii, noi începemsã ne îndoim: „Poate cã nu tot ce am învãþat este adevãrat.“

128


Începem astfel sã punem la îndoialã ceea ce ºtim ºi cecredem, punându-ne întrebãri legate de opiniile pe careni le-am însuºit. Noi ºtim cã în mintea noastrã existã unprincipiu care ne determinã sã facem lucruri pe care nuni le dorim, un principiu care deþine un control total asupraminþii noastre, iar acest lucru nu ne convine. De aceea, laun moment dat începem sã ne revoltãm.

Prin aceastã revoltã, noi încercãm sã ne redobândimautenticitatea pierdutã, ceea ce eu numesc integritateasinelui, respectiv totalitatea fiinþei noastre. În cadrul visuluiprimei atenþii, sinele autentic nu are nicio ºansã; el este ovictimã absolutã, care nu se revoltã ºi nu se plânge. Dacãne-am sãturat de aceastã situaþie ºi nu mai dorim sã fim ovictimã, noi încercãm sã schimbãm lumea în care trãim,recuperându-ne astfel libertatea pierdutã de a fi cei caresuntem cu adevãrat ºi de a face ceea ce ne dorim. Lumealuptãtorilor este o lume a încercãrilor. Noi încercãm sãschimbãm aspectele care ne displac ºi continuãm sã facemacest lucru pânã când reuºim. Adeseori, rãzboiul declanºatpare însã interminabil.

În cadrul visului luptãtorilor, noi ne aflãm în stare derãzboi, dar nu ne luptãm împotriva altor oameni. Acestvis nu are nimic de-a face cu visul exterior. Întreaga luptãse dã în mintea noastrã. Este o luptã împotriva acelei pãrþia minþii care face toate alegerile care ne conduc în iadulnostru personal. Este un rãzboi între sinele nostru autenticºi tiranul interior, marele judecãtor, Cartea Legii sau

129

Visul celei de-a doua atenþii

sistemul convingerilor. Este o luptã între idei, opinii ºiconvingeri. Eu îl numesc rãzboiul zeilor, cãci toate acesteidei se luptã pentru a domina mintea noastrã. Asemeni zeilordin antichitate, ele solicitã sacrificii din partea noastrã.

Chiar dacã oamenii pretind cã au renunþat la sacri-ficiile aduse zeilor, acestea continuã sã existe. Ce-i drept,oamenii au schimbat numele zeilor, ºi chiar semnificaþiaacestui simbol. Ei nu mai cred în Apolo, în Zeus sau înOsiris, dar cred în justiþie, în libertate ºi în democraþie.Acestea sunt numele noilor zei. Oamenii ºi-au transferatputerea personalã acestor simboluri, ridicându-le la rangde zeitãþi, dupã care îºi sacrificã viaþa în numele lor.

Sacrificiile umane continuã inclusiv la ora actualã,pretutindeni în lume, iar rezultatul lor este toatã violenþala care asistãm, crimele, închisorile arhipline, rãzboaieleºi visul colectiv al iadului. Toate acestea se datoreazãnenumãratelor superstiþii ºi distorsiuni ale cunoaºteriinoastre. Oamenii sunt cei care creeazã rãzboaiele, dupãcare îºi trimit tinerii sã moarã pe câmpul de luptã,sacrificându-i. Cei mai mulþi dintre aceºti tineri nici mãcarnu ºtiu pentru ce luptã.

În marile oraºe existã alte tipuri de luptã: întrediferitele bande. Tinerii se sacrificã ºi se ucid reciproc înnumele orgoliului, al profitului sau al altor zeitãþi pe carele-au adoptat. Ei se luptã pentru a deþine controlul înanumite zone, adicã pentru un simbol care nu existã decâtîn mintea lor, de dragul cãruia sunt dispuºi sã îºi sacrifice

130


viaþa. De la cel mai mic cartier dintr-un oraº ºi pânã lamarile naþiuni ale globului, diferite grupuri de oameni seluptã ºi îºi apãrã zeii care nu existã. Adevãratul rãzboi sedã în mintea lor. Din pãcate, ei îl proiecteazã în exterior ºiajung sã se ucidã unii pe ceilalþi.

Chiar dacã societatea modernã nu mai crede însacrificiile umane, existã încã oameni care spun: „Mã voisacrifica pentru cauzã. Daþi-mi o armã ºi voi ucide câþioameni voi putea, înainte de a fi ucis la rândul meu.“Aceasta nu este o simplã prezumþie; chiar aºa stau lucrurile.Eu nu spun cã sacrificiul uman este greºit. Spun doar cãel existã ºi cã nimeni nu poate nega acest lucru, întrucât îlputem vedea zilnic în diferitele culturi din lume. Nu numaicã îl vedem, dar chiar participãm la el. Dacã cineva face ogreºealã ºi este prins încãlcând o regulã, cum procedeazãsocietatea? Îl crucificã. Oamenii îl judecã ºi îl bârfesc,condamnându-l fãþiº sau pe la spate. ªi aceasta este oformã de sacrificiu uman. Ce-i drept, existã reguli, iaruneori este un pãcat sã le încalci. Alteori însã, aceste regulisunt ele însele nenaturale. Cu toate acestea, noi le creãmºi suntem de acord sã le respectãm, pânã când nu maiavem nevoie de ele.

Oamenii cred în atât de multe minciuni încât chiar ºicele mai neînsemnate neajunsuri sunt transformate îndemoni cumpliþi care îi fac sã sufere. Totul începe cu ojudecatã, iar cel mai adesea cu o autocondamnare:„Sãrmanul de mine! Iatã ce mi s-a întâmplat când aveam

131


nouã ani. Iatã ce mi s-a întâmplat asearã.“ Indiferent ce þis-a întâmplat, trecutul nu mai existã. Oricât de oribil ar filucrul care þi s-a întâmplat, acesta nu mai reprezintã unadevãr în momentul de faþã, cãci singurul momentadevãrat este cel prezent. Tot ce s-a întâmplat în trecutultãu þine de realitatea virtualã. Chiar dacã trupul tãu s-avindecat cu mult timp în urmã, mintea ta continuã sã sufereºi sã perpetueze ruºinea ani de zile.

Noi, oamenii, suntem singura specie care ne ducemcu noi trecutul personal, ca ºi cum am târî dupã noi uncadavru. Pentru cei mai mulþi dintre oameni, acest cadavrueste foarte greu. Mai mult decât atât, el miroase foarteurât. Din pãcate, oamenii nu se limiteazã la a târî acestcadavru dupã ei, dar îl mai ºi împãrtãºesc cu semenii lor.Folosindu-se de memoria lor, ei retrãiesc la infinit amintireacumplitã din trecut, ca ºi cum aceasta s-ar petrece la oraactualã. Ori de câte ori îºi amintesc de aceastã experienþã,ei se pedepsesc pe ei înºiºi, fãrã sã uite sã îi pedepseascãinclusiv pe cei din jur, ºi fac acest lucru din nou ºi din nou.

Oamenii sunt singurele animale de pe acest pãmântcare se pedepsesc de cel puþin o mie de ori pentru aceeaºigreºealã, pe ei ºi pe cei din jur. Cum putem acuza restullumii de nedreptate când noi suntem primii care o perpe-tuãm, în sinea noastrã? Întregul univers este guvernat delegea justiþiei, dar a unei justiþii corecte, nu distorsionate,aºa cum este cea creatã de artiºtii visãtori de pe Pãmânt.

132


Adevãrata justiþie se bazeazã pe legea acþiunii ºi reacþiei.Noi trãim într-o lume a consecinþelor, în care fiecareacþiune genereazã o reacþie similarã. Adevãrata justiþieimpune o singurã pedeapsã pentru fiecare greºealãcomisã. Noi suntem singurii care suntem dispuºi sã plãtimde nenumãrate ori pentru aceeaºi greºealã comisã întrecut. Acest lucru nu are nimic de-a face cu justiþia.

Sã spunem cã acum zece ani ai fãcut o greºealã, ºide atunci trãieºti mãcinat de remuºcãri ºi vinovãþie. Tu îþijustifici aceastã suferinþã continuã afirmând cã: „Am comiso greºealã teribilã“ ºi eºti convins cã motivul suferinþei taleeste greºeala comisã acum zece ani. Adevãrul este însã cãla baza suferinþei tale stã ceva care s-a întâmplat acumzece secunde, nu acum zece ani. Tu te-ai judecat din noupentru greºeala comisã în trecut, iar marele judecãtor dinmintea ta a decretat: „Trebuie sã fii pedepsit.“ Avem de-aface cu acelaºi proces al acþiunii ºi reacþiei. Acþiunea estejudecata de sine; reacþia este autopedepsirea, manifestatãsub forma ruºinii sau a vinovãþiei. Tu repeþi întreaga taviaþã aceeaºi acþiune, sperând sã obþii o reacþie diferitã,dar aceasta nu se produce niciodatã. Singura modalitateprin care îþi poþi schimba viaþa constã în a schimba modulîn care acþionezi. În acest fel, se vor schimba ºi reacþiile.

Cunoaºterea mentalã îl rãneºte pe omul real. Minteagândeºte ºi judecã þinând cont de simbolurile învãþate. Eacreeazã astfel o poveste care îl abuzeazã pe posesorul ei.

133


Ori de câte ori omul se simte abuzat, reacþia fireascã pecare o trãieºte el este una de mânie, de frustrare, de urã,de gelozie, sau orice altã emoþie care îl face sã sufere.Sistemul nostru nervos genereazã emoþii, iar acesteadepind de ceea ce percepem. Din pãcate, noi nu percepemdecât propriile noastre judecãþi, convingerile noastre,vocea cunoaºterii noastre. Din cauza judecãtorului,victimei ºi convingerilor care ne guverneazã lumea virtualã,sistemul nostru nervos nu poate genera decât teamã,mânie, gelozie, invidie, vinovãþie ºi ruºine. Cum ar puteagenera el o stare de iubire în aceste condiþii?

Cuvântul reprezintã o forþã invizibilã pentru ochiinoºtri, dar a cãrei manifestare o putem percepe sub formavieþii noastre. Cea mai bunã modalitate de a mãsuraimpecabilitatea cuvintelor noastre constã în observareareacþiilor noastre emoþionale. Tu cum te simþi: fericit sautrist? Te bucuri de visul tãu sau suferi din cauza lui?Indiferent ce reacþie emoþionalã experimentezi, tu eºti celcare a cauzat-o. E drept, pãrinþii, religia, ºcoala, guvernulºi societatea contribuie la crearea visului tãu. La fel deadevãrat este ºi faptul cã nu ai avut niciodatã de ales întrecut, dar acum ai posibilitatea de a face o nouã alegere.Tu îþi poþi crea un paradis sau un iad. Atât paradisul cât ºiiadul sunt stãri de spirit care existã în mintea ta.

Îþi place sã te simþi fericit? Dacã da, fii fericit ºi bucurã-tede fericirea ta. Îþi place sã suferi? Nicio problemã; bucurã-te

134


de suferinþa ta. Dacã optezi pentru a-þi face din viaþã uniad, foarte bine. Plângi, suferã ºi transformã-þi durerea într-overitabilã capodoperã. Dacã dispui însã cât de cât deluciditate, este imposibil sã alegi aceastã cale; cu siguranþãvei alege paradisul. Iar cea mai bunã modalitate de a-þitransforma viaþa într-un paradis terestru constã în a fiimpecabil în tot ceea ce spui.

Dacã eºti impecabil în tot ceea ce spui, cum te-ai maiputea judeca singur? Cum te-ai mai putea învinovãþi? Cumte-ai mai putea simþi ruºinat? Atunci când nu îþi creeziniciuna din aceste emoþii, tu te simþi minunat! Îþi vine sãzâmbeºti tot timpul, iar zâmbetul tãu este absolut autentic.Nu pretinde cã eºti cine nu eºti. Acceptã momentul prezentºi fii cel care eºti acum. Acceptã-te în totalitate, exact aºacum eºti. Bucurã-te de propria ta prezenþã ºi nu te maiabuza singur, folosindu-te de puterea simbolurilor.

De aceea este atât de importantã luciditatea. Tiraniasimbolurilor este extrem de puternicã. În cadrul visuluicelei de-a doua atenþii, luptãtorul încearcã sã descoperemecanismul prin care simbolurile preiau controlul asuprafiinþei umane. El declanºeazã un rãzboi împotrivasimbolurilor, împotriva propriei sale creaþii, dar nu pentrucã o urãºte. În sine, simbolurile sunt o creaþie minunatã, oartã prin care ne manifestãm creativitatea, ºi în plus nepermit sã comunicãm unii cu ceilalþi. Drama începe doaratunci când le cedãm întreaga noastrã putere, caz în caredevenim neputincioºi ºi trebuie sã fim salvaþi. Noi avem

135


nevoie de un mântuitor, pentru cã nu mai avem putereade a ne salva singuri.

De aceea, privim în exteriorul nostru ºi spunem: „O,Doamne, salveazã-mã.“ Din pãcate, salvarea noastrã nudepinde de Dumnezeu, de Iisus, de Buddha, de Moise, deMahomed sau de orice alt maestru, ºaman sau guru.Aceºtia nu ne pot salva, iar noi nu îi putem învinovãþipentru acest lucru. Nimeni din afarã nu ne poate salva,pentru cã nimeni nu este responsabil pentru ceea ce seîntâmplã în lumea noastrã virtualã. Preotul, rabinul,ºamanul sau guru-l nu ne pot schimba lumea interioarã,la fel cum nu pot face acest lucru nici soþul sau soþia, copiiiori prietenii noºtri. Nimeni din afarã nu poate influenþa învreun fel aceastã lume subiectivã în care trãim, pentrusimplul motiv cã ea nu existã decât în mintea noastrã.

Foarte mulþi oameni cred cã Iisus a murit pentru ane mântui de pãcatele noastre. Povestea este într-adevãrminunatã, dar Iisus nu poate face alegerile în locul nostru.În loc sã ne mântuiascã, el ne-a spus ce trebuie sã facem.Ai nevoie de ajutor? Foarte bine, urmeazã calea adevãrului.Iartã. Iubeºte-þi aproapele. Iisus ne-a pus la dispoziþie toateinstrumentele de care avem nevoie pentru a ne mântuisinguri. Din pãcate, noi ne spunem: „Nu, nu îl pot iertape cutare. Prefer sã trãiesc cu emoþiile mele otrãvite, cumândria mea, cu mânia ºi gelozia mea.“ Noi ne certãmcu cei pe care îi iubim ºi creãm astfel o mare rezistenþã înjurul nostru, dar îþi reamintesc cã trãim într-o lume a

136


consecinþelor. Iisus avea dreptate: iertarea este singuramodalitate prin care ne putem curãþa corpul emoþionalde otrava acumulatã.

Toþi oamenii au acumulat de-a lungul timpului emoþiiotrãvite. Toþi poartã pe corpul lor emoþional rãni necica-trizate. Acest lucru este firesc, la fel cum este normal catrupul fizic sã rãmânã cu o vânãtaie sau cu o cicatrice atuncicând se loveºte sau când se taie. În mod similar, este firescca înveliºul nostru emoþional sã se simtã din când în cândrãnit, întrucât suntem vii. Suntem înconjuraþi de prãdãtoriºi suntem prãdãtori noi înºine. Pur ºi simplu, aºa staulucrurile. Nimeni nu este vinovat pentru acest lucru. Atuncicând ne învinovãþim pe noi înºine sau pe altcineva, noisuntem mânaþi de la spate de otrava noastrã emoþionalã.Mai bine am face sã încercãm sã ne vindecãm.

În loc sã aºtepþi ca altcineva sã vinã ºi sã te salveze, aiface mai bine sã te salvezi tu însuþi. Tu eºti propriul tãusalvator. Ce-i drept, existã maeºtri ºi învãþãtori care îþi potpune la dispoziþie uneltele ºi instrumentele cu ajutorulcãrora poþi deveni mai conºtient, ajutându-te astfel sãcâºtigi acest rãzboi personal. Existã artiºti care te pot învãþacum sã îþi creezi din viaþã o capodoperã, un paradisterestru.

