Cuprins

I.Introducere

II.Universul cercetării

1.Justificarea alegeriii temei

2.Obiectivele cercetării

3.Tipul cercetării

4.Delimitarea universului cercetării

5.Definirea unităţilor de analiză şi cercetare

6.Elaborarea ipotezelor

7.Operaţionalizarea conceptelor

III.Reality-show-ul din perspectiva teoretică

1. Evolutia televiziunii-intre realitate si fictiune.

2.Cum definim Reality-show-ul:

2.1 definitie

2.2 caracteristici

2.3 Costuri de productie

2.4 subgenuri

2.5 reality show-ul versus talk-show

4. Istoric

5. Reality-show-ul in Romania

6. Efecte ale reality-show-ului asupra publicului

IV.Din culisele reality-show-ului „Frumusete pe muchie de cutit”

1.Descrierea reality-show-ului

2.Difuzarea programului

3.Publicul tinta

4.Profilul participantilor

5.Costuri de productie si audiente

6.Analiza SWOT

I.Introducere

„Aceasta este istoria unei crime- a uciderii realitatii.

Si a examinarii unei iluzii-iluzia vitala,

iluzia radicala a alumii.

Realul nu dispare in iluzie, iluzia este cea care

dispare in realitatea integrala”

J.Baudrillard, apud P.Charaudeau

II.Universul cercetării

1.Justificarea alegeriii temei

Reality-show-ul este un concept de emisiune care a ridicat foarte multe

controverse, devenind un fenomen acut si o emblema pentru generatia actuala de

privitori. „Cat de bun sau cat de rau este, daca isi merita sau nu oprobiul public, cat

de reality este” este intrebarea de la care am pornit in elaborarea acestei lucrari.

Am ales aceasta tema, pentru ca, lucrand la un astfel de gen televiziual, am dorit sa

arat ce se ascunde in spatele unui reality-show.

2.Obiectivele cercetării

1.Obiectivul general al cercetării consta in descrierea teoretica a reality-

show-ului,dar si a efectelor pe care acesta, prin subiectele abordate, le are asupra

publicului.

2.Obiectivul specific constă în descrierea concreta a unui reality-show , din

perspectiva celui care a lucrat la proiectul “Frumusete pe muchie de cutit”.

3.Tipul cercetării

Cercetarea este una fundamentală, elaborată în vederea realizării unui scop didactic.

4.Elaborarea ipotezelor

5.Operaţionalizarea conceptelor

2

III.Reality-show-ul din perspectiva teoretică

1.Evolutia televiziunii-intre realitate si fictiune.

Televiziunea este una dintre elementele centrale ale vietii contemporane,

patrunzand in fiecare colt al lumii, care a format constiinte si a creat „realitati”.Putem

vorbi astfel de o epoca a televiziunii, care a determinat modificari extraordinare.

Astfel lumea a fost impartita intre cei care privesc la televizor si cei care nu privesc si

s-a introdus un nou set de forme ale existentei, care nu mai face diferenta neta intre

autentic si fals(Constantinescu M., 2001,p.52) .Televiziune a schimbat legaturile

dintre individ si mediul inconjurator, perceptand totul in termenii televiziunii, traind

cu referinta la ea. Mihaela Constantinescu(2001), inlocuieste sintagma lui Descartes

„Gandesc, deci exist”, cu sintagma „Sunt vazut, deci exist”, astfel lumea reala este

validata de cea de pe micul ecran.

