Diversa - Balade Populare Romanesti

BA L A D E P O P U L A R E R O M Â N E Ş T I

Cântece bătrâneşti

ISBN 9975-74-468-0 © LITERA INTERNAŢIONAL, 2002ISBN 973-8358-84-1 © LITERA, 2002

F A N T A S T I C E

6

Balade populare române=ti

SOARELE ªI LUNA

loare de cicoare,În prundiº de mare

Iatã cã-þi rãsarePuternicul soare.Dar el nu-mi rãsare,Ci va sã se-nsoare;Cã mi-a tot umblatLumea-n lung ºi-n lat,Þara Româneascãªi MoldoveneascãLungiº,Curmeziº,Mãre, nouã ai,Tot pe nouã cai;Patru-a ciumpãvit,Cinci a omorâtªi tot n-a gãsitPotrivã sã-i fieVro dalbã soþie;Fãr’de mi-a gãsitªi mi-a nemerit,La nouã argele,Nouã feciorele,În prunduþ de mare,Pe unde rãsare.A mai miticã,

Ca o floricicã,În mijloc ºedea,La lucru lucra,Pe toate-ntrecea;Cã ea tot þesea.Þesea, 'nchindisea,ªi ea se numeaIleanaSimzeana,Doamna florilorª-a garoafelor,Sora Soarelui,Spuma laptelui.Soare rãsãrea,ªi Soare-mi veneaLa gurã d-argea.Cu dânsa vorbea,Frumos c-o-ntreba,Din gurã-i zicea:– Ileanã, Ileanã,Ileanã Simzeanã,Doamna florilorª-a garoafelor,Sora Soarelui,Spuma laptelui,Þeºi ºi-nchindiseºti,

F

7

Fantastice

Fir verde-mpleteºtiªi mi te zoreºtiCãmãºi sã-mi gãteºti,ªi mi te grãbeºtiSã te logodeºti;Cã io mi-am umblatLumea-n lung ºi-n lat,Þara Româneascãªi MoldoveneascãLungiº,Curmeziº,Mãre, nouã ai,Tot pe nouã cai;Patru-am ciumpãvit,Cinci am omorâtªi nu mi-am gãsitPotrivã prin lumeAfarã de tine.IleanaSimzeana,Doamna florilorª-a garoafelor,Sora Soarelui,Spuma laptelui,Ea, dac-auzea,Din gurã-i grãia:– Puternice soare,Eºti puternic mare,Dar ia spune-mi: OareUnd-s-a mai vãzutªi s-a cunoscut,Und’ s-a auzit

ªi s-a pomenitSã ia sor’ pe frateªi frate pe sor’ ?De mi-ei arãta,Atunci te-oi lua,Atunci, nici atunci!Unde-o auzea,Soarele-mi oftaªi iar o-ntreba,ªi iar o ruga,ªi iar o-mbiia,Pân’ ce IleanaDin gurã-i grãia:– Io cã te-oi lua,Cum zici dumneata,Viteaz dacã-i fiªi te-i bizuiDe mi-ei isprãvi:Pod pe Marea Neagrã,De fierªi oþel,Iar la cap de pod,Cam d-o mânãstire,Chip de pomenire,Chip de cununie,Sã-mi placã ºi mie,C-o scarã de fierPân’ la naltul cer!Puternicul Soare,Ca puternic mare,Unde-o auzea,Bine cã-i pãrea.

8


În palme-mi bãteaªi pod se fãcea;La cap – mânãstire,Chip de pomenire;ªi iar mai bãtea,Scarã se-ntindea,O scarãUºoarã,De fierªi oþel,Pân’ la naltul cer.Dar el ce-mi fãcea?Pe pod cã-mi trecea,Pe scarã suia,Pe scarãUºoarã,Pe scarã de fier,În cuie d-oþel,Pân’ la naltul cer.ªi, de-mi ajungea,Unde se ducea?Tot la moº Adamªi la moaºa Iova.Ei, de mi-l vedeau,Nainte-i ieºeau;Din gurã-i grãiau;– O, preasfinte Soare,Puternice mare,Ce-mi cãlãtoreºti,De ne ispiteºti?La ce te gândeºtiªi la ce pofteºti?

ªi el rãspundea,Din gurã zicea:– Iaca, moº Adam,ªi cu maicã Iovo,Mie mi-a venitVremea de-nsoþit,ªi eu c-am umblatLumea-n lung ºi-n lat,Þara Româneascãªi MoldoveneascãLungiº,Curmeziº,ªi tot n-am gãsitPotrivã sã-mi fieVro dalbã soþie;Fãr’ de mi-am gãsitLa gurã d-argeaNumai pe sor-mea,Sor-mea Ileana,Ileana Simzeana,Doamna florilorª-a garoafelor!Atunci moº Adamªi cu moaºa Iova,Unde-l auzea,Rãu cã le pãrea,Soarelui zicea:– Preasfinþite Soare,Puternice mare,Unde-ai auzitª-ai mai pomenit,Unde-ai cunoscut,

9

Fantastice

Unde-ai mai vãzutSã ia sor’ pe frateªi frate pe sor’,Cã cin’ n-o luaRaiul c-o d-avea,Iar cine-o luaÎn iad c-o intra.Soar’le se uita,Din ochi cãuta,Nimic nu grãia;Iar moºul Adamªi cu moaºa IovaDe mânã-l luau,La rai mi-l duceau,Rai cã-i arãtau,ªi de ce vedea,Bine cã-i pãrea:Numai mese-ntinse,Cu fãclii aprinse,Cu pahare pline,În cântece line;Jur-prejur de meseStau în cete deseSfinþi ºi mucenici,Mai mari ºi mai mici,O sutã ºi cinci;Iar mai jos de ei,Sfinþi mai mãrunþei,O sutã ºi trei.ªi tot mai erea,ªi tot mai vedea:Femei cuvioase,

Mãicuþe duioase,Fecioare curate,Uciºi în dreptate,Oºti de biruinþãªi soþi cu credinþã.Dar tot mai ereaªi tot mai vedea,Puþin de mergea;Printre rãmurele,Dalbe pãsãreleCânta-n versurele,ªi nu prea cânta,Ci se gongãnea,Din gurã-mi zicea:„Ferice, ferice,Ferice de noi,De pãrinþii noºtriCare ne-au fãcut,Care ne-au nãscutªi ne-au botezatªi ne-au creºtinat,Cã dac-or trãi,Sãraci n-or mai fi!“De tot ce vedeaBine cã-i pãreaªi se mulþumea.Afar’ de-mi ieºea,Iarãºi moº Adamªi cu moaºa IovaChieile lua,La iad îl ducea,Iadul descuia,

10


În iad îl bãgaªi de ce-mi vedeaPãr i se zbârlea:Cã-n focuri ardea,Greu se vãietaHoþi ºi cãlcãtori,Rãi cârmuitori,ªi nurori pizmaºe,ªi soacre trufaºe,Fii necuvincioºi,Preoþi mincinoºi.Afar’ când ieºea,Soar’le ce-mi vedea?Un pom ofilit,Un pom cãtrãnit;Printre rãmurele,Niºte pãsãreleCânta-n versurele,Dar nu prea cânta,Ci se vãieta,Din gurã grãia:„Vai ºi vai de noi,De pãrinþii noºtriCare ne-au fãcut,Care ne-au nãscut,Cã ei ne-au lãsat,Nu ne-au botezat,Nu ne-au creºtinat,ªi d-or mai trãi,Tot sãraci c-or fi,Greu s-or pedepsi!“De tot se vedea

Mult rãu cã-i pãrea,Nu se mulþãmea.Foaie, foicea,Soar’ le ce-mi fãcea?De câte vedeaNu se-ndupleca,Ci, mãre,-mi pleca,Ci, mãre,-mi zburaLa gurã d-argea,Tot la sorã-sea,ªi iar o-ntreba,ªi iar o ruga,ªi iar o-mbiiaPe dânsa s-o ia.IleanaSimzeana,Doamna florilorª-a garoafelor,Sora Soarelui,Spuma laptelui,Daca-l auzeaªi daca-mi vedeaCã tot nu scãpa,Ea tot mai cerca,Din gurã-i zicea:–Frate, frãþioare,Puternice Soare,Spune mie: OareCine-a cunoscut,Cine-a mai vãzut,Cine-a auzit,Cine-a pomenit

11

Fantastice

Sã ia sor’ pe frateªi frate pe sor’?Dar io te-oi luaViteaz dacã-i fiªi te-i bizuiPânã-n zori de ziMie sã-mi croieºtiªi sã-mi isprãveºtiPeste Marea NeagrãUn pod de aramã,Sã nu-l bagi în seamã,Iar la cap de pod,Cam d-o mânãstire,Chip de pomenire,Chip de cununie,Sã-mi placã ºi mie.Puternicul Soare,Ca puternic mare,Unde-o auzea,Bine cã-i pãrea’N plalme cã-mi bãtea,Podul se-ntindea,Un pod de aramã,De nu-l bagi în seamã,ªi d-o mânãstire,Chip de pomenire.Când le isprãvea,La ea se ducea,De mân-o lua,La pod c-o ducea,La pod c-ajungea,La pod de aramã,

De nu-l bagi în seamã,ªi, pod când trecea,Pod cã zornãia,Pod se cletina,Cã n-a mai vãzut,Nici n-a cunoscut,Cã n-a auzit,Nici n-a pomenitSã ia sor’ pe frateªi frate pe sor’.Floare, º-o lalea,Podul când trecea,Pe pod când mergeaCãtre mânãstirePentru pomenireªi la cununieSã-i fie soþie,IleanaSimzeana,Doamna florilorª-a garoafelor,Sora Soarelui,Spuma laptelui,Din gurã-i ziceaª-astfel grãia:– Frate, frãþioare,Puternice Soare,Ia mai spune-mi: OareUnd’ s-a mai vãzutªi s-a cunoscut,Und’ s-a auzitªi s-a pomenit

12


Mirele d-a dreapta,Mireasa-nainte?Ci mi-a fost º-o fiªi s-o pomeniMirele-nainte,Mireasa d-a stânga!Puternicul Soare,Puternic ºi mare,De mân-o lãsa,Nainte-i trecea,Iar ea, vai de ea,Aºea de-mi vedea,Cruce cã-ºi fãcea,În mare sãreaªi mi se-neca.Domnul se-ndura,Mreanã c-o fãcea.Soarele-mi vedeaªi îmãrmurea,ªi se vãieta,Nãvodari chema,Nãvod aduceaªi-n mare-l bãga;Mulþi galbeni cã daSã-i scoaþã dalba.Luptã ce-mi luptaÎn deºert erea,Cã ei n-o gãseaªi n-o mai prindea;Fãr’ de... ce-mi scoteaªi-n nãvod trãgea?

O mreanã de mareCu solzii de zare.Pe mal d-o scotea,Pe mal d-o zvârlea,Sfinþi din cer vedea,Jos se scobora,’N palme c-o luaªi mi-o curãþa,ªi mi-o tot freca,Solzii de-i cãdea,ªi-n cer mi-o zvârlea.Colo, moº Adamªi cu maica Iova,Unde mi-o vedea,Ei, mãre, cã-mi staDe mi-o sclivisea,Nume cã-i dedea,Lunã mi-o chema.Iar ea, vai de ea,Mãre,-ngenunchea,Lacrãmi cã vãrsa,Pe Domnul ruga.Domn c-o auzea,Domn c-o asculta,Din gurã-mi grãiaªi mi-i osândea:„Lumea cât o fiªi s-o pomeni,Nu vã-þi întâlniNici noapte, nici zi;Soare când o staCãtre rãsãrit,

13

Fantastice

Luna s-o vedeaTot cãtre sfârºit;Luna d-o luciCãtre rãsãrit,Soarele mi-o fiTot cãtre sfinþit!“ªi d-atunci se trase,ªi d-atunci rãmase,

Lumea cât o fiªi s-o pomeni,Cã ei se gonescªi nu se-ntâlnesc:Lunã când luceºte,Soarele sfinþeºte;Soare când rãsare,Luna intrã-n mare.

(G. Dem. Teodorescu, Lacul-Sãrat,judeþul Brãila)

CÂNTECUL LUI MARCOª-PAªA/Bruiaman-Paºa/

eparte, vere, departe,ªi nu prea foarte departe,

Sub seninul cerului,La fântâna gerului,Nimerit-a, poposit-aBruiaman, paºã bãtrân,ª-aþine cu oastea-n drum,Vrea la luptã sã se ia.Vântul Crivãþ ce-mi fãcea?De trei ori se zbuciuma,La fântânã se lãsa,Cu Bruiaman cã-mi vorbeaªi din gurã-aºa-i zicea:– Bruiaman, paºã bãtrân,Ce te-aþii cu oastea-n drum!Bruiaman ce mi-i zicea?

– Alei vânte Criveþe,Ia vezi ist caftan pe mine?Câte flori îs pe caftanCu-atâtea oºti m-am bãtut,M-am bãtut, le-am biruit,M-am culcat, m-am hodinit.ªi cu tine-am sã mã bat,Sã mã bat, sã mã rãzbat,Cã vreau sã te biruiescª-apoi sã mã hodinesc.Vântul Crivãþ ce-i zicea?– Nu ºtiu, frate de-i putea!La rãzboi sã fi ieºitÎn postul Sân-Petrului,Vremea seceratului,Eram slab ºi odârlit,

D

14


Poate m-ai fi dovedit,Dar acuma nu-i puteaÎn luna lui CãrindariCând sunt gerurile tari,Zile de-a lui Fãurar...Da’ Bruiaman ce-i zicea?– Ba eu, frate, c-oi putea,Cã e oastea-mi îmbrãcatãTot cu nouã cãmeºãlePeste nouã cãmeºãleMai sunt nouã fermenele,Peste nouã fermeneleMai sunt nouã cojoceleNu rãzbeºti, vânte, prin ele!De-ncãlþatã e-ncãlþatãCu cizme de caprã stearpã,Care suferã la apã.Vântul Crivãþ mi-auzea,De trei ori se zbuciuma,La slavã-n cer se suia,La Dumnezeu cã-mi mergea,Dumnezeu mi-l întreba:– Alei vânte Crivãþe,Fântâna þi-ai pãrãsit,La mine la ce-ai venit?Vântul Crivãþ cã-mi grãia:– Alei Doamne, sfinte

Doamne,În asarã pe-nserat,

Nimerit-a, poposit-a,Bruiaman, paºã bãtrân,S-aþine cu oastea-n drum.Iar Dumnezeu ce-mi zicea?– Dacã îi vorba pe-aºaDu-te cu puterea mea,Numai ce-i vrea îi lãsa!Vântul Crivãþ mi-auzea,De trei ori se zbuciuma,La fântânã se lãsa.De cu sarã-mi picura.Pe-o narã de ger sufla,Toatã oastea se-ntristaLa Bruiaman cã mergeaªi din gurã-aºa-i zicea:–Bruiaman, paºã bãtrân,Învaþã-ne sã trãim,Pân-la ziuã toþi pierim!– Alei voi, ostaºii mei,Ia lepãdaþi fiareleªi rupeþi suliþele,ªi-mi porniþi focurile!Suliþele le rupea,Focurile le pornea.Vântul Crivãþ ce-mi fãcea?Pe-o narã de ger sufla,Focurile le strica.Iar ostaºii ce-mi fãcea?La Bruiaman cã-mi mergea.–Bruiaman, paºã bãtrân,Învaþã-ne sã trãim,

15

Fantastice

Pân-la ziuã toþi pierim!Bruiaman, cã le grãia:– Alei voi, ostaºii mei,Ia-mi tãieþi voi belghirii.Maþele afarã le daþi,Prin coºuri vã azdrucaþi,Pân-la ziuã sã-mi scãpaþi.Belghirii cã mi-i tãia,Maþele afarã le da,Prin coºuri se azdruca.Vântul Crivãþ ce-mi fãcea?Pe-o narã de ger sufla,Prin coºuri cã-i îngheþa,Toatã oaste-nmãrmurea!Numai paºa-mi rãmânea,

Cu barba de chiciurãªi cu chica de omãt,Cu toiag de gheaþã-n mânã.Dimineaþa se scula,La vântul Crivãþ mergeaªi din gurã-aºa zicea:– Alei vânte Crivãþe,Astã noapte m-ai bãtut,Nimenea nu m-a vãzut!Vântul Crivãþ ce-mi fãcea?Asuprã-i cã mi-i sufla,Sloi de gheaþã-l prefãcea,De, frate, se pomenea,ªi, frate, s-a pomeniCât soare pe cer a fi!(Petru Caraman, Munþii Vrancei,

satul Reghiu)

NÃ FEATÃ N’ ICÃ SUMULAIE/O feticã ocheºicã/

feticã ocheºicã,Turcului cu drag îi picã:

„Fatã, fatã eu te-oi lua,Fatã nu te voi lãsa“.ªi fata îi zise,O, sãrmana fatã!

„Într-o oaie m-oi preface,Intru-n turmã, sã-mi dea pace,

ªi pe turc eu tot nu-l iau,De-ar fi sufletul sã-mi dau!“

ªi turcul îi zise,O, sãrmanul Husa!„În pãstor mã rânduiesc,Pe vãlahã o gãsesc.Fatã, fatã, te voi lua,Fatã, nu te voi lãsa!

O

16


ªi fata îi zise,O, sãrmana fatã,„Potârniche m-oi preface,Pe colini sã alerg în paceªi pe Husa tot nu-l iau,De-ar fi sufletul sã-mi dau!“

ªi turcul îi zise,O, sãrmanul turc!„Într-un uli mã rânduiesc,Pe valahã o gãsesc,Fatã, fatã, te voi lua,Fatã, nu te voi lãsa!

ªi fata îi zise,O, sãrmana fatã!„Mã prefac cerboaicã-ndatãªi-n pãdure sunt scãpatã.ªi pe turc eu tot nu-l iau,De-ar fi sufletul sã-mi dau!“

ªi turcul îi zise,O, sãrmanul turc!„În copoi mã rânduiesc,Pe valahã o gãsesc.Fatã, fatã, te voi lua,Fatã, nu te voi lãsa!“

ªi fata îi zise,O, sãrmana fatã!„Peºte eu mã rânduiesc,

Într-un râu în munþi sã cresc,ªi pe Husa tot nu-l iau,De-ar fi sufletul sã-mi dau!“

ªi turcul îi zise,O, sãrmanul turc!„În pescar mã rânduiesc,Mreana vlahã-o pescuiesc!Fatã, fatã, te voi lua,Fatã, nu te voi lãsa!“

ªi fata îi zise,O, sãrmana fatã!„Strugure mã rânduiesc,Într-o vie ca sã cresc,ªi pe turc tot n-o sã-l iau,De-ar fi sufletul sã-mi dau!“

ªi turcul îi zise,O sãrmanul turc!„În vier mã rânduiesc,ªi, valaho, te gãsesc!Fatã, fatã, te voi lua,Fatã, nu te voi lãsa!“

ªi fata îi zise,O, sãrmana fatã!„Floare eu mã rânduiesc,ªi în munte sus, sã cresc,ªi pe turc eu tot nu-l iau,De-ar fi sufletul sã-mi dau.“

17

Fantastice

ªi turcul îi zise,O, sãrmanul Husa!„Viespe eu mã rânduiesc,

ªi, valaho, te gãsesc,Fatã, fatã, te voi lua,Fatã, nu te voi lãsa“!1

(Antologie de poezie popularãaromânã, ediþie îngrijitã, prefaþã

ºi transpunere de ChirataIorgoveanu-Dumitru)

IOVAN IORGOVAN

lecat-au, plecat,Din cutare sat,

Des-de-dimineaþã,Prin rouã ºi ceaþã,Vro trei sorurele,Mândre, frumuºele.

Sora cea mai mare,Dulce-n sãrutare,Mândra Garafinã,Floare din grãdinã;Sora mijlocie,Leliþa Mãrie,

1 În legãturã cu aceastã poezie din Bãeasa, Epir, B.P. Hasdeu scria: „Înstudiul meu Balada „Cucul ºi turturica“ la români, la moravi, la provenþali, lareto-romani, la perºi, la turcomani etc., publicat în 1880 în Cuvente denbãtrâni (t. II), ºi în care – pentru prima oarã în sfera filologiei comparative –eu mã încercai a aplica metoda ºtiinþelor pozitive cãtre analiza literatureipoporane, figureazã cinci varianturi româneºti ale acestui cântec demetamorfozã ºi anume:variantul moldovenesc din colecþiunea lui Alecsandri;variantul bucovinean din colecþiunea lui S. F. Marian;variantul ardelenesc cules de Pompiliu, ºi în fine, douã varianturimoravo-române.Din alãturarea celor cinci varianturi, rezultã cã prototipul lor comuncuprindea în sine douã metamorfoze: schimbarea fetei în peºte ºi înpasãre, iar a bãrbatului în pescar ºi vânãtor.Nu cunoºteam atunci nici un variant macedo-român, ºi tocmai acumam dat peste urmãtorul foarte remarcabil, pe care mi-l comunicã dl Papahagi(Vurdunã), elev al ªcoalei Normale superioare din Bucureºti. O trãsãturãde tot caracteristicã a acestui variant este bilingvitatea sa, asupracãreia atragem atenþiunea folcloriºtilor în genere: femeia vorbeºteromâneºte, iar bãrbatul greceºte.“

P

18


Plinã-i de trufieCu a sale gene,Ochiºori, sprâncene,Cã de-i cauþi în ochi,Mori ca de diochi;Sora cea mai micã;Ca º-o porumbicã,Ana Ghiordãnel,Nume frumuºel,Le-ntrecea pe toate;Ea e stea de noapte,Luceafãr din zori,Floarea florilor.Ele cã-mi plecauªi pe câmp umblau,A rupe-ncepurãIederã ºi murã,ªi flori culegeau,Cununi împleteauªi jucau cântând,Codrul rãsunând.Mult cã mai umblau,Pân-se osteneau,Apoi odihneau,Ceva îmbucauªi mi se culcau.Ana Ghiordãnel,Nume frumuºel,Ea cã-mi d-adurmea,Ca moartã era.Cele douã mari,Ce-s surori primari,

Când fu de cu searã,Prin codri plecarã,Pe Ana o lãsarã,ªi ea tot durmeaªi rãu cã-mi visa.În zori sã scula,Pe surori striga,Dar nu le-auzea.Numai un cuc mic,Tinerel, voinic,Prin pãduri zbura,Dorul ºi-l cânta,Cã singur era.Cum Ana-l vedea,Ea cã mi-i zicea:– Cucule voinice,Scoate-mã d-aice,Scoate-mã la þarã,La drumul de carã,Sã dau de surori iarã,Cã þ-oi fi eu varã!– Nu ºtiu, puica mea,Sã te scot, ori ba,C-am eu vere multe,Câte flori pe munte!– Cucule voinice,Scoate-mã d-aice,Scoate-mã la þarã,La drumul de carã,Sã dau de surori iarã,Þ-oi fi surioarã!Cucul îi grãia:

19

Fantastice

–Nu ºtiu, puica mea,Scoate-te-oi, ori ba,Cã am eu suroriCâte vara flori!– Cucule voinice,Scoate-mã d-aice,Scoate-mã la þarã,La drumul de carã,Sã dau de surori iarã,Cã þ-oi fi soþiePânã voi fi vie!– Nu ºtiu, puica mea,Scoate-te-oi ori ba,Cã eu nu-s feciorSã pot sã mã-nsor,Ci-s o pãsãricã,Nu ºtiu de ibovnicã!Atunci de p-o piatrãO halã s-aratã,O halã cumplitã,Jos încârlogitã,Fata, cum vedea,Ea îl cunoºteaCã ºerpe era;Spaima o prindea,Tare cã-mi fugeaªi tare þipa.ªerpele curea,Fata tãbãraªi mi-o ajungea,ªi mi-o apuca,

Coada-ncolãcea,La brâu o strângea;Fata sã-ngrozea,Mai tare þipa,Codrul rasuna!Sus, pe Cerna-n sus,Mulþi voinici s-or dusªi toþi s-au rãpus.Dar au mai rãmasUn român viteaz;Iovan Iorgovan,Braþ de buzdugan,Cu un cãluºelCa º-un vulturel,Doi câini mititei,Foarte sprintenei.ªi sã preumbla,ªi sã prepurta,ªi sã fãloºeaLa vadul Dunãrei,La podul Ruºaveiªi spre Cerna-n sus,Cam pre sub ascuns,Calul sãu juca,Sãgeþi arunca,Câinii sumuþa.ªi el auzeaCodrul cum suna,Dar nu pricepea,Oricât mai ciulea;Nu putea alege,

20


Nu putea-nþelegeDe-i glas femeiescOri glas voinicesc,Cã Cerna mugea,Codrul rãsuna.El mi sã-ntorceaªi Cernei zicea:– Înceatã, Cerno,-nceatã,Apa mea lãudatã,Cã eu te-oi cinstiªi te-oi dãruiCu-o furcã argintitã,Cu fuior învãlitã,Singurã va toarce,Singurã-o destoarce!Cerna-l auzea,Dar nu vrea sã stea.Atunci Iorgovan,Braþ de buzdugan,Iar sã întorceaªi Cernei grãia:– Înceatã, înceatã,Cerna mea lãudatã,Cã eu te-oi cinstiªi te-oi dãruiC-o ºtiucã de aur,Cu ochi de balaur!Cerna-l ascultaªi pe loc îmi sta,De nici nu urlaªi nici nu mugea.

Iovan Iorgovan,Braþ de buzdugan,Glasul pricepeaªi îl cunoºteaCã nu-i voinicesc,Ci e femeiesc.De loc nu mai sta,Calu-ncãleca,Munþii cã trecea.ªerpele-l vedea,De spaimã fugea;Dar el îl gonea,Cerna mi-o treceaªi îl ajungea.ªerpele steteaªi aºa-i zicea:– Iovan Iorgovan,Braþ de buzdugan,Cu ce fel de bineVini tu azi la mine?Au doarã gândeºtiSã mã prãpãdeºti?Te rog, viu mã lasãªi te du acasã.De mi-i omorî,Mort mai rãu oi fi:Cãpãþâna meaSã va despicaªi sã va-mpuþi,Viermii s-or spori,Muºte-or slobozi,

21

Fantastice

Care-n veac vor fi.1Boii de la jug,Caii de la plugSã vor otrãvi,De muscã-or muri.Ba ºi calul tãu,Care-i ca º-un zmeu,Sã va otrãvi,De muscã-o muri!– ªerpe-afurisite,Încã ai cuvinte?...Þara-oi învãþaEu, cu mintea mea,ªi ea m-asculta,Fumuri ca sã facãªi de muscã scapã;Calu-mi n-a pieri,Dar tu mort vei fi,Cãci am auzitCum ai prãdãditO frumoasã fatãCu gura-þi spurcatã!– Iovane, Iovane,Braþ de buzdugane,Când am vãzut bineCã tu vini la mine,Fata am lãsat-oªi n-am vãtãmat-o;Te rog, viu mã lasãªi te du acasã;Jur pe capul meu,

Mort voi fi mai rãu!Iovan Iorgovan,Braþ de buzdugan,Sabia scotea,În vânt o-nvârtea,Pe ªerpe-l lovea,Trupu-i zdrumica,Dãrabe-l fãcea.Capul tot fugea,Cerna sângera,În Dunãre-ºi da,Dunãrea-l primeaªi îl ascundeaÎn peºtera rea.Aci sã-mpuþea,Vermii sã-nmulþea,Muºte slobozeaªi-n veci nu pierea.Musca tot ieºea,Mare rãu fãcea,Cãci caii muºca,Boii otrãvea,Plugurile-oprea!Iovan Iorgovan,Braþ de buzdugan,Sabia-ºi spãla,În teacã-o bãga,Pe fatã striga,Fata-l auzeaªi sã rãspundea,Apoi s-arãta

1 Musca-columbacã.

22


ªi din grai grãia:– Iovan Iorgovan,Braþ de buzdugan,Scoate-mã la þarã,La drumul de carã,Sã dau de surori iarã,Cã þ-oi fi soþiePânã voi fi vie!El, când o vedea,Minuni îl prindeaDe-a ei frumuseþe,De-a ei tinereþe.– Alei, fetiºoarãCã º-o zâniºoarã,Vreau sã-mi fii soþiePânã vei fi vie,Cãci a ta frumseþeNu are pãreche!El mi-o-mbrãþiºaªi mi-o sãruta.Fata atunci grãiaªi-napoi sã da:– Nu grãbi cu mine,Cãci poate nu-i bine,Poate-a fi pãcatCã m-ai sãrutat,Cã noi ne lovimªi ne potrivim,Ca ºi frunza-n fagi,Ca ºi douã fragi,Roºii rumenioare,Neatinse de soare,

Coapte la pãmânt,Neatinse de vânt.Hai, mai bin’plecãmªi sã ne-ntrebãmDin ce viþã-om fi,Poate ne-om gãsi;Eu-s fatã de-mpãratDe la scãpãtat!Iovan sã-ntristaCând o auzea,Apoi îi grãia:– Am mare pãcatCã te-am sãrutat;ªi eu-s fiu de-mpãratDe la scãpãtat,ªi ne-au blãstãmatAi noºtri pãrinþi,Cu lacrimi fierbinþi,Tu sã fii la rãsãritCa cerb pribegit,Eu sã fiu la scãpãtatCa leu vãtãmat!Apoi sã-nchinau,Rugã la ceri dauPentru cã s-aflau;Pre Domnul mãreau,Fiindcã se gãseau;ªi se-mbrãþiºauªi sã sãrutauCa ºi niºte fraþi,Fraþi adevãraþi.

