Doctorul Natura

219
DOCTORUL NATURĂ BRUSTUR (Arctium lappa) Principii active: diuretic, sudorific, depurativ, coleretic, hipoglicemiant, antitumoral. Folosit în boli renale şi cutanate (eczeme, seboree, seboree uscată a capului, alopecie sau chelie), afecţiuni ale ficatului şi bilei, furunculoze, acnee, calculoză biliară, diabet, hipertensiune arterială , herpes, gută, stimulează funcţiile hepato-biliare. Maria Treben indică brusturele în următoarele afecţiuni: artrită (gută), febră, insuficienţă respiratorie, epilepsie, (cîte 1- 2 ceşti de ceai zilnic). Rădăcina conţine inulină (circa 40%), acid palmetic şi stearic, sitosterol, stigmasterol, acid cafeic, ulei volatil ( 0,10 %), vitamine din complexul B, săruri de potasiu, hormoni 3

description

Cartea prezinta o serie de plante

Transcript of Doctorul Natura

Page 1: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

BRUSTUR(Arctium lappa)

Principii active: diuretic, sudorific, depurativ, coleretic,

hipoglicemiant, antitumoral. Folosit în boli renale şi cutanate (eczeme,

seboree, seboree uscată a capului, alopecie sau chelie), afecţiuni ale

ficatului şi bilei, furunculoze, acnee, calculoză biliară, diabet,

hipertensiune arterială , herpes, gută, stimulează funcţiile hepato-biliare.

Maria Treben indică brusturele în următoarele afecţiuni: artrită

(gută), febră, insuficienţă respiratorie, epilepsie, (cîte 1- 2 ceşti de ceai

zilnic).

Rădăcina conţine inulină (circa 40%), acid palmetic şi stearic,

sitosterol, stigmasterol, acid cafeic, ulei volatil ( 0,10 %), vitamine din

complexul B, săruri de potasiu, hormoni vegetali.

Recoltare: Rădăcinile se recoltează primăvara (martie - aprilie)

pentru plantele de 2 ani şi toamna (septembrie - octombrie) pentru

plantele de 1 an. Se spală sub un jet de apă, cele groase se taie felii în

lungime. Se usucă în pod, ferite de lumina directă a soarelui.

Uz intern: pentru gripe, răceli, boli de rinichi, litiază biliară,

hipertensiune, curăţirea organismelor de toxine. Doză: o lingură de

pulbere de rădăcină de brustur la o cană de apă. Se fierbe 15 minute la

foc mic apoi se lasă 15 minute acoperit cu capacul. Se beau 3 căni pe zi.

Pentru tratarea diabetului zaharat se prepară o infuzie din 1 lingură

3

Page 2: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

de pulbere de rădăcină, peste care se toarnă o cană de apă clocotită. Se

acoperă vasul 15 minute, după care se strecoară. Se beau 2 - 3 căni pe zi.

4

Page 3: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

URZICA

"Ce este mai îmbătător decît o zambilă, o narcisă sau un crin? Şi

totuşi, pe toate le întrece urzica".

(Otto Brunfels, 1539)

Toată lumea cunoaşte urzica, dar foarte puţini ştiu că urzica se

foloseşte în peste 100 de boli.

Compoziţie chimică: substanţe proteice, un mare număr de

aminoacizi, glucide, amine, steroli, cetone, ulei volatil, substanţe grase,

sito-steroli, acizi (acetic, formic, pantotenic, folic), complex vitaminic

(A, B2, C, K), clorofilă, protorfirină, coproporfirină, beta-caroten, săruri

de calciu, magneziu, fier, siliciu, mangan, potasiu.Este folosită în

alimentaţie, mai ales primăvara.

Industria farmaceutică extrage beta-carotenul ca sursă de

provitamina A pentru obţinerea de clorofile ca materie primă pentru

diverse preparate medicamentoase şi cosmetice - pomezi, aerosoli, pastă

de dinţi, deodorante, şampoane, gumă de mestecat.

Din antichitate, Plinius şi Dioscoride ne-au lăsat preţioase

informaţii despre utilizarea urzicii. Şi în evul Mediu era foarte folosită.

Albrecht Durer (1471-1528) a pictat un înger care zboară către tronul

Atotputernicului ţinînd urzica în mînă.Preotul elveţian Kunzle arată, în

scrierile sale, că urzica ar fi fost de mult distrusă dacă nu s-ar fi

autoapărat urzicînd. El numeşte urzica salvatoarea vieţii.

Elimină anemia, bronşitele, astmul, curăţă rinichii de nisip şi piatră,

5

Page 4: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

dezintoxică organismul, elimină uraţii (în gută), stimulează secreţia

bilei, secreţia pancreatică, gastrică şi intestinală. Stimulează

peristaltismul intestinal şi digestiv. Stimulează secreţia de lapte la lăuze.

Este hipoglicemiantă (vezi articolul "Brustur" - se fac combinaţii de

ceaiuri).

6

Page 5: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

PĂPĂDIA

"... un medicament foarte răspîndit"

(Tabernaemontanus, 1613)

Cunoscută din timpuri străvechi, Theophrastus ne spune că

acţionează eficient asupra pistruilor şi a petelor de ficat. Foarte preţuită

de medicii arabi Avicena şi Serapion, în secolul al IX-lea şi al X-lea.

Tschirch confirmă că păpădia era întrebuinţată din vechime de indieni

pentru vindecarea afecţiunilor hepatice. În jurul anilor 1600, la

Montpellier, Lyon şi Padova, păpădia era consumată crudă, sub formă

de salată. Medicii secolului al XVI-lea ne spun că păpădia are

proprietăţi sedative şi este chiar narcotică. Împăratul Prusiei, Friedrich

cel Mare, suferind de rinichi, lua extract de păpădie.

Principii active: Rădăcina conţine alcooli (taraxerol, taraxestrol,

beta-amine ş.a.), fitosterine (sitosterină, stigmasterină ş.a.), glucide

(insulină, fructoză, levuloză ş.a.), substanţe proteice, rezine, tiamină,

colină, gliceride ale acizilor palmitic, oleic, linoleic, arginină,

asparagină, acid nicotinic şi amida acidului nicotinic, vitamine B,C,

substanţe minerale.

Frunzele: gliceride ale acizilor oleic, palmitic, stearic, ulei volatil,

colină, glucoză, polioze, flobafene, acid tartric, substanţe proteice,

substanţe antibiotice, alcooli tripertinici (arnidiol, faradiol), carotenoide,

xantofile, vitaminele A, B1, C, D, săruri de azot, calciu, fosfaţi ş.a..

Maria Treben recomandă păpădia în: boli biliare, hepatite cronice,

diabet, mîncărimi, eczeme, erupţii, calculi bi-liari, boli de metabolism,

7

Page 6: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

artrită, reumatism, inflamaţii ganglionare (datorită puternicului efect

depurativ), afecţiuni ale splinei, stimularea generală a organismului,

fluidificarea sîngelui, acnee. Gregorian Bivolaru recomandă păpădia în

59 de afecţiuni!

