DOCTRINA ŞI DEONTOLOGIAPROFESIEI CONTABILE

- Suport de curs –

Prof. univ. dr. Marin TOMA- preşedinte C.E.C.C.A.R. -

CUPRINS

Partea A: Tezele fundamentale ale profesiei contabile

Partea B: Etica în profesia contabilă

Partea C: Organizarea şi exercitarea profesiei contabile în România

2

A. Tezele fundamentale aleprofesiei contabile

Cuprins :

I. Necesitatea şi importanţa cunoştinţelor doctrinare.

II. Profesia contabilă: concept, structură, rol şi mod de reglementare.

III. Organizarea profesiei contabile.

IV. Standardele internaţionale ale profesiei.

3

I. Necesitatea şi importanţa cunoştinţelor doctrinare

Derivă din următoarele:- Conştientizarea rolului profesiei contabile.- Comandamentele fundamentale ale profesiei.- Cunoaşterea modului de organizare.- Semnificaţia terminologiei specifice.Cuvinte cheie: conştientizare rol; cunoaşterea organizării;

semnificaţia termenilor cu care operează profesia.

II. Profesia contabilă: concept, structură, rol şi mod de reglementare

1. Concept şi structură.2. Reglementarea profesiei contabile.3. Rolul profesiei contabile.4. Între reglementare şi interes public.

1. Concepte şi structură

a) Definiţia profesiei contabileProfesia contabilă este în mod curent definită ca totalitatea activităţilor

care presupun cunoştinţe în domeniul contabilităţii, a specialiştilor care le efectuează (prestează), precum şi organismele lor profesionale.

b) Activităţi componente

Serviciul profesional:1. Ţinerea contabilităţii;2. Elaborarea, examinarea şi prezentarea situaţiilor financiare;3. Audit statutar;4. Alte lucrări de audit financiar, studii, expertize, controale, inspecţii etc;5. Management financiar-contabil;6. Servicii fiscale (consultanţă, consiliere şi asistenţă fiscală);

4

12

3

456

7

9

8Expertcontabil

Auditorstatutar

7. Servicii de studiii şi consultanţă pentru crearea, organizarea şi reorganizarea întreprinderilor;

8. Evaluări de întreprinderi şi titluri;9. Alte servicii contabile şi paracontabile.

Cuvinte cheie: profesia ca întreg, audit (în general), audit financiar, audit statutar, certificare.

c) Categorii de profesionişti contabili- dependenţi (angajaţi)- independenţi (în practică publică sau liber profesionişti)

d) Unitatea în unicitatea profesiei contabile- unitatea în jurul unor valori comune- unicitatea rezultă din :

se execută cu aceleaşi „instrumente”  în orice jurisdicţie;

cod etic unic la nivel global; poziţia faţă de interesul public (responsabilitate

directă).

2. Reglementarea profesiei contabile

a) Necesitatea reglementăriiNecesitatea reglementării şi natura acestei reglementări depind de:

a) profesia însăşi, capacitatea ei de a răspunde efectiv şi eficient cererilor economiei şi societăţii,

b) condiţiile de piaţă în care activează profesia;c) calitatea serviciilor furnizate de membrii săi; reglementarea

este necesară pentru a certifica faptul că serviciile contabile de pe piaţă sunt de calitate adecvată, ceea ce implică:- adoptarea de standarde profesionale, tehnice;- adoptarea de reguli etice;- nevoia de reprezentare a utilizatorilor necontractaţi ai

serviciilor contabile, precum investitorii, creditorii etc. De exemplu, în ultimii ani, eşecurile etice din partea anumitor membri ai profesiei, care au avut ca rezultat lipsa de încredere în raportarea financiară, au impus modificări esenţiale ale reglementării profesiei (Legea Sarbanes-Oxley în SUA, Legea Securităţii financiare în Franţa etc.).

Reglementarea poate fi un mijloc eficace de asigurare a calităţii şi de abordare a unor aspecte aferente pieţei serviciilor contabile cel puţin datorită următoarelor două cauze:

Existenţa unui dezechilibru în ceea ce priveşte cunoştinţele între clientul care primeşte serviciile contabile şi furnizorul acestor servicii care dispune de expertiză profesională; reglementarea poate trata acest dezechilibru prin oferirea certificării beneficiarului că furnizorul

5

dispune de calificările necesare şi va respecta standardele profesionale adecvate în activitatea sa. Astfel, beneficiarul este încredinţat că primeşte servicii de calitate.

În afara furnizorului şi beneficiarului de servicii contabile există şi terţi părţi care pot cumula beneficii sau costuri semnificative de pe urma furnizării de servicii contabile; reglementarea poate trata acest aspect dând o asigurare că aceste beneficii şi costuri pentru părţile terţe sunt luate în considerare pentru a determina ce serviciu trebuie produs şi la ce standarde de calitate. De exemplu, situaţiile financiare au o utilizare mult mai amplă şi nu se limitează doar la compania care este supusă unei misiuni de audit, iar reglementarea îi asigură pe terţi (investitori, creditori etc.) că primesc informaţiile de care au nevoie, deci ea certifică faptul că beneficiile acestor terţe părţi sunt avute în vedere când se contractează misiunea de audit.

b) Aria de acoperire şi calitatea reglementăriiDe obicei reglementarea profesiei contabile acoperă următoarele

domenii:- cerinţele de acces şi certificarea sau autorizarea;- cerinţele referitoare la educaţia continuă;- monitorizarea comportamentului profesioniştilor contabili;- standardele profesionale şi etice pe care profesioniştii contabili

trebuie să le respecte;- sistemele şi procedurile disciplinare în cazul în care profesioniştii

contabili nu îndeplinesc cerinţele de mai sus.Pentru ca reglementarea să asigure faptul că serviciile contabile sunt

de calitate adecvată, ea însăşi, reglementarea, trebuie să fie de calitate pentru a răspunde interesului public, adică trebuie să fie:

- proporţională;- transparentă;- să nu fie împotriva competiţiei;- nediscriminatorie;- precisă;- segmentată în funcţie de ţinta sa;- implementată consecvent şi just;- supusă unei examinări periodice.

c) Modalităţi de implementare a reglementăriiSunt trei modalităţi de implementare a reglementării:- autoreglementarea, specifică economiilor liberale; organismul

profesional este recunoscut de guvern, care îi deleagă responsabilitatea de a reglementa profesia;

- reglementarea externă; profesia este reglementată de guvern, fie prin intermediul unei agenţii guvernamentale, fie prin intermediul unei agenţii independente, căreia guvernul i-a delegat sarcini de reglementare;

6

- coreglementarea reprezintă o combinare între autoreglementare şi reglementarea externă.

Autoreglementarea şi reglementarea externă trebuie să se comporte în aşa fel încât să fie complementare, şi nu să se concureze.

Există mai multe modalităţi în care autoreglementarea şi reglementarea externă pot fi combinate în vederea unui amestec eficient de reglementare:

- autoreglementare împreună cu supravegherea întreprinsă de o agenţie independentă; în acest caz supravegherea este complementară reglementării şi o întăreşte;

- o combinare în care organismul profesional este responsabil pentru anumite aspecte ale reglementării iar guvernul sau o agenţie independentă, pentru alte aspecte.

d) Reglementarea profesiei la nivel european

d1. Reglementarea generalăProfesia contabilă este reglementată de Directiva 89/48/CEE

înlocuită prin Directiva 2005/36/CEE cu privire la recunoaşterea calificărilor profesionale.

Profesionistul contabil este definit ca fiind specialistul care a absolvit într-un stat membru, cel mai înalt nivel de pregătire şi formare cerut în acea ţară pentru activitatea de profesionist contabil şi care, are acces, fără restricţii la toate serviciile şi activităţile componente ale profesiei contabile inclusiv odată autorizat, la activitatea de audit statutar.