La inceputul anilor ’90, Umberto Eco a lansat 2 noi notiuni „paleo” si

„neoteleviziunea”, stabilind cu ajutorul acestora 2 varste ale ecranului, prima fiind

reprezentata de o distinctie clara intre realitate si fictiune, iar a doua de un amestec

intre cele doua planuri. François Jost stabileste 3 perioade ale evolutiei micului

ecran, prima apartine perioadei anilor ’50-’60 cand se incearca o identificare intre

telespectator si cetateanul reprezentat de actorii de pe micul ecran;a doua etapa este

reprezentata de colajul intre realitate si fictiune, presarat de virtuti pedagogice si

ludice si a treia etapa debuteaza cu punerea in scena a oamenilor obisnuiti.In ceea ce

priveste televiziunea vremurilor noaste, G. Fillioud(1994) declara faptul ca

„televiziunea nu mai are nevoie... sa inventeze fictiuni ori sa imagineze povesti,

pentru ca este capabila sa actioneze asupra realului, cu participarea celor directi vizati

si care ar putea fi oricare dintre noi... frontiera care separa fantasticul de real,

spectatorul de actor nu mai este nici vizibila, nici evidenta.” Jean Baudrillard in

„Procesiunea simulacrelor” sustine ca realitatea a fost suucesiv neautralizata de mass-

media, prin mai multe etape: „a reflectat-o”, apoi „a mascat-o” si , in final, a produs

„simulacrul realitatii”.Dupa Durham(apud Constantinescu M, 2001, p.55), notiunea

de simulacru este prezentata in doua versiuni.Prima descrie simulacrul ca fiind copia

unei copii, fara a se baza pe original, fiind o reprezentare fictiva.A doua versiune, are

3

la baza afirmatiile lui Tertulian si Augustin, si astfel simulacrul apare ca o imagine

falsa, care mimeaza asemanarea cu originalul.

Aceasta evolutie a televiziunii este rezultatul cererii publicului care isi

doreste sa traiasca celebritatea si sa urmareasca o „televiziune ca in filme” (Zeca-

Buzura D, 2007), lucru care determina audiovizual sa fabrice realul, sa puna pret pe

autenticitate, emotivitate, exceptional , interactivitate. Publicul are o putere

incomensurabila, care poate ucide sau afirma televiziunea, el este cel care dicteaza

noile tendinte.Umberto Eco vorbeste despre aceasta putere a publicului si despre

faptul ca televiziunea , pentru a face fata acestei puteri, incearca sa retina publicul prin

indentificarea cu cotidianul, prin proximitate, spunandu-i :”sunt aici, sunt eu si sunt

tu”.G.Miller vorbeste de o televiziune pulsionala, de actiune. Astfel vechea

televiziunea a nilor ’50, care isi propunea sa fie o putere moralizatoare, formatoare,

devine astazi o substitutiva, nevoita sa se compuna din biografiile celor care o privesc.

Noua televiziune si-a creat astfel si noi formate care se supun principiilor

enuntate mai sus: talk-show-ul, reality-show-ul, panel-show-ul, pshiho-show-ul,

docudrama, travel& living.In cadrul acestor formate, toate sferele vieţii,începând de la

politică şi până la viaţa particulară a omului, devin subiecte de tratat.

2.Reality-show-ul–definitii si cacteristici

2.Cum definim reality-show-ul?

2.1 Definitie

Reality show-ul a devenit un fenomen acut si o veritabila grila de lectura a

tuturor celorlate formate de aceeasi generatie. Poate fi definit ca un gen de televiziune

care prezinta situatii dramatice sau umoristice, desprinse din viata reala si ai carui

persoaneje sunt oamenii obisnuiti si actori profesionisti.Ignatio Ramonet descrie

reality-show-ul ca fiind „un format de criza”, care este indiciul categoric al unei noi

etape din istoria televiziunii:”postteleviziunea.” „Recompensa simbolica pe care o

ofera aceasta noua varsta a ecranului telespectatorului nu mai este simpla satisfactie

personala, narcisista, de a fi trecut pe la televiziune, intr-un gest unic, efemer, ci de a

deveni personajul unei povesti.” (Ramonet I., 2001).

