Diversificarea portofoliului de acțiuni

Riscul de portofoliu

Daciana Deac Managementul Organizației

Master, an II

Portofoliul de acţiuni

Piața de capital este o piață riscantă cu o mulțime de rezultate posibile. Riscul oricărui stoc poate fi defalcat în două părți:

- riscul unic

- riscul pieței

Riscul de portofoliu reprezintă o problemă extrem de delicată pentru fiecare investitor.

Acest lucru este normal deoarece comportamentul investitorilor în piețele de capital este determinat în principal de relația risc-randament.

Portofoliul de acţiuni

Portofoliul este o combinație de valori mobiliare diferite deținute ca investiție. Deținerea unui portofoliu reprezintă o strategie de limitare a riscului numită diversificare.

Un portofoliu poate cuprinde: depozite bancare, titluri de stat, obligațiuni, acțiuni, contracte ”options”, contracte ”futures”, imobile, investiții alternative; orice alt instrument financiar care este de așteptat să-și mențină valoarea.

În construirea unui portofoliu o instituție financiară, în mod normal își desfașoară propria analiză de investiții, în timp ce o persoana particulară poate recurge la serviciile unui consultant financiar sau o instituție financiară care oferă servicii de gestionare a portofoliului.

Portofoliul de acţiuni

Managementul portofoliului presupune alegerea instrumentelor, numărul lor, momentul achiziționării ținând cont de condițiile economice și de obiectivele detinatorului.

Analiza rentabilității titlurilor financiare a arătat că rentabilitatea este în funcție de riscul sau, care se măsoară prin variația rentabilității titlului. Rentabilitățile diferitelor titluri financiare nu sunt supuse la acceleași riscuri astfel corelațiile rentabilităților diferitelor titluri nu sunt egale între ele.

Măsurarea riscului unui portofoliu care este constituit din mai multe titluri, a arătat că acesta este inferior riscului unui portofoliu nediversificat (analizele au aratat că sub 30 de titluri nu există nici o diminuare a riscului).

Portofoliul de acţiuni

Întemeietorul teoriei portofoliului este considerat Harry Markovitz, profesor la Universitatea City din New York, laureat în anul 1990 a premiului Nobel pentru economie alături de William Sharpe, profesor la Standard University și Merton Miller, profesor la Chicago University.

Harry Markowitz și-a bazat teoria pe ideea că fluctuațiile cursului acțiunii unei societăți pe piața de capital sunt datorate unor două categorii de cauze și ca urmare riscurile la care este expus deținătorul de acțiuni sunt două tipuri:

- riscul sistematic sau riscul pieței

- riscul nesistematic sau riscul specific, individual, diferențial

Portofoliul de acţiuni

Se poate vorbi de două tipuri de portofolii:

- portofolii protejate contra riscului

- portofolii cu caracter speculativ

• Selecția titlurilor și a devizelor în care sunt emise depinde de nevoile și previziunile investitorului. Construirea unui portofoliu protejat împotriva riscului de schimb necesită ca suma totală care se dorește investită să se repartizeze pe două considerente:

- asigurarea unei structuri coerente care să permită analiza, comparabilitatea

- concluziile analizelor privind rentabilitățile portofoliului

Pentru a construi un portofoliu cu caracter speculativ se compară previziunile estimate asupra ratei de schimb cu cele de pe piață.

Portofoliul de acţiuni

Pentru măsurarea performanței unui portofoliu este nevoie de evaluarea rentabilității și de luarea în calcul a riscului. Pentru o bună investiție trebuie stabilit:

- o bază de date pentru formarea unei imagini cât mai exacte asupra pieței

- pe baza unor modele financiare și macroeconomice dacă activele financiare sunt subevaluate sau supraevaluate

- lista portofoliilor care au rentabilitățile cele mai ridicate

- o sinteză a informațiilor comitetului de investiție și administratorii portofoliului

Fondurile unui investitor pot fi repartizate mai multor administratori specializați.

Măsurarea riscului de portofoliu

Pentru o bună înțelegere a efectului diversificării portofoliului de acțiuni trebuie știut că riscul portofoliului depinde de riscul acțiunilor individuale.

STUDIU DE CAZ:

Presupunem că 65% din portofoliu sunt reprezentate de acțiunile Coca-Cola și restul de 35% sunt reprezentate de acțiuni Reebok.

Așteptăm ca în anul următor acțiunile Coca-Cola să aibă un randament de 10% și cele ale Reebok, 20%. Astfel că,

◦ Randamentul așteptat al portofoliului de acțiuni = (0,65 x 10) + (0,35 x 20) = 13,5%

• Calcularea randamentului așteptat al portofoliului de acțiuni este destul de ușoară, partea mai grea este să determini riscul portofoliului.

• În trecut, deviația standard a randamentului era de 31,5% pentru Coca-Cola și 58,5% pentru Reebok.

Măsurarea riscului de portofoliu

Putem să considerăm că aceste cifre reprezintă niște previziuni bune ale viitoarelor rezultate.

La început, putem înclina să spunem că deviația standard a portofoliului este media deviației celor două stocuri, mai exact: (0,65 x 31,5) + (0,35 x 58,5) = 41%.

Acest lucru ar fi corect doar dacă prețul celor două pachete de acțiuni s-ar mișca într-un ”marș” perfect.

Procedura exactă de calculare a riscului unui portofoliu format din două categorii de acțiuni este explicată în figura următoare:

Măsurarea riscului de portofoliu

Măsurarea riscului de portofoliu

Pentru a completa căsuța din stânga sus înmulțim variația randamentului stocului 1 (σ₁²) cu pătratul investiției în stocul 1 (x₁²).

În acelaşi mod se completează şi căsuța din dreapta jos, înmulțind variația randamentului stocului 2 (σ₂²) cu pătratul investiției în stocul 2 (x₂²).

Astfel că valorile din aceste căsuțe depind de variația stocurilor 1 şi 2, iar valorile din celelalte două căsuțe depind de covariația celor două stocuri.

◦ Covariația stocurilor 1 şi 2 = σ₁₂ = ρ₁₂σ₁σ₂

În cele mai multe cazuri, stocurile tind să se se mişte/modifice în acelaşi sens. În acest caz coeficientul de corelare şi covariația ρ₁₂ sunt pozitive.

Dacă stocurile nu au nici o legătură între ele, atât coeficientul de corelare cât şi covariația vor fi 0, iar dacă stocurile se modifică în direcții opuse, coeficientul de corelare şi covariația ρ₁₂ vor fi negative.

Măsurarea riscului de portofoliu

Astfel că, pentru a completa căsuța din stânga jos şi cea din dreapta sus, înmulțim covariația celor două stocuri cu cele două stocuri x₁ şi x₂.

Odată ce avem completat tabelul de mai sus, pentru a obține variația portofoliului, trebuie doar să adunam valorile din fiecare căsuță:

◦ Variația portofoliului = x₁²σ₁² + x₂²σ₂² + 2(x₁x₂ρ₁₂σ₁σ₂)

◦ Deviația standard = √ x₁²σ₁² + x₂²σ₂² + 2(x₁x₂ρ₁₂σ₁σ₂)

◦ Astfel că, dacă încercăm să adăugăm valori în aceste formule pe exemplul Coca-Cola şi Reebok vom obține:

• Variația portofoliului = [(0.65)² x (31.5)²] + [(0.35)² x (58.5)²] + 2(0.65 x 0.35 x 1 x 31.5 x 58.5) = 1.676 • Deviația standard = √ 1.676 = 41

Mulțumesc pentru atenție!