Aceşti profesionişti contabili au studii universitare, un stagiu practic de cel puţin 3 ani şi au susţinut şi promovat un test de aptitudini, iar calitatea profesională obţinută are diferite denumiri dar cu conţinut echivalent, cele mai des întâlnite fiind cea de „expert contabil” (întâlnită frecvent în ţările latino-continentale), „Chartred accountant” (în general în zona anglo-saxonă) „Contabil public autorizat (CPA)” în Statele Unite, etc.

d2. Reglementarea specialăDată fiind importanţa activităţii de audit statutar ca ultimă

activitate care filtrează fluxurile către consumatorii (utilizatorii) informaţiilor conţinute în situaţiile financiare ale unei entităţi, exigenţele suplimentare în ce priveşte această activitate ca şi condiţiile de autorizare a persoanelor fizice şi juridice care doresc să presteze servicii de audit statutar sunt reglementate distinct prin Directiva 84/253/CEE cunoscută sub denumirea de a 8-a Directivă, înlocuită prin Directiva 2006/43/CF cunoscută sub denumirea de noua Directivă a 8-a.

Principalele prevederi ale celei de a 8-a Directive se referă la: condiţiile de autorizare şi de retragere a autorizării unui

profesionist contabil de a efectua audit statutar. Pentru ca o persoană fizică să fie autorizată să efectueze audit statutar, condiţiile sunt:

7

- să aibă studii universitare relevante sau un nivel echivalent;- să fi susţinut un examen de acces la calitatea de

profesionist contabil;- să fi efectuat un stagiu de pregătire practică de cel puţin 3

ani;- să fi promovat un examen de competenţă profesională;

condiţiile speciale privind independenţa auditorului, calitatea prestaţiilor de audit statutar şi standardele aplicabile;

crearea unui sistem de supraveghere publică asupra activităţii de audit statutar şi a auditorilor statutari.

3. Rolul profesiei contabile

a) Satisfacerea interesului publicCuvinte cheie: publicul profesiei contabile; interesele publicului

Rolul profesiei contabile = Protejarea interesului public

b) Dezvoltarea economiei

Situaţiile financiare ale unei

întreprinderi

Acţionarii

Clienţi şi debitori

Salariaţii

Furnizori şi creditori

Eventuali cumpărători sau

investitori

Buget

Contabilitatea naţională (prin centralizarea

conturilor)

Organismele de bursă

Băncile

8

Nu există progres uman fără dezvoltarea pieţelor dar pieţele nu se pot dezvolta fără profesionişti contabili; deci profesioniştii contabili satisfac un interes general.

Bilanţul contabil şi situaţiile financiare în ansamblul lor constituie cea mai bună carte de vizită a unei întreprinderi, iar profesionistul contabil este artizanul acesteia.

Întreprinderile mici şi mijlocii care reprezintă peste 80% din economia europeană, constituie inima comerţului european. Dezvoltarea întreprinderilor depinde de costul capitalului acestora, iar costul capitalului depinde şi de încrederea în informaţiile financiare, adică de calitatea muncii profesioniştilor contabili.

Regulile contabile ca şi actorii principali – profesioniştii contabili –, sunt indispensabile pentru bunul mers al economiei mondiale:

cum altfel s-ar putea măsura activităţile economice? cum ar putea să existe bugete naţionale şi impozite şi deci

solidaritate între cetăţenii aceluiaşi stat? cum ar putea să existe încredere în tranzacţiile comerciale şi

financiare? cum s-ar putea împărţi roadele activităţilor economice între

angajaţii unei companii şi proprietarii acesteia, între muncă şi capital?

c) Rolul socialNu în ultimul rând trebuie menţionat rolul social al profesioniştilor

contabili, pe de o parte, prin faptul că determinarea şi plata tuturor veniturilor în societate constituie una din lucrările importante ale profesioniştilor contabili, iar pe de altă parte, de calitatea muncii lor depinzând bunăstarea salariaţiilor şi a cetăţenilor unei ţări. Toţi profesioniştii contabili au misiune de a acţiona peste tot în interes public, iar această misiune trebuie îndeplinită indiferent de locul în care îşi desfăşoară activitatea: în instituţii, în afaceri, în educaţie sau în practică liberă.

4. Între reglementare şi interesul publicCuvinte cheie: - supravegherea publică în audit

- reglementare excesivă- riscuri de etatizare- riscuri de politizare

III. Organizarea profesiei contabile

1. Organizarea profesiei contabilea) Necesitatea unor organisme profesionale puterniceNecesitatea unor organisme profesionale puternice la nivel naţional

rezultă din responsabilitatea pe care o are profesia contabilă pentru protejarea interesului public, cel puţin din punctul de vedere al trei domenii,

9

care constituie comandamentele fundamentale ale oricărui organism profesional: educaţia, etica şi controlul de calitate.

1= părţile interesate în activitatea unei entităţi (publicul);2 = entitatea beneficiară a serviciilor furnizate de profesioniştii contabili;3 = profesioniştii contabili.Atât publicul, cât şi entitatea beneficiară a serviciilor profesionale

trebuie protejate de o eventuală incompetenţă a profesioniştilor contabili; această protecţie este asigurată atunci când organismul profesional stabileşte măsuri eficiente în ceea ce priveşte educaţia profesioniştilor contabili şi în ceea ce priveşte calitatea serviciilor furnizate de profesioniştii contabili.

Publicul trebuie protejat de eventuale înţelegeri neconforme între profesioniştii contabili şi entităţile beneficiare ale serviciilor prestate de către aceştia; această protecţie este asigurată atunci când organismul profesional stabileşte măsuri de etică şi deontologie profesională eficiente.

b) Modalităţi de organizare a profesieiAsociaţiile sau organismele profesionale se înfiinţează prin

consimţământul membrilor profesionişti contabili sau printr-o lege. Indiferent de modul de organizare, recunoaşterea asociaţiei printr-o reglementare dă autoritate activităţilor desfăşurate de aceasta şi de membrii săi, mult mai importantă fiind însă recunoaşterea din partea mediului economic, a societăţii în general, care trebuie să găsească serviciile furnizate de profesioniştii contabili ca indispensabile şi creatoare de valoare.

Într-o ţară se pot constitui unul sau mai multe organisme ale profesiei contabile. Atunci când se creează mai multe organisme în domeniul profesiei contabile, pentru servirea interesului public, este necesar ca acestea să nu fie

10

1 2

3

Educaţie şi calitate

1

3

2Etică

organizate pe principii monopoliste, exclusiviste în ceea ce priveşte activităţile componente ale profesiei contabile.

Persoanele care doresc să facă parte din organismele profesionale trebuie să deţină calificările necesare. La nivel european există două moduri de abordare a calificării profesionale: sistemul de calificare a pregătirii şi sistemul de calificare funcţională.

Calificarea pregătirii indică faptul că persoana respectivă deţine un nivel de educaţie şi de pregătire, calificarea pregătirii asigurând accesul la toate sau la o serie largă de activităţi ale profesiei contabile. Termenul de calificare funcţională – întâlnit în unele ţări – denotă o calificare profesională care permite persoanei respective să exercite numai funcţia pentru care deţine calificarea.

Indiferent de numărul organismelor profesionale, pentru a putea exercita activitatea de audit statutar profesionistul contabil trebuie să fie autorizat de o autoritate competentă.

c) Criterii de recunoaştere a unui organism profesionalPentru a fi recunoscut de autorităţile publice şi de organismele

internaţionale, un organism naţional al profesiei contabile trebuie:- să fie un organism necomercial şi neguvernamental;- să fie acceptat şi recunoscut de membrii săi;- membrii săi să fie profesionişti contabili;- să se bucure de bună reputaţie în rândul autorităţilor publice

şi al publicului;- să aibă capacitatea de a dezvolta sau influenţa standardele

profesionale şi contabile (etica, disciplina, practica profesională, controlul calităţii);

- membrii săi trebuie să fie autorizaţi să desfăşoare, la cel mai înalt nivel posibil, activităţile tradiţionale efectuate de profesioniştii contabili;

- să aibă capacitatea de administrare şi resursele necesare pentru îndeplinirea misiunii şi obiectivelor sale.

d) Organizarea profesiei contabile la nivel global şi regional

Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC)

S-a înfiinţat în anul 1977 cu 63 de membri fondatori din 51 de ţări ca răspuns la provocările perioadei: susţinerea contabililor în rezolvarea unor probleme tehnice şi de afaceri mai complexe, furnizarea unei direcţii şi a unui mecanism instituţional care să orienteze contabilii din întreaga lume pe calea dreaptă şi etică.