4

Etimologic vorbind, notiunea este fromata din doua cuvinte „reality”, care

insemana realitate, Paulo Coelho defnind-o ca fiind „ceea ce majoritatea consideră că

trebuie să fie, nu neapărat lucrul cel mai bun şi nici macar cel mai logic, ci ceea ce s-a

adaptat dorinţei colective” si „show”-spectacol, expozitie, fast, astfel o expozitie, un

spectacol al realitatii.Combinatie de cuvinte paote parea absurda, dar cum sustine

Calin Georgescu, realizator Prima Tv „...e totusi vorba de televiziune.Aici, realitatea

nu e niciodata reala, incat sa strice spectacolul.In schimb, spectacolul are darul de a se

substitui realitatii.In fond, pentru asta exista”. (apud Zeca-Buzura, 2007, p.39).

2.2 Caracteristici

Reality show-ul implica o emotionalitate crescuta, lucru care face ca legatura

intre televiziune si public sa fie mare si astfel audienta crescuta.El reflecta visele,

aspiratiile, trairile si emotiile omului obisnuit. Oamenii tind sa se identifice cu

actiunile, trairile si personajele prezentate in cadrul show-ului.Transparenta si emotia

sunt doua dintre caracteristicile care faca din acest nou gen de televiziune, un

succes.Alain Schifres considera ca acest cult al transparentei a inlocuit curiozitatea

care oboseste si opinia personala, oamenii nu-si mai doresc sa aiba un punct de

vedere, ci sa vada cat mai bine. „Fereastra dupa fereastra, vrem sa strabatem cat mai

mult cu privirea,pana cand lumea noastra va sta in intregime intr-o incapere de

sticla.”(Schifress, A. 2001). In ceea ce priveste emotia, telespectatorul vrea sa simta

ca traieste si acest lucru se realizeaza prin trairile prin care participantii la reality-

show trec, prin starile emotionale pe care le transmit. Prin intermediul emotiilor se

realizeaza indentificare intre telespectator si participant.

Cele mai multe reality-show-uri cer o implicare constienta si subconstienta din

partea publicului.Implicarea constienta este o implicare activa, publicul putand vota

favoritul, intra in direct cu participantii etc. Implicarea constienta consta in trairea

emotiilor, a starilor de bucurie si trista o data cu participantul.

Oliver Razac(apud Zeca-Buzura D., 2007,p.28) a realizat o comparatie intre

reality-show si o gradina zoologica si a concluzionat urmatoarele lucruri” Intr-o

gradina zoologica care isi respecta statutul , animalele traiesc intr-un decor care se

aseamana cu propriul lor habitat.Acelasi lucru se intampla si cu candidatii la un

reality-show- e mult mai bine sa filmezi „oameni adevarati” in mediul lor natural,

tineri izolati in mod artificial de oras, caci se obtine o garantie de veridicitate foarte

5

aproape de safari. In plus, telespectatorul e implicat intr-o situatie spectaculara si

trebuie sa recunaostem,a fi implicat e mai mult decat a te identifica .”La fel ca intr-un

reality-show si la gardina zoologica intalnim o realitate prefabricata, animalele nu

traiesc astfel in mediul lor natural de viata. Privitorii sunt in mare masura actori, care

impartasesc realitatea cu „animalele” de acolo.

2.3 Costuri de productie si profit

Numărul mare de reality-show-uri existente în grilele tv lasă impresia că sunt

programe ieftine, cu costuri reduse, uşor de realizat. Se estimează că, în general,

costurile unui program de tip reality-show variază între 3.000 şi 4.000 de euro pe

ediţie, sume ce includ şi plata licenţelor în cazul formatelor achiziţionate de pe piaţa

internaţională. În funcţie de producţie, un sezon de reality-show poate ajunge să fie

mai ieftin decât o emisiune produsă în studio. Florin Nicoara, director de programe la