Sã spunem cã eºti un artist talentat, iar un maestruvine ºi îþi spune: „Îmi placi. Doresc sã devii ucenicul meu.Vino. Te voi învãþa. Primul ºi cel mai important instrumentcare te poate ajuta sã devii un mare artist este impeca-

137


bilitatea cuvântului. Este extrem de simplu. De vreme cetu singur îþi scrii propria poveste, nu ai niciun interes sãscrii un scenariu care nu te avantajeazã. În al doilea rând,nu mai interpreta nimic la modul personal. Acest lucru teva ajuta foarte mult, eliminând din viaþa ta mareamajoritate a dramelor. În al treilea rând, nu mai facepresupuneri inutile. Nu îþi crea singur propriul iad. Numai crede în superstiþii ºi în minciuni. În sfârºit, în alpatrulea rând, fã întotdeauna tot ce îþi stã în puteri. Trecila fapte. Practica poate transforma orice om într-unmaestru. Dupã cum vezi, este foarte simplu.“

Dacã vei pune în practicã sfaturile înþelepte alemaestrului, va veni un moment în care îþi vei percepepropria creaþie dintr-o perspectivã diferitã. Vei începe sãîþi dai seama cã tu eºti scenaristul ºi regizorul propriei talevieþi. Tu eºti cel care creeazã deopotrivã pânza, ºevaletul,vopselele ºi pictura propriu-zisã. Tu eºti cel care acordãsemnificaþie fiecãrei tuºe de pe pânza vieþii tale. Tu eºti celcare îºi investeºte întreaga credinþã în arta sa. Îþi vei spuneatunci: „Povestea pe care o creez este minunatã, dar numai cred în ea. Nu mai cred în povestea nimãnui. Oricepoveste este o simplã formã de artã.“ Superb. Acesta estecel de-al cincilea legãmânt. Întoarce-te la bunul simþ, laadevãr, la sinele tãu real. Fii sceptic, dar învaþã sã asculþi.

În cadrul visului celei de-a doua atenþii, ai nevoie deinstrumente pentru a câºtiga rãzboiul ºi pentru a-þi schimbalumea interioarã. Legãmintele descrise în aceastã carte

138


reprezintã exact astfel de instrumente. Ele reprezintã unelteprin care îþi poþi transforma visul aºa cum doreºti. Depindenumai de tine ce destinaþie doreºti sã îi dai, folosindu-tede aceste instrumente. Aceste cinci legãminte simple auputerea de a planta sãmânþa îndoielii în toate celelaltelegãminte pe care le-ai fãcut de-a lungul vieþii, legãmintebazate pe teamã ºi care nu fac altceva decât sã te limiteze.Singura modalitate prin care poþi scãpa de aceste minciuniale cunoaºterii constã în cultivarea luciditãþii, a atenþiei.Foloseºte-te de aceastã atenþie pentru a-þi reevalua visulprimei atenþii, iar apoi pentru a ieºi din el.

Cele Patru Legãminte sunt instrumentele idealepentru a-þi refocaliza atenþia într-o manierã diferitã, învederea creãrii paradisului tãu personal, iar cel de-alcincilea legãmânt este instrumentul perfect care te poateajuta sã câºtigi rãzboiul cu tirania simbolurilor. Cele PatruLegãminte sunt uneltele care îþi permit sã te transformi,iar cel de-al cincilea legãmânt este unealta care îþi permitesã ieºi din etapa transformãrii personale ºi sã îþi oferi celmai frumos dar pe care þi-l poþi face vreodatã singur: darulîndoielii.

Spuneam mai devreme cã îndoiala ne-a fãcut sãcãdem din Paradis. Ei bine, tot ea reprezintã ºi instrumentulcare ne poate ajuta sã ne întoarcem în Paradis. Îndoialaeste unealta de care ne putem folosi pentru a ne recuperacredinþa, pentru a ne lua înapoi puterea personalã investitãîn diferitele minciuni ºi superstiþii pe care am ajuns sã le

139


credem. Desigur, ne putem folosi de aceastã putere aîndoielii inclusiv împotriva noastrã. Ne putem îndoi de noiînºine sau de adevãr. În povestea lui Adam ºi a Evei, atuncicând cei doi s-au îndoit de identitatea lor cu Dumnezeu,aceastã primã îndoialã a dat naºtere unei a doua îndoieli,apoi unei alteia, ºi aºa mai departe. Atunci când ne îndoimde adevãr, noi începem sã credem în minciuni. În scurttimp, ajungem sã credem în atât de multe minciuni încâtnu mai vedem deloc adevãrul, ºi astfel ieºim din visulParadisului.

Îndoiala este o sabie cu dublu tãiº. Noi ne putem foloside ea pentru a ajunge în iad sau pentru a ieºi din acesta.În funcþie de calea pe care o alegem, ea fie permite sã fimposedaþi de simboluri, fie ne elibereazã de aceastãposesiune. Dacã ne îndoim de noi înºine, de adevãr, noicãdem automat în capcana Arborelui Cunoaºterii, a tutu-ror mitologiilor care ne-au controlat atenþia de-a lungulîntregii noastre vieþi. Vocea cunoaºterii începe sã neposede din nou, iar noi retrãim sentimentul mâniei, algeloziei, al nedreptãþii care toate se nasc odatã cu procesulde gândire, cu presupunerile, cu hipnoza simbolurilor.

Dacã inversãm însã procesul, noi putem înlocuiîndoiala de sine cu credinþa în sine. Putem înlocui îndoialafaþã de adevãr cu îndoiala faþã de minciunã. Fii sceptic,dar învaþã sã asculþi. Al cincilea legãmânt ne deschidepoarta raiului. Restul depinde însã de noi. Acest legãmântne permite sã ne întoarcem în Paradis ºi sã regãsim raiul

140


în noi înºine. El ne învaþã sã renunþãm la ataºamentelenoastre faþã de simboluri, inclusiv faþã de propriul nostrunume, ºi sã fuzionãm cu infinitul, sã devenim autentici, sãcredem imuabil în noi înºine, dincolo de orice îndoialã,cãci chiar ºi cea mai micã îndoialã în noi poate pune capãtexperienþei Paradisului lãuntric.

Atunci când ai încredere în tine însuþi, tu îþi urmeziinstinctele interioare înnãscute. Nu ai nici cea mai micãîndoialã referitoare la cel care eºti cu adevãrat ºi acþionezipe baza bunului simþ. Dispui astfel de întreaga putere aautenticitãþii tale. Ai încredere în tine însuþi ºi în viaþã. Eºtiabsolut convins cã totul va fi bine, iar viaþa îþi rãspunde,devenind extrem de uºoarã. Mintea ta nu mai simte nevoiasã înþeleagã totul. Ea nu mai simte nevoia de a cunoaºte.Indiferent dacã ºtii sau nu anumite lucruri, tu nu îþi pierzicredinþa în tine. Accepþi cu seninãtate faptul cã nu ºtii totul.Nu inventezi ceea ce nu ºtii. Atunci când eºti sutã la sutãautentic, spui întotdeauna exact ceea ce gândeºti: „Îmiplace. Nu îmi place. Doresc acest lucru. Nu doresc acestlucru.“ Dacã nu îþi place ceva, nu te obligã nimeni sãacþionezi în direcþia respectivã. Te bucuri de viaþã fãcândexact ceea ce îþi place.

Noi ne îngreunãm singuri viaþa încercând sã nesacrificãm pentru ceilalþi. Cu siguranþã, noi nu am venitîn aceastã lume pentru a ne sacrifica pentru altcineva,pentru a satisface opiniile sau punctele de vedere ale altorpersoane. În cadrul visului celei de-a doua atenþii, una din

141


primele provocãri cu care trebuie sã te confrunþi este teamade a fi tu însuþi, de a fi una cu sinele tãu real. Dacã vei dadovadã de curaj în aceastã confruntare, vei descoperi cãniciunul din motivele care te speriau nu este real. Veidescoperi apoi cã este mult mai uºor sã fii tu însuþi decâtsã încerci sã fii altcineva decât eºti. Visul iadului este foarteobositor, întrucât ai nevoie de foarte multã energie pentrua susþine masca socialã pe care þi-ai impus-o. Jucareaacestui rol te-a obosit. Îþi doreºti sã fii din nou tu însuþi.Atunci când eºti autentic, tu poþi face orice îþi doreºti sãfaci ºi poþi crede orice îþi doreºti sã crezi, inclusiv în tineînsuþi.

Cât de dificil poate fi sã crezi în tine, sã crezi în esenþata adevãratã, nu în simbolurile din mintea ta? Credinþapoate fi investitã în teoriile ºtiinþifice, în religie, în opinii ºipuncte de vedere, dar aceasta nu este o credinþã realã.Singura credinþã realã este credinþa în sine. Ea presupunesã ai o încredere necondiþionatã în tine, pentru cã ºtii cineeºti cu adevãrat (iar cel care eºti cu adevãrat este adevãrul).

În clipa în care îþi vei redobândi conºtiinþa de sine,rãzboiul din mintea ta va înceta. Îþi va deveni atunci evidentcã tu erai cel care crea toate acele simboluri. Vei deveniconºtient de puterea cuvântului tãu, nãscut el însuºi dinconºtiinþã, ºi nimic nu va mai putea opri aceastã putere.Cuvintele tale vor deveni impecabile ºi nu vor mai încercavreodatã sã te controleze, cãci vei avea putere asupra lor.Atunci când cuvintele tale vor deveni impecabile, tu îþi vei

142


putea baza toate deciziile pe adevãr, ºi astfel vei câºtigarãzboiul împotriva tiranului. Cuvintele vor continua sãexiste în mintea ta, gata sã asculte de comenzile tale, darnu vor cãpãta semnificaþie decât atunci când le vei folosipentru a comunica cu altcineva. În clipa în care vei tãcea,ele îºi vor pierde semnificaþia.

Spre sfârºitul visului celei de-a doua atenþii, formaumanã va începe sã se destrame, iar realitatea ta se vaschimba din nou. Tu nu vei mai percepe lumea prin filtrulrigid al convingerilor tale. Rãzboiul se va încheia, întrucâtcredinþa ta nu va mai fi investitã în minciuni. Chiar dacãacestea din urmã vor continua sã existe, tu nu vei maicrede în ele. Adevãrul este, pur ºi simplu. El nu trebuiecrezut. Chiar dacã nu vei mai crede nimic, tu vei vedea,iar ceea ce vei vedea va fi adevãrul. Adevãrul se aflãîntotdeauna aici; el este unic ºi perfect. Poate cã nu pareperfect atunci când este interpretat de ceilalþi, dar odatãce l-ai vãzut, cui îi mai pasã de visele celorlalþi? Nu conteazãce viseazã aceºtia. Singurul lucru care conteazã esteexperienþa ta. De aceea, foloseºte-te de toate instrumentelecare îþi stau la dispoziþie pentru a percepe acest adevãr ºipentru a câºtiga rãzboiul tãu personal.

În acest scop, nu trebuie sã intri în competiþie sau sãte compari cu nimeni altcineva. Nu trebuie decât sã fii celcare eºti, sã fii iubire autenticã, nu acel tip de iubire carete posedã ºi care te face sã crezi în iubire; nu acel tip deiubire care te face sã te simþi gelos ºi posesiv faþã de

143


altcineva, trimiþându-te direct în iad, cu toate torturile lui;nu acel tip de iubire care te face sã te sacrifici în numeleiubirii sau sã îþi faci singur rãu (þie sau altora) în numeleaceleiaºi iubiri. Din pãcate, oamenii au distorsionatîngrozitor simbolul iubirii. Iubirea adevãratã este înnãscutã.Ea este însãºi esenþa ta.

Tu te-ai nãscut cu tot ceea ce îþi este necesar pentrua reuºi. Dacã vei începe chiar astãzi sã îþi confrunþi temerile,mâine vei trãi visul celei de-a doua atenþii ºi vei ajunge înlumea luptãtorilor. Pe de altã parte, înfrângerea unei temerinu echivaleazã cu câºtigarea rãzboiului. Acesta nu s-aîncheiat încã. Dimpotrivã, de-abia a început. Chiar dacãai câºtigat o bãtãlie, tu încã te mai judeci singur, sau ai alteprobleme. Când crezi cã totul s-a terminat, bum!, tiranulse întoarce, ºi asta nu o singurã datã, ci de nenumãrateori. ªi nu este vorba numai de tiranul din interiorul tãu, ciºi de cel din interiorul celor din jurul tãu, iar unii tiranisunt mai rãi decât ceilalþi. Chiar dacã rãzboiul se poateprelungi foarte mulþi ani la rând, cel puþin acum ºtii sã teaperi. În calitate de luptãtor, poþi câºtiga sau pierde obãtãlie, dar dacã þi-ai redobândit luciditatea, nu vei mai finiciodatã o victimã. Vei fi un soldat conºtient, aflat pecâmpul de luptã, acolo unde se aflã majoritatea oamenilorde pe aceastã planetã, pânã când rãzboiul se va termina.

În cadrul visului celei de-a doua atenþii, tu începi sãîþi creezi Paradisul personal pe Pãmânt. Începi sã crezi înlegãmintele care susþin viaþa, care amplificã bucuria,

144


fericirea ºi libertatea. Acesta este însã doar un pas înevoluþia ta. Calea pânã la destinaþie este mult mai lungã.La un moment dat, vei începe sã controlezi cu adevãratluciditatea, respectiv adevãrul, ºi implicit transformarea,iubirea, intenþia sau credinþa. La acea vreme, vei crededeja în tine însuþi.

Rezultatul acestei transformãri este crearea unei alterealitãþi. Cadrul general va fi identic cu cel al primelordouã vise, dar în aceastã nouã realitate tu nu vei mai credenimic din ceea ce credeai în trecut. Nu vei mai credeniciuna din minciunile învãþate. Nu vei mai crede nicimãcar în cuvintele pe care le-ai învãþat de mic. Pe de altãparte, nu vei mai avea nicio îndoialã referitoare laexperienþele tale, la cel care eºti cu adevãrat.

Visul celei de-a treia atenþii nu este foarte departe detine, dar mai întâi trebuie sã câºtigi rãzboiul din mintea ta,iar aceastã carte þi-a pus la dispoziþie instrumentelenecesare. Treci chiar acum la fapte, dar nu încerca. Atuncicând încerci, mori înainte de a reuºi, ºi te asigur cã milioanede luptãtori au murit pe câmpul de luptã încercând. Foartepuþini luptãtori câºtigã rãzboiul din mintea lor, dar cei careîl câºtigã îºi recreeazã întreaga lume.

145

1111111111

VISUL CELEI DE-VISUL CELEI DE-VISUL CELEI DE-VISUL CELEI DE-VISUL CELEI DE-A TREIA AA TREIA AA TREIA AA TREIA AA TREIA ATENÞIITENÞIITENÞIITENÞIITENÞII

MaeºtriiMaeºtriiMaeºtriiMaeºtriiMaeºtrii

Visul celei de-a doua atenþii se sfârºeºte cu un eveniment extrem de important, pe care noi îl

numim ultima judecatã (judecata de apoi). Aceasta esteultima datã când ne judecãm pe noi înºine sau cândjudecãm pe altcineva. Începând din aceastã zi, noi neacceptãm în totalitate aºa cum suntem ºi îi acceptãm petoþi ceilalþi aºa cum sunt. Atunci când vine ziua ultimeijudecãþi, rãzboiul din mintea noastrã se încheie, ºi astfelîncepe visul celei de-a treia atenþii. Acesta este sfârºitullumii noastre aºa cum o cunoºteam ºi începutul unei altelumi. Ieºim astfel din lumea luptãtorilor ºi intrãm într-olume superioarã, pe care eu o numesc lumea maeºtrilor.

146


Maeºtrii sunt foºti luptãtori care au câºtigat rãzboiullor personal ºi ºi-au gãsit pacea. Visul maeºtrilor este unvis al adevãrului, al respectului, un vis plin de iubire ºi defericire. Este adevãratul teren de joacã al vieþii. Aceastaeste viaþa care ne este predestinatã, dar nu putem ajungeîn acest loc decât cu ajutorul luciditãþii.

Multe religii vorbesc de ziua judecãþii de apoi ca de opedepsire a pãcãtoºilor. Ele o descriu ca fiind ziua în careDumnezeu vine pe Pãmânt ºi ne judecã, distrugându-i petoþi pãcãtoºii. Aceastã viziune este falsã. Ultima judecatãeste una din cãrþile din Tarot, o mitologie anticã ce provinedin Egipt. Din perspectiva vechilor ºcoli ale misterelor, ziuajudecãþii de apoi este o zi mãreaþã, pe care ar trebui sã oaºteptãm cu toþii, întrucât este ziua în care morþii ies dinmormintele lor ºi învie. Aceasta este ziua în care oameniiîºi redobândesc luciditatea ºi în care se trezesc din visullumii subterane. Începând din aceastã zi, ei nu se mai temsã trãiascã. Mai mult, ei revin la starea lor primordialã, lasinele lor divin, în care nu mai simt altceva decât ocomuniune plinã de iubire cu tot ceea ce existã.