În prezent, IFAC este o organizaţie globală, semnificativă, care cuprinde 155 de organisme membre şi asociate din 118 state, reprezentând peste 2,5 milioane de contabili care lucrează în practica publică sau angajaţi în industrie şi comerţ, educaţie, instituţii publice etc.

11

Principalele organizaţii şi grupări regionale care funcţionează în Europa sunt:

Federaţia Experţilor Contabili Europeni (FEE) este organizaţia – recunoscută de IFAC – care gestionează profesia contabilă la nivelul Uniunii Europene: cuprinde organisme profesionale, admise conform principiului de ţară, din toate cele 27 de ţări membre ale Uniunii Europene. CECCAR este membru FEE din anul 1996, FEE are ca obiectiv întărirea profesiei contabile la nivelul Uniunii Europene şi aplicarea standardelor internaţionale în domeniul contabilităţii şi auditului.Pentru ca un organism profesional dintr-o ţară să devină membru FEE este necesar:

- să nu fie organism guvernamental;- să fie un organism stabil în cadrul profesiei contabile;- să fie recunoscut prin lege sau prin consens general;- să provină dintr-o ţară europeană.

Când dintr-o ţară există o a doua candidatură pentru calitatea de membru este necesară consultarea membrului existent;

Federaţia Experţilor Contabili Francofoni (FIDEF); Federaţia Experţilor Contabili Mediteraneeni (FCM); Comitetul de Integrare Latină Europa-America (CILEA); Parteneriatul Sud-Est European pentru Dezvoltarea Contabilităţii

(SEEPAD).

2. Înfiinţarea unui organism profesional

a) Consideraţii generaleNu există un model unic valabil pentru fiecare organism profesional de

contabilitate, dar există principii şi roluri compatibile ale organismelor profesionale. La dezvoltarea şi îmbunătăţirea programelor sau activităţilor este important ca organismul profesional de contabilitate să aibă un plan de acţiuni pentru realizarea obiectivelor, în care să fie determinate sarcinile-cheie, resursele necesare şi termenele.

Obiectivele generale ale profesiei contabile sunt:- protejarea interesului public prin asigurarea faptului că

membrii respectă cele mai ridicate standarde de conduită profesională şi etică;

- obţinerea unei recunoaşteri publice a unei game largi de servicii pe care contabilii profesionişti le pot oferi;

- promovarea, menţinerea şi sporirea cunoştinţelor, abişităţilor şi competenţei membrilor organizaţiei şi stagiarilor;

- promovarea şi protejarea pbiectivelor şi sustenabilitatea organizaţiei şi profesiei de contabil;

- păstrarea drepturilor legitime ale membrilor;- asigurarea independenţei profesionale a contabililor

indiferent de locul ocupat;

12

- avansarea teoriei şi practicii de contabilitate;- determinarea criteriilor de eligibilitate pentru apartenenţa la

organism;- dezvoltarea şi păstrarea unor relaţii eficiente de lucru cu

administraţia, cu alte organisme naţionale, regionale şi internaţionale de contabilitate.

Mobilul de înfiinţare a unui organism profesional de contabilitate poate fi o iniţiativă de guvern pentru promovarea unei abordări naţionale a reglementării profesiei sau poate fi un grup de profesionişti contabili care doresc determinarea unei identităţi clare activităţilor lor.

b) Structura legală şi organizaţională

Înainte de abordarea structurii legale şi organizaţionale a unui organism profesional nou de contabilitate, este important să se convină în principiu asupra scopurilor, obiectivelor şi activităţilor-cheie ale organizaţiei şi asupra unui termen general de implementare. Aceste decizii trebuie să ţină cont de stadiul de dezvoltare a profesiei din ţara respectivă şi de resursele financiare şi umane care vor fi la dispoziţia organizaţiei. Factorii de decizie ai organizaţiei trebuie, de asemenea, să aibă în vedere şi diferenţele între necesităţile tehnice şi schema de reglementare dorită pentru persoanele din practica publică, precum şi pentru membrii cu diverse roluri, de exemplu, auditori, contabili financiari, consilieri financiari, consultanţi de management, profesori şi oficiali guvernamentali.

Aceste diferenţe se reflectă deseori în structura legală şi organizaţională a organismelor profesionale de contabilitate; acestea rezultă din interesul public deosebit în munca auditorilor şi din standardele contabile internaţionale şi naţionale create pentru a menţine şi îmbunătăţi calitatea raportărilor financiare.

Câţiva dintre factorii care trebuie analizaţi sunt:- scopul înfiinţării organismului profesional;- cadrul legal existent, dacă este cazul, pentru reglementarea

profesiei;- numărul de contabili calificaţi din ţară şi natura generală a

calificărilor acestora;- protecţia legală, dacă este cazul, pentru anumite titluri profesionale

(de exemplu, auditor statutar, expert contabil etc);- natura sarcinilor, dacă este cazul, care sunt rezervate profesioniştilor

contabili;- care va fi interacţiunea dintre profesie şi guvern;- standardele de contabilitate şi audit urmate în general de

profesioniştii contabili în pregătirea şi auditarea declaraţiilor financiare;

- necesitatea în cadrul profesiei a unor programe de formare continuă;- cererea viitoare estimată de profesionişti contabili în toate sectoarele

din ţară;- extinderea şi calitatea sistemului educaţional pentru pre-

13

gătirea profesioniştilor contabili;- activităţile şi programele specifice care vor fi derulate de

organismul profesional de contabilitate şi cele care vor fi asumate de organisme guvernamentale sau alte organizaţii;

- resursele care vor fi disponibile pentru finanţarea organismului profesional de contabilitate;

- numărul de contabili din ţară care ţin de un organism profesional de contabilitate din afara ţării.

c) Colaborarea cu GuvernulRealizarea creşterii economice şi protejarea interesului public, sunt

obiective comune ale administraţiilor şi organismelor profesionale de contabilitate. în cadrul colaborării cu administraţia, grupul care formează organismul profesional trebuie să reţină aceste obiective comune.

d) Reglementările de bază ale organismului profesional

Organismul profesional de contabilitate trebuie să aibă propria structură de reglementare adecvată cadrului legal naţional. O structură de reglementare constă în:

o lege a contabililor sau o altă legislaţie care recunoaşte organismul profesional ca entitate legală care reprezintă profesia şi care îi poate conferi putere legală pentru reglementarea membrilor;

un statut şi regulamente proprii; cerinţe de admitere şi un registru al membrilor; reguli de conduită profesională şi etică în afara cadrului legal (de

exemplu, reguli cu privire la independentă). Aceste reguli trebuie să se bazeze pe Codul etic al IFAC:

standarde contabile şi de audit; sisteme disciplinare pentru membrii care nu respectă regulile de

conduită ale organismului; cerinţe de autorizare pentru auditori şi alte funcţii; sisteme de monitorizare pentru membri.

Statutul organismului profesional de contabilitate este documentul oficial care stabileşte numele şi scopul, şi cerinţele de administrare a organizaţiei. Acesta conţine, de asemenea, şi cerinţele de membru, drepturile şi puterile membrilor. Sistemul disciplinar, şi cerinţele cu privire la suspendarea, demiterea şi reprimarea membrilor.

De multe ori, organismele profesionale aleg să stabilească şi un set de regulamente care determină diversele cerinţe de politică la nivel înalt care nu sunt neapărat acoperite de statut. În funcţie de structura administrativă a organismului, regulamentele pot fi modificate şi actualizate mai frecvent decât statutul.

e) Conducerea organismului14

Organul principal de conducere al organismului profesional de contabilitate este Consiliul. (În anumite ţări acest grup este numit şi „Comisia".) Componenţa Consiliului este în general aleasă de membri, de obicei pe un termen specificat, care poate fi reînnoit o dată sau de mai multe ori. Pentru determinarea numărului de membri din Consiliu trebuie să se aibă în vedere reprezentarea corespunzătoare a membrilor, creând în acelaşi timp un grup suficient de mic pentru a colabora eficient.

