Dizertatie
-
Upload
cositoru-florentina -
Category
Documents
-
view
19 -
download
0
description
Transcript of Dizertatie
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
CAP. 1. INTRODUCERE
Actualitatea tezei şi nivelul cercetărilor întreprinse. Economia naţională a României parcurge o
dificilă etapă de tranziţie exprimată prin declinul producţiei în toate sectoarele şi, mai ales al serviciilor,
deprecierea monedei naţionale, dezechilibre economice ale cererii şi ofertei, balanţei de plăţi, bugetului
public. Starea de criză este alimentată de existenţa unui mecanism economic care nu stimulează creşterea
economică. Pentru a redresa situaţia şi a atinge creşterea economică sunt necesare măsuri complexe şi
argumentate ştiinţific de ajustare a mecanismului economic, de perfecţionare a instrumentelor
managementului macroeconomic.
Un loc deosebit în redresarea situaţiei îl ocupă turismul, ramură generatoare de locuri de muncă şi
de promovare a imaginii României.
Scopul şi sarcinile investigaţiei. Scopul îl reprezintă tratarea într-o viziune economică a unor
aspecte teoretice şi practice privind posibilităţile litoralului românesc de valorificare și dezvoltare prin ramura
serviciilor, și anume prin cea a turismului. Turismul naţional şi cel internaţional constituie, în perspectiva
abordării prezente, o şansă reală în relansarea durabilă a creşterii economice, a dezvoltării economiei de
piaţă în România, de îmbunătăţire a indicatorilor şi balanţei de plăţi, de realizare a programului integrării în
Uniunea Europeană.
Sarcinile studiului sunt determinate de atingerea scopurilor prin efectuarea unui şir de
investigaţii: pentru a face o analiză a activităţii turismului internaţional şi intern din zona litoralului românesc,
elaborarea strategiilor de redresare a turismului din aceasta zonă.
Obiectul şi asigurarea informaţională a cercetărilor. Obiectul cercetărilor cuprinde sectorul
serviciilor, respectiv turismul, sunt identificate modalităţile de dezvoltare a acestui sector, în cazul de faţă,
fiind vorba de turismul de tip litoral din România. Turismul este tratat din perspectiva dezvoltării turismului
intern şi internaţional.
Cercetarea se bazează pe studiul rezumativ al evoluţiei acestei forme de turism, este propusă şi
elaborată strategia dezvoltării durabile a acesteia în dinamica turismului intern.
3
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
Sunt propuse politici la nivel macroeconomic în susţinerea turismului de litoral. Drept surse
informaţionale folosite la efectuarea cercetării ştiinţifice, au servit unele cărţi împrumutate de la biblioteca
facultăţii ce fac referire la acest subiect, unele siteuri de Internet cu informaţii legate de valorificarea, politicile
si strategiile de dezvoltare durabilă a litoralului românesc cum este siteul Ministerului Turismului (Master
Planul pentru Dezvoltarea Turismului Național 2007-2026), a unor informaţii legate de date statistice cu
privire la capacitatea şi activitatea turistică pe judeţe şi regiuni de dezvoltare sau pe principalele destinaţii din
România, a numărului sosirilor de turişti străini în România pe principalele ţări de origine.
Subiectul cercetării. Turismul este o ramură care funcţionează în ansamblul ramurilor economiei
naţionale în baza mai multor subiecte: structurile administraţiei publice centrale şi locale care coordonează
activitatea ramurii, managerii firmelor autohtone şi internaţionale.
Subiectul lucrării îl constituie turismul de litoral care se dezvoltă dinamic în România şi contribuie la
dezvoltarea locală şi naţională, dacă se are în vedere cheltuielile legate cu mijloacele de transport în comun
şi cu serviciile legate de cazare şi alimentaţie atât pe teritoriul ţării până la sosirea la destinaţie cât şi la nivel
local pe timpul sejurului.
Inovaţia ştiinţifică a lucrării. Constă în elaborarea unor strategii de dezvoltare a turismului
litoralui românesc. Atingerea scopului principal al lucrării a impus soluţionarea problemelor cu care se
confruntă turismul de litoral, găsirea unor modalităţi de promovare a acestuia pe plan intern şi extern din
punct de vedere al cererii turistice, reabilitarea infrastructurii, îmbunătăţirea condiţiilor de cazare.
Investigaţiile efectuate au vizat următoarele obiective:
- este determinat potenţialul turistic al litoralului românesc;
- este analizată politica de concurenţă în regiunea Mării Negre, prin particularităţile zonale ale
cererii, a circulaţiei turistice din ţările riverane acestui bazin cât şi din zona litoralului românesc, implicatiile
sezonalităţii şi posibilitatile de diminuare a efectelor lor economice în industria turismului;
- este propusă strategia de promovare si deyvoltare durabilă a turismului de litoral românesc pe
piaţa internaţională de catre autorităţile abilitate dar şi din punct de vedere personal;
- şi în sfârşit este alcătuită o analiză succintă de tip SWOT asupra litoralului românesc în ceea ce
priveşte elementele care fac posibilă activitatea turismului în această zonă în prezent, a dezvoltării acesteia
4
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
pe mai departe prin atragerea unui număr mai important de turişti şi de o promovare mai ambiţioasă pe piaţa
externă cât şi a celor elemente care fac activitatea turistică în zonă să scadă de la an la an din cauza
condiţiilor legate de infrastructura turistică şi a serviciilor prestate de către investitorii din această ramură a
economiei.
Implementarea practică. Rezultatele cercetărilor efectuate în lucrare pot fi folosite pentru
perfecţionarea legislaţiei României referitor la dezvoltarea turismului de litoral; baza de date privind
activitatea turistică atât în perioada recentă cât şi pe parcursul unei serii de timp, 1994-2009 (vezi Anexe),
pot determina evoluţia acesteia şi determinarea situaţiei actuale a zonei faţă de alte destinaţii turistice mari
consumatoare de turişti în tot timpul anului.
Structura lucrării. este determinată de scopul şi sarcinile lucrării şi cuprinde partea de
introducere, care este realizată în acest context, încă patru capitole, concluzii, bibliografie şi anexe. Anexele
includ diagrame şi tabele ce caracterizează evoluţia turismului în zona de litoral în perioada analizată 1994-
2009.
CAP. 2. Potenţialul turistic al litoralului românesc
2.1. Potențialul turistic natural
Se compune din doua sectoare distincte: litoralul situat la nord de Capul Midia cu caracter de
câmpie, plaje, grinduri și cuvete lacustre și litoralul înalt cu faleza între 2 și 15 m, sculptată în depozite
leossoide și în placa de calcar, fragmentat local de văi tributare mării și transformate în limane maritime
(Techirghiol, Tătlăgeac, Mangalia) aflat la sud de acest cap.
Sectorul nordic se remarcă prin țărmuri joase, plaja neamenajată, cu grad mare de stabilitate și o
granulatie fină a nisipului; cu rare așezări omenești și grad de utilizare pentru turism nesemnificativ. Între
brațul Sfântu Gheorghe și Capul Midia se găsesc numeroase cordoane litorale între care se impune prin
dimensiuni și însemnătate pentru turism Complexul lagunar Razim format din mai multe lacuri (Razim,
Zmeica, Sinoie, Golovița) la care se adaugă limanul Babadag. Aici există areale favorabile pentru pescuit
sportiv, agrement nautic și vânătoare sportivă.
5
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
Sectorul sudic cuprins între Capul Midia și Vama Veche, este un țărm, înalt, de tip faleză, cu plaje
deschise, protejate de sistemul digurilor, amenajate în scop turistic. Aici a fost construită salba stațiunilor de
odihnă, recreere, tratamente care începe cu Năvodari și se termină cu Vama Veche. Dintre formele speciale
de tratament realizate prin aportul factorilor naturali (apa mării, aerul, plaja) menționez helioterapia,
psamoterapia și talasoterapia.
În lungul litoralului plaja este adăpostită la baza falezei, fie pe grinduri care închid lacuri (sectorul
Constanța-Mangalia) sau deschisă cum se întâmplă la nord de Constanța.
Deosebit de benefică este situarea sa în partea estica, ceea ce o face să fie expusă radiației solare
între 10-14 ore în sezonul estival. Situația se mai întâlnește pe coastele estice ale Italiei, estul Floridei
(SUA), sau pe sectoare mai mici în Brazilia (Copacabana) sau Asia de Sud-Est și Sud. În general plajele
noastre sunt naturale, cu nisip fin. Lățimea plajelor variază de la 400-500 m (Mamaia, Eforie) la 50-200 m în
celelalte sectoare.
Climatul litoralului se află sub influența mării care se simte până la aproape 20-25 km spre vest de
linia de țărm. Aici, numărul mediu al zilelor senine este de 170, iar al celor cu temperaturi de cca. 25° atinge
60. Climatul se diferențiază (față de interiorul Dobrogei și de alte regiuni din sudul țării), printr-o insolație
puternică (127 kcal/cm²/an), precipitații reduse (sub 400 mm/anual), un număr mai redus de zile tropicale,
datorită influenței mării, manifestarea vrizelor și o umiditate a aerului ceva mai ridicată. Temperaturile sunt
moderate: 11,2°C - temperatura medie anuală; 21-22°C în iulie și -1+0,2°C în ianuarie; primăverile mai
timpurii și toamnele mai calde. La aceasta se adaugă numărul mare al zilelor senine (circa 140 zile/an) și
durata mare de strălucire a soarelui (>2.500 ore/an), adica 10 ore de soare/zi.
Alți factori naturali care favorizează dezvoltarea activității turistice sunt apele mineralizate asociate
cu nămolul terapeutic. Apele de adâncime mineralizate și mezotermale sunt valorificate la Manglaia, Venus,
Neptun; apele sărate și nămolul din lacul Techirghiol sunt utilizate mai ales în Eforie și Techirghiol; în
ultimele decenii, la Mangalia, sunt valorificate apele sulfuroase din izvoare și nămolul din mlaștina de la nord
de Saturn.
Vegetația este condiționată ca areal pe de-o parte de factorii naturali iar pe de altă parte de
puternica presiune antropică exercitată mai ales în ultimul secol.
6
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
Pe ansamblu ea aparține zonei de stepă dar prezența lagunelor, limanelor, bălților au facilitat și
alte formațiuni. Amenajarea stațiunilor dar și valorificarea terenurilor prin diverse culturi a condus la
înlăturarea în cea mai mare parte a acestuia. Se adaugă legat de stațiuni pe de-o parte numeroase
amenajări pe suprafețe întinse a parcurilor, apoi conservarea unor pâlcuri de padure, eliminarea unor
suprafețe a parcurilor, apoi conservarea unor pâlcuri de pădure, eliminarea unor suprafețe mlăștinoase și
realizarea de suprafețe lacustre.
Astfel, până prin 1970 a existat o vegetație specifică, de mlaștină (la nord de Saturn sau la
Comorova-Neptun). Ulterior la Neptun s-au rezultat două lacuri pentru ca între Venus și Saturn o bună parte
din mlaștină sa devină un ochi de apă. Alături de elementele de stepă și silvostepă, pe litoral există și un
petic restrâns de pădure în perimetrul stațiunilor Neptun și Jupiter (la vest de Mangalia), precum și o
abundentă vegetație specifică solurilor nisipoase și sărate sau cea din lacurile Mangalia, Tătlăgeac,
Siutghiol, Tașaul etc.
Fauna este bogată în specii, pe litoral întâlnindu-se mai ales: rozătoare, păsări precum pescărușii,
cormoranii, cufundacii, picioroange și gâște. În apele unor lacuri se găsesc crapul, carasul, plătica, babușca,
somnul, bibanul, șalăul, știuca etc. La fel de importante sunt speciile marine de crabi, creveți, actinii,
meduze, guvizi, calcanul, cambula, etc1.
2.2. Potențialul turistic antropic
Potențialul antropic al litoralului este la fel de important ca și cel dat de cadrul natural fiind legat de
obiective istorice, cultural-artistice, arhitectonice; este concentrat în orașe dar și în unele stațiuni. În lungul
țărmului se găsesc numeroase amenajări pentru buna desfășurare a activității turistice.
Municipiul Constanța, este principalul port românesc la Marea Neagră, cu industrii variate, are
funcții administrative, comerciale, culturale și turistice. S-a dezvoltat pe ruinele vechii colonii grecești Tomis;
în timpul ocupației romane devine ce a mai importantă localitate de pe țărmul vestic al Mării Negre; în timpul
stăpâniirii otomane orașul decade. Cele mai importante obiective turistice sunt: faleza (amenajarea a început
în 1906 și s-a terminat în 1909). Statuia lui M. Eminescu (ridicată în 1930, pe un soclu de 3 m, opera lui
1 M. Ielenicz, L. Comănescu, 2006, România - Potenţial turistic, Editura Universitară, Bucureşti 2006.
7
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
Oscar Han); Monumentul marinarilor; Grupul sculptural Pescarii (executat în calcar în anii 1960-1970);
Cazinoul (edificiu construit între 1904 și 1909, este o combinație de stiluri arhitectonice); Muzeul de Istorie
Națională și Arheologie (amplasat în Piața Ovidiu în clădirea fostei primării între 1911-1921); Complexul
Muzeal de Științele Naturii; Muzeul Militar Central; Muzeul de Artă și de Sculptură Ion Jalea; Geamia
Hunchiar; Biserica elenă; Monumentul Casa Genoveză; Biserica romano-catolică; Catedrala ortodoxă (1894-
1895) ce impresionează prin dimensiune; Termele Romane; Edificiul Roman cu mozaic, ziduri groase de
piatră și cărămidă îmbinate cu mortar; Muzeul mării, cu expunate din flora și fauna specifică Mării Negre;
Muzeul de Artă; Moscheea Mare în stil maur (1910), cu un minaret de 50 m înălțime; Cazinoul situat pe
faleză, construit (1904-1909) în stil Seccesion cu interior foarte somptuos; Farul genovez datând din anul
1300; Farul nou de 58 m, construit în 1960; Portul turistic „Fomix”; statuia lui Anghel Saligny; Muzeul Marinei
Române; Apeductele; Mormântul pictat; Plaja Modernă cu o lungime de 600 m.
Din Constanța către sud se află: Agigea (stațiune de cercetări marine înființată în 1926 de Ion
Borcea; Muzeul de floră și faună marină, rezervație naturală ce protejează dunele maritime cu o vegetație
rară; lac modificat prin construirea canalului; ecluza și punctul terminus al Canalului Dunăre-Marea Neagră);
Eforie (oraș ce cuprinde stațiunile Eforie Nord și Eforie Sud, stațiune care a luat naștere pe amplasamentul
fostelor Băi ale lui Movilă, fiind declarată stațiune în 1928); Techirghiol, (stațiune balneară, primele
stabilimente în 1907, în 1921 este construit sanatoriul; Monumentul Eroilor construit în 1931; Fântana
sculptată de I. Jalea; Schitul Sf. Maria, confecționat din lemn în 1750; vile, complex balnear, plajă); Tuzla
(tabără de copii, ruinele așezării romane Stratonis, așezare feudală în punctul Pescărie; farul înființat în 1900
cu o înălțime de 44 m; liman fluvio-maritim cu nămoluri terapeutice); Costinești (stațiune balneoclimatică
destinată tineretului, plajă; se organizează anual Galeria tinerilor actori, Salonul național de grafică pentru
tineret, Festivalul național de jazz, Festivalul național Mediafest; lac, ș.a).