(Gheorghe Cãtanã, Banat)

23

Fantastice

IOVAN IORGOVAN

erde di-un spanac,Plecat, mi-aplecat,

Sus, pe Cerna-n sus,Iovan Iorgovan,Cãlare pe cal,Ca un cãpitan.Ogarii-n plãvaz,De mi-i de miraz:Da’Vidra-nainte,Cã mai þine minte.Cerna, zo,-mi urla,Da’Iovan zicea:– Înceatã, Cernã,-nceatã,Trec din piatrã-n piatrã;Stai, nu mai urla,Brazi nu legãna.Cã eu þie-þi dauLa zi un cap de om,Sã te-apuce somn,Naicã, sã te-ngraºi,Pe mine mã laºi!Cerna d-auza,Talazi înceta,Sta, nu mai urla,Ape domolea.Ogarii-mi cãta.Jalnic fluieraFântâna de piatrã,De ºarpe-ncuiatã.Iovan de vedea,

Dupã ogar se lua,Fântâna-mi gãsa;Da’la cea fântânãCu apã puþinã,Plângea fata Linã;Cã ºarpe-i de vinã.Zo, mi-e premenitã,De moarte-i gãtitã.Iovan îi zicea,Din gurã-i grãia:– Fatã dumneata,Stai, nu mai plângea,Dã-te mai încoa,Sã-mi caþi câtãva.Fata de-auza,De-aci se scula,La Iovan mergea,În cap îi cãta;Soare rãsãrea,La prânz ajungea,Da’Iovan durmeaCu capul pe flori,Fãrã de fiori.Iacã, de la vale,Balauru-n cale,Vine, se grãbeºte,La fatã-o iuþeºte.Fata de-mi vedea,Lãcrimi podideaªi-mi plângea cu foc

V

24


Cã n-a avut noroc.Lacrãmile curgeau,Pe Iovan ardeauDe mi-l deºteptau.Fata rãu plângea,Lui Iovan grãia:– Iovane, Iovane,Mãre, Iorgovane,ªarpe mi-a ieºit,La mine-a venit,Cã sunt de pierit!Iovan de vedea,Calu-ncãleca,Pe dincolo da,ªi, zo,-mi alerga,Cu nori se-ntrecea:Sabia-mi trãgea,El se pregãtea.ªarpili-mi ieºea,Trei capete-avea.Iovan s-avânta,Douã le tãia,Cu unu uidea,Foc ºi scrum vãrsa:Pãmântu ardea,Codrii s-aprindea.ªarpe cã-mi scãpa,Cu un cap fugea,Rãu se-ntãrâta,Da-fata-mi grãbea,La Iovan striga:– Iovane, Iovane,Mãre, Iorgovane,

Vino tu la mineSã te învãþ bine.La groapa adâncãStau oasãli brâncã,La valea cu tei,Flori, iorgovenei,Îmi este un steiCu puii de zmei:Acolo de vrei,Cel cap tu sã-i iei.Iovan de-auza,Cu fata-mi pleca,Drumu i-l tãia,La steiul înalt,De ceri alinat,De vârf aplecat.Balaur vedea,Pãmânt dudãia,Ogaºe-mi gemea;Vãiuri rãsuna,Codrii tremura.Da-Iovan grãbea,Neam nu se temea,Ca vântu-mi zbura,Pin nori s-ascundea,O datã-l lovea,Capu i-l tãia!Da-ºarpe-i grãiaª-aºa-l blãstãma:– Iovane, Iovane,Câine Iorgovane;Zo, mã omorâºi,Pãmânt împuþiºi.

25

Fantastice

C-am sã mã rãzbun!Pe calul tãu bunEu voi slobozi,ªi n-oi îmblânzi,Musca de-a mãruntã.Pestriþã pe burtã,Mijloc otrãvitã,Baº bunã de vitã.Da Iovan grãia,Voinic nu temea:– Mãi câine de ºarpe,De-acu nu ai parte,Mãnânci fete mari,De-o mie de ani.

Musca de-o vedea.Pin sate oi pleca,Lumea-oi învãþa,Vite or ungea,Fumuri mari vor face,De vite n-au parte.Aºa cã-mi fãcea,Dunãrea trecea,ªerpe rãmânea,Verde de-o lãmâie,În partea ia Nemþie.De s-o pomeni,Cât lumea o fi.

(Cristea Sandu-Timoc,Valea Timocului)

ªARPELE

oinicel când se nãºtea,Trei zile cã nu sugea,

Tot pe þipãt se punea.Dar maicã-sa ce-mi fãcea:Din picior mi-l legãnaDin gurã mi-l blestema:– Suge, maicã, þâþa mea,Suge-þi-s-ar viaþa;Suge, maicã, laptele,Suge-mi-te-ar ºarpele.Aºa voinic d-auzea,Din þipãt mi se oprea,Þâþa mã-sii o sugea.

Verde frunzã d-o lalea,ªarpele mi-o auzea,El cât nojiþa era,Supt un mârtãcel ºedea.Acum locu ºi-l schimba,Supt talpa casii intraªi vizuinã-ºi fãcea.Creºtea voinic într-o lunã,El creºtea-ntr-o sãptãmânã.Zece ani cã-mi aºtepta,La zece ani cã-mi ieºa,Ca butia cã-mi era,Capu pe prag mi-l punea,

V

26


Ochii ca soare-i licãrea.Pe voinic cã mi-l vedea,El de vârstã nu eraªarpele cã se duceaÎn pãdure la Ita,ªi pe unde cã mergea,Dârã pe pãmânt fãcea,Ca un buºtean se târa.La Dunãre c-ajungea,În Dunãre s-arunca.Vai, sãraca Dunãrea,Mult greu mai þine pe ea!Din Dunãre cã-mi ieºa,Mai mergea cât mai mergea,ªarpele cã-mi ostenea,La trei fântâni cã-mi trãgeaCâtetrele le golea;La una-n apã râmânea,Trupºorelu-ºi rãcorea.Domnia cã mi-l simþea,Din scaun cã mi-ºi fugea.Dar voinicu ce-mi fãcea:Supt umbrã mi se culca,Supt umbrã de chiparos,Chiparos miros frumos;Sus frunza deasã,Jos umbra groasã,ªi-mi plouã de varsã,Voinicului cã nu-i pasãÎngeru cã mi-ºi venea,În ureche cã-i sufla:– Scoal', voinice, nu dormi,Cã anii s-au împlinit

ªi blestemul te-a sosit.Cã mã-ta când te-a fãcut,Din picior te-a legãnat,Din gurã te-a blestematªi ºarpelui mi te-a dat.Verde frunzã de trei brazi,Cu ºarpele sã te baþi.Voinic dacã mi-auzea,Drept în sus mi se scula,Lãcrãmile-l podideau,La maicã-sa se ducea:– Maicã, mãiculiþa mea,Sã-mi gãteºti merinzileSã-mi apuc drumurile.Maicã, când tu m-ai fãcut,Din picior m-ai legãnat,Din gurã m-ai blestematªi ºarpelui cã m-ai dat.Mã-sa cã mi-l înfurmaCu pistoale-ncruciºate,Buzdugane ferecate,ªi cu custuri simcelate.Voinicelu cã-mi pleca,Mã-sa din gurã-mi grãia:– Du-te, voinicule, du-te,De te-o bate, de l-ai bate,Blestemu sã nu te treacã.Voinic pe dârã mergea,Un foc mare grãmãdea,La pistoale slobozea,ªarpele cã-l auzea:– Mi-a sosit dãruiala.La voinic cã mi-ºi mergea,

27

Fantastice

Voinicu dacã-l vedeaPe fugã mi se punea.Dar ºarpele ce-mi fãcea:În coadã se opintea,Numai de trei ori sãrea,Cu coada cã mi-l pleznea,Jumãtate-l înghiþea;Jumãtate nu mi-l poate,De pistoale-ncruciºate,Buzdugane ferecateªi de custuri simcelate.Trei zile mi-l cãznea,Nimenea nu-l auzea.Un voinicel cã-mi trecea,Un voinicel Dobriºan,P-un cal galben iortoman.– Dacã n-ai fãcut vrun bine,Fã-þi pomanã ºi cu mine,Þi-oi fi frãþior pe lume,Cã mã suge pãgânuªi-mi seacã sufleþelu.ªarpele dac-auzea,Din gurã cã mi-ºi grãia:– Mãi voinice Dobriºan,Pe cel galben iortoman,Þine-þi drumu, bate-þi murguªi nu-þi mai pierde timpu,Cã ãsta mi-e dãruit,De când era copil mic.Tu la mine d-ãi veniªi cu paloºu d-ãi da,Numai trei solzi mi-ei tãia.

Pe ãsta cã l-oi lãsa,Dupã tine m-oi lua,Ce-i vedea te-i spãimânta.Dar voinicu ce-mi fãcea?Cu calu mi se vorbea:– Murgule, cãluþu meu,Al meu ºi-al lui Dumnezeu,Eu te-am luat de lãudat,De la târg din Þãligrad,Din caii lui Popa Brat,De cine-oi fugi sã scap,Pe cine-oi goni sã prinz;La ºarpe cã nãzuiaªi cu paloºu când da,Jumãtate mi-l tãia,De nici nu mi-l rãspundea;Pe voinic mi-l lepãdaªi dupã cestãlalt se lua.Fugea calu cât putea,ªarpele cã nu-i slãbea.Vedea ochii ºarpelui,Ca rotila plugului,Pe oblâncu calului.Verde frunzã d-o lalea,Voinicelu ce-mi zicea;– Murgule, cãluþu meu,Al meu ºi-al lui Dumnezeu,Eu, frate, de când te-am luat.Nici un gârbaci nu þi-am dat.D-un gârbaci cã mi-ºi scotea,Pe murgu mi-l atingea,ªarpele cã-mi rãmânea,

28


Cât dai cu zburãtura.Dar voinicul ce-mi fãcea:Mâna în pozânar bãga,Cremene ºi amnar scotea,ªi iasca mi-o aprindea,Pe pãmânt o arunca.ªarpele suflând veneaªi focu mi se-aprindea,Tot câmpu foc cã-mi lua.Dar ºarpele ce-mi fãcea:Prin foc ºi fum mi-l gonea,Pe sunetu frâului,Pe mersura murgului.Dar voinicu ce-mi fãcea?Cu murgu cã mi-º vorbea:– Iuþeºte-þi picioarele,Numãrã rãzoareleªi-mi fã vântPe supt oblâncªi nãgarãPe supt scarãªi m-aruncã-ntr-altã þarã.Vânt pe supt oblânc fãcea,ªi nãgarã pe supt scarãªi l-arunca-ntr-altã þarã.Când voinicu hodinea,ªarpele alãturea!Voinicu cã mi-ºi grãia:– Ho, ºarpe, nu mã mânca,Cã de mine e pãcat:Pe nimeni n-am botezat,

Pe nimeni n-am cununat.– ªi de mine e pãcat,Cã tu de ce m-ai tãiat,N-am fost nimic vinovat.Voinicelu ce-mi fãcea:Zece mãtãnii fãcea,La Dumnezeu se ruga,ªarpele cã-mi amorþea.Darã voinic ce-mi fãcea:Paloº pe mischii trãgea,ªi pe ºarpe mi-l tãia,Trei cãpiþi cã mi-l fãcea,Numai capu rãmânea.Capu când se deºtepta,Aºa din gurã-mi grãia:– O, voinice, te-aº mânca,Dar n-am unde te bãga.Ia paloºu în dreaptaªi sparge-mi cãpãþâna,Cã sunt pietri nestimateDe-mi plãtesc cât lumea toatãªi-a ta ostenealã-ntreagã.Cãpãþâna i-o spãrgea,Patru pietri cã-mi gãsea,De sânge mi le spãla,În disagi mi le bãga,Ca soarele lumina,Îndãrãt mi se-ntorcea,La voinicel cã-mi mergea,De otravã mi-l spãla,Fraþi de cruce se prindeau.

(T. Bãlãºel, Drãgãºani,judeþul Vâlcea)

29

Fantastice

CÂNTECUL BALAORULUI

Iar procletul auzeaªi din gurã cã-i grãia:– Moldovene, dumneata,Bate-þi capul, þine-þi drumul,Cã eu de m-oi mânia,Eu pe ãsta l-oi lãsa,Dupã tine m-oi luaªi-ei vedea ce þi-oi lucra,C-asta mi l-a dãruit mie,Din mica copilãrie.Moldoveanu aºa auzea,Cât colea cã se ducea,El în gânduri se gândea:„De când maica m-a clãditNici un bine n-am fãcut.“La desagi cã cãuta,O ploscã de spirt scoteaªi la gurã c-o puneaªi în fund cã-i rãsufla.Iatan din teacã trãgea,Pe mischiu cã-l ascuþea,Iar în teacã cã-l bãgaªi îndãrãt cã se-ntorcea,Tot în raza soareluiÎn vederea ºarpelui.De proclet s-apropia,Iatan din teacã trãgeaªi în ºarpe cã mi-l trântea,Mai nimic nu mi-l zdrelea,Nici pielea nu i-o cresta

oaie verde simnicarã,La umbrã de sãlcioarã

Þipã-un voinicel sã moarã,Cã l-a luat ºarpele în ghearã.ªi el, mãre, cã-mi þipa,Niminea nu-l auzea,Fãrã-un mic de moldovean,P-un cal negru dobrogean,ªi cu ºeaua numai turnuri,Cu cãpãstru numai fluturi.Iar voinicu aºa-mi grãia:– Moldovene, dumneata,Ia vino la mine-ncoa',De-mi taie curelile,Sã mã-nghiþã ºarpele,Cã am pãcate împresurate,Nu pot da seama cu toate.Pe mine maica când m-a fapt,1Din picioar m-a legãnat,Din gurã m-a blestemat„Lulu-mi-te, lulu-mi-te!Pui de ºarpe înghitã-mi-te!“ªi procletul c-a ºezutPânã mare s-a fãcut,ªi acuma m-a-nghiþit,Jumãtate n-a putut –Tot d-o flintã ghintuitã,ªade în gurã-i împroþãpitã.Ia taie-mi curelile,Sã mã-nghitã ºarpele!

1 M-a fãcut (formã veche de limbã).

F

30


Cãci de solzi nu se lipea.Prindea fuga ºi mi-ºi da,Cãlare cum se afla.Iar procletul ce-mi fãcea?Când d-odatã se umfla,Pe voinic cã-l lepãda,Cât colo cã mi-l zvârlea.Cu coada când îmi trosnea,Trei copaci cã dãrâmaªi un cerc cã se fãcea,Dupã moldovean se lua.Calul fuge de plesneºte,Moldoveanu plânge, rãcneºte,Cãci procletul mi-l soseºte.ªi fugea cât mi-º-fugea,Iar moldoveanu ce-mi fãcea?Tot îndãrãt se uita,Vedea ochiul ºarpelui,La chiºiþa calului;Vedea vârful limbilor,Pe desubtul scãrilor.Iar moldoveanul ce-mi fãcea?Mâna sub oblânc bãga,Mic de gârbãcel scotea,ªi pe coadã sârmuitªi pe la vârf plumbuit,Cu cinci ramuri de argint.Când deodatã c-aducea,Peste sulaci îl ajungea.Iar Negru ce-mi fãcea?Punea buza pe pãmânt,Trãgea vânt de sub oblânc,Scotea brazdã ca de plug

ªi din nãri vãpãi lãsând,Da drumul picioarelor,ªi mi-º' cotea iepureºteªi se aºeza el lupeºte.Iar îndãrãt se uita,De procletul nu scãpa.Vedea ochii ºarpeluiIar pe coada calului;La chiºiþa calului,Vedea falca ºarpelui;Vedea vârful limbilorDedesubtul scãrilorBa ºi muma frigurilor!...Moldoveanu ce-mi grãia?– Calule, cãluþul meu,Eu pe tine când te-am luatDe cal bun ºi lãudat,De cine-oi fugi sã scap!Când erai mânzuleþ mic,Þi-era carnea ca roua,Dar acum ai îmbãtrânit,Þi-este carnea ca vânju,Mãduva ca oþelul.Calul aºa cã-mi grãia:– Mãi stãpâne, drag stãpâne,Am fugit cât am fugit,Dar acum mi s-a scurtat,Procletu s-a-apropiat,Jumãtate m-a-mbucat,Cu coada m-a împiedicat!Bagã mâna în buzunar,Scoate-amnar ºi-o cremeioarã,Trage-ntr-un fitil mai tare

31

Fantastice

ªi dã focul la negarã!Moldoveanu-aºa auzea,Mâna în buzunar bãga,Iascã, cremene scotea,Cu amnarul cã-mi trãgea,Iasca foc cã-mi-º-luaªi jos iasca o-azvârlea,Crivãþul cã-mi adia,Câmpul foc cã mi-º-lua,Mare vâlvoare fãcea.Prin vâlvoare când trecea,Ochii ºarpelui plesnea;Tocmai atunci se rãsnea,De procletul cã scãpa.ªi el, mãre, se duceaLa trestioara din baltã,Unde-a mai scãpat odatã.La un puþ cã se ducea,ªapte, opt gãleþi scoteaªi pe cal cã le turna,Mai frumos cã-l rãcorea.ªedea jos, se odihnea,Cruce la piept cã-ºi fãcea,Lui Dumnezeu se rugaCã l-a scãpat de asta.Iar moldoveanu ce-mi fãcea?Tot îndãrãt se întorceaLa voinic care-l scãpaªi acolo cã-l gãsea,El muced cum se afla,Numai cu suflet era.Pe cal cã mi-l puneaªi la o târlã cã-l ducea,

La târla lui HarbuzanAvea un fârtãþel cioban.– Bunã ziua, mãi ciobane!– Mulþumescu-þi Iortomane!Descalecã puþintel.Foarte eu sã te cinstesc,Foarte sã te ospetesc!– Ciobãnel de oaie laie,Mãmãligã din pârnaie,Fãcutã cu apã din ploaie.N-am venit sã mã cinsteºti,Foarte sã mã ospeteºti,ªi-am venit ca sã te rogOiþele sã le mulgi.Iar ciobanul auzea,Cinci sute de oi mulgea,Laptele cã mi-l luaªi într-o cadã cã-l bãga,Pe voinic cã mi-l lua,În lapte dulce cã-l scãldaCând deodatã cã-l bãga,Laptele cã se închega;Al doilea mi-l bãga,Lapte verde se fãcea;Al treilea cã-l bãga,De venin îl curãþaªi în braþe cã se luaªi în faþã cã se pupa,Frãþiori cã se prindea,Frãþiori în direptateªi de mumã ºi de tatã,C-altfel nu se mai poateC-aceastã bunãtate!

(N. Densuºianu, Glimbocata,judeþul Dâmboviþa)

32


TREI FRAÞI ªI NOUÃ ZMEI

ªi n-are minte de om...– Hai sã dãm pe soru-meaSã ducã zmeii cu ea,Cã zmeii sunt nouã zmeiCãlare pe nouã lei,Varsã din gurã vãpãiªi din copite scântei,ªi noi suntem numai treiªi-om pieri ca vai de noi!Grãi coconaºu-ãl mare,Aferim, cã minte are:– În viaþa meaPe soru-mea nu mi-oi daSã ducã zmeii cu ea,De mi-oi pierdea viaþa!ªi la grajd cã se duceaªi pe Negru de-l scotea.ªeaua pe el cã-mi puneaªi pe Negru-ncãlecaªi el, vere, de-mi plecaLa câmpie, la câmp, vere,Unde fir de iarbã nu e,Numai dalba-i colelieCoaptã din Sântã-Mãrie...Zmeii dupã el se-nºira,Batã-i Maica Precesta,Coconaºul ce-mi fãcea?La rãsãrit se-ntorcea,Cruce cu dreapta-ºi fãcea,La Dumnezeu se ruga,Dumnezeu cã-i ajuta.

ele verde-o micºonea,Ascultaþi, boieri, încoa,

Sã vã cuvântãm ceva,Cã dacã n-aþi ascultaVom înºira

ce-om putea,Ne-om curãþi de belea!Lele verde aluniº,În suliº

ºi-n aluniº,Ce rãzboi

în sat la noi?Sunt bãtãi

de nouã zmeiCu-ãi trei fecioraºi de domnPentr-o sor-care-o au ei,Cã zmei vor ca s-o ia,Fecioraºi nu vor s-o dea.Se lovirã

se ciocnirã,Foarte rãu se mântuirã,Puserã sorocul joiSã s-apuce de rãzboi.Iatã ziua cã-mi veneaªi zmeii cã mi-ºi soseaªi din gurã cã striga:– Daþi-ne pe soru-vaC-aºa ne-a fost prinsoarea!Grãi cuconaºu-ãl mare,Aferim, nici minte n-are,C-are haine ca ºi-un domn

L

33

Fantastice

Deodatã cã se-nvârtea.Cu paloºul fluºtiura,Se-nvârtea cum se-nvârtea,Tãia trei, rãmânea ºasã,Ce tãiere cu pedeapsã!Tãia trei, rãmânea trei,C-acu-i vremea de rãzboi,Se sucea

cum se-nvârtea,Mai tãia trei, rãmânea doi,Tãia trei, rãmânea unu,Rãmânea zmeul cel mai micªi cu coconaºu-ãl mic,Amândoi cã se luptaZi de varã

pânã-n sarã,Nici unul nu se rãzbea,Schintei din ei cã-mi ieºea,Batã-l Maica Precesta!Dacã vedea ºi vedea,Vârf de munte se suia,ªi-acolo se troncãnea,Schintei din ei cã-mi ieºea,Iar zmeul ce mi-ºi fãcea?Ochii roatã ºi-i fãcea,El pe sus cã se uita,Trei vulturi, vere, vedea.El din gurã cã striga:– Vulturilor

surilor,Voi mai sus sã vã suiþiªi mai jos sã vã lãsaþi

La cea micã puntioarãC-acolo-i apã amarã,Sã luaþi apã-n guºicioarã,Savai þinã-n unghiºoarã,Pe coconaº sã-l stropiþi,Prau-pãrãginã sã-l ºtiþi,Cã eu, vere, eu þi-oi da,Þi-oi da trei stârvuri de om,ªi sã vezi, cu trei de lei,Care se fac numai ºasã,Ce tãiere cu pedeapsã!Coconaºul de-auzea,El din gurã cã striga:– Vulturilor

fraþilor,Voi mai sus sã vã suiþiªi mai jos sã vã lãsaþiCopitele ciutelorÎn venitul apelor,Sã luaþi apã-n guºicioarã.Savai þinã-n unghiºoarãªi pe zmeu sã mi-l stropiþi,Prau-pãraginã-l faceþi,Cã eu, vere, eu voi daEu voi da,

nu voi înºãla,Voi da nouã stirvuri de zmei,ªi sã vezi, nouã de leiCare fac optsprezece,Voi da muma zmeului,ªade-n vârful puþului,Lele, da-o-aº dracului!...

34


Iar vulturii de-auzeaSe gândea

cã le-ajungea,Ei mai sus cã se suiaªi mai jos cã se lãsa,În venitul apelor,Copitele ciutelorªi lua apã-n guºicioarãSavai þinã-n unghiºorãªi la zmeu cã mi-ºi veneaªi pe zmeu cã mi-l stropea,Prau-pãraginã-l fãcea,Batã-l Maica Precesta!Coconaºul ce-mi fãcea?Le da

ce fãgãduia,Le da nouã stârvuri de zmei,ªi sã vezi, nouã de leiCare fac optsprezece,Le da muma zmeilor,Le da muma zmeului,ªade-n vârful puþului,Lele, da-o-aº dracului!Ziua bunã cã ºi-o lua,La fraþii lui cã-mi plecaIar soru-sa de-l vedeaDe departe-ngenuncheaI-era fricã c-o tãia...Iar frate-sãu de-o vedeaEl din guriþã-i zicea:

– Dale, dale soru-mea,Eu m-am bãtut pentru tine.Dar sã te tai, vai de mine?!De mânã c-o-mbrãþiºa,La fraþii lui cã-mi pleca,Masã mare cã-mi punea,Trei zile, trei nopþi sã bea,Frumos, frate, petrecea,La trei zile ce-mi fãcea?La un câmp mare-mi ieºea,’Ntr-o cãmaºã se-mbrãca,Cu suliþi în sus cã da.ªi da coconaºu-ãl mareDe-l spinteca de spinare;Iar da coconaºul ãl mijlociuDe-l spinteca pânã-n brâu;Când da coconaºu-ãl micCãdea suliþa la spateDe ºapte paºi de departeCã s-a bãtut în dreptate!Numai el cã-mi rãmânea,Numai el ºi soru-sa,Mãre, de se pomeneaªi, mãre, s-o pomeniCât soare pe cer va fi...Mai ziceþi cu toþi aminCã ne fu cântec deplin,Cã fac º-altul, mai bãtrân.Mai ceva din tinereþã,Mai uitaþi de-a bãtrâneþã!

(Al. I. Amzulescu ºi Ovidiu Bârlea,comuna Bârca, judeþul Dolj)

35

Fantastice

CÂNTECUL CU ZMEII

Dupã masã s-aºezaªi torcea, torcea, torcea,ªi torcea, torcea, torcea,Trei junei în cas-intra,Trei junei feciori de zmei.Ochii roatã ºi-i fãcea,Lângã fatã s-aºeza,Fetei fus mereu îi da.ªi din gurã-aºa-i zicea:– Toarce, fatã, ºi te-ntoarceªi-þi aruncã ochii-ncoace.– De junei sunteþi junei,Da-vi se vãd coadele,Coadele, copitele,Sub spicele bicelor,Copitele cailor.– Cã noi suntem chirigii,Luãm marfã de la Sibii,ªi-o ducem la Târgu-Jii,În faþa Sfintei Mãrii.Hora mare se fãcea,Fata la joc cã mi-o lua.Hora-n casã nu-ncãpeaªi afarã cã-mi ieºeaDe douã ori hora-nvârteaCu fata la cer zburaªi-ntr-un brad mi-o aºeza.Acolo îi fãcu pat,Îi fãcu furca de rouã,ªi caierul de urzicã,

runzuliþã ºi-o cicoareDrãguliþã!

– Lasã-mã, mãicuþã,-n ºezãtoare,

Pân-cocoºii ºi-or cânta,ªapte fuse þi-oi umplea.– Nu te las, fetiþa mea,Drãguliþã!Cã eºti tare frumuºea,ªi zmeii mi te-o fura.Se ruga ºi-a doua oarã:– Lasã-mã, mãicuþã,-n

ºezãtoarePân-cocoºii ºi-or cânta,ªapte fuse þi-oi umplea.– Nu te las, fetiþa mea,Cã eºti tare frumuºea,ªi zmeii mi te-o fura.Se ruga ºi-a treia oarã:– Lasã-mã, mãicuþã,-n

ºezãtoare,Pân-cocoºii ºi-or cânta,ªapte fuse þi-oi umplea.Maicã-sa se supãraªi din gurã-o blestema:– Du-te vii sã nu mai vii!Atunci fetiþa pleca,În sezãtoare se ducea,Bunã seara sã-ºi dãdea.Toatã lumea-i mulþumea.

F

36


ªi fusul de mãrãcine.Iarã fata-aºa-mi zicea:– Fã, Doamne, di-un râu ripedeRâu ripede pã lespede

ªi el, frate, cã-mi ºedeaCu coate dalbe pe masã,Cu palmele pe obraze.Cine seama cã-i lua?Numai Vioarã cel bãtrân,Cu bãrbuþa pân’la brâu,Barba-i bate braþele,Genele, sprâncenele,ªi chica, cãlcâiele.El în picere-mi sãrea,Ochii-n roatã cã-ºi fãcea,Peste masã-i arunca,Pe Antofiþã cã-l vedeaªi din gurã cã-i zicea:– Antofiþã, fiul taichii,Ce stai tu trist ºi mâhnit?Nici nu bei, nici nu mãnânci,Numai cu ochii te uiþi?Ori din chelciug ai sfârºit,Ori stãpân te-a oropsit,Ori murgu þi-a-mbãtrânit,Ori vremea cã þi-a venit,Vremea de cãsãtorit,

Pe la mãicuþa sã treacã,Ca sã vadã ºi sã creadãCât am fost de blestematãªi de zmei, maicã, furatã.