La fel de important este şi personalul angajat. Personalul (angajat poate:- să influenţeze şi să maximizeze contribuţia voluntarilor;- să asigure respectarea directivelor organului de conducere;- să execute funcţii importante administrative, de relaţii publice şi de

legătură;- să asigure o continuitate şi o perspectivă istorică;- să îndeplinească activităţi operaţionale pentru realizarea obiectivelor

Consiliului;- să îşi asume un rol consultant, inclusiv să ofere voluntarilor îndrumări

cu privire la aspectele statutare;- să acţioneze ca punct de contact pentru membri.

Preşedintele este liderul organismului profesional de contabilitate ales de Consiliu sau de membri, în general pe termen limitat. Unele organisme de contabilitate îi acordă preşedintelui posibilitatea de a fi ales pe mai multe mandate, dar unele organisme limitează rolul acestuia la un singur mandat.

Rolul preşedintelui implică reprezentarea, conducerea, comunicarea şi promovarea organismului profesional de contabilitate. Rolul acestuia este de a asigura că organismul dezvoltă şi păstrează o identitate progresivă puternică în calitate de organizaţie profesională responsabilă în faţa publicului, membrilor, comunităţilor pe care le deserveşte.

În calitate de reprezentant principal al organismului, preşedintele păstrează legătura cu guvernul, organele de reglementare, specialiştii în educaţie şi alte organisme şi agenţii la nivel naţional, regional şi internaţional.

Rolul preşedintelui necesită comunicarea cu membrii organismului, stagiarii, potenţialii membri, publicul, guvernul şi organele de reglementare. Rolul acestuia implică şi promovarea organismului

Preşedintele colaborează strâns cu directorul executiv şi cu personalul organismului profesional de contabilitate.

f) Finanţarea organismuluiCu toate că finanţarea iniţială din surse externe poate fi necesară în primii

ani, în cele din urmă organizaţia trebuie să genereze suficiente venituri pentru a-şi acoperi toate costurile de exploatare şi pentru a permite unele investiţii în dezvoltare. Membrii unei organizaţii noi de contabilitate trebuie să se angajeze în asigurarea unui anumit nivel de finanţare în fiecare etapă de dezvoltare în aşa fel încât să nu existe etape cu dependenţă exagerată de un suport financiar extern.

15

g) Marketingul şi promovarea profesieiMarketingul eficient este esenţial pentru succesul pe termen lung al

organizaţiei. Un organism profesional care îşi planifică şi îşi coordonează cu atenţie activitatea de marketing are mai multe şe de a-şi atinge obiectivele strategice.

3. Rolul şi responsabilităţile organismului profesional

a) Cerinţe privind accesul la profesie

b) Cerinţe privind exercitarea profesiei adoptarea şi implementarea standardelor codul de conduită asigurarea calităţii investigaţii şi proces disciplinar dezvoltarea profesională continuă

IV. Standardele internaţionale ale profesiei

a) Standardele internaţionale de educaţieIFAC emite trei tipuri diferite de documente:

- Standardele Internaţionale de Educaţie pentru Profesioniştii Contabili (IES);

- Îndrumările Internaţionale de Educaţie pentru Profesioniştii Contabili (IEG);Documentele Internaţionale de Educaţie pentru Profesioniştii Contabili (IEP).

Cele trei tipuri de documente reflectă în ordine descrescătoare natura autorităţii publicaţiilor conform funcţiunilor lor: Standardele sunt mai autorizate decât îndrumările, care la rândul lor sunt mai autorizate decât Documentele.

Standardele Internaţionale de Educaţie pentru Profesioniştii Contabili (IES):- stabilesc standarde de „bună practică" general acceptate în educaţie şi

dezvoltare pentru profesioniştii contabili;- exprimă reperele pe care organismele membre trebuie să le atingă în

pregătirea şi dezvoltarea continuă a profesioniştilor contabili;- stabilesc elementele esenţiale ale conţinutului şi procesului de educaţie

şi dezvoltare la nivelul scontat pentru câştigarea recunoaşterii, acceptării şi aplicării internaţionale;

- deşi nu pot trece legal peste legile şi reglementările locale, furnizează referinţe autorizate pentru influenţarea reglementărilor locale cu privire la buna practică general acceptată.

Până în prezent, IFAC a emis opt Standarde Internaţionale de Educaţie pentru Profesioniştii Contabili (IES-uri):

16

IES 1, intitulat „Cerinţe de intrare într-un program de educaţie contabilă profesionistă";

IES 2, intitulat „Conţinutul programelor de educaţie profesională"; IES 3, intitulat „Aptitudini profesionale"; IES 4, intitulat „Valori profesionale, etică şi atitudini"; IES 5, intitulat „Cerinţe de experienţă practică"; IES 6, intitulat „Evaluarea capacităţilor profesionale şi competenţei"; IES 7, intitulat „Dezvoltarea profesională continuă"; IES 8, intitulat „Cerinţe privind competenţa profesioniştilor contabili

din domeniul auditului".

b) Standardele internaţionale de calitateControlul calităţii este abordat la trei niveluri:- la nivelul misiunii

– control intern- la nivelul cabinetului (firmei)- la nivelul organismului profesional – control extern

Sistemul de control al calităţii la nivelul cabinetului (firmei) trebuie să includă politici şi proceduri care să se refere la fiecare dintre elementele următoare:

a) Responsabilităţile conducerii pentru calitatea din interiorul cabinetului (firmei) constau în:- stabilirea de politici şi proceduri al căror scop este de a promova o

cultură internă bazată pe recunoaşterea faptului că în realizarea misiunilor calitatea este esenţială;

- stabilirea structurilor sau persoanelor care îşi asumă responsabilitatea finală pentru sistemul de control al calităţii în cadrul firmei;

- persoanele care au atribuţii cu privire la sistemul de control al calităţii în cadrul firmei trebuie să deţină experienţă şi capacităţi suficiente şi adecvate, precum şi autoritatea necesară.

b)Cerinţele etice constau în stabilirea de politici şi proceduri care să-i ofere firmei asigurarea rezonabilă că firma şi personalul acesteia respectă cerinţele etice relevante: integritatea, obiectivitatea, competenţa profesională, confidenţialitatea, profesionalismul şi independenţa.

c) Acceptarea şi continuarea relaţiei cu clienţii şi misiuni specifice presupun:-stabilirea de politici şi proceduri pentru acceptarea clienţilor;-stabilirea de politici şi proceduri pentru continuarea relaţiilor cu

clienţii şi pentru retragerea din misiune sau din relaţiile cu clienţii.

d) Resursele umane se referă la:- stabilirea de politici şi proceduri pentru a oferi asigurărea rezonabilă

că firma deţine suficient personal cu capacităţile şi competenţele 17

necesare, care se referă la: recrutarea personalului, evaluarea performanţei, capacităţile, competenţa, dezvoltarea carierei, promo-varea, stimulentele etc;

- stabilirea echipelor pe misiuni.e) Realizarea misiunilor presupune stabilirea de politici şi proceduri

pentru:- asigurarea realizării misiunilor în conformitate cu standardele

profesionale şi cu cerinţele legale;- modul de acordare a consultaţiilor;- modul de soluţionare a divergenţelor de opinii în cadrul echipei

misiunii sau dintre echipă şi celelalte structuri ale firmei;- examinarea independentă a controlului de calitate;- documentarea misiunilor.

f) Monitorizarea presupune stabilirea de politici şi proceduri pentru:- asigurarea rezonabilă că politicile şi procedurile cu privire la sistemul

de control al calităţii sunt: relevante, adecvate, funcţionează eficient şi sunt respectate în practică;

- analiza şi evaluarea continuă a sistemului de control al calităţii; - inspecţia periodică a unor misiuni deja încheiate.

c) Standardele internaţionale de etică

Consiliul pentru Standarde de Etică pentru Contabili (IESBA) din cadrul IFAC a emis Codul etic al profesioniştilor contabili care cuprinde standarde etice de înaltă calitate, precum şi alte prevederi pentru profesioniştii contabili din întreaga lume.

Codul etic IFAC stabileşte principiile fundamentale ale eticii profesionale pentru profesioniştii contabili şi furnizează un cadru conceptual şi îndrumări pentru aplicarea acestor principii.