În continuare se găsesc stațiunile Olimp-Neptun (realizată între 1970-1972; în Neptun se găsesc 5
hoteluri: Arad, Galați, Craiova, Sibiu și Slatina în Olimp se află ansamblul de hoteluri de lux Amfiteatru,
Belvedere, Panoramic realizat în 1972), Jupiter (stațiunea valorifică un lac artificial Tismana care se găsește
situat în centrul stațiunii, în jurul căruia se grupează complexele hoteliere Cozia, Tismana, Delta, Scoica,
Violeta, Iris, Nalba, Mimoza, Camelia; pe plajă se găsesc hotelurile Meteor, Cometa, Atlas, Olimpic, toate de
8
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
8 etaje și Capitol de 13 etaje); Cap Aurora (a fost inaugurată în 1973 și este alcătuită din 10 hoteluri:
restaurante, piscine, terenuri de sport și alte dotări), Venus (diferite hoteluri cum ar fi Raluca, Florica,
Veronica, Zamfira, Pajura, Ileana, Vulturul, Cocorul); Saturn (hoteluri: Alfa, Beta, Gama, Diana, Atena,
Tosca, Semiramis, Narcis, Cleopatra, Cupidon, Cerna, Prahova, Siret, Balada, Hora, Sirena ; satele de
vacanță Dunărea și Delta) care pot găzdui peste 100.000 persoane pe serie.
Municipiul Mangalia este situat în sudul litoralului românesc, urme de locuire din neolitic, orașul
este cunoscut în antichitate (sec. VI d. Hr.) - Callatis și în epoca medievală -Pangalia. Din 1953 poartă
numele actual oraș port, stațiune belaneoclimatică cu sanatoriu balnear, plajă cu o lungime de 500 m și o
lățime de 100 m; obiective turistice: Zidurile cetății antice; Moschee Esmaban Sultan în stil maur (1590);
Muzeul de Arheologie; Colecția de pipe “Mercurius”; Basilica de tip sirian; Marele Tunel (Mormântul cu
Papirus); Portul antic Callatis; Necropola romano-bizantină; anual are loc Festivalul “Callatis” muzical. La
Sud se mai poate întâlni localitățile 2 Mai (așezare rurală, plaja), Vama Veche (așezare rurală care încă mai
păstrează elementele tradiționale, plajă, anual festival de muzică folk, rock, ș.a.).
De la Constanța către nord se găsesc: Mamaia (stațiune balneoclimatică pe perisipul care închide
laguna Siutghiol prima amenajare datează din 1906; plaja are o lungime de 8 km, o lățime de 100-200 m;
multiple amenajări pentru tratament; agrement Telegondola, Aqua Magic, etc.); sporturi nautice, festivaluri
muzicale etc.; Năvodari (localitate atestată documentar în 1412, oraș din 1968) situat pe malul sudic al
lacului Tașaul, pe canalul Poarta Albă-Midia Năvodari; este o stațiune balneoclimatică estivală destinată în
primul rând copiilor; tabără internațională cu o capacitate de peste 5.000 locuri pe serie, a cărei construcție a
început în 1969; Histria (ruinele cetății grecești, sec. XVII d. Hr. și muzeul arheologic).
Litoralul prezintă pe lângă stațiuni de agrement și unele stațiuni în care se pot face multiple
tratamente medicale (Mangalia, Eforie Sud, Eforie Nord, Techirghiol).
Pentru balneoterapie se adaugă apa sărată și nămolul sapropelic din lacul Techirghiol ca și unele
izvoare minerale mezotermale folosite la Mangalia și Venus.
9
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
Sejurul pe litoral este indicat pentru tratamentul căilor respiratorii, dermatologic, reumatismal,
endocrinologic; tratamentul se realizează printr-un complex de factori: cură de Soare, baia de nisp, cura
climatică, talasoterapie, cură de nămol2.
2.3. Infrastructura turistică
Prin infrastructura turismului înţeleg totalitatea mijloacelor materiale, mobile şi imobile care
participă la crearea şi oferirea produsului turistic, la prestarea serviciilor turistice.
Sectorul litoralului românesc cuprinde o rețea densă de drumuri care pornesc dinspre litoral și
străbat toată Dobrogea în toate direcțiile, câteva, însă impunându-se ca axe rutiere, feroviare și navale. În
acest sens sunt șosele modernizate care leagă cele mai însemnate centre și localități turistice: Babadag și
Constanța; București-Cernavodă-Constanța din care se desprind artere către Mangalia, Tulcea, Medgidia și
Negru Vodă. Din Constanța radial se desfășoară și alte drumuri cu grade variate de modernizare.
Înspre litoral se găsesc două căi ferate principale: Cernavodă spre Mangalia ce vine de la
București care se întretaie cu cea de la Negru Vodă-Medgidia-Tulcea.
Căile navigabile sunt local în sectorul de litoral (agrement) și navigabil pe canalul Dunăre-Marea
Neagră, dar acesta este folosit mai mult pentru transportul de marfă.
Valorificarea patrimoniului turistic implică asigurarea unor condiţii pentru deplasare, sejur şi
petrecere plăcută a timpului liber.
Deci oferta turistică efectivă reprezintă echilibrul dintre oferta turistică potenţială şi infrastructură.
Parametrii hotărâtori în clasificarea şi dimensionarea unităţilor cu activitate turistică de odihnă şi
tratament sunt: capacitatea de cazare, alimentaţie publică şi tratament.
Dacă în 1970 numărul locurilor de cazare era de cca.70.000, în prezent se află 120.944 mii locuri
de cazare. Din acestea, circa 2/3 sunt amplasate în hoteluri şi vile, iar 1/3 sunt amplasate sub forme
complementare: căsuţe, corturi şi camping-uri.
2 Idem.
10
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
Cele 337 de hoteluri sunt amplasate în toate staţiunile turistice a litoralului Mării Negre, majoritatea
dintre ele în imediata apropiere a plajei, ce le face să fie foarte accesibile celor a căror motivaţie pentru
petrecerea vacanţei de pe litoralul românesc a constituit-o marea şi plaja3.
Din totalul camerelor, circa 95% sunt cu 2 paturi, diferenţa de 5% fiind reprezentată de camere cu
3 paturi, un pat şi apartamente.
Din totalul locurilor în hoteluri, majoritatea sunt locuri încălzite, iar 50% din aceste spaţii încălzite
sunt spaţii pe lângă bazele de tratament (Eforie Nord, Neptun, Mangalia). Astfel, din acest punct de vedere,
litoralul poate satisface cererea unor anumite segmente de piaţă, interesate în vindecarea unor afecţiuni
reumatologice.
Construirea de hoteluri de capacitate medie şi mare, în dauna vilelor de capacitate mică, a devenit
posibilă datorită activităţii agenţiilor de voiaj capabile să asigure trimiterea de turişti în masă. De asemenea,
o caracteristică proprie infrastructurii litoralului, referindu-se tot la spaţiile de cazare, o reprezintă satele de
vacanţă şi hotelurile de tip club, precum şi minihotelurile şi vilele particulare. Aceste forme de cazare au fost
3 http://www.constanta.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=521.
11
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
create ca urmare a cererii unor parteneri (agenţii de voiaj), în special de pe piaţa franceză, care nu se
limitează numai la trimiterea de turişti, ci se ocupă în continuare de aceştia şi în perioada petrecerii sejurului,
organizând diferite programe proprii, deosebite faţă de cele pe care prestatorul le face de obicei pentru
ceilalţi turişti.
Decontarea acestor servicii în hoteluri tip club, sau sate de vacanţă se face la un preţ global pentru
întreaga capacitate pusă la dispoziţia partenerului, la un anumit coeficient de exploatare, indiferent de
numărul de turişti (sistem charter), spre deosebire de formele clasice, când plata se face în funcţie de
numărul de turişti şi de serviciile prestate.
Capacităţilor de cazare existente le sunt afiliate unităţi de alimentaţie publică. În ultimii ani, s-a
realizat raportul optim de 1/1 (loc cazare/loc de masă), eliminându-se în felul acesta situaţiile de acum 4-5
ani, când era necesară utilizarea sistemului seriei la masă.
Pe lângă unităţile de alimentaţie publică principale (restaurante), reţeaua este completată şi de alte
unităţi, cum sunt: restaurante cu specific, baruri, cofetării, bufete etc.
Se poate spune că infrastructura turismului de pe litoral este în general satisfăcătoare.
Este necesară însă iniţierea unor acţiuni pentru modernizarea, ridicarea gradului de confort,
îmbunătăţirea funcţionalităţilor, pentru crearea condiţiilor satisfacerii depline a exigenţelor turismului, în
special a celui internaţional.
Se poate observa din statistici că infrastructura turismului a litoralului reprezintă mai mult de
jumătate din întreaga infrastructură a turismului românesc, ceea ce face ca veniturile realizate să fie
preponderente de activitatea turistică internaţională.
O caracteristică deosebită a litoralului este faptul că infrastructura turismului litoralului românesc
deţine un număr redus de unităţi de cazare încălzite. Majoritatea acestor unităţi de cazare încălzite sunt
folosite pentru cazarea turiştilor veniţi la tratament, ele fiind amplasate în incintele complexelor sanatoriale
sau în apropierea lor. Un alt aspect întâlnit pe litoral, legat de activitatea turistică, este numărul mare de
unităţi de alimentaţie publică, concentrate într-un teritoriu relativ mic.
12
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
Astfel litoralul concentrează peste 630 unităţi de alimentaţie publică, dintre care 142 restaurante,
19 unităţi cu specific, 17 restaurante cu autoservire, 22 de berării şi braserii, 39 cofetării şi plăcintării, 140
baruri de zi, 4 baruri de noapte, 13 discoteci4.
Un fapt negativ în activitatea turistică a litoralului îl reprezintă caracterul sezonier al acestuia,
întreruperea temporară a activităţii fiind de 7-8 luni pe an. Această exploatare discontinuă creează probleme
nu numai de ordin economic, ci şi din punct de vedere tehnic, de întreţinere şi funcţionalitate a instalaţilor şi
utilajelor.
Cu toate aceste inconveniente litoralul deţine un loc important în activitatea turistică a ţării, fapt
care face să i se acorde în continuare o deosebită atenţie.
Fără îndoială că litoralul, aşa cum se prezintă astăzi, cu staţiunile sale bine dotate, plajele sale, cu
peisajele şi tezaurul monumentelor arheologice, trebuie să fie valorificat în mod eficient și durabil,
reprezentând o importantă bogăţie naturală.
La baza dezvoltării infrastructurii litoralului stă şi acţiunea de sistematizare, care împleteşte în mod
fericit dezvoltarea activităţii turistice cu dezvoltarea economico-socială a întregii zone.
Pentru perfecţionarea condiţiilor în staţiuni a fost şi este necesară realizarea unor importante lucrări
de completare şi modernizare a reţelei de drumuri, a căilor ferate (electrificate), asanarea unor bălţi,
consolidarea şi amenajarea falezelor, amenajarea unor lacuri, a noi reţele de alimentare cu apă şi
canalizare, plantaţii etc.
Toate acestea dovedesc faptul ca infrastructura litoralului românesc ocupă un loc deosebit de
important în turismul românesc.
CAP. 3. Politica de concurență în regiunea Mării Negre
4 Ciangă Nicolae, 2007, România. Geografia Turismului, Editura Universitară Clujeană, Cluj Napoca.
13
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
3.1. Profilul economic al ţărilor riverane Mării Negre
În faza iniţială a reformelor economice, guvernele s-au confruntat cu necesitatea realizării acestora
atât la nivel macroeconomic, cât si microeconomic. Privatizarea întreprinderilor de stat si înfiinţarea noilor
întreprinderi private continuă să pună în evidenţă importanţa sectorului privat. Deoarece metodele de
prelucrare a datelor sunt diferite, iar impactul economiei subterane este greu de estimat, datele despre
sectorul privat pot să difere.
Contribuţia întreprinderilor private la realizarea produsului intern brut din aceste ţări poate fi totuşi
estimată în medie la 40%.
3.2. Cererea turistică în bazinul Mării Negre
Turismul mondial contemporan s-a transformat într-o mişcare cu caracter de masă.
Această dezvoltare nu are loc fără concurenţă şi nu a cuprins în aceeaşi măsură toate regiunile
sau toate destinaţiile turistice ale Globului. Sub acţiunea efectelor ciclice de redistribuire a fluxurilor turistice,
anumite destinaţii de călătorie îşi pierd atractivitatea şi nu mai corespund motivaţiilor turistice. Se poate vorbi
despre un ciclu de viaţă al staţiunilor, supus aceloraşi legităţi de evolutie ca şi în cazul ciclului de viaţă al
produselor turistice. Tendinţa sau evoluţia circulaţiei turistice este rezultatul unei competitivităţi dure, chiar
agresive între marile agenţii tour-operatoare şi între prestatorii de servicii turistice, care se întrec în
conceperea şi comercializarea produselor turistice tot mai diversificate, vizând câştigarea, menţinerea şi, pe
cât posibil, creşterea aderenţei diverselor categorii de clientelă potenţială, de la care se aşteaptă acceptarea
ofertelor lansate pe piaţa turistică internă şi internaţională5.
Industria turistică devine operaţională prin corelarea cererii turistice cu consumul turistic.
Volumul cererii turistice este expresia acelei părţi din veniturile populaţiei care, într-o perioada
determinată, va putea fi destinată achiziţionării unor produse sau servicii turistice.
Creşterea veniturilor populaţiei va continua sa determine apariţia unor noi categorii de turişti
proveniţi atât din ţările dezvoltate, cât şi din ţările în curs de dezvoltare.
5 G.Stănciulescu ş.a., Managementul turismului durabil în ţările riverane Mării Negre, Bucureşti, Editura All Beck, 2000, pag. 131-140.
14
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
Decizia pentru cheltuirea unei părţi din veniturile sale în scopuri turistice, respectiv pentru alegerea
unei forme de turism, a unui produs turistic specific sau a unei destinaţii de vacanţă aparţine în întregime
turistului. Astfel, factorul determinant care va influenţa decizia şi va concretiza actul de cumpărare,
transformând turistul potenţial într-un turist efectiv, va depinde de diversitatea şi calitatea ofertelor turistice.
3.3. Particularităţile zonale ale cererii turistice
În ceea ce privește turiştii internaţionali, în ţările din regiunea Mării Negre - excepţie facând Turcia -
se constată un declin cauzat de:
dificultăţile de adaptare a turiştilor, în special în fostele ţări comuniste nefamiliarizate pe deplin
cu economia de piaţă;
scăderea competitivităţii;
insuficienta renovare a structurilor existente;
nerespectarea raportului preţ-calitate.
15
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
Analiza, prin istoricul informaţiilor, arată că dezvoltarea turismului în zona Mării Negre s-a sprijinit
pe ţările est-europene, la care se adăugau cele din Uniunea Sovietică.
Transformările de după 1990, respectiv perioada de tranziţie au determinat o descreştere a
activităţii turistice în zona Mării Negre, scăderea numărului de turişti internaţionali fiind foarte pronunţată.