Antena 1, este de parere ca aceste programe nu sunt in nici un caz ieftine. “In general,

costurile unui reality oscileaza intre 3.000 si 4.000 de euro pe editie, insa cifrele de

audienta justifica efortul. Reprezentantul Kanal D declara ca preturile reality-urilor

variaza in functie de complexitatea acestora. “Nu putem spune ca productiile de tip

reality sunt ieftine sau foarte scumpe. Exista diferente intre bugetele alocate. Sa nu

uitam ca «Nora pentru mama» are decoruri impresionante, foarte multe personaje,

show-uri saptamanale ce se ridica la nivelul unor productii de divertisment live si, nu

in ultimul rand, premii de peste jumatate de milion de euro”. Costurile de productie

sunt mult sub cele ale unui serial cu actori, fie ei si de "mana a doua" Toate

productiile de acest gen necesita resurse umane, tehnice si financiare, insa, in functie

de amploarea lor, pot fi mai ieftine sau mai costisitoare.Oferta de reality show- uri

este în plină dezvoltare şi e departe de a-şi fi epuizat resursele. Telespectatorii români

de abia acum au descoperit plăcerea de „a trage cu ochiul", cu ajutorul televiziunii, în

„curtea vecinului".

Acest tip de emisiuni sunt producţii extreme de rentabile, atat pentru posturile de

televiziune cât şi pentru telespectatorii care le indrăgesc. Revista Forbes a alcatuit

topul celor mai profitabile reality-show-uri din America. Audienta buna aduce bani

multi , chiar 414.700 de dolari pentru 30 de secunde de reclama. Fox TV incaseaza

414.700 de dolari pentru un spot publicitar de 30 de secunde in timpul show-ului

"American Idol", emisiunea aducand televiziunii un profit anual de 260,7 milioane de

6

dolari. “"Survivor: Pearl Island", show – transmis de CBS, se situeaza pe locul doi, cu

un cost de 327.000 de dolari pentru un spot. Profitul anual al postului in urma

difuzarii acestei emisiuni depaseste 73 miloane de dolari. Locul trei este ocupat de

"The Apprencice". NBC cere pentru un spatiu publicitar de 30 de secunde in timpul

show-ului 287.300 dolari, profiturile ridicandu-se la 53,945 milioane de dolari.

Ultimele doua locuri sunt ocupate de doua reality-show-uri surori: "The Bachelor" si

"The Bachelorette", ambele transmise de ABC. Primul atrage un cost de publicitate de

231.500 dolari/30 de secunde, in timp ce pentru o reclama in timpul variantei

feminine a emisiunii, doritorii scot din buzunar 178.000 de dolari”.(www.phg.ro)

2.3 Clasificare reality-show-urilor

Reality-show-ul a dezvolatat de la aparatia lui, mai multe genuri, clasificate, in

functie de continutul acestora in:

Tipul de reality-

show

Caracteristici Exemple

Game show -se bazeaza pe actiuni care implica

riscul, pe competitie.Concurentii

lupta pentru a castiga un

premiu.Participantii sunt eliminati,

pana ramane doar unnul singur,

declarat castigator.

„Rataciti in Panama”

„Dansez pentru tine”,

„American’s Idols”-care a

creat o adevarata frenezie

in randul telespectatorilor,

„Vrei sa fii milionar?”

-special living

environnement

-consta in plasarea unor

protagonisti in medii de trait

artificiale

„The Real Worl” este

generaorul acestui gen, in

care indivizii sunt pusi in

situatii extreme, in

competiei si obstacole

greu de depasit.

„Big Brother” este cel

mai cunoscut show de

acest gen. Baieti si fete

sunt inchisi intr-o casa si

sunt urmariti pas cu pas.

7

Reality- show-uri

cu celebritati

-vedetele sunt protagonistii acestor

reality-show-uri.Acestea sunt

filmate zi de zi in diferite situatii.

„The Ana Nicole

Smith”,”The Osbournes”,

„by Monica Columbeanu”

Bazat pe activitati

profesionale si

cautarea de

meserii

-realizeaza un portret al unor

activitati profesionale

„112-Politia in actiune”;

„Cireasa de pe tort”,

„Cops” si vestitul „The

Apprentince”, „So You

think you can dance”

Dating show Protagonistul se afla in cautarea

unei partenere, dintr-un numar mai

mare de concurente.In 2001-2003,

pentru prima data, acest gen a

dominat programele din S.U.A.