Învierea din morþi este un concept minunat, careexistã în toate ºcolile de mistere din lume. Atunci cândînþelegi cã aproape nimic din ceea ce ai învãþat cu ajutorulsimbolurilor nu reprezintã adevãrul, singurul lucru careîþi mai rãmâne de fãcut este sã te bucuri de viaþã. Acestaeste momentul învierii. Atunci când dai viaþã realitãþii prinintermediul simbolurilor, atenþia ta devine dispersatã în

147

Visul celei de-a treia atenþii

mai multe direcþii. Atunci când inversezi procesul,nemaiacordând semnificaþie simbolurilor, tu intri încomuniune cu realitatea ºi devii una cu ea. Devii astfelsingura fiinþã vie care existã. Nu mai existã acum niciodiferenþã între tine ºi stelele de pe cer sau între tine ºipietrele din deºert. Tot ceea ce existã face parte integrantãdin singura fiinþã vie care existã. Atunci când experimenteziacest adevãr, fie ºi numai pentru o singurã clipã, întreagastructurã a sistemului de convingeri dispare, iar tu teproiectezi automat în visul Paradisului.

Aceastã zi poate fi la fel ca oricare alta sau poate fi ozi de sãrbãtoare, ziua învierii tale, ziua în care îþi vei schimbarealitatea ºi în care vei învia din morþi. Ea poate fi ziua încare sinele tãu real iese din mormântul lui, în care renunþisã mai crezi cã eºti cel care crezi (gândeºti) cã eºti ºi încare devii cel care eºti cu adevãrat.

În cadrul visului celei de-a treia atenþii, tu devii în sfârºitplenar conºtient de cel care eºti cu adevãrat, dar nu prinintermediul cuvintelor. De altfel, aceastã realitate supremãnu poate fi explicatã în cuvinte. De aceea, te simþi completîmpãcat, cãci nu mai ai nevoie de cuvinte pentru a-þi explicacine eºti. Aceasta este marea revelaþie pe care le-o transmitdiscipolilor lor maeºtrii din toate marile tradiþii ezoterice.Nivelul suprem pe care îl poate atinge omul este trans-cenderea simbolurilor ºi identificarea cu viaþa sau cuDumnezeu.

148


Religiile din antichitate afirmau cã nimeni nu poaterosti numele lui Dumnezeu, iar acest lucru este adevãrat,întrucât nu existã niciun simbol care sã îl poatã descrie peDumnezeu. Singura modalitate de a-l cunoaºte peDumnezeu constã în a fi una cu El. Atunci când vei deveniuna cu Dumnezeu, îþi vei spune: „O, deci de aceea nuputeam învãþa niciun simbol care sã îl descrie peDumnezeu!“ Adevãrul este cã noi nu cunoaºtem numelecelui care ne-a creat. Cuvântul Dumnezeu este doar unsimbol care descrie ceea ce existã cu adevãrat. Personal,îl evit pe cât pot, întrucât – la fel ca atâtea alte simboluri –a fost profund distorsionat de oameni. Dacã ne propunemsã ne folosim de simboluri pentru a-l descrie pe Dumnezeu,noi trebuie sã cãdem de acord asupra semnificaþieiacestora, ºi atunci, ce perspectivã trebuie sã adoptãm?Existã miliarde de perspective diferite. În calitatea mea deartist, eu fac tot ce îmi stã în puteri pentru a-l descrie peDumnezeu în cuvinte, dar nu pot oferi lumii decât oimagine a Acestuia din punctul meu de vedere. Orice aºspune, povestea mea nu poate fi adevãratã decât pentrumine. Unii oameni o vor înþelege, alþii nu, dar cel puþintoatã lumea va ºti care este punctul meu de vedere.

Visul maeºtrilor este dificil de explicat, întrucâtadevãrata predare nu se realizeazã prin cuvinte, ci prinprezenþã. Cine simte prezenþa maestrului poate învãþa multmai multe lucruri decât cel care îi ascultã cuvintele.Cuvintele nu pot exprima nici mãcar o fracþiune infimã

149


din aceastã experienþã, dar dacã te foloseºti de imaginaþie,ele te pot conduce la aceastã experienþã. Chiar aceastaeste intenþia mea actualã, de a te ajuta sã îþi dilaþi conºtiinþasuficient de mult pentru a-þi putea percepe propria esenþã,intuind cine eºti cu adevãrat.

În locul cuvintelor, o modalitate mai bunã ar fi sã tepun faþã în faþã cu Dumnezeu, astfel încât sã îl poþi vedea.Dacã þi l-aº arãta însã pe Dumnezeu, tu te-ai vedea pe tineînsuþi. Indiferent dacã mã crezi sau nu, aceasta esterealitatea, cãci tu eºti o manifestare a lui Dumnezeu. Dacãai putea vedea forþa care îþi pune în miºcare corpul, tu l-aivedea pe adevãratul Dumnezeu. Priveºte-þi mâna. Miºcã-þidegetele. Forþa care le pune în miºcare este ceea ce tolteciinumesc intenþie, iar eu obiºnuiesc sã numesc viaþã, infinitsau Dumnezeu.

Intenþia este singura fiinþã vie care existã. Ea este forþacare pune în miºcare totul. Esenþa ta nu sunt degetele, ciforþa care le pune în miºcare. Degetele nu fac decât sã teasculte. Poþi gãsi orice explicaþie ºtiinþificã doreºti pentruaceastã forþã: „Creierul, nervii…“ Dacã doreºti sã afli însãadevãrul, forþa care îþi pune în miºcare degetele este aceeaºiforþã care te face sã visezi, care determinã o floare sã sedeschidã, care pune în miºcare vântul, tornadele, stelelede pe bolta cereascã sau electronii din jurul nucleuluiatomic. Nu existã decât o singurã fiinþã vie, iar aceastãfiinþã eºti tu. Tu eºti forþa care se manifestã pe sine în toatefelurile cu putinþã, în toate universurile care existã.

150


Prima manifestare a acestei forþe este lumina sauenergia, ceea ce reprezintã acelaºi lucru, ºi tot ceea ceexistã este creat cu ajutorul acestei energii. Oamenii deºtiinþã ºtiu cã tot ceea ce existã este alcãtuit din energie ºicã nu existã decât o singurã forþã în Univers care produceaceastã energie. La ora actualã, ºtiinþa tinde sã se uneascãcu religia, iar noi putem înþelege cã suntem una cuDumnezeu, pentru cã suntem alcãtuiþi din luminã. Aceastaeste esenþa noastrã, la fel cum este esenþa tuturor lucrurilorcare existã, manifestatã în miriade de frecvenþe diferite.Împreunã, toate aceste frecvenþe diferite creeazã aceeaºiluminã unicã.

Intenþia este forþa care creeazã lumina. Am puteaspune chiar cã lumina este mesagerul intenþiei, întrucâttransmite mesajul vieþii în întreaga creaþie. Lumina conþineîn sine toate informaþiile necesare pentru a crea tot ceeace existã, inclusiv toate formele de viaþã: oamenii, maimu-þele, câinii, copacii, totul. Toate speciile care existã peplaneta noastrã sunt create dintr-o razã de luminã cu ofrecvenþã specificã, pe care oamenii de ºtiinþã o numescADN. Adeseori, diferenþa dintre ADN-uri este infimã, darmanifestãrile pe care le produc acestea sunt completdiferite, cum ar fi diferenþa dintre un om ºi un jaguar, sauun copac.

Lumina are numeroase proprietãþi. Ea este vie. Esteo fiinþã vie ºi extrem de inteligentã. Ea nu face altcevadecât sã creeze, tot timpul. Creaþiile sale se transformã în

151


permanenþã, dar nu pot fi distruse. Lumina se aflãpretutindeni ºi tot ceea ce existã este plin de luminã, darnoi nu o putem percepe decât dacã este reflectatã dematerie. Dacã trimitem un obiect în spaþiul cosmic, noi îlputem vedea numai pentru cã reflectã lumina. Între stele,galaxii ºi chiar universuri nu existã spaþii goale, ceea ceînseamnã cã toate universurile sunt interconectate.

Tu eºti un întreg univers. Pãmântul este un alt univers.Soarele ºi planetele din jurul lui alcãtuiesc un alt univers.Toate sistemele solare la un loc reprezintã un alt univers,ºi putem continua astfel la nesfârºit, pânã când obþinem osingurã fiinþã vie, alcãtuitã din miliarde ºi miliarde de fiinþemai mici.

Orice fiinþã este protejatã de forþa pe care o numimsuflet. Sufletul este acea forþã care dã naºtere unui întregunivers ºi care recunoaºte totalitatea fiinþei create de el. Elface ca materia sã parã impenetrabilã, creând astfel oaparentã diviziune între fiinþe. Sufletul dã formã tuturorlucrurilor. Fãrã aceastã forþã, tu nu ai putea percepe niciodiferenþã între tine ºi o floare, un peºte sau o pasãre.Sufletul tãu s-a nãscut în momentul concepþiei tale ºi estecapabil sã îºi recunoascã toate elementele din care estealcãtuit: toate moleculele, toate celulele ºi toate organelecorpului tãu. Sufletul tãu recunoaºte tot ceea ce aparþineuniversului tãu ºi respinge tot ceea ce nu aparþine acestuia.

În cadrul visului celei de-a treia atenþii, tu eºti conºtientcã trupul tãu reprezintã un întreg univers alcãtuit din

152


miliarde de fiinþe vii: atomi, molecule, celule, þesuturi,organe ºi sisteme fiziologice, care alcãtuiesc împreunã ununivers unitar. Mintea ta considerã cã nu existã decât unsingur punct de vedere personal, cel din spatele ochilor.Dacã te vei scufunda însã suficient de mult în interiorulconºtiinþei tale, vei descoperi cã fiecare atom din corpultãu are un punct de vedere personal, întrucât este viu.Fiecare atom reprezintã un univers în sine, un sistem solarminiatural, cu o stea centralã înconjuratã de planete.Numitorul comun al tuturor universurilor este faptul cãforþa care le dã viaþã este puterea totalã a infinitului.

Tu reprezinþi aceastã forþã, deci eºti viu. Tu eºti unacu puterea ei totalã, cu adevãrul, cu realitatea absolutã.Tot restul, inclusiv cunoaºterea prin intermediul simbo-lurilor, nu sunt adevãrate. Nu sunt reale. Reprezintã o iluzie;ce-i drept, o iluzie frumoasã. Lumina nu este înzestratãdoar cu inteligenþã, ci ºi cu memorie. Ea creeazã o imaginea propriului sãu sine, o lume iluzorie, care devine minteata sau visul tãu. Visele tale nu sunt materiale; ele reprezintãdoar o reflectare a lumii materiale, care este proiectatã lanivelul creierului. Creierul nu este altceva decât o oglindã.Aºa cum spuneam mai devreme, dacã te uiþi într-o oglindã,ceea ce vezi în ea este propria ta minte, propriul tãu vis.

Prima datã când îþi deschizi ochii, tu percepi lumina,iar aceasta devine maestrul tãu. Lumina proiecteazãinformaþii în ochii tãi pe care nu le poþi descifra, dar tu ai

153


fost creat pentru a percepe lumina, pentru a deveni unacu ea, pentru cã ea reprezintã a doua ta jumãtate. Fiind tuînsuþi alcãtuit din luminã, tu te afli într-un proces constantde creaþie, de transformare ºi de evoluþie. Lumina pãtrundedirect în creierul tãu, pe care îl rearanjeazã astfel încât sãîþi transforme realitatea virtualã, pânã când aceasta ajungesã o reflecte mai bine. Atunci când lumina transformãcreierul, acesta transformã la rândul lui ADN-ul, astfel încâtacesta sã corespundã noii tale înfãþiºãri.

Aºa cum corpul tãu conþine diferite organe – creierul,inima, plãmânii, ficatul, stomacul ºi pielea – care alcãtuiescîmpreunã totalitatea fiinþei tale, fiecare organ din corpultãu este alcãtuit din diferite tipuri de celule. ªtiu oare acestecelule cã împreunã cu suratele lor dau naºtere unei fiinþevii unitare, respectiv þie? ªtim noi, oamenii, cã împreunãcu semenii noºtri alcãtuim o singurã fiinþã vie, numitãumanitate?

Tu eºti înconjurat de miliarde de oameni. Ca ºi tine,aceºtia au fost programaþi sã fie oameni. De aceea, tu îipoþi recunoaºte cu uºurinþã, deosebindu-i de celelaltespecii. ªtii pur ºi simplu acest lucru. Ceea ce nu ºtii însãeste faptul cã noi, oamenii, alcãtuim un organ al frumoaseinoastre planete. Planeta Pãmânt este vie. Este o fiinþã vie,iar umanitatea în ansamblul ei reprezintã unul din organelesale. Pãdurile reprezintã un alt organ al planetei, atmosferaun altul, ºi aºa mai departe. Împreunã, noi dãm naºtere

154


unui echilibru care reprezintã metabolismul planeteiPãmânt.

Umanitatea reprezintã o fiinþã vie unitarã, iar aceastanu este o simplã teorie. Noi, oamenii, trãim împreunã.Avem acelaºi tip de corp, acelaºi tip de minte ºi aceleaºinevoi. Noi creãm aceleaºi simboluri, pentru a ne puteaînþelege între noi. Arhetipul victimei, al judecãtorului, alluptãtorului sau al maestrului existã în noi toþi. Niciun omnu este mai bun sau mai rãu decât semenii sãi, sau decâtorice altceva existã în univers. Pe nivelul cel mai profundal fiinþei noastre nu existã nicio diferenþã între un om ºiun câine, o muscã sau o floare. Pe acel nivel, noi suntemcu toþii aceiaºi. Provenim din aceeaºi sursã, indiferent depovestea pe care ne-o spunem. Nu conteazã dacã suntemcreºtini, budiºti, musulmani sau hinduºi. Noi provenim dinaceeaºi sursã ºi ne vom întoarce la ea.

Infinitul creeazã tot ceea ce existã, iar când ciclul seîncheie, tot ceea ce existã se resoarbe în infinit. Chiar dacãtrupul moare, întrucât aceasta este natura lui, esenþanoastrã rãmâne nemuritoare. La nivelul minþii, singurullucru care poate muri sunt minciunile. În Egiptul anticexista o vorbã: „Dacã inima ta este mai uºoarã decât opanã atunci când mori, bun venit în rai. Dacã inima taeste mai grea decât o panã, nu vei ajunge în rai.“ Min-ciunile nu se pot întoarce la sursa puterii, dar adevãrulpoate, pentru cã el reprezintã o reflectare a acestei puteri,a infinitului. De aceea, meritã sã îþi pui întrebarea: cât de

155


grele sunt minciunile tale? Este inima ta împovãratã demânie, de teamã, de vinovãþie, de regrete?

În cadrul visului celei de-a treia atenþii, adevãrul adistrus deja toate minciunile, iar singurul lucru care a mairãmas este adevãrul, adicã adevãratul tãu sine. Tu eºti aceaforþã. Tu eºti viaþa, adicã adevãrul, iar începând din acestmoment viaþa ta devine un Paradis. Visul tãu devine ocapodoperã artisticã a iubirii. Astfel ajungi sã dobândeºticea de-a treia mãiestrie a toltecilor: mãiestria iubirii, pecare noi o numim de asemenea ºi mãiestria intenþiei, saua credinþei. Eu prefer sã o numesc mãiestria credinþei,întrucât este o artã în care trebuie sã ai încredere în tine,adicã sã realizezi puterea de care dispui, puterea intenþiei,a vieþii, a credinþei sau a iubirii. În mod evident, este vorbade una ºi aceeaºi putere: puterea totalã.