(C. Mohanu, Boiºoara, Þara Loviºtei)

ANTOFIÞÃ AL LUI VIOARÃ

oaie verde sãlcioarã,În oraº în Slãtioarã,

La casele lui Vioarã,Lui Vioarã vãtaf mare,Frumoasã masã mi-e-ntinsã,De mari boieri mi-e cuprinsã,Dar la masã cine-mi ºeade?Cei cincizeci de nãvodari,Patruzeci de lopãtari,Tot feciori de boieri mari.Dar la masã ce-mi mânca?Numai cegã ºi postrungãªi galbenã caracudã,C-am auzit pân bãtrâniC-ala-i peºtele mai bun;ªi cosãcel din saramurã,Face-un chef de bãuturã...Toþi mi-º' bea, se-nveselea,De nimenea nu gândea.Cu pahar cin’le lumea?Antofiþa al lui Vioarã,El nici nu bea, nici nu mânca,Numai cu ochii se uita;

F

37

Fantastice

ªi de-nsurãtoare,ªi de cãsãtorealã?Antofiþã ce-mi zicea?– Bine, taicã dumneata,De stãtuºi de mã-ntrebaºi,Cu cuvinte spune-þi-aº.Sã-mi pui mâinile în piept,Sã-þi dau cuvântul cel drept:Nici de chelciug n-am sfârºit,Nici haine n-am ponosit,Nici murgu n-a-mbãtrânit;Mie vremea mi-a venit,Frate, de cãsãtorit,ªi de-nsurãtoare,ªi de cãsãtorealã.Nu asearã, alaltiri searãLogodna cã mi-ai bãut-oCu fata lui domn ªtirbei.Fata, taicã, a auzitCã sunt fecior de boier mare,Tot vãtaf de nãvodari.ªi ea, taicã, mi-a trimesCarte albã, slovã neagrã,Ca sã-i aducªtiucileCa vacile,MoruniiCa biolii,Sã-i aduc ca oile.Cu carnea nunta s-o nuntesc,Cu oase casa s-o zidesc,

Cu coastele s-o-nlãnþuiesc,Cu solzii s-o ºindrilesc,Cu sânge s-o zugrãvesc,Taicã, sã te pomenesc!Tatã-sãu când auzea,Lui din gurã cã-i striga:– Antofiþã, fiul taicii,Eu, taicã, am îmbãtrânit,Toate apele-am vânatªi le-am turburat,Aºa peºte n-am aflat.Decât, taicã,-am auzit,Dar de vãzut n-am vãzut,În Vidros, apã spurcatã.ªi de peºte lãudatã,Cine intrã nu mai scapã.Vidrosu e apã-adâncã,Pe cine-l prinde-l mãnâncã.Cã Vidrosu e de-adânc,Cât în cer pânã-n pãmânt!Antofiþã, dacã auzea,Drept în picere sãrea,El mai viteaz se fãcea,Mâna pe pahar punea,Toate paharele umplea,La toþi nãvodarii da;Rând paharu tat-sãu îl lua,Cu vin cã-l jumãtãþea,Cu spirt cã-l împlinea,Da lui taicã-sãu de bea.Cum mi-ºi bea, cum se-mbãta.

38


Covor verde aºternea,Cu bãsmãluþa-l învãlea.La nãvodari se ducea,Câte un pãhar de vin le daªi din gurã le striga:– Ce staþi, mãre, de priviþi?Descurcaþi nãvoadele,Aºezaþi matiþeleªi-ngreuiaþi plutile!Antofiþã ce-mi fãcea?Pe nãvodari cã-i lua,Toate apele-mi vâna:Gârlele cu gâºtele,Bãlþile cu raþele.Ce fel de peºte-mi prindea?Sã vezi, peºte de-l mãrunt,Nisipul de pe pãmânt,De care boierii nu mânc,Dar Antofiþã ce-mi fãcea?Dacã peºte nu-mi prindeaCum îi cerea inima,Nãvodarii cã-i lua,La cârciumã cã-i aducea;Vin cu vadra le scotea,Nãvodarii de-i îmbãta.ªi pe toþi cã mi-i lua,La Vidrosu se ducea,La Vidrosu c-ajungea.D-un stejãr mare-mi bãtea,Nãvoadele-mi aºeza,Nãvoadele, vasele

ªi toate matiþele.Trase-o toanã, trase douã,Trase, boieri, pânã-n nouã.Ce fel de peºte-mi prindea?El nimica nu-mi prindeaDecât puiul Vidrii,În fundul matiþii.Afar’, frate, cã-l scotea,Un foculeþ cã-mi clãdea,Pe puiu Vidrii îl lega,Cu ochii la foc îl pripea,Mi-l bãtea, mi-l canunea,Începea d-a chiriia.Vidra bãtrânã auzea,Faþã apii fluºtura,În toate pãrþile se uita,Pe nimenea nu vedea;P-Antofiþã cã-l vedea,Cu puiu-n mânã mi-era,Din guriþã cã striga:– Antofiþã, dumneata,Ce-mi baþi puiu ºi-l cãzneºti,Tot de peºte-l suduieºti?Dã-mi tu drumu puiului,Puiului, puicului,Cã mi-e puiu mititel,Mititel ºi crudicel,Nu ºtie seama peºtelui,Morunceala morunilor,Tãvãlitura ºtiucilor,Cã eu, frate, þi-oi aduce

39

Fantastice

ªtiucileCa vacile,MoruniiCa biolii,Sã-i aduc ca oile.S-aduc peºte cât oi vrea,Þi-oi îndestula inima,Þi-oi face toatã treaba!Antofiþã c-auzea,Prost de minte cã-mi erea,Drumul puiului cã-i da;Cã dacã drumul puiului nu-i da,Vidra tot peºtele lui cã-i scotea.Ea dacã puiu îl vedea,În fundu apei îl ducea,Atunci Vidra ce-mi fãcea?La moruni fuga cã daTot de coadã cã-i muºca,La nãvoade cã-i ducea.Pe la ºtiuci cã se vâra,De spinare le muºcaªi-n nãvoade le-arunca.Ea, frate, se mai gândea,Aminte d-un morun ºi-aduceaªi la el cã se ducea.Jumate spinarea-i mânca,El nu se mai deºtepta...Dacã vedea ºi vedea,De guºã cã-l apuca,Iar morunu cã pleca,Înspre nãvod îl îndrepta.

În nãvod el cã intra,Nãvodul la pãmânt bãga.Darã Vidra ce-mi fãcea?În faþa apei cã ieºea,P-Antofiþã cã-l vestea.Antofiþã ce-mi fãcea?La nãvodari se rãstea,Câte-o palmã le trãgea,Nãvodarii se nãcãjea,La cârme se aºeza.Trãgeau o toanã, trãgeau douã,Trãgeau, boieri, pânã-n nouã,Nici de pãmânt nu-l urnea,Aºa de greu ce era!Iar Vidra se necãjea,Pân nãvoade cã intra,Peºtele cã-l rãscolea,Peºtii din coadã bãtea,Mare talaz cã-mi scotea:Venea Vidrosu îngãibãrat;Cu nisip amestecat,Toþi nãvodarii i-a-necat,Numai Antofiþã-a scãpat.Dar cum hoþu cã scãpa?Raþã-de-baltã-mi era,ªtia’oþu d-a-nota.El înot cã se lãsa,Ochii pe Vidros arunca,D-o salcie cã nãzãrea,O salcie cu mustãþi pe apã,Pe Vidros mi-e cocoºatã.

40


Când de salcie s-apropia,Vidra-nainte-i ieºea,Coada bici cã ºi-o fãcea,Peste ochi cã mi-l izbea,Ochii din cap cã-i sãrea;De salcie s-apucaªi-n salcie se suia.Þipã ziua rumâneºte,Sã vezi, noaptea, tot turceºte,Despre ziuã, letineºte...Nimenea nu-l auzea.Sã vezi, mic de purcãraº,Porcii, frate, întorcând,Din fluieraº, doina doinind,Glãsuleþu-l înþelegea,Purcaru lui tatã-sau ereaªi la el cã se ducea.Când purcarul cã-l vedea,Din guriþã cã-i striga:– Stãpâne dumneata,Ce-ai cãutat p-aicea?Unde Antofiþã auzea,Inima-n el cã creºtea,Din guriþã cã striga:– Mãi purcãraº dumneata,Ia-mã tu d-aiceaªi mã du la casa mea,Cã mare pomanã-i avea!

Purcaru cã mi-l lua,Beþiºor cã-i întindeaªi la tatã-sãu îl ducea.Unde Vioarã-l vedea,Din guriþã cã-i striga:– Antofiþã, fiul taichiiNu mi-ai ascultat vorba,Lasã,-þi fie rãu, nu aºa!Taicã, nu mi-e pentru tine,Mi-e pentru cinzeci nãvodari,Tot feciori de boieri mari!Cocoanele le-ai vãduvit,Copilaºii i-ai sãrãcit.Dar-ar Dumnezeu sã deaªi Mãiculiþa Precista,Tatã, sã te-nsoriDe nouã ori,Sã faci nouã feciori!Când o fi l-al zecelea,Sã-þi faci ºi d-o coconiþã,Sã-þi dea apã la temniþã!Atunci, taicã, nici atunciSã-mi mai vânezi tu Vidrosu!Atât tatã-sãu îl blestema,Otravã-n ciubuc punea,Ochii peste cap cã da;Fãcea moarte peste moarte,Care-n lume nu se poate!

(Gr. G. Tocilescu, Roºiorii-de-Vede,judeþul Teleorman)

41

Fantastice

CÂNTECUL NAªULUI

Ei pleca pe la Sân-Petru,ªi de-abia ajungea

la Sân-Metru.Conacul unde conãcea?La lacul Cocorului,La puþul Porumbului,La fântâna fierului,La pãrul cadiului,Acolo cã conãcea.Demâncare ce le da?O junice le gãtea,O junice le frigea,ªi-un berbece de frigare,La toþi le dã demâncare,Dar le dã de sãturate.Bea vinul ºi sã cinstea,Voia bunã cã fãcea,Lãutarii le cântaªi flãcãii cã juca,ªi boierii cã privea,Vin cu ploºtile cã da,C-aºa li-i datoriaDe la Maica Precista,Din strãmoºi ºi din strãbuni,De când e neamul de români.Iar cu nunta cã-mi pleca,Mâna ziua ºi noaptea,Mâna de nu sã vedea,De Letin s-apropia.Dar Letinul ce-mi fãcea?

oiþicã flori domneºti,Din oraº, din Bucureºti,

L-ale case mari, domneºti,De sã vãd din Stoieneºti,În curte, vere, în curte, nene,Frunzuliþã lobodã,În curte la ªtefan-VodãMulte carâte-au sosit,Multe sunt, mãrunte sunt.Sunt carâte jugrãvite,Pe dinãuntru poleite,Pe deasupra ºindrilite,Cu postav verde-nvelite.ªi cocoane-mpodobite,Tot de nuntã sunt gãtite.Cã sã-nsoarã Iancu-vodã,ªi-l cununã Mihnea-vodã.Dar fata de unde-o ia?Din oraº, din Dobrogea,De la Letinul bogat,Sãvai, câinele spurcatªi de lege lepãdat,În cruce necreºtinatªi de toate-ndestulat,ªi de miere, ºi de unt,ªi de aur, ºi de-argint,Bunãtãþi de pe pãmântLa el mi s-a-ngrãmãdit!Foaie verde º-o lalea,ªi cu nuntã când pleca?

F

42


Bine ziua o ºtiaCând nunta o sã îl ia,Porþile le-nzãvorea.Dar cu ce le-nzãvorea?Tot cu fierul plugului,Cu fierul pãmântului.Vin cu butia aducea,ªapte buþi alãturea,Cum era una ºi-alta.Sãcurea-n mânã lua,La portiþã o punea.Dar Letinul ce-mi fãcea?Sus în pridor sã suia,Ochean în mânã lua,În toate pãrþi sã uita,Nunta cã mi-o nãzãreaªi bine cã mi-l sosea,Iacã nunta cã-mi venea.Dar Letinul cã striga,O datã pe letineºte,Aldatã iortomãneºte,Al treilea româneºte,Sãvai, ca Doamne fereºte!Îmi striga ce mi-ºi strigaªi din gur-aºa zicea:– Cine este mirele,Mirele, ginerele,Sã s-aleagã din nuntaºi,Din nuntaºi, din sichioraºiªi din dalbii coconaºi,ªi din negri þãrãnaºi,Care sunt lãutãraºi,

Cã sunt ºi ei drãgãlaºi:Foicicã foi de plop,Potolesc ºi ei câte-un foc...Sã s-aleagã mirele,Mirele, ginerele,Înalþe cu umerele,Ca ºoimii cu-aripele,Ca sã sarã porþile,Porþile ºi buþile.Ginerile, d-auzea,De cap sã înspãimântaªi la naºu-sãu plecaªi lui naºu-sãu spunea.Dar naºu-sãu sta, zicea:– Taci, fine, nu te speria,Te roagã la DumnezeuSã trãiascã naºul tãu,ªi la Maica Precista,Sã trãiascã naºã-ta,Ca sã-þi luãm pe fina,Ca sã faci casã cu ea,Sãvai, ca toatã lumea.Darã naºul cel mai mare,Tinerel ca ºi o floare,Ca o garoafã mirositoare,Cu toatã grija-n spinare,În picioare sã scula,Ochii roatã cã-i fãcea,Peste toþi caii cãuta,Nici un cal cã nu-i plãcea,Cam la ºapte sã uita.Foiþicã matostat,

43

Fantastice

Un nepoþel de-mpãrat!Foiþicã mãr sãlciu,Cãlare p-un bididiu,Cu saiaua-nfiptã-n brâu,Nepotul lui Ciubucciu.Dar naºul, dacã-l vedea,Jos din carâtã sã da,Trei mere de aur lua,La ãl bãiat sã ducea,Cu mere îl înºelaªi în braþe îl lua,În carâtã cã-l punea,Alãturi cu nãºica.Apoi calul îi lua,Bine-n chingi cã îl strângea,Cruce cu dreapta-ºi fãcea,Picior în scarã puneaªi pe cai încãleca.Puþinel cã-l înfierbânta,Numai spumã cã-l fãcea,Un zgârbãcel cã-mi avea,Zgârbãcel de bumbãcelªi la cap cam plumbuit,Pe la coadã alãmit,Cu cinci litre de argint.ªi pe cal cã l-a lovit,O datã cã-i sumuþea,Cu cãlcâile-i mai da.O datã-l mai atingea,Ale trei porþi cã sãrea,ªapte buþi alãturea.Jos de pe cal cã sã da,

Drumul în curte cã-l da.Porþile le deschidea,Carâtele de intra,Toatã nunta, asemenea.Postavurile-aºternea,Jos cocoane mi sã da.Dar dânsul ce mai fãcea?Vedriþa cã o lua,De-o vadrã ºi cinci oca,Lua vadra la stângaªi burghiul la dreaptaªi pe la buþii pleca,Pe toate le gãurea,Tot vinul cã-l încerca.Care vinul cã-l plãcea,În vãdriþã cã lua,Pe la boieri cã mi-l da.Care viniºor mai dulce,Pe la cocoane mi-l duce.Care vinul nu-i plãcea,Sãcurea-n mânã luaªi pe buþi cã se urca,Toate buþile spãrgea,Cercurile le tãia,Vinurile le vãrsa,Uliþile le umplea,Nuntaºi caii-ºi adãpa,Raþele de se scãlda...Letinul sta, sã uitaªi nimica nu zicea.Dar Letinul ce-mi fãcea?Iar al doilea striga:

44


O datã pe letineºte,Aldatã iortomãneºte,Sãvai, ca Doamne fereºte,ª-al treilea româneºte:– Care este mirele,Mirele, ginerile?Sã s-aleagã din nuntaºi,Din nuntaºi, din sichioraºiªi din albii coconaºi,ªi din negrii þigãnaºi,Care sunt lãutãraºi,Cã sunt ºi ei drãgãlaºi;Foiþicã foi de plop,Potoleºte câte-un foc...Sã-mi cunoascã bastonul,Foiþicã mãr mustos,Cu care cap a crescut în jos?Ginerile, d-auzea,De cap sã-nspãimânta,Tot la naºul sãu plecaªi din gurã îi grãia:– Foiþicã murele,Ce-i mai facem, naºule?Rãu ne-a secat zilele!...Darã naºul ãl mai mare,Ca acest naº din astã-searã,Care e cu grija-n spinare,Þine-l, Doamne, ca p-o floare,Ca p-o floare mirositoare,El din gurã îmi grãiaªi lui finu-sãu zicea:– Taci, fine, nu te speria,

Fii tu naº în locul meu,ªi eu fin în locul tãu.Cã ne-o ierta Dumnezeu,Foiþicã º-o lalea,Cã te-om scãpa de beleaªi pe fina om lua,Ca sã faci casã cu ea,Dupã cum e datina.Darã naºul ãl mai mare,Ca omul cu grija-n spinare,Aºa priceput era!O albie cã luaªi cu apã o umplea.Bastonaºul i-l lua,Plutã pe apã-l punea,Rãdãcina-n jos trãgea,Vârful în sus rãmânea.Dar Letinul ce-mi fãcea?Nici p-aia cã nu-i lãsa,Prosoape de mãtasã luaªi pe sfoarã le-ntindea,În slãvi cã le ridica,Iar din gurã cã-mi striga,O datã pe letineºte,Aldatã iortomãneºte,Sãvai, ca Doamne fereºte,Apoi striga româneºte:– Care este mirele,Mirele, ginerile?Sã s-aleagã din nuntaºi,Din nuntaºi, din sichioraºiªi din albii coconaºi,

45

Fantastice

ªi din negrii þigãnaºi,Care sunt lãutãraºi,Cãci sunt ºi ei drãgãlaºi,Sunt ºi ei buni la cevaºi,Foiþicã foi de plop,Potolesc ºi ei câte-un foc...Ca sã taie sforile,Sã cadã ºervetele.Ginerile, d-auzea,Tot de cap sã-nspãimânta,Iar la naºul sãu mergea,ªi naºul sãu îi spunea:– Taci, fine, nu te speria,Roagã-te la DumnezeuSã trãiascã naºul tãu,ªi la Maica Precista,Sã trãiascã naºa-ta,C-o sã luãm pe finaª-ai sã faci casã cu ea,C-aºa þi-a fost ursita.Darã naºul cel mai mare,Ca ãst naº din astã-searã,Care-i cu grija-n spinare,Þine-l, Doamne, ca p-o floare,Ca p-o floare mirositoare,Într-o zi de sãrbãtoare,El la bãiat sã duceaªi iar calul i-l lua,Puþinel cã mi-l plimbaPânã îl înfierbânta.Deodatã de-i sumuþeaªi cu zgârbaciul de-i da,

Unde-n slavã cã sãreaªi cu paloºul cã da,Sforile cã le tãia,ªervetele cã cãdea.El dupã cal cã sãrea,Cu paloºul le croiaªi pe la cai le punea;De era cu calul murg,Îi da ºervet de Câmplung;De era cu calul breaz,Îi da ºervet de atlas.Pe la toþi caii atârna,La unul nu ajungea.Darã naºul ce-mi fãcea?Sus în pridor sã suia,Unde Letinul cã sta,ªi la el sã repezea,ªi din giubea cã-i tãiaªi la cal c-o atârna...Dar Letinul ce-mi fãcea?Nici atuncea nu-i ierta,Trei fete cã aduceaªi la prag cã le punea,Cum ne este datoria,ªi din gurã iar striga:– Care este mirele,Mirele, ginerile?Sã s-aleagã din nuntaºi,Din nuntaºi, din sichioraºiªi din albii coconaºi,ªi din negri þigãnaºi,Care sunt lãutãraºi,

46


Cã-s buni ºi ei la cevaºi,Foiþicã foi de plop,Potolesc ºi ei câte-un foc...Sã-ºi cunoascã mireasa,Cunune-se cu dânsa.Ginerele, d-auzea,Greu de cap sã-nspãimântaªi la naºul sãu veneaªi din gurã îi spunea:– Foiþicã murele,Ce-i mai facem, naºule?Mi s-a amãrât zileleCu toate-ncercãrile!Naºul sãu, dac-auzea,Aºa din gurã-i zicea:– Taci, fine, nu te speria,Cã nu merge treaba-aºa!Roagã-te la DumnezeuSã trãiascã naºul tãu,ªi la Maica Precista,Sã trãiascã naºã-ta.Ce oi putea oi fãceaªi te-oi scãpa de belea,ªi i-om lua noi fatã,ªi te-oi cununa cu ea,Precum ne scrie legea.Sãvai, naºul ce-mi fãcea?Prin curte cã se plimba,O coastã de cal gãsea,Pe finul sãu cã-l lua,În casã cu el intra.Când la prag cã sã ducea,

Naºul mai mare curaj fãcea.Cu coasta cã fluciureaªi din gurã sã rãstea:– Care este mireasa?Cã astã spatã latãE gãtitã pentru cap de fatã.Mireasa singurã-ndatãDacã nu s-o alegea,Asta capul îi va tãia!Darã naºul ce-mi fãcea?El, frate, sã-mpiedecaªi mãrgãritare azvârlea;Fetele nu culegea,Numai mireasa s-aplecaªi mãrgãritare strângea;Atunci ei o cunoºtea.Cã ele tot un covor avea,La fel îmbrãcãmintea;Tot un stat ºi tot un fapt,Tot o geanã º-o sprânceanã.Când s-apleca mireasaªi ea, frate, începeaMãrgãritar d-aduna,Mâna pe dânsa punea.Letinul, dacã vedea,El din gurã cã striga:– Þine-o, þine-o, n-o lãsa,C-aia este mireasa,Cununã-te cu dânsa!Salbã de gât îi punea,Mamudele-asemenea,C-aºa le-i datoria.ªi de mânã o lua,

47

Fantastice

În odaie cã intra,Cu pahar vin închina,C-aºa este datina,Datina, datoria.Boierii cafea cã bea,Cu toþii afar’ieºea,În cãruþe se suiaªi acasã cã-mi pleca.Ei pleca pe la Sân-Petru,Abia ajungea la Sân-Metru.Când acasã ajungea,La bisericã trãgea,Mireasa de cununa.Dar Letinul ce-mi fãcea?ªi el pochinzeri cã da,Nunta de o petrecea.

Darã naºul ce-mi fãcea?Pe mireas-o cununa,Acasã cu toþi venea,O horã mare prindea,Lãutarii tot cânta,Aluneasca o juca.ªi a fost o nuntã mare,De la munte pân-la mare!ªi a fost nuntã domneascã,De veci sã se pomeneascã,Cu mari boieri ºi cocoane,Ca la astã nuntã mare.La boieri ca dumneavoastrãNoi facem cântarea noastrã.Tutora ca sã fieCu bine ºi cu bucurie!

(N. Pãsculescu, Celei, judeþul Olt)

JOI DÃ DIMINEAÞÃ

oi dã dimineaþã,Pã rouã, pã ceaþã,

Vreme turburatãPiste lumea toatã,Plimbã-mi-sã poartãD-o babã bãtrânã,Cu doi dinþi în gurã,Cu iia dã sârmã,Cu brâu dã lânã,Dã pãr dã cãmilã...Dân cârji cârjâind,

Dân ochi ea plângând,Dân gurã-ntrebândPã cine-ntâlnind:– Cine mi-a vãzut,Pã drum ori pã câmp,D-un voinic trecând?Feþiºoara lui,Spuma laptelui;Ochiºorii luiDouã mure negreCoapte-ntr-un rug verde,

J

48


Coapte la pãmânt,Neajunse dã vânt,Coapte la rãcoare,Neajunse dã soare;Sprâncenili lui,Pana corbului;Mustãcioara lui,Spicu grâului;Cãluºãlu lui,Puiu zmeului;ªãuliþa lui,Þeasta zmeului;Chinguliþa lui,Douã nãpârci negre,Din guri încleºtate,Din coade-nnodate,La el chingi sunt date;Frâuleþu lui,Doi balauri galbeni,Dân guri încleºtaþi,Dân coade-nnodaþi,La el frâu sunt daþi;Pofilaºu lui,Douã nãpârci negre,Dân guri încleºtate,Dân coade-nnodate,La el pofil date!Mereu cârjâind,Pã drum, peste câmp,Mereu întrebând,Nimini rãspunzând.

ªi tot cârjâia,Pânã mi-ajungea,Dã Dunãre da,Din gurã grãia:– Dunãre, Dunãre,Drum fãrã pulbereªi fãrã vãgaj.Drum dã la oraº!Nu cumva-i vãzutPã unde-ai trecut,Pã drum, piste câmp,D-un voinic trecând?Dunãrea-i grãia:– Tu, babã bãtrânã,Cu doi dinþi în gurã,Cu iia dã sârmã,Cu brâu dã lânã,Dã pãr dã cãmilã!Eu l-oi fi vãzut,Nu l-am cunoscut!– Gaica sã þi-l spuie:D-un voinicel nalt,Nalt ºi sprâncenat;Sprâncenili lui,Pana corbului;Feþiºoara lui,Spuma laptelui;Ochiºorii lui,Douã mure negreCoapte-ntr-un rug verde,Coapte la rãcoare,

49

Fantastice

Neajunse dã soare,Coapte la pãmânt,Neajunse dã vânt;Mustãcioara lui,Spicul grâului;Cãluºãlu lui,Puiu zmeului;ªãuliþa lui,Þeasta zmeului;Chinguliþa lui,Douã nãpârci negre,Dân guri încleºtate,Dân coade-nnodate,La el chingi sunt date;Frâuleþu lui,Doi balauri galbeni,Dân guri încleºtaþi,Dân coade-nnodaþi,La el frâu sunt daþi;Pofilaºu lui,Douã nãpârci negre,Dân guri încleºtate,Dân coade-nnodate,La el pofil date!Dunãrea asculta,Din gurã zicea:– Tu, babã bãtrânã,Cu doi dinþi în gurã,Cu iia dã sârmã,Cu brâu dã lânã,Dã pãr dã cãmilã!

Eu cã n-am vãzutPã unde-am trecut,Pã drum, peste câmp,Astfel dã voinic!Dar tu sã te duciLa sorã-mea Lunã,Cã ea lumineazãZiua pã uliþi,Noaptea pã costiþi.Ea l-o fi vãzutUndeva trecând,Pã drum or’ pã câmp!Baba cã-mi pleca,Pã drum cã-mi mergea:Dân cârji cârjâind,Nimini rãspunzând!La Lunã ajungând,ªi cum ajungea,Din gurã zicea:– Luniþã, Luniþã,Cum eºti luminoasã,Sã-mi fii ºi voioasã!Cum luminãtoare,Sã-mi fii vorbitoare!Nu cumva-i vãzutPã unde-ai trecut,Pã drum, piste câmp,Vrun voinic trecând?Luna-i rãspundea:– Tu, babã bãtrânã,Cu doi dinþi în gurã,

50


Cu iia dã sârmã,Cu brâu dã lânã,Dã pãr dã cãmilã!Eu l-oi fi vãzut,Nu l-am cunoscut!Baba cã zicea:– Gaica sã-þi-l spuie:D-un voinicel nalt,Nalt ºi sprâncenat;Sprâncenile lui,Pana corbului;Feþioara lui,Faþa laptelui;Ochiºorii lui,Douã mure negreCoapte-ntr-un rug verde,Coapte la pãmânt,Neajunse de vânt,Coapte la rãcoare,Neajunse dã soare!Mustãcioara lui,Spicul grâului;Culuºãlu lui,Puiu zmeului;ªãuliþa lui,Þeasta zmeului;Chinguliþa lui,Douã nãpârci negre,Dân guri încleºtate,Dân coade-nnodate,La el chingi sunt date;Frâuleþu lui,

Doi balauri galbeni,Dân guri încleºtaþi,Dân coade-nnodaþi,La el frâu sunt daþi;Pofilaºu lui,Douã nãpârci negre,Dân guri încleºtate,Dân coade-nnodate,Pofil sunt date!Luna asculta,Dân gurã zicea:– Tu, babã bãtrânã,Cu doi dinþi în gurã,Cu iia dã sârmã,Dã pãr dã cãmilã!Eu cã n-am vãzutAstfel de voinic,Pã drum, piste câmp,Undeva trecând.Dar tu sã te duciLa sorã-mea Ceaþã,Ceaþã negureaþã,Cã ea mi sã lasãªi mi sã rãvarsãPrintre pomi mãrunþi,Prin vâlcele-adânciªi pã munþi cãrunþi,Ea l-o fi vãzutUndeva trecând,Pã drum, piste câmp.Baba iar plecaªi mi sã ducea,Dân cârji cârjâind,

51

Fantastice

Din gurã strigând,Nimini rãspunzând.ªi cã sã ducea,La Ceaþã-ajungea,Dân gurã zicea:– Ceaþã, Ceþiºoarã,Sã-mi fii vorbitoareCum mi-eºti curgãtoare!Eu te-oi întreba,Tu mi-oi rãspundea:Nu cumva-i vãzutPã unde-ai trecut,Pã drum, piste câmp,Vrun voinic trecând?Ceaþa cã-i zicea:– Tu, babã bãtrânã,Cu doi dinþi în gurã,Eu i-oi fi vãzut,Nu l-am cunoscut!Baba cã-i zicea:– Gaica sã þi-l spuie:D-un voinicel nalt,Nalt ºi sprâncenat:Sprâncenele lui,Pana corbului;Feþiºoara lui,Spuma laptelui;Ochiºorii lui,Douã mure negreCoapte-ntr-un rug verde,Coapte la pãmânt,Neajunse dã vânt,

Coapte la rãcoare,Neajunse dã soare;Mustãcioara lui,Spicul grâului;Cãluºãlu lui,Puiu zmeului;ªãuliþa lui,Þeasta zmeului;Chinguliþa lui,Douã nãpârci negre,Dân guri încleºtate,Dân coade-nnodate,La el chingi sunt date;Frâuleþu lui,Doi balauri galbeni,Dân guri încleºtaþi,Dân coade-nnodaþi,La el frâu sunt daþi;Pofilaºu lui,Douã nãpârci negre,Din guri încleºtate,Dân coade-nnodate,La el pofil date!Ceaþa c-asculta,Dân gurã grãia:– Tu, babã bãtrânã,Cu doi dinþi în gurã,Cu iia dã sârmã,Cu brâu dã lânã,Dã pãr dã cãmilã!Eu cã am vãzutAstfel de voinic.