„Bachelor”, „Paradise

Hotel”, „Inelul cu

diamant”, „Vrei sa te

casatoresti cu mine”,

„Nora pentru mama”,

„Next”

Autodepasire,

schimbare

-se centreza pe o persoana sau un

grup de persoane care vor sa-si

imbunatateasca viata

„Supernanny”,

„Comanda la mine”,

„Frumusete pe muchie de

cutit”

Renovare -modificarea spatiului in care

traiesti, a casei, masinii etc

„Pimp my ride”-reality

show difuzat pe MTV, in

care o masina veche este

transformata intr-o masina

la moda, extrem de

frumoasa si dotata cu

tehnologie de ultima

generatie.

„S.O.S-Salvati-mi casa”,

Extreme Make Over-

home edition”, „While

you’re out”- transforma

case

Experiment social Se bazeaza pe drama, confict si

transformari interioare de obicei,

„Schimb de mame”-

mamele din 2 familii

8

vizeaza schimbarea diferite accepta sa faca

schimb pentru 7 zile;”The

secret millionaire”-un

milionar paraseste mediul

lui si merge intr-o

comunitate diferita de a

lui si traieste acolo uitand

de vechile obiceiuri

Camere ascunse „Candid Camera” a fost

un reality show creat de

Allen Funt in 1948,

oameni obisnuiti se

confruntau cu situatii

neobisnuite , gen

formatul „Camera

ascunsa”

Un alt exemplu este

reprezentat de „Cheaters”,

format american

transformat pe pali

romanes in „Tradati in

dragoste ” si „Test de

fidelitate”

Supernatural si

paranormal

Initiat de MTV in 200O, aceste

reality-show-uri presupun punerea

protagonistilor in situatii care

implica situatii de frica,

paranormalul.

„Fear Factor”-

participantii sunt pusi in

situatii extreme ,

castigatorul primind o

suma de bani.”Ghost

Hunters”

2.4 Reality show-ul versus Talk-show –diferente si asemanari

Reality-show-ul si talk-show-ul a fost de foarte multe ori confundate, de aceea mi-

am propus sa clarific cei doi termeni.

9

Un talk-show este un program de televiziune în care o persoană sau un grup de

oameni vin împreună pentru a discuta despre diverse teme.

“Termenul de talk show a apărut la jumătatea anilor ’90, fiind cultivat la început

îndeosebi de televiziunea americană. Pentru unii autori, el apare drept o concesie à

l’américaine, făcută „supremaţiei audienţei şi indicelui de satisfacţie prin televiziune”.

Noël Nel consideră, dintr-un punct de vedere, că o emisiune tip talk show seamană cu

o discuţie “de salon”, care nu are legătură cu asperităţile, cu profunzimile cu care ne

obişnuiseră deja clasicele emisiuni dezbatere.(www.wikipedia.com)

„Talk-show-ul este un simulacru!Reality-show-ul, de asemenea!Talk-show-ul are

succes peste tot in lume!Reality-show-ul, de asemenea! ”(Charadeau P.,

2005,p.123).Cu toate aceste talk-show-ul apropie cetateanul de locurile de putere si de

decizie, pretinde o cautare a adevarului si e propune „faptul identificator:cel care

vorbeste in fata voastra sunteti chiar voi”(Charadeau.P, 2005,P.123).Reality-show-ul

isi asuma aceasta identificare a privitorului cu protagonistul, dar vine „sa umple o

lipsa de vise, dezamagiri, d eproblemele indivizilor” (Charadeau,P, 2005,P.124).