8

Page 7: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

Uz extern. Albrecht von Haller recomandă un balsam pentru răni

din măceşe proaspete, zdrobite, macerate în drojdie de vin, cu miere şi

scorţişoară.

Medicină veterinară. Pentru tratarea anorexiilor, indigestiilor,

afecţiunilor renale, cistitelor, ca tonic vitaminizant pentru animalele în

convalescenţă: decoct din 6-10 g măceşe uscate, flori sau frunze uscate,

la 200 ml apă. Se fierbe la foc domol 10 minute şi se toarnă pe gît

animalului. Se poate folosi sub formă de extract, tinctură, macerat.

Dozele de tratament: 70-100-150g pentru animalele mari (cabaline,

bovine), 5-15-30 g pentru animalele mijlocii (ovine, caprine, porcine) 2-

5-10g pentru animalele mici (pisici, cîini, păsări).

Vopsitorie. Scoarţa posedă proprietăţi tinctoriale (se amestecă cu

flori proaspete de cimbrişor de cîmp, scoarţă de prun, flori proaspete de

sovîrf şi 60g/kg piatră acră). Se obţine un roşu plăcut.

Măceşul este o specie meliferă, fixatoare de sol, ornamentală.

9

Page 8: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

10

Page 9: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

Varza

(Continuare din nr. 6)

Uz extern: pentru calmarea durerilor musculare, nevralgiilor

reumatismale (lumbago, sciatică), nevralgiilor faciale, gutoase, ca

decongestiv în contuzii, cicatrizant pentru plăgi, maturativ în flegmoane,

panariţiu, furuncule, abcese: cataplasme cu frunze strivite cu o sticlă,

aplicate direct pe piele (înaintea strivirii, se înlătură nervura principală),

fixate cu un pansament. Se schimbă de 2 ori pe zi. Pentru tratarea

inflamaţiilor din gură şi gît: gargară cu suc de varză amestecat cu miere.

Pentru tratarea durerilor musculare reumatismale, în gută, degerături,

entorse: cataplasme din frunze proaspete de varză, în 3-4 straturi.

Acestea se acoperă cu o ţesătură de bumbac şi se bandajează lejer. Se

reînnoiesc de 2-3 ori pe zi. Pentru tratarea durerilor reumatismale, a

gutei se mai folosesc şi cataplasme cu frunze de varză, fierte în vin alb.

Se aplică pe locul afectat, se bandajează şi se acoperă cu o flanelă.

Concomitent, se beau 2-3 pahare de suc pe zi.

Pentru tratarea eczemelor: cataplasme cu frunze de varză proaspete.

Se păstrează o oră. Dacă sînt bine suportate, se continuă. În cazul

eczemelor uscate, frunza se unge cu ulei de măsline. Tratamentul se

asociază cu consum de varză crudă sau consum de suc proaspăt de

varză. Pentru tratarea echimozelor, contuziilor: cataplasme repetate din

frunze de varză proaspete, în 2-3 straturi. Se bandajează lejer. Pentru

11

Page 10: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

tratarea anginei, adenitei, arteritei - cataplasme cu frunze proaspete.

Calmează durerile şi ajută la eliminarea toxinelor. Pentru tratarea

varicelor, în flebită, arterită, cianoza tegumentelor: cataplasme cu 2-3

straturi de frunze proaspete, peste care se aplică un pansament.

Cataplasma se ţine toată noaptea. Se realizează decongestionarea

ţesuturilor, activarea circulaţiei, revitalizarea vaselor şi deblocarea lor.

Pentru tratarea hemoroizilor: cataplasme cu frunze proaspăt zdrobite.

12

Page 11: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

În tratamentul ascitic, cîte o linguriţă tinctură (rizomi uscaţi,

mărunţiţi în alcool de 40 grade, ţinuţi 14 zile la macerat) - vezi nr. 6 şi 7,

despre varză.

Scăderea glicemiei, scăderea tensiunii arteriale (leac din zona

Beiuşului): decoct din 1 lingură amestec în părţi egale: pulbere de

rizomi de pir, frunze de vîsc (nu se recoltează vîscul de pe arţar, plop,

salcie, tei, fiind toxic), flori de păducel, hamei. Se lasă 8 ore la macerat,

în apă rece şi se bea o lingură de trei ori pe zi, înaintea meselor.

Pentru stimularea poftei de mîncare, reglarea digestiei, ca tonic

general se recomandă rizomi de pir, fructe de măceş, cimbru, în cantităţi

egale. Infuzie din o lingurişă la o cană (200 ml). Stă acoperit o oră. Se

îndulceşte cu miere (mierea nu este indicată celor cu glicemia mărită).

Este recomandat în prevenirea gripei, în convalescenţă, după boli

infecţioase, care slăbesc organismul.

Sucul proaspăt este foarte bogat în vitamine şi săruri minerale

(indicat în cure de primăvară) - cîte o linguriţă, de trei ori pe zi, cu 30 de

minute înaintea meselor.

Ţăranul român a băut ceai de pir contra ciumurlelii (indigestiei,

diareei). Bănăţenii, cînd pătimeau de încuiere (constipaţie) se slobozeau

cu decoct de pir.

Medicină veterinară. Cu rizomii de pir, medicina veterinară tratează

aceleaşi boli ca şi la oameni.

Dozele de tratament pentru animalele mari (cabaline, bovine) - pînă

la 100 grame; animale mijlocii (ovine, caprine, porcine) - pînă la 25

grame; animale mici (pisici, cîini, păsări) - pînă la 5 grame.

13

Page 12: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

Rizomii spălaţi, uscaţi, făcuţi pulbere, amestecaţi cu tărîţe de grîu,

formează un valoros furaj pentru vite şi animale mici, făcîndu-le

rezistente la boli şi mărind producţia de lapte.

14

Page 13: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

ŢELINA

(Apium graveolens)

Cunoscută, apreciată şi folosită încă din Antichitate, în diverse boli

de Dioscoride şi Pliniu cel Bătrîn, ţelina creşte în flora spontană,

aproape de litoralul Mării Negre, este răspîndită în Europa Centrală,

Asia, Africa. În Evul Mediu, se folosea fecvent siropul din cinci

rădăcini: ţelina, sparanghelul, anasonul dulce, pătrunjelul şi ghimpele

dulce.