Aceasta scădere s-a bazat pe următoarele cauze:
relaxarea procedurilor de obţinere a vizelor şi de pregătire a călătoriei în ţările blocului estic, ca
şi noua politică, de deschidere, practicată de către acestea;
creşterea numărului de turişti din Bulgaria, Georgia, România, Rusia şi Ucraina care au călătorit
în afara zonei estice în ultimii ani;
tendinţele hiperinflaţioniste din unele ţări estice (de exemplu Rusia şi Ucraina) şi, de aici,
dramatica scădere a posibilităţilor de practicare a turismului (practic diminuarea accentuată a cererii
turistice).
Bulgaria pare să controleze criza sectorului turistic. Începând cu anii 1993, turismul bulgar a
renăscut. Turiştii din estul Germaniei au revenit pe piaţa bulgară, ca de altfel şi turiştii bulgari care au
reconsiderat oferta turistică naţională. Rezultatele financiare ale sezonului 2002 ale activităţilor turistice de
pe litoralul Mării Negre arată o creştere a sosirilor, a numărului de înnoptări şi a veniturilor totale.
În România, cererea internaţională pare a se înviora, însa cererea internă descreşte an de an.
Problema principala a momentului actual de pe litoralul românesc este cea a recuceririi pieţei interne.
Georgia, Rusia şi Ucraina se află într-o adâncă criză a turismului, recunoscută în descreşterile
numărului de turişti proveniţi atât din fostul bloc estic, cât şi din cadrul pieţelor interne. Zona litoralului turcesc
al Mării Negre suferă descreşteri ale cererii turistice din partea turiștilor din ţările fostului bloc estic.
Între 2/3 şi 3/4 din numărul înnoptărilor de pe litoralul Mării Negre sunt înregistrate în trimestrul III al
anului (lunile iulie - septembrie). În Bulgaria, spre exemplu, perioada de sezon are o întindere de la 70 la 75
de zile pe an (predominant în lunile iulie şi august). De aceea, este necesar să se extindă lungimea
sezonului turistic şi găsirea formelor care să facă posibilă, şi în extrasezon, practicarea turismului pe întreg
litoralul Mării Negre.
16
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
Datorită schimbărilor politice şi economice din ţările fostului bloc estic şi a apariţiei noilor state
independente, există o acută lipsă de date statistice referitoare la mişcarea turistică în unele dintre ţările din
zona Mării Negre. De aceea, statisticile turistice ale fiecăreia dintre ţările zonei Mării Negre sunt diferite şi
greu de comparat unele cu altele.
În prezent activitatea turistică are un trend descrescător atât în ceea ce priveşte numărul străinilor,
cât şi al românilor (în prima jumatate a anului 2010 înnoptările în structurile de cazare turistică cu funcţiune
de cazare turistică a fost de 6.252.761 persoane, din care 1.217.367 străini) 6. Turiştii români, mai nou după
anul 2007 caută sa-şi petreacă concediul pe litoralul bulgăresc datorită preţurilor mai ieftine şi datorită
dezvoltării staţiunilor de litoral în zona numită Nisipurile de Aur, unde şi condiţiile de cazare şi de agrement
sunt peste nivelul condiţiilor din România, iar distanţa relativ mică între România şi Bulgaria este iaraşi un
punct forte, cât şi datorită faptului că Bulgaria ca şi România este membră UE din 2007, deţinerea unei vize
şi paşaport fiind exclusă, trecerea prin vamă facându-se doar cu buletinul.
După cum se vede în diagrama de mai sus numărul turiştilor români ce au ales ca destinaţie ţara
vecină de la sud, în 2007 s-a dublat pur şi simplu faţă de perioada anului precedent, 2006, şi numărul lor a
crescut în urmatorii ani 2008, 2009 şi 2010 atât în sezonul de vară dar şi de iarnă. Dar s-a constat şi un ciclu
intens al sosirilor şi plecărilor pe durată mult mai scurtă de până în 12/24h, unde românii sosiţi caută să se
6 Institutul Naţional de Statistică, Buletin Statistic Lunar Nr. 6/2010, pdf. pag. 97.
17
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
aprovizioneze cu marfă angro şi en-detail din magazinele din localităţile aflate în imedata apropiere de
graniţă, ex. Giurgiu-Ruse, pentru preţurile foarte avantajoase faţă de piaţa românească mult mai scumpă.
Faptul că bulgarii au ales acum câţiva ani specialişti în servicii din Germania în vederea instrurii şi
consilierii în strategii de marketing şi management în aşa fel încât a dus la posibilitatea de a concura cu
piaţa turistică din Balcani şi de ce nu din Estul Europei.
În cazul turiştilor străini în ultimii ani, se observă o descreştere drastică de la an la an, astfel în
2007 conform INS (vezi si Anexe), s-a înregistrat un număr de 7.289.000 sosiri ale turiştilor străini faţă de
anul 2009 unde numărul sosirilor a fost de doar 1.271.819. Acest fapt se datorează în primul rând a situaţiei
infrastructurii litoralului românesc, atât al stării precare al drumurilor, al condiţiilor de cazare şi al preţurilor
prestate cu mult faţă de starea în care se prezintă condiţiile din hoteluri, aici referindu-ne la structurile de
cazare sub 4*, serviciile complexe aproape inexistente, al infracţionalităţii ridicate (numărul furturilor
obiectelor personale pe plajă şi al maşinilor din parcare foarte ridicată în perioada de sezon), cât şi al
personalului din cadrul hotelurilor şi structurilor de alimentaţie slab pregătite mai ales din punct de vedere al
cunoştinţei unei limbi de circulaţie internaţională aici este de menţionat şi contextul meniurilor dedicat
clienţilor.
3.4. Circulația turistică în zona litoralului românesc
Din punct de vedere economic, cererea turistică reprezintă un fenomen socio - economic complex,
componentă esenţială a existenţei a existenţei pieţei serviciilor, care precede procesul de vânzare-
cumpărare şi consumul.
18
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
Turismul, ca activitate economică are propria cerere turistică aflată în continuă modificare. Aceasta
este alcătuită din ansamblul persoanelor care îşi pun în practică dorinţa de a se deplasa periodic sau
temporar, în afara reşedinţei proprii, sau ţării, pentru alte motive decât prestarea unor activităţi remunerate la
locul de destinaţie.
Consumul turistic include totalitatea cheltuielilor efectuate de turişti pentru a cumpăra servicii şi
bunuri legate de motivaţia turistică.
Motivaţia turistică reprezintă un ansamblu de mobiluri interioare, determinate de educaţie, nevoi,
cerinţe, interese, gusturi, având un caracter personal, care orientează şi dinamizează activitatea unei
persoane în realizarea unor atitudini, acţiuni, ş.a.
19
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
Piaţa turismului este foarte sensibilă; cererea turistică nu este determinată numai de forţele pieţei şi
de fluctuaţiile conjuncturii, şi de oferta şi destinaţia produselor turistice. Ea depinde şi de numeroşi factori
exogeni, fără legătură directă cu turismul, dar care influenţează nivelul cererii.
În acest sens trebuie făcută o prezentare şi o analiză a circulaţiei turistice, nu înainte de a prezenta
principalele motive care determină atât actul plecării în vacanţă şi călătorie cât şi destinaţia către care se
orientează turistul.
Litoralul şi muntele rămân punctele forte ale turismului românesc, în ultimii ani, menţinându-se pe
primele locuri. Scade ponderea turismului balnear şi creşte ponderea concediilor sau scurtelor sejururi
petrecute la rude şi prieteni.
Sezonalitatea accentuată, determinată de prezenţa unor factori socio-economici, psiho-sociali,
culturali, naturali. Atenuarea sezonalităţii în timp şi spaţiu se face prin intermediul diversificării ofertei şi o
strategie promoţională adecvată.
Principalele caracteristici ale cererii turistice sunt: dinamism, care se manifestă prin dese oscilaţii,
uneori bruşte care se datorează în principal labilităţii motivaţiilor, precum şi altor factori endogeni (familiale,
personale, sociale) şi exogeni (politici, dezastre naturale, accidente de poluare, etc.) diversitatea şi
eterogenitatea exprimate prin intermediul unor elemente date de personalitate, mod de viaţă, gusturi, mediul
socio-economic, al potenţialilor clienţi. La fiecare turist aceste elemente se pot combina în mod diferit,
determinând o anumită cerere.
20
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
Elasticitatea faţă de importanţii factori (economici, psihologici, conjuncturali, geografici) datorită
faptului că activităţile turistice satisfac în principal cerinţele personale ale turiştilor.
În funcţie de destinaţiile turistice din studiul Comisiei Naţionale de Statistică, pentru anul 2010,
reies următoarele: litoralul românesc al Mării Negre constituie o destinaţie importantă a României şi ocupă
locul 3-4, cu un număr de turişti sositi de 13%, același procent înregistrându-se și în stațiunile din zona
montană, iar dupa numărul de înnoptări tot locul 3 cu un procent de 19% dupa București și orașele de
reședință și cel al zonelor legat de stațiunile balneare, confirmă atracţia acestuia, indiferent de conjunctura
economică. În structură, pe litoral, numărul turiştilor străini s-a majorat continuu de dupa integrarea României
în UE și diminuandu-se în perioada de dupa 2008 odată cu răspândirea crizei financiare la nivel mondial.
Litoralul întradevăr ocupă primul loc la nivelul activității și cazării turistice dar numai în sezonul
estival, deoarece reprezintă o zona turistică unde turismul este practicat numai în această perioadă datorită
serviciilor și resurselor existente (plajă, mare, temperatura propice practicării băii marine și al curei
heliomarine, ș.a.).
21
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
Litoralul se caracterizează printr-un sejur mediu ridicat de 6-7 zile/turist şi 4-5 zile/turist străin,
valori mai reduse faţă de perioada de dinainte de 2007/2008.
3.5. Sezonalitatea activităţii de turism în zona sudica litoralului românesc şi impactul
acesteia asupra economiei locale și naționale
3.5.1. Variaţiile sezoniere ale fenomenului turistic
În condiţiile specifice ale activităţii de turism, pe lângă aspectele caracteristice ale dispersării în
spaţiu a fluxurilor turistice, se remarcă frecvent şi o repartizare inegală în timp a cererii de servicii care, în
diferite zone de interes turistic, echivalează cu o concentrare pronunţată a sosirilor de vizitatori în anumite
perioade dintr-un an calendaristic şi, respectiv, diminuarea - sau uneori chiar sistarea - sosirilor de turişti în
alte perioade. Aceste variaţii sezoniere, cu implicaţii economico-organizatorice în activitatea turistică, sunt
caracteristice şi pentru ţara noastră.
Variaţiile sezoniere constituie una dintre caracteristicile principale ale turismului modern; activitatea
turistică se distinge esenţial de alte activităţi economice tocmai prin corelaţia viabilă între volumul ofertei şi
cel al cererii turistice în decursul unui an calendaristic. La rândul ei, frecvenţa mai mult sau mai puţin
constantă a variaţiilor sezoniere provoacă în economia turismului modificări specifice mult mai pregnante
decât în alte sectoare economice, sezonalitatea accentuată influenând creşterea preţului de cost al serviciilor
şi diminuarea rentabilităţii, inducând în multe cazuri o dezvoltare inegală a diferitelor zone de interes turistic.
Trebuie precizat că distribuţia inegală a cererii de servicii va exercita în perspectivă o presiune tot
mai accentuată asupra industriei turismului, pe măsura creşterii, în anii ce vin, a traficului turistic.
Variaţiile sezoniere au fost considerate, mult timp, ca o categorie specială a fluctuaţiilor
conjuncturale. Este necesar să se facă o distincţie între aceşti doi factori, care provoacă modificări
alternative în volumul şi intensitatea cererii turistice, deoarece schimbările ritmice şi schimbările libere au, în
fond, un caracter foarte diferit. Mai întâi schimbările conjuncturale reprezintă modificări pe termen mijlociu
sau lung în dezvoltarea economică a unei anumite regiuni, în timp ce variaţiile sezoniere nu se limitează
numai la dezvoltarea economică; ele se produc pe termen scurt şi pentru diferite motive, într-un ritm mult mai
22
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
precis decât manifestările în domeniul fluctuaţiilor conjuncturale. Totuşi, la rândul lor, acestea din urmă
influenţează şi ele, mai mult sau mai puţin sensibil, variaţiile sezoniere.
În ceea ce priveşte caracteristicile variaţiilor sezoniere, acestea se produc în perioada unui an
calendaristic şi în contextul unui sezon determinat, cuprinzând una sau mai multe luni.
Fluctuaţiile sezoniere, care se înregistreaza în turism, trebuie considerate ca schimbări în
consumul populaţiei, cauzate de intensitatea variabilă a cererii turistice. Este adevărat că producţia de
servicii turistice este, de asemenea, supusă fluctuaţiilor sezoniere; aceste fluctuaţii sunt dictate însă de
modificările oscilante ale volumului cererii, fiind consecinţa naturală şi automată a acestor schimbări.
Variaţiile sezoniere ale cererii în turism sunt de două feluri: variatiile sezoniere artificiale şi variatiile
sezoniere naturale. Printre cele dintâi pot fi menţionate acelea care privesc mecanismul concediilor plătite, al
vacanţelor şcolare etc. şi care se disting prin caracterul lor economico-organizatoric. În paralel, se constată
însă în domeniul turismului şi alte variaţii sezoniere, care au cauze extraeconomice, dacă ele rezultă, de
exemplu, din schimbarea condiţiilor climatice caracteristic diferitelor anotimpuri. Se poate aprecia că variaţiile
sezoniere care au loc în turism trebuie sa fie considerate ca exemplul cel mai tipic de schimbări sezoniere de
acest fel.
3.5.2. Ciclurile de sezonalitate în activitatea turistică
Problemele legate de diminuarea implicaţiilor provocate de concentrarea sezonieră a activităţii
turistice în anumite perioade ale anului şi, respectiv, ale prelungirii sezonului sunt tot atât de vechi ca şi
turismul însuşi. Fenomenul de concentare a activităţii turistice şi necesitatea atenuării curbei sezonalităţii în
turism nu s-au manifestat însă niciodată atât de acut ca în zilele noastre. La aceasta contribuie, pe de o
parte, creşterea considerabilă a numărului de turişti care călătoresc în perioadele sezonului plin, iar pe de
altă parte eforturile prestatorilor, care sunt menite să ducă la prelungirea sezonului.
Economia turismului este orientată, într-o măsură tot mai mare spre pietţle de desfacere, iar
măsurile organizatorice privind diferenţierea tarifelor şi preturilor, structura şi diversitatea ofertei de servicii
turistice şi intensificarea publicităţii turistice sunt analizate cu atenţie, pentru a se putea găsi soluţii eficace în
legătură cu permanentizarea activităţii turistice în diversele zone sau staţiuni.
23
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
Întrucât durata sezonului turistic într-o zonă (sau staţiune) este determinată, în primul rând, de
condiţiile climatice şi meteorologice, instrumentele de politică comercială amintite au menirea să
compenseze diminuarea atractivităţii factorilor naturali cu un set de elemente suplimentare de cointeresare a
turismului potenţial, în vederea valorificării mai depline a patrimoniului turistic, prin menţinerea cererii de
servicii turistice la un volum şi nivel rezonabil pentru prestatori, pe o perioadă de timp dintr-un an cât mai
lungă posibil.