Una dintre diferentele dintre cele doua genuri este repezentata de natura

evenimentelor ce fac obiectul mediatizarii. Reality-show-ul face parte din categoria

evenimentelor raportate, un eveniment care s-a produs in lume, un eveniment

modificat prin intermediul activitatilor actorilor vietii sociale.Aceste veniment este

raportat prin povestire, o povestire dramatizata (iti da libertatea de a imbina

elementele veneimentelor dupa bunul plac, continand o farama de adevar) sau o

povestire document (reconstituirea fidela a evenimentelor) .Talk-show-ul face parte

din categoria spunerii evenimentelor, adica relatarea evenimentelor dupa principiul

„hic et nuc”, adica in momentul producerii lor.

O alta diferenta tine de natura si rolul actorilor implicati.

Astfel intr-un reality-show, invitatii sunt actori ai actiunilor, in care ei joaca rolulri

de eroi, victime sau de beneficiari, sunt prezentati ca oameni care au suferit de pe

urma unui accident, a unei neneorociri sau dezordini sociale.De cele mai multe ori ,

statutul lor social nu este afirmat, iar daca le este prezentata, se face doar pentru a crea

un efect de autenticitate. Talk-show-ul sunt doar niste emitatori ai cuvintelor, jucand

niste roluri de agresori,moderatori sau aliati.Acestia prezinta tot o dezordine sociala,

dar cauta sa-o prezinta cat mai adevarat cu putinta.Statutul lor social este prezentat,

pentru ca sunt chemati pentru a juca rolul functiilor lor si pentru a vorbi conform cu

ele. Conform lui Charadeau, in cazul reality-show-ului, actorii sunt „identitati narative

10

fara repere sociale”, iar in cazul talk-show-ului actorii sunt „identitati enuntatoare cu

repre de indentitate sociala arhetipala.” Participanţii la talk-show sunt, evident,

diferiţi, în funcţie de cele două categorii prezentate mai sus. În primul caz putem vorbi

despre actori sociali care au fost sau sunt într-o situaţie conflictuală. Ei sunt, aşa cum

spun Parick Charaudeau şi Rodolphe Ghiglione, „ceicareacţionează”, care gândesc şi

vorbesc, care au de interpretat un rol care impune mobilitate, suspans, deznodământ

necunoscut. În cel de-al doilea caz personajele se lansează în orizontul aminitirilor, în

cel al subiectivismului unor termeni precum „cred”, „mi se pare”, „după câte îmi

amintesc”.

Un alt criteriu de diferentiere intre cele doua genuri, enuntat de Charadeau , este

„discursul de legimitare al instantei mediatice”, care se refera la explicarea

scopurilot, obiectivelor, justificarea ratiunii lor de a exista, justificarea intentiilor

marturise sau ascunse. Reality-show-ul, asa cum ii spune si numele, este un spectacol

al realitati, al adevarului.In acest sens sunt folosite diverse procedee prin care se

doreste legitimarea adevarului:evenimentul este aratat printr-o reconstituire, dar

comentariile care-l insotesc sunt la timpul prezent, ca si cum evenimentul s-ar

desfasura in direct. Scena este jucat fie de niste actori, fie de catre cei care au trait-o si

rejoaca scena.Cu toate acestea, in ciuada acestui intreg proces de demonstrare a

adevarului, ne putem da seama ca exista o oarecare prefacatorie., pentru ca nu se mai

arata evenimentul originar, ci , de dragul media, un intreg spectacol al

evenimentului. In ceea ce priveste talk-show-ul, in opinia lui Charadeau,se vorbeste

despre un imaginar al adevarului, spre deosebire de reality-show, unde se vorbeste de

un imaginar al autencitatii(ceea ce este si aratat prin construirea unei lumi a realitatii).

Imaginarul adevarului se defineste prin „ceea ce este descoperit” .

Alte caracteristici ale talk.show-ului comune cu cele pe care le deţine şi o

emisiune tip reality show, sunt:

· Apropierea aparentă a cetăţeanului de televiziune, publicul devenind instrumentul de

legitimare a discursului moderatorului.

· Existenţa unei „realităţi ficţionale” care, de regulă, se construieşte în jurul unui

subiect centrat pe domeniul vieţii sociale. Se alege o temă de interes, cum ar fi

maltratarea unor copii, şi se aduc în studio persoane care au puncte de vedere foarte

diferite, mizânduse pe conflictul dintre acestea (primele emisiuni de acest gen au

aparţinut lui Phil Donahue).