Atunci când îþi controlezi în totalitate credinþa, tu îþitrãieºti automat viaþa în iubire, cãci aceasta este esenþa ta.De aceea, viaþa ta devine minunatã. Îþi accepþi în totalitatecorpul, emoþiile, viaþa, povestea. Te respecþi pe tine însuþi,dar ºi pe ceilalþi artiºti, pe fraþii ºi surorile tale. De fapt,respecþi întreaga creaþie. Te iubeºti necondiþionat ºi nu tetemi sã îþi exprimi iubirea, spunându-le celorlalþi: „Teiubesc.“ Atunci când îþi controlezi în totalitate credinþa ºicând îþi trãieºti viaþa în iubire, iubirea ta se reflectã asupratuturor eroilor secundari din povestea ta, iar tu îi iubeºtipe toþi necondiþionat, la fel de mult cum te iubeºti pe tine.

156


În acest fel, relaþia ta cu restul umanitãþii se schimbã,iar tu devii complet impersonal. Nu mai ai nevoie de motivepentru a iubi pe cineva. Nici mãcar nu mai optezi pentrua iubi, întrucât iubirea este însãºi natura ta. Ea emanã dintine la fel cum lumina emanã din soare. Întreaga ta naturãemanã din tine, aºa cum este, fãrã aºteptãri. Pe de altãparte, iubirea ta nu are nimic de-a face cu cuvintele dinmintea ta. Ea nu reprezintã o poveste, ci o experienþã pecare noi o numim comuniune, cuvânt care înseamnã sãai aceeaºi frecvenþã sau vibraþie cu iubirea. Aceasta eraesenþa ta înainte de a învãþa sã vorbeºti. Tu ai evoluat dela iadul visului primei atenþii la un vis mai bun, visul celeide-a doua atenþii, iar apoi la visul celei de-a treia atenþii,când þi-ai dat seama cã tot ceea ce vezi este în ultimãinstanþã alcãtuit din luminã.

Mii de ani la rând, oamenii au ºtiut cã în interioruloricãrei fiinþe umane existã trei lumi. Marea majoritate amitologiilor vorbesc de aceste trei lumi, cãrora le dau numediferite ºi pe care le descriu prin simboluri diferite. Întradiþia toltecã a artistului, aceste lumi sunt cunoscute subnumele de: visul primei atenþii, visul celei de-a doua atenþiiºi visul celei de-a treia atenþii. În Grecia sau în Egiptul antic,ele erau numite: lumea subteranã, lumea fizicã ºi lumeasuperioarã. În tradiþia creºtinã, ele sunt cunoscute subnumele de: iad, purgatoriu ºi rai.

La ora actualã, conceptul de lume este înþeles într-omanierã foarte diferitã de cea în care era înþeles el în

157


antichitate. Anticii nu echivalau lumea cu aceastã planetã,ci cu tot ceea ce poate fi perceput, cu cunoaºterea noastrã.Aºa s-a nãscut proverbul care spune cã orice mintereprezintã o lume în sine. Într-adevãr, orice om îºi creeazão lume în mintea sa, dupã care trãieºte în ea. Mareamajoritate a oamenilor trãiesc în visul primei atenþii sauîn lumea subteranã. Existã ºi destui oameni care trãiesc învisul celei de-a doua atenþii sau în lumea luptãtorilor.Datoritã visului acestora, umanitatea se îndreaptã astãziîn direcþia cea bunã ºi continuã sã evolueze.

De regulã, noi credem cã lumea superioarã se referãexclusiv la lucruri bune, iar cea subteranã exclusiv la lucrurirele. Lucrurile nu stau însã chiar aºa. Toate cele trei lumiexistã în interiorul fiecãrui om. Noi ducem cu noi lumeasubteranã, la fel cum ducem cu noi ºi lumea superioarã.În lumea subteranã existã o întreagã infinitate, la fel ca încea superioarã. Punctul de intersecþie al celor douã lumieste lumea în care trãim noi. Din acest spaþiu, noi avemopþiunea de a ne îndrepta într-o direcþie sau alta, în sussau în jos.

În cadrul visului maeºtrilor, noi suntem conºtienþi cãfiecare opþiune pe care o facem confirmã puterea pe careo deþinem. Noi ne controlãm întregul vis prin opþiunile pecare le facem. Fiecare alegere va avea anumite consecinþe,iar un maestru visãtor este conºtient de acestea. O alegerepoate deschide foarte multe uºi, dar le poate inclusivînchide. Chiar ºi refuzul de a face o alegere reprezintã tot

158


o alegere. Prin opþiunile noastre, noi putem atingemãiestria în arta viselor ºi ne putem crea o viaþã minunatã.

Orice om poate fi un mare artist visãtor, dar mãiestriaapare numai atunci când obþinem controlul desãvârºitasupra visului nostru, respectiv atunci când ne recuperãmacest control asupra atenþiei noastre. Prin controlulatenþiei, noi controlãm practic intenþia, adicã opþiunilenoastre. În acest fel, visul vieþii noastre poate evolua exactîn direcþia doritã de noi.

În cadrul visului obiºnuit al oamenilor, cel carecontroleazã atenþia este sistemul convingerilor. Putereapersonalã sau voinþa oamenilor este slabã; de aceea, oricealt om le poate capta atenþia ºi le poate inocula o opiniepersonalã în minte. Voinþa sau intenþia este forþa care poatepune în miºcare tot ceea ce existã sau care poate schimbadirecþia în care se îndreaptã orice lucru. Ea poate capta ºischimba inclusiv direcþia atenþiei. Cine are suficientã puterepentru a-ºi folosi voinþa poate obþine controlul asupraatenþiei. În final, el poate obþine controlul asupra convin-gerilor sale ºi poate pune capãt rãzboiului pentru controlulvisului sãu.

În cadrul visului celei de-a treia atenþii, noi nu ne maifocalizãm atenþia asupra vieþii, ci suntem viaþa, forþa sauintenþia (care controleazã atenþia). Visul celei de-a treiaatenþii este visul intenþiei pure. Noi devenim conºtienþi cãsuntem una cu viaþa, nu doar la nivel conceptual, ci inclusivla nivelul acþiunii ºi al conºtiinþei. Acum putem vedea prin

159


ochii adevãrului, iar aceastã perspectivã este fundamentaldiferitã.

Prima datã când învãþãm sã visãm, sistemul convin-gerilor noastre creeazã milioane de mici bariere în caleaadevãrului. Atunci când structura sistemului de convingerinu mai existã, aceste bariere dispar, iar noi nu maipercepem un singur punct de vedere. Putem sesizasimultan nenumãrate puncte de vedere. Ne putem percepepe noi înºine nu doar din perspectiva unui om, ci ºi dinperspectiva unei forþe, sau ca manifestare a acesteia. Noiºtim cã suntem luminã (sau o imagine în luminã) ºi nefolosim atenþia pentru a ne contempla visul din perspectivaluminii. Nu mai percepem ceea ce se aflã în exteriorulnostru ca fiind separat de noi. Ne simþim una cu totul.Suntem una cu singura fiinþã vie care existã, lucru pe carenu numai cã îl simþim, dar îl ºi ºtim. Aºa cum spuneammai devreme, înþelegem cine suntem, fãrã a explica acestlucru prin cuvinte. Acum nu mai avem nevoie de simboluri.Cine se foloseºte de simboluri pentru a înþelege cine estese poate rãtãci printre acestea.

Chiar dacã ne mai identificãm încã cu simbolul deom (rostit în limba noastrã maternã), în Spania noi nusuntem un om, nici în China ºi nici în Germania. Cuvântulom este doar un simbol. Care este semnificaþia acestuia?Am putea scrie o întreagã carte pentru a o descrie, folosindmii de alte simboluri, ºi tot nu am ajunge sã o explicãm pedeplin. Iar acesta nu este decât unul dintre simboluri!

160


Folosirea simbolurilor pentru a explica cine suntem esteo prostie. Ceea ce credem cã suntem nu va reprezentaniciodatã adevãrul, pentru cã simbolurile nu au nimic de-aface cu adevãrul.

Dacã îi spui unei pisici: „Hei, eºti un câine!“, acesteianu-i va pãsa deloc. Pisica nu îþi va rãspunde. În schimb,dacã îi spui unui om: „Câine ce eºti!“, acesta îþi va rãspundecu siguranþã. Unii oameni s-ar putea simþi ofensaþi, în timpce alþii s-ar distra. Unora li s-ar pãrea tragic, iar altoracomic, pentru cã noi percepem lumea din puncte devedere diferite. Animalele nu simt nevoia sã cunoascãsimbolul sub care sunt etichetate. Lor nu le pasã de acestesimboluri, ci sunt pur ºi simplu. Animalele nu au nevoiede simboluri pentru a-ºi justifica existenþa.

Dacã cineva ne întreabã cine suntem, noi îi putemrãspunde: „Sunt o fiinþã umanã, un om. Sunt alcãtuit dinenergie, sau din materie. Sunt tatã. Sunt doctor.“ Noi nefolosim de cuvinte pentru a ne identifica, pentru a justificacine suntem, pentru a ne înþelege mai bine. În realitate,aceste simboluri nu înseamnã însã nimic. Adevãrul estecã noi nu ºtim cine suntem. Singurul lucru pe care îl ºtimcu siguranþã este cã existãm, cã suntem vii ºi cã ceilalþi nepot atinge. Noi visãm ºi suntem conºtienþi de acest fapt.În afarã de acest lucru nimic nu conteazã, cãci tot restulreprezintã o simplã poveste. Simbolurile nu ne vor puteaspune vreodatã cine suntem sau de unde am venit. Dealtfel, nu conteazã de unde am venit, întrucât oricum ne

161


vom întoarce acolo. Unul din eroii mei favoriþi dintot-deauna din desenele animate este Popeye Marinarul, carese defineºte astfel: „Eu sunt cine sunt, ºi nu sunt altcineva.“Asta înseamnã înþelepciunea, acceptarea totalã, adicãrespectul absolut faþã de ceea ce suntem, pornind de lapremisa cã noi suntem adevãrul. Poate cã ceea ce spuneu nu este adevãrat, dar eu sunt adevãrul, ºi la fel eºti ºi tu.

Noi suntem vii, existãm, dar cine suntem noi? Nimeninu ºtie. Tot ce ºtim noi este ceea ce credem cã suntem,ceea ce am învãþat cã suntem, ceea ce ni s-a spus cãsuntem, ceea ce pretindem cã suntem, felul în care amdori sã fim percepuþi de ceilalþi oameni. Toate acestea nise pot pãrea adevãrate, dar nu sunt. Tot ce afirmãm noi înlegãturã cu noi înºine sunt simple cuvinte, iar acestea suntîntotdeauna distorsionate de convingerile noastre.

Atunci când ajungem sã ne percepem dincolo decunoaºterea acumulatã, singurul lucru pe care îl simþimeste: eu sunt. Eu sunt cel ce sunt. Noi suntem cei caresuntem, iar la baza acestei percepþii stã acceptarea totalãde sine. Numai cei care se acceptã în totalitate aºa cumsunt se pot bucura pe deplin de viaþa lor, fãrã sã se judecesinguri, fãrã sã se critice, fãrã vinovãþie, ruºine ºi remuºcãri.

Atunci când renunþãm la simboluri, singurul lucrucare rãmâne este adevãrul gol-goluþ, nimic altceva. Noinu mai simþim nevoia sã ºtim cine suntem, iar aceastãrevelaþie este copleºitoare! Nu mai simþim nevoia sã

162


pretindem cã suntem altcineva decât suntem. Putem ficomplet autentici. De aceea, putem transmite un mesaj,iar acest mesaj este adevãratul nostru eu. Mesajul esteprezenþa noastrã, aceeaºi prezenþã pe care o simþim atuncicând ni se naºte primul nostru copil ºi când îl luãm înbraþe. În astfel de momente, putem simþi prezenþaDivinitãþii în braþele noastre dincolo de cuvinte, adicã fãrãniciun fel de înþelegere.

Toþi nou-nãscuþii au aceeaºi prezenþã. Ei sunt una cuDumnezeu, cu infinitatea. Sunt întrupãri angelice, iar noisuntem programaþi sã reacþionãm în prezenþa lor. Chiardacã nu spun niciun cuvânt, prezenþa copiilor spune totul.Ea este suficientã pentru a trezi în noi nevoia de a-i proteja,de a le dãrui. Dacã sunt propriii noºtri copii, acest instincteste încã ºi mai puternic, iar prezenþa pe care o simþimeste de-a dreptul incredibilã. Ea trezeºte în noi sentimentulgenerozitãþii, iar noi începem sã îi dãruim orice copiluluifãrã a-i cere nimic în schimb, cel puþin pânã când maicreºte, iar aceastã prezenþã divinã pare sã se estompeze.

Atunci când ne-am nãscut, prezenþa noastrã a fostsuficientã pentru a trezi instinctul celor din jur de a neoferi atenþia lor, de a ne proteja ºi de a ne împlini toatenevoile. Aceastã prezenþã nu a dispãrut complet din fiinþanoastrã, dar a fost reprimatã foarte multã vreme. Noi încãmai dispunem de ea. Pentru a o simþi din nou, tot ce trebuiesã facem este sã devenim pe deplin conºtienþi, sã nepercepem creaþia dintr-o perspectivã complet diferitã, în

163


care totul devine foarte simplu. Atunci când nu suntemconºtienþi, totul pare ilogic, noi suntem copleºiþi de teamãºi devenim posedaþi de mitote.

Al cincilea legãmânt reprezintã un element importantîn procesul de redescoperire de sine, întrucât se foloseºtede puterea îndoielii pentru a rupe toate vrãjile care ne-auhipnotizat pânã acum. Intenþia de a ne folosi magia pentrua redescoperi prezenþa pierdutã cu foarte mult timp înurmã este foarte puternicã. Atunci când atenþia noastrãnu mai este focalizatã în totalitate asupra poveºtii pe carene-o spunem, noi putem vedea adevãrul; putem simþi ceeste real. Atunci când nu mai suntem posedaþi desimboluri, noi ne regãsim automat prezenþa pe care amavut-o atunci când ne-am nãscut, iar oamenii din jurreacþioneazã emoþional la aceastã prezenþã. Le putem oferiastfel singurul lucru de care dispunem cu adevãrat,prezenþa noastrã, iar impactul acesteia va fi uluitor. Acestlucru nu se poate întâmpla însã decât dacã suntem absolutautentici.

Imagineazã-þi cum ar fi sã redevii aºa cum erai înprimele luni de viaþã, înainte de a înþelege semnificaþiasimbolurilor ºi înainte ca mintea ta sã devinã posedatã decunoaºtere. Atunci când îþi vei redobândi prezenþa, tu veideveni la fel ca o floare, la fel ca vântul, ca oceanul, casoarele sau ca lumina. Vei fi tu, pur ºi simplu. Nu vei maisimþi nevoia sã te justifici în vreun fel. De altfel, nici nuexistã ceva de justificat sau de crezut. Tu te afli aici pentru

164


a exista, fãrã niciun alt motiv. Singura ta menire este sã tebucuri de viaþã ºi sã fii fericit. Singurul lucru pe care trebuiesã îl faci în acest scop este sã fii tu însuþi, sã fii autentic, sãfii o prezenþã absolutã, sã fii una cu fericirea, cu iubirea,cu bucuria. Asta înseamnã înþelepciunea: sã fii tu însuþi.

Oamenii care nu au atins încã înþelepciunea continuãsã caute perfecþiunea. Ei continuã sã îl caute pe Dumnezeuºi sã caute Paradisul, fãrã sã-ºi dea seama cã acestea seaflã deja în interiorul lor, chiar în momentul de faþã. Totulse aflã în interiorul lor. Tu nu trebuie sã cauþi raiul, întrucâtacesta se aflã deja în interiorul tãu. Nu trebuie sã cauþifericirea, întrucât aceasta este esenþa ta. Nu trebuie sã cauþiadevãrul, pentru cã eºti una cu el. Nu trebuie sã cauþiperfecþiunea, întrucât aceasta reprezintã o iluzie. Nutrebuie sã te cauþi pe tine însuþi, întrucât nu te-ai despãrþitniciodatã de tine. Nu trebuie sã îl cauþi pe Dumnezeu,cãci între tine ºi El nu existã nicio diferenþã. Dumnezeu teînsoþeºte întotdeauna. Dacã nu îl vezi pretutindeni, acestlucru se datoreazã faptului cã atenþia ta este focalizatãasupra tuturor zeilor în care ai ajuns sã crezi.