Compoziţie chimică: conţine apă (circa 83%). Comparativ cu

celelalte legume rădăcinoase, ţelina are un conţinut redus de protide

(1%) şi conţinut mediu de hidraţi de carbon (aproximativ 5%), săruri

minerale - de sodiu (55 mg%), potasiu (232 mg%), calciu (50 mg%),

fosfor (60 mg%), fier (0,4 mg%); vitaminele A (0,002 mg%), B1 şi B2

(0,05 mg%), niacin (0,7 mg%), C (10 mg%); microelemente: magneziu,

mangan, cupru, fier, iod, cupru, sodiu, potasiu, fosfor. Valoare

energetică: circa 28 kcal/100 g. se folosesc toate părţile plantei, care sînt

aromate.

Proprietăţi: afrodisiacă (stimulează sexualitatea şi contribuie la

creşterea potenţei), antihelmitică (elimină oxiurii, ascarizii, tenia),

antimalarică, antipiretică (determină scăderea temperaturii corpului în

stări febrile de diverse etiologii), antipruriginoasă (elimină senzaţia de

mîncărime), antiscorbutică, antiseptică, aperitivă, aromatică,

carminativă (provoacă eliminarea gazelor intestinale; combate

balonările), cicatrizantă, depurativă, diaforetică (sudorifică),

15

Page 14: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

îmbunătăţeşte digestia, diuretică, curăţă ficatul de toxine şi măreşte

secreţia bilei, expectorantă (în tuse), galactogogă (măreşte secreţia de

lapte), hipoglicemiantă, hipotensoare, laxativă, favorizează contracţia

uterului şi provoacă apariţia ciclului menstrual întîrziat, regenerează

sîngele, remineralizează organismul, indicată pentru scăderea greutăţii

(în obezitate), tonică a sistemului nervos şi glandular (mai ales a

glandelor suprarenale).

16

Page 15: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

Morcovul

(Daucus carota)

Morcovul de cultură provine din morcovul spontan. Foarte apreciat

pentru conţinutul său în vitamine, morcovul a fost folosit din timpuri

străvechi întîi ca plantă medicinală, apoi ca plantă alimentară.

Rădăcina, frunzele şi seminţele de cmorcov se folosesc în medicina

umană tradiţională. Se recomandă ca rădăcina să nu fie curăţată de

coajă.

Proprietăţi generale: antianemic, remineralizant (pentru sugari şi

copii - supă de frunze uscate, foarte bogate în săruri minerale), întăreşte

imunitatea (prevenirea bolilor infecţioase şi degenarative), antiputrid şi

cicatrizant gastric (enterocolite şi infecţii intestinale, diareee infantilă şi

adultă, colibaciloză, ulcere gastroduodenale, hemoragii

gastrointestinale, constipaţie), diuretic, depurativ (reumatism, gută,

litiază, ateroscleroză, dermatoze: infuzie din seminţe de morcov, o

linguriţă la o ceaşcă de apă în clocot), fluidifiant biliar (insuficienţă

biliară, icter), tonic (astenii, tulburări de creştere, demineralizare,

rahitism, carii dentare), factor de creştere, pectoral (afecţiuni pulmonare,

astm, bronşită cronică, tuberculoză: sucul pur sau amestecat cu lapte

este un bun expectorant), galactogog (favorizează lactaţia: infuzie din

seminţe de morcov - o linguriţă la o ceaşcă de apă în clocot), vermifug

17

Page 16: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

(teniază), astringent (diaree infantilă: supă de morcovi sau suc de

morcovi cruzi), carminativ (1-5 g seminţe de morcov).

18

Page 17: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

Pentru diminuarea inflamării sînilor, se fac cataplasme cu frunze şi

rădăcini fierte în lapte. Se adaugă puţin camfor şi albuş de ou. Se aplică

pe sîni şi se menţine 30-40 de minute.

Frunzele de pătrunjel, mestecate în gură, înlătură mirosul urît al

acesteia. Sucul de pătrunjel este considerat unul dintre sucurile "tari".

De aceea, nu trebuie luat în cantitate mai mare de 50-100 ml pe zi.

Combinat cu alte sucuri (morcov, ţelină, castraveţi, spanac, sfeclă) îşi

sporeşte valoarea.

Sucul de rădăcină de pătrunjel, în amestec cu alcool de 70 de grade

în părţi egale, se foloseşte în cataplasme, pe părţile dureroase (lovituri,

contuzii). Acelaşi amestec calmează durerea în nevralgiile dentare, dacă

este pus pe un mic tampon de vată şi ţinut un timp.

Frunzele uscate de pătrunjel intră în componenţa pulberilor de

plante aromatice şi condimentare, alături de frunze de leuştean, mărar,

tarhon, mentă, busuioc, păstîrnac, lobodă. Pulberile se păstrează în

pungi de hîrtie, la loc ferit de umezeală.

Rădăcina, dată pe răzătoarea cu găuri mari, intră în alcătuirea

salatelor de iarnă, în amestec cu ţelină, morcov, ceapă, sfeclă. Oţetul nu

este recomandat în salate deoarece produce fermentaţie.

În doze prea mari, atît seminţele cît şi rădăcinile, devin toxice.

Pătrunjelul este eficient în intoxicaţii provocate de consumul exagerat

de alcool, carne, tutun.

În medicina veterinară, pătrunjelul are multiple întrebuinţări, în

tratarea atoniei ruminate (amestec de lapte acru şi frunze tocate de

pătrunjel, care se administrează prin breuvaj bucal), a constipaţiei

19

Page 18: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

(decoct din frunze şi rădăcini de pătrunjel amestecate cu usturoi,

administrat la fel). Pentru stimularea ouatului la găini, se dau frunze de

pătrunjel tocate, în amestec cu făină de orz sau mălai. Dozele prea mari,

în tratamentul intern, pot duce la intoxicarea animalului.

20

Page 19: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

l La Anul Nou, bătrînii făceau calendar cu foi de ceapă, ca să vadă

cum va fi anul, ploios sau secetos, în care lună vor cădea mai multe ploi

şi în care mai puţine.

l Cartofii, tăiaţi felii, se pun pe frunze şi la tîmple, contra durerilor

de cap.

l Usturoiul (un căţel) introdus în urechea din partea dureroasă (în

durerile de măsele, nevralgii, dureri de urechi) alină durerile.

l Mujdeiul se dădea pe nemîncate ca vermifug. În Dobrogea, se

pisau 5 căţei de usturoi, se amestecau cu o lingură de hrean ras, într-o

ceşcuţă cu untdelemn şi se dădea copiilor, ca vermifug.

l Contra răcelii, se fierbeau în vin cuişoare şi scorţişoară.