· Amestecul genurilor.

11

· Importanţa dispozitivului tehnic care duce la declanşarea discursului cetăţeanului

· Funcţia socială.

4. Istoric

5. Reality-show-ul in Romania

6. Efecte ale reality-show-ului asupra publicului

Reslity-show-urile au invadata piata media din Romania si din strainatate, creand

astfel dependenta in randul publicurilor. Oamenii sunt avizi sa vada, sa traiasca emotii

si sa se identifice cu povestile protagonistilor.Publicurile doresc sa umareasca un gen

care vine sa umple lipsurile cunoasterii, ale pueterii sau institutiilor in fata dezordinii

sociale.

De-a lungul timpului mai multi cercetatori au incercat sa afle care sunt efectele pe

care aceste reality-show-uri le a asupra publicului, dar si asupra protagonistilor (daca

nu sunt reprezentati de actori profesionisti).

Celebrul film „Truman Show”- parobola a puterii televiziunii de a contraface

realitatea, ne confera suficiente date despre efectele reality-show-urilor.Personajul

principal, Truman Burbamk, este adoptat la nastere de un conglomerat media si care

angajeaza doi actori pentru a juca rolurile de parinti. Truman isi traieste viata, fara sa

stie, urmarit de mii de camere de filmat, ascunse peste tot. Viata lui este transmisa in

direct, oferinf publicului speranta, bucurie si inspiratie. Realitatae este construita, iar

Truman, isi da seama ca viata lui este subiectul unei conspiratii si ca i se consuma in

direct. Telespectatorii sunt fascinati de viata lui Truman pentru ca acesta ii scoate din

activitatile propriilor vieti, din monotonia lor si chiar daca viata lui Truman este poate

mult mai plictisitoare, dar, asa cum afirma O’Donnel (apud Constantinescu M., 2001,

p.72) „pentru public, hazardul si repetitia sunt componentele perene, contradictorii ale

asa numitei istorii reale.” Filmul este un exemplu viu despre cum se pot manipula

imaginile si de cum acestea ne pot fascina.

Pornind de la acest film, doi psihiatri canadieni, Joel şi Ian Gold, au elaborat, legat de

reality-show, un nou sindrom, Sindromul Truman. “Boala descoperită de cei doi

canadieni e declanşată de expunerea vieţii personale în faţa tuturor - şi nu numai

emisiunile de televiziune cu oameni obişnuiţi se fac vinovate de acest lucru,

ci şi reţelele sociale de pe Internet de tipul Facebook, Hi5 etc., adică cele în care

indivizii îşi pun la comun existenţele (sharing).(www.cotidianul.ro). Celebritatea

astfel dobîndită peste noapte - sau iluzia celebrităţii - exercită o presiune psihică

destul de puternică şi cu efecte negative deseori, susţin psihologii. Principala

12

problemă cu care se confruntă bolnavii este că nu mai au încredere în nimeni,

considerând chiar că şi apropiaţii au fost înlocuiţi de actori impostori.

Un exemplu al manifestărilor cauzate de sindromul Truman, relatat de specialişti, este

cel al unui tată a cărui fiică ameninţa cu sinuciderea, întrucât era convinsă că aceasta

era singura cale de a fi eliminată din spectacol. Cazurile de acest gen sunt dificil de

tratat, atâta timp cât bolnavii işi "concediază" psihiatrii, fiind convinşi că aceştia sunt

doar actori, colegi de platou.