Obligaţiile organismelor profesionale membre IFAC se referă la următoarele:

- organismele membre nu trebuie să aplice standarde mai puţin stringente decât cele stipulate în Codul etic IFAC;

- acolo unde responsabilităţile elaborării codurilor naţionale de etică revin terţilor, organismele membre trebuie să urmărească convergenţa codului naţional cu codul IFAC, depunând cele mai susţinute eforturi pentru a-i convinge pe cei responsabili cu elaborarea codurilor naţionale să încorporeze Codul IFAC.

în România, Codul etic IFAC a fost adoptat, cu unele mici modificări, drept Cod etic naţional al profesioniştilor contabili, încă din anul 2002.

d) Standardele internaţionale de contabilitate

18

IFAC, prin Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public (IPSASB), emite Standardele Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public (IPSAS), iar Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASB) emite Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS).

Obligaţiile organismelor membre IFAC în legătură cu standardele internaţionale de contabilitate se referă în principal la depunerea celor mai susţinute eforturi pentru:

- încorporarea cerinţelor IPSAS-urilor în cerinţele naţionale de contabilitate pentru sectorul public sau, acolo unde responsabilitatea elaborării cerinţelor naţionale de contabilitate pentru sectorul public revine guvernelor sau altor terţi, convingerea acelor responsabili să se conformeze IPSAS-urilor;

- asistenţă la implementarea IPSAS-urilor sau a standardelor naţionale de contabilitate pentru sectorul public care încorporează IPSAS-urile;

- încorporarea cerinţelor IFRS-urilor în standardele naţionale de contabilitate sau, acolo unde responsabilitatea pentru elaborarea standardelor naţionale de contabilitate revine Guvernului sau terţilor, convingerea acestora că standardele naţionale trebuie să se conformeze IFRS-urilor sau să fie convergente cu IFRS-urile;

- asistenţă la implementarea IFRS-urilor sau a standardelor naţionale care încorporează IFRS-urile.

e) Standardele intarnaţionale de auditLFAC, prin Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Audit şi Asigurări

(LAASB), emite următoarele categorii de standarde:- Standardele Internaţionale de Audit (ISA);

- Standardele Internaţionale pentru Misiunile de Examinare (ISRE);- Standardele Internaţionale pentru Misiunile de Certificare (ISAE);

- Standardele Internaţionale pentru Serviciile Conexe (ISRS).IAASB emite, de asemenea, Declaraţii aferente de practică, norme

metodologice şi îndrumări pentru profesioniştii contabili.Obligaţiile organismelor membre IFAC în legătură cu aceste standarde şi

alte documente se referă la depunerea celor mai susţinute eforturi pentru:- încorporarea standardelor internaţionale şi a celorlalte documente

emise de IAASB în standardele naţionale, sau, acolo unde responsabilitatea emiterii standardelor naţionale revine terţilor, convingerea acestora să încorporeze în standardele naţionale standardele şi celelalte documente emise de IAASB;

- asistarea la implementarea standardelor internaţionale sau a standardelor naţionale care încorporează standardele internaţionale;

- implementarea unui proces care să furnizeze membrilor la timp traducerea corectă şi completă a standardelor internaţionale şi a celorlalte documente emise de IAASB.

B. ETICA ÎN PROFESIA CONTABILĂ19

1. Elemente conceptuale

a) Etica în general şi etica profesionalăÎntr-un context mai larg, etica se ocupă cu studiul teoretic al valorilor şi

condiţiei umane din perspectiva principiilor morale şi a rolului acestora în viaţa socială.

In sens restrâns, etica reprezintă totalitatea normelor de conduită morală, iar în sens şi mai restrâns reprezintă un ansamblu de principii şi reguli ale membrilor unei profesii liberale.

In Oxford Dictionary of Business etica este definită ca un „comportament considerat a fi bun, corect, drept şi onorabil pe baza principiilor sau indicaţiilor dintr-o teorie etică specifică".

Etica este specifică democraţiei şi mai ales este strâns legată de procesul democratic: democraţia în general şi cea economică în special presupun dereglementare, iar locul lăsat liber prin de-reglementare este luat de coduri de etică în diferite domenii.

Teoretic vorbind, etica, în general, este zonă neclară, deoarece nu există un set universal de principii etice care să definească ce este bine şi ce este rău, circumstanţele având un rol important. Nu tot ce este nedrept sau greşit este neapărat şi neetic, după cum nu tot ce pare a fi neetic este nedrept sau greşit; puterea de convingere a obiceiurilor şi religiei influenţează conceptul nostru personal despre bine şi rău.

Rezultatele unui studiu pe tema eticii în afaceri au concluzionat că factorii esenţiali pentru mersul unei organizaţii competente în materie de etică au fost următorii:

■ conducere; trebuie demonstrată grija companiei faţă de etică şi valori, precum şi faţă de propriile rezultate;

■ consecvenţă; compania trebuie în mod efectiv să practice ceea ce predică; altfel spus, între vorbe şi fapte trebuie să existe consecvenţă;

■ echitate; oamenilor le pasă de modul cum sunt trataţi şi aceasta este considerată problema etică numărul unu;

■ transparenţă; angajaţii de astăzi aşteaptă să existe transparentă în comunicările furnizate;

■ recompense; percepţia angajatului este aceea că este mai important să recompensăm ceea ce este pozitiv decât să pedepsim comportamentul neetic.

Există, în general, o strânsă legătură între educaţie şi etică; comportamentul etic presupune un anumit nivel de competenţă care se obţine şi se menţine prin acţiuni educative. Educaţia în general şi educaţia în etică în special sunt garanţii ale dezvoltării valorilor morale şi profesionale.

Un cod de conduită este în general definit de profesionişti ca un ansamblu de principii profesionale de etică ce reglementează exerciţiul profesional al unor activităţi.

20

Organismele profesionale recomandă deseori membrilor lor să includă principiile esenţiale ale codului în contractele cu clienţii pentru ca aceştia să cunoască comportamentele pe care le aşteaptă de la profesionistul contabil.

Conform directivelor europene privind serviciile, un cod de etică trebuie să includă, în funcţie de specificul fiecărei profesiuni, atât modalităţile de comunicare comerciale referitoare la profesiile reglementate, cât şi regulile referitoare la condiţiile de exercitare a activităţilor profesioniştilor ca reguli deontologice vizând să garanteze în mod deosebit independenţa, imparţialitatea şi secretul profesional.

Profesia contabilă se distinge de alte profesii prin asumarea unei responsabilităţi faţă de interesul public; ca atare, profesioniştii contabili din întreaga lume trebuie să furnizeze servicii de înaltă calitate în interes public şi pentru aceasta relaţiile dintre profesioniştii contabili şi clienţii sau angajatorii acestora în primul rând, dar şi relaţiile dintre profesioniştii contabili trebuie să respecte unele principii şi reguli de comportament profesional menite să dea serviciilor respective autoritatea necesară şi să prevină pătrunderea către consumatori (utilizatori) a unor informaţii financiar-contabile care pot influenţa negativ deciziile acestora.

Stabilirea de principii şi reguli etice şi monitorizarea însuşirii şi respectării acestora de către toţi profesioniştii contabili constituie ( una din atribuţiile de bază ale organismului profesional. Pentru [aceasta, organismul profesional trebuie să aibă capacitatea şi resursele necesare pentru instituirea unui sistem de investigare şi de (sancţiuni pentru cazurile de nerespectare a standardelor profesionale si etice.

b) Codul etic IFAC : rol, structurăCodul etic al profesioniştilor contabili are un dublu rol:

- dă autoritate serviciilor furnizate de profesioniştii contabili; beneficiarii serviciilor furnizate de profesioniştii contabili sunt asiguraţi că aceste servicii sunt realizate de specialişti care respectă anumite standarde şi răspund pentru calitatea prestaţiilor lor;

- protejează profesioniştii contabili în faţa unor crime eco nomice şi a altor fenomene negative din economie, pre cum spălare de bani, finanţări de terorism, fraude de tot felul, corupţie etc.