Rădăcinile de ghinţură (Sentiana punctată), foarte amare, se puneau

în rachiu care se lua contra durerilor de stomac şi ca stimulator.

l Ramurile de măr se puneau într-un vas cu apă, ca să înflorească

pînă la Anul Nou, cînd se porneau copii cu ele la urat.

l Dacă vă vine, în noaptea de Revelion, să căscaţi încontinuu, e

posibil să fiţi deocheat. Pentru a şti dacă cineva este deocheat, i se sting

cărbuni. Descîntătoarea aduce apă neîncepută de la un izvor, o fîntînă

21

Page 20: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

sau de la o apă curgătoare din apropiere. Scoate din vatră, cu vîrful unui

cuţit, 3, 6 sau 9 cărbuni aprinşi şi-i aruncă apoi, cu mîna, în apa din

ulcică, numărînd invers: 9, 8, 7, rostind, de fiecare dată, pe rînd,

formulele: asta-i de deochi, asta-i de mirare, de strigare, de căscare.

După aceea, începe să se descînte, în care timp, taie mereu în cruciş cu

cuţitul pe deasupra apei din ulcică. Dacă omul este deocheat, toţi

cărbunii aruncaţi în apă se aşează sfîrîind pe fundul vasului, dacă nu este

deocheat, cărbunii stinşi plutesc pe deasupra apei. Cu cît cărbunii sfîrîie

mai tare şi mai îndelung, cu atît bolnavul este mai puternic afectat. După

ce a sfîrşit de descîntat, descîntătoarea îi dă bolnavului să soarbă de trei

ori din apă, apoi îl udă cu ea pe tîmple, la ochi, pe frunte, la nas, la

inimă şi la încheieturi, iar restul îl varsă pe un par de la gard, ori pe

ţîţîna uşii, sau pe un cîine sau o pisică. Dacă animalul se scutură, el ia cu

dînsul deochiul, iar bolnavului îi trece. Aruncînd apa, baba rosteşte:

"Cînd s-o mai deochea mîţă şi cîinele, / Atunci să se mai deoache

(cutare), / Atunci şi nici atunci!".

22

Page 21: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

Ceapa (I)

(Allium cepa)

Alături de usturoi, ceapa este considerată ca fiind campioana

neîntrecută a sănătăţii şi a vitalităţii, deţinînd recordul binefacerilor în

organism.

Ea se foloseşte consumată ca atare (minimum 1-2 cepe pe zi sau în

salate, crudităţi, aperitive), sub formă de suc, de sirop (se taie cepele în

rondele, se aşează într-o farfurie, se presară cu zahăr, se lasă la macerat

24 de ore, se iau 2-5 linguri pe zi); se foloseşte ceapa macerată cîteva

ore în apă caldă (se bea maceratul dimineaţa, pe nemîncate, cu cîteva

picături de lămîie), tinctura de ceapă (se macerează ceapa timp de 10

zile în alcool de 90 de grade, cantitatea de alcool fiind egală cu cea de

ceapă; se iau 3-5 linguriţe pe zi), vinul de ceapă (ceapa tăiată fin - 300 g,

miere - 100 g, vin alb - 60 ml; se iau 2-4 linguri pe zi).

Ceapa crudă are acţiune selectivă asupra aparatului urinar ca

diuretic, iar ceapa coaptă are acţiune digestivă, respiratorie (emolientă şi

expectorantă).

Ceapa este indicată să se folosească zilnic în toate curele naturiste

pentru proprietăţile ei de stimulare a sistemului endocrin şi a capacităţii

de apărare a organismului. Cei care nu o suportă crudă o pot folosi sub

formă de suc, combinată cu alte legume.

Proprietăţi şi recomandări

Ceapa este puternic diuretică, dizolvă şi elimină ureea şi clorurile.

Este recomandată în oligurii, retenţii hidrice (edeme cardiace şi renale,

23

Page 22: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

ascită, pleurezii, pericardite), litiază biliară.

24

Page 23: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

Modalităţi de preparare a plantelor,

în scop terapeutic

Infuzia se obţine din plante verzi sau uscate. Planta mărunţită se

pune într-o cană şi peste ea s toarnă apa clocotită. Se acoperă vasul cu o

farfurioară şi se lasă 10-20 de minute la infuzat. Dacă se folosesc plante

verzi, infuzarea durează doar 5 minute.

Decoctul se obţine din plante verzi sau uscate. La materia vegetală

mărunţită se adaugă apă şi se fierbe 5-30 de minute (de obicei, doza este

de o linguriţă de plantă mărunţită la 250 ml de apă). Decoctul se

strecoară fierbinte şi se completează cu apă fierbinte, în cantitatea

necesarăî, corespunzătoare pierderilor prin evaporare. Decoctul se

recomandă cînd se folosesc rădăcini, seminţe, rizomi, fructe, scoarţe.

Emulsia este un preparat lichid lăptos. Este formată din apă şi din

uleiul sau rezina divizată, ţinută în suspensie în lichid cu ajutorul unui

albuş de ou.

Extractul este un produs obţinut prin tratarea unei substanţe

vegetale cu un dizolvant adecvat şi evaporînd apoi amestecul astfel

obţinut încît să rămînă un reziduu care poate fi moale sau tare.

Maceratul. Planta în prealabil spălată sau nu, după caz, mărunţită se

pune în apă la temperatura camerei, timp de 6-12ore, după cerinţe. După

aceea, lichidul se filtrează prin tifon şi se păstrează la rece, în sticle bine

astupate.

Siropul se prepară din sucul, infuzia sau decoctul plantei respective.

La un litru de lichid se adaugă 650-1000 g de zahăr şi se fierbe pînă se

25

Page 24: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

leagă. Se adaugă 2-3 linguri de zeamă de lămîie la un litru de sirop.

26

Page 25: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

Glosar

Întrucît materialele de la rubrica “Dr. Natură” cuprind şi termeni

medicali, ne-am propus să vă oferim cîteva explicaţii, preluate selectiv

din lucrarea "Ghid de terapie naturistă" de Monica Tohăneanu şi dr.

Scarlat Mihai Alin, Editura Romcartexim, Bucureşti, 1999:

Afazie = tulburarea vorbirii

Afonie = pierderea parţială sau totală a vocii

Alopecie = căderea părului

Analgezic = medicament care calmează durerile

Antiafrodisiac = care calmează excitaţia sexuală

Antihelmitic sau vermifug = preparat care se ia împotriva viermilor

intestinali

Antiseptic = care previne infecţia, omorînd microbii

Antispasmodic = medicamente care combat starea spasmodică

propriu-zisă, convulsiile şi diferite tulburări nervoase

Antitermic = care combate febra

Antivomitiv = care opreşte voma

Aperitiv = medicament sau preparat care produce poftă de mîncare

şi înlesneşte digestia

Bactericid = preparat care omoară bacteriile

Bacteriostatic = care împiedică înmulţirea bacteriilor

Calmant sau sedativ = care calmează durerile, micşorează

înflamaţiile sau linişteşte nervii

Cardiotonic = medicament sau preparat folosit ca tonic al inimii

27

Page 26: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

(întăreşte forţa de contracţie a muşchiului cardiac, regularizînd ritmul

bătăilor inimii)

28

Page 27: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

Usturoiul

(Allium sativum)

Usturoiul are vechi şi variate întrebuinţări culinare, medicinale şi

chiar magice. A fost cultivat cu aproximativ 5.000-6.000 de ani înainte

de Hristos. Bulbii plantei au utilizări terapeutice, în medicina umană şi

veterinară, cultă şi tradiţională. Timp de secole, usturoiul a constituit

singurul mijloc de combatere a epidemiilor de iarnă. În timpul

Renaşterii, era considerat un adevărat panaceu.