Prezenþa infinitului existã pretutindeni, dar dacã teafli în întuneric, tu nu poþi vedea ce se aflã în faþa ta.Singurul lucru pe care îl poþi vedea este cunoaºterea ta.Tu îþi creezi povestea þinând cont de acest vis, iar atuncicând cunoaºterea nu îþi poate explica ce se întâmplã înviaþa ta, te simþi ameninþat. Tu nu ºtii decât ceea ce doreºtisã ºtii, iar tot ceea ce îþi pune în pericol cunoaºterea te

165


face sã te simþi nesigur. Va veni însã un moment în carevei înþelege cã aceastã cunoaºtere nu este altceva decâtdescrierea unui vis.

Esenþa ta este incognoscibilã. Tu te afli aici doarpentru a exista în acest moment, în acest vis. Fiinþa nuare nimic de-a face cu cunoaºterea sau cu înþelegerea.Pentru a o simþi, nu trebuie sã înþelegi sau sã înveþi ceva,ci dimpotrivã, sã te dezveþi, pânã când vei ajunge laconcluzia cã nu mai ºtii nimic. Tu nu poþi cunoaºte decâtceea ce crezi, ceea ce ai învãþat, dar mai devreme sau maitârziu îþi dai seama cã aceste lucruri nu sunt adevãrate.Dupã o viaþã întreagã de cãutãri, Socrate, unul din ceimai mari filozofi ai tuturor timpurilor, a ajuns la concluzia:„Cât despre mine, tot ce ºtiu sigur este cã nu ºtiu nimic.“

167

1111122222

CUM POÞI DEVENI UN CLARCUM POÞI DEVENI UN CLARCUM POÞI DEVENI UN CLARCUM POÞI DEVENI UN CLARCUM POÞI DEVENI UN CLARVVVVVÃZÃÃZÃÃZÃÃZÃÃZÃTTTTTOROROROROR

O nouã perO nouã perO nouã perO nouã perO nouã perssssspectivãpectivãpectivãpectivãpectivã

Acum 2.000 de ani, un mare maestru a spus: „Veþi cunoaºte adevãrul, ºi adevãrul vã va elibera.“

Ei bine, acum ai aflat cã singurul adevãr este ceea ce eºti.Pasul urmãtor constã în a vedea acest adevãr, în a vedeacine eºti. Numai atunci te vei simþi eliberat. Eliberat de ce?De toate distorsiunile cunoaºterii tale, de toate drameleemoþionale care reprezintã consecinþa vieþii trãite înminciunã. Atunci când adevãrul te va elibera, existenþa tanu va mai fi guvernatã de simboluri. Nu vei mai fi interesatatunci de bine ºi de rãu, de corectitudine ºi incorectitudine,de tinereþe ºi bãtrâneþe, de frumuseþe ºi urâþenie. La urmaurmelor, acestea nu sunt altceva decât simboluri.

168


Tu nu vei ºtii cã eºti complet eliberat decât atuncicând nu vei mai simþi nevoia sã fii altcineva decât eºti.Aceastã stare de libertate este extrem de profundã ºi estedarul suprem pe care þi-l poþi oferi: libertatea de a fi tuînsuþi.

Imagineazã-þi cum ar fi sã trãieºti fãrã teamã, fãrãjudecãþi critice, fãrã vinovãþie, fãrã acuzaþii ºi fãrã ruºine.Imagineazã-þi cum ar fi sã îþi trãieºti viaþa fãrã a încercatot timpul sã le faci pe plac celor din jurul tãu, fãrã sã þiicont nici mãcar de propriul tãu punct de vedere, de propriata Carte a Legii. Imagineazã-þi cât de diferitã ar fi lumea tadacã ai trãi într-o stare permanentã de recunoºtinþã, deiubire, de loialitate ºi de dreptate. Imagineazã-þi cât deprofundã ar fi fuziunea cu trupul tãu dacã i-ai fi completloial, complet recunoscãtor, ºi dacã l-ai trata în mod drept.Imagineazã-þi cum ar fi sã fii tu însuþi, fãrã a încerca sãmai convingi vreodatã pe cineva de ceva. Imagineazã-þicum ar fi sã te simþi tot timpul fericit ºi sã trãieºti într-unParadis terestru, cãci acest Paradis eºti chiar tu. Imagi-neazã-þi cum ar fi sã trãieºti în aceastã stare de libertate.Da, adevãrul te va elibera, dar mai întâi de toate trebuie sãvezi adevãrul.

Contemplã-þi cu luciditate povestea vieþii, pentru avedea dacã ea reprezintã sau nu adevãrul. Fii martorul aceea ce este, fãrã judecãþi critice, pornind de la premisacã tot ceea ce creezi este deja perfect. Contemplã-þi mediul,cadrul visului tãu, lumea care te înconjoarã. Contemplã-þi

169

Cum poþi deveni un clarvãzãtor

convingerile ºi felul în care se reflectã ele în povestea vieþiitale. Contemplã mecanismul prin care atenþia ta genereazãun întreg vis. Atunci când spun: „Contemplã“, eu nu vreausã spun sã te gândeºti la toate aceste lucruri, ci sã le vezi,iar vederea nu are nimic de-a face cu gândirea. Estepovestea ta adevãratã?

Dacã nu este, cel puþin ºtii cã nu mai trebuie sã ocrezi. În loc sã crezi în ea, mai bine învaþã sã o vezi. Tudistorsionezi tot ceea ce crezi în funcþie de convingeriletale, de cunoaºterea ta. Dacã vei renunþa la cunoaºtere ºidacã vei transcende simbolurile, la un moment dat veideveni un clarvãzãtor. Un clarvãzãtor este un visãtor careîºi controleazã perfect visul ºi care a învãþat sã vadã. Tueºti deopotrivã un artist, un visãtor, un mesager ºi unclarvãzãtor. Personal, prefer numele de artist, întrucâtpornesc de la premisa cã întreaga ta creaþie este ocapodoperã artisticã.

Aceasta este ºansa ta de a-þi vedea propria creaþie,de a vedea ce este, adicã adevãrul. Mai întâi de toate, tutrebuie sã renunþi însã la tot ce nu este adevãrat, la toatesuperstiþiile ºi la toate minciunile. Dacã vei fi dispus sãaccepþi adevãrul, va trebui sã admiþi cã povestea ta este înîntregime falsã. La nivel intelectual, tu ºtii deja cã aceastãpoveste nu este adevãratã. Tot ce îþi mai trebuie este curajulde a renunþa la ea, la trecutul tãu, pornind de la premisacã tu nu eºti una cu aceastã poveste. Atunci când nu vei

170


mai crede în toate minciunile pe care þi le repeþi de atâtatimp, vei descoperi cã oricât de dureros ar fi, adevãruleste de un milion de ori mai bun decât credinþa în minciuni.

În orice roman, în orice film ºi în orice dramã realã,punctul culminant este momentul adevãrului. Înainteaacestui moment apoteotic, drama nu face decât sã seacumuleze continuu. Tensiunea continuã sã creascã, pânãcând adevãrul revelat mãturã toate minciunile din calealui. În momentele de crizã, minciunile nu pot supravieþuiprezenþei adevãrului ºi dispar. Odatã cu ele, dispar ºitensiunile. Pacea este reinstauratã, iar noi ne simþim uºuraþicã drama s-a terminat.

Desigur, atunci când adevãrul apare în propria tapoveste de viaþã, minciunile în care crezi se simt amenin-þate. Teama pune stãpânire pe tine ºi tu strigi: „Ajutor!Întreaga structurã a vieþii mele, toate lucrurile în care amcrezut pânã acum, se destramã! Cum mã voi descurcafãrã toate minciunile mele? Dacã nu voi mai crede în nimic,dacã nu voi mai avea nimic de criticat ºi de bârfit, nu voi maiavea nimic de spus!“ Exact! Despre asta vorbeam ºi eu.

Mulþi oameni mã întreabã: „Dacã nu voi mai credeîn aceste simboluri ºi dacã nu îmi voi mai investi credinþaîn ele, cum voi mai putea comunica cu ceilalþi oameni?Cum voi putea supravieþui fãrã fundamentul cunoaºteriimele?“ Puterea îndoielii funcþioneazã în mintea lor,devenind din ce în ce mai mare.

171


Dacã îþi vei reaminti de cel care ai fost înainte de aînvãþa sã vorbeºti, când erai la fel ca celelalte animale, veiconstata cã la acea vreme puteai comunica fãrã cuvinte,fãrã a-þi folosi intelectul. Aminteºte-þi de cel care ai fost cumult timp în urmã, înainte de a învãþa sã vorbeºti, cânderai tu însuþi, cel autentic, ºi experimenteazã astfel adevãrul.Pãtrunde direct în inima ta ºi cautã acolo adevãrul caretranscende cuvintele, sinele tãu real. Dacã l-ai gãsit, adu-lla suprafaþa fiinþei tale, cu toatã puterea.

Punctul culminant al cãlãtoriei cãtre esenþa ta esteacela în care te percepi în totalitate prin ochii adevãrului.Atunci când îþi vei putea vedea sinele autentic, te asigurcã îþi va plãcea ceea ce vei vedea. Vei sesiza atunci mãreþiaprezenþei tale, frumuseþea ei minunatã, perfecþiunea ta,iar aceastã imagine îþi va spulbera complet orice îndoialãpe care ceilalþi au sãdit-o în mintea ta. Vei vedea atunci cãeºti o fiinþã de luminã, cã eºti una cu viaþa. Dacã îþi veiaccepta propria divinitate, vei deveni o reflectare mai bunãa vieþii.

Tu te afli aici pentru a te bucura de viaþã, nu pentru asuferi din cauza dramei provocate de importanþa personalãpe care þi-o dai. Aceastã dramã nu are nimic de-a face cutine, cel real, cu prezenþa ta. Tu te afli aici pentru a fi unvisãtor, un artist, un clarvãzãtor, dar nu poþi deveni unclarvãzãtor atât timp cât nu îþi priveºti decât propriapoveste, propriile rãni, propria victimizare. Dacã încã te

172


mai focalizezi asupra rãnilor pe care þi le-a provocat mamaacum 30 de ani, ori partenerul tãu de viaþã, sau orice alterou secundar din povestea ta, înseamnã cã nu priveºtiadevãrul în faþã. Atât timp cât îþi vei focaliza atenþia asupraacestor drame existenþiale, dialogul cu tine va fi similar cua vorbi cu un perete. Îþi sunã cunoscut?

Înainte de a deveni un clarvãzãtor, tu eºti foartedeparte de adevãrata simplitate a vieþii ºi crezi cã ºtii totul.Ai nenumãrate opinii ferme, pe care încerci sã le impuituturor. Din perspectiva clarvãzãtorului, realitatea seschimbã. Un clarvãzãtor vede cu uºurinþã ce pretind cãsunt oamenii, ce manifestã ei ºi cine cred ei cã sunt. El ºtiecã aceste roluri nu au nimic de-a face cu adevãrul. Cepretind oamenii cã sunt? Tu nu ai de unde sã ºtii, întrucâtnu poþi citi în mintea eroilor secundari din povestea ta.De-abia dacã poþi afla cine pretinzi cã eºti tu. Dincolo deaceste roluri se ascund însã oameni reali, pe care esteimposibil sã nu îi iubeºti. Ca ºi tine, ei provin din infinitate.Omul real nu are nimic de-a face cu simbolurile pe care ile susurã la ureche vocea cunoaºterii sale. El nu are nimicde-a face cu povestea vieþii sale.

Atunci când devii un clarvãzãtor, ceea ce poþi vedeaeste realitatea de dincolo de poveste. Îi înþelegi pe oamenichiar dacã ei înºiºi nu se înþeleg pe sine. Desigur, ei nu teînþeleg, ºi nici nu au cum, cãci nu dispun încã de nivelultãu de conºtiinþã. De aceea, ei nu ºtiu de ce acþioneazã

173


aºa cum o fac. Nu au nicio idee; doar supravieþuiesc.Nimeni nu îi obligã sã îi creadã pe cei din jurul lor, dar eiîi cred totuºi. În schimb, nu au niciun pic de încredere înei înºiºi. Nu au nicio idee cât de mãreþi sunt de fapt.Singurul lucru pe care îl vãd ei este cunoaºterea lor, careîi înconjoarã de pretutindeni, ca o perdea de fum.Imagineazã-þi cum ar fi sã fii singurul om treaz într-ocamerã înþesatã de oameni beþi criþã. Ce ai putea discutacu aceºti oameni? Cum i-ai putea crede? Orice þi-ar spuneei, tu ºtii din start cã acesta nu este adevãrul, întrucâtcândva te-ai îmbãtat ºi tu, iar atunci nu spuneai niciodatãadevãrul.

Luciditatea îþi permite sã îþi dai seama cu uºurinþãcum s-au pregãtit minþile lor sã devinã ceea ce au ajuns sãfie. Pe de altã parte, simplul fapt cã eºti mai lucid ca ei nuînseamnã automat cã eºti ºi mai bun. Luciditatea nu teface cu nimic superior altora, nici mai inteligent. Ea nuare nimic de-a face cu inteligenþa. ªtiind perfect acest lucru,tu îþi pãstrezi smerenia. Pur ºi simplu, nu-þi pasã. Existãînsã douã modalitãþi de a „nu-þi pãsa“. Una le aparþinevictimelor din cadrul visului primei atenþii, dar aceastareprezintã o minciunã, întrucât tuturor victimelor le pasã.Ele se simt foarte rãnite. Rãnile lor emoþionale sunt plinede otravã, iar replica: „Nu-mi pasã“ nu reprezintã altcevaîn cazul lor decât un mecanism de autoapãrare. Sigur cãle pasã, ºi sigur cã tu nu le vei crede niciodatã atunci cândîþi vor spune cã nu le pasã.

174


Dacã vei deveni un clarvãzãtor, oamenii þi se vor pãreaextrem de previzibili. Îþi vei da seama cu uºurinþã cã toþioamenii din visul victimei sunt posedaþi de eroul principaldin povestea lor. Acesta reprezintã singurul lor punct devedere. Modul în care privesc ei viaþa este foarte îngust,deoarece convingerile lor acþioneazã ca o oglindã care nule aratã decât lucrurile în care cred ºi care nu suntadevãrate. Aceºti oameni proiecteazã asupra ta lucrurileîn care cred, dar tu nu mai interpretezi la modul personalaceste proiecþii, întrucât ºtii din start cã ele nu suntadevãrate. Îþi dai imediat seama cã proiecþiile lor asuprata reflectã de fapt ceea ce cred despre ei înºiºi, ºi ºtii acestlucru pentru cã a existat o vreme când ºi tu fãceai la fel.

Dacã vei deveni un clarvãzãtor, vei vedea tot ce îºifac singuri ceilalþi artiºti, dar perspectiva ta va fi completimpersonalã. Procesul de dezvãþare te-a condus într-o zonãîn care din povestea ta au dispãrut judecãtorul ºi victima.Tu ºtii în continuare cã povestea ta este creatã de tine, daro priveºti de parcã i s-ar întâmpla altcuiva. Priveºti în modsimilar toate poveºtile oamenilor, toate simbolurile lor, fãrãca acestea sã te mai afecteze în vreun fel. Nimic nu te maipoate ofensa, cãci ai devenit complet imun. Le vezi feþelecelorlalþi, îi iubeºti, dar eºti conºtient cã ceea ce trãiesc einu aparþine visului tãu, ci viselor personale pe care ºi lecreeazã singuri. Eºti detaºat, dar le respecþi oamenilorvisele, cãci acestea reprezintã creaþia lor.

175


Cuvântul respect este extrem de frumos ºi reprezintãunul dintre cele mai importante simboluri pe care le putemînþelege. Imagineazã-þi cã nu ai mai auzit niciodatã pânãacum acest cuvânt, cã l-am inventat împreunã ºi cã nepropunem sã îi stabilim semnificaþia. La fel ca în cazuloricãrui alt simbol, noi trebuie sã vedem dacã ne vom puteafolosi sau nu de acesta. La fel ca numeroase alte simboluri,respectul începe întotdeauna cu noi înºine, dupã caretrebuie proiectat asupra celor din jur ºi asupra întregiicreaþii. Dacã nu ne respectãm pe noi înºine, cum i-amputea respecta pe alþii?