Organismele profesionale membre IFAC sunt obligate să aplice principiile şi regulile stabilite prin Codul etic IPAC:

- fie prin adoptarea Codului etic IFAC drept cod etic naţional al profesioniştilor contabili;

- fie prin adoptarea Codului etic LFAC la specificul jurisdicţiei locale;- fie prin elaborarea unui cod etic propriu care să cuprindă toate

principiile şi regulile stabilite prin Codul etic IFAC.

Codul etic IFAC este structurat în trei părţi şi 22 de secţiuni repartizate astfel:

21

Partea A - destinată tuturor profesioniştilor contabili, indiferent de statut: liber-profesionişti sau angajaţi; conţine şase secţiuni:- Secţiunea 100, Introducere şi principii fundamentale;- Secţiunea 110, Integritatea;- Secţiunea 120, Obiectivitatea;- Secţiunea 130, Competenţa profesională şi prudenţa;- Secţiunea 140, Confidenţialitatea;- Secţiunea 150, Comportamentul profesional.

Partea B - destinată profesioniştilor contabili independenţi (liber-profesionişti contabili); conţine 10 secţiuni:- Secţiunea 200, Introducere;- Secţiunea 210, Numirea profesionistului contabil;- Secţiunea 220, Conflicte de interese;- Secţiunea 230, Opinii suplimentare;- Secţiunea 240, Onorarii şi alte tipuri de remunerare;- Secţiunea 250, Marketingul serviciilor profesionale;- Secţiunea 260, Cadouri şi ospitalitate;- Secţiunea 270, Custodia activelor clientului;- Secţiunea 280, Obiectivitate;- Secţiunea 290, Independenţa în audit.

Partea C - destinată profesioniştilor contabili angajaţi; conţine şase secţiuni:- Secţiunea 300, Introducere;- Secţiunea 310, Conflicte conceptuale;- Secţiunea 320, întocmirea şi raportarea informaţiilor;- Secţiunea 330, Luarea de măsuri în cunoştinţă de cauză;- Secţiunea 340, Interese financiare;- Secţiunea 350, Stimulente.

2. Principiile etice fundamentale ale profesiei contabile

a) IntegritateaConcept: Integritatea presupune că profesionistul contabil trebuie să fie

drept şi onest în relaţiile profesionale şi de afaceri şi să nu se asocieze la declaraţii false sau care ar putea induce în eroare consumatorii (utilizatorii).

Comentarii: Un profesionist contabil nu trebuie să se asocieze la rapoartele, evidenţele, comunicatele sau alte informaţii când apreciază că acestea:

- conţin o declaraţie în mod semnificativ falsă sau care induce în eroare;

- conţin declaraţii sau informaţii eronate;- omit sau ascund informaţii, atunci când aceste omisiuni induc în

eroare.Sunt profesioniştii contabili integri? Deseori integritatea este asemuită

unui elefant: îl recunoşti, dar ţi-e greu să îl descrii.

22

b) ObiectivitateaConcept: Obiectivitatea presupune că profesionistul contabil trebuie să

fie imparţial, fără idei preconcepute, să nu se găsească în situaţii de conflict de interese sau de incompatibilitate şi în nicio altă situaţie care ar putea determina un terţ bine informat, dar şi \ bine intenţionat să îi pună la îndoială cinstea şi corectitudinea.

Comentarii: Principiul obiectivitătii impune o obligaţie tuturor profesioniştilor contabili de a nu-şi compromite profesia din cauza unor erori, conflicte de interese sau din cauza influenţei nedorite a altor persoane.

Un profesionist contabil poate fi pus în situaţii în care obiectivitatea îi este afectată. Este imposibil ca toate aceste situaţii să fie definite şi descrise. Relaţiile care aduc un plus de confuzii sau influenţează în mod negativ raţionamentele profesionale ale profesionistului contabil ar trebui evitate.

Profesioniştii contabili îşi desfăşoară activitatea în multe domenii diferite şi trebuie să-şi demonstreze obiectivitatea în împre-, jurări diferite. Liber-profesioniştii contabili realizează rapoarte de certificare, prestează servicii fiscale şi alte servicii de consultanţă managerială. Alţi profesionişti contabili angajaţi întocmesc situaţii financiare fiind subordonaţi altora, execută serviciile de audit intern şi servesc în diferite funcţii financiare de conducere din industrie, comerţ, sectorul public şi educaţie. De asemenea, unii profesionişti contabili îi pregătesc şi îi instruiesc pe cei care aspiră să intre în profesie. Indiferent de poziţie sau serviciul prestat, profesioniştii contabili trebuie să protejeze integritatea serviciilor profesionale şi să menţină obiectivitatea în raţionamentul profesional.

În selecţionarea situaţiilor şi practicilor de care se vor ocupa în mod specific potrivit cerinţelor etice legate de obiectivitate, trebuie acordată atenţia corespunzătoare următorilor factori:

Profesioniştii contabili sunt expuşi unor situaţii în care asupra lor se pot exercita presiuni care le pot diminua obiectivitatea.

Este practic imposibil să se definească şi să se descrie toate situaţiile în care ar exista aceste posibile presiuni. În stabilirea standardelor pentru identificarea relaţiilor care pot ori par să afecteze obiectivitatea profesionistului contabil trebuie să domine un caracter rezonabil.

Trebuie evitate relaţiile care permit ca idei preconcepute, părtinirea ori influenţele altora să încalce obiectivitatea.

Profesioniştii contabili au obligaţia de a se asigura că personalul angajat pentru serviciile profesionale contabile şi-a însuşit principiul obiectivitătii.

Profesioniştii contabili nu trebuie să accepte sau să ofere cadouri sau invitaţii (la mese, spectacole) care pot fi considerate a avea o influenţă importantă şi dăunătoare asupra raţionamentului lor profesional sau asupra acelora cu care negociază.

c) Competenţa profesională şi prudenţa

23

Concept: Acest principiu presupune că profesionistul contabil deţine competenţele necesare, specifice misiunii pe care o are de îndeplinit, şi satisface concomitent cele două cerinţe ale conceptului: obţinerea competenţei şi menţinerea competenţei.

Comentarii: Principiul competenţei profesionale şi al prudenţei impune următoarele obligaţii pentru profesioniştii contabili:

- menţinerea cunoştinţelor şi aptitudinilor profesionale la nivelul necesar astfel încât clienţii sau angajatorii lor să fie siguri că primesc servicii profesionale competente; şi

- să acţioneze cu prudenţă în conformitate cu standardele tehnice şi profesionale atunci când oferă servicii profesionale.

Serviciile profesionale competente necesită un raţionament solid în aplicarea cunoştinţelor şi aptitudinilor profesionale în furnizarea unor astfel de servicii. Competenţa profesională poate fi împărţită în două faze separate:

- obţinerea unui nivel de competenţă profesională;- menţinerea unui nivel de competenţă profesională.Menţinerea unui nivel de competenţă profesională necesită ' o

permanentă conştientizare şi înţelegere a evoluţiilor relevante pe plan profesional tehnic şi în mediul de afaceri. Dezvoltarea profesională continuă elaborează şi menţine capacităţile care îi permit unui profesionist contabil să desfăşoare o activitate competentă într-un mediu profesional.

Seriozitatea include responsabilitatea de a acţiona în conformitate cu prevederile unei sarcini, cu atenţie şi meticulozitate, ţinând cont de un interval de timp.

Un profesionist contabil ar trebui să se asigure treptat că cei care îşi desfăşoară activitatea sub tutela unui profesionist contabil beneficiază de instruire şi supervizare adecvate.

Dacă este cazul, un profesionist contabil ar trebui să îi atenţioneze pe clienţi, angajatori şi alţi utilizatori de servicii profesionale de limitele inerente ale serviciilor pentru a evita înţelegerea eronată ,a unei opinii exprimate drept afirmarea unui fapt.

d) ConfidenţialitateaConcept: Confidenţialitatea cere profesionistului contabil să nu divulge

şi nici să nu folosească în interes personal informaţiile pe care le obţine cu ocazia îndeplinirii misiunilor sale profesionale.