Uz intern

Usturoiul scade nivelul colesterolului şi al trigliceridelor sanguine,

previne ateroscleroza. Ameliorează circulaţia arterială (în special, la

nivelul membrelor inferioare).

Sucul rezultat din 2 morcovi, 2 căţei de usturoi şi o rădăcină de

pătrunjel, băut în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, timp de 10 zile,

îmbunătăţeşte circulaţia sanguină.

Pentru tratarea hipertensiunii, aterosclerozei, se prepară o tinctură

obţinută din 350 g usturoi pisat, amestecat cu 200 ml de alcool de 70 de

grade. Se lasă la macerat, în loc răcoros. Se filtrează, după care se lasă

trei zile la limpezire, prin decantare. Se păstrează în sticluţe închise la

culoare, bine astupate, la temperatură moderată. Doza se administrează

prin picături, după următoarea schemă: se porneşte de la o picătură în

dimineaţa primei zile, pînă se ajunge la 15 picături, în seara zilei a

cincea (picăturile se iau de trei ori pe zi: dimineaţa, la prînz şi seara). În

dimineaţa zilei a şasea, se iau tot 15 picături, începîndu-se descreşterea

29

Page 28: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

numărului de picături pînă cînd se ajunge la o picătură (în seara zilei a

zecea). În ziua a unsprezecea, se administrează doza de atac (constituită

din 25 de picături dimineaţa, la prînz şi seara). În ziua a douăsprezecea,

se reia la fel ca în prima zi. Tratamentul durează aproximativ 3 luni.

Picăturile menţionate se iau cu o jumătate de oră înainte de fiecare

masă, în puţină apă sau ceai. Cura cu aceste picături se face o singură

dată pe an.

30

Page 29: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

Prazul

(Allium porrum)

Prazul a fost cultivat cu mii de ani înainte de Hristos. Hipocrate i-a

stabilit numeroase acţiuni terapeutice, multe dintre ele valabile şi astăzi

(emolientă, expectorantă, pectorală). Vechii greci îi atribuiau proprietăţi

afrodisiace.

Se foloseşte consumat ca atare sau sub formă de suc, cataplasme.

Conţine vitaminele B, C, fier, calciu, fosfor, magneziu, sodiu,

potasiu, mangan, sulf, siliciu.

Pentru efectul adjuvant în tratamentul artritismului, aterosclerozei,

helmintiazei, traheitei, faringitei - se consumă ca atare sau preparat

culinar.

Decoctul de praz se pregăteşte din plantă tocată mărunt şi apă, în

cantităţi egale. Se fierbe 20-30 de minute. Se lasă acoperit pentru a se

răci. Se strecoară şi se consumă 3 căni pe zi, în tratarea a numeroase

boli: litiază urică, gută, colici gastrointestinale, boli cardiorenale,

insuficienţă renală, cistită, dureri cardiace, afecţiuni hepatice, retenţie

urinară, uremie, albuminurie, sterilitate, constipaţie.

Pentru afecţiuni pectorale, se prepară un sirop (din decoct foarte

concentrat, amestecat cu o cantitate egală de miere; se consumă 4-5

linguriţe pe zi). Un alt sirop, pentru aceleaşi afecţiuni, se prepară astfel:

prazul tăiat foarte mărunt se pune într-un borcan, peste el se toarnă

miere, în greutate egală cu planta tăiată. Se amestecă conţinutul cu o

31

Page 30: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

lingură de lemn. Se lasă 10 zile. Siropul obţinut se pune într-o sticlă

închisă la culoare. Se iau 4-5 linguri pe zi.

32

Page 31: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

În Munţii apuseni, contra gîlcilor se legau la gît cu ceapă friptă şi

frunză de nalbă. La hernie, se lua o oca de ceapă mică, se pisa cu

mujdeiul, se întindea pe o petică, se presăra cu sare şi piper pisat şi, pe

deasupra, cu rachiu. Pentru durere de pîntece, se tăia o ceapă în două, se

presăra cu piper şi se lega la buric.

Femeile care aveau copii mici şi nu aveau lapte, mîncau multă

ceapă, să le vină laptele.

De Anul Nou, peste tot, bătrînii făceau calendar cu foi de ceapă, ca

să vadă cum va fi anul, ploios sau secetos, în care luni vor cădea mai

multe ploi, în care mai puţine.

Cojile de ceapă galbenă, uscate, se foloseau pentru a vopsi în

galben fire sau ouă. Cojile de ceapă roşie, macerate în apă timp de 5 zile

şi apoi fierte în alaun, se foloseau pentru colorarea mătăsii şi a ouălor în

galben, portocaliu sau brun.

Cei care ţin cură de slăbire, cred că dau jos grăsimea dar, în

realitate, îndepărtează apa din organism şi se deteriorează muşchii sau

organele vitale. De aceea, curele de slăbire prin înfometare nu sînt

indicate. Cel mai eficient mod de eliminare a excesului de grăsime din

organism este alimentarea cu hrană vie, adică nepreparată termic (prin

fierbere, coacere sau prăjire). Cu fiecare 5 kg de exces ponderal, durata

vieţii este redusă cu circa un an.

În bucătăria fără foc (hrana vie), ceapa este folosită zilnic. Ea este

un factor de sănătate şi longevitate. Ceapa conţine numeroase

oligoelemente (sodiu, potasiu, calciu, fosfor, iod, siliciu, carbon, clor),

vitaminele A, B şi C iar în cantităţi mai mici, acizii fosforic şi acetic,

33

Page 32: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

uleiuri volatile, oxidaze şi alte enzime, glucochinină, substanţe naturale

cu proprietăţi antiseptice.

34

Page 33: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

Floarea soarelui

(Helianthus annuus)

seminţe

Din seminţe, se extrage uleiul folosit în alimentaţie (salate, gătit) şi

în industrie.

Acesta se foloseşte pentru macerarea unor plante folosite în arsuri,

răni.

Uleiul de floarea-soarelui este atît aliment (pentru salate, se

recomandă uleiul presat la rece, care nu se găteşte) cît şi medicament.

Cura cu ulei de flaorea-soarelui are efect benefic asupra întregului

organism, vindecînd numeroase afecţiuni, cum ar fi: bronşite, migrene,

dureri dentare, tromboflebite, boli cronice ale sîngelui, nefrite, eczeme,

boli ale stomacului, afecţiuni intestinale, afecţiuni ale articulaţiilor.