Existenţa dovedită a unui sindrom Truman a determinat o împărţire a opiniilor

experţilor. Unii consideră că formele de manifestare a bolii nu sunt cu nimic diferite

de unele tipuri "clasice" de paranoia, în timp ce alţii susţin că, în ciuda simptomelor

asemănătoare, sindromul Truman este cauzat, în mare parte, de presiunile psihice pe

care internetul şi emisiunile de tip reality show le pun asupra unui număr mare

indivizi. "Faptul că oricine, indiferent de aptitudini, poate deveni celebru este un

lucru extrem de provocator pentru unii, dar poate duce, în cazul celor mai vulnerabili,

la acest sindrom. Categoria cea mai predispusă în a dezvolta această afecţiune este cea

a persoanelor cu probleme de socializare", spune dr. Ian Gold, unul dintre cei doi

psihiatri care au "botezat" noua afecţiune. 

Pâna acum, în evidenţele medicale au fost înregistraţi peste 70 de bolnavi

diagnosticaţi cu sindromul Truman.

„Devenim primitivi” – este alarma pe care o trag psihologii cu privire la apetenţa

publicului pentru emisiunile „cu intrigi de viaţă”, care abundă la televiziuni.

Psihologul Bogdan Lucaciu explică de ce un număr mare de oameni preferă să

vizioneze emisiuni „regizate” (acţiunea este deja ştiută) cu mult scandal, violenţă şi

sex: „Mulţi dintre ei nu înteleg ce înseamnă «regizată» şi privesc la o «realitate».

Dacă mergem pe stradă, trecem cu vederea activităţile obişnuite ale celor din jur. O

scenă de scandal, violenţă, o privelişte foarte «sexy» atrag privirea şi curiozitatea.

Există o satisfacţie a privitului din afară, a neîmplicării în respectiva scenă (dinamică,

surprinzătoare, primar atrăgătoare) şi a posturii de comentator direct al

protagoniştilor. Raţionalitatea se suspendă, devenim primitivi”, a declarat doctorul

Lucaciu. „Lumea are nevoie de poveşti şi, uneori, e mai puţin interesată de

veridicitatea sau adevărul acestor poveşti. Reality- show-ul creează dependenţă. Aşa e

peste tot şi din toate timpurile, România e cu atât mai mult tărâmul unor asemenea

întâmplări fiindcă e tărâmul poveştilor cu zâne şi Dracula”, a precizat Comanescu.

Spectatorul in faţa televizorului trăieşte într-o permanentă tensiune. Astfel, specialiştii

13

în domeniu au ajuns la unele concluzii surprinzătoare, reieşind din faptul că lumea

ecranului este una violentă şi care produce şi efectele:

“Oamenii ajung să supraestimeze prezenţa violenţei în lumea reală. Sporeşte

sentimentul fricii, al insecurităţii în faţa pericolului văzut ca iminent”.

“Trăind permanent sentimentul unei agresiuni potenţiale, oamenii nu numai că

devin mai stresaţi, mai irascibili, dar şi se pregătesc să răspundă cu violenţă, în

legitimă apărare, la un eventual atac. Prin aceasta, comportamentul violent se

insinuează în imaginaţia individului care se îndreptăţeşte să-l folosească

pentru a preîntâmpina riscul “(Gheorghe 2005, p.321).

De asemenea cele mai multe comportamente se invata prin imitatie si multi

dintre cei care privesc la aceste reality-show-uri, prin identificarea cu protagonistul,

pot adopta aceste comportamente, care, in functie de reality-show, pot fi pozitive sau

negative. Pe forumurile reality-show-ului “Iubire interzisa”, de pe National Tv, o

tanara afirma „Cu toate că ştiu că e regizată, mă uit la «Iubire interzisă» pentru că mi

se pare o emisiune foarte educativă şi care te învaţă ce să faci în numite situaţii cu

care te poţi întâlni în viaţă”. Petrişor Obae, editor paginademedia.ro, afirma este mai

comod să orientezi programul în funcţie de elementele care prind în mod sigur la

public: sexul, nuditatea, bălăcăreala şi păruiala", e de părere Obae. Pe de altă parte,

prinşi în „capcana" dintre realitate şi ficţiune, oamenii iau „de bun" exemplul dat de

televiziuni şi ajung să acţioneze ca atare”.

14