Comentarii: Principiul confidenţialităţii impune ca obligaţie profesioniştilor contabili de a se abţine de la:

Dezvăluirea de informaţii confidenţiale în afara firmei sau organizaţiei angajatoare ca urmare a unei relaţii profesionale sau de afaceri, cu excepţia cazului în care au fost autorizaţi în mod special să facă publică o anumită informaţie sau dacă există o obligaţie legală sau profesională de a face publice acele informaţii.

Folosirea informaţiilor confidenţiale dobândite în timpul executării sarcinilor de serviciu în avantajul personal sau în avantajul unei terţe părţi.

24

În următoarele situaţii profesioniştii contabili sunt sau pot fi obligaţi să divulge informaţii confidenţiale:

atunci când divulgarea este autorizată de către client sau angajator; atunci când divulgarea este autorizată prin lege, de exemplu:

- pentru a furniza documente sau alte probe în cursul unor proceduri judiciare; şi

- pentru a aduce la cunoştinţa autorităţilor publice în măsură eventuale încălcări ale legii.

atunci când există o obligaţie profesională sau un drept de a le divulga în cazul în care nu este interzis prin lege:- pentru a se conforma controlului calităţii unui corp membru sau

al organismului profesional ;- pentru a răspunde unei anchete sau unei investigaţii din partea

organizaţiei membre sau a unui organism normalizator ;- pentru a proteja interesele profesionale ale unui profesionist

contabil în cursul procedurilor judiciare ; şi- pentru a respecta standardele tehnice şi cerinţele etice.

Atunci când profesionistul contabil a stabilit că informaţia confidenţială poate fi divulgată, trebuie avute în vedere următoarele aspecte:

dacă interesele tuturor părţilor, inclusiv ale terţelor părţi ale căror interese ar putea fi afectate, vor fi prejudiciate în cazul în care clientul sau angajatorul consimte ca profesionistul contabil să divulge informaţii;

dacă sunt cunoscute sau nu toate faptele semnificative şi dacă pot fi susţinute cu dovezi, în măsura în care acest lucru este posibil; când situaţia implică fapte sau opinii nefondate, trebuie să se recurgă la raţionamentul profesional pentru a se determina tipul de prezentare care trebuie făcută, dacă este disponibil;

ce tip de comunicare este preconizată şi cui i se adresează; mai exact, profesionistul contabil trebuie să fie convins că părţile cărora li se adresează comunicarea sunt destinatarii adecvaţi şi au responsabilitatea să reacţioneze ca atare.

e) ProfesionalismulConcept: Acest principiu impune ca obligaţie profesionistului contabil să se

conformeze legilor şi reglementărilor relevante şi să evite orice acţiune care ar prejudicia profesia, organismul profesional sau un membru.

Comentarii: Principiul profesionalismului sau comportamentului profesional impune ca obligaţie profesioniştilor contabili de a se conforma legilor şi reglementărilor relevante şi de a evita orice acţiuni care pot discredita profesia contabilă. Acestea includ acţiuni pe baza cărora o terţă parte raţională şi informată, la curent cu toate informaţiile relevante, ar concluziona că este afectată în mod negativ buna reputaţie a profesiei.

În cadrul strategiei de promovare şi de marketing a lor şi a activităţii pe care o efectuează, profesioniştii contabili nu trebuie să furnizeze informaţii

25

eronate despre profesia lor. Profesioniştii contabili trebuie să fie cinstiţi şi loiali, şi nu trebuie:

- să facă revendicări exagerate pentru serviciile pe care le oferă, calificările pe care le posedă şi experienţa pe care o deţin;

- să ofere referinţe compromiţătoare sau comparaţii lipsite de fundament privind munca desfăşurată de alţii.

f) Respectul faţă de standarde şi reglementăriConcept: Profesionistul contabil trebuie să respecte standardele

profesionale, de educaţie şi de calitate ca o garanţie că acţionează în scopul protejării interesului public.

Comentarii: Este de datoria organismelor profesionale să elaboreze standarde profesionale pentru fiecare dintre activităţile componente ale profesiei contabile, care constituie criterii de calitate în aprecierea misiunilor realizate de profesioniştii contabili.

g) IndependenţaConcept: Principiul independenţei cere profesionistului contabil

satisfacerea concomitentă a celor două componente fundamentale ale conceptului, şi anume:

a) independenţa de spirit (în gândire) sau independenţa de drept: constă în acea stare a profesionistului contabil potrivit căreia el consideră că poate îndeplini o misiune în condiţii de integritate şi cu obiectivitatea necesară;

b) independenţa în aparenţă (comportamentală) sau independenţa de fapt: presupune că o terţă persoană bine informată, dar şi bine intenţionată nu găseşte niciun motiv de natură comportamentală care să o determine să pună la îndoială integritatea şi obiectivitatea profesionistului contabil.

Comentarii: Independenţa este un concept care cunoaşte trei moduri de abordare: independenţa absolută, independenţa relativă şi independenţa restrictivă, în funcţie de natura şi condiţiile specifice serviciului prestat.

Un profesionist contabil în practica publică nu ar trebui să se angajeze în orice afacere, ocupaţie sau activitate care îi afectează sau care i-ar putea afecta integritatea, obiectivitatea sau buna reputaţie a profesiei, şi care ca rezultat ar fi incompatibilă cu prestarea serviciilor profesionale.

Ameninţări la adresa independentei: Conformitatea cu principiile fundamentale poate fi afectată într-o gamă

largă de cazuri. Multe ameninţări se împart în următoarele categorii:a) de interes propriu;b) de autoexaminare (autocontrol);c) de favorizare;

d) de familiaritate; şie) de intimidare.

26

3. Obligaţiile organismelor profesionaleProfesioniştii contabili în general şi cei în practica publică în special,

oricare ar fi activitatea profesională pe care o efectuează, vând în realitate reputaţie, iar reputaţie fără educaţie şi etică nu există.

Organismele profesionale membre IFAC au obligaţia să prevadă în statutele şi regulamentele lor reguli cu privire la investigaţia şi disciplina în caz de conduită greşită, inclusiv pentru abaterile de la standardele profesionale.

Conduita greşită include:- activităţile cu caracter penal;- acţiunile sau inacţiunile care pot periclita profesia contabilă;- abaterile de la standardele profesionale;- abaterile de la cerinţele etice;- neglijenţa profesională gravă;- un număr de cazuri de neglijenţă mai puţin importante care, cumulate,

pot indica nepotrivirea de a exercita drepturile de practică;- activitatea necorespunzătoare.Organismele profesionale membre IFAC trebuie să elaboreze un regim

eficient de investigare şi disciplinar care să permită ca cei care judecă să impună o serie de penalizări cum ar fi sancţiunile ca: mustrarea, pierderea sau restricţionarea drepturilor de practică, amenda (plata costurilor), pierderea titlului profesional sau retragerea autorizării, excluderea din organismul profesional.

Organismele profesionale trebuie să informeze fiecare membru în parte în legătură cu toate prevederile Codului etic, standardelor profesionale, regulilor şi reglementărilor, şi cu consecinţele neconformării.

Organismele profesionale trebuie să asigure resursele financiare necesare care să permită efectuarea la timp a acţiunilor de investigare şi disciplinare.

Totodată, organismele profesionale trebuie să elaboreze şi să menţină un proces de examinare independentă a plângerilor clienţilor sau altor părţi în cazurile în care s-a decis, ca urmare a investigaţiei, că problema în cauză nu va fi deferită unei instanţe disciplinare.

27

C. ORGANIZAREA ŞI EXERCITAREA PROFESIEI CONTABILE ÎN ROMÂNIA

1. O profesie tradiţional liberalăOrganizarea profesiei contabile în România, ca profesie liberală de sine

stătătoare, s-a făcut cunoscută începând cu ultimii ani ai secolului XLX şi primii ani ai secolului XX. In anul 1907 s-a înfiinţat „Uniunea Absolvenţilor Şcolilor Superioare de Comerţ" care în 1908 a redactat un proiect de organizare al unui Corp al Contabililor cu scopul de a statua „asupra a tot ce priveşte interesele profesionale ale carierei de contabil în general".