Se ia dimineaţa, pe nemîncate, o lingură de ulei care se mestecă în

gură timp de 10-15 minute. Nu trebuie înghiţit, pentru că devine foarte

toxic. În timpul mestecatului, uleiul devine un lichid alb-lăptos.

După ce se scuipă, se mestecă făină de porumb care absoarbe

resturile. Se scuipă şi se spală dinţii.

Primele simptome ale acestei cure sînt: înviorarea întregului

organism, albirea dinţilor, optimizarea fluxului sanguin coronarian.

Dovleacul

(Cucurbita pepo)

35

Page 34: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

seminţele

36

Page 35: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

Cartoful,

(Solanium tuberosium).

Originar din America, unde era cultivat şi consumat de băştinaşi,

cartoful a fost adus în Europa de conchistadorii spanioli. Tuberculii

conţin amidon, celuloză, sodiu, calciu, fosfor, fier, vitamina A, etc.

Ca aliment, este foarte hrănitor şi uşor digerabil.

Sucul crud este diuretic, emolient, calmant, cicatrizant al

mucoaselor, digestiv, antispasmodic, antiulceros. De aceea, este folosit

cu foarte bune rezultate în gastrite hiperacide, ulcere gastrice şi

duodenale, dispepsii, hepatopatii, litiază biliară, constipaţie, hemoroizi,

glicozurie şi diabet, scorbut.

Se beau 2-3 păhărele de suc proaspăt (îşi schimbă foarte repede

gustul şi culoarea) pe zi, timp de o lună. Se poate amesteca cu suc de

morcov şi de alte rădăcinoase.

Pentru prepararea sucului de cartofi se aleg legume sănătoase

(tuberculi) neîncolţite şi nehidratate.

Uz extern

Pentru tratarea panariţiului şi a contuziilor, se pun cataplasme cu

cartofi fierţi (cu rol maturativ).

Pentru tratarea arsurilor şi a insolaţiei, se folosesc cataplasme cu

cartofi cruzi raşi.

Pentru tratarea afecţiunilor căilor respiratorii, se fac inhalaţii cu

aburii de carofi cojiţi, secţionaţi şi fierţi.

În cazul durerilor de cap, se aplică pe frunte cataplasme cu felii de

37

Page 36: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

cartof crud.

38

Page 37: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

Combinarea corectă a alimentelor

Una din problemele omului modern este pierderea energiei

interioare. Aceasta, întrucît digestia alimentelor consumă o cantitate

foarte mare de energie. Mîncărurile gătite (fierte, coapte, prăjite) sînt

mai greu digerabile decît alimentele crude.

Combinarea corectă a alimentelor la aceeaşi masă are o foarte mare

însemnătate. Dacă sînt combinate incorect, pot duce la diferite boli de

stomac, de ficat, de rinichi, la tensiune şi la boli de inimă, la obezitate.

Fructele şi legumele crude constituie o hrană binefăcătoare,

dătătoare de energie, de bună dispoziţie.

Fructele trebuie consumate pe stomacul gol, altfel intră în

fermentaţie cu alimentele consumate la aceeaşi masă. Fierte sau coapte,

fructele nu mai furnizează organismului substanţe nutritive necesare.

Preparatele prea rafinate şi înalt prelucrate e bine să fie evitate.

Uleiurile cele mai bune se obţin prin presare la rece (aşa cum este

uleiul de măsline).

Produse care produc acid (carnea, sarea albă rafinată, cafeaua,

ceaiul chinezesc, alcool, etc) produc suferinţa organismului, stomacului,

în special.

Nu se combină, la aceeaşi masă: ouă cu lactate, cartofi cu carne,

peşte cu orez, pui cu macaroane, ouă cu pîine, cereale cu lapte, carne cu

ouă.

Amidonoasele (cartofi, orez, fasole verde, bame verzi, mazăre

verde), pastele făinoase se consumă cu vegetale sub formă de salate

39

Page 38: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

(dovlecei, morcovi, conopidă, ţelină, varză, vinete, usturoi).

40

Page 39: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

Mărul

(Malus domestica)

Mărul este aliment-medicament, valoarea lui energetică fiind de

60kcal/100 g.

În medicina umană tradiţională se folosesc fructele, frunzele,

scoarţa şi florile.

Principiile active din fruct acţionează ca tonic muscular, tonic al

sistemului nervos, diuretic, urolitic, depurativ, antireumatismal,

hipocolesterolemiant, antiseptic gastric şi intestinal, stomahic, stimulent

şi decongestiv hepatic, calmant, răcoritor, laxativ.

Merele sînt recomandate în astenie fizică şi intelectuală, surmenaj,

convalescenţă, graviditate, anemie, demineralizare, obezitate, diabet,

reumatism, gută, litiază urică, constipaţie, diaree, inflamaţii intestinale,

ulcer gastric, stări febrile, boli hepatice, nervozitate, insomnii, cefalee,

boli cardiovasculare (arterioscleroză, ateroscleroză), artrită, amigdalită,

bronşită, conjunctivită, congestie cerebrală, dispnee, disfuncţii gastrice

şi intestinale, laringită, oligurie, pielo-nefrită, răceală, migrene, plăgi

atone, tuse, varice, zona zoster, etc.

Miezul, coaja şi seminţele conţin apă, cenuşi, zaharuri, reductoare,

zaharoză, celuloză, pentazană, lignină, acizi liberi, acizi combinaţi,

pectină, vitaminele A, B1, C, P.

Cel mai bine este să se consume fructul crud, cu tot cu coajă (cu

condiţia ca fructele să fie netratate).

Pentru tratarea bolilor menţionate, se recomandă consumul zilnic de

41

Page 40: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

mere, în cure de lungă durată.

42

Page 41: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

Laptele

Laptele este unul dintre cele mai răspîndite şi mai cunoscute

alimente. Este recomandat pe tot parcursul vieţii, de la naştere pînă la

adînci bătrîneţe, atît celor sănătoşi, cît şi celor bolnavi.

Conţine: proteine, glucide, lipide, vitamine, oligoelemente şi săruri

minerale.

Proteinele asigură dezvoltarea scleletului osos, întărirea şi

dezvoltarea lui.

Glucidele (lactoza) ajută procesul de fermentaţie, datorită

bacteriilor din tubul digestiv, determinînd regenerarea şi echilibrarea

organismului.

Lipidele (grăsimile) care conţin vitaminele A şi D şi acizi graşi

saturaţi, cu temperatura de topire scăzută şi se digeră uşor, asimilîndu-se

în întregime în organism.

Untul este mai uşor şi mai nutritiv decît grăsimile animale.

Numeroasele săruri minerale şi aproape toate vitaminele existente

în natură se găsesc în lapte, făcînd din el un aliment indispensabil

omului, dar şi un medicament miraculos.