Pentru a întelege mai bine implicaţiile sezonalităţii în industria turistică, este necesară cunoaşterea
frecvenţei solicitărilor de servicii în decursul unui an calendaristic, respectiv a oscilaţiilor în repartizarea în
timp a volumului şi intensităţii fluxurilor de vizitatori în diferite zone şi statiuni de interes turistic.
În funcţie de condiţiile naturale, de poziţia geografică a teritoriului receptor faţă de circuitele
turistice interne şi internaţionale, de gradul de atractivitate şi diversitatea ofertei de servicii etc., se pot
distinge trei variante de bază ale curbei de sezonalitate în activitatea turistică: specifică pentru zona turistică
analizată este varianta 1, unde atractivitatea turistică se concentrează într-un singur sezon important, limitat
ca durată. Caracteristic pentru această variantă este sezonul turistic estival în zona litoralului Mării Negre
solicitat de turişti, cu anumite oscilaţii, în perioada iunie-septembrie şi un vârf atins în lunile iulie-august.
Mai există şi alte 2 variante, cum ar fi: varianta a 2-a, unde activitatea turistică se concentrează în
doua perioade de sezon diferite ca durată, având totodată şi frecvenţe diferenţiate de solicitări. Caracteristice
pentru această perioadă sunt staţiunile de munte, destinate atât sporturilor de iarnă, cât şi turismului de vară.
În aceste staţiuni frecvenţa relativ ridicată a fluxurilor de vizitatori se înregistrează în lunile cu zăpadă
(sfârşitul lunii decembrie-începutul lunii martie ); solicitările continuă însă şi în lunile calde (mai-septembrie).
Varianta a 3-a în care activitatea turistică nu prezintă concentrări sezoniere pronunţate, frecvenţa
sosirilor de turişti etalându-se relativ linear de-a lungul întregului an calendaristic.
Caracteristice pentru această variantă sunt, pe de-o parte, staţiunile balneoclimatice, unde
tratamentele balneomedicale se desfăşoară practic în decursul întregului an, iar pe de altă parte, centrele
urbane, unde se înregistrează o circulaţie turistică permanentă (congrese, târguri, expoziţii, excursii, călătorii
de tranzit etc.). Trebuie însă precizat că, în această variantă, pot există anumite perioade de intensitate
24
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
sporită a cererilor turiştilor (de ex. lunile mai-octombrie pentru staţiunile balneoclimatice sau perioada
septembrie-decembrie pentru oraşul Bucureşti), perioade caracterizate printr-un număr sporit de vizitatori.
Se pot stabili următoarele etape ale unui sezon turistic:
- perioade de sezon plin, marcată prin intensitatea maximă a activităţilor turistice în vârful de
sezon;
- perioadele de început şi de sfârşit de sezon (denumite şi perioade de pre şi postsezon sau perioade de
sezon intermediar), marcate prin solicitări mai puţin intense, când volumul activităţii creşte, respectiv
descreşte gradual, în funcţie de sporirea sau reducerea intensităţii circulaţiei turistice;
- perioadele de extrasezon, caracterizate printr-o activitate redusă sau, în anumite cazuri, prin
încetarea activităţii de prestări de servicii turistice;
Succesiuna logică a acestor etape ale sezonului (extrasezon - început de sezon - sezon plin -
sfârşit de sezon - extrasezon) marchează, de fapt, ciclurile de activitate turistică ce au loc în decursul unui an
calendaristic, necesitând dozarea proporţională a eforturilor de pregătire, desfăşurare şi încheiere a
sezonului, transpuse corespunzător în programele coordonate de activitate ale organizatorilor de turism şi
ale prestatorilor de servicii turistice. Ele ilustrează în acelaşi timp complexitatea activităţii economico-
organizatorice, care urmăreşte corelarea cât mai eficientă a ofertei turistice cu fluctuaţiile sezoniere ale
cererii de servicii.
3.5.3. Implicaţiile sezonalităţii şi posibilităţile de diminuare a efectelor lor economice în
industria turistică
Variaţii sezoniere se înregistreaza în toate ţările cu resurse turistice, şi aceste oscilaţii manifestă
chiar tendinţa de a creste în volum şi intensitate, concentrarea sezonieră în turism constituind un fenomen
constant al mişcării turistice, generat de caracterul şi natura acestor fluxuri.
Ceea ce pare anormal sunt proporţiile gigantice ale concentrării sezoniere, atât la nivel naţional,
cât şi la nivel internaţional, a turismului. Dar tocmai această intensificare crescândă a concentrării a provocat
o serie de fenomene turistice specifice, prin care menţionăm:
- invazia, mai mult sau mai puţin intensă, a vacanţierilor în vechile şi noile regiuni şi zone turistice;
25
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
- suprasolicitarea, aproape de nesuportat, a reţelelor feroviare, rutiere, maritime şi aeriene, în
perioadele de maximă concentrare sezonieră a circulaţiei turistice;
- insuficienţa numărului locurilor de cazare, câteodată alarmantă, în unităţile hoteliere şi
necesitatea de a crea noi posibilităţi parahoteliere de cazare, într-un ritm extrem de rapid;
- tensiunea crescândă în relaţiile dintre solicitanţii de servicii şi unităţile prestatoare de servicii
turistice;
- insuficienţa crescândă a serviciilor publice, care nu sunt proporţionate pentru nivelul şi
intensitatea solicitărilor în perioadele de vârf.
Analizele variaţiilor sezoniere în mişcarea turistică relevă o serie de factori, care influenţeaza
gradul de atractivitate al unor staţiuni turistice şi sezonalitatea activităţii în zonele considerate. Se poate
afirma că factorii principali pot provoca schimbări sezoniere în turism:
Necesităţile crescânde de recreere, sub toate aspectele lor cunoscute;
Resursele şi valorile naturale (respectiv volumul, diversitatea şi calitatea ofertei turistice
primare, printre care pot fi menţionate pe primul loc condiţiile naturale, clima şi modificările ei în cursul unui
an);
Veniturile populaţiei (nivelul mediu al venitului naţional pe locuitor, nivelul veniturilor individuale
pe categorii de populatţe, structura consumului individual în funcţie de venituri, etc.);
Durata şi structura timpului liber pentru recreere (durata timpului liber zilnic, de sfârşit de
săptămână, lungimea şi etalarea în timp a concediilor plătite şi a vacantelor şcolare, etc.);
Oferta turistică secundară (volumul, structura şi nivelul calitativ al ofertei secundare, preţul
serviciilor turstice etc.);
Factori subiectivi (obiceiurile, tradiţia, moda, etc.)
În consecinţă, factorii analizaţi permit constatarea că cererea turistică este elastică, iar oferta
turistică trebuie să ţină pas cu dezideratele clientelei potenţiale.
Se ajunge în acest fel la esenţa problematicii sezonalităţii turistice: preocuparea organizatorilor şi
prestatorilor de servicii turistice de a rezolva contradicţia dintre oferta turistică secundara rigidă (care nu este
condiţionată de factorii timp/sezon, deoarece producţia de servicii şi utilizarea capacităţilor de baza materială
26
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
pot fi realizate în tot cursul anului) şi cererea elastică (condiţionată de gradul de urgenţă a cererii, de
posibilităţile de substituire a necesităţilor turistice cu alte necesităţi, de competitivitatea preţurilor, de influenţa
factorilor naturali de sezonalitate etc.).
Preocupările orientate spre găsirea unor soluţii eficiente de prelungire a sezonului turistic fac
posibilă o delimitare a factorilor care provoacă concentrări sezoniere în turism în două categorii principale:
factori endogeni (sunt cei asupra cărora organizatorii de turism pot să acţioneze prin măsuri economico-
organizatorice şi prin politica comercială precum tarifele, diversitatea şi calitatea serviciilor turistice,
localizarea amenajărilor turistice, etc.) şi factori exogeni (sunt cei asupra cărora acţiunile organizaţiilor şi
inteprinderilor turistice nu au o influenţă directă, deoarece aceşti factori sunt rezultatul dezvoltării sociale şi
economice în care turismul nu-şi asumă o poziţie dominantă).
Variaţiile sezoniere amintite se vor manifesta, fără îndoială, şi în perspectiva perioadelor viitoare.
Totuşi, se poate aprecia că intensitatea acestor variaţii sezoniere se va atenua treptat, desigur diferenţiat de
la o zonă turistică la alta. Deşi modificările nu vor putea fi spectaculoase şi rapide, eforturile pentru
atenuarea treptată a efectelor negative ale curbei sezonalităţii în activitatea turistică trebuie să constituie o
preocupare constantă a managementului fiecărei unităţi de prestaţii turistice din ţara noastră 7.
CAP. 4. Valorificarea litoralului românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
4.1. Organizarea, amenajarea şi dezvoltarea litoralului românesc
4.1.1. Tipul balnear
Mările (Marea Neagră în cazul României) şi lacurile, apele minerale şi nămolurile reprezintă, atunci
când condiţiile naturale permit, importanţi factori de dezvoltare şi de localizare turistică, chiar dacă caracterul
balnear este mai mult sau mai puţin evident şi deseori asociat cu alte tipuri de turism. Formele de ocupare şi
de organizare ale spaţiului variază în funcţie de condiţiile naturale, de moştenirea istorică, de societatea „de
primire".
7 Oscar Snack, Petre Baron, Nicolae Neacșu, 2003, “Economia Turismului”, Editura Expert, Bucureşti.
27
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
4.1.1.1. Tipul balnear-litoral
Spaţiul turistic balnear-litoral simbolizează spaţiul de desfăşurare a vacanţelor majorităţii turiştilor
autohtoni şi străini, în lunile de vară, imaginea mării albastre fiind factorul cel mai important de atracţie.
Valorificarea potenţialului turistic al litoralului românesc, prin activităţile turistice organizate, începe în a doua
jumătate a secolului XIX, când pe malul lacului Techirghiol sunt amenajate stabilimente balneare şi se ridică
primele hoteluri. Moda staţiunilor după primul război mondial şi mai ales după 1960 a transformat evident
spaţiul litoral care trebuie să facă faţă exploziei turismului de masă devenind o „zonă de colonizare turistică "
sezonieră, adaptată acestui fenomen. Viaţa micilor aşezări urbane şi rurale a fost puternic bulversată,
turismul balnear constituindu-se rapid într-un complement indispensabil vieţii locale.
Majoritatea staţiunilor are o organizare stereotipică, pornind de la planul apei, ce comportă sau nu
echipamente tehnice anexe, un port de plăcere etc. împrejurul planului apei se află structurile de cazare
(hoteluri, vile, sate de vacanţă, tabere), care pot cuprinde şi diferite dotări pentru recreere şi distracţii.
Urmează, spre exterior, spaţii periferice fără construcţii, frecvent agricole, sau rezervate pentru extinderi
ulterioare.
Primele amenajări balneare de pe litoralul românesc al Mării Negre s-au realizat în 1892, pe malul
lacului Techirghiol, când omul de afaceri I. Movilă construieşte aici cel mai vechi stabiliment balnear, iar în
parcul din apropierea litoralului ridică „Marele hotel al băilor", primul hotel din zona litorală, urmat de altele.
Se conturează, astfel, şi cea mai veche staţiune cunoscută sub numele de Carmen Silva (ulterior,
după 8 septembrie 1950, Eforie Sud), care a fost declarată oficial staţiune balneară în 1928.
În anul 1894, când Eforia Spitalelor Civile construieşte un sanatoriu pentru tratarea bolnavilor de
reumatism în Eforie Nord se constituie şi aici nucleul principal al viitoarei staţiuni, completat, în anii următori,
cu alte sanatorii şi instalaţii, colonia de copii a Crucii Roşii, Societatea Prietenii Mării - primind anual
vilegiaturişti în tabăra bine organizată.
Un alt pas mărunt, dar important, în organizarea turistică-balneară a litoralului a fost făcut în 1906,
când la Mamaia se amenajează o punte cu cabine pe ambele părţi, ce pătrundea în mare, oferind condiţii
optime pentru helioterapie şi băi de mare. Amenajarea propriu-zisă a staţiunii începe în 1919, cu nivelarea
28
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
dunelor de nisip, construirea Cazinoului şi a unor vile particulare, dar şi a unui hotel (actualul hotel Rex), în
timp Mamaia devenind cea mai mare staţiune maritimă românească.
La baza dezvoltării şi organizării de ansamblu a litoralului românesc al Mării Negre a stat planul
general de sistematizare a zonei, care a împletit dezvoltarea turistică cu cea socială şi economică. Conform
acestui plan s-a trecut la dezvoltarea şi dotarea staţiunilor existente şi la construirea salbei de staţiuni între
oraşul Mangalia şi lacul Tatleageac: Olimp, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn. A fost „operaţiunea turistică"
de cea mai mare amploare iniţiată de stat, prin care s-a urmărit crearea unei adevărate regiuni turistice
litorale punând în valoare toate resursele existente.
Acţiunea demarată în 1966 a avut în vedere organizarea şi dotarea corespunzătoare a plajelor şi
zonei litorale, utilizarea raţională a terenului şi realizarea unor ansambluri arhitectonice moderne, armonios
integrate în spaţiu. S-au avut în vedere:
- protecţia zonelor a căror frumuseţe naturală, valoare istorică sau estetică se recomandă a fi
ocrotite;
- evitarea sentimentului de „sufocare" de tip urban prin aplicarea principiului alternanţei între
unităţile turistice şi largi spaţii libere;
- alegerea unor soluţii arhitectonice deosebite, atât prin forma construcţiilor realizate, cât şi prin
varietatea şi dispunerea unităţilor de cazare, alimentaţie publică, agrement etc.;
- limitarea circulaţiei autovehiculelor în interiorul staţiunilor, acordându-se prioritate şi libertate
absolută pietonilor;
- asigurarea unor căi de comunicaţie rapide;
- crearea unor elemente de animaţie pe mare şi uscat: (mici porturi de agrement, sporturi
nautice, terenuri de sport, echitaţie, terenuri de joacă etc.);
- amenajarea şi consolidarea falezelor, crearea promenadelor (Eforie Nord şi Sud, Cap aurora,
Mamaia etc.);
- crearea de plaje artificiale şi ocrotirea celor naturale prin sistemul digurilor (Saturn, Mangalia,
Olimp, Jupiter etc.);
29
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
- structura de ansamblu deosebită, diferenţiată a fiecărei staţiuni, în funcţie de configuraţia
terenului şi ţărmului, de dimensiunea plajelor, de reţeaua de circulaţie, de condiţiile geotehnice ale terenului
etc.
Organizarea şi amenajarea actuală şi viitoare a spaţiului balnear litoral trebuie să se axeze pe.
acţiuni de reorganizare conform noilor cerinţe, să creeze şi să încurajeze centrele de naturism (deosebit de
agreate de ţările Europei de Nord), să găsească şi formule de sejur şi animaţie adoptate condiţiilor şi
nevoilor fiecărui segment de clientelă, crearea unor cluburi de vacanţă etc.
Structura şi configuraţia terenului au impus dezvoltarea de mici localităţi în lungul litoralului, legate
prin zone active şi de agrement, asigurându-se astfel o varietate în modul de organizare a acestor nuclee,
cât şi posibilitatea tratării diferenţiate şi a exprimării diferite a arhitecturii. Condiţiile geotehnice ale terenului
au fost valorificate în mod creator; accentele în cadrul staţiunii reprezintă expresia în spaţiu a condiţiilor
terenului, incluzând zonele de vegetaţie, falezele înalte sau formele domoale de relief. Astfel, volumele au
fost amplasate în funcţie de efectele dorite.