Atunci când te respecþi pe tine însuþi, tu te accepþiexact aºa cum eºti. La fel, atunci când îi respecþi pe alþii,tu îi accepþi exact aºa cum sunt. Atunci când respecþi totce existã în naturã – animalele, oceanele, atmosfera,Pãmântul – tu accepþi întreaga creaþie exact aºa cum este.Atunci când ajungem în aceastã lume, totul a fost dejacreat. Lumea exterioarã nu mai depinde de noi. Ea estedeja creatã, aºa cã meritã sã o respectãm. Am putea-ooare face mai bunã? Poate, dar îmi vine greu sã cred.Respectul se referã la acceptarea deplinã a tuturorlucrurilor care existã, exact aºa cum sunt, nu aºa cum ne-amdori noi sã fie. Aceasta este una din semnificaþiile celemai importante ale cuvântului respect.

Atunci când te accepþi pe tine exact aºa cum eºti, tunu mai emiþi judecãþi critice împotriva ta. Atunci când

176


accepþi tot ceea ce existã exact aºa cum este, nu mai emiþijudecãþi critice nici la adresa celorlalþi. În acest moment,se întâmplã ceva incredibil: îþi gãseºti pacea interioarã.Nu te mai simþi în conflict cu tine însuþi sau cu ceilalþi.Toate conflictele care existã în lumea oamenilor sedatoreazã lipsei de respect. Toate rãzboaiele se datoreazãincapacitãþii noastre de a le respecta celorlalþi artiºti modulde viaþã. În loc sã le respectãm drepturile, noi încercãm sãle impunem propriile noastre convingeri. De aceea, în locde pace, avem parte de rãzboi.

Respectul este ca un hotar. El merge mânã în mânãcu drepturile noastre. Orice fiinþã care existã în Universare propriile sale drepturi. Noi trãim într-o lume pe care oîmpãrtãºim cu milioane de alte fiinþe, iar respectul estesingura cale prin care putem trãi cu toþii în armonie, paceºi iubire.

În cadrul visului celei de-a doua atenþii, noi începemsã ne creãm Paradisul personal, iar atunci când intrãm învisul celei de-a treia atenþii, viaþa noastrã chiar devine acestParadis. Paradisul este o împãrãþie în care noi suntem ceicare domnim. Eu trãiesc în propriul meu regat, iar acestaeste un Paradis, dar nu a fost întotdeauna aºa. El nu adevenit un Paradis decât în momentul în care am renunþatsã mai judec pe cineva (începând cu mine însumi) ºi încare am învãþat sã respect regatul celor din jurul meu. Alcincilea legãmânt se referã de asemenea la respect, întrucât

177


noi nu îi putem respecta pe ceilalþi artiºti decât atunci cândle ascultãm povestea. În loc sã încercãm sã îi ajutãm sã ºi-oscrie aºa cum am dori, noi le permitem sã ºi-o scrie aºacum doresc ei.

Eu nu voi scrie niciodatã despre povestea ta, la felcum nu voi permite niciodatã ca altcineva sã îmi scriepropria poveste. Eu îþi respect mintea, visul, creaþia.Respect tot ceea ce crezi. Te respect prin faptul cã nu îþispun cum sã îþi trãieºti viaþa, cum sã te îmbraci, cum sãmergi, cum sã vorbeºti ºi cum sã faci orice altceva în regatultãu. Dacã aº încerca sã te controlez în vreun fel, ar însemnacã nu vã respect pe tine ºi regatul tãu, iar între regatelenoastre s-ar declanºa rãzboiul. Prin însãºi intenþia de a tecontrola, eu mi-aº pierde propria libertate. Libertatea meaconstã inclusiv în a te lãsa pe tine sã fii cel care eºti, aºacum doreºti, fãrã a interfera în vreun fel. Nu este menireamea sã îþi schimb þie realitatea virtualã în care trãieºti.Singura mea menire constã în a mã transforma pe mineînsumi.

Tu eºti regele sau regina propriului tãu regat. Acestareprezintã creaþia ta, locul în care trãieºti, ºi îþi aparþineîntru totul. Tu visezi la regatul tãu ºi acesta îþi poate asigurafericirea absolutã. Cum? Simplu. Mai întâi de toate, trebuiesã înveþi sã îþi respecþi propriul regat. În caz contrar, el seva transforma în scurt timp într-un iad. În al doilea rând,trebuie sã nu le mai îngãdui celor din jur sã îþi trateze fãrã

178


respect acest regat. Exclude-i din regatul tãu pe cei care îltrateazã fãrã respect. La urma urmelor, este regatul tãu,viaþa ta. Tu ai tot dreptul din lume sã îþi trãieºti viaþa aºacum doreºti, în felul tãu, ºi te asigur cã nu existã vreomanierã greºitã de a-þi trãi viaþa. Orice aºa-zisã manierãgreºitã de a trãi reprezintã o simplã judecatã pe care þi-ocreezi singur.

Atunci când vei obþine victoria în rãzboiul tãupersonal, tu nu vei mai judeca pe nimeni, iar judecãþilecelorlalþi oameni nu te vor mai afecta. Desigur, vei continuasã faci greºeli, la fel ca toþi oamenii, dar justiþia din minteata va fi perfectã. Nu vei plãti pentru aceste greºeli decât osingurã datã. Chiar ºi aceastã pedeapsã va fi uºoarã, cãcitu eºti cel care þi-o dai, iar acum te iubeºti necondiþionatpe tine însuþi.

Poate cã aceste cuvinte vor trezi o reacþie la nivelulvocii care trãieºte în mintea ta. Poate cã aceastã voce vaîncepe sã viseze la o schimbare, la renunþarea la tiranie, lajudecatã ºi la pedeapsã. Poate cã ziua ultimei judecãþi estefoarte aproape de tine. De fapt, acest lucru depinde numaide tine. Dacã îþi poþi convinge tiranul interior sã nu te maijudece, în scurt timp totul se va schimba în viaþa ta.

Imagineazã-þi cã în loc sã îþi fie adversar, tiranul s-artransforma în aliatul tãu, ºi cã în loc sã creeze tot timpuldrame în viaþa ta, te-ar ajuta sã îþi regãseºti pacea interioarã.Atunci când tiranul interior se transformã într-un aliat, elnu se mai întoarce niciodatã împotriva ta ºi nu mai

179


încearcã sã te saboteze niciodatã. Dimpotrivã, te ajutã sãîþi creezi viaþa pe care þi-o doreºti. În acest caz, minteadevine un instrument atotputernic al spiritului ºi principalulsãu aliat. Rezultatul este un vis complet diferit: visulParadisului personal.

În cadrul visului Paradisului, tu te abandonezi întotalitate în faþa vieþii, ºtiind cã totul este perfect aºa cumeste. Dat fiind cã accepþi tot ceea ce existã, tu nu îþi maifaci niciun fel de griji. Viaþa ta devine palpitantã, întrucâtteama dispare complet. Tu ºtii cã faci exact ce trebuie sãfaci ºi cã tot ce s-a întâmplat în trecut a fost menit sã seîntâmple. Chiar ºi cele mai cumplite greºeli din trecutultãu au fost menite sã se întâmple, conducându-te la o maimare luciditate. Chiar ºi cele mai cumplite evenimente carecontinuã sã þi se întâmple sunt menite sã se întâmple,conducându-te cãtre o ºi mai mare maturizare spiritualã.

De fapt, care este cel mai cumplit lucru care ni sepoate întâmpla? Moartea? La urma urmelor, cu toþii vommuri, ºi nimeni nu poate împiedica acest proces. Pânãatunci, avem de ales: putem fie sã ne bucurãm de viaþanoastrã actualã, fie sã îi opunem rezistenþã ºi sã suferim.Orice rezistenþã opusã vieþii este inutilã. Noi suntemprogramaþi sã fim cei care suntem ºi nu putem fi altfel.Ce-i drept, în interiorul realitãþii noastre virtuale, noi neputem opune acestei programãri, ºi astfel apar obstacoleleºi rezistenþa. Orice luptã reprezintã o formã de rezistenþã,ºi nu poate conduce decât la suferinþã.

180


Atunci când te abandonezi în totalitate în faþa vieþii,totul se schimbã ca prin magie. Tu te abandonezi practicîn faþa acelei forþe care se manifestã prin corpul ºi prinmintea ta, iar aceastã perspectivã este fundamental diferitã.De fapt, este un mod de viaþã în sine, în care eºti una cuviaþa. Acest lucru te face fericit, întrucât fiind una cu viaþa,eºti implicit una cu adevãrul. De aceea, te simþi fericitoriunde te-ai afla ºi orice ai face. Te bucuri de viaþã chiarºi atunci când te simþi plictisit. Te simþi liber, iar aceastaeste libertatea maestrului visãtor care nu mai este delocataºat de visul sãu. Îþi focalizezi atenþia asupra visului tãu,dar poþi ieºi din el oricând doreºti. Visul exterior încearcãsã îþi capteze în permanenþã atenþia, iar tu i-o acorzi, darnumai dacã ºi atunci când doreºti acest lucru. Îþi poþischimba visul oricând doreºti, luând-o din nou de laînceput.

În orice clipã, tu poþi opta pentru realitatea pe caredoreºti sã o pãstrezi ºi pentru cea la care doreºti sã renunþi.În acest scop, nu mai ai nevoie de cuvinte, de o povestepersonalã (deºi, dacã doreºti, o poþi crea). Nu mai acuziacum întreaga lume pentru ceea ce þi se întâmplã înpovestea ta, ci îþi asumi responsabilitatea. La urma urmelor,tu eºti artistul. De aceea, îþi poþi schimba povestea vieþiipersonale ori de câte ori doreºti acest lucru. Poþi fi bogatsau sãrac, dupã cum doreºti. Poþi fi faimos sau nu. Dealtfel, aceste lucruri nici nu conteazã prea mult. Personal,a fi faimos într-o lume a întunericului nu mi se pare un

181


ideal demn de urmat, la fel cum nu m-ar atrage niciodatãideea de a fi un conducãtor al iadului. Oricum, alegerea îþiaparþine. Dacã îþi asumi responsabilitatea pentru propriata creaþie, tu poþi crea orice îþi doreºti. Îþi poþi rescrieoricând povestea vieþii. Îþi poþi recrea propriul vis. Dacã tevei decide sã îþi creezi o lume plinã de iubire, tu vei puteatransforma toate dramele din viaþa ta în comedii romanticecu cel mai minunat happy end.

Poate cã nu þi-ai terminat povestea, ºi cine ºtie când ovei termina. De altfel, nici acest lucru nu conteazã. Într-adevãr,nu conteazã chiar atât de mult ceea ce doreºti sã faci cuviaþa ta. Cât despre ceea ce doresc sã facã ceilalþi cu viaþalor, aceasta nu este treaba ta. Practic, nimic nu este foarteimportant, mai puþin un singur lucru: viaþa însãºi, sauintenþia, sau Creatorul. Creaþia este mai puþin importantã,întrucât oricum se schimbã zilnic, clipã de clipã, generaþiedupã generaþie. În schimb, viaþa este eternã. Visul tãuactual nu va exista decât atât timp cât vei rãmâne în acestcorp. Când vei pleca din el, tu nu vei lua cu tine nimic dince ai fãcut în aceastã lume, pentru cã nu ai nevoie denimic. Nu ai avut ºi nu vei avea niciodatã.

Asta nu înseamnã însã cã nu vei mai crea încontinuare. Tu vei continua sã creezi, pentru cã aceastaeste natura ta. Indiferent unde te-ai afla, tu te afli întot-deauna în plin proces creator. Îþi vei exprima întotdeaunapropria creativitate. Tu te-ai nãscut ca sã fii un artist, iararta ta este expresia spiritului tãu, a forþei care te face sã

182


fii cel care eºti. Tu ºtii cât de puternic eºti, iar aceastã putereeste absolut realã. ªtii de asemenea tot ce ai învãþat, daraceastã cunoaºtere nu este realã.

Adevãrul se aflã chiar în faþa ta. A experimenta viaþaînseamnã a experimenta adevãrul. Atunci când veziadevãrul, întreaga lume se schimbã. Menirea realã a vieþiiconstã în a deveni una cu adevãrul, întrucât acesta esteadevãratul tãu sine. Ceea ce nu este adevãrat nu conteazã.Singurele lucruri care conteazã sunt dorinþa ta de acunoaºte adevãrul ºi iubirea ta faþã de acesta.

183

1111133333

CELE TREI LIMBACELE TREI LIMBACELE TREI LIMBACELE TREI LIMBACELE TREI LIMBAJEJEJEJEJE

Ce fCe fCe fCe fCe fel de mesager eºti?el de mesager eºti?el de mesager eºti?el de mesager eºti?el de mesager eºti?

Al cincilea legãmânt descrie cea mai avansatã învãþãturã a toltecilor, întrucât ne pregãteºte sã

ne întoarcem la adevãrata noastrã esenþã, aceea demesageri ai adevãrului. Ori de câte ori vorbim, noitransmitem un mesaj, iar dacã nu transmitem adevãrul,acest lucru se datoreazã faptului cã nu suntem conºtienþide esenþa noastrã. Cele Patru Legãminte ne-au ajutat sãredescoperim luciditatea ºi conºtiinþa de sine, sã devenimconºtienþi de puterea cuvântului nostru, dar adevãratulscop al vieþii este al cincilea legãmânt, singurul care nepoate conduce dincolo de simboluri ºi care ne poatedetermina sã ne asumãm responsabilitatea pentru

184


cuvintele noastre. Al cincilea legãmânt ne ajutã sã nerecuperãm puterea credinþei pe care am investit-o însimboluri. Atunci când vom transcende aceste simboluri,puterea noastrã va deveni incredibilã, întrucât va fi putereaartistului creator, a vieþii, a sinelui nostru real.

Al cincilea legãmânt serveºte pentru pregãtireamesagerilor sau a îngerilor, dupã cum îmi place sã onumesc, întrucât se referã la pregãtirea mesagerilor careºtiu cã au un mesaj de transmis. Cuvântul înger derivã dinlimba greacã ºi înseamnã „mesager“. Îngerii chiar existã,dar nu au nimic de-a face cu creaturile înaripate alereligiilor. Noi suntem cu toþii mesageri, sau îngeri, chiardacã nu avem aripi. Îngerii de care vorbesc religiile suntdoar un simbol, iar aripile lor se referã la faptul cã potzbura.

Într-adevãr, îngerii zboarã ºi îºi transmit mesajele, daradevãratul lor mesaj este viaþa sau adevãrul. Din pãcate,noi trãim într-o lume în care predominã foarte multemesaje neadevãrate, care nu au nimic de-a face cu viaþa.Lumea noastrã este populatã cu miliarde de mesageri,din care unii sunt înzestraþi cu conºtiinþã de sine, iar alþiinu. În mod evident, marea majoritate nu sunt înzestraþicu aceastã conºtiinþã. Ei sunt programaþi sã transmitã unmesaj, dar nu ºtiu acest lucru. Cei mai mulþi dintre oameniide pe Pãmânt nu au habar cã simbolurile sunt propria lorcreaþie. Ei nu ºtiu de unde vine puterea simbolurilor, iaracestea din urmã au un control total asupra lor.

185

Cele trei limbaje

Ce fel de mesageri sunt ei? Rãspunsul este evident,iar consecinþele le putem vedea chiar în aceastã lume. Estesuficient sã privim în jur pentru a vedea ce fel de mesagerisunt aceºti oameni. În acest context, al cincilea legãmântdevine chiar mai important. Fii sceptic, dar învaþã sãasculþi. Ce îi diferenþiazã pe aceºti mesageri? Conºtiinþade sine. Acesta este scopul procesului de pregãtire amesagerilor. El ne ajutã sã devenim conºtienþi de tipul demesaj pe care îl transmitem lumii.

Din perspectiva toltecã, nu existã decât trei modalitãþide a transmite un mesaj, sau numai trei limbaje reale careexistã în lumea oamenilor: limbajul bârfei, cel al luptãto-rului ºi cel al adevãrului.

Limbajul bârfei este cel pe care îl vorbesc majoritateaoamenilor. Toatã lumea ºtie sã bârfeascã. Atunci cândvorbim acest limbaj, mesajul nostru este distorsionat. Noibârfim despre tot ceea ce ne înconjoarã, dar mai alesdespre noi înºine. Dacã ne ducem într-o altã þarã, în careoamenii vorbesc o limbã diferitã, constatãm cã nu conteazãsimbolurile pe care le folosesc. În realitate, ei vorbescacelaºi limbaj ca ºi noi, limbajul bârfei, creând ceea ce eunumesc marea mitote. În cadrul visului obiºnuit, lipsit deluciditate, marea mitote preia în totalitate controlul asupraminþii oamenilor ºi creeazã toate neînþelegerile, toateinterpretãrile distorsionate posibile ale cuvintelor.