52


Iar tu sã te duciLa cei braji înalþi,Nalþi ºi dãfãimaþi,Dã frunzã încãrcaþi.Acolo-i cãzut,Dân luptã rãnit;Frunzã-a aºternut,Cu frunzã-nvãlit!Baba, d-auzea,Îndatã pleca,Dân cârji cârjâind,Dân ochi lãcrãmând,Dân gurã strigând,Nimeni rãspunzând.ªi ea sã duceaªi voinic gãseaIa cei brazi înalþi,Nalþi ºi dãfãimaþi,Dã frunza-ncãrcaþi,Acolo zãcând,Dân luptã rãnit;Frunzã-a aºternut,Cu frunzã învãlit.Mã-sa dã-l vedea,Ea cã începea,Începea a plângea.Voinic îi zicea:– Tu mãicuþa mea,Taci, sã nu mai plângi,ªi tu sã te duciPã vâlcele-adânci,

ªi tu sã aduciIerburi d-ale dulci,Sã pui la rãni mici;Apoi tu sã cariDân vâlcele mariIerburi d-ale tari,Sã pui la rãni mari!Mã-sa sã duceaPã vâlcele mici,Scotea burieni dulci,Punea la rãni mici;Pã vâlcele mari,Scotea burieni tari,Punea la rãni mariªi ea-l cãutaªi mi-l vindeca,Apoi îl rugaAcasã-a pleca,Iar voinicu cã nu vrea,El pã cal încãlica,Dupã oaste sã lua,Pã mã-sa aci lãsa,Mã-sa rãmânea,Din ochi ea plângând,Din gurã zicând:– Voinicu-i voinic,Mult mi-e rânduit,Moarã canunit!ªi-acas’sã-ntorcea,Dân ochi ea plângând,Dân cârji cârjâind...

(Gr. G. Tocilescu, Bragadiru,Teleorman)

53

Fantastice

VOICA

Despre Nadolii,Cele trei pustii!Pe Voica-o cerea,Mumã-sa n-o da.Din gurã grãiaSfetil Constantin,Om fãcut din plin:– Maicã, maica mea,Dã-þi pe Voichiþa,Fecioreaua ta,Surioara mea.Vremea i-a venitDe cãsãtorit,Cã eu þ-oi aduce-oIarna de trei ori,Vara de cinci ori,Cã sunt sãrbãtori.Ea îl asculta,Pe Voica mi-o da,Ciuma cã venea,Casa le lovea.Toþi cã rãposa.Maica rãmânea,ªi ea ce fãcea?În sfânta joia.Ciobu-n mânã lua,Ciob ºi tãmâia,ªi ea cã pleca,Tot din stâlp în stâlp.Din mormânt, mormânt.Pe toþi tãmâia,

ugurel de mare,Mie mi sã pare

Pe-a gurã de valeDe-o cãscioarã mare:Cu noauã celare,Cu noauã umbrare,Cu fereºti în soare.În casã cine ºade?Cea maicã bãtrânã,Cu brâul de lânã,Cu iia dã sârmã,Cu pãr de cãmilã,Cu doi dinþi în gurã.ªi ea cã-mi avea:Noauã feciorei,Puiºori de zmei,Cu Voichiþa zece,Care mi-i întrece.Mai mari care este?Sfetil Constantin,Legãior dintâi,Cel cu barba neagrãªi cu mintea-ntreagã,ª-ãl om de ispravã!Bine petrecea,Bine fericea,Mult cã nu trecea,La Voica veneaGreci neguþãtori,Dalbi împeþitori,Din nouãlea þãri,

M

54


Pe toþi cã-ngrijea,Într-un loc cã-mi sta,Din gurã zicea:– Maicã Constandine,Nici nu te tãmâi,Nici nu te comândCa pe toþi de-a rând.ªtii: feheru,1 oþãlu,El sã putrezeascãªi sã mucezeascã,Dar trupºorul tãuSã nu putrezeascãPân’tu mi-ai aduceTot pe Voichiþa,Mi-a rupt inima!Blãstãm l-ajungea,Dumnezeu cã vrea,Pãmântu crãpaUnde se-ntrupaªi el sã fãcea:Tronuleþul lui,Negru cãluºel;Pânziºoara lui,Ebânci calului;Mãsureaua lui,Chinga calului;Piedeceaua lui,Frâul calului.ªi el se-ntrupa,Sãlta ºi zbura,La noauã ani ºi jumãtate.

ªi el sã duceaPrin negre-ntunerici,Prin sfinte biserici...La Voica mergea,Pe Voica-o gãseaÎn horã jucând,Peºchire-mpãrþind,Lãutari cântând.Lângã Voica sã prindea,În horã de juca.Voica ce-i zicea?–Voinice, voinice,Ce minte te-ajungeLângã min’a te prinde?Da’ºtii, au nu ºtii,Cã eu cã mi-ºi amNoauã cumnãþei,Sunt ca niºte zmei,Cu el face zece,Pe toþi mi-i întrece!– ªi noi suntem noauãªi cu tine zece.Taci, Voichiþo, taci,Cã eu sunt neica,Cel cu barba neagrãªi cu mintea-ntreagã.Voica ce zicea?– Dacã-mi eºti neica,Unde þi-e barba?– Barba mi-am lãsat-oOdor la mormânt,

1 Pronunþie regionalã pentru: fieru.

55

Fantastice

Sub negru pãmânt!Mâna-n colan cã-i punea,Dupã el mi-o arunca,Sãlta ºi zbura...ªi el sã-ntorceaPrin negre întunerici,Prin sfinte biserici.Sus, pe rãmureleCântau pãsãrele:„Unde s-a vãzutªi s-a pomenitDucã-ºi mort pe viu?!“Voica c-auzea,Din gurã zicea:– I-auzi, neicã, auzi:Unde s-a vãzutªi s-a pomenitDucã-ºi mort pe viu?!...Din gurã-i zicea:– Voica, soru-mea,Alea-s pãsãrele,Stau pe rãmurele,Cântã viersurele,Pãcatele mele!Acas-ajungea,La uºe striga:– Maicã, maica mea,Deschide uºaªi na-þi pe Voica,Fecioreaua ta,Surioara mea,Þi-a rupt inima!

Mã-sa de-auzea,Din gurã zicea:– Fugi, ciumo, de-acia,Sâlo-Samodivo!Nu mã ispiti,Cã m-ai ispitit,Pân’m-ai isprãvit,ªi de azi, de mâine,Sã mã iei pe mine,Foc, stoinul de mine!Din gurã-i zicea:– Voicã, soru-mea,Strigã, Voico,-acia,Cã þi se deschide,Cã eu cã mã ducCal sã priponesc,Trup sã putrezesc,Vac sã vãcuiesc!Voica ce fãcea?Striga ce striga.Dacã vedea ºi vedea,Inel din deºte trãgea,Pe fereastrã-l arunca,Inelul ºi-l cunoºtea,Uºa-i descuia,În prag cã se-ntâlneaªi sã-mbrãþiºaªi se sãruta,Stei cã se fãcea,De se pomeneaªi s-o pomeniCât soare pe cer va fi!

(C. Ciobanu-Pleniþa, Cetate, Dolj)

56


VOICHIÞA

Hai sã dãm noi pe Voica!Maicã-sa îi rãspundea:– Dar cum, Gine, sã o dãm,ªi aºa s-o-nstrãinãm,Cã-i tare cale departe,Maica nu poate strãbate,ªi-i calea lungã ºi grea,Eu nu pot merge la ea!Darã Gin iarã zicea:– Auzi, maicã dumneata,Hai sã dãm pe Voica,Cã de þ-o fi dor de ea,Murgul oi încãleca,ªi acasã aduce-o-voi,Dorul potoliþi-l-voi,ª-oi aduce-o,ª-o voi duce-oTot iarna de nouã ori.Cã-s mai multe sãrbãtori,ªi-s zilele friguroaseªi tu, maicã, mai duioasã;Iar vara numai de patru,Cã-s zilele de lucrat,ªi-s zilele cãlduroasã,Nu eºti, maicã,-aºa duioasã!Maicã-sa aºa-i zicea:– De n-o fi, Gine, aºa,Sã ºtii, cã te-oi blestemaCu blestemul cel mai greu,Ce l-a lãsat Dumnezeu!Apoi mi se socotea,

fost o mamã odatã,O mamã lãudatã,

Cu casã de piatrã,Cu porþi de fier,Cu brãvi pe oþãl;Nouã fii ea mi-º avea,Cu Voichiþa zece,Cu Gin unsprezece,Cu Gin Costangin,Copil mijlocin.Dumnezeu mi-ºi rânduia,Ciuma cã-mi venea,Pe nouã-i mânca,Numai rãmâneaFata VoichiþaCu Gin Costangin,Copil mijlocin.Voichiþa mare creºtea,Peþitori la ea venea,Venea peþitori din sat,Maica ei cã nu o-au dat,Cã zicea cã nu-i de dat.Mai pe urmã s-arãtarãPeþitori din altã þarã,Peste mãri, peste hotarã,Maicã-sa lor le zicea:– Pe Voica n-oi da,Cã nu mi-i de dat,Nici de mãritat!Costangin din grai grãia:– Auzi, maicã dumneata,

A

57

Fantastice

Pe Voichiþa o dãdea,Frumoasã nuntã fãcea,Tot satul mi-se gostea,Iarã maica rãmâneaNumai cu Cin Costangin,Copil mijlocin.Multã vreme nu trecea,De când Voichiþa pleca,Ciuma-n sat iarã intra,Multã lume prãpãdea,Costangin se betejea,ªi grea boalã cã-mi bolea,Pe urmã ºi el murea;Iar mamã-sa rãmâneaCa ºi cucul singurea,Apoi rãu se întrista,Din inimã suspina,Din ochi lacrimi cã-mi vãrsa,ªi din gurã blestema:– Costangine, Costangine!Copil mijlocine,Dumnezeu sã nu te ierte,Pãmânt sã nu te rabde,Pãmântul nu te primeascã,Lutu-afarã te izbeascã,Cã pe mine m-ai lãsatNumai cu uºa-ncuiatãªi cu mâþiºoru-n vatrã.Vai! de multul plânsBlestemul s-a prins;Domnul nu-l iertaPãmântul nu-l rãbda,

Lutu-afarã îl izbea,Dumnezeu mi-ºi rânduiaDe Gin învia,Din pãmânt ieºea,ªi ce se fãcea?Din sicriul luiCãluºelul luiDin cruciþa luiªeaua calului,Praporile luiFrâul calului,Pânza de pe obrazPoclad calului,Din perina de la capFãcea straiþã ºi colac.Apoi el încãlecaª-apoi mi-ºi plecaLa sorurica lui,Floarea câmpului.ªi el cã-ºi mergea,Pe drum nu mai sta,ªi el mi-ºi treceaPrin pãduri negreTot cu pasãri negreStând pe rãmurele,Cântând viersurele:„Þurþurliu uliu,Merge mort la viu!“ªi el mi-ºi trecea,Ca vântul mergea,Prin pãduri roºiiCu pasãri roºii

58


Stând pe rãmurele,Cântând viersurele:„Þurþurliu uliu,Merge mort la viu!“ªi iar mai mergea,ª-apoi mi-ºi treceaPrin pãduri albeTot cu pãsãri albe,Stând pe rãmurele;Cântând viersurele:„Þurþurliu uliu,Merge mort la viu!“ªi mergând aºaEl mi-ºi ajungea,El într-altã þarã,Peste nouã hotarã,La sorurica lui,Floarea câmpului.ªi el mi-o afla:În mijlocDe jocSãltând,ªi jucând.Ea când mi-l vedea,De joc se lãsaªi la el mergea,Nãrama-ºi scotea,Pe faþã-l ºtergea,ªi mi-l sãruta,ªi mi-l întreba:– Gine Costangine,Ce doru-i de tine,

De tu mi-ai venit,ª-aici m-ai gãsit?El mi-ºi rãspundea!– Eu d-aia am venit,Cã m-am fãgãduitCãtrã maica mea,Sã te duc la ea!Voichiþa-mi grãia:– Stai, frate, o þârãFãrã zãbovire,Sã-ntreb pe bãrbatªi sã-i spun curat,Cã te-ai apucat,La mãicuþa sã mã duci,ªi-napoi iar sã mã aduciBãrbatu-i ziceaDacã-l întreba:– Du-te, mândra mea,Tu la maicã-ta,Eu nu te opresc,Cã ºi eu gândescCã nu-i zãboviªi iar vei veni!Ea atunci pleca,La drum mi-ºi porneaCu Gin Costangin,Copil mijlocin.Dupã multã umblareIatã ajung în calePrin pãduri tot albeTot cu pasãri albeStând prin rãmurele,

59

Fantastice

Cântând viersurele:„Þurþurliu uliu,Duce mort pe viu!“ªi iar mai mergea,ª-apoi ei trecea,Prin pãduri roºii,Cu pasãri roºii.Stând pe rãmurele,Cântând viersurele:„Þurþurliu uliu,Duce mort pe viu!“ªi iar mai mergea,ªi iar mai treceaPrin pãduri tot negre,Tot cu pãsãri negreStând pe rãmurele,Cântând viersurele:„Þurþurliu uliu,Duce mort pe viu!“ªi mergând aºa,Din codrii ieºea.Voica-l întrebaDe aste pãsãreleCe cântã cu jele.Gin îi rãspundea:– Dragã sora mea,Aste pãsãreleNu sunt pãsãrele,Ci sunt sufleþele.Pãsãrile albe-s:Care or murit bine.Luminaþi,

Cuminecaþi,Cu popã ºi cu luminã,ªi cu slujba cea creºtinã.Pãsãrile roºii-s:Cari mi-or muritTãiaþiOri puºcaþi!Pãsãrile negre-s:Cari or murit rãu,Fãrã lumânare,Fãr’cuminecare,Fãrã popã, fãrã luminã,Fãrã slujba cea creºtinã!– Bine, frate dragã!– Voica iar întreabã –Dar cântecul lor,Cu jale ºi cu dor„Þurþurliu uliuDuce mort pe viu!“Ce înseamnã oare,Scumpe frãþioare?– Sora dulcea mea,Gin cã mi-i zicea,Nu-þi face inimã rea,Nici la ele n-asculta,Cã lor li-i glasul aºaToamna ºi primãvara,Când schimbã-n pomi frunza.ª-apoi ei mergeaPânã ajungeaLa morminþi de sus,Unde nu-i de dus.

60


Gin pe loc mi-ºi staªi ei îi zicea:– Du-te tu acasã,La mãicuþa noastrã.ªi spune-i aºa,Dacã te-a-ntreba:C-ai venit cu mine,Cã eu am fost la tine;ªi de te-a-ntreba,Unde-am rãmas eu?Tu sã-i spui aºa,Cã eu mi-am rãmasPe câmp în izlaz,Calul sã mi-l pasc!Voica mi-ºi pleca,Iar Gin ce fãcea?În groapã intra,Groapa s-astupaVoica ajungeaLa mãicuþa sa,La uºã striga:– Maicã, dulcea mea,Deschide-þi uºiþa,C-o venit Voichiþa!Maicã-sa-i zicea:– Du-te, ciumã rea,De la casa mea,Cã tu nu eºti Voica mea,Ci eºti moartea crâncenã;Cã, câþi copii am avut,Toþi de tine or murit,Numa cu-atât-am ugit;

Numai cu uºa-ncuiatãªi cu mâþiºoru-n vatrã!Voichiþa iarã-i zicea:– Maicã, maicã, dulcea mea.Eu nu-s ciuma crâncenã,Ci sunt Voica, fata ta;Dacã nu mã crezi,Ieºi afarã de mã vezi!Dar ea nu-mi ieºea,Numai mi-o-ntreba:– Dacã eºti Voica,Cine te-a adusªi calea þ-a spus?Cu cine-ai venitDe n-ai rãtãcit?Iar ea rãspundea:– Dulce maica mea,Am venit cu Gin,Copil mijlocin,Dar el o rãmasDin sus de izlaz,Calul sã ºi-l pascãªi sã-l odihneascã!“Atunci maicã-saAºa îi zicea:– Vai! mâncatã mi-s de rele,Nu cred cuvintelor tele,Cã acuma vãd eu bineCe vreai tu sã faci cu mine.Du-te, du-te, ciumã rea,Du-te de la casa mea!Cã tu nu eºi Voichiþa,Cã de-ai fi n-ai zice-aºa!

61

Fantastice

Voica iarãºi se ruga:– Maicã, maicã, dulcea mea,Crede-mã, cã nu-s ciuma,Ci sunt Voica, fiica ta!Scoate capul pe fereastrã,De vezi conciul de nevastã,Ori crapã uºa o þârã,Cât sã bag numai o mânã,ªtii, la deget mititelAm avut inel pe el.Aºa, maicã, mã doreºtiDe-n casã nu mã primeºti?“Atunci maica sã-ndura,

Tot logoditoriDe peste ºase þãri.De peste negre mãri.Tot fraþii zicea:– Dã-o, maicã, dã-o.Dar Din Constandin,Legãnel dântâi:– N-o da, maicã, nu.ªi ei cã-i veneaTot logoditori,De la nouã þãri,De peste negre mãri.Toþi fraþii zicea:– N-o da, maicã, nu.

Uºa o þârã crãpa,Cât mâna mi s-o bãga,ªi la deget o cãutaªi inelul cunoºtea,ªi vedea cã mi-i aºa.Apoi uºa deschidea,Pe Voichiþa mi-o vedea,Mi-o vedea, mi-o cunoºtea,Cã era fetiþa sa;Apoi mi se repezea,În braþe o tot strângea,ªi cu drag mi-o sãrutaPân’pe loc de dor murea.

(Gh. Cãtanã, Oraviþa, Banat).

DIN CONSTANDIN

oichiþii-i veneaTot logoditori,

De la-al treilea þãri;De peste negre mãri.Toþi fraþii-i zicea:– Dã-o, maicã, dã-o.Dar Din Constandin,Legãnel dintâi:– N-o da, maicã, nu,Pân’ nu i-o veniTot logoditori,De la nouã þãri,De peste negre mãri.Voichiþii-i venea,

V

62


Dar Din Constandin,Legãnel dintâi,– Dã-o, maicã, dã-o.ªi mã-sa c-o daTot la nouã þãri,Peste negre mãri,Voichiþa ce-mi fãcea?Pe frai-so-l blestema:– Nene Constandine,Tu, când îi muri,Þie sã se facãTot sicriul cal,ªi orarul frâu,ªi pânza ibânci,Sã vii sã m-aduci.ªi vremea trecea,ªi vremea venea,ªi Din cã murea.Mã-sa-l blestema:– Dine Constandine,Legãnel dintâi,Þie sã se facã,Tot sicriul cal,ªi oraru frâu,ªi pânza ibânci.ªi tu sã te duci,Tu sã mi-o aduci.Dumnezeu o auza,Lui i sã fãcea,Tot sicriul cal,

ªi orarul frâu,ªi pânza ibânci.ªi el sã duceaªi-o aducea.ªi venind cu ea,Pãsãrile cânta:Cã nici n-a vãzut,Nici n-a pomenit,Tot viii cu morþii,ªi morþii cu viii.Voichiþa pricepeaªi se-nspãimânta,ªi ea cã-mi zicea:– I-auzi nene Dine,N-oi fi eu cu tine.Pãsãrile cântã:Cã n-au mai vãzutTot viii cu morþii,ªi morþii cu viii.ªi el cã zicea:– Surioara mea,Nu te-nspãimânta,Elea-s pãsãrele,Aºa cântã ele.ªi-acas-o aducea,Mã-sa mi-o vedea,Mã-sa mi-o sãruta.Iar Din Constandin,El diu nou murea.

(C. Mohanu, Gãujani,Þara Loviºtei)

63

Fantastice

MORTUL BLÃSTIMAT

Nici din rude vreun glas!Numai muma mai trãiaPustnicind în casa sa.ªi zãcea ºi suspinaªi zicea: ce soartã grea!Blestema ºi-afurisea,Sã tot plângi de mila sa!Constantin de nu era,Fata-acasã ar ºedea!Ci de mult ce blestemaNici pãmântul nu-l rãbda,ªi afarã-l arunca.Se scula neodihnitul,Îngropatul ºi muritul,De-a cãlare el zbura,Cãtre surioara sa.– Ziua bunã, surioarã,Gatã-te, plecãm disearã,Mama ni-i în aºteptare.– Frate, spune-mi tu, frãþine,De e rãu sau de e bine:

De-o fi rãu,Sã mã cernesc,De-o fi bine,Albe-a-mi pune!

– Vino cum eºti surioarã,Mama te cunoaºte, doarã!ªi pornirã, cale lungã,Cale lungã sã le-ajungã,Cum mergeau ºi tot mergeau

ice-se, voinicii fecioriNouã-avuse maica lor,

Nouã toþi ºi doar o fatã,Vasilichea lãudatã.De hãt mãre i-au venitVoinici mândri la peþit.Nouã fraþi ºi maicã-sa,N-aveau gând nicicum s-o dea.Într-o zi, n-ar fi sosit,Un voinic mândru-a venitªi-o ceru atunci pe fatãMult vestitã de muºatã.Fraþii toþi ºi maicã-sa,N-aveau gând deloc s-o dea,Numai fratele mezin,Numai micul Constantin,Vru s-o dea departe-n lumeªi-o dãdurã-acelui june.– Mamã, jurãmânt mã leagã,S-o aduc pe sora dragã,Cât de des doru-þi va fi,ªi oricând tu vei dori.

Prin strãini au dat-o, foarte,La trei luni, trei ani departe,Cã de-ai sta sã chibzuieºti,Nici cu mintea nu gândeºti.Nu trecu vreme prea multãCã veni o boalã cruntã,De fraþi nouã n-a rãmas

Z

64


Pãsãrile ciripeau:„Cip, cip, cip ºi þiu, þiu, þiu,Cin' vãzu un mort c-un viu!“Vasilichea auzea,Pãsãrile ce grãiau,Tremura, se-nfricoºa,ªi lui Constantin spunea;– Auzi, frate, ce zic puii,C-ar umbla morþii cu vii!Las’sã ciripeascã, ce-i,Alta n-au ce face ei!Mai departe ei plecau,Alte pãsãri întâlneau:„Cip, cip,cip ºi þiu, þiu, þiu,Cin’vãzu un mort c-un viu!“– Auzi, frate, ce zic puii,C-ar umbla morþii cu viii!– Las’sã ciripeascã, ce-i,Alta n-au ce face ei!Calul alerga zburând,Se-auzeau alþi pui cântând:„Cip, cip, cip ºi þiu, þiu, þiu,Cin’vãzu un mort c-un viu!“– A pãmânt miroºi, curat,Fricã mi-e sã merg în sat!– Soro, mergi, vin ºi eu, doar,

Odihneascã-mi al meu cal,Cã e obosit,ªi e istovit,De umblat prea mult!Sora-acasã de-ajungea,El în groapa lui intra,ªi gãsea odihna mare,De blestemul mamei sale.– Mama mea ºi buna mea,Hai, hai deschide uºa ta,Fiica ta acuma vine,N-ai vãzut-o ani ºi bine!Fãcea mama ce fãcea,Uºa de i-o deschidea:– Tu eºti, fata mea, sau cine,Au nu vãd ochii mei bine?– Mamã, eu-s, de bunã

seamã,Eu sunt, mult doritã mamã!ªi-ncepu, de drum îi spuse,Cum veni ºi cine-o-aduse.La bisericã mergea,Atunci mama la-nchinare,Pentru-al fiului ei sufletªi-a lui Constantin iertare!

(Antologie de poezie popularãaromânã, ediþie îngrijitã,prefaþã ºi transpunere de

Chirata Iorgoveanu-Dumitru)

V I T E J E ª T I


66

1 . CICLUL COTROPITORILOR/Turci-tãtari/

Novac din cap clãtinaªi cãtrã Gruia zicea:– Gruio, Gruio, fiul meu,Ascultã de tatãl tãu,Cã el nu-þi voieºte rãu:De vei merge-n Þarigrad,Sã rãmâi tu lângã gard.În oraº sã nu te bagiªi la vin sã nu te tragi,Cã vinu-i cu viclenie,El te trage la beþie,Beþia trage la somn,Lesne pierde-un cap de om!Gruiþa, copil zburdat,De mic la rele-nvãþat,El în seamã nu bãgaCe tatãl sãu îi spunea.Ci-ºi încingea armeleªi-ºi gãtea podoabele;Apoi murgul ºi-l scotea,Slugile i-l þesãla,Cu ºeaua mi-l înºela,Cu frâne mi-l înfrâna.Gruia pe el se suia,Rãmas bun cã mi-ºi luaª-apoi ca vântul pleca

GRUIA LUI NOVAC

a munþii Catrinului,La pãdurea Pinului,

La cerdacuLui Novacu,La masã de solzi de peºteBeau voinicii boiereºte,Beau, glumesc, se veselescªi la Dumnezeu gândesc.Dar Gruiþa,Novãciþa,Nici nu bea, nici nu mânca,Nici voie bunã n-avea,Ci sta gata de-a pleca.Iar Novaic, cum îl vedea,Din gurã aºa-i grãia:– Mãi Gruiþo, fiul meu,Sã-þi ajute Dumnezeu!De ce ºezi tu supãrat,Nebãut ºi nemâncat?O’banii þi i-ai gãtat,O’þi-i gândul la-nsurat,O’þi-i dor de Þarigrad?Gruiþa din grai grãia:– Nici banii nu i-am gãtat,Nici mi-i gândul la-nsurat,Ci mi-i dor de Þarigrad!

L

Viteje=ti

67

ªi nici cã se mai opreaPân-în Þarigrad întra,ªi aici ce mi-ºi fãcea?Lua târgul tot de-a lungulªi birturile de-a rândulPân’pe urmã nimereaªi în birt cã se bãga,În birtu-mpãratului,Din marginea satului,La Aniþa,Birtãºiþa,Lângã masã se puneaªi Aniþei poruncea:– Tu, Aniþã,Birtãºiþã,Adã-mi vin cât pot eu bea,Cã-þi dau bani cu mãsura,Toatã cupa – talerul,Toatã vadra – galbenul!Aniþa, dac-auzea,Vadra-n mânã o prindeaªi-n podrum mi se bãga,ªi vin roºu-mi aducea,ªi pe masã mi-l punea.Gruia vadra o prindeaªi dintr-un sorbit o bea,Cu fundu-n sus o puneaªi noroc el cã-mi zicea,Dupã alta poruncea,Dar nici un ban nu plãtea.ªi în birt el cât a statTot vinul cã l-a gãtat,

Cã-n trei zile ºi-n trei nopþiA bãut sute de zloþi,A bãut trei buþi de vin,Tot vin bãtrân cu pelin,ª-a mâncat trei vaci beliteªi trei cuptoare de pite;Nu bea vinul cum se bea,Cu sãlicu ºi hoalba,Ci mi-l bea el cu vadra,Se mira toatã lumea!ªi Aniþa,Birtãºiþa,Dacã vinul cã-mi gãtaªi bani nu mi-ºi cãpãta,Tare rãu se supãraªi la oaspeþi le zicea:– Dragii mei,Oaspeþii mei,Faceþi bine ºi iertaþi,Cã luminele-am gãtatªi n-am bani de cumpãratPân’m-oi duce-n cãpãtat.ªi Aniþa,Birtãºiþa,Poale albe sufulca,Cizme negre încãlþa,ªi din birt ea cã-mi ieºea,ªi unde mi se ducea?Deasupra oraºului,La curtea-mpãratului:– Înãlþate împãrate,Sã trãieºti cu sãnãtate!