în sistematizarea zonei Mangalia Nord, preocupările principale ale proiectanţilor au fost axate
pe: utilizarea integrală şi raţională a plajelor, organizarea şi dotarea lor corespunzătoare; în unele cazuri
crearea unor plaje, cum este cazul la Saturn, sau protejarea plajelor existente, ca la Olimp; asigurarea unei
juste densităţi în staţiuni şi utilizarea raţională a terenului; realizarea unui raport armonios între construcţiile
înalte şi cele joase; crearea de spaţii verzi în staţiuni; construirea unor hoteluri estivale, uşor accesibile, cu
niveluri puţine, integrate în natură, confortabile, igienice, dotate uneori cu curţi interioare şi galerii deschise;
centralizarea anumitor funcţiuni de servire, pentru a asigura o aprovizionare uşoară etc.
Cazarea turiştilor a fost asigurată prin toate formele practicate în prezent în turismul internaţional:
hoteluri, vile, căsuţe, sate de vacanţă, campinguri cu grade de confort şi sisteme de dezvoltare diferite.
Cea mai nordică dintre staţiunile create în perioada 1966 - 1972 este staţiunea Olimp.
Realizată în 1970 - 1972, staţiunea se compune din câteva unităţi distincte. într-o primă etapă, la nord de
Neptun, s-a construit un ansamblu de hoteluri cu puţine niveluri şi restaurante separate. Deşi dimensiunile şi
capacitatea ansamblului sunt mici, el impresionează prin armonia şi optimismul construcţiilor, prin atmosfera
30
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
generală de destindere pe care o creează; este compus din 5 hoteluri, cu numele unor oraşe din ţara
noastră: „Arad", „Galaţi", „Sibiu", „Craiova" şi „Slatina".
În continuarea acestui ansamblu se află grupul de hoteluri denumite “Amfiteatru", “Belvedere",
“Panoramic", realizat în anul 1972. Zona Amfiteatru ocupă un tronson de faleză, lung de circa 300 m, care
are circa 20 m înălţime.
Situat nu departe de mare, la realizarea celui de-al treilea ansamblu s-au utilizat elemente de
faţadă modulate şi variate. Acest nou ansamblu s-a impus încă de la început prin valorificarea maximă a
teritoriului şi prin aplicarea unor noi tehnologii de construcţie, care şi-au spus cuvântul în soluţiile
arhitecturale ale fiecărei clădiri în parte, precum şi în plastica ansamblului. între altele, elementele de faţadă
au fost executate chiar pe poligonul de prefabricate al şantierului, fiind montate gata finisate cu mozaic de
marmură.
La sud de Neptun se află staţiunea Jupiter, care beneficiază, de asemenea, de efectul mare -
plajă - lac - staţiune. Din punct de vedere arhitectonic aici s-a căutat să se asigure o compoziţie pe două
direcţii: pentru utilizarea falezei spre mare, pe de o parte, şi a elementului natural - pădurea Comorova - pe
de altă parte, legate prin zona activă formată din funcţiuni diverse (comerţ, sport, dotări culturale etc.). Astfel,
faleza, unde s-a creat o plajă proprie, este dotată cu hoteluri înalte de mare capacitate, dispuse
perpendicular pe linia ţărmului, cu asigurarea vizibilităţii mării din toate încăperile.
În interior, staţiunea cuprinde construcţii în general joase, legate cât mai mult de vegetaţie, prin
crearea de spaţii interioare (satul de vacanţă Zodiac) sau de curţi interioare (ansamblul hotelier Cozia -
Tismana).
Zona activă centrală este înconjurată de multe spaţii verzi. Pentru a crea un cadru cât mai intim şi
mai agreabil, aici au fost concentrate principalele activităţi ale staţiunii: magazine, poştă, teatru, dotări
sportive etc.
Plaja, situată în continuarea celei de la Neptun, cu rezerva ei impresionantă de nisip, proporţionată
şi orientată optim, prezenţa în vecinătate a unui teren cu mari rezerve de nămol de turbă şi surse de apă cu
proprietăţi terapeutice, reprezintă factori care au determinat creşterea fluxurilor turistice. Deşi proiectate ca
31
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
staţiuni de vară, Jupiter, Venus ca şi Saturn vor fi completate cu ansambluri încălzite, care să valorifice în
toate anotimpurile condiţiile de tratament pe care le oferă zona.
Centrul staţiunii Jupiter este reprezentat de un mic lac artificial - Tismana - în jurul căruia se
grupează câteva mari complexe hoteliere: “Cozia" şi “Tismana" inspirate din stilul vechilor hanuri româneşti,
cu camerele dispuse de-a lungul unui coridor şi o circulaţie mai liberă, conturează în spaţiu un cadru cald,
agreabil şi intim.
Se remarcă prezenţa, în decoraţia exterioară, a unor vase de ceramică, asemănătoare decoraţiilor
unor monumente istorice din epoca lui Ştefan cel Mare. Tot în această zonă centrală se grupează hotelurile
“Delta", “Scoica", “Violeta", I“ris", “Nalba", “Mimoza", “Camelia".
Chiar pe nisipul plajei se află hotelurile, cu câte 8 etaje: “Meteor", “Cometa", “Atlas", “Olimpic"
dominate de blocul-turn, cu 13 etaje, al hotelului “Capitol".
Inaugurată la 1 iulie 1973, Aurora sau Cap Aurora reprezintă cel mai mare complex turistic de
pe litoralul românesc al Mării Negre. Alcătuit din 10 hoteluri cu denumiri de pietre scumpe: “Granit", “Agat",
“Coral". “Diamant", “Opal", “Safir", “Rubin", “Onix", “Cristal, “Topaz", din opt restaurante, piscine, terenuri de
sport şi alte dotări, noul complex, socotit din punct de vedere arhitectonic şi unul din cele mai frumoase din
Europa, poate găzdui circa 3.000 de turişti pe serie.
Terenul pe care a fost amenajat complexul este un platou terminat în faleză abruptă, cu înălţime
între 8 şi 12 m, delimitat pe partea opusă mării de artera de legătură dintre staţiunile Venus şi Jupiter.
Plaja, reprezentată de o fâşie îngustă la piciorul talazului, a necesitat importante amenajări.
Expunerea foarte bună a terenului prin cele două aliniamente ale ţărmului câtre S-SE şi E-SE, cât şi
posibilităţile mărite de contemplare a elementului natural dominant, marea, prin convexitatea falezei,
întregesc calităţile amplasamentului. Plaja foarte îngustă, pe de o parte, şi expunerea permanentă a falezei
la acţiunile distructive ale valurilor, pe de alta, au dus la decaparea unui important volum de pământ în
vederea realizării celor 8 m2 de plajă de turist şi la amenajarea celor trei zone de protecţie.
Aceste dezavantaje ale amplasamentului au impus remodelarea întregii configuraţii a falezei în aşa
fel încât unitatea, de ansamblu, să nu fie limitată la construcţii, ci să se extindă la toate amenajările,
începând de la drumuri, alei, mobilier urban, taluzuri, scări şi terminând cu plaja.
32
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
Cele zece hoteluri sunt distribuite în trei grupuri, având capetele astfel modelate încât să
primească articularea restaurantelor. în acest fel, corespunzător descreşterii volumetrice către terminaţiile
aripilor, parterele acestora îşi găsesc o poziţie firească, ajutând tranziţia câtre sol.
Terasele şi secţiunile talazurilor, scărilor şi rampelor încearcă să piardă şi să câştige imperceptibil
diferenţa de nivel, care variază de la 7 la 12 m, între cornişă şi plajă.
Fiecărei grupări de trei sau patru hoteluri îi sunt destinate o piscină şi un bazin pentru copii. Ele
sunt amplasate lateral faţă de alveole, care gravitează în jurul oglinzilor de apă decorative, fiind intim legate
de terasele restaurantelor.
În ceea ce priveşte orientarea, înscrierea şi distanţa faţă de mare şi plajă, staţiunea Venus
dispune de un amplasament favorabil. Micul promontoriu pe care e aşezată, situat la limita dinspre nord a
coridorului plajei, are un platou orientat spre sud, formând un amfiteatru natural. Faleza - care, în general,
este lipsită de sinuozităţi importante - conturează până în partea de nord-est o amplă alveolă dotată cu o
zonă de plajă.
Aceste două elemente (platoul orientat spre sud şi alveola falezei) au determinat compoziţia
staţiunii.
Elementul dominant al staţiunii îl constituie amfiteatrul natural larg deschis spre mare, care a fost
utilizat prin crearea, în centrul său, a unui lac cu funcţii multiple (agrement, captare de apă, izvoare), în jurul
căruia se desfăşoară o zonă de căsuţe-vile cu forme şi direcţii variate şi care, în afara unei diversităţi,
asigură o mai uşoară înscriere în teren. Prin dispunerea şi dimensionarea volumelor, prin dirijarea circulaţiei,
prin distribuirea elementelor de vegetaţie, prin recurgerea la capacitatea de sugestie a unor anumite
elemente de plastică, s-a căutat să se obţină o atmosferă de linişte şi relaxare. Au fost preferate construcţiile
joase, aşezate astfel încât să amplifice senzaţia produsă de pantă. în acest scop, în jurul lacului din centrul
staţiunii au fost amplasate construcţii parter, case realizate în special din piatră de Techirghiol, grupate în
mici ansambluri denivelate. A doua treaptă e constituită din desfăşurarea unor volume p+ 1, ambele la
diverse niveluri, cu siluete albe. Construcţiile p + 3, realizate în special din cărămidă aparentă, alcătuiesc o
ultimă treaptă de înălţime, care conturează întreg ansamblul.
33
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
Construcţiile înalte au fost aşezate acolo unde s-a considerat că punctează favorabil masa
volumelor joase, ţinându-se seama şi de condiţiile speciale de sol sau de considerente de confort (distanţa
faţă de plajă). Trei blocuri turn sunt aşezate la limita de sud a staţiunii şi concentrează, în vecinătatea plajei,
un număr considerabil de paturi.
Încercarea de a grupa unităţile de cazare în incinte, sau în alte forme de spaţii intime, diverse ca
dimensiuni sau aspect, de a contura mici grădini, de a obţine „surprize" de perspectivă cu ajutorul unor
elemente pitoreşti a constituit o preocupare constantă în desfăşurarea compoziţiei staţiunii.
Circulaţia a fost rezolvată în ideea de a feri diversele ansambluri hoteliere de circulaţie carosabilă.
S-a evitat, de asemenea, interferenţa circulaţiei pietonale cu cea a vehiculelor.
Ca arhitectură, se detaşează hotelul “Raluca", cu formă circulară în jurul unei curţi interioare. Alte
construcţii caracteristice, care dau o notă de originalitate staţiunii, sunt restaurantul „Esplanada", ansamblul
hotelier “Florica", “Veronica", “Zamfira", hotelurile “Pajura", I“leana", “Vulturul", “Cocorul", barul Calypso ş.a.
Staţiunea Saturn, realizată în anul 1972, care face legătura cu oraşul Mangalia, prezintă o
pantă generală către cordonul litoral şi faleza joasă de la marginea mării. Staţiunea are aspectul unei zone
dens construite către faleză şi plajă, acestea fiind amenajate prin importante lucrări de terasament. Spre
cordonul litoral, staţiunea este marcată cu blocuri înalte, dispuse în evantai, pentru a asigura o mai bună
încadrare în teren şi a permite perspective interesante din toate direcţiile.
Oarecum separată de restul complexului staţiunii, Saturn prezintă un mănunchi de construcţii
hoteliere de mari proporţii şi anume: grupul de trei blocuri-hotel cu patru etaje: “Alfa", “Beta", “Gama", apoi
cele două construcţii monumentale cu câte 14 etaje “Diana" şi “Atena", ansamblul fiind completat cu şiragul
construcţiilor cu cinci etaje, aliniate chiar pe ţărm, care adăpostesc hotelurile “Tosca", “Semiramis", “Narcis",
“Cleopatra", “Cupidon", “Cerna", “Prahova", “Siret". Tot aici se află două sate de vacanţă: “Dunărea" şi
“Delta". Cele mai noi şi modeme hoteluri din staţiune sunt “Balada", “Hora" şi “Sirena".
Analiza atentă a ghirlandei staţiunilor mai vechi sau mai noi evidenţiază numeroase aspecte de
localizare şi organizare comune:
34
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
- localizare pe malul mării sau/şi pe malul unor lacuri cu calităţi curative, plecând de la o bucată
de plajă mai mult sau mai puţin amenajată, pentru baie şi expunere la soare, care se constituie în principalul
pol de atracţie;
- un habitat mai vechi (Eforie, Techirghiol, Mangalia, Agigea, Năvodari etc.) sau mai recent
(Saturn, Neptun, Venus, Cap Aurora etc.), legat în mod direct sau nu de plajă, dispunând de un nucleu de
polarizare turistică principal pe ţărm, unde sunt localizate plaja, infrastructura de animaţie, structurile de
cazare;
- evoluţia spaţio-temporală are ca itinerar: de la mare către interior, fiind influenţată de
caracteristicile cadrului natural;
- din cauza factorilor naturali asemănători şi sub presiunea turismului de masă structura spaţială
a multor staţiuni sfârşeşte prin a fi asemănătoare: liniară sau radiar concentrică;
- în majoritatea staţiunilor atracţiile naturale şi posibilităţile de recreere corespund unei imagini de
marcă turistică tradiţională, singurele variaţiuni situându-se la nivelul amenajărilor şi dotărilor;
- din lipsă de spaţiu, structura urbană se caracterizează adesea prin imobile înalte, dispuse, de
regulă, perpendicular pe linia ţărmului, cu asigurarea vizibilităţii spre mare din toate încăperile;
- multe dintre staţiuni beneficiază de efectul mare-plajă-lac-staţiune;
- prezenţa a numeroase spaţii verzi, uneori sub formă de curţi interioare, şi a oglinzilor de apă
recreative, intim legate de terasele restaurantelor, elemente ce creează un cadru agreabil, primitor;
- problema circulaţiei a fost rezolvată în ideea de a feri diversele ansambluri hoteliere de
circulaţia carosabilă şi de a evita interferenţa circulaţiei pietonale cu cea a vehiculelor;
- la nivelul cazării, staţiunile sunt mono- sau binucleare, iar la nivelul animaţiei în general
bipolare, cu excepţia oraşelor Constanţa, Mangalia, Sulina, Năvodari, unde explozia urbană şi/sau
dezvoltarea şi diversificarea activităţilor non-turistice au pus în umbră structurile turistice iniţiale şi au generat
structuri spaţiale complexe, polinucleare şi multipolare etc.
În zonele de litoral elementul definitoriu este plaja, caracterizată în general prin suprafeţe mici. în
aceste condiţii, echipamentele sunt localizate de-a lungul coastei, cât mai aproape de plajă şi apă.