Limbajul bârfei este limbajul victimei, al injustiþiei ºial pedepsei. Este limbajul iadului, cãci orice bârfã este

186


alcãtuitã exclusiv din minciuni. Oamenii vor continuaîntotdeauna sã bârfeascã, întrucât sunt programaþi sã facãacest lucru pânã când acelaºi program îi mânã sã setrezeascã ºi sã se transforme. În acest moment, ei se revoltãîmpotriva bârfei, iar în mintea lor se declanºeazã rãzboiuldintre adevãr ºi minciuni.

Al doilea limbaj este cel al luptãtorului. Atunci cândvorbim acest limbaj, noi rostim când adevãrul, când diferiteminciuni, în funcþie de starea noastrã de luciditate dinmomentul respectiv. Uneori noi credem în minciuni, carene conduc direct în iad, iar alteori credem în adevãr, carene conduce în rai. Ceea ce caracterizeazã acest nivel estefaptul cã noi continuãm sã credem în simboluri, acor-dându-le în continuare acestora putere asupra noastrã.În calitate de luptãtori, noi sãrim de la un vis la altul ºi netrezim când în iad, când în rai. Dupã cum îþi poþi imagina,limbajul luptãtorului este de o mie de ori mai bun decâtcel al bârfei, dar ambele limbaje corespund programuluiuman.

Cel de-al treilea limbaj este cel al adevãrului. Cei carecunosc acest limbaj aproape cã nu vorbesc. Pe acest nivelde conºtiinþã, ei ºtiu dincolo de orice îndoialã cã simbolurilepe care le folosim sunt create de noi. Ei se folosesc desimboluri ºi le acordã semnificaþie, dar numai atunci cânddoresc sã comunice cu semenii lor, caz în care se folosescde ele într-o manierã impecabilã, transmiþându-ºi mesajul,care este chiar prezenþa lor. Pe acest nivel nu mai existã

187

Cele trei limbaje

minciuni, cãci maeºtrii au atins conºtiinþa perfectã de sineºi se percep pe ei înºiºi ca fiind viaþa sau adevãrul.

Limbajul adevãrului este extrem de exclusivist ºiaparþine unei elite restrânse. Este vorbit numai de maeºtriivisãtori, adicã de cei care au obþinut un control desãvârºitasupra visului lor. În lumea maeºtrilor predominã muzica,arta ºi frumuseþea. Maeºtrii artiºti sunt întotdeauna fericiþi.Ei sunt împãcaþi ºi senini, ºi se bucurã sincer de viaþa lor.

Aceste trei modalitãþi de comunicare sunt ceea ce eunumesc limbajele 1-2-3, A-B-C ºi do-re-mi. Limbajul bârfeieste 1-2-3 deoarece este simplu de învãþat ºi este vorbit detoatã lumea. Limbajul luptãtorului este A-B-C deoareceeste vorbit de cei care se revoltã împotriva tiranieisimbolurilor. Limbajul adevãrului este do-re-mi deoareceeste vorbit numai de maeºtrii care nu mai aud altceva decâtmuzicã în mintea lor, uitând complet de mitote.

Limbajul meu preferat este do-re-mi. În mintea meapredominã întotdeauna o temã muzicalã, cãci muzicadistrage mintea, iar când mintea nu blocheazã calea, ceeace rãmâne este intenþia purã. Eu ºtiu cã muzica din minteamea nu este altceva decât un vis, dar cel puþin nu gândescºi nu îmi creez singur o poveste.

Desigur, atunci când doresc îmi pot crea o poveste,iar aceasta poate fi extrem de frumoasã. Îmi pot focalizaoricând doresc atenþia asupra simbolurilor ºi mã pot foloside acestea pentru a comunica cu ceilalþi oameni, saupentru a-i asculta. De cele mai multe ori, prefer sã le ascult

188


poveºtile oamenilor. Aceºtia îmi povestesc istorii pe carele considerã adevãrate, iar eu ºtiu cã nu sunt. Oricum, leascult, ºi ºtiu întotdeauna de unde provin ele. De multeori, vãd lucruri pe care oamenii nu le vãd. Le vãd sinelelor real, de care ei nu sunt conºtienþi. Oamenii îºi punmãºti atât de complicate încât nu mai îmi bat demult capulcu ele, pentru cã ºtiu cã adevãrul lor lãuntric este altul.Sinele lor real este prezenþa lor, care este la fel de frumoasãca orice alt lucru care existã pe acest Pãmânt.

Atunci când vezi un trandafir deschis, prezenþa luiradiantã te face sã fii fericit. Nu trebuie sã îþi spui cât defrumos este, cãci îi poþi vedea direct întreaga frumuseþe ºifarmecul de neegalat. Îl miroºi, iar trandafirul nu îþi spuneniciun cuvânt. Îi înþelegi mesajul, care este dincolo decuvinte. Dacã te duci într-o pãdure, poþi vedea cum pãsãrileîºi vorbesc, cum copacii comunicã, dar într-un alt fel delimbaj. Tot ceea ce existã în naturã comunicã, dar într-omanierã lãuntricã, ce þi se pare uimitoare. Lumea în caretrãim este plinã de mesageri. Te-ai gândit vreodatã la acestlucru?

Ai observat vreodatã cã de când ai ajuns în aceastãlume, tu ai transmis întotdeauna un mesaj? Chiar înaintede a te naºte, când mama ta ºi-a dat seama cã a rãmasînsãrcinatã, tu ai început sã îþi transmiþi deja mesajul.Pãrinþii tãi þi-au aºteptat nerãbdãtori venirea pe lume. Eiºtiau cã se petrecea un miracol, iar atunci când te-ai nãscut,tu ai început imediat sã îþi transmiþi mesajul personal, fãrã

189

Cele trei limbaje

niciun fel de cuvinte. Ei þi-au simþit prezenþa. Mama ta adat naºtere unui înger, iar mesajul tãu erai chiar tu.

Tu ai fost dintotdeauna mesajul tãu, pe care continuisã îl transmiþi inclusiv la ora actualã. Din pãcate, acestmesaj a fost distorsionat de reflexiile celorlalþi mesageri.Nu este vina lor, dupã cum nu este nici vina ta. De fapt,nu este vina nimãnui. Distorsionarea mesajului esteperfectã, pentru cã în aceastã lume nu existã altceva decâtperfecþiune. Dupã ce ai crescut, tu ai devenit conºtient,iar acum ºtii cã ai opþiunea de a transmite un mesaj diferit.Tu poþi opta pentru a reflecta mai bine viaþa, alegând unalt limbaj în care sã comunici. Mesajul tãu rãmâne acelaºi,dar îl poþi transmite mai explicit prin felul în care comunicicu tine ºi cu ceilalþi oameni.

ªi acum, doresc sã îþi pun o întrebare simplã. Aº vreasã înþelegi aceastã întrebare ºi sã nu laºi vocea din minteata sã rãspundã la ea. Lasã aceste cuvinte sã pãtrundã directîn inima ta, acolo unde le poþi simþi semnificaþia ºi intenþiadincolo de formã. Iatã în ce constã aceastã întrebare: tuce fel de mesager eºti? Nu este vorba de o judecatã. Cidoar de o sãmânþã a îndoielii pe care încerc sã o sãdesc înmintea ta. Dacã vei înþelege întrebarea, aceastã sãmânþãîþi va schimba întreaga viaþã.

Tu ce fel de mesager eºti? Ceea ce transmiþi esteadevãrul, sau o minciunã? Ceea ce percepi este adevãrul,sau o minciunã? Rãspunsul nu poate fi decât una dinaceste douã alternative. Aceasta este esenþa problemei.

190


Toate conflictele din aceastã lume, deopotrivã celelãuntrice ºi cele dintre oameni, se datoreazã transmiteriiminciunilor ºi faptului cã oamenii le cred.

Tu ce fel de mesager eºti? Eºti un mesager al bârfei ºial minciunilor? Te simþi confortabil în mijlocul acestor bârfeºi al acestor minciuni, precum ºi al dramelor care rezultãdin ele? Asta le împãrtãºeºti tu celor din jurul tãu? Asta lepredai tu copiilor tãi? Încã îþi mai învinovãþeºti pãrinþiipentru necazurile tale? Dacã da, îþi reamintesc cã aceºtiaau fãcut ce au ºtiut mai bine la vremea respectivã. Chiardacã te-au abuzat, nu a fost ceva personal împotriva ta.Comportamentul lor s-a nãscut din temerile lor, dinconvingerile lor greºite. În copilãrie, au fost ºi ei abuzaþi, ºinu au învãþat un alt tip de comportament. Este o reacþieîn lanþ. Doreºti sã devii ºi tu o verigã a acestui lanþ, saupreferi sã blochezi întregul proces?

Tu ce fel de mesager eºti? Eºti un luptãtor careoscileazã între iad ºi rai? Încã îi mai crezi pe oamenii careîþi spun cã: „Acesta este adevãrul“? Încã îþi mai crezipropriile minciuni? Ce fel de mesaj crezi cã le transmiþi tuoamenilor pe care îi iubeºti cel mai mult, dacã mesajul pecare þi-l transmiþi þie te conduce în iad? Ce fel de mesajcrezi cã le transmiþi copiilor tãi, pe care îi iubeºti atât detare? Ce fel de mesaj le transmiþi soþului sau soþiei,pãrinþilor, fraþilor, prietenilor ºi celorlalþi oameni din jurultãu?

191

Cele trei limbaje

Tu ce fel de mesager eºti? Dacã îmi vei spune ce felde vis îþi creezi singur, eu îþi voi spune ce fel de mesagereºti. Cum te tratezi pe tine însuþi? Eºti blând cu tine? Terespecþi? Îi respecþi pe ceilalþi oameni? Ce simþi în ceea cete priveºte? Cel puþin te simpatizezi? Eºti fericit atunci cândte gândeºti la tine? Existã vreo dramã sau vreo nedreptateîn visul tãu? Apare în el vreun judecãtor sau vreo victimã?Este el un vis populat de prãdãtori ºi de violenþe? Dacãda, înseamnã cã visul tãu îþi distorsioneazã mesajul.Judecãtorul, victima ºi celelalte voci din mintea tadistorsioneazã totul.

Chiar în aceastã clipã tu îþi transmiþi þie însuþi ºi letransmiþi celor din jur un mesaj. Tu faci acest lucruîntotdeauna, la fel cum ceilalþi oameni îþi transmit mesajullor. Tu ce fel de mesaj transmiþi acestei lumi? Este el unmesaj impecabil? Îþi dai mãcar seama cã te foloseºtiîntotdeauna de simboluri?

Observã mesajele pe care le transmiþi. De unde provincuvintele pe care le rosteºti? De la adevãr, sau de la voceacunoaºterii, de la tiranul din mintea ta, de la marelejudecãtor? Cine este cel care transmite mesajul tãu? Sineletãu real? Îþi reamintesc cã acest vis îþi aparþine. Dacãmesajul tãu nu provine de la sinele tãu, atunci cine îltransmite? Nu-i aºa cã este o întrebare bunã?

Îþi poþi da seama cât de mare este impactul pe care îlau cuvintele tale asupra celor din jur? Imagineazã-þi cãvorbeºti cu un perete ºi cã nu te aºtepþi în mod real ca el

192


sã îþi rãspundã. De fapt, vorbeºti ca sã te auzi vorbindsingur, ca sã sesizezi impactul pe care îl au cuvintele tale.În acest fel, mesajul tãu îþi devine din ce în ce mai clar, ºiimplicit importanþa impecabilitãþii.

În continuare, foloseºte-þi imaginaþia pentru a-þi daseama ce fel de interacþiuni ai avut de-a lungul vieþii talecu ceilalþi oameni. Sunt convins cã ai nenumãrate amintiriale acestor interacþiuni cu semenii tãi. Oamenii îþi transmittot timpul mesajele lor, iar tu le percepi. Ce fel de mesagerisunt ceilalþi oameni din viaþa ta? Ce fel de mesaje þi-autransmis de-a lungul vieþii pe care ai trãit-o alãturi de ei?În ce fel te-au afectat aceste mesaje? Dintre toate mesajelepe care le-ai primit de la alþii, cu câte dintre ele ai fost deacord, însuºindu-þi-le? Pe câte dintre ele le-ai transmis maideparte? Pe câte dintre ele continui sã le transmiþi inclusivla ora actualã? Cui au aparþinut la origini aceste mesaje?

Conºtientizeazã tipul de mesaje pe care le-ai transmisde-a lungul vieþii tale, dar ºi tipul de mesaje pe care le-aiprimit. Atunci când faci acest lucru, nu judeca pe nimeni(nici mãcar pe tine). Limiteazã-te sã îþi pui întrebãrile: „Cefel de mesager sunt eu? Ce fel de mesageri sunt ceilalþioameni din viaþa mea?“ Rãspunsul la aceste întrebãrireprezintã un mare pas înainte pe calea mãiestrieiconºtiinþei de sine, a clarviziunii.

Atunci când devii conºtient de mesajele pe care letransmiþi ºi de cele pe care þi le transmit alþi oameni,perspectiva ta se modificã dramatic. Tu începi sã îþi dai

193

Cele trei limbaje

imediat seama ce fel de mesaje îþi transmit ceilalþi ºi ce felde mesageri sunt ei. Când conºtiinþa ta se dilatã încã ºimai mult, tu începi sã sesizezi cu claritate ce fel de mesajele transmiþi tu lor, respectiv ce fel de mesager eºti. Îþi daiimediat seama de efectul cuvintelor tale, al acþiunilor tale,al prezenþei tale.

Tu transmiþi întotdeauna un mesaj celor din jurul tãu,dar mai presus de toate þie însuþi. În ce constã acest mesaj?Este cel mai important mesaj dintre toate, întrucât îþiafecteazã întreaga viaþã. Eºti un maestru care transmitemesajul adevãrului, sau o victimã care nu transmite decâtminciuni? De fapt, nici nu conteazã prea mult dacã eºtiun maestru sau un simplu mesager al bârfei otrãvite, oriun luptãtor care oscileazã între iad ºi rai. Cert este cã tutransmiþi informaþii care existã în tine. Procesul nu estebun sau rãu, corect sau greºit; pur ºi simplu, tu transmiþiceea ce ºtii, ceea ce ai învãþat întreaga viaþã. Nu conteazãce ai învãþat ºi ce le-ai transmis altora.

Singurul lucru care conteazã este sã fii cel care eºticu adevãrat, sã fii autentic, sã te bucuri de viaþã ºi sã iubeºti.Nu te limita doar la simbolul iubirii, pe care oamenii l-audistorsionat, ci fii una cu iubirea realã, cu acel sentimentcare nu poate fi descris în cuvinte ºi care rezultã dinidentificarea cu sinele tãu real. Aminteºte-þi întotdeaunacã tu eºti forþa care creeazã tot ce existã în Univers, careface ca florile sã înfloreascã, ca vântul sã batã, ºi care puneîn miºcare Pãmântul, stelele ºi galaxiile. Oricare ar fi

194


mesajul tãu, iubeºte-te aºa cum eºti, tocmai pentru cã eºticel care eºti. Respectã-te aºa cum eºti. Nimeni nu te obligãsã te schimbi, decât doar dacã iubirea ta de sine devineatât de mare încât te decizi sã schimbi mesajul pe care îltransmiþi celorlalþi.

Poate cã pânã acum te-ai folosit în mod greºit decuvinte, cãci erai inocent ºi îþi lipsea luciditatea. Dacã aidevenit conºtient de sine ºi totuºi continui sã te foloseºti înmod greºit de cuvinte, scuza cu inocenþa nu mai estevalabilã. Acum ºtii exact ce faci, iar ceea ce faci este perfect,orice-ar fi, dar de data aceasta decizia îþi aparþine. Estealegerea ta. În acest caz, întrebarea de mai sus devine: cefel de mesaj preferi (optezi) sã transmiþi? Adevãrul sauminciuna? Iubirea sau teama? Opþiunea mea este sãtransmit mesajul adevãrului ºi al iubirii. A ta care este?