68

Nimerit-au, nimerit,La mine-n birt o venitUn voinicel tinerel,De toþi se mirã de el;Cã-n trei zile ºi-n trei nopþiA bãut sute de zloþi,A bãut trei buþi de vin,Vin bãtrân ºi cu pelin,ª-a mâncat trei vaci beliteªi trei cuptoare de pite.Nu bea vinul cum se bea,Cu sãlicu ºi hoalba,Ci mi-ºi bea el cu vadra,Se mirã toatã lumea!Cum pune vadra la gurã,Varsã-n gurã ca-ntr-o ºurã,Vadra cum este de mare,El o bea dintr-o gustare,ªi pita cât e de latã,El o-mbucã totodatã;Tot vinul cât am avut,Tot dânsul mi l-a bãut,ªi când zic cã sã plãteascã,El vrea ca sã mã loveascã.Tot mânca ºi tot sorbi,Dar nimica nu-mi plãti.Acum, când vinu-am gãtatSpune-mi doamne, ce sã fac?– Tu, Aniþã,Birtãºiþã,Spune-mi tu fãptura lui,C-ãsta-i omul dracului!

– Înãlþate împãrate,Sã trãieºti cu sãnãtate,Eu îþi spun cu direptate:De trei palme-i lat în frunteªi nu prea vorbeºte multe;Apoi cãutãtura luiSeamãnã cu-a lupului;Când se uitã pe sub gene,ªi mãria-ta te-ai teme...Mustãþile-i ca la rac,ªi le-nnoadã dupã cap;Face nodul cât pumnulªi rânjeºte ca ursul,De bubuie tot loculªi þi-e groazã de dânsul;Lat e-n spate, gros în os,Dar la faþã mi-i frumos,C-are faþã de hârtie,De-ai putea pe ea a scrie,ª-apoi, ochiºorii lui,Ca murile câmpului!Împãratul auzindPe Aniþa-aºa vorbind,Puterile îi pierea,Mãciucã pãru-i suia,Faþa i se-ngãlbinea,Începu a tremuraªi Aniþei îi zicea:– Tu, Aniþã,Birtãºiþã,Rogu-te pe Dumnezeuªi te jur pe capul tãu

Viteje=ti

69

Sã nu-i spui unde ºed eu,C-ãla mâncã capul meu!Ãsta-i Gruia lui Novac,Care þara ne-a prãdat,A prãdat-o-n lung ºi-n lat,De trei ori turcii-a tãiatªi acum iar o venitCu gând rãu de prãpãdit.Batã-mi-l-ar DumnezeuPe el ºi pe tatãl sãu,Cã ei ne-au fãcut mult rãu,Cã ne-au þinut drumurileªi ne-au tãiat capetele!Dar, Aniþã,Birtãºiþã,Ia du-mi-te tu acasãªi mi-l pune dupã masã,ªi dã-i vin cu rozolie,Ca sã-l tragã la beþie;Dã-i vin cât el poate bea,De platã nu întreba,ªi dãi vin cât va pofti,De platã nu pomeni.ªi când vinul vei gãta,Vin’ la mine, cã þ-oi da,Numai sã-l poþi tu-mbãta,Cã bun preþ îi cãpãta!Aniþa, dac-auzea,Aniþa ce mi-ºi fãcea?Acasã ea alergaªi pe Gruia îl aflaCum prin birt se preumbla,

Cã nu mai avea ce bea.El atuncea ce fãcea?Mâna-n pozonar bãga,Cu galbeni plinã-o scotea,Galbeni pe jos resfiraªi din gurã cã-mi zicea:– Tu, Aniþã,Birtãºiþã,Adã-mi vin cât pot eu bea,Cã-þi dau galbeni câþi vei vrea;ªi când galbeni oi gãta,Pe uliþã voi pleca,De blagã m-oi încãrca!Iar Aniþa,Birtãºiþa,Dacã ea mi-ºi auzea,Bine, Doamne, îi pãrea,Galbeni de pe jos strângeaªi vin roºu aducea,Vin bãtrân cu rozolie,Ca sã-l tragã la beþie.ªi Gruia ce mi-ºi fãcea?Multe buþi de vin golea,Dar pe urmã ameþea,Capul pe masã-l puneaªi curând cã adormea.Iar Aniþa,Birtãºiþa,Dacã ea astea vedea,Ferestrile deschidea;La turci semn cã le fãcea.Turcii-ncet s-apropiau


70

ªi în birt cã se bãgau,ªi cum pe Gruia-l vedea,La el mi se repezea,Darã vântul cam bãtea,Pãrul lui Gruia-l lãþea,Iar turcii, dacã vedea,Vai, Doamne, cum mi-ºi

fugea!Dar-napoi iar se-ntorceaªi pe Gruia mi-l legaCu trei funii de mãtasã,Ca mâna Gruii de groasã,ªi cu trei de ibriºin,Groase ca parii de fân;Cu coatele îndãrãpt,Cu mâinile-ntoarse-n piept.ª-apoi ei pe el îl luaªi-n temniþã îl ducea,Într-o temniþã de piatrã,Chiar pe seama lui gãtatã.ªi aici cât îl þinea?ªapte ani ºi jumãtate,Pân’se rupse ºuba-n spate;ªapte ani ºi douã luni,Mai pe-atâtea sãptãmâni,Gruia-n temniþã ºedeaPân’de zile-i se ura.ªi Novac tot aºteptaCa sã-i vinã Gruiþa:Dar în zadar aºtepta,Cã Gruia nu mai venea.Atunci el ce mi-ºi fãcea?

La un corb el porunceaªi aºa cã mi-i zicea:– Corbule, puiuþul meu,Þinã-mi-te Dumnezeu!Tu nu eºti bun de lucrat,Darã eºti bun de zburat,Du-te, 'ncungiurã þaraªi îmi cautã pe Gruia,Doarã li-i putea afla,Cã eu bine te-oi þinea,Carne de turc îi mâncaªi sânge de turc îi bea!Atunci Corbul ce-mi fãcea?Aripile întindea,Cu ciocul mi-ºi cloncãnea,Toatã þara-ncungiuraPân-pe Gruia mi-l afla,La fereastrã-i s-aºezaªi cãuta ºi cloncãnea,Gruiþa Corbul vedeaªi bine mi-l cunoºtea,ªi din grai aºa grãia:– Du-te tu la tatãl meuªi spune-i cã am zis euSã lase hodina toatã,Vinã aici sã mã scoatã!ªi spune-i tãtuculuiCare-i gândul turcului,Cã pe vineri dimineaþaSe gãtesc sã-mi ia viaþaCã funarii împletescªi bãrdaºii tot cioplesc,

Viteje=ti

71

Furcile îmi pregãtesc.ªi vineri la prânzul mare,Mã vor scoate la pierzare!Corbul, dacã auzea,Aripile întindea,În vãzduh se ridicaªi la Novac se-ntorceaªi aºa cã îi zicea:– Lasã cina la Domnulªi cuþitul la focul,Cã-þi potopesc feciorul!Cã vineri de dimineaþãVrea sã-i ia a lui viaþã;Cã funarii împletescªi bãrdaºii tot cioplesc,Furcile îi pregãtesc.ªi vineri, la prânzul mare,Îl vor scoate la pierzare!Novac, dacã auzea,Ochii-n lacrimi îºi scãldaªi din grai aºa grãia;– Te mai scot o datã eu,Chiar sã-mi pierd ºi capul

meu!Apoi iute cât gândeºti,Þipa hainele domneºtiªi-mbrãca cãlugãreºti.Moº cãlugãr se fãcea,Armele ºi le-ascundea,Murgul îl încãlecaªi îndatã el pleca,ªi la turci cã se ducea,

ªi aºa cã el zicea;– Bunã ziua, turcilor,Turcilor, voinicilor!Auzit-am, auzit,Lucru mie potrivit,C-aveþi un rob de pierzare;Nu l-aþi face de vânzare?Cã de cumva mi l-aþi da,Bucuros l-aº cumpãra,ªi de cumva vi-i de dat,Mie mi-i de cumpãrat.ªi de-a fi cam tinerel,V-aº da mulþi galbeni pe el,Cã sã mi-l fac diecel;Cã la vreme de slãbieN-are nime sã mã þieªi mi-a fi spre-ajutoarie,Ba, de n-ar avea cap greu,L-aº învãþa tot mereu,Sã rãmânã-n locul meu!Turcii, cum îl auzea,Toþi din grai aºa grãia:– Pãrinte, sfinþia-ta,Noi robul nu þi l-om da,Cã nu-i neam de diecel,Ci e neam de Novãcel!ªi nouã nu ni-i de dat,Cã pe el l-am judecatCa sã fie spânzurat,Cã-i un mare blestemat.Seamãnã cu tatãl sãu,Bate-mi-l-ar Dumnezeu!


72

Cã de când s-a pomenit,Tot aºa ne-au prãpãdit;Cã ne þinea drumurileªi ne tãia capetele!Novac, dacã auzea,Turcilor cã le zicea:– Dacã nu mi-l sloboziþi,Vã rog sã nu-l potopiþiPânã nu l-oi spovediªi de moarte l-oi gãti!Dar turcii se mâniaCã prea mult îi nãcãjea.Atunci Novac ce-mi fãcea?Pozonarele-ºi vãrsa,Galbeni pe jos rãsfira.Turcii-a strânge se-ntrecea,Iar Novac se întorceaªi sabia º-o scoteaªi pe toþi turcii tãia,Nici unul nu rãmânea.Apoi afarã ieºea,La temniþã se ducea,Unde era-nchis Gruia,Lãcatele le rupeaªi pe Gruia îl scoteaªi din grai aºa-i grãia:– Gruiþo, copilul meu,Tu faci tot de capul tãuªi n-asculþi cuvântul meu,Rãu te bãtu Dumnezeu!Gruia noduri înghiþea,Dar nimica nu zicea,

Cã el vina ºi-o vedea,Apoi amândoi se luaªi prin turci se întorceaªi pe toþi cã mi-i tãia.Pe unde Novac mergea,Numai cu cotul cotea,Uliþi printre turci fãcea.Gruiþa mi-i abãtea,Iarã Novac îi tãia,ªi turcii aºa picaCum picã vara iarba.Când o ajungi cu coasa.Iar un turc cam bãtrânel,Vai de el, amar de el,Se-nvârtea ºi se codeaªi de Gruia se ruga:– Lasã-mã nevãtãmat,Sã duc veste la-mpãrat,C-ai scãpat din Þarigrad!Iar Gruia cã mi-i zicea:– Câine bãtrân ºi spurcat,Te-aº lãsa nevãtãmat,Dar îi spune la-mpãratCã de viteaz ai scãpat!Apoi sabia trãgea,Urechile îi tãia,Nasul o þâirã-i cârneaª-apoi scãpat îl fãcea.Iarã Gruia cu NovacSe lua de dupã capªi se sãruta cu drag,

Viteje=ti

73

ªi lãuda pe DumnezeuCã-i i-a scãpat de la rãu.ª-apoi ei cã se lua,Pe uliþã cã-mi pleca,Multã blagã-ºi aduna,Multe carã încãrcaªi dincoace ei venea,

Toþi boieri’beauªi mâncau,Pe galbenaºi se sfeteau,Numai Ioviþã nici nu bea,Nici nu mânca,Numai cu ochii privea.Cã ºedea de zid rãmat,Fãr’de igealâc în cap...Darã bãtrânul Novac ce mi ºi

fãcea?De la masã se scula,Din guriþã-aºa-i zicea:– Bãi nepoate, tu, Ioviþã,Ce nu bei, ce nu mãnânci,Numai cu ochii te uiþi?Ori bucatele nu-þi plac,Mã rog, ºi-altele sã-þi fac?Ori gãlbenaºi mi-ai sfârºit,Sau mai mulþi c-ai dobândit?

(Gh. Cãtanã, Banat)

NOVAC/Însurãtoarea lui Ioviþã/

unþii Steri-Dealului,Tocmai la muntele-nalt,

Unde pazvanþii se bat;Tocmai la muntele sec,Unde vitejii se-ntrec...La cerdacul lui Novac,Lui Novac,Baba-Novac,Car’trãieºte-acum de-un veac,Mare masã mi-este-ntinsã,De mulþi boieri mi-e cuprinsã.Dar la masã cine-mi ºade?ªade bãtrânul Novac,Cu frate-sãu Balaban,Cu nepotu-sãu Ioviþã,IoviþãDin Craioviþã,Fecioraº de talaniþã,'Brãcat într-o dulãmiþã.

Cãtrã Þara Româneascã,Fapta sa º-o povesteascãLa boieri ca dumneavoastrã,Dumnezeu sã vã trãiascã!ªi Novacii, cât trãia,Tot mereu se veseleaªi la turci nu mai gândea!

M


74

Sau, frate, þi s-a fãcut,Neicã, de cãsãtorit?!...– Mãi unchiule, dumneata,De stãtuºiDe mã-ntrebaºi,Adevãrul spune-þi-aº:Cã eu, frate, m-am plimbatÎn oierit,În dijmãrit,Pe la Munþii Pindului,La Munþii Cadiului,ªi eu, nene, mi-am vãzutPe fata Cadiului,Nepoata-mpãratului,ªi din ceas’car’mi-am vãzut-oLa inimã mi-a cãzutCa un nastur de argintCând cade la apã-afund,Se lipeºte de nisip,ªi n-am cal de pristinit!...– Mãi nepoate, tu, Ioviþã,Dacã este vorba-aºa,Intrã-n grajd de mi-þi alege,Cã am vreo cincizeci la hranã,Puºi de la Vinerea-Mare!Cheieru-n mânã cã-i da:Sã vezi, cheia cât lopata,Lacãtul cât baniþa,MititelCât un purcel,Sã faci cinci cãldãri din el...

La grajd, frate, se ducea,Încerca albiªi codalbi,Încerca negri ºi pegi,Încerca surii ºi murgi;Nici un cal cã nu-i plãcea,Tot cu palma-i mãsura...În uºa grajdului cã sta,O þigare cã fuma,Ochii-n cap se lumina.Când ochi negri ºi-arunca,Tocma-n fundul grajduluiZãri ochii Albului,AlbuluiCodalbului,ªtii, ca para focului,Luceafãrul cerului,D-înºelatªi d-înfrânat.Cum e bun de-ncãlecat;Taftorulªi pohilulCar’plãtea Þarigradul...De cãpãstru cã mi-l lua,Afar’ din grajd cã mi-l daªi Novac cã mi-l vedea:– Mãi nepoate, tu, Ioviþã,De luaºi pe Albul,Pe Codalbul,Mai bin’ sã-mi fi tãiat capul,Cã naºul car' m-a cununat

Viteje=ti

75

Cu el cã m-a-nzestrat,Pe el n-am încãlecat.Sã-l pãzeºti,Sã nu-l sminteºti,Cã, zic zãu, te prãpãdesc!Dar Ioviþã ce-i zicea?– Mãi unchiule, dumneata,De-mi deteºi pe-Albul,Pe Codalbul,Asta o sã-mi scape capul,Mi-e cale de nouã zile,Poate sã vin pânã mâine!Picioru-n scarã punea,Prin curte cã mi-l plimba,Spumã albã mi-l fãceaªi sileaDe mi-ajungea.Când mi-e soare-n

cruci-nãmiezi,Când stau turcii la mecet,ªi pe Stanca c-o vedea,Prin bagcea cã se plimba,Cu cinzeci de roabe scumpe

dupã ea.Dar Ioviþã ce-i zicea?– Stanco, veriºoara mea,Rupe-mi tu d-o floriceaªi dã-mi-o cu mâna ta!O floriceaCã-i rupeaªi pe-o roabã-o trimetea,

Dar Ioviþã n-o primea,La pãmânt cã mi-o-arunca.Când fuse d-al doilea,Mai cu milã se ruga:– Stanco, veriºoara mea,Rupe-mi tu d-o floriceaªi dã-mi-o cu mâna ta!Când fuse d-al treilea,Mai cu milã se rugaªi din gurã-aºa-i zicea:– Stanco, veriºoara mea,Cã tu mi-eºti varã-veriºoarã,Ruptã de la inimioarã!...Atunci Stanca ce fãcea?O floriceaC-o rupea,C-un fir roºu-o-nfãºura,Peste bagceaSe-ntindea,Floarea lui Ioviþã-o da,Dar Ioviþã ce-mi fãcea?Cu stânga floarea-i lua,Cu dreapta mâna i-arunca,Îi puse mâna-n paftale,O puse pe cal cãlare...Darã Stanca ce-i zicea?– Mãi Ioviþã, dumneata,Dacã fãcuºi, dragã, aºa,Poate Albul tãu ceva?Cã de ne-o afla taicaªi-o-ncãleca pe Catârca,Pe Catârca


76

Nebuna,Care fuge cu lunaªi rãsuflã cu ziua,Ne-o rãpune viaþa,Sã vezi, p-a taªi p-a mea!Dar Ioviþã ce zicea?– Mãi Albule, dumneata,Mai poþi tu la bãtrâneþeCât puteai la tinereþe?– Mai mult pot la bãtrâneþeCât puteam la tinereþe.Cât eram eu tinerel,Mi-era carneaCa roua,Dar acum, la bãtrâneþe,Mi-este carnea ca fierul,Mãduva, ca oþelul!...Ioviþã, când auzea,Drumul Albului cã da,Dar o roabã ce-mi fãcea?Veste Cadiei ducea:– Scoal’, Cadio, nu ºedea,C-a furat pe fii-taªi s-a dus un hoþ cu ea!– Pune masa sã mãnânc,Când oi pleca, tot l-ajung!Punea masaªi mâncaªi bine cã ospãta,La grajd de piatrã-mi intra,La Catârca se ducea,Cam cu ºea, cam fãr’de frâu,

Numai cu piedica-n gurã,Obiceiul cel sârbescªi cu-al nostru, þigãnesc...Drumul Catârcii cã daPe spojarul câmpului.Fugea, nene, nebuna...Dar bãtrânul Novac,Ca un puternic ce-mi era,Sus în cerdac se urca,Cu ocheanul se uitaUnde-l cãzneaCadia.Jos din cerdac cã se da,La grajd, frate, cã-mi venea.Dar pe cine-ncãleca?Pe... ªargul de la saca,Ala-ndemânã era...Fugea ºi-ala, bednicul,De duduia pãmântul!Naintea lui cã ieºea,Din guriþã-aºa-i zicea:– Dur, dur, dur, cuscre

Cadio,Nu glumiCu copiii,Glumeºte cu bãtrânii.Copiii cã-ngâlcevesc,Bãtrânii cã-mpãciuiesc.Copiii fac vrãjbur’le,Iar bãtrânii, pãciur’le!Iar Cadia ce-i zicea?– Dur, dur, dur, cuscre

Novace,

Viteje=ti

77

Savai, drace,Catârca s-a-nfierbântat,Paloº în sânge s-a spurcatªi mi-e fricã de pãcat,Sã nu te las fãr’de cap!...Atunci Novac ce-mi fãcea?În urmã, nene, rãmânea.Când zise Cadia: „Aman!“,Mi-l povârni de pe cal.Trupul lui cel hãrãnitªade în drum grãmãdit!De la el ce mi-ºi lua?Luleauaªi celmeaua,Þigaret de piparosCare-n lume n-a mai fost...Pe Catârca-ncãleca,Pe ªargu-alãturi lua

(Al. I. Amzulescu ºi Gh. Ciobanu,Vechi cântece de viteji,

Murenii-de-Sus, Teleorman)

NOVAC ªI CORBUL

ªi-acasã cã mi-ºi venea,Lui Ioviþã cã-i zicea:– Socre-tãu te-a-nziestratPe tine cu Catârca,Pe mine cu luleaua!...ªi Stãncuþa c-auzea,Din ochi negri lãcrima,De la inimã oftaªi din gurã-aºa zicea:– Ale, taicã, socru-meu,Tu tãiaºi pe tatãl meu!...Mare nuntã cã-mi fãceau,Vin prin pahare puneau...ªi-am fãcut cântec deplin,Mai ziceþi, boieri, amin!ªi mai daþi cu udãturã,Sã-mi ude Miticã gura!...

I

ândru-i câmpul, sfântul soare

Strãluci-ar sãrbãtoare!Colo-n umbra unui fag,ªade Gruia ºi Novac.– Gruia, Gruia, fãtul meu!

Turcii vin cu un gând rãu.Au sãrit ºi l-au legatªi în zâmnic mi l-au dat.Novac tare-nfuriatLa feciorul cel legatUn corb negru a trimis,Cu panã neagrã, pe sus;

M


78

Dar veste nu i-a adus.Atunci pe jos l-a trimis.Pe jos corbul a plecat,Lângã zâmnic a-nnoptat.Dupã ce s-a hodinitGruia astfel i-a vorbit:– Corbuºor, cu panã neagrã,Ori zâmnicul sã-l râscheºti?Ori sã mã arãþuieºti?– Nici zâmnicul sã-l râschesc,Am venit pe un drum lung,Chinurile sã le spui,Sã duc cuvânt tatãlui.– Zboarã, zboarã, peste mare;În pãdure, pe cãrareBrustur nalt tu vei gãsi.Frunzã latã sã-mi aduciDe pe drum de la rãscruci.Eu pe frunzã am sã scriuDorul meu ºi chinul meu.Corbul negru a plecat,Peste mare a zburat,Frunzã latã i-a adus,Gruia dorul lui l-a scris.Frunza verde el i-a pus-oSub aripa lui cea dreaptã,Sub aripa lui cea neagrã.Corbul iute a zburat,Pe fereastrã a întrat,Lui Novac frunza i-a dat-o.Încruntat Novac ºedea,

Frunza verde o cetea.Fuga-n grajd a alergat,Pe un roib s-a aburcat.Gonea iute ca lunile,Ca ºi sãptãmânile.ªi nici trudã nu simþea,ªi nici flãmând nu era.Peste vãi parcã zburaLa mãnãstirea Cãlugãra.’N poartã mare a bãtut,Un cãlugãr i-a deschis.– Bunã ziua, pãrinte!– Mulþumesc, Novace!Ce cauþi pe aici?Ori mânãstirea s-o arãþuieºti?Ori pe noi sã ne prãpãdeºti?– Nici mânãstirea s-o

arãþuiescNici pe voi sã vã prãpãdesc.Eu sã lepãd am venitStraie groase armeneºtiªi sã iau cãlugãreºti.Dupã cum e lumea proastã,Vreau sã nu mã mai cunoascã.Straiele ºi le-a schimbat,Mai departe a plecat,În Þarigrad, la împãrat.Poartã de aur s-a deschisLa-mpãrat el a întratªi-nainte i s-a-nfãþiºat:– Bunã ziua, împãrate!

Viteje=ti

79

Ce caþi pe aici, pãrinte?– Eu prin lume-am auzitC-aveþi un fiu prãpãditªi moare nespovidit.Împãratul i-a vorbit...

Novac iute a plecat,Calul cu picioru-a dat,Uºile a fãrâmat.Douãsprezece uºi de schijã,La zâmnic a dãrâmat.

II

Pe Gruia când l-a vãzutNovac astfel i-a strigat:– Gruia, Gruia, dragul tatei,Na-þi aceastã sabie latã,Sabie latã,Ca o spatã.Lasã-te într-un piciorDã în turci ca în bujori,Lasã-te într-amândouã,Sã tai, câte-o mie, douã.Nu-þi cruþa carnea pe tine.– Luptã-te ºi tu ca mine.Într-un ceas ºi jumãtateN-au avut pe cine bate.Pe cai au încãlecatLa moºie s-au-nturnat.Când acasã au venit

Gruia astfel a vorbit:– Eu mã duc sã logodescCu fata craiului turcesc.– Ia, un cal din grajdul meuDu-te, Gruia, fãtul meu!La cai Gruia a ieºitªi-a luat un cal sucit,ªi în coamã cam zburlit.Pe cal negru s-a suitªi la crai el a pornitFata se plimba-ntre flori,În obraji cu doi bujori.Gruia-n poartã s-a opritªi-n grãdinã a privit.Vine-o slugã-i dã o floare,Alta vine-i dã o floare.Iarã Gruia încruntatFlorile nu le-a luat.Iar când fata a venit,A luat-o ºi-a fugit.Pe ochean Novac privea,Pe fugari el îi vedea,Calul negru cum gonea.Peste-o zi ºi jumãtateGruia-n poarta casei bate.Novac iese înainte,Nurorii sale în cale,– Bunã cale, norã!– Nu-þi voi fi lung norã,Tata vine-n urmã.


80

III

– Du-te norã ºi te-apucãSã lucrezi-n gospodãrie,Cuscrul când se va ivi,Eu în cale-i voi ieºi.Cuscrul iatã c-a venit,În cale Novac i-a ieºit.– Bunã cale, cuscrule!– Mulþumesc, voinic Novace!Cuscru eu nu þi-oi mai fiPânã fata nu mi-oi vidé.– Cum vrei sã ne întâlnim,Scarã-n scarãOri cu vorbe bune?Craiul spune: –Scarã-n scarã.Capul craiului i-a zburatCoroana lui Gruia i-a dat.– Gruia tatei, crai vei fiPeste þãri tu vei domni.ª-ajuns fãr-a gândi,Peste þarã împãratGruia, crai în Þarigrad.Câte-o lunã nu dormea,Zi ºi noapte tot muncea.Iarã când el se culca,Sãptãmâni întregi dormea.Pe piept sabia-ºi punea;Când, prin somn în sus sufla,Sabia se ridica

Iarã când în jos trãgeaSabia albã se lãsa.ªi când Gruia a adormitTurcii toþi s-au hotãrâtCa sã-l prindãªi sã-l legeªi în apã sã-l înece.Un bãiat care-l pãzea:– Ce mi-þi da ca sã vi-l leg?Cu mãtasã neagrã,De-o piatrã de moarã?Atunci turcii au vorbit:– Cetveric de galbeni dãmNumai sã ni-l poþi lega.Dupã ce ei l-au legatÎn mare adâncã l-au-necat.El cu piatra înotaMâna nu ºi-o dezlega.La jumãtate de mareI-a venit un frate mai mare,El mãtasa a tãiat,Piatra-n mare a picat.Când în ºeicã a sãrit,Fratele lui i-a vorbit:– Dã vâslele la mine,Cã eu nu-s trudit ca tine.ªi ºeica s-a tot dus,Drumul mãrii, spre apus.Pe la mijlocul mãrii,Pânã la marginea lumii.