În practica localizării implantărilor în zonele de litoral se remarcă două soluţii (tipuri) principale:
35
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
- cea a „urbanizării" - sau microurbanizării după unii autori (R.Bărănescu, 1989), respectiv a
realizării unor staţiuni turistice sau concentrării imobiliare, amplasate în imediata apropiere a unui centru
locuit şi integrate acestuia, sau a unor complexuri autohtone (de tipul unui centru locuit), dotate cu toate
serviciile şi echipamentele necesare şi situate în zone cu posibilităţi viitoare de dezvoltare; ele se
organizează frecvent in jurul unui echipament sau element al resurselor naturale care exercită o puternică
forţă de atracţie şi care constituie centrul staţiunii; acesta poate fi un golf natural, port de agrement, un
cazinou etc.;
- cea a construcţiilor izolate, punctiforme, cu structuri exclusiv turistice, amplasate la distanţe nu
prea mari de aşezările umane existente.
-
4.1.1.2. Spaţii turistice balneoclimatice specializate
Spaţiile turistice balneoclimatice specializate sunt generate de prezenţa apelor minerale din zona
montană şi deluroasă, a lacurilor sărate prezente în zona cutelor diapire din zona litorală a Mării Negre; de
bioclimatele specifice ţării etc., factori care au dus la dezvoltarea turismului balneoclimatic şi medicinii
balneare, la apariţia staţiunilor balneoclimatice specializate, adevărate „oaze de sănătate".
Acţiunea de valorificare a bogatului şi variatului potenţial natural de cură (apa minerală, apa şi
nămolul lacurilor sărate, emanaţiile de gaze din „aureola mofetică", salinele, plantele medicinale a permis ca
aceste componente naturale ale spaţiului să fie folosite pentru tratament încă de pe vremea romanilor,
fenomenul dezvoltându-se apoi, îndeosebi după 1880-1890. În a doua jumătate a secolului XX, baza
materială a staţiunilor balneoclimatice specializate pe utilizarea apei izvoarelor minerale şi lacurilor sărate
sau a nămolurilor şi bioclimatelor a fost modernizată, diversificată, astfel încât în prezent România dispune
de unităţi moderne, în care serviciile de tratament, cazare şi masă sunt oferite „sub acelaşi acoperiş"
(Sovata, Băile Tuşnad, Vatra Dornei, Călimăneşti, Căciulata, Covasna, Sângeorz Băi, Slănic Moldova,
Amara etc.).
Utilizarea medicală a resurselor balneare şi climaterice este în continuă creştere în toate ţările
europene, deoarece solicitarea crescândă a organismului (îndeosebi în mediul urban), asociată cu creşterea
ponderii bolilor cu caracter de uzură (afecţiuni cardiovasculare, metabolice, reumatismale, degenerative, ale
36
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
aparatului respirator etc.), a bolilor de nutriţie, a afecţiunilor determinate de solicitarea ritmurilor biologice
necesită remedii naturale de prevenire şi combatere. In asemenea condiţii curele balneoclimaterice speciale
devin, pe de o parte, remedii cu valoare deosebită în realizarea unor efecte profilactice, terapeutice şi de
recuperare, iar pe de altă parte, o alternativă la terapia cu mijloace farmacologice medicamentoase (care au
de cele mai multe ori costuri foarte ridicate, eficacitate limitată, efecte secundare).
Având în vedere rolul staţiunilor balneoclimaterice, se impune tot mai mult educarea unor categorii
largi de populaţie, în sensul deprinderii măsurilor profilactice primare, Ministerul Sănătăţii, prin Institutul de
Medicină, Fizică, Balneoclimatologie şi Recuperare
Medicală, împreună cu Ministerul Turismului au luat măsuri de introducere, la început în şase
staţiuni (Băile Felix, Băile Herculane, Eforie Nord, Mangalia, Sovata şi Călimăneşti-Căciulata), a unor
programe de „cură profilactică activă" care se desfăşoară sub supravegherea unor cadre de specialitate
(medici, profesori de gimnastică etc.). Acestea pot fi urmate de persoane sănătoase clinic sau aparent
sănătoase clinic, care prin modul lor de activitate sau de viaţă sunt expuse unor riscuri de a se îmbolnăvi.
De asemenea, la nivelul organismelor internaţionale (OMS, FITEC) au fost stabilite anumite condiţii
minimale de efectuare a curei balneoclimaterice, plecând de la unele aspecte fundamentale, ca: evaluarea
internaţională a posibilităţilor de utilizare medicală a resurselor balneoclimatice, evaluarea unor particularităţi
de efectuare a curei pentru anumite staţiuni, definirea unui minim de instalaţii necesare staţiunilor.
Este de dorit ca legislaţiile ţărilor deţinătoare de factori naturali terapeutici să aibă ca punct de
plecare cerinţele emise de organizaţii mondiale, pentru ca deplasarea curanţilor de turişti să fie liberă.
În acest sens, Federaţia Internaţională de Turism şi Balneoclimatologie (FITEC) a editat, în
1978, „Condiţiile minime de recunoaştere a staţiunilor balneoclimatice".
În acest context, organizarea şi amenajarea spaţiilor turistice balneoclimatice specializate trebuie
să vizeze crearea sau modernizarea următoarelor elemente componente specifice:
- captări cu promenadă acoperită pentru izvoarele de cură internă;
- terase şi amenajări în aer liber pentru cure de acro+ şi helioterapie;
- parcuri sau păduri cu drumuri marcate pentru cură de teren (jogging);
- pavilioane de cură pentru băi cu ape şi nămoluri terapeutice;
37
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
- amenajări pentru servicii sanitare suplimentare (de urgenţă);
- amenajări de suprafeţe lacustre, cu plaje pentru practicarea, în sezonul cald, a procedurilor cu
factori termici contrastanţi (helioterapía cu băi reci);
- amenajarea de bazine cu apă minerală terapeutică în aer liber sau acoperite;
- baze de tratament complexe, unde alături de factorii naturali de cură se aplică şi proceduri
terapeutice care folosesc factorii fizici, în compartimente de electroterapie, hidroterapie, kinetoterapie etc.
De asemenea, o importanţă deosebită în organizarea staţiunilor prezintă:
- utilizarea unei arhitecturi de vacanţă de mare atracţie, în funcţie de configuraţia terenului fiind
alese soluţiile arhitectonice cele mai corespunzătoare, dar deosebite, evitând sentimentul de „sufocare"
datorită cadrului urban prea uniform şi dens;
- introducerea, alături de procedurile balneoclimaterice, a tratamentelor cu medicamente
originale româneşti; Pell Amar, Boicil, Gerovital, Aslavit etc.; a apiterapiei, acupuncturii, cosmeticii medicale;
- modernizarea instalaţiilor de crenoterapie prin construcţia unor buvete moderne, prevăzute cu
butoane sau celule fotoelectrice pentru oprire-pornire, a unor „baruri" de distribuire a apelor minerale, unde
să existe posibilitatea servirii apei la anumite temperaturi indicate medical.
Pentru a satisface preferinţele turiştilor în cât mai diverse domenii e nevoie de organizarea
divertismentului şi agrementului în unităţile de cazare şi de alimentaţie publică, organizarea unor baze
sportive şi de agrement polifuncţionale, construirea unor dotări social-culturale şi valorificarea unor tradiţii din
jurul staţiunilor8.
4.1.2. Tipul lacustru
La nivelul ţării noastre, acest tip de spaţiu turistic nu este încă foarte conturat, fie datorită lipsei
investiţiilor şi spiritului de iniţiativă managerială, fie datorită predominării lacurilor naturale şi antropice de
dimensiuni reduse - ce nu oferă spaţiu suficient pentru amenajarea unor „riviere" lacustre variabile. Astfel,
circa 90% din lacuri au suprafeţe mai mici de 1 km2, cele mai mari din zona litorala fiind Razim - 394 km2,
Sinoe - 166 km2.
8 Irina Cimpoeru, Florina Bran, Melinda Candea, 2006, Organizarea, amenajarea şi dezvoltarea durabilă a spaţiului geografic, Editura Universitară, Bucureşti.
38
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
Lacurile sporesc atractivitatea acestora şi se constituie în destinaţii certe pentru turişti, iar
dezvoltarea turismului contemporan, a turismului de masă a antrenat în derularea fenomenului turistic şi
aceste spaţii. Prin valoarea lor peisagistică deosebită şi accesibile prin căi rutiere modernizate, multe dintre
aceste lacuri au devenit obiective turistice preferate de populaţia urbană, în cadrul turismului de sfârşit de
săptămână sau al celui de recreere şi agrement.
Spaţiile lacustre, reprezentate prin lacuri şi marginile lor imediate, au atras totdeauna turiştii şi
călătorii, constituindu-se în importante „localizări" turistice, în medii de repaus şi de recreere, loc de
meditaţie. Aceste spaţii formează adevărate „ cutii" turistice în jurul unor lacuri glaciare, de acumulare,
sărate, cu însuşiri terapeutice, pe malurile cărora, de la caz la caz, sunt amenajate plaje, debarcader,
camping-uri, hanuri, hoteluri, cabane, rezidenţe secundare.
Prezenţa lacurilor, chiar foarte numeroase în unele zone, nu este totdeauna sinonimă cu turismul
lacustru. Este evident faptul că în dezvoltarea turistică a spaţiilor lacustre un rol primordial joacă anumite
condiţii geografice asociate lacurilor naturale sau antropice, sau anumite caracteristici ale acestora: mărimea
oglinzii de apă, parametrii fizico-chimici ai apei, morfologia bazinului, decorul natural, condiţiile climatice,
căile de acces etc. Cele mai bune condiţii pentru dezvoltarea turismului „lacrustru", chiar şi în cazul unor
distanţe mari până la centrele emitente, în general urbane, le oferă spaţiile lacustre vaste, cu suprafeţe
considerabile.
În comparaţie cu rivierele lacustre tradiţionale, recunoscute pe plan internaţional sau naţional, cum
sunt cele franco-elveţiene (Leman, Garda), nord-ameri- cane, japoneze (L. Biwa), chiar şi Balatonul
(Ungaria) - cu mici staţiuni, cazinouri, hoteluri mari, vile individuale, structuri turistice diversificate, posibilităţi
de organizare a unor festivaluri, congrese etc. - lacurile de acumulare sau naturale reprezentative din ţara
noastră corespund, în cel mai bun caz, unui model lacustri<, turistic recreativ elementar, embrionar.
Amenajările sunt puţine şi simple: terenurile de campare, cabane, mici vile sau hoteluri, baze de agrement
(plaje amenajate, agrement nautic, mai rar terenuri de sport etc.).
O situaţie aparte caracterizează lacurile sărate din zona cutelor diapire de pe litoral (L. Techirghiol,
Mangalia), care, prin calităţile curative ale apelor lacurilor şi prin nămolul sapropelic sau mineral prezent, au
dus la formarea şi dezvoltarea unor importante staţiuni balneare, spaţii turistice cu baze de cazare, tratament
39
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
şi agrement puternic şi variate, spaţii care prin geneză sunt lacustre, dar prin funcţia evident balneară - de
cură au fost încadrate spaţiilor balneare specifice.
Pentru a consolida locul acestor spaţii lacustre pe piaţa turistică românească şi chiar internaţională
este nevoie de amenajarea şi diversificarea bazei de cazare şi de alimentaţie publică, şi lărgirea paletei
funcţionale şi a serviciilor oferite (găzduirea unor festivaluri, expoziţii, congrese), realizarea unor pachete de
programe turistice bine organizate etc.
4.2. Obiectivele strategiei de dezvoltare a turismului de litoral
Staţiunile de pe litoral se confruntă cu reducerea traficului de vizitatori, întrucât oferta de produse
nu corespunde aşteptărilor vizitatorilor. Motivele care au condus la această situaţie au rădăcini adânci. Ceea
ce anterior a compus dezvoltarea staţiunilor în controlul şi administraţia statului s-a transformat în sute de
activităţi comerciale mici si mijlocii, aproape fără nici o legătură între ele. În perioada de după privatizare,
atât piaţa turistică internă, cât şi cea internaţională s-au maturizat şi necesită acum o gamă de produse şi
servicii mai sofisticată.
Cu forme de proprietate fragmentate şi fără o direcţie strategică clară, staţiunile de pe litoral cu
greu pot răspunde la pieţele în transformare şi din această cauză au avut de suferit.
Dificultăţile cu care se confruntă staţiunile sunt numeroase şi ele includ:
Cazare în cea mai mare parte de slabă calitate, în special în mari unităţi.
Un sezon foarte scurt, care înseamnă că se practică preţuri necompetitive, chiar până la limita
pragului de rentabilitate.
Imposibilitatea atragerii si păstrării personalului cu experienţă pentru un sezon scurt;
Concurenţa mare între hoteluri pentru obţinerea de turişti, în locul colaborării pentru a creşte
afacerile;
Activităţi şi divertisment insuficient în interiorul si în jurul hotelurilor şi staţiunilor, pentru a
satisface cerinţele actuale ale pieţei;
Tendinţa hotelierilor de a capitaliza cererea în creştere a vizitatorilor de weekend pe seama
pierderii unor afaceri cu grupuri de vizitatori în sejururi mai lungi şi într-un sezon mai lung;
40
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
Eroziunea plajelor - în unele staţiuni sunt în prezent de peste două ori mai multe locuri de
cazare decât locuri pe plajă;
- infrastructură publică slab întreţinută;
- transport aglomerat şi insuficiente locuri de parcare;
- interese conflictuale ale concesionărilor plajelor şi furnizorilor de locuri de cazare;
- pierderea majorităţii curselor charter la Aeroportul Kogălniceanu.
Sunt necesare eforturi permanente pentru atragerea furnizorilor de transport low cost la aeroportul
din Constanţa pentru a creşte publicitatea făcută destinaţiei şi numărul de pasageri.
Propunerea înfiinţării pe litoral a două instituţii de formare profesională în sectorul ospitalităţii ar
putea rezolva problema personalului într-o oarecare măsură.
Propunerea legată de înfiinţarea marelui centru de conferinţe la Constanţa poate, de asemenea, să
contribuie la derularea afacerilor în extrasezon. Studiile pentru găsirea soluţiilor la problema eroziunii plajelor
sunt în derulare, dar chiar si dacă ele oferă soluţii salvatoare, va fi în continuare necesară cresterea
activităţilor în afara plajelor pentru a satisface cerinţele pieţei actuale, care necesită ceea ce se numeste în
engleză „beach plus” - nu doar activităţi specifice de plajă, ci şi excursii suplimentare, activităţi de agrement
pe ţărm, vizitarea punctelor de atracţie turistică, cumpărături etc.
Iniţiativele operatorilor individuali de promovare şi diversificare a ofertei lor de produse sunt
esenţiale, dar pot rezolva numai parţial problemele fundamentale. Pentru a rezolva aceste probleme,
autorităţile locale din fiecare staţiune trebuie să dezvolte, pe de o parte, planuri de turism integrate, pentru a
da staţiunilor lor o direcţie clară de dezvoltare, care va satisface cerinţele pieţei actuale şi va oferi motive de
extindere a sezonului turistic. Pe de altă parte, ar trebui să constituie companii de administrare a staţiunilor
cu împuterniciţi ai acţionarilor ca să se preîntâmpine disputele şi deteriorarea calităţii şi varietăţii de servicii
pe care proprietatea fragmentată a creat-o.
Obiectiv specific este reabilitarea şi modernizarea litoralului românesc şi alinierea sa la nivelul
calitativ al ofertelor de litoral din ţările europene avansate.