Astfel, laptele ajută la dezvoltarea celulelor creierului, a sistemului

neurocentral. Stimulează producerea globulelor roşii. Contribuie la

formarea şi consolidarea sistemului osos, la absorbţia în oase a calciului

şi fosforului, la sinteza proteinelor pentru constituirea ţesuturilor,

favorizînd o activitate musculară normală. Acţionează eficient în

scorbut, în tratarea subnutriţiei. Măreşte rezistenţa organismului faţă d

boli. Neutralizează efectul toxic la unor săruri de metale grele şi al unor

43

Page 42: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

substanţe medicamentoase. Este folosit ca adjuvant în tratarea pelagrei,

spasmofiliei, osteoporozei, ulcerului, paradontozei.

44

Page 43: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

Uz extern

Contra sinuzitei şi a guturaiului, se pun cîteva picături de suc în

nări, de mai multe ori pe zi.

Contra hemoragiilor nazale, se ţine un tampon de vată îmbibat cu

suc de lămîie.

Contra aftelor şi stomatitelor, se clăteşte gura îndelung, cu un

amestec de lămîie, miere şi apă.

Împotriva migrenei, se aplică pe frunte comprese cu suc de lămîie

sau felii de lămîie, pe tîmple.

Părţile degerate se freacă cu suc de lămîie.

Sucul de lămîie picurat în urechi este recomandat în caz de otită.

Contra negilor, se folosesc, de 2 ori pe zi, tampoane cu un oţet tare, în

care s-a macerat, timp de 8 zile, coaja a 2 lămîi.

Înţepăturile de insecte se freacă cu suc de lămîie.

Gargara cu suc de lămîie amestecat cu apă călduţă se foloseşte în

faringite, glosite (inflamaţie a limbii din cauza rănirii, a intoxicaţiei

medicamentoase, carenţă în vitamine) şi angine (inflamaţie acută a

faringelui).

Contra pistruilor, se foloseşte suc de lămîie, uşor sărat, ca loţiune

pentru faţă.

Pielea grasă a feţei se şterge, dimineaţa şi seara, cu vată îmbibată cu

suc; se lasă să se zvînte 20 de minute, după care se aplică pudră sau

cremă.

Sucul de lămîie, amestecat în părţi egale cu glicerină şi apă de

colonie, catifelează mîinile.

45

Page 44: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

Pentru păstrarea dinţilor albi, se recomandă perierea lor, săptămînal,

cu suc de lămîie.

46

Page 45: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

Dropică = hidropizie

Ducă-se pe pustii = epilepsie

Friguri = malarie

Gălbinare = icter

Gîlci = amigdalită

Încuiere = constipaţie

Jîg, jîgărai = pirozis

Lingoare, lungoare = febră tifoidă

Obrinteală = infectarea rănilor

Oftică = tuberculoză

Păr la deget = panariţiu

Poală albă = leucoree

Rac = cancer

Sculament = blenoragie

Slăbie = anemie

Sugel = panariţiu

Trînji = hemoroizi

Troahnă = guturai

Vătămătură = hernie

Zgaibă = rană care a prins coajă

47

Page 46: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

48

Page 47: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

Mandarina

(Citrus nobilis)

Mandarina are aceleaşi proprietăţi ca şi portocala, dar conţine mai

puţine minerale. Datorită conţinutului ei ridicat în brom, este

considerată un sedativ al sistemului nervos.

Ca şi sucul de portocale, sucul de mandarine stimulează secreţiile

celulei hepatice şi, prin aceasta, volumul de bilă secretat, favorizînd

eliminarea ei. Are efecte favorabile în diverse afecţiuni, menţionate la

portocală.

Se ştie că citricele sînt foarte bogate în vitamina C (acidul

ascorbic).

Scorbutul (deficit acut în vitamina C) apare, sporadic, în regiunile

bîntuite de foamete (Africa şi Asia).

Hipovitaminoza C este, în schimb, destul de frecventă, peste tot.

Simptomele clinice sînt variate, începînd de la starea de oboseală, lipsă

de apetit, dureri osoase, pînă la sîngerări ale gingiilor şi scăderea

rezistenţei la infecţii.

Copiii, bătrînii şi fumătorii, cei expuşi stresului, activităţii fizice şi

intelectuale, trebuie să-şi suplimenteze, printr-o alimentaţie echilibrată,

necesarul de vitamina C.

Grepfrut

49

Page 48: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

(Citrus decumana)

50

Page 49: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

Seminţele de salată se recoltează toamna.

Pentru tratarea degerăturilor, se face decoct din 30 g frunze uscate

şi 2 linguri de seminţe la 4 litri de apă. Se fierbe 40-45 de minute. Se

lasă la răcit pînă ajunge călduţ. Se toarnă în lighean şi se introduc

picioarele în soluţia obţinută (reţetă din medicina tradiţională).

Sucul obţinut din lăptucă se poate adăuga supelor sau ciorbelor,

contribuind la vitaminizarea lor.

Postul - aspecte terapeutice

Postul este unul din tratamentele cele mai vechi şi mai eficace,

întrucît el înseamnă, în primul rînd, curăţire, purificare.

Se recomandă, în mod special, postul negru (total) o dată pe

săptămînă, în care nu se mănîncă nimic şi se bea doar apă. Curele de

"foame" pun în repaus întregul tub digestiv (digestia este un effort

pentru organism), elimină reziduurile metabolice, purificînd întreaga

noastră fiinţă.

Cînd sînt bolnave, animalele recurg instinctiv, pentru perioade

scurte de timp, la refuzul hranei. Cîinii sau pisicile, de exemplu,

mănîncă doar puţină iarbă în aceste situaţii.

Cei care au febră, au automat tendinţa de a posti.

Ca urmare a abţinerii de la hrana fizică, vom putea să ne abţinem cu

uşurinţă şi de la sentimente sau gînduri negative.

În lucrarea "Din tainele alimentaţiei lacto-vegetariene", autorul ei,

51

Page 50: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

Nicolae Catrina, afirmă: "În loc să vrem să absorbim, să înghiţim, să

acumulăm, să luăm cu lăcomie prea mult din toate, învăţăm astfel să

renunţăm şi să fim detaşaţi, pentru că înţelegem că această tendinţă

instinctuală şi permanentă de a acumula este cea care ne împiedică să

fim cu adevărat fericiţi şi mulţumiţi".

52

Page 51: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

În cazul în care nu se poate folosi mierea naturală, se poate prepara

în cană zahărul invertit, care are putere mai mare la îndulcire faţă de

zahărul alb.

Elena Niţă Ilarian ne propune, în "Hrana vie în creşterea

performanţelor intelectuale", o reţetă pentru zahărul invertit.

Îngrediente: 1 kg de zahăr alb, 450 ml apă, 1 linguriţă de acid citric

sau tartric (sare de lămîie).