195

EPILEPILEPILEPILEPILOGOGOGOGOG

Ajutã-mã sã trAjutã-mã sã trAjutã-mã sã trAjutã-mã sã trAjutã-mã sã transfansfansfansfansforororororm aceasm aceasm aceasm aceasm aceastã lumetã lumetã lumetã lumetã lume

Dacã mesajul pe care îl transmiþi nu te mai satisface ºi dacã doreºti sã devii un mesager al

adevãrului ºi al iubirii, te invit sã participi la un nou vis alumanitãþii, în care toþi oamenii sã trãiascã în armonie, înadevãr ºi în iubire.

În acest vis, oamenii sunt în egalã mãsurã bineveniþiºi respectaþi, indiferent de religia sau de filozofia în carecred. Toþi oamenii au dreptul de a crede în orice doresc,de a urma religia sau filozofia pe care o preferã. Nuconteazã dacã ei cred în Iisus, în Moise, în Allah, înBuddha, în Brahma sau într-o altã divinitate ori într-un altmaestru. Toþi sunt în egalã mãsurã bineveniþi sã participela acest nou vis colectiv. Nu mã aºtept sã crezi toatepoveºtile pe care þi le-am spus, dar dacã acestea au trezit

196


în tine o rezonanþã, dacã ai putut simþi adevãrul de dincolode cuvintele mele, atunci îþi propun sã facem împreunãun nou legãmânt: Ajutã-mã sã transform aceastã lume.

Desigur, prima întrebare care apare este: „ªi cum aide gând sã transformi aceastã lume?“ Rãspunsul estesimplu: „Prin transformarea lumii tale.“ Atunci când terog sã mã ajuþi sã transform aceastã lume, eu nu mã referla planeta Pãmânt, ci la lumea virtualã care existã în minteata. De aceea, schimbarea începe cu tine. Dacã nu veiîncepe sã îþi schimbi propria lume interioarã, tu nu mã veiajuta cu nimic sã schimb aceastã lume.

Cum îþi poþi schimba lumea interioarã? Simplu:iubindu-te pe tine însuþi, bucurându-te de viaþã ºi transfor-mându-þi visul personal într-un vis al raiului. Dacã îþi cerajutorul, o fac pentru cã tu eºti singurul care poate schimbalumea ta. Dacã te decizi sã îþi transformi aceastã lume,calea cea mai uºoarã constã în a folosi instrumentele pecare þi le-am descris în aceastã carte, ºi care þin în totalitatede bunul simþ. Cele Cinci Legãminte sunt instrumenteleideale care te pot ajuta sã îþi transformi lumea interioarã.Dacã vei fi impecabil în tot ceea ce spui, dacã nu vei maiinterpreta nimic la modul personal, dacã nu vei mai facepresupuneri inutile, dacã vei face întotdeauna tot ce îþi stãîn puteri ºi dacã vei fi sceptic, dar vei învãþa sã asculþi, înmintea ta nu va mai exista niciun rãzboi. Nu va mai domnidecât pacea.

197

Epilog

Dacã vei practica Cele Cinci Legãminte, lumea ta vadeveni mai bunã, iar tu vei dori sã îþi împãrtãºeºti aceastãnouã fericire cu cei din jur, cu oamenii pe care îi iubeºti.Transformarea lumii nu se produce însã prin încercareade a schimba eroii secundari din povestea ta. Dacã vrei sãschimbi lumea în care trãieºti, singura cale care îþi stã ladispoziþie constã în a-l transforma pe eroul principal dinpovestea ta. Dacã acesta se va transforma, eroii secundarivor începe sã se transforme ºi ei, ca prin magie. Dacã tute vei schimba, copiii tãi vor începe ºi ei sã se schimbe,cãci mesajul pe care li-l vei transmite va fi altul. La fel,mesajul pe care îl vei transmite soþului sau soþiei tale se vaschimba. Relaþia ta cu prietenii se va transforma. Dar celmai important lucru între toate, relaþia ta cu tine însuþi seva schimba.

Atunci când schimbi mesajul pe care þi-l transmiþi þieînsuþi, te simþi automat mai fericit, ºi toþi cei din jurul tãubeneficiazã de noua ta fericire. De aceea, efortul pe care îlfaci acum nu îþi va folosi numai þie, ci ºi celorlalþi, cãcibucuria, fericirea ºi raiul sunt contagioase. Atunci când tesimþi fericit, oamenii din jurul tãu se simt ºi ei mai fericiþi,iar transformarea ta îi inspirã sã îºi schimbe la rândul lorpropria lume interioarã.

Noi, oamenii, avem dreptul prin naºtere sã nebucurãm de iubire, de fericire ºi de frumuseþe. Haide sãne bucurãm împreunã de aceastã lume, unii de ceilalþi.Menirea noastrã este sã ne iubim reciproc, nu sã ne urâm

198


unii pe ceilalþi. Haide sã renunþãm la convingerea cãdiferenþele dintre noi ne dau dreptul de a ne simþi superiorisau inferiori unii altora. Aceasta este o minciunã. Haidesã nu ne mai temem cã diferenþele între culoarea pieliinoastre ºi cea a pielii celorlalþi ne deosebesc de aceºtia.Cui îi pasã ce culoare are pielea noastrã? ªi aceasta estetot o minciunã. Nimeni nu ne obligã sã credem în con-tinuare toate minciunile ºi superstiþiile care ne-au guvernatpânã acum viaþa. A sosit timpul sã punem capãt tuturorminciunilor ºi superstiþiilor care nu ajutã pe nimeni, sãpunem capãt fanatismelor de orice fel ºi sã ne întoarcemla adevãr, sã fim mesagerii acestuia.

Noi avem un mesaj de transmis, iar acesta estemenirea noastrã. Când eram copii, am primit o moºtenirede la pãrinþii ºi de la strãmoºii noºtri. Am primit de la ei olume minunatã. A sosit acum rândul nostru sã le oferimcopiilor ºi nepoþilor noºtri o planetã pe care sã poatã trãila fel de liniºtiþi cum trãim noi astãzi. A sosit timpul sãoprim distrugerea planetei, inclusiv distrugerea semenilornoºtri. Oamenii pot trãi în armonie. Este de necrezut câtelucruri frumoase putem face dacã ne punem în cap acestlucru. Tot ce trebuie în acest scop este sã fim conºtienþi deceea ce facem ºi sã ne întoarcem la autenticitatea noastrã.

Eu ºtiu cã diferenþele dintre noi se datoreazã viselornoastre personale, dar dacã dorim, noi ne putem respectareciproc aceste vise. Putem cãdea de acord sã cooperãm,pornind de la premisa cã fiecare dintre noi este centrul

199

Epilog

propriului sãu vis, cã fiecare dintre noi are propriile saleconvingeri, propria sa poveste, propriul punct de vedere.Existã miliarde de puncte de vedere diferite, dar o singurãluminã, o singurã forþã a vieþii care se manifestã prin noi toþi.

„Ajutã-mã sã transform aceastã lume“ este o invitaþiela autenticitate, la libertate. Deschide-þi inima ºi acceptãacest legãmânt. Eu nu îþi cer sã încerci sã îþi schimbi lumeainterioarã, ci sã o faci. Treci la treabã chiar astãzi.Moºtenirea pe care o vom lãsa copiilor ºi nepoþilor noºtripoate fi una magnificã. Noi ne putem schimba modul dea gândi ºi le putem arãta copiilor noºtri cum sã seîndrãgosteascã de viaþã. Putem trãi într-un rai personalcare sã ne urmeze oriunde ne-am duce. Nu este delocadevãrat cã ne-am nãscut pe aceastã planetã pentru asuferi. Aceastã frumoasã planetã nu este o vale a plângerii.Dacã vom înlocui vechile minciuni cu un nou mod de agândi, planeta se va transforma într-un Paradis terestru.

Oriunde mã duc, aud oameni care susþin cã noi amvenit în aceastã lume cu o misiune, cã avem ceva importantde fãcut în aceastã viaþã, cã trebuie sã transcendem ceva. Nuºtiu despre ce este vorba. Eu cred cã noi am venit într-adevãrîn aceastã lume cu o misiune, dar nu de a transcendeceva, ci de a deveni fericiþi. Fiecare om se simte fericit înpropria sa manierã. Important este sã ne bucurãm defiecare moment din viaþa noastrã, pornind de la premisacã mai devreme sau mai târziu corpul nostru fizic nu vamai exista, cã nu ne-au mai rãmas decât câteva rãsãrituri

200


ºi câteva apusuri de care ne putem bucura. Aceasta estevremea noastrã, în care putem fi pe deplin prezenþi, încare ne putem bucura de noi înºine ºi unii de ceilalþi.

În ultimul secol, ºtiinþa ºi tehnologia s-au dezvoltatîntr-un ritm extrem de rapid, dar psihologia a rãmas înurmã. A sosit timpul ca ea sã le prindã din urmã. A sosittimpul sã ne schimbãm cu toþii convingerile referitoare lamintea umanã, iar acest lucru mi se pare o urgenþãabsolutã, cãci odatã cu dezvoltarea Internetului minciunilese pot rãspândi într-un ritm infernal de rapid, iar lucrurilepot scãpa complet de sub control.

Va veni o vreme când oamenii nu vor mai crede delocîn minciuni. Chiar dacã procesul începe cu noi înºine,scopul final este de a transforma întreaga umanitate, nudoar propria noastrã lume interioarã. Pe de altã parte,cum am putea schimba lumea exterioarã dacã nu ne-amschimba mai întâi lumea interioarã? Desigur, cele douãlumi nu sunt uºor de separat, aºa cã trebuie sã acþionãmîn amândouã lumile simultan.

Haide sã schimbãm împreunã aceastã lume, sãcâºtigãm rãzboiul din mintea noastrã ºi sã transformãmplaneta. De cât timp ar avea nevoie lumea ca sã setransforme? De douã generaþii? De trei? De patru?Adevãrul este cã nu conteazã. Nimeni nu ne grãbeºte dela spate, dar nici nu mai avem timp de pierdut. Ajutã-mãsã transform aceastã lume.

201

DesDesDesDesDesprprprprpre aute aute aute aute autorioriorioriori

DON MIGUEL RUIZ

Don Miguel Ruiz este autorul bestsellerurilor la nivelinternaþional: Cele Patru Legãminte, (bestseller al ziaruluiNew York Times timp de ºapte ani la rând), Arta de a iubiºi Vocea cunoaºterii. Cãrþile sale s-au vândut în peste ºaptemilioane de exemplare numai în Statele Unite ºi au fosttraduse în zeci de limbi strãine din lumea întreagã. Timpde trei decenii, don Miguel ºi-a împãrtãºit amestecul unicde înþelepciune strãveche ºi cunoaºtere modernã prinintermediul conferinþelor, al seminarelor ºi prin cãlãtoriilepe care le organizeazã cãtre locurile sacre ale lumii.

DON JOSE RUIZ

Don Jose Ruiz a crescut într-o lume în care orice eraposibil. Din clipa în care a început sã vorbeascã, el a devenit

202

ucenicul tatãlui sãu, nagualul (ºamanul) don Miguel Ruiz,ºi al bunicii sale curandera (vindecãtoare), Maica Sarita.În adolescenþã, a cãlãtorit în India pentru a studia acolocu prieteni de-ai tatãlui sãu, iar la vârsta de 23 de ani adevenit succesorul liniei genealogice a familiei sale. Înspiritul tradiþiei rãmase de la strãmoºii sãi, don Jose ºi-aconsacrat viaþa transmiterii mai departe a învãþãturilortoltece strãvechi. În ultimii ºapte ani, el a þinut conferinþeºi seminare în Statele Unite ºi a cãlãtorit împreunã cu tatãlsãu în diferite locuri sacre ale lumii.

Pentru informaþii suplimentare referitoare laprogramele oferite de don Miguel Ruiz, de don Jose Ruizºi de don Miguel Ruiz Jr., vizitaþi adresa de web:

wwwwwwwwwwwwwww.miguelr.miguelr.miguelr.miguelr.miguelruiz.comuiz.comuiz.comuiz.comuiz.com

JANET MILLS

Janet Mills este redactor la editura Amber-AllenPublishing, a cãrei membrã fondatoare este. A publicat încalitate de coautoare cãrþile din seria Înþelepciunii Toltecesemnate de don Miguel Ruiz. A publicat de asemeneacartea lui Deepak Chopra, Cele ºapte legi spirituale alesuccesului, bestseller internaþional care s-a vândut în pestedouã milioane de exemplare. Misiunea ei în viaþã este sãpublice cãrþi care sã transmitã mesajul frumuseþii, alintegritãþii ºi al înþelepciunii, ºi sã-i inspire pe alþii sã-ºiîmplineascã cele mai frumoase vise.

205

AltAltAltAltAlte lucrãri de don Miguel Re lucrãri de don Miguel Re lucrãri de don Miguel Re lucrãri de don Miguel Re lucrãri de don Miguel Ruizuizuizuizuiz

Cele PCele PCele PCele PCele Patratratratratru Legãmintu Legãmintu Legãmintu Legãmintu LegãminteeeeeAvând la bazã strãvechea înþelepciune toltecã, Cele

Patru Legãminte reprezintã un mod de comportamentcare ne poate transforma rapid viaþa, permiþându-ne sãtrãim experienþe noi, cum ar fi eliberarea, adevãrata fericireºi iubirea.

Cele PCele PCele PCele PCele Patratratratratru Legãmintu Legãmintu Legãmintu Legãmintu Legãminte – Ghid pre – Ghid pre – Ghid pre – Ghid pre – Ghid practicacticacticacticacticÎn aceastã carte veþi gãsi idei noi, care pot fi transpuse

în practicã, întrebãri ºi rãspunsuri legate de aplicareaconcretã a Celor Patru Legãminte, precum ºi poveºtiadevãrate ale celor care le-au aplicat, transformându-ºiastfel viaþa.

ArArArArArttttta de a iubia de a iubia de a iubia de a iubia de a iubiÎn aceastã lucrare, don Miguel Ruiz ne învaþã cum sã

ne vindecãm rãnile emoþionale, cum sã ne regãsim bucuriade a trãi, care reprezintã dreptul nostru prin naºtere, ºi

206

cum sã redobândim spiritul jocului, absolut vital într-orelaþie de iubire.

Cele PCele PCele PCele PCele Patratratratratru Legãmintu Legãmintu Legãmintu Legãmintu Legãminte: O colecþie a înþelepciuniie: O colecþie a înþelepciuniie: O colecþie a înþelepciuniie: O colecþie a înþelepciuniie: O colecþie a înþelepciuniitttttoltoltoltoltolteceeceeceeceeceSet de trei cãrþi care oferã cele mai populare lucrãri

ale lui don Miguel Ruiz, Cele Patru Legãminte, Arta de aiubi ºi Vocea cunoaºterii.

RRRRRugãciuni de comuniune cu Crugãciuni de comuniune cu Crugãciuni de comuniune cu Crugãciuni de comuniune cu Crugãciuni de comuniune cu CreateateateateatorororororulululululReprezintã o frumoasã colecþie de rugãciuni (inclusiv

populara rugãciune intitulatã Cercul de Foc), la care seadaugã diferite metode de meditaþie ºi explicaþii menite sãîþi inspire ºi sã îþi transforme viaþa.

VVVVVocea cunoaºtocea cunoaºtocea cunoaºtocea cunoaºtocea cunoaºteriieriieriieriieriiÎn aceastã carte de cãpãtâi, Ruiz ne reaminteºte un

adevãr simplu, dar extrem de profund: singura modalitateprin care putem pune capãt suferinþei noastre emoþionale,începând sã ne bucurãm din nou de viaþã, constã în arefuza sã mai credem în minciuni, îndeosebi în celereferitoare la noi înºine.

CãrCãrCãrCãrCãrþile de joc ale Înþelepciunii Tþile de joc ale Înþelepciunii Tþile de joc ale Înþelepciunii Tþile de joc ale Înþelepciunii Tþile de joc ale Înþelepciunii ToltoltoltoltolteceeceeceeceeceFiecare pachet de cãrþi conþine 48 de cãrþi de joc

frumos ilustrate, care includ adevãrate nestemate aleînþelepciunii preluate din cele trei bestselleruri ale lui donMiguel Ruiz, Cele Patru Legãminte, Arta de a iubi ºi Voceacunoaºterii.

Don Miguel Ruiz Al cincilea legamant

Education

Transcript of Don Miguel Ruiz Al cincilea legamant