Acţiuni strategice ce urmăresc dezvoltarea turismului de litoral sunt: dezvoltarea infrastructurii
generale şi echiparea teritoriului; diversificarea ofertei turistice prin: consolidarea şi dezvoltarea formelor de
41
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
turism consacrate; creşterea atractivităţii şi calităţii activităţilor de turism; realizarea unui cadru instituţional şi
de organizare adecvată a activităţii de turism (monitorizarea şi supravegherea ecologică a tuturor activităţilor
economice din 0zona litorală a Mării Negre); protecţia mediului şi a resurselor turistice prin: reabilitarea
ecologică a litoralului românesc, prevenirea poluării şi degradării mediului, măsuri pentru stoparea regresiunii
liniei ţărmului.
Măsuri pe termen scurt şi mediu ce se impun în acest caz sunt:
a) dezvoltarea infrastructurii generale şi echiparea teritoriului, pentru a facilita dezvoltarea
turismului. Prin Legea 71/1996 şi alte documente, se aprobă în acest scop următoarele:
realizarea autostrăzii Bucureşti - Cernavodă - Constanţa şi a drumurilor expres: Tulcea -
Constanţa - Vama Veche, Râmnicu Sărat - Hârşova - Constanţa şi Slobozia - Hârşova - Tulcea.
Modernizarea transportului feroviar prin dublarea şi electrificarea unor segmente de cale ferată
(Constanţa - Mangalia, Medgidia - Tulcea şi Medgidia - Negru Vodă), precum şi introducerea unor trenuri
moderne de mare viteză pe relaţia Bucureşti - Constanţa (şi eventual, Mangalia);
echiparea turistică a porturilor situate în lungul Canalului Dunăre - Marea Neagră: Cernavodă,
Medgidia şi Basarabi;
modernizarea aeroportului Constanţa - Mihail Kogălniceanu şi asigurarea unor facilităţi turistice
adecvate;
construirea unui pod la Călăraşi cu implicaţii şi în turismul judeţului Constanţa;
modernizarea punctelor de frontieră Vama Veche şi Negru Vodă;
b) diversificarea ofertei turistice prin:
consolidarea şi dezvoltarea formelor de turism consacrate - odihnă şi recreere, cură balneară şi
tranzit;
promovarea altor forme de turism precum: turismul itinerant cu valenţe culturale şi religioase,
turismul rural şi agroturismul, turismul de afaceri şi reuniuni, turismul specializat (echitaţie, ştiinţific,
speoturism, naturism etc.);
diversificarea ofertei de agrement (nautism, croaziere, scufundări, filmări subacvatice, sporturi,
piscine etc.);
42
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
c) modernizarea şi extinderea activităţii de turism prin dezvoltarea componentelor
agrement şi divertisment cultural:
amenajarea punctelor de acostare pentru echipamente uşoare de agrement (Mamaia);
construirea de mini-porturi pentru ambarcaţiunile de agrement (Năvodari, Eforie Nord,
Costineşti, Jupiter, Venus şi Vama Veche);
realizarea unor parcuri de agrement nautic de tip „Aqua Land” (Neptun - Olimp, Costineşti,
Venus şi 2 Mai);
creşterea atractivităţii generale a staţiunilor prin:
- îmbunătăţirea iluminatului stradal, al parcurilor, zonelor şi punctelor de agrement;
- extinderea panourilor informative privind obiectivele de interes general;
- asfaltarea şi repararea căilor de acces în staţiuni;
- eliminarea echipamentelor şi dotărilor de agrement învechite şi înlocuirea lor cu echipamente
moderne;
- reamenajarea spaţiilor verzi şi a grădinilor de agrement (ex: grădina japoneză din staţiunea
Venus etc.);
creşterea funcţionalităţii şi atractivităţii plajelor prin :
- amenajarea acestora conform normelor tehnice consacrate pe plan internaţional;
- instalarea unor panouri cu informaţii privind temperatura (aer, sol, apă), umiditatea, viteza
vânturilor etc.;
- asigurarea unui sistem de iluminare specific, cu precădere în zonele mai frecventate;
- crearea unui aspect estetico-ambiental corespunzător şi dezafectarea tuturor construcţiilor şi
improvizaţiilor care afectează imaginea plajei;
d) protejarea mediului natural şi construit, cu precădere a celui costier care este cel mai
predispus degradării de către factorii naturali şi antropici;
e) integrarea zonei în programele europene şi internaţionale pentru Marea Neagră şi în
special în politica de dezvoltare a turismului în bazinul Mării Negre, aspect reiterat şi în şedinţa Adunării
Generale a Comitetului “Dezvoltarea turismului în regiunea Mării Negre” de la Istambul, 23 iunie 1999;
43
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
f) accentuarea politicilor promoţionale în domeniul promovării ofertei turistice;
g) dezvoltarea unor acţiuni de instruire şi informare a populaţiei cu privire la relaţia turism-
mediu şi necesitatea protecţiei acestuia din urmă, inclusiv prin cunoaşterea cadrului legislativ specific;
h) dezvoltarea turismului în teritoriu şi introducerea în circuit a noi arii şi valori turistice
prin:
valorificarea optimă a resurselor turistice de pe litoralul românesc al Mării Negre, cu precădere
a celor legate de talasoterapie şi agrement nautic, prin reabilitarea cu maximă urgenţă a celor două
componente de bază ale potenţialului turistic - faleza şi plaja mării;
promovarea unor noi puncte de atracţie de pe litoral: Vama Veche (cură heliomarină, sporturi
nautice, agroturism), Istria - Nuntaşi (cură balneară, agroturism);
introducerea în circuitul turistic a arealului dunărean al judeţului, cu resurse turistice importante
pentru diversificarea şi promovarea unei oferte ce poate deveni competitivă pe piaţa turistică românească
(pescuit sportiv, vânătoare sportivă, agroturism, odihnă şi recreere, într-un peisaj ce poate rivaliza cu cel
deltaic etc.) şi crearea de noi poli ai turismului precum: Ostrov - Oltina - Dunăreni, Hârşova - Topalu -
Capidava etc.;
reconsiderarea obiectivelor cultural-istorice dobrogene şi introducerea lor în circuitul turistic;
promovarea turistică a axei mediane a Dobrogei - Canalul Dunăre - Marea Neagră, prin
valorificarea principalelor localităţi riverane (Cernavodă şi Medgidia) precum şi a resurselor turistice de mult
consacrate şi în afara graniţelor (podgoriile, canalul, vestigiile romane şi ansamblul rupestru de la Basarabi),
situate pe viitoarea autostradă sau pe coridorul IV european;
valorificarea obiectivelor turistice dobrogene (din cele două judeţe Constanţa şi Tulcea) şi
dezvoltarea unei armături turistice adecvate pe viitorul coridor european nord-sud: Gdansk - Constanţa -
Salonic (cetăţile Măcin, Turcoaia, mănăstirile Uspenia şi Vovidenia din judeţul Tulcea, situate pe DN 22D şi
monumentele din judeţul Constanţa).
4.3. Propuneri de planificare și dezvoltare
44
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
Cadrul general
Litoralul Mării Negre se întinde pe 193,5 kilometri între Ucraina și Bulgaria, de la Delta Dunării în
nord, până la principalele stațiuni cu plajă în sud. Trebuie remarcat principalul port Constanța, baza navală
redusă și șantierul naval din Mangalia, precum și marea rafinărie din Midia la nord de Năvodari.
Conform datelor statistice înregistrate de Institutul Național de Statistică, hotelurile de pe litoral au
fost deschise în medie numai 102 zile și au funcționat cu un grad de ocupare de doar 53% în această
perioadă, 84% din locurile de cazare au fost ocupate de români.
Marea majoritate a vizitatorilor străini au ocupat hoteluri de 3, 4 și 5 stele. Stațiunile de pe litoralul
Mării Negre cuprind un procent mare din numărul locurilor de cazare din România.
În 2009, 29% din hotelurile înregistrate din țară erau cele de pe litoral, cu un număr de locuri de
cazare reprezentând 45% din numărul total. Însă, aceste hoteluri erau deschise pentru un număr mediu de
102 zile. În acest sezon scurt acestea au obținut un grad de ocupare de 53%.
Jumătate din vilele și bungalow-urile din țară se află de asemenea pe litoral, ca și cele
mai mari spații de campare. Sezonul turistic operațional al unităților de cazare tip camping este chiar mai
scurt decat cel al hotelurilor.
Unitățile de cazare din stațiunile de pe litoral la 31 iulie 20099
Romania LitoralTotal 4840 1006
Hoteluri si moteluri 1264 337
Hanuri turistice 5 Cabane turistice 116 1
Campinguri si unitati tip casuta 109 47
Vile turistice si bungalouri 962 521
Tabere de elevi si prescolari 111 12
Pensiuni turistice urbane 783 43
Sate de vacanta 3 Pensiuni turistice rurale 1348 33
Hoteluri pentru tineret 35 6
Hosteluri 46 6
Popasuri turistice 31 Spatii de cazare pe nave 7
9 http://www.constanta.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=521 si ihttp://www.insse.ro/cms/rw/pages/anuarstatistic2009.ro.do
45
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
Majoritatea locurilor de cazare se află în zone cu mare concentrație din stațiuni precum Mamaia,
Eforie Nord și Sud, Costinești, Olimp, Neptun, Jupiter, Aurora, Venus, Saturn și Mangalia. Designul acestor
stațiuni reflectă încă pe deplin era expansiunii lor din anii 1970 și 1980.
Cândva o zonă turistică estivală favorită, atat pentru români cât și pentru turiștii străini din Europa
de Vest, litoralul a pierdut mare parte din interesul pentru turiștii din Europa de Vest și nu a reusit să se
relanseze și să concureze cu alte destinații turistice de litoral din regiune.
De asemenea frecventarea de către turiștii români a scăzut pe măsură ce destinațiile din
străinătate au devenit mai accesibile și mai atractive pentru români.
Provocări
Stațiunile de pe litoral se confruntă cu o reducere a traficului de vizitatori, pe măsură ce oferta de
produse nu a reușit să se ridice la nivelul așteptărilor tot mai mari ale vizitatorilor.
Motivele care se ascund în spatele acestei situații au rădăcini adânci. Ceea ce anterior fusese
realizat în dezvoltarea stațiunilor sub controlul și administrarea statului a evoluat ulterior în sute de
intreprinderi comerciale mici sau medii aproape fără legătură între ele. În perioada de după privatizare, atât
piața turistică internă, cât și cea internațională s-au maturizat și solicită acum o gamă de produse și servicii
mai sofisticate. Cu proprietatea fragmentată și fără o direcție strategică clară, stațiunile de pe litoral nu au
reușit să răspundă piețelor în schimbare și au avut de suferit în consecință.
Dificultățile cu care se confruntă stațiunile sunt numeroase și includ:
- locuri de cazare predominant de calitate redusă în majoritatea unităților mari;
- un sezon foarte scurt, care înseamnă practicarea unor prețuri necompetitive pană la nivelul
pragului de rentabilitate;
- imposibilitatea de a atrage și păstra personal profesionist pentru un sezon scurt;
- o mare concurență între hoteluri pentru afaceri, în locul colaborării pentru a crește afacerile;
- activități și divertisment insuficient în interiorul și în apropierea hotelurilor pentru a satisface
cerințele pieței actuale;
- viziune limitată a hotelierilor care valorifică cererea în creștere a vizitatorilor de weekend și
pierd afaceri cu grupuri de vizitatori într-un sezon mai lung;
46
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
- eroziunea plajelor;
- infrastructura publică slab întreținută;
- aglomerarea traficului și spații de parcare insuficiente;
- interese conflictuale ale concesionarilor de plaje și furnizorilor de cazare;
- pierderea majorității operațiunilor charter la aeroportul Kogălniceanu.
Probabil că amenințarea cea mai gravă pentru stațiunile de pe litoral o reprezintă degradarea
activului cel mai valoros al acestora, plaja. S-a constatat o reducere serioasă a mărimii plajei în ultimii
douăzeci-treizeci de ani datorită erodării datorită combinării impactului provocat de canalele Dunării și de
digul de la Midia asupra nivelului normal al depozitelor de sedimente de-a lungul litoralului. În ciuda diferitelor
măsuri de remediere care s-au luat, plaja se retrage anual cu 2 metri.
Capacitatea multor plaje de-a lungul litoralului este mult sub capacitatea unităților de cazare
adiacente, chiar fără a considera cererea vizitatorilor zilnici. Erodarea continuă a plajelor va continua să
reducă capacitatea plajelor și va impune găsirea unor activități alternative pentru vizitatori. Se fac studii în
prezent pentru identificarea unor acțiuni eficiente de remediere a problemei eroziunii.
Au existat câteva inițiative pentru a veni în întâmpinarea acestor provocări. S-au făcut investiții
semnificative în modernizarea hotelurilor si asigurarea unor facilități în interiorul acestora, cum ar fi servicii
de tratament și wellness și săli de conferințe, care pot contribui la extinderea sezonului. Totuși, aceste
investiții binevenite nu pot rezolva problemele fundamentale. Studiile de marketing și constatările arată că
nivelul actual al serviciilor pe stațiunile de pe litoral nu este suficient pentru a se ridica la nivelul poziției pe
care România ar trebui s-o dețină ca una din principalele destinații de litoral din Europa de Est. Conceptul
din anii ‘60 despre o stațiune de litoral, care coincide cu ceea ce majoritatea stațiunilor încă oferă, nu mai
este atractiv pentru piață, care solicită plajă plus.
Acțiuni
În esență, fiecare stațiune sau grup de stațiuni trebuie să-și dezvolte un plan de dezvoltare de
mare amploare, care să încorporeze reconstrucția slabei infrastructuri existente și a unităților de cazare în
dezvoltări adaptate pieței, pentru ca stațiunea să devină viabilă.
47
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
Acest gen de planuri trebuie să cuprindă majoritatea, dacă nu chiar toate elementele următoare
solicitate de piață în momentul de față:
- porturi de ambarcațiuni și facilitate și de practicare a sporturilor nautice;
- facilități de practicare a sporturilor în orice anotimp;
- golf și alte sporturi de aspirație;
- călărie;
- wellness și tratamente de îngrijire și înfrumusețare;
- atracții și distracții culturale;
- locuri amenajate pentru multiple utilizări, pentru conferințe și spectacole;
- parcuri de distracții tematice;
- diverse optiuni pentru petreceri nocturne;
- magazine de calitate;
- activități în interiorul stațiunii;
- excursii.
Întocmirea planurilor de dezvoltare integrată a stațiunilor reprezintă prima etapă în tratarea
principalei probleme cu care se confruntă majoritatea stațiunilor de pe litoral, aceea a lipsei coeziunii
destinației cauzate de gradul înalt al fragmentării proprietății asupra terenurilor și produselor ca urmare a
privatizării activelor statului la începutul anilor ‘90. Multe din activele stațiunilor au fost închiriate operatorilor
individuali. În consecință, magazinele, unitățile de alimentație publică și cele de divertisment din stațiuni s-au
degradat și au devenit neatractive, contribuind mai degrabă la deteriorarea imaginii stațiunii, decât la
îmbunătățirea ei.
Lipsa unei coordonări generale a stațiunilor a fost un factor hotărâtor în decizia guvernului de a
transfera controlul plajelor în responsabilitatea Ministerului Mediului.
Departe de a crea un cadru de lucru puternic pentru plaje, ministerul a permis proliferarea pe
faleză a unor intreprinderi cu activitate temporară și de multe ori în relații conflictuale. Fără intenție, aceasta
a condus la confuzia vizitatorilor și continuarea degradării din punct de vedere al confortului.