Aceste ingrediente se pun la fiert la foc domol, sau direct pe flacără,

în vas emailat, fără pete de rugină, timp de 10 minute. Cu o lingură de

lemn nouă, se colectează în permanenţă spuma care se ridică deasupra.

În felul acesta, se obţine un amestec de 2 monozaharide (glucoză şi

fructoză), cu o putere dublă de îndulcire comparativ cu zahărul alb

obişnuit. Prin faptul că zahărul invertit conţine acid citric, sporeşte

capacitate sa de asimilare a calciului în intestin, contribuie la

combaterea şi vindecare rahitismului, previne formarea calculilor renali,

dizolvă uraţii (sărurile acidului uric), are proprietăţi antiinfecţioase şi nu

este cancerigen, ca zahărul alb.

Apa de zarzavat

Zarzavatul tăiat mărunt, frunzele fragede de varză, cojile de ou şi

alte resturi care, de cele mai multe ori se aruncă, urzici, trifoi, păpădie,

tot felul de plante medicinale, rădăcinoase, etc., după ce au fost bine

spălate şi tăiate, se pun într-un vas cu apă. Toate sărurile solubile în apă

şi vitaminele trec în apa din vas.

Această apă se poate consuma pe tot parcursul zilei. Este foarte

53

Page 52: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

indicată în diverse cure de însănătoşire. Pe de altă parte, este o băutură

foarte bună contra setei şi un remediu profilactic.

54

Page 53: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

Diverse dermatoze (eczema infantilă, seboreea, acneea, crăpăturile)

sînt legate de carenţa în vitamina F. Lipsa ei mai este răspunzătoare de

arterioscleroză, arterită, flebită, anghina pectorală, tulburări hepatice şi

nervoase. Ea e un factor de creştere. Vitamina F se găseşte în uleiuri

vegetale (pure, presate la rece): de floarea soarelui, alune, susan, rapiţă,

etc. Este una dintre vitaminele cele mai necesare pielii, căreia îi

favorizează prospeţimea, strălucirea, catifelarea.

Hipovitaminoza K favorizează hemoragiile (spontane sau după

traumatisme minore). Vitamina K se găseşte în mazăre, cartofi, roşii,

varză, spanac, lucernă, urzică, frunze de castan, fructe.

Hipervitaminoza

Atunci cînd se administrează doze excesive de vitamine într-un

timp scurt, apare hipervitaminoza, cu urmări destul de grave, uneori. De

pildă, un exces de vitamina A poate duce la dureri de cap, ameţeli,

vomă, iritabilitate, slăbire, dureri articulare.

Hipervitaminoza (excesul) D are ca efecte: tulburări digestive

(greţuri, constipaţie), tulburări renale (eliminarea exagerată de calciu,

albuminurie, nefrită), oboseală fizică şi intelectuală, slăbire,

deshidratare, tulburări nervoase.

Vitaminele, aşadar, nu trebuie mînuite fără socoteală în terapeutică.

55

Page 54: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

56

Page 55: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

Pirul - rizomi - intern: bronşită, cistită, colică renală, constipaţie,

diaForeză, diaree, diskinezie biliară, fractură, gripă, hipertensiune

arterială, gută, insuficienţă cardiacă cu edem, intoxicaţie, pielită,

răceală, reumatism, tuberculoză.

Plopul negru - muguri - intern: arsură, fistulă anală, plagă.

Podbalul - frunze, flori - intern: astm bronşic, bronşită, emfizem

pulmonar, laringită, reumatism, silicoză, tuse; extern: seboree.

Porumbarul (aprilie-mai) - flori - intern: artrită, climacteriu,

constipaţie.

Salcia albă şi salcia căprească - coaja - intern: gută, nevralgie,

reumatism, gripă.

Săpunariţa - rădăcini - intern: bronşită, colecistită, constipaţie,

diskinezie biliară, helmintiază, intoxicaţie; extern: dermatoză

inflamatorie, eczemă, furunculoză, oxiurază, plagă.

Sclipeţii - rizomi - intern: diaree; extern: plagă.

Silnicul (aprilie-iunie) - toată planta -intern: anorexie, ateroscleroză

cu hipertensiune, calculoză renală, diaree, tuse; extern: plagă.

Stejarul - coaja - intern: diaree, enterită, enterocolită, hemoroizi,

metroragie, ulcer gastrointestinal cu melene; extern: arsuri, degerături,

diaforeză, faringită, fistulă anală, gingivită, hiprgalacţie, leucoree, plagă,

hemoragie, stomatită, vaginită.

Ştevia (martie-mai) - rizomi - preparate farmaceutice contra

constipaţiei.

Tătăneasa - rădăcini - intern: bronşită, diaree, dizenterie, gastrită,

hemoroizi, hemoragie, reumatism, tuse convulsivă, ulcer

57

Page 56: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

gastrointestinal, varice; extern: arsuri, contuzie, fracturi, nevralgie,

plagă, stomatită, tumoare, varice.

58

Page 57: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

Obligeana

(Acorus calamus)

Obligeana are un rizom orizontal, gros, cărnos, articulat, lung

uneori pînă la 1 metru, din care pornesc rădăcini groase, ramificate,

gălbui. Rizomul are importanţă terapeutică în medicina umană şi

veterinară, cultă şi tradiţională. Se recoltează primăvara, înainte de

înflorire, sau toamna, în perioada septembrie-noiembrie. Are proprietăţi

tonice, carminative, aromatice, calmante, analgezice, antispastice,

diuretice, uşor sedative şi slab revulsive. Creşte secreţiile salivare,

gastrice şi intestinale, fiind un excelent stimulator al apetitului (măreşte

pofta de mîncare), favorizează eliminarea gazelor din intestine,

diminuează sau înlătură spasmele muşchilor netezi din organele interne,

acţionează asupra hemoroizilor şi epiteliului renal, mărind cantitatea de

urină eliminată.

Ca tonic nervos, acţionează favorabil asupra sistemului nervos

central, îmbunătăţind memoria. Are efecte sedative în tratamentul

isteriei, demenţei, epilepsiei. Înlătură senzaţia de frig şi stabilizează

reacţiile auditive.

Planta intră în compoziţia diferitelor ceaiuri sau reţete Plafar şi a

preparatului Ulcerotrat.

Infuzia din rizomi uscaţi de obligeană se foloseşte în tratarea

anorexiei (lipsa poftei de mîncare), a colicilor abdominale, balonărilor,

tulburărilor neurovegetative cu anxietate, a arteritelor, nefritelor, stărilor

gripale. Peste 15 g de rizom uscat şi mărunţit se toarnă 200 ml de apă

59

Page 58: Doctorul Natura

DOCTORUL NATURĂ

clocotită. Se lasă acoperit 15 minute, după care se iau 2-3 linguri pe zi;

dozele mai mari produc greaţă.

60