(Tatiana Gãluºcã, Basarabia,comuna Izvoare, judeþul Soroca)

Viteje=ti

81

DONCILÃ

Pe rând i le da pe toate,Ca sã scape de urgieªi de a lui grozãvie.De la toþi au împlinit,ªi rândul cã au venitLa Doncilã bolnavul,Vrednicul ºi viteazul.Iar a sa sor'prea iubitã,Întru toate iscusitã,Ea de veste cã prindeaªi afarã cã ieºea,Faþa-n cap cã-ºi zgâria.Pãrul galben cã-ºi rumpea,Cu amar tare plângeaªi din gur-aºa zicea:– Mare pãcat ºi mai greuCe-au cãzut pe capul meu.Frate-sãu o auzeaªi din gur-aºa-i zicea:– Surioarã, surioarã,Scârba mea te împresoara?Au cã tu te-ai supãratDe atâta alergat,Mutându-mi perinuþaCare mã culc pe dânsa.Ni la cap, ni la picioare,Ni la umbrã, ni la soare,De nouã ai ºi jumãtateÎntr-aceastã rãutateªi nouã zile de varã,ªi nouã de primãravã?

ntru o vreme trecutãªi de abia pomenitã,

Numerit-au la un împãratUn deliu din Þarigrad.Multu-i mare ºi ciudat,Groznic ºi înfricoºat;Este-n stat de ºapte coþi,Socoteºte dacã poþi,ªi de ºapte palme-n spateDe te-apucã grozi de moarte,Cu capul cât stambolul,Cu ochii cât pãharul,Cu cialmaua cât o roatãDe se-ngrozea firea toatã.Dacã-mpãratul l-au vãzut,Lui tain cã i-au gãtit,De toatã casa vacã grasãªi o casã prea frumoasã,De gustare gonitoareªi de noapte fatã mare.Cinzeci de oca de vin,Cinsprezece de rachiu,De rachiu cam mermeziu,Ce este bun ºi dulciu.ªi cu aceastã urmare,Ce-i vrednicã de mirare,Tot târgul cã sãvârºirãªi cheful cã-ºi fãcurã,Cã nici o fatã frumoasãNu au rãmas sãnãtoasã.Împãratul cu dreptate,

Î


82

Sorã-sa atunci plângeaªi toate-i istorisea,De ce are întristareªi plânge aºa cu jale.Frate-sãu cã-i rãspundea:– Soro, surioara mea,Tu dacã mi-i asculta,Nici în seamã nu-i bãga.Tu singurã ia cheirulªi-mi deschide ceirulªi-mi gãteºte pe negrulCare-ºi va scoate capul,Îl cesalã ºi-l înºalãªi mi-l scoate ici la scarã;Pe trei uºi de l-ai bãgaªi în casã cã-i intra,De perini m-oi rezima,Doar sã pot încãleca.Ea toate cã ascultaªi grajdul cã descuiaªi pe negrul cã-l gãtiseªi la dânsul cã-l aduse.Iar Doncilã bolnavul,Vrednicul ºi viteazul,De perini se rezimaªi pe negru-ncãlecaªi afarã cã ieºea,Mâna-n streºinã puneaªi suliþa c-o scotea,De ruginã c-o ºtergea,Cã ea tare ruginise,De când el se bolnãvise.Buzduganul cã-ºi luase

ªi de-acolo purcesese,Negrul lui tot buiestrândªi Doncilã tot gemândªi din buzdugan zvârlind,Tot din palmã sprijinind.Pe uliþã cã mergeaªi la poartã ajungea,La poarta împãrãteascã,Cu gând ca sã-ºi izbândeascã.La deliul se duceaªi la masã cã-l gãsea,Cu o ialoviþã grasãªi c-o copilã frumoasã.Deliul dacã-l vedea,El la masã cã-l poftea.El deliul suduiaªi din gur-aºa-i zicea:– Ah, deliule spurcateªi cu totul blãstemate,N-am venit sã mã-nvoiesc,Ci-am venit sã mã lovesc,Inima sã-mi rãcorescDe ahtul ce pãtimesc.Deliul dacã-l auzea,Tare cã se mânia,Mâna pe buzdugan puneaªi într-însul repezea.Iar Doncilã bolnavul,Vrednicul ºi viteazul,Cu mâna se aþineaªi în palmã cã-l prindea,De genunchi cã mi-l trântea,Patru bucãþi cã-l fãcea

Viteje=ti

83

ªi paloºul cã scoteaªi din gur-aºa grãia:– Aþin-te a te sprijini,ªi odatã se-nvârtiªi-n deliul repezeaªi foarte tare-l lovea.Nu-º’cum focul se lovirã,Ochii amândoi sãrirãªi capul cã i-l tãiã,În suliþã i-l luãªi în pãmânt îl înfipse.Iar împãratul priveaªi pe scãri se cobora,La Doncilã cã mergeaªi pe spate cã-i bãtea,Cu mângâiere-i grãiaªi pe dânsul veselea:– Ah, Doncilã bolnave,Vrednice ºi viteze.De când tu te-ai bolnãvitDeliii s-au înmulþit.Aºterne-þi mantaua ta,Ca sã-þi plãtesc leafa ta;

Mãntãluþa-ºi aºternea,El de galbeni i-o umplea.Galbenii cã ºi-i luaªi pre cal încãlecaªi pe poartã cã ieºea,ªi pe uliþã mergea,Negrul lui tot buiestrândªi Doncilã tot gemândªi din buzdugan zvârlind,Tot în palmã sprijinind.Când pe uliþã mergea,Tot oraºul se strângea,De bine cã-l cuvântaªi pre dânsu-l sãrutaPe creºtetul capuluiCum îi rândul turcului.ªi acasã cã mergea,Cãtre sora sa zicea:– Nici în seamã nu bãga,Te-am mântuit de-aceasta,A fost ºi s-a pomeniCât soarele-n cer va fi.

(M. Eminescu, Literaturã popularã)

DOICIN BOLNAVUL

oaie verde mãrãcine,Ascultaþi, boieri, la mine,

Sã vã cânt de-o istorieDin mica copilãrie!

Mai uºurel cu vorba,Ascultaþi la noi încoa’,Unde noi vom cuvânta.Foaie verde viorea,

F


84

Pe Doicin cã voi cânta;Când oi zice viorea,Dimineaþa l-oi þinea,Ori oi bea,Ori nu þi-oi bea!...Foaie verde ca lipanulEste tot Doicin bolnavul:Când oi zice trei spanace,De nouã ani de când zace,ªi nimica nu ºtia,Numai sor’sa IlincaPe braþe cã mi-l purta,De la umbrã pîn-la soare,Pe-ãle dalbe brãþiºoare.Pe perini cã mi-l puneaªi pe el cã mi-l mutaªi din gurã se ruga:–Nene Doicin, dumneata...Din ochi negri lãcrãmaªi din suflet suspina,Frate, ea nu-i cutezaCa sã-i spunã altceva.Dar Doicin cã mi-o-ntreba:–Ilincuþo, soru-mea,De când maica te-a fãcutTristã-aºa nu te-am vãzut.Ori þie þi s-a urâtPerioara mea mutândDe la umbrã pân’ la soarePe-ãle dalbe brãþiºoare;Ori þie, neicã, þi-a venit

Vremea de cãsãtorit?Ilincuþa-i rãspundea:–N-auzi, neicã, dumneata,Cum stãtuºi de mã-ntrebaºi,Adevãrul spune-þi-aº:N-auzi, nene, dumneata,În þara cã mi-a sosit,Neicã, un arap,Mare sangeap,Cu solzi galbeni dupã cap,Neicã, pãi’cã mi-e de crap;Ochii-n cap ca sitele,Mãsele,Râºniþele!...Înaintea-mpãrãþiei,Faþã Þarigradului,În uºa-mpãratului.DemâncareCe mi-s' are?Nouã bivoli demâncare,Nouã cuptoare de pâine!Bãuturã ce mi-º' bea?Câte-o bute el c-avea!N-auzi, nene, dumneata,Cu-mpãratul cã vorbea,Câte-o fatã el cã-i da.Cu care cã se culca,Mâine-n ziuã mi-o-ngropa!Când oi zice mãrgãrit,Rândul la mine-a venit,Când oi zice viorea,

Viteje=ti

85

Mâine seara oi pleca,Râmâi, neicuþ,-acia!...Dar Doicin, când auzea:– Ilincuþo, soru-mea,N-auzi tu, mândruþa mea?Pe Roºul cã l-oi scoteaNeadãpat,Neþeselat,Cum e bun de-ncãlecat.N-auzi, surioara mea?Ascultã la mine-ncoa’:ªi tu, neicã, m-îi încingeCu nouã frâneDe brâne;Pe min’m-ai înfãºura,Cã neicuþa te-o scãpa!Dar Ilinca, de-auzea,La grajd, nene, se duceaªi pe Roºul cã-l scotea,Care fuge cu anulªi rãsuflã cu ceasul.Brânele, neicã, le lua,Pe el cã mi-l’fãºura,Oasele de nu-i cãdea.Cu Roºul el cã vorbea:– Mãi Roºule, dumneata,Mai poþi tu la bãtrâneaþãCât puteai la tinereaþã?Dar Roºul cã mi-i spunea:– Mãi Doicine, dumneata,Când eram la tinereaþã

Mi-era carneaCa fraga,Osciorul,Ca mãduva;Dar acum, la bãtrâneaþã,Mi-este carnea ca fierul,Osciorul,Ca oþelul!Pe cal, neicã,-ncãleca,O datã cã-l sãruta,ªalele nu-l mai þinea...Când oi zice viorea:– Ilincuþo, soru-mea,Sai de-mi þine ºalele,Sã nu-mi pice oasele!...Altceva el cã uita:Pãloºelul cã-l uita,De-o sutã cincizeci de-oca...Din guriþã cã spunea:– Ilincuþo, dumneata,Pãloºel mi-oi aducea;N-ai putea l-aridica?De-a pãstrãgala l-ai da,Pân-la min-l-oi aducea!Ilincuþa ce fãcea?Nu putea l-aridica,De-o sutã cincizeci de-oca...De-a pãstrãgala ca-i da,De Doicin l-apropia.Aºa, bolnav cum era,Într-o scarã se lãsa,


86

Cu deºtiu-ãl mic l-ardica,În palmã cã-l fluºtura,O datã cã-l sãruta,Cu el în sus cã mi-º' da,Cu norii l-amesteca,Ca laptele se fãcea,În palmã cã-l prijunea,La ciochinã l-atârna...Cu soru-sa se sãruta,Drumul, nene, cã ºi-l lua.Pe Roºul cã mi-l smuþa:Îi da drumulLui Roºul,Care fuge cu anul.ªi rãsuflã cu ceasul.La-mpãrãþie intra,De bunã ziua cã da.’Mpãratul, de mi-l vedea,’Mãrmurit cã rãmânea,Iar Doicin cã mi-º' spunea:– ’Mpãrate, eºti împãrat,Þi-ai ardicat fesul din cap'Naintea unui arap!Cin’te-a pus pe tine domnN-a mai fost el nici un om!...Foaie verde viorea,Dar Arapul, de-l vedea,Din guriþã cã-i spunea:– Mai Doicine, dumneata,Ce vrei, neicã, dumneata:În sãbii sã ne tãiem,

La luptã sã ne luptãm?Iar Doicin cã mi-º' spunea.– Mãi Arape, dumneata,La luptã, cã e mai dreaptã,Cã-i mai dreaptãªi-nþeleaptãªi de Dumnezeu lãsatã!La luptã, neicã, se lua;Împãratul, de-l vedea,Tare mult cã se mira.Dar Arapul ce fãcea?Cu solzi galbeni dupã cap,Neicã, pai’cã este-un crap;Cu mustãþile de rac,Neicã, pai’cã este-un drac;Ia vezi, þeasta capului,Cât rotila plugului;Ochii-n cap ca sitele,Mãsele,Râºniþele!...La luptã cã se lupta,Pe Doicin cã-l aducea,Cu el în pãmânt cã da,Pânã-n glezne cã intra!Iar Doicin ce mai fãcea?Aºa, bolnav cum era,Pe Arap cã-l aducea,Cu el în pãmânt cã da,Pânã-n subsuori îl bãga.Pãloºelul cã scotea,Iute capul cã-i tãia.

Viteje=ti

87

La împãratul se ducea,Þara de el c-o scãpa,Num-atâta cã-i spunea:– Mai împãrate, eºti împãrat,Þi-ai ardicat fesul din capNaintea unui arap!Cin’te-a pus pe tine domnN-a mai fost el nici un om!Acasã, neicã, venea,Cu Ilinca cã-mi vorbea:– Ilincuþo, soru-mea,Când oi zice matostat,Eu pe tine te-am scãpatDe-ãl arap,Mare sangeap!N-auzi, surioara mea?Tu, Ilinco, sã-mi aduciPatruzeci de popi bãtrâni,Patruzeci de cãrturari,ªi mie ca sã-mi citeascã,Pãcatele-mi ispãºeascã.Tu, Roºule, te-oi duceaUnde Dumnezeu þi-o da!Punea capul ºi-adormea,Somnul morþii cã mi-l lua...Ilincuþa ce fãcea?Patruzeci de popi cã lua;

Patruzeci de popi bãtrâni,Patruzeci de cãrturari.Mare slujbã cã-i fãcea,Frate, de se pomenea,Iarã Roºul rãmânea,În dinþi, nene, cã mi-l lua,Cu el, frate, cã pleca,Cu piciorul cã-mi bãtea,Mare tainiþã fãceaLa tulpina cu cinci ulmi,Cu cinci ulmi dintr-o tulpinã,Pai’cã sunt fraþi dintr-o mumãªi el, mãre, se duceaUnde Dumnezeu cã-i da...ªi, frate, s-o pomeniCât soare pe cer va fi.Frate, sã se pomeneascã,Boieri, pe la dumneavoastrãªi, frate, s-o pomeniCât soare pe cer va fi!Neicã, sã se povesteascã,Boieri, pe la dumneavoastrã.De-o poveste haiduceascã!Închei c-un pahar de vin,Sã vã fac altul mai bun,ªi mai bun, ºi drãgãstos,Sã vã fie de folos...

(Al. I. Amzulescu ºi Gh. Ciobanu,Vechi cântece de viteji, Izvoarele, Dolj)


88

V¯LCAN

ªi pe toþi îi întrebaD-au vãzut pe ãl Vâlcan,Puiºor de ortoman,Copt la minte, copt la os,Om de treabã ºi chipos,Ortoman, voinic de frunte,Nalt ca bradul de la munte,Cu mustaþa-n barbaric,Cum stã bine la voinic,Cu chicã’Mpletitã-n coadã,Cu barbãCe-n brâu o-nnoadã.Foaie verde º-o lalea,Dimineaþa cât þineaÎntreba, tot întreba,Pânã iatã c-ajungeaColo-n vale la ciºmea,Unde feteleSpãla,PânzeleDe-ºi înãlbea,Pe rãzoareLe-ntindeaªi la soareLe usca,Ieniceri s-apropia,Bunã ziua cã le daªi cu bine le-ntreba,ªi din gurã le zicea:

n sfânta zi a vinerii,Pe luciul Dunãrii,

De departe se zãreºteªi-mi tot vine, ºi-mi soseºte,ªi la mal mi se opreºteUn caic înzãvonit,Dinafarã zugrãvit,Prin nãuntru podobit,Cu covoare învãlitªi cu sârmã îngrãdit,Cum e bine de trãit,Pe apã de haiducit.Dar într-însul cine-mi ºadeCând p-o rânã, când pe coate,Pe covoare verzi culcaþiªi de arme încãrcaþi?Vro cincizeci de ieniceri,Groºi la cap, cãrunþi la pieri.Cu hangereAscuþite,Cu pistoaleRuginite.Bine, mãre, nu-mi sosea,ªi caic de mal lega.Îl lega ori nu-l lega,Cã grãmadã se pornea:Unii laturiIspitea,Alþii-n drumuriAlerga

Î

Viteje=ti

89

– Bunã ziua, fetelor,Fetelor frumoaselor,Care-nãlbiþiPânzele,De-mpãrþiþiLivezile.N-aþi vãzut pe ãl Vâlcan,Puiºor de ortoman,Om de treabã ºi chipos,Copt la minte ºi la os,Cu mustaþa-n barbaric,Cum stã bine la voinic,Cu chicã’Mpletitã-n coadã,Cu barbãCe-n brâu o-nnoadã?El cunoaºteDunãreaPânã-n vale,La Slina 1,ªi malurileTurceºti,ªi scheleleBogdãneºti.El înoatã ca un peºteªi ca plutele pluteºte:Stã omul de mi-l priveºte,Stã omul de se cruceºte.De ne-þi spune cu dreptate,Sã vã vedem mãritate

Într-o lunã jumãtate,Cu pânzeleÎnalbite,Ca florilePodobite,Sã se ducã pominaDincolo de Padina,Dincolo de Silistra;De-þi spune cu nedreptate,De bãrbaþi sã n-aveþi parteZece ani ºi jumãtate,Pânza vi se-ngãlbineascã,Florile vi se-nnegreascã,Pãru-n cap vi se albeascã!Fetele, dacã-i vedea,Fetele, de-i auzea,Reci fiori le coprindea,Cam cu fricã rãspundeaªi din gurã le zicea:– Turcilor,Agalelor,N-am dat ochii cu VâlcanDe-i mai bine de un an;Nu ºtim, dusu-s-a-n pustie,Ori e dus în haiducie!Dar i-am vãzut slugileCãrându-i averile,I-am vãzut ibovnicaTot mãsurând Dunãrea,I-am vãzut pe maicã-sa

1 Sulina.


90

Colo-n vale la ciºmea,Una din furcãTorcând,Alta din drugã’Ndrugând,Dar mai bine de un anN-am dat ochii cu Vâlcan!Cei cincizeci de ieniceri,Groºi la trup, cãrunþi la peri,Cu hangereAscuþite,Cu pistoaleRuginite,Dac-aºa cã-mi auzea,Înainte c-apucaªi mergea, mãre, mergea.Pânã iatã c-ajungeaJos în vale la ciºmea,Und’s-aude Dunãrea.La ciºmeauaLui Bolanªedea mumaLui Vâlcan,Din drugãTot îndrugândªi din gurãTot cântândBãtaiaVoinicilorÎmpotrivaFrâncilor,Isprava

HaiducilorÎmpotrivaTurcilor.ªi cum staªi cum cânta,Cu turcii se pomenea,Cu cincizeci de ieniceri,Groºi la trup, cãrunþi la pieri.Ienicerii, de-mi sosea,Bunã ziua cã-i dedeaªi frumos se temenea.Ei la eaCu „bun gãsit“,Ea la eiCu „bun venit“.Iar ius-baºaCe-mi fãcea?Drept la dânsaSe duceaªi din gurãMi-i zicea:– Ascultã-ne, babo, fa,Lungã fie viaþa taDe ne-i spune tu ceva.Am avut de cãpitanPe viteazul de Vâlcan,Puiºor de ortoman,Om de treabã ºi chipos,Copt la minte, copt la os,Cu mustaþa-n barbaric,Cum stã bine la voinic,Cu chica

Viteje=ti

91

’Mpletitã-n coadã,Cu barbãCe-n brâu o-nnoadã;El cunoaºteDunãreaPânã-n vale,La Slinaªi malurileTurceºtiªi scheleleBogdãneºtiEl înoatã ca un peºteªi ca plutele pluteºte,De stã omul ºi-l priveºte,ªade-n loc ºi se cruceºte;El nu ºtieCe e frica,Habar n-areDe nimica,Cã-i voinic, viteaz de frunte,Nalt ca bradul de la munte;Când de pleanuri se apucã,Vâlcãnaº e o nãlucã,De nu-l ºtieDunãrea,De nu-l prindeNimenea.Noi cu el am haiducit,Noi cu el am chiaburit;Dar de când s-a hainitªi de când ne-a oropsit,Mai de tot am calicit;

Iatã haineJerpeliteªi pistoaleRuginite,PlãseleNepoleite,HangereNeascuþite!Partea lui de nouã ani,Parte-n vite, parte-n bani,Am mâncat-o,De sãraci,Am plãtit-o,De haraci.Acum, babo, am gãsitPlean bogat de plenuit:Colo-n schelã, la Galaþi,LipoveniiSunt bogaþi,Cazacliii –Îngrãºaþi,Negustorii –ÎncãrcaþiDe postavuri ungureºti,De arme persieneºtiªi de blãni lipoveneºti;Dar n-aveam un cãpitan,Puiºor de ortoman,Cum ne-a fost nouã Vâlcan.Tu eºti mãiculiþa lui,Tu ºtii, babo, sã ne spuiCum sã dãm de urma lui.


92

D-am luaAverile,Ne-om întremaStãrile,Ne-am îmbunaZileleªi i-om daDobânzile!Baba, dacã-i auzea,Babei bine cã-i pãrea,Cã femeia, tot femeie:Poale lungi ºi minte scurtã,La nimic nepriceputã.Ea nu sta,Nu se gândea,Ci guriþa-ºi deschideaªi din gurã le zicea:– Turcilor,Agalelor,De-mi cãtaþi voi pe Vâlcan,Fãtul mamei ortoman,Ca sã-l puneþi cãpitan,CerulVã blagosloveascã,GândulSã vi se-mplineascã!ApucaþiPe drum la vale,MergeþiDe trei zile caleTot pe malulDunãrii:

Din schela Corabiei,La cotulScripetului,La Fântâna Banului,La vadulPristolului,Din dreptulIzvorului,La vadul Scãpãului,C-o sã gãsiþi pe Vâlcan,Fãtul mamei ortoman,Cu caicul descãrcat,Printre sãlcii acioat.Turcii, unde-o auzea,Bine, mãre, le pãrea:TemeneleCã-i fãceaªi paftale-iDãruia,ªi d-aci, mãre, porneaTot pe malulDunãrii:Din schela Corabiei,La cotulScripetului,La Fântâna Banului,La vadulPristolului,Din dreptulIzvorului,La vadulScãpãului,

Viteje=ti

93

Sã gãseascã pe Vâlcan,Puiºor de ortoman,Cu caicul descãrcat,Printre sãlcii acioat.Acolo dac-ajungea,Mai cãta cât mai cãtaªi iatã cã se-ntâmplaPeste dânsul cã dedea:Pe Vâlcan cã mi-l gãseaCu caicul descãrcat,Printre sãlcii acioatªi d-o salcie legat.Vâlcãnaº ºedea întinsªi cu greu de somn coprins,Cu bãltaculLa cãlcâi,Cu hangerulCãpãtâi,Cu mustaþaRãsfiratãªi cu barbaDestrãmatã.Ieniceri s-apropia,Lângã dânsul cã venea:Pe Vâlcan unde-l vedea,Inima le îngheþa,Cã nici singur nu-l gãsea,Ci cu sluga lui, Nedea.Dacã vedea ºi vedea,Turcii nici cã s-arãta,Ci la sfaturi se punea,Tainã mare cã-ntocmea.

Unii p-alþii se-ntreba:Sã dea focuriSã-i omoare,Ori topuzuriSã-i doboare?Unii ziceauCa sã-i prinzã,Alþii ziceauSã-i aprinzã!Dar ius-baºa, om cu minte,Lua vorba mai-nainteªi le zise: – Cum vreþi voiSã dãm piept cu amândoi?Nedea-i grec ºi om viclean,ªoim vestit este Vâlcan,Suflet dres ºi trup vrãjit,Nici de paloºeRãnit,Nici de gloanþeCiuruit,Nici de cloanþeCãtrãnit!Turcii, unde-l auzea,Planul, mãre, cã-ºi schimba:Aºteamãt s-apropia,Semn lui Nedea cã-i fãcea,Pungi de bani îi arãta.ªi Nedea se-ndupleca,Cã aºa e sluga rea:D-ai hrãnit-oCu credinþã,Ea te vinde


94

Fãr’cãinþã;D-ai cinstit-oCa pe frate,Ea te-njurãªi te bate!Nedea, mãre, ce-mi fãcea?Pe Vâlcan îl pãrãseaªi-n orta cã se bãga,Iar ius-baºã mi-i zicea:– D-alei, Nedeo, dumneata,Þi-ai pãrãsit nevasta,Nevasta ºi cãsuþa,ªi pe bieþii copilaºiI-ai lãsat golani, drumaºi,Ca sã stai în haiducie,Ca ºi robul la robie,Slugã proastã la Vâlcan,Puiºor de hoþoman!Na cinci pungi de irmilici,Sã ni-l dai legat aici;Na cinci pungi de gãlbenaºi,Numa-n mânã sã ni-l laºi;Mai na º-alte, de iusluci,Sã ni-l dai ºi sã te duci,Cã din toatã haiduciaNu þi-e mai mare simbria!Nedea, grec fãrã credinþã,Puse banii-n socotinþãªi-i cãra în pungi grãmadãPân-la stana a de piatrã.La caic apoi se-ntoarseSi din fundul lãzii scoase

ªapte funii de mãtase,Împletitã viþa-n ºase.Fãr-de cap ºi fãr’de milãSe munci, munci în silãªi-nnodã ca un arcanPentru gâtul lui Vâlcan,Puiºor de ortoman,Ce dormea ca un buºtean.Frunzã verde lemn uscat,Iatã Nedea c-a legat,Fãrã teamã de pãcat,P-un stãpân nevinovat.L-a legat, nu l-a legat,Cã de mâini l-a încordat,De picior l-a-mpiedicat,Unde bine mi-l lega,Într-o fugã se duceaªi pe turci îi asmuþea,Iar el drumul apuca:Lua drumulCu fuga,ªi codrul.Cu poteca.Turcii, mãre, când vedea,Paloºele cã-ºi scotea:Unii-n pazãRãmânea,Alþii-n preajmãRãtãceaªi-n cale nãvalã da.Ce sã-i facã nu ºtia,Cã e dres ºi fermecat,

Viteje=ti

95

Nici de paloºe tãiat,Nici de puºcã împuºcat,De muieri nu e stricat.De l-or da afund în ape,O sã-noate º-o sã scape;De i-or da foc, se aprindeFunia care-l coprinde!Foaie verde de cicoare,Subt un deal, lângã Izvoare,Piatrã mareSta trântitã,De ciocaneIspititã,De veacuriPãrãginitãªi cu sloveRâcâitã.Deli-baºa se-ncerca,Dar s-o miºte nu putea.IeniceriiCã-ºi chema,ªi cu toþiiSe-nhãmaªi d-abia cã mi-o miºca,ªi d-abia mi-o rãsturna:Pânã ce-o rostogolea,Nãduºelile-i trecea.ªi striga,Se opintea,Vâlcãnaº nici nu visa,Vâlcãnaº adânc dormea.Dacã, mãre, isprãvea

ªi de piatrã mi-l lega,Frumuºel îl ridica,Sus pe mal îl aºeza,Brânci în Dunãre cã-i da,ªi unde cãdeaVâlcanul,TâraCu el bolovanul,Urla apa,Urla malul;Iar când Dunãrea-l simþea,Apa-n douã-ºi despica,Pe haiduc cã mi-l primeaªi frumos îl aºezaTocma-n fundulFundului,Pe stratulMorunului,Unde-i dulce somnului.Sã s-aºeze n-apuca,ªi iatã cã se-ntâmplaCã Vâlcan un vis visa:PloaieRece ºi turbatã,În caicMarfãUdatã,ªi pe mândraLãcrãmând,ªi pe mã-saSuspinând,Vâlcãnaº se deºtepta


96

ªi, când colo, ce vedea?Dunãrea se vãietaCã nu-l ºtie ospãta,Speriat, se opintea,Piatra-n spate ridicaªi deasupra se sãlta,ªi ca peºtele-notaDin vadulScãpãului,La cotulCrucerului.Foaie verde de sânger,Pe la cotul lui Crucer,Cine cântã, cine plângeTot cu lacrãme de sânge,La caice numãrând,Dunãrea tot blestemând?Iacã-i mândra lui Vâlcan,Cã nu l-a vãzut d-un an.ªi cum staDe tot ofta,Iatã, mãre, se-ntâmplaPe Vâlcan cã mi-l zãreaCa un peºte înotândªi cu greu abia suflând.Iar mândruþa ce-mi fãcea?Vreme multãNu pierdea,Din brâu furcãArunca,Fuga-acasãMi-alerga

ªi lui frate-su-i zicea:– Neicã, neiculiþ-al meu,Noroci-te-ar Dumnezeu,Ai milã de sorã-taªi-mi ascultã ruga mea!Niºte negustori de boi,Ce trag în gazdã la noi,A vândut cirezile,Dar ºi-a-necat pungile,ªi mi le-a gãsit Vâlcan,Puiºor de ortoman,ªi Vâlcan din fund le scoate.Dar el singur nu le poateSã le dea la mal pe toate!Sandul, mãre, d-auzea,Drept la Dunãre pornea,În luntriþã s-aruncaªi, mâna ori nu mâna,Cã sor-sa parc-o târa,La Vâlcan cã-mi ajungea.Abia mâna-i întindea,Dar sã-l scoatã nu putea:Bolovanu-n jos trãgea.Atunci Sandul ce-i zicea?– Las-o, vere, la naiba,Cã te-neacã Dunãrea!– Nu pot, Dunãrea s-o batã,Cã de mine e legatã!Ado-ncoace paloºul,Sã-i retez, vere, ºtreangul!Sandul, mãre, se pleca,Paloºul cã-i întindea,

Viteje=ti

97

Dar luntriþa se clãtea,Valurile o-mpingea,Sã-l ajungã nu putea:Puþinel, ºi se-neca!Atunci, mândra, de vedea,Frumuºel se repezea,Paloºul în mânã lua,În Dunãre s-arunca,Voiniceºte cã-nota,Funiele cã-i tãiaªi cu viaþa-l dãruia.Vâlcãnaº, dacã-mi ieºea,Tot mândruþi-i mulþumeaªi cu dânsa se vorbea.La Sandul acas’mergea,Rasã ºi potcap punea,Într-o luntre se suia,Ziua bunã cã-ºi lua,Dupã turci cã se lua.ªi mâna, mãre, mânaDin vadulCruceruluiPânã-ntr-alPristoluluiªi-ntr-alNegotinului.Foaie verde de pe lac,La cârciuma cu ceardac,Unde beauAgalelePânã-ºi dauPistoalele,

S-opreºteCãlugãrulCa sã gusteRachiul,Pelinaºulªi vinul.Gust-o datã ºi de douã,Gustã, mãre, pân’la nouã;Iar când fu d-a zecea oarã,Cheam-afar’din cârciumioarãP-a dalbã cârciumãriþã,RumeioarãLa guriþã,NegrioarãLa cosiþã,ªi din gurã ce-i zicea?– Ia fii bunã dumneataDe nu-mi daCu ocaua;Carã vinulCu vadra,Pelinul –Cu doniþa,C-am sfinþit d-o leturghieCu pãrintele Ilieª-am rugat pe DumnezeuCa sã-mi dea pe gândul meu!Cârciumãreasa scotea,Vin cu vadra cã-i dedeaªi la dânsul se uita.El la gurã d-o ducea,Tocma-n fund, îi rãsufla,


98

ªi când fundul îi vedea,Cât colo c-o aruncaCercurileDe-i plesnea,DoageleI se dogea.Cârciumãreasa ieºea:Vadra doage de-ºi vedea,De foc mare s-aprindea,ªi din gurã-l blestema,ªi cu vorba-i tot zicea:– Moº cãlugãr, de eºti beat,Du-te de te culcã-n sat,Ori te du la mânãstireDe-þi citeºte pe Saltire,C-am p-aci niºte bãieþi,Ieniceri, turlaci ºi beþi,ªi dacã-i vei deºtepta,O sã dai din rasa taªi mai mult cât vadra mea!Moº cãlugãr, d-auzea,ªi mai mult se-nveselea:Rasa-n brâu îºi ridica,Mânicile-ºi sumeteaªi-ncepeaDe chiuiaªi pe turci mi-i deºtepta.Ienicerii, d-auzea,Pe mânicã o bãga,Sã creadã nu le venea,Când ius-baºa le zicea:– A înviat ghiaurul!El este, balaurul!