48
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
Soluția pentru această fragmentare trebuie să fie un angajament al tuturor acționarilor din stațiune -
publici și privați - pentru un plan de management al stațiunilor în colaborare, în care să fie reprezentați toți
componenții și obligați să contribuie atât cu fonduri, cât și cu consiliere.
Autoritățile locale să întocmească planurile de dezvoltare integrată a stațiunilor pe baza
cerințelor pieței actuale și să garanteze asigurarea motivelor de vizitare pe tot parcursul anului. Aceste
planuri trebuie să trateze atât aspecte de confort public, cum ar fi spații de parcare și facilități pentru diverse
utilizări pentru divertisment sau conferințe, facilități de petrecere a timpului liber și zone de distracții pentru
stațiune, astfel încât să poată funcționa întregul an.
Autoritățile locale să înființeze companii de management al stațiunilor cu toți acționarii care să
dețină un număr de acțiuni proporțional cu terenul deținut în proprietate.
Aceste companii să colaboreze la crearea unei oferte coerente de produse ale stațiunii si stabilirea
unei direcții viitoare și a marketingului stațiunii.
Soluția pe termen lung pentru dificultățile cu care se confruntă recrutarea și păstrarea personalului
pe durata sezonului scurt de funcționare din prezent o reprezintă prelungirea sezonului. Aceasta va fi o
acțiune de durată, pe măsură ce stațiunile se adaptează la satisfacerea cerințelor pieței. Totusi, înființarea a
două instituții de formare profesională pe litoral, așa cum se propune în inițiativa strategică pentru
dezvoltarea resurselor umane va veni în sprijinul soluționării acestei probleme prin atragerea populației
locale în industrie și instruirea personalului pe parcursul sezonului.
Finalizarea căii rutiere de acces Bucuresti - Constanța va facilita traficul în diverse ocazii și pe
durate scurte, care poate fi încurajat prin promovarea unor pachete speciale sau a celor în afara sezonului.
Accentul trebuie pus totuși pe atragerea unor activități de suport reciproc al tur-operatorilor europeni pe
perioada principalului sezon, având în vedere că perioada de funcționare depășește în mod caracteristic
sezonul actual de trei luni.
Atragerea unor companii aeriene low cost la aeroportul Kogălniceanu din Constanța trebuie să fie
serios luată în considerare. Deși în mod obișnuit această reclamă subvenții, avantajele așezării orașului
Constanța pe hartă pentru turiști străini independenți trebuie să primeze față de costuri.
49
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
aeroportul Kogălniceanu din Constanța și Consiliul județean Constanța să continue negocierile
cu companii aeriene low cost pentru a spori capacitatea căilor de acces.
Cap. 5. ANALIZA SWOT DIN PUNCT DE VEDERE TURISTIC AL LITORALULUI ROMÂNESC
Puncte tari
- două coridoare de transport pan-europene: IV (Berlin/Nurnenberg-Praga-Budapesta-Arad-
București- Constanţa-Istanbul-Salonic), VII (Dunărea, cu braţul Sulina si Canalul Dunăre-Marea Neagră);
- portul Constanţa - al patrulea port maritim în Europa și cel mai mare la Marea Neagră; porturile
maritime: Mangalia și Midia; aeroportul internaţional “M. Kogălniceanu” Constanţa;
- poziţia strategică a Mării Negre (poartă a Europei către Asia) şi în raport cu graniţa sudică
(Bulgaria), oferă un potenţial înalt de dezvoltare pentru transporturi, sectorul productiv, IMM-uri, turism, forţă
de muncă, societatea informaţională, etc.;
- resurse naturale specifice, cum ar fi litoralul Mării Negre, staţiuni balneo-climatice renumite în ţară
(Siutghiol, Techirghiol);
- aproximativ 40% din capacitatea de cazare turistică a României se regăseşte în zonă;
- nivel de instruire ridicat al populaţiei ocupate - 10,3% persoane cu studii superioare.
Puncte slabe
- PIB-ul regional pe locuitor este mai mic la nivelul anului 2006 decât media naţională
- locul 6 între regiuni (38.508,7 milioane lei) şi cu mult sub media din Uniunea Europeană;
- calitatea slabă a drumurilor, doar A2 Bucureşti-Cernavodă este singura arteră auto modernă care
face legătura cu litoralul, dar este cea mai aglomerată în perioada estivală şi în weekendu-ri (aprilie-
septembrie); densitatea drumurilor este sub media naţională; densitatea relativ scăzută a liniilor de cale
ferată si a celor electrificate;
- rata somajului a scăzut faţă de anul 2005 cu 2% fiind în 2007 de 4,4%, fenomen datorat şi
creşterii numărului de IMM-uri la nivel regional;
50
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
- preponderenţa turismului estival și concentrarea acestuia pe perioade scurte de timp (cca 3 luni
pe an), dar se mai adaugă totuşi pe lângă acest interval de timp o perioadă de extrasezon august-
septembrie, unde sunt incluse tarife mai mici ca în sezon;
- slaba ofertă de pachete turistice complete, de itinerarii turistice organizate și dezvoltare a
serviciilor extra-hoteliere conexe; slaba promovare la nivel naţional şi internaţional a ofertei turistice;
- oferta de agrement este săracă si dotată cu echipamente si instalaţii învechite;
- baza de cazare este în mare parte învechită şi nu corespunde standardelor actuale de calitate;
- clădirile şi infrastructura din oraşul Constanţa sunt degradate şi necesită renovări semnificative;
- investiţiile străine directe în regiune de Sud-Est, unde se află zona turistică de litoral, în 2007 au
constituit 2.448 mil. €, ceea ce repezintă 6,9% din ISD la nivel naţional. Cu toate că regiunea se situează pe
locul IV la nivel naţional după regiunea Sud și Centru, nivelul investiţiilor este mai mic comparativ cu alte
state din Europa Centrală;
- cheltuielile pe cercetare, dezvoltare şi inovare la nivel regional au constituit doar 3,7% din
cheltuielile totale pentru cercetare-dezvoltare, regiunea situându-se pe locul cinci. La nivel naţional astfel de
cheltuieli au constituit doar 0,5% din PIB (2007);
- capacitatea financiară redusă a autorităţilor locale poate constitui un impediment in accesarea
fondurilor UE;
Oportunităţi
- potenţial ridicat de dezvoltare a transportului, fluvial şi maritim (Dunărea şi Marea Neagră);
- interes crescut la nivel internaţional pentru conservarea biodiversităţii şi promovarea turismului
durabil;
- creşterea cererii de servicii destinate persoanelor şi firmelor etc.;
- creşterea numărului de investiţii străine care pot determina o creștere a competitivităţii prin
transfer tehnologic şi inovare;
- creşterea cererii de specialişti prin adaptarea învăţământului şi a instruirii profesionale la
necesităţile pieţei muncii şi drept rezultat reducerea şomajului;
51
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
- creşterea cererii consumatorilor pentru produse ecologice stimulând astfel îmbunătăţirea ofertei
acestora;
- oportunitatea existenţei Programelor Naţionale şi Europene pentru susţinerea dezvoltării/inovării,
cercetării şi transferului de tehnologie;
- concurenţa zonelor turistice din regiune cu o ofertă turistică similară din alte regiuni sau ţări
învecinate;
- risc mare de producere a calamităţilor naturale (inundaţii, alunecări de teren, erodarea zonei
costiere, zona seismică).
CONCLUZII
România se poate încadra în rândul destinaţiilor turistice atractive din Europa şi din lume. A fost o
destinaţie căutată de turiştii externi şi a avut un turism intern dezvoltat care sa derulat pe baza unui cadru
legal (Legea turismului) încă din perioada interbelică. În prima jumătate a anilor '60 ţara noastră a cunoscut o
dezvoltare semnificativă a capacităţilor de cazare turistică, în special în zona litoralului Mării Negre. La
începutul anilor '70 România era deja cunoscută pe piaţa principalelor ţări europene generatoare de turişti, în
special în Germania, Marea Britanie, Ţările Scandinave, Franţa, Italia, Austria, Belgia ş.a.
Începând cu anii '80 ţara noastră a cunoscut un declin puternic al sosirilor de turişti străini, tendinţă
care s-a menţinut, sub forma atenuată, şi în anii '90. Cauza principală o constituie lipsa de fonduri pentru
investiţii destinate dezvoltării, modernizării şi reabilitării infrastructurilor specifice ca urmare a procesului lent
şi complicat al privatizării, aplicării unei fiscalităţi neadecvate, inexistenţei unor facilităţi în domeniul creditelor
52
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
bancare etc. În raport cu potenţialul existent în ţara noastră, şi comparativ cu celelalte ţări central şi est
europene România se prezintă modest în ceea ce priveste performanţele economice ale industriei turismului.
România a reprezentat o destinaţie turistică importantă pentru piaţa zonală, promovând, cu
precădere, produsele turistice de litoral, staţiunile balneare, programele culturale şi mănăstirile din nordul
Moldovei şi Bucovina.
Oferta turistică românească nu s-a schimbat de-a lungul timpului devenind necompetitivă în raport
cu exigenţele cererii turistice şi ale produselor turistice similare de pe piaţa internaţională.
Structurile turistice de primire şi îndeosebi oferta de agrement sunt învechite, necompetitive,
serviciile turistice şi programele turistice sunt realizate stereotip şi de calitate modică iar raportul calitate-preţ
este neconcludent.
De aceea, în ultimii 20 de ani s-a constatat o scădere continuă a cererii turistice externă pentru
România.
Pentru a ieşi din competiţia turistică internaţionala este necesară modernizarea, relansarea şi
dezvoltarea turismului românesc şi crearea unor produse turistice moderne şi competitive pe piaţa turistică.
Se impun, astfel, pe lânga modernizarea structurilor turistice, a staţiunilor turistice, şi crearea de
produse turistice noi, staţiuni, programe originale, atractive şi inedite ce ar putea, printr-o activitate susţinută
de promovare pe piaţa internaţională, să direcţioneze importante fluxuri turistice spre România. În acest
sens, se impune şi dezvoltarea ofertei de agrement şi de animaţie, de mare atractivitate, prin crearea de
parcuri tematice şi de divertisment, parcuri acvatice, oferte prezente în ţările cu tradiţie turistică din lume.
Alături de modernizarea şi dezvoltarea unei oferte turistice diversificate şi competitive sunt
necesare şi măsuri de îmbunătăţire şi dezvoltare a activităţii de marketing şi promovare, de integrare în
turismul mondial, de asigurare a cadrului legislativ şi mediului financiar-fiscal stimulativ şi stabil,
corespunzătoare. Staţiunile de pe litoralul Mării Negre cuprind un procent mare din numărul locurilor de
cazare din România. În 2009, 29% din hotelurile înregistrate din ţară erau cele de pe litoral, cu un număr de
locuri de cazare reprezentând 45% din numărul total.
Însă, aceste hoteluri erau deschise pentru un număr mediu de 102 zile. În acest sezon scurt
acestea au obţinut un grad de ocupare de 53%.
53
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
Jumătate din vilele şi bungalow-urile din ţară se află de asemenea pe litoral, ca şi cele mai mari
spaţii de campare. Sezonul turistic operaţional al unităţilor de cazare tip camping este chiar mai scurt decât
cel al hotelurilor. Majoritatea locurilor de cazare se află în zone cu mare conce1ntraţie din staţiuni precum
Mamaia, Eforie Nord şi Sud, Costineşti, Olimp, Neptun, Jupiter, Aurora, Venus, Saturn şi Mangalia. Designul
acestor staţiuni reflectă încă pe deplin era expansiunii lor din anii 1970 şi 1980.
Cândva o zonă turistică estivală favorită, atât pentru români cât şi pentru turiştii străini din Europa
de vest, litoralul a pierdut mare parte din interesul pentru turiştii din Europa de Vest şi nu a reusit să se
relanseze şi să concureze cu alte destinaţii turistice de litoral din regiune. De asemenea frecventarea de
către turiştii români a scăzut pe măsură ce destinaţiile din străinătate au devenit mai accesibile şi mai
atractive pentru România.
BIBLIOGRAFIE
1. NEACȘU N., 2000, Turismul şi dezvoltarea durabilă, Editura Expert, Bucureşti.
2. NEACȘU N. şi colectiv, 2006, Economia Turismului, Editura Pro-Universitaria, Bucureşti.
3. BALTĂREȚU A., 2003, Amenajarea turistică a teritoriului, Editura Sylvi, Bucureşti.
4. ERDELI G., GHEORGHILAȘ A., 2006, Amenajări turistice, Editura Universitară, Bucureşti, 2006.
5. CÎNDEA M., ERDELI G. şi colectiv, 2003, Potenţialul turistic al României şi amenajarea turistică a
spaţiului, Editura Universitară, Bucureşti.
6. IELENICZ M., COMĂ.NESCU L., 2006, România. Potenţial turistic, Editura Universitară, Bucureşti.
7. MUNTEANU L., STOICESCU C., GRIGORE L., 1986, Ghidul staţiunilor balneoclimatice din
România, Editura Sport-Turism, Bucureşti.
8. TELENI N., MUNTEANU L., BIBICIOIU S., 2004, România balneară, editată de O.P.T.B.R., Bucureşti,
2004
9. BERLESCU E.,1996, Mică enciclopedie de balneoclimatologie a României, Editura All. Beck,
Bucureşti.
10. GRIGORE L. A., Strategii de promovare a turismului pe litoralul Mării Negre, Teză de doctorat,
A.S.E., Bucureşti, 2006.
54
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
11. CIMPOERU I., CÂNDEA M., BRAN F., 2006, Organizarea, amenajarea și dezvoltarea durabilă a
spațiului geografic, Editura Universitară, București.
12. CIANGĂ N., 2007, România. Geografia Turismului, Editura Universitară Clujeană, Cluj Napoca.
13. STÂNCIULESCU G. ş.a., Managementul turismului durabil în ţările riverane Mării Negre, Bucureşti,
Editura All Beck, 2000, pag. 131-140.
14. SNACK O., BARON P. NEACȘU N., 2003, Economia Turismului, Editura Expert, Bucureşti.
Alte surse:
http://www.turism.gov.ro/ro/informatii-utile/4/lista-structuri-de-primire-turistica-cu-functiuni-de-cazare-
clasificate/
Master-Planul pentru turismul naţional al României 2007-2026, Ministerul Turismului
http://www.turism.gov.ro/ro/proiecte-minister/2/master-plan/
http://www.constanta.insse.ro/main.php?id=373
http://www.insse.ro/cms/rw/pages/anuarstatistic2009.ro.do
http://www.turism-constanta.ro/
http://www.primaria-constanta.ro/Default.aspx?machetaID=4&paginaID=2&detaliuID=861&lang=ro
http://www.panoramio.com/
http://www.romanianmonasteries.org/ro/romania/litoral-marea-neagra
http://www.turism.ro/marea_neagra.php
http://www.infoghidromania.com/litoral.html
Programe utilizate:
Microsft Office 2007.Excel
Microsft Office2007. Word
Phicarto 5.5.
Adobe Illustrator CS5
55
Lucrare de dizertaţie: Valorificarea litoralui românesc prin proiecte de dezvoltare durabilă
Corel DRAW X5
-ANEXE-
56