Consacrarea titlului de contabil în România avea să se înfăptuiască prin votarea în Camera Deputaţilor la 18 iunie 1921 şi în Senat la 1 iulie 1921 şi prin promulgarea prin Decret regal la 13 iulie 1921 a Legii privind constituirea Corpului Contabililor Autorizaţi şi Experţilor Contabili. Cel care s-a străduit pentru promovarea acestei reglementări şi avea să devină primul preşedinte al Corpului pentru o perioadă de aproape 20 de ani, Grigore L. Trancu-Iaşi, ministrul muncii, scria, în ziua de 2 noiembrie 1921.

2. Recunoaşterea naţională şi internaţionalăÎn anul 1990 avea să înceapă un nou drum, o nouă aventură entru a

răspunde îndemnurilor primului preşedinte al Corpului, Grigore L. Trancu-Iaşi, care se adresa generaţiilor viitoare urându-le ca prin muncă şi cultură, prin calităţi de inimă şi avânt „să fie mai mari, mai vrednici şi mai fericiţi decât am fost noi". Experţii contabili, folosiţi în regimul comunist exclusiv pentru lucrări de expertiză contabilă judiciară, cunoscând trecutul glorios al profesiei lor din perioada antecomunistă, s-au angajat să readucă profesia de expert contabil şi de contabil autorizat la nivelul pe care aceasta trebuia să-1 aibă într-o economie în tranziţie şi o societate în care începeau să se manifeste valorile statului de drept.

O primă etapă a constituit-o separarea, în anul 1992, de experţii tehnici şi înfiinţarea, ca organism de sine stătător, a Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi. Impusă de dificultăţile tranziţiei, următoarea etapă a fost consacrată încadrării Corpului în sistemul economic şi social printr-o recunoaştere din partea autorităţii publice: promovarea unei legi pentru organizarea şi funcţionarea Corpului. Aceasta s-a realizat prin Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994 aprobată prin Legea nr. 42/1995.

Preluând ceea ce era adaptabil sau perfectibil şi tradiţional românesc în legea Corpului din 1921 şi adoptând sau adaptând ceea ce era prevăzut în reglementările profesiei contabile din alte ţări europene - mai ales a ţărilor cu aceeaşi origine de drept ca a României, legea din 1994 a constituit şi constituie un model de reglementare a profesiei contabile care se confirmă din plin astăzi, când organismul mondial al contabilităţii - IFAC - a emis un Document de poziţie cu privire la modul de reglementare a profesiei contabile într-o jurisdicţie sau alta; Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994 a fost şi

28

rămâne, cu toate tendinţele care se manifestă în ultimii ani, o reglementare europeană, întrucât:

reglementează strictul necesar pentru apărarea interesului public, aspectele de reglementare internă fiind mandatate organismului profesional Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR);

reglementând activitatea de expertiză contabilă şi organismul profesional al experţilor contabili, reglementează profesia contabilă ca un întreg şi expertul contabil ca profesionistul cu cel mai înalt nivel de educaţie şi instruire în domeniul contabilităţii (cu acces fără restricţii la toate activităţile şi serviciile care formează profesia contabilă), şi nu o activitate sau alta componentă a profesiei contabile;

este o reglementare de esenţă liberală, nefăcând posibilă dependenţa de stat, care însă prin reprezentanţii Ministerului Economiei şi Finanţelor supraveghează ca activitatea CECCAR să se desfăşoare cu respectarea legilor generale ale ţarii.

Caracterul unitar, de întreg, al profesiei contabile din România şi rolul european al expertului contabil român, de specialist cu cele mai înalte şi cuprinzătoare cunoştinţe în domeniul contabilităţii şi care are acces neîngrădit la toate serviciile sau activităţile care compun profesia contabilă, rezultă cu pregnanţă din atribuţiile expertului contabil prevăzute în reglementările menţionate, şi anume:

- ţinerea sau supravegherea contabilităţii şi întocmirea situaţiilor financiare;

- efectuarea de analize economico-financiare;- efectuarea de audit financiar-contabil;- efectuarea evaluărilor de active, întreprinderi sau titluri de valoare;- efectuarea de expertize contabile judiciare sau extrajudiciare;- executarea lucrărilor cu caracter fiscal şi acordarea de consultanţă,

consiliere şi asistenţă fiscală;- efectuarea de lucrări de organizare administrativă şi informatică;- îndeplinirea mandatului de cenzor;- îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege în procedurile de

reorganizare judiciară şi faliment;- acordarea de asistenţă de specialitate necesară pentru înfiinţarea şi

reorganizarea societăţilor comerciale;- efectuarea pentru persoane fizice şi juridice a oricărui serviciu

profesional care presupune cunoştinţe de contabilitate.Misiunea CECCAR reflectată prin strategiile şi programele de activitate

constă în dezvoltarea unei profesii contabile capabile să satisfacă interesul public şi să contribuie la dezvoltarea economiei naţionale prin aplicarea celor mai înalte standarde de educaţie, de etică şi de calitate.

Ca o recunoaştere a calităţii reglementării profesiei şi o apreciere a modului hotărât în care au demarat acţiunile pentru reconstruirea unui organism profesional puternic, bazat pe autoregle-mentare, la numai doi ani de la reînfiinţare, în anul 1996, Corpul a devenit membru cu drepturi depline al

29

Federaţiei Internaţionale a Contabililor (IFAC) şi al Federaţiei Experţilor Contabili Europeni (FEE) şi a început să se manifeste ca un important centru al profesiei contabile liberale din centrul şi sud-estul Europei.

„CECCAR este o organizaţie profesională foarte importantă în regiune şi, de asemenea, un membru foarte activ al IFAC", declara preşedintele IFAC, dl Juan Jose Fermîn del Valle, la Congresul al XVU-lea al profesiei contabile din România, organizat de CECCAR în zilele de 1 şi 2 septembrie 2008 la Bucureşti.

„Sunt mândru şi vă mulţumesc că sunteţi atât de numeroşi; mulţumesc CECCAR pentru tot ce a făcut şi sunt sigur că veţi ajunge departe", a spus preşedintele FEE, dl Jacques Potdevin, la Congresul din 1-2 septembrie 2008.

La acelaşi Congres - cel mai mare eveniment naţional de profil şi al doilea din Europa -, preşedintele Ordinului Experţilor Contabili din Franţa, dl Jean Pierre Alix, a declarat: „Vreau să vă spun că CECCAR reprezintă un element important al Comunităţii Europene a profesiei contabile; CECCAR contribuie la solidaritatea acestei profesii la nivel european".

Profesia contabilă din România, odată recunoscută internaţional prin cooptarea reprezentantului ei - CECCAR ca membru al organismului mondial - IFAC şi european - FEE, s-a remarcat printr-o puternică activitate concretizată în:

- încheierea a 20 de acorduri de colaborare şi cooperare cu organisme profesionale din ţări precum Franţa, Marea Britanie, Italia, Israel, Ungaria, Polonia, Ucraina, Moldova, Serbia etc, în baza cărora profesia contabilă românească a fost furnizoarea sau beneficiara celor mai actuale sisteme şi tehnici de organizare şi exercitare a profesiei;

- iniţierea unor acţiuni regionale cum ar fi înfiinţarea Parteneriatului Sud-Est European pentru Dezvoltarea Contabilităţii (SEEPAD);

- participarea ca membru fondator la constituirea Comitetului pentru Integrare Latină Europa-America (CILEA);

- participarea ca membru la vehiculul profesional mediteranean denumit Federaţia Experţilor Contabili Mediteraneeni (FCM);

- participarea ca membru la Federaţia Experţilor Contabili Francofoni (FIDEF);

- participarea activă şi constantă în cadrul grupelor de lucru ale Federaţiei Experţilor Contabili Europeni;

- sprijinirea unor organisme profesionale din regiune pentru a deveni membre ale IFAC.

3. Titlul profesional de expert contabil condiţii de obţinere serviciile profesionale prestate de expertul contabil

4. Organizarea şi funcţionarea C.E.C.C.A.R. organele de conducere şi atribuţii:- la nivel central- la nivel teritorial

investigaţii şi disciplină30

Bibliografie obligatorie:

- Elemente de Doctrină şi Deontologia profesiei contabile.Editura C.E.C.C.A.R. - 2008

- Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994, republicată- Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.E.C.C.A.R.- Codul etic naţional al profesioniştilor contabili

31