Bine vorba nu sfârºea,ªi Vâlcan ce mai fãcea?Paloº mare cã scotea,Dupã ei se repezea:Când pe unii-i reteza,Când pe alþii-i spinteca,ªi din cincizeci, câþi erea,Nici unul nu rãmânea.Foaie verde º-o lalea,Vâlcãnaº mi se-ntorcea,În luntriþã cã intra,Dunãrea-n douã tãia,Pe malul stâng cã treceaªi poteca-mi apucaÎnspre casa lui Nedea,Prin ºesul motrenilor,Sub munþii oltenilor,ªi umblaDin vale-n vale,Cu dãsagaLa spinare,ªi umblaDin stânã-n stânã,Cu mãciucaDupã mânã.Colo, mãre-ntr-o vâlcea,Chiar cu Nedea se-ntâlneaGrecu-ndatãCe-l vedea,Ca o stânã’Ncremenea.Vâlcãnaº, dacã-l oprea,Din guriþã-l judeca:

Viteje=ti

99

– D-alei, Nedeo, fiarã rea,Asta-þi fuse credinþa?De câþi ani tu m-ai slujitSimbrioara þi-am plãtitªi cu cinste te-am cinstit,Iar tu, Nedeo, om spurcat,M-ai vândut ºi m-ai legat.La pãgân dormind m-ai dat,Fãrã teamã de pãcat.Nu ºtiai tu, fãtul meu,Cã din cer un DumnezeuVede fapta ºi-o pândeºteª-apoi dã ºi rãsplãteºte?Bine vorba nu sfârºea:PaloºulCând aducea,CapulLui Nedea sãrea,Trupu-n sânge se bãtea.

(G. Dem. Teodorescu, Teleorman)

TÃTARII ªI ROBII

Dar p-atât nu se lãsa:Bucãþele mi-l tãia,Cincizeci de pãrþi cã-l fãcea,Cã cincizeci fusese turcii,Tot cincizeci sã fie corbii,Vâlcãnaº mi se-ntorcea,La mândruþa se ducea,Tot lu Sandu-i mulþumeaªi pe sor-sa i-o peþeaApoi nuntãCã fãcea,Cu popãSe cununa,Iar chiulhanulCât þinea?Câte zile-s într-un an,Cã nu-i altulCa Vâlcan,Puiºor de ortoman!

oaie verde, foaie de alun,Pe vadul bãtrân,

Pe pod de mãlin,Vin tãtarii, vin,Foaie de usuc,ªi la robi aduc,Tot o fatã mare,Ca o floare-n floare,

ªi o nevãsticã,Albã, frumuºicã,ªi un voinicel,Mândru, tinerel.Foaie º-o lalea,Flãcãu zicea:– Foaie de pelin,Mai tãtar hain,

F


100

Cã am ºi o mumã,ªi-am lãsat-o-n urmãTot spãlând la lânã,ªi-un tatã bãtrân,Tot strângând la fân!Foaie rãmurea,Tãtaru zicea:– Mânã, bre,-nainte,Nu lua aminte,Ca mã-ta-o spalaFãr-a te vedea,ªi tat-to-o strângeaFãr-a te vedea,N-ai ajutora!Mãre, mai mergea,Nevasta-i zicea:– Foaie de alun,Tu tãtar bãtrân,Lasã-mã de mânã,Sã mã-ntorc în urmã,Cã eu mi-am lãsatPruncºor nescãldat,Tot neînfãºat,Fãrã þâþã dat!Foaie rãmurea,Tãtarul zicea:– Mânã, bre,-nainte,Nu lua aminte,Ploaia d-o pica,Pruncu d-o scãlda,Zãpada d-o ninge,Pruncu þi l-o unge,Vântu d-o bãtea,

Þi l-o legãna,Þâþã cã u-o daªi l-o înfãºaMaicã Precista!Mergea ce mergeaªi faþa grãia:– Foaie de usuc,Mãi tãtar nãuc,Lasã-mã de mânã,Sã mã-ntorc în urmã,Cã, mãre,-am lãsatCusãtura-n pat,Fusu mi s-o pierdeCu mãtasã verde,ª-a da roua-n casã,Mãtasa sã-mi iasã!– Foaie bob de linte,Mânã, bre,-nainte,Nu lua aminte,Cã mãicuþa taBine a vedea,Mãtasã þi-o lua!– Foaie colilie,Blestemat sã fie,Capul sã nu-þi þie,Umbrã sã rãmâi!Foaie pe rãzor,ª-al meu pruncuºorMi s-o face mareªi te-o prinde-n gheare.Þi-o face veleatul,ªi mie, scãpatul!

(C. Brãiloiu, Zlãtãrei, Argeº)

Viteje=ti

101

KIRA

Dupã ce-mi tot beaPânã se-ncãlzea,Arap ce-mi fãcea?Pe Kira-mi priveaªi mi-o-ndrãgostea,Din gurã-i zicea:– Kirã Kiralinã,Floare de grãdinã,Rumenã cãlinã,Ia-mã tu pe mineCa sã trãieºti bine,Cã mi te-oi purtaOricum þi-o plãcea,Bine þi-o ºedea!Dar Kira-mi râdeaªi nici n-asculta,De vin îºi vedea.Arapul buzat,Negru ºi ciudat,Iar vin mai cerea,Vin ca sã mai bea,Vin ºi pe Kiraªi iar o ruga,ªi iar îi zicea:– Kirã Kiralinã,Floare din grãdinã,Rumenã cãlinã,Ia-mã tu pe mineDe vrei sã fii bine,Cã io mi þi-oi face

n Vadul Brãilii,’N scursul Dunãrii,

Printre caicele,Mai în jos de schele,’Carcã-mi-se,-ncarcã,Douã-trei sandale,Nouã galioane.Dar ce mai se-ncarcã?Fir ºi ibriºinCu postav d-ãl bun.ªi cine le-ncarcã?Un arap buzat,Negru ºi ciudat,Cu solzi dupã cap,Parcã sunt de crap,Cu solzi mai pe burtã,Parcã sunt de ºtiucã,ªi când îmi strãnutã,Câinii cã-ntãrâtã,Pânã le-ncãrca,Pânã le umplea,Vin de unde bea?Tot din Brãila,ªi de la Kira,Kira Kiralina,Floare din grãdinã,Rumenã cãlinã,Fata ChiþuluiDin Kara-ghiusele,Nume frumuºele.

Î


102

Brâieªi marame,Rocheªi nãframe,PaftaleDe aur,Cu zolziDe balaur,ªi haineDe aur,Cu peneDe graur,ªi te-oi dezmierdaZiuaªi noaptea!Dar Kira-mi râdeaªi nu-l asculta,De casã-ºi vedea.Arapul buzat,Negru ºi spurcat,Iar vin mai cerea,Vin ca sã mai bea,Vin ºi pe Kira;ªi iar o privea,ªi iar o ruga,ªi iar îi zicea:– Kirã Kirãlinã,Floare din grãdinãRumenã cãlinã,Haide-mi tu cu mineDe vrei sã fii bine,

Cã io mi te-oi duce’N þara arãpeascã,Sã se pomeneascã,ªi io þi-oi aºterneTrei rânduri de perne:Aºternutul tãu,Parele mãrunte,Pe sârmã þesute,Coperiºul tãu,Galbeni venetici,Care sunt mai mici,D-o sutã ºi cinci,D-o sutã cincisprezece,Stã inimii rece!Kira tot râdea,Nici cã-l asculta,De treabã-ºi vedea.Aºa de-mi vedea,Arapul buzat,Negru ºi ciudat,Cu solzi dupã cap,Parcã sunt de crap,El se repezea,Mãre, la Kira,ªi mi-o-mbrãþiºa’N braþe cu sila;’N caic o duceaªi mi-o aruncaSus, peste sandaleªi pe bolozale,Pe vraf de nafele

Viteje=ti

103

ªi pe malotele.Apoi mi-o legaCu plete din capDe vârf de catarg,ªi cu ea-mi pleca,Iute se duceaTãind Dunãrea.Iar dacã-mi pornea,Iar dacã-mi mergeaPân’se depãrta,Ciubuc aprindea,Lângã ea veneaªi iar o privea,ªi iar îi vorbea,ªi iar o ruga,ªi mi-o sãrutaPânã-ºi adormeaÎn poalã la ea.Foaie º-o lalea,Mult cã nu trecea,Soare scãpãta,Când iatã soseaªi fraþiiKirii,HoþiiBrãilii,ªerpiiDunãrii.Ei, dacã sosea,La poartã bãtea;ªi unul din trei,

Puiºori de zmei,Pe Kira striga,Din gurã zicea:– Kirã Kirioarã,Kirã surioarã,Kirã Kiralinã,Floare din grãdinã.Rumenã cãlinã,A neichii copilã,DescuiePoarta,C-aducAverea,DeschideUºea,Sã bagHaznaua!Kira nu rãspunde,Cã n-are de unde,Fãr’de rãspundeaNumai maicã-sa:– Dine,Costandine,Kira nu rãspunde,Cã n-are de unde.Arapul buzat,Negru ºi spurcat,Cu solzi dupã cap,Pe Kir-a luat,Pe Kir-a furat,ªi-n sandal a pus-o


104

ªi cu el a dus-o!Unde-mi auzea,Dinªi CostandinMã-sii ce-i ziceaªi cum o ruga?– Maicã, maica mea,Ieºi tu pân-afarãDe spune cu guraª-aratã cu mâna,’Cotro a luat Kira?Mã-sa rãspundea,Din gurã zicea:– Pe Dunãre-n josS-a dus de folos!Trei fraþiAi Kirii,HoþiiBrãilii,ªerpiiDunãrii,Unde mi-auzea,Ei se necãjea,Vreme nu pierdea.În apã sãrea,Afund cã se da,Din coate-nota,Dunãrea tãia,Iute se ducea,Mult cã nu mergea,ªi se-mpiedica,

ªi mi-ºi întâlneaUn cin de alarmã,De nu-l bagi de seamã,Cu vâsle d-argintCum n-am mai vãzut,Boieri, de când sunt;C-un arap bazat,Negru ºi ciudat,Cu solzi dupã cap,Parcã sunt de crap,Cu solzi mai pe burtã,Parcã sunt de ºtiucã,ªi când îmi strãnutã,Câinii cã-ntãrâtã,Iar fraþiiKirii,HoþiiBrãilii,ªerpiiDunãrii,Unde l-ajungeaªi sora-ºi vedea,Dinªi CostandinMi-o tot întreba,Din gurã-i zicea:– Kirã Kiralinã,Floare din grãdinã,Rumenã cãlinã,A neichii copilã,Cum de mi-ai plecat

Viteje=ti

105

Cu-arapul buzat?Kirã, sora mea,E cu voia taOri e cu sila?ªi ea, vai de ea,Din gurã-i zicea:– Nene Costandine,Crede-mã pe mine:De-mi erea voia,Nu mã mai legaCu plete din capDe vârf de catarg,Cu sfori de mãtase,Împletite-n ºase,Cu sfori de bumbac,Strânse de catarg!Din ºi Costandin,Unde-o auzea,Iar îi rãspundeaªi iar îi zicea:Dacã e aºa,Dã-ne dovada:Ia tuHangerul,Sã taiArapul,Sã-i ieiIerchezul,Sã-i reteziCapul!Ea, când auzea,

Ce le rãspundea,Sãrmana de ea?– Dine,Costandine,Nu pot, vai de mine,S-apucHangerul,Sã-i taiIerchezul,Sã-i retezCapul,C-arapul e beat,În poalã-mi culcat,ªi el mi-a legatPletele din capDe vârf de catarg.Voi v-apropiaþiDe mã dezlegaþi,C-acum arapul,C-acum buzatulÎmi doarme prea bineAci, lângã mine!Trei fraþiAi Kirii,HoþiiBrãilii,ªerpiiDunãrii,Unde-o auzea,Iar se arunca,Din coate-nota,


106

Din gurã-mi striga,P-arap deºtepta.Arapul buzat.Negru ºi ciudat,Cu solzi dupã cap,Mi se deºtepta,Paloº c-apuca,Pistoale trãgea;Dar geaba trãgea,Cã nu nimerea.Iar dacã vedeaCã-l apropia,Caicul lãsa,În apã sãrea,Din coate-nota,Ca vântul fugea.Trei fraþiiKirii,HoþiiBrãilii,ªerpiiDunãrii,Apa cunoºtea,ªi când s-arunca.Iute-l ajungea,De pãr l-apuca,La mal cã-l trãgea.La mal d-ajungea,Ei mi-l judeca,Ei mi-l osândea;Paloºe scotea,

Bucãþi îl fãcea,La câini îl dedea;Dar câini nu-l mâncaDe negru ce-erea,ªi-n foc l-arunca,Focul de-l topea.Trei fraþiiKirii,HoþiiBrãilii,ªerpii,Dunãrii,LuaPe Kira,LuaPe sor-sa,ª-acas-o ducea,Tot la maicã-sa.Mã-sa, d-o vedea,Bine cã-i pãrea.Nu mai zãbãvea,Vreme nu pierdea:Nunta-i pregãtea,Lãutari tocmea,Lume c-aduna,Flãcãi cã chema,Hori de-mi întindea,Hori de-mi învârtea.Atunci maicã-saPe Kira scotea,Din gurã-i zicea:– Kirã, fata mea,

Viteje=ti

107

Seama la toþi iaLa câþi or juca,ªi cin’þi-o plãcea,Bãrbat þi l-oi da!Kira, d-auzea,Kira ce-mi fãcea?Ochii-ºi arunca,Seama cã luaLa toþi câþi juca,ªi din câþi vedea,Unul cã-i plãcea,Unul c-alegea,

Un voinicel nalt,Nalt ºi sprâncenat,Având semniºor,Numit Neniºor.Aºa de-mi vedea,Fraþii ºi mã-saDe mânã-i luaªi mi-i cununa’N grãdina crãiascã,Sã se pomeneascãLa cruci de voinici,La boieri, p-aici.

(G. Dem. Teodorescu,Lacul-Sãrat, judeþul Brãila)

KIRA, KIRA LINA

erde d-o mãslinã,Din vad, din Brãilã,

Mai din jos de ºchilã,Vezi, la malul mareEste d-o vâltoare.Colo se descarcã,Dincolo se-ncarcãªapte balozaleªapte galioaneªapte, opt sandaleMult sunt frumuºele.Dar ce se descarcãªi cu ce se-ncarcã?Descarcã mereu,

Descarcã din greu:Tot fir ibriºin,Blãnuri de samur,Bogasiu de-l bun,Tutun inigea,De-l de bea paºa,Batã-mi-l legea,Batã-mi-l crucea!Blãnuri de samur,Postav de cel bun,Sculuri de mãtaºã,Marfã femeiascã,Cã e mai bãnoasã.Dar cum se descarcã,

V


108

Iute cã se-ncarcã.Dar cu ce se-ncarcã?Grâu ºi cu secarã,Adunat din þarã!Porumburi aleseDupã câmp culese.Dar cine le-ncarcã?ªi cin’le descarcã?Iatã, mãri, iatã,Colo se aratãD-un Arap Sangiap,Negru ºi buzat,Cu solzi mari pe cap,Cu solzii de crap,Daþi pe dupã cap.Cu buzele late,Roºii ºi umflate.Cu ochii refecaþi,Mari ºi bolboºaþi.C-un pãr îmbâcºitªi încârlionþit.Cu mustãþi de rac,Parc-ar fi un drac.Când te uiþi la dânsul,Nu poþi sã þii râsul.Iar el unde-mi sta?Unde-mi ospãta?Vin de unde bea?Tot de la Kira.La cârciuma micã.Micã ºi piticãCu cârciumãreasã

Mândrã ºi frumoasã,Mult mi-e drãgãstoasã.Iar colo sub mal,Sub verde umbrar,Iatã mi se iveaKira cea frumoasã,Fatã drãgãstoasã,Care-mi întreceaÎn frumuseþea saSoarele ºi luna,Raza de luminã.Arapul ciudat,Negru ºi buzat,Cum el o vedea,Inima-i sãrea,ª-astfel cuvânta;– Kira, Kira LinãFrumuºicã zânã,Fragedã copilã,Tânãrã zambilã,Floare din grãdinã,Sã mã iei pe mine,Cã mult þi-o fi bine.Verde trei masline,Sã mergi tu cu mineÎn þara turceascã,Þara arãpeascã,Cã eu þi-oi fãceaTot ce þi-o plãcea:Cort de catifeaªi salamangea,Cu ciucuri legaþi,

Viteje=ti

109

Numai fir lucraþi;Pat de abanosªi de chiparos.Aºternutul tãu,D-o vrea Dumnezeu,Cãpãtâiul tãu,O sã-þi fie, zãu,Numai burduºeleCu aur în ele,Galbeni venetici,Mai mari decât cinci.Kira l-auzeaªi ea nu râdeaOchii-ºi încruntaª-aºa rãspundea:– Arape Sangeape,Arape ciudatNegru ºi buzat,Cu solzi mari pe cap,Cu buzele late,Roºii ºi umflate,Cu ochi bolboºaþi,Roºii refecaþi,Cu pãr îmbâcºitªi încârlionþit,Cu mustãþi de rac,Parc-ai fi un drac!Cum sã te iau pe tine?În þara arãpescã,Creºtinã româneascã?Cum o sã trãiascã?!Cumnatele mele?!

Surioarele tele,ArãpoaiceleCa ºerpoaicele,Cum mã vor vedea,De ciudã-or crãpa.Ele s-or miraªi m-or deochia,Geaba m-oi lua!Ori se vor grãbi,Înainte-a-mi ieºiC-o gãinã friptã,Friptã, otrãvitã,Ca sã mã sluþeascã,Sã mã otrãveascã!Ce folos va fiDacã voi pieri?Sau d-or pieri ele,Cumnatele mele,N-o sã fie bine,De mine, de tine,Verde usturoi,De noi amândoi!Arapul ciudat,Negru ºi buzat,Cum o auzea,Inima-i sãreaªi-astfel cuvânta:– Kira, Kira Linã,Frumuºicã zânã,Fragedã copilã,Tânãrã zambilã,Floare din grãdinã,


110

Razã de luminã,Ascultã pe mine,Sã mã iei pe mine,Cã þi-o fi mult bine!Aºternutul tãu,Parale mãrunte,La arap sunt multe!Cãpãtâiul tãu,Tot de lei bãtuþi,La arap sunt mulþi!Kira l-ascultaª-astfel rãspundea:– Arape Sangeape,Eu nu oi mergea,ªi n-oi fi a taO datã cu viaþa!Arap o-nºela,Din gurã zicea:– Fincã-i pricina aºa,Sã mergi sã ne socotim,Þie sã-þi plãtim.Eu la tine-am statªi m-am ospãtatTrei zile-ncheiateCu arapi vro ºeapte.Vinul þi-am bãutªi nu þi-am plãtit.Pe Kira-nºela,Dar-arap pleca,ªi ea se suiaÎntr-un bolozal,Sus într-un sandal,

Ca sã-i dea parale,Salbe ºi paftale,Ca sã se plãteascãSã se fituiascã.Arap ce-mi fãcea?Cum el o vedea,Îndatã-ncepeaDe-mi desfãºuraCutii cu mãrgele,Cu galbeni ºi ineleªi cu mahmudele.Apoi bucurosLe-arunca pe jos,Kira le vedea,Pe jos s-apleca,În poalã-adunaPân’poala umplea.Kira ce-mi fãcea?Ea mintea-ºi pierdeaªi ea nici gândeaLa casã, la masã,La mamã duioasãArapul buzat,Negru ºi ciudat,Când aºa vedeaNu se speria,Afar’cã ieºea,Corabia pornea,Kira drumu-i da!Când Kira vedeaCum se depãrta,Poala c-o vãrsa,

Viteje=ti

111

Începea a plângeaªi grozav rãcnea.Arap ce-mi fãcea?El se repezea,În braþe-o lua,La catarg o trãgea,Frânghia aducea,De catarg o lega.Pânzele-ntindea,Corabia pornea.Mergea, vere,-n jos,Mergea cu folos.Arap s-aºeza,Cu cãputul cânta,Cu cãputul de os,De cânta frumos,Pe Dunãre-n jos!Cãputul de tufã,De cânta cu trufã!Kira cã-mi plângea,Marea rãsuna.Iatã-n miez de noapte,Când dorm toate ape,Fraþii Kirei îmi sosea,La fereastrã striga,La uºã-mi bãtea.Vezi, fraþii Kirei,Hoþii Brãilei,ªerpii Dunãrei,Tot mereu o striga,La uºã-mi bãtea,Din gurã-mi zicea:

– Kira, Kira Linã,Sora noastrã-a bunãDeschide uºa,Sã tornãm haznauaAm spart Brãila.Ne prinde ziua,Dãm de mascara,De râde lumea!Kira nu rãspunde,Cã n-are de unde.Mã-sa auzeaªi le rãspundea,Din gurã zicea;– Nu-i aici Kira.Arap a-nºelat-o,Pe Kira a luat-o!Ei când auzea,Mult se încrunta,La mã-sa striga:– Maicã, mãiculiþã,Sã ieºi pân-afarã,Mãcar în pielea goalã.Ea cã se scula,O iiºoarã pe ea lua,Afarã cã ieºea.Ei cã întreba:– Maicã, mãiculiþã,Aratã-ne caleaCe-a apucat Kira.Mã-sa tot plângea,Din gurã-mi zicea:– Pe Dunãre-n jos,


112

Drum fãr-de folos!Ei când auzea,Cã se repezea,Haznaua vãrsa,Opãnci cã lua,La Dunãre-alerga,O luntre gãsea,În ea s-arunca,Fraþii Kirei,Hoþii Brãilei,ªerpii Dunãrei,ªi ei cã striga,Din gurã-mi zicea:– Isa, isa la lopatã,Sã ajungem de-îndatã!Ei se opintea,Valuri cã fãcea,Dunãrea tãia.Când zori se revãrsa,Ei cã ajungea,Corabia-mi vedea,Lângã ea venea.Un halat apuca,Sus cã se urca,Kira cã-i vedeaªi ea le vorbea:– Fraþii mei cei buni,Ce-aþi cãtat la mine?Aþi rãmas fãrã zile!Arapu-i culcat,Rãsturnat în pat,Tot arme-narmat!

Fraþii ei sãrea,La Arap intra,Trei pumni îi trãgea,Ochii turbura,Sângele-i pornea,ªi mi-l judeca:–Când te-ai însurat,Pe cine-ai întrebat?Arapul tãcea,Nici nu mai grãia,Apoi mi-l lãsa,Pe Kira-mi judeca:– Când te-ai logodit,De ce n-ai pleznit?Când tu ai plecat,Pe cine-ai întrebat?Kira tot plângeaªi aºa-mi zicea:– Fraþii mei cei buni,Eu nu-s vinovatã,Eu sunt înºelatã,De Arap luatã!Vin ce mi-a bãutA fost nesocotit,A fost neplãtit.Arap m-a-nºelat,În corabie m-a bãgat,Bani cã a vãrsat,Cu poala am adunat.Corabia dezlegaª-apoi el pleca.Eu vãzând aºa,

Viteje=ti

113

Plângeam ºi rãcneamPe Dunãre-n jos,Fãrã nici un folos!Fraþii Kirei atunceaCorabia oprea,La mal o trãgeaªi mi-o ancora.

Pe Arap lua,Ciosvârþi mi-l fãcea,Pe mare cã-l da.Fratele mare zicea:– Acum ne-am luat socoteala.Cu corabia ºi marfaO sã-nzestrãm pe Kira.

(N. Pãsculescu, Orlea, Romanaþi)

MARCU

ãrpiniº, pãdure deasã,Mãrculeþ s-a dus de-acasã

ªi turcu a d-oblicitªi la el d-a drept a vintªi rãu l-a batjocorit;Cetatea prãdatu-i-a,Mãicuþa cãlcatu-i-aCu copita caluluiTocma-n capu pieptului.Foaie verde lemn sucit,ªi pãgânul încânitCu-atât nu s-a-ndestulit,Mai rãu l-a batjocorit:Nevasta robitu-i-a,Departe pornitu-o-a.Marcu biet o auzitDe potopul cel cumplitCe casa i-a pustiit,El acas’s-a repezitª-acasã cum a sosit,

Þâpat-a hainã mãrceascãª-a luat cãlugãreascã,Nime sã nu mi-l cunoascãªi pe murg a-ncãlecatªi în grabã c-a plecatChiar colo la Þãrigrad,ªi s-a pus Mãrcuþ în silãSã cearã mereu la milã,Precum cer cãlugãriiPe seama mãnãstirii.Astãzi ici, mâine colea,Vreme bunã, vreme rea,La Þarigrad ajungeaªi la turc cã se ducea,Sub fereastrã se puneaªi din gurã cuvânta:– Hai de dã, turcule, dã,Hai de dã ºi milã-þi fãDe sufletul Marcului,Marcului bogatului;

C


114

Hai de dã, turcule, dã,Hai de dã ºi milã-þi fã,Nu din avere turceascã,Ci din avere mãrceascã.Dã, turcule, sãrindare,Sã-i facem slujba cea mare,Cã murgu mi s-a venit,Pentru cã l-am prohodit!Turcu-n uºã cã ieºeaªi din grai aºa grãia:– Alelei, mãi pãrinþele,D-auzi cuvintele mele:Murguleþu tare-mi place,Spune-mi mie, câþi bani face?Marcu bine-mi auzea,Dar surduþ mi se fãceaªi iar turcului zicea:– Hai de dã, turcule, dã,Hai de dã ºi milã-þi fãDe sufletul Marcului,Marcului bogatului;Hai de dã, turcule, dã,Hai de dã ºi milã-þi fã,Nu din avere turceascã,Ci din avere mãrceascã!Turcu mi s-apropiaªi Marcului cã grãia:– Pãrinþele, pãrinþele,D-auzi cuvintele mele,Cã nu grãiesc vorbe rele;Morþi cu morþi ºi vii cu vii,

Noi murguþu vom tocmiªi pânã ne-om învoi,Amândoi cã vom cinsti,Viniºor vom gustãri,ViniºorD-ãl roºior,Viniºor de nouã aiCum e mai bun pentru trai,Nouã ai ºi nouã luniCum e bun pentru bãtrâni!Turcu-afarã cã ieºeaªi-n pivniþã se ducea,Iar Mãrculeþ rãmâneaªi prin casã se primblaªi jur-împrejur cãtaªi cãta ºi prea cãta,Cãci deodatã ce vedea?..Vedea mândrã soþioarãCu jeliþã feþiºoarã;Sâniºoru-i suspina,Ochiºorii lãcrima.Marcu biet se-nduioºa,Inima i se sfârºea,Dar îndat-se stãpâneaªi durerii nu se da,Ci din grai aºa grãia:– Alelei, tu, nevesticã,Nevesticã mândrulicã,Cum creºtinii ai urâtªi pãgân ai îndrãgit?– Eu creºtinii n-am urât

Viteje=ti

115

ªi pãgân n-am îndrãgit,Cã-s nevasta Marcului,Marcului viteazului;Eu creºtinii n-am urâtªi pãgân n-am îndrãgit,Darã turcii m-au robit!Marcu iar se-nduioºa,Dar de nou se stãpânea...Turcu-n casã cã tunaªi vin roºu aducea,O ploschiþãDe-o vedriþã;Plosca pe masã punea,Pe divan se aºezaªi murguleþul tocmea.Turcu bea ºi se-mbãta,Marcu bea ºi nu prea beaCãci amar grija-l rodea;Turcu bea ºi se-mbãtaªi din gurã cuvânta;– Pãrinþele, pãrinþele,D-auzi cuvintele mele,Cã nu grãiesc vorbe rele;Ian aruncã-te la joc,Dar la joc colea cu foc,S-o aduci tot la soroc,Cã de când pe lume suntN-am vãzut cãlugãr jucând!Mãrculeþ se ridicaªi din grai aºa grãia:

– Alelei, mã turcule,Turcule hainule,Eu joc þie þi-oi juca,Dar mi-e cã te-i supãra,Cã jocu nostru-i ciudatªi cu dracu mestecat!...ªi-ncepu Marcu-a jucaªi câte-o hainã þipa,Pân’se zãri sabia.Turcu rãu încremeneaª-in fire dacã-ºi venea,El de Marcu se ruga;– Alelei, mãi Marcule,Marcule vicleanule,Ian aruncã ochii tãiTot de-a lungul celei vãiªi priveºte-a mea cetate,Cã-i plinã de bogãtate.Þie toatã þi-o voi da.Zilele de-mi vei lãsa!Mãrculeþ nu mai glumea,Ci turcului cã-i grãia:– Cetatea-i pe mâna mea,Þie þi-oi face ce-oi vrea,Ce fãcut-ai maicã-mea!ªi vorba nu mai lungea,Ci la turc se repezeaªi capul îi reteza.Apoi nevasta-ºi luaªi-napoi cu ea pleca.

(Jan Urban Jarnik,Andrei Bârseanu, Ardeal)


116

ILINCUÞA SANDULUI

Dar ca dânsa n-a gãsitMai chipoasã,Mai frumoasã,Mai cu chip de puic-aleasã,Ca fata de Sãnduleasã.El la Dunãre pornea,El la Dunãre-mi sosea,Pe Ilinca c-o vedea,ªi unde mi-o întâlnea,Chipul ei îl sãgeta,Dragostea îl coprindea.La Þarigrad se-ntorcea,Tot lui tat-su cã-i spunea,Iarã tat-su poruncea,Poruncea lui beºleagaªi lui caimacam-aga,De colo din Orava,S-aducã pe Ilinca.Foicicã izmã-creaþã,Într-o joi de dimineaþã,Tuturor le-i cu dulceaþã,Dar Ilinchii cade greaþã,ªi greaþaDe dimineaþãE scurtare de viaþã.Dimineaþa s-a sculat,Curþile c-a mãturat,Pe ochi negri s-a spãlat,Cosiþaªi-a pieptãnat,

runzuliþa bobului,Sus pe malul Oltului,

La casele Sandului,Sandului bogatuluiDe pe malul Oltului,Nemerit-a,Poposit-aLume multãªi mãruntã,Pe picioareªi cãlare.Dar ce e, ce s-a-ntâmplatLumea de s-a adunat?Foaie verde salbã moale,Are Sandul fatã mare,Frumoasã cum nu e-n lume,ª-o cheamã, mãre, pe nume,O cheamã tot Ilinca:Seacã la turci inima!De frumoasã ce-mi erea,Se ducea vestea de ea,ªi vestea ºi pomina,De la Olt la Orava,Din Orava-n Þarigrad,La feciorul de-mpãrat.Frunzuliþã lemn uscat,Fecioraºul de-mpãratToatã lumea a-ntrebat,Toatã lumea a cãtat,A cãtat º-a ispitit,

F

Viteje=ti

117

Cobiliþaªi-a luat,CobiliþaCa creiþa,Cofele,Garoafele.Cobiliþa de-ºi lua,La DunãreSe ducea,Apã-n cofeCã lua,Pe ochi negri se spãla,Cruce dalbã cã-ºi fãcea,La Dumnezeu se ruga.Ochi negri de-ºi arunca,De dreptate ce-mi vedea?Pe luciul Dunãrii,În scursurile apei,Tare-mi vine d-un caic,Cu postav verde-nvãlit,Prin nãuntru zugrãvit,Prin afarã ºinuit,Cu covoare-împodobit,În caic cine mi-ºi suntDuºi pe apã, duºi de vânt?Vreo cincizeci de brãileni,ªaizeci de turci gãlãþeni,Cu optzeci þarigrãdeni,ªi cu o sutã giurgiuveni,Adunaþi de beºleaga,Beºleaga din Orava.Foaie verde foi de treste,

Dar mai mare cine-mi este?TurculeþulMãrunþel,FeciorulLui Ciupãgel,Se teme GiurgiulDe el.Ei pe Dunãre-mi sosea,ªi la malDac-ajungeaCaiculDe mal lega,La fântânãSe ducea,Pe IlincaC-o vedea;De frumoasãCe erea,InimaLe sãgeta.ªi ei mãre, ce-mi fãcea?Dupã dânsa se lua,Pân-acasã cã mergea,Pân-acasã c-ajungea,La casele Sandului,De pa malul Oltului.Foicicãªi-o lalea,Când IlincaAjungea,Turci aºteamãt se vedea.Sãnduleasa,


118

De-i simþea,Nici o clipãNu pierdea;Pe IlincaAscundeaªi-nainte le ieºea.Unde turcii mi-ajungea,Bunã ziua nu-i dedea,Ci din gurã se rãstea:– Sã ne dai pe Ilinca,Pe Ilinca, fiicã-ta,Cã a secat inimaFeciorului de-mpãrat,De-împãrat din Þarigrad.Sã ne dai pe IlincaC-o pofteºte beºleaga,Beºleaga din Orava,C-aºa este porunca!Sãnduleasa, d-auzea,Tot din gurã le grãia:– Turcilor,Agalelor,Pe Ilinca nu v-aº daO datã cu viaþa mea;Dar numai e Ilinca;Cãci IlincaNe-a murit,InimioaraNe-a pârlit.Dacã nu-mi credeþiCuvântul,Haide de-i vedeþi

Mormântul!Turcii,Dac-o auzea,UniiL-alþii se uita.Sãnduleasa ce-mi fãcea?Vreme multã nu pierdea:ÎnainteC-apuca,La morminteCã-i duceaª-un mormânt le arãta.Rãu la turciCã le pãrea:CrezãmântulToþi îi da;Numai unulNu credea:TurculeþulMãrunþel,FeciorulLui Ciupãgel,Sã teme GiurgiulDe el.Turculeþul se gândeaªi de sta pânã mai sta,Sabia-n mânã lua,În mormânt cã înþepa,Din mormânt cã dezgropa,Oase ºi pietre gãsea,Sãndulesei cã-i striga:– Nu-i aicea fiica ta!

Viteje=ti

119

Sã ne dai pe IlincaO datã cu viaþa ta!Sãnduleasa ce fãcea?Sãnduleasa cea frumoasã,Cu statul de jupâneasã,Cu ochi mari de puic-aleasã?La mormânt cã-ngenunchea,Pe Ilinca de-mi plângea,Darã turcul n-o credea,Pe ea mâna cã punea,Cot la cot cã mi-o lega,Paloº, mare, cã scotea,Þâþele cã-i despica,ªi cu sare le sãra,Iar din gurã ce-i zicea?– Sã ne dai pe Ilinca,O datã cu viaþa ta,Cã a secat inimaFeciorului de-împãrat,De împãrat din Þarigrad!SãnduleasaSuspina,Pe IlincaNu spunea,Ci le arãtaMormântul,Doar i-or ascultaCuvântul.Turcii, dac-aºa vedea,Iar acasã se-ntorcea,La casele Sandului,De pe malul Oltului,

Pretutindeni cãuta,Dar nimica nu gãsea.De cãtarãCât cãtarã,Zi de varãPânã-n searã,Drumul turcii cã-ºi luarã,Dar ãl turc cam mãrunþel,FeciorulLui Ciupagel,Se teme GiurgiulDe el,Nici p-atât nu se lãsa,Ci cu mâna mi-i oprea,D-o scãriþã cãuta,D-o scãriþã cã gãsea,Tocma-n pod cã se suia,CãutaCe cãuta,Pe IlincaN-o gãsea;Fierea-ntr-însul se umfla!Foicicã º-o lalea,Iatã ce se întâmpla:Turcul, jos când se dãdea,Mai colo se-mpiedicaD-o lãdiþã’Ncuietoare,ÎnvelitãCu fuioare.El lãdiþa cât vedea,’N braþ degrabã c-o lua,


120

Jos pe scarã o dedea,ªi-n pãmânt când o trântea,Iatã, mãre, se spãrgea,ªi dintr-însa ce-mi ieºea?FrumoasaDe Ilinca.Unde turcii mi-o vedea,Inimioara le venea,La obraz se-nveseleaªi din gurã suduia:– Anasâni Ilinca,Mult ne-ai secat inima!El în braþe c-o lua,Cu târsânã mi-o lega,Spre Dunãre c-o ducea;În caice c-o suiaªi pe Dunãre pornea,C-aºa erea poruncaBeºlegii din Orava.Dunãrea se despica,Drum caicului lãsaªi pe apã îl ducea,Când Ilinca ce fãcea?Cu guriþa se ruga,ªi mereu le tot zicea:– Turcilor,Agalelor,Soarele m-a dogorit,FaþaAlbãMi-a pârlit,Pãrul mi s-a despletit,

Dezlegaþi-mi mâinile,Sã-mi dreg cosicioarele,Sã-mi potrivesc florile.Turcii, unde-o auzea,Milã cã li se fãcea,Mâinile cã-i dezlega,Sã-ºi facãCosiþele,ªi sã-ºi dreagã florile.Ilincuþa ce fãcea?Cosicioareª-împletea,FloricelePotrivea,ªi la Domnul se ruga.Dumnezeu o asculta,Duh din cer îi trimeteaªi ea-n minte se gândea:„Decât roabãTurcilorªi slugãCadânilor,D-o masãMorunilor,CinãBunãPeºtilorªi mâncareRacilor!“Cum ºedeaªi se gândea,Jos în apã

Viteje=ti

121

Cã sãrea:DunãreaSe despica,DunãreaC-o înghiþea.Turcii-n apãCã sãrea,Turcii-n pripãCã-nota,Dar s-o prinzãNu putea:Numai moartãC-o gãsea.Apoi, mãre, de-mi vedea,Frumos capul cã-i tãiaªi în suliþã-l punea,La-mpãratul de-l ducea,C-aºa erea poruncaBeºlegii din Orava.

Dar feciorul de-mpãrat,De-mpãrat din Þarigrad,Numai capul de-i vedea,Pe hanger mânãPuneaªi din teacãMi-l scotea,Singur seamãCã-ºi fãcea,Numai pentru Ilinca,Frumuºica Sandului,De pe malul Oltului,Foicicã º-o lalea,Capul unde-i îngropa?În grãdinã la Baccea,În grãdina-mpãrãteascã,Tot de ea sã pomeneascã.Pe la cruce de voinici,La boierii de pe-aici!

(G. Dem. Teodorescu)

ILINCUÞA

ând fu joi de dimineaþã,Ilincuþa sã scula,

Pã ochi negri se spãlase,Vasele cã le spãlase,Casele le mãturase.Lacrimile-o ajungea,Vedriþa-n cap cã ºi-o lua,

La Dunãre se ducea.Pânã vadra sã umpleaEa-ndãrãt cã se uita,Pe Dunãre-n sus ºi-n jos,Sã vadã macii-nfloriþi.Nu vedea macii-nfloriþiªi vedea turci nãlãviþi

C


122

Vedriþa-n cap cã ºi-o lua,Tare-acas’cã alerga,ªi la mã-sa cã striga:– Deschide, mãicuþã, poartaªi-ascunde-mã undeva,Cã vin turcii de mã ia.Mã-sa cã mi-o ºi duceaÎn grãdiniþa cu flori.– Pitulã-mã, mãiculiþa,La tufa de busuioc,C-o fi, maicã, cu noroc;La tufã de leuºtean,C-o fi, maicã, mai hiclean,La tufã de vineþele,C-o fi, maicã, mai hiclene.ªi mã-sa c-o îngropaLa tufã de trupinos,Trupinos, miros frumos.Bine n-o acoperea,Iacã turcii cã soseaªi la poartã cã striga:– Vrei, vrei, vrebiena,Unde e Ilincuþa?Maicã-sa cã le spunea– Ilinca a murit.Darã turcul cel mai micCu picioru-n poartã da,Poarta-n douã se fãcea,ªi-n grãdiniþã sãrea.Sã ducea la busuioc,Lua floare ºi mirosa:– Nu e-aici Ilincuþa.

Se ducea la vineþele,Lua floare ºi mirosa:– Nu e-aici Ilincuþa.Se ducea la trupinos,Trupinos, miros frumos,Lua floare ºi mirosa,– Aici e Ilinciþa.ªi-ndatã o dezgropa,Turcii cu ei o lua.Ea cãtrã mã-sa zicea:– Nu-þi fie, maicã, cu foc,C-azi mã duc, mâine mã-ntorc,La trei zile sunt la loc.ªi în beci o arunca,ªi pe Dunãre pleca,Mâinile i le lega.ªi ea, mãre, se ruga:– Turcilor, boierilor,Dezlegaþi-mi mâinileSã-mi rãcoresc' þâþeleªi sã-mi dreg cosiþele.Nici în samã n-o bãga.Mai mergea ce mai mergeaªi ea, mãre, se ruga:– Turcilor, boierilor,Dezlegaþi-mi mâinile,Ca sã-mi dreg cosiþele,Sã-mi rãcoresc þâþele.Lor milã li se fãcea,Mâinile le dezlega.ªi ea, mãre, cã zicea:– Decât roabã turcilor,

Viteje=ti

123

Slujnicã cadânelor,Mai bine masã peºtilorªi ruginã pietrilor.ªi-n Dunãre cã sãrea,

ªi ea-înotul cã ºtia.Turcii sãrea dupã eaªi ei toþi cã se îneca.ªi ea acasã-mi venea.

(C. Mohanu, Gãujani, Þara Lobviºtei)

VOICHIÞA (ILINCUÞA)1

imineaþa mã sculai 2

Poale albe râdicaiu,Cofele c-apucaiuDupã apã alergai,Mã uitai spre rãsãrituªi vãzui ceaþã venindu,Da nu-i ceaþã, nici noruDa-s fete ºi feciori 3Cofele le apucaiuªi spre casã alergaiNumai e di aºea grãié :– Ascunde-mã, mamã, bdineCã vin turcii dupã mnine!– Undi, mami, te-aº bãga,Undi mami, te-aº bãgau, –În funduþã, în grãdiniþã,Într-un corci cu scânteuþã.Mã-sa acolo º-o bãgatu

Turcii la poartî o strigatu:– Deschide, soacrã poartaªi adã pã Voichiþa.Mama ei din grai grãié,Cã Voichiþa º-o muritDe când lume ºi pãmânt,De când lume ºi pãmânt,De nu credeþi cuvântu,Haideþi ºi-s vide cruºea;De nu credeþi în dânsa,Haideþi ºi-s vide cruºea.Turcii înapoi º-o plecatTuma-n târg la Þarigrad,Da’un câini di turc bãtrân,Numa aºa o zis º-o grãit,Nu sã tacã ºi sã treacã,Numai el din grai grãia:– E, Voichiþa, n-o murit,

1 De fapt, subiectul Ilincuþa. Denumirea poate arãta cã subiectul seconfundã parþial cu balada Voichiþa (notã culeg.)2 Acþiunea e la persoana întâi – semn al liricizãrii (notã culeg.)3 Versul contrazice sensului: ar fi fost de aºteptat sã vadã pe turci(notã culeg.)

D


124

Da-i în fund în grãdiniþã,Într-un pat cu scânteuþã.Numa’e di ºi-o grãit:– ’Ino, mâmî-n grãdiniþîªi-mi împlete o cununiþîDi tãt felul di floriþe,Cã mai mult n-oi fi fetiþãMã-sa-n grãdinî o plecat,Cununiþa i-o gãtatªi în car de s-o urcat,Numa e di ºi o grãit:– Adî, mamî, zadia,Cã mai mult eu n-oi purta,ªi p-aicea n-oi umbla,

Când în car de s-o urcat,Mai aghé di º-o strigat:– Întinde mâna dreaptaªi-n urmã ne-om cununa...Când o fo’ la Dunãrea,Lângã Dunãrea s-o opritªi din gur’ aºe o grãit:–Nupusti mâna dreaptaªi ne-om cununa.Cununa ºi o tomnit,Drept în Dunãre o sãrit.– Decât norã turcilor,Mai bine coracilorªi hranã gândacilor.

(Folclor din Maramureº, cules înanii 1984-1987 de pe malul drept

al Tisei, din Slatina, Teceu,de A. Hâncu ºi Gr. Botezatu)

MOLDOVEAN DOBROGEAN

runzuliþã de lipan,Pe cel deal, pe cel mãidan,

Plimbã-mi-se d-un mocanP-un cal negru dobrogean,C-un galben de buzduganAtârnat într-un gãitan.Se plimba cât se plimba,Vremea prânzului venea,La un tufan cã trãgea,Dupã cal descãlecaªi calul îl priponea.

Îi dete iarbã cu palma,Sã nu strice undeva,Sã nu dea de vreo belea.Luã merinda de la ºea,ªi când întinse masa,Seama codrului lua.Vãzu codrul ofilit,Toatã frunza-a-ngãlbenit,Pe pãmânt s-a aºternut,Parcã vântul l-a bãtut.Crãcile s-a ofilit,

F

Viteje=ti

125

Parcã bruma a cãzutªi coaja i-a înnegrit,Parcã focul l-a pârlit!Aºa din gurã-mi striga,Codruþul cã mi-i zicea:– D-ale, coadre, frate coadre,În tine m-am pomenit,În tine eu am crescut,Aºa trist nu te-am vãzut!Frunza de þi-a-ngãlbenit,Pe pãmânt s-a aºternut,Parcã vântul te-a bãtut!Crãcile þi-ai ofilit,Parcã bruma te-a bãtut!Darã codrul, d-auzea,Aºa-mi sta ºi rãspundea:– Foaie verde de lipan,Tinerel de Moldovean,P-un cal negru dobrogean,C-un galben de buzduganAtârnat într-un gãitan,De stãtuºi de mã-ntrebaºi,Mai cu dreptul spune-þi-aº;Foiþicã tãmâioarã,Asearã, pe chindioarã,Prin mine cã mi-a trecutTrei singiruri de robii!Alea mi-a plãtit cu foc,Cã-n singirul dinainteEra juni fãrã mustaþã,Ce acum, frate, sã-nvaþã

Sã strângã copile-n braþã;ªi-n singirul din mijlocEra fete cu bani pe cap,Unde le vezi, mori de drag;La capul singiruluiEra o fatã smediºoarã,Cu cosiþa gãlbioarã,O trãgea tãtar la scarã,O sãruta-n guriºoarã.Striga fata-n gura mare:„Lelea mea ºi mãiculiþã,Cu milã ºi cu credinþã!“ªi-n singirul de pe urmãErau neveste tinerele,Mãritate de iarna,De le e dragã viaþa.D-aia mi-a cãzut frunza!...Voinicel puþin ºedea,Mãre, de sã odihneaªi calul de mai pãºea,ªi calul de-l adãpa,Frumuºel cã-l închingea,În catãrãmi îl strângeaªi pe el încãleca,Cruce cu dreapta-ºi fãceaªi din gurã-aºa zicea:– Ajutã-mi, Doamne, cu bine,Acum sunt voinic în fireSã scot robi de la robie,Sã mã-nsor, sã-mi iau soþie!Un drumuleþ apuca,


126

ªi mâna, ºi iar mânaPe un mic drum pãrãsit,Cu troscot verde-nvelit.Dar pe ce, frate, mergea?Pe chite de floriceleªi pe frânturi de inele,ªi pe boabe de mãrgele...Frunzuliþa nucului,Când fu-n valea Dimanului,Tãtarii cã îi soseaªi prin ei cã mi-ºi mergeaªi tot-nainte trãgea,Toate singirurile privea.Când la fatã ajungea,Striga fata-n gura mare:– Dalea, nene, frãþioare,Nu þi-e milã ºi pãcat,Nu vezi tãtarii cum ne-a legat?Scoate robi de la robie,ªi sã-þi fiu þie soþie,ªi sã-þi dea tata moºie.Moldovean calu-ºi bãteaªi-nainte tot þinea,În tãtari cã mi-ºi ieºea.Mai mânã o milã de locªi-i ardea trupºoru-n foc.Jos dupã cal cã sã da,Puþinel cã rãsufla,În trei chingi calu-nchinga,În catarãmi îl strângeaªi pe el încãleca,

ªi-ndãrãt cã sã-ntorcea,ªi striga iortomãneºte,Sãvai, ca Doamne fereºte!Calul fugea iepureºte,Voinicul da voiniceºte.Când în frunte le ieºeaªi seama cã le lua,Nu mai avea ce tãia.Parcã bãtu un viforos,De vine vara din josªi îmi bate florileDe umple cãrãrile,Aºa stau celmelele.Dar voinicul ce-mi fãcea?Îndãrãt cã se uitaªi din gurã-aºa zicea:– Catã, batã-l Precista,Lesne fuse la tãiat,Anevoie de scurmat!ªi la robi cã mi-ºi striga:– Sã trageþi, copii, încoa’,Sã vã odihniþi cevaPân-oi scorfoli de parale!Gãlbiorii ce-i gãseaÎi aºeza pe la ºea;Paralele mãrunþeleLe fãcea grãmãjele,Le punea pe la rãspântii,Sã le gãseascã º-alþi voiniciCe or fi de bani lipsiþi...

(N. Pãsculescu, Silistraru, Brãila)

Viteje=ti

127

2 . HAIDUCII

Cal nebun, roºiu zglobiu,Ce-a fost prins de prin pustiu.ªi-n temniþã de când ºade?De nouã ani jumãtateª-alte trei zile de varã:Numele-i merge prin þarã.Frunzã verde de cicoarã,Tot mai zace-n temnicioarãNouã ani ºi jumãtateªi alþi nouã îmi mai ºade:De trei ori tot câte nouãÎmi fac douãzeci ºi ºapteDe când în temniþã ºade.Azi e sfânta sâmbãtã,Mâine mi-e duminicã,Chiar duminica cea mare,Zi de sfânta sãrbãtoare.Ies din sfânta mânãstire,De la sfânta leturghie,Toþi boierii la plimbare,ªi vodã, la vânãtoare.Frunzuliþã lemn uscat,Iacã, mãre, s-a-ntâmplatCã chiar mãicuþa Corbii,Fugitã-n þara Moldovei,Babã

CORBEA

oicicã mãrãcine,Ascultaþi, boieri, la mine,

Sã vã spui pe Corbea bine!Frunzã verde peliniþã,Zace-mi, zace în temniþã,Pus de vodã ªtefãniþã,Zace-mi Corbea viteazul,Zace-mi Corbea haiducul,În temniþã la Opriº,Unde-mi zace Corbea-nchis,ªade-n apãPânã-n sapã,ªi-n noroiPânã-n þurloi,Cu lacãte pe la uºe,Cu mâini dalbe în cãtuºe,Iar la gât pecetluitCu cinci litre de argint,Cum n-am mai vãzut de

când sunt.Frunzuliþã trei foi late,De ce în temniþã-mi ºade?Pentr-un paloº ferecatNuma-n aur îmbrãcat,De nu ºtiu cine furat;Pentru-un roºiu bidiviu,

F


128

Slabãªi-nfocatã,Dar la minteÎnþeleaptã,La cuvintePropiatãªi-n zarafir îmbrãcatã,Vro trei-patru ouºoareDuce Corbii la-nchiºoareªi-n temniþã demâncareLua târgulTot de-a lungul,ªi uliþi, d-a curmeziºul.Pe uneleSe-ndrepta,P-alteleSe rãtãcea,Pân’la temniþ-ajungea.Iar dacã mi-ºi ajungea,BabaSlabãªi-nfocatã,Dar la minteÎnþeleaptã,La cuvintePropiatã,Cu zarafir îmbrãcatã,La fereastrã s-aºezaªi din gurã tot striga:– Corbeo, maicã, aici eºti?Corbeo, maicã, mai trãieºti?

Spune-mi, maicã, de eºti viu,Spune maichii, ca sã ºtiu;Cã, d-ai fi, mãicuþã, mort,Sã dau la popa d-un ort,Cu popã sã te citesc,De pomeni sã-þi îngrijesc!Corbea, dac-o auzea,Glasul cã-i înþelegeaªi din gurã-i rãspundea:– Maicã, mãiculiþa mea,Maicã, parcã tot sunt viu,Dar numai sufletu-mi þiu.În temniþã m-am uscat,Cã-n ea, de când am intrat,Din chica ce mi-a crescutMi-am fãcutDe aºternut,Cu barba m-am învelit,Cu mustãþi m-am ºtergãrit.Aicea când am intrat,Ce-am vãzut când m-am uitat?Bâjbâiauªerpoaiceleªi ereauCa acele,Broaºtele –Ca nucile,Nãpârci – ca undrelele.Acum sunt ºerpoaicele,Maicã sunt ca grinzile,Broaºtele –

Viteje=ti

129

Ca ploscile,ªi nãpârcii - ca buþile.De când, maicã, am intrat,Pic de vin n-am mai gustat,Somn nu m-a mai apucat.Pe toate cã le-am rãbdatªi pe toate le-aº rãbdaDe n-ar fi una mai rea,C-o drãcoaicãDe ºerpoaicã,Bat-o Maica Precista,S-a-ncuibat în barba mea.Ea, maicã, cã mi-a ouat,Ouãle ºi le-a lãsatÎn fundul ºalvarului,Fundul pozunarului;În sânul meu c-a clocitªi puii ºi-a colãcit;În sânul meu cã ºi-i creºteªi de coaste mã ciupeºte.Unde, maicã, se zgârceºte,Inimioara mi-o rãceºte;Unde, maicã se întinde,Inimioara mi-o cuprinde!Mã-sa, dacã-l auzea,Mã-sa, mãre, ce-mi fãcea?Nici o clipã nu pierdea,Ci degrabã cã-mi pleca,La cârciumã se ducea,Mâna p-o cofã punea,Cincispreci oca vin turna,

Iute-napoi se-ntorcea,La fereastrã c-o duceaªi-n mânã Corbii c-o da.Corbea, dacã mi-o vedea,Tocmai din adânc ofta.Ochii la cer îndrepta,La Dumnezeu se gândea,La Dumnezeu se uita.Dumnezeu cã se-ndura,Dumnezeu l-învredniceaªi putere cã-i dedea.El, dacã se odihnea,Cu ochii negri se uita,Cofa cu mâna lua,Într-o parte se lãsa,Cam într-o rânãSe da,Cofa la gurãDucea,Buze pe cofãPunea,ªi din cofã când sorbea,Tocma-n fund cã-i rãsufla.ªi când cofa arunca,Peste cap cofa când da,Paisprezece hoþi doboraªi pe loc îi omora.Apoi cu mã-sa vorbeaªi din gurã ce-i zicea?– Maicã, mãiculiþa mea,Nu-i pãcat de viaþa mea?


130

Stau în temniþã bãgatPentr-un paloº ferecat,De nu ºtiu cine furat,Pentru Roºul bidiviu,Pentru Roºul meu zglobiu;Altã vinã nu mai ºtiu.M-am gândit,M-am rãzgânditªi iatã ce-am plãnuit:Azi e sfânta sâmbãtã,Mâine e duminicã,Chiar duminica cea mare,Zi de sfântã sãrbãtoare,Când ies domni la vânãtoareªi boierii la plimbare.Tu, mãiculiþã, sã te duciªi pe vodã sã-l apuci,De departe sã-ngenuchi,Mâna, poala sã-i sãruþi,De d-aproape sã te rogiªi din gurã tu sã-i zici:„Iartã, doamne, ªtefan-vodã,Iartã, doamne, pe Corbea,C-o da bir ca birnicii,Gãleata ca nemeºii,Bãnetul ca vameºiiª-o fi-n rând cu boierii!“Du-te, maicã, ºi te-ntoarce,Doar mânia i s-o-ntoarce.Baba, unde-l auzea,Baba nu mai aºtepta,

Chiar atuncea se ducea,Drumul lui vodã-i þinea,De departe-ngenuchea,Mâna, poala-i sãruta,De d-aproape se rugaªi din gurã mi-i zicea:– Iartã, doamne,ªtefan-vodã,Iartã, doamne, pe Corbea,Sãrãcuþ de maicã-sa,C-o da bir ca birnicii,Gãleata ca nemeºii,Bãnetul ca vameºiiª-o fi-n rând cu boierii!ªtefan-vodã-nþelegeaUnde baba-l atingea,ªi-n gura mare-i zicea:– BabãSlabãªi-nfocatãDar la minteÎnþeleaptã,La cuvintePropiatã,Ascultã, babo, la mine,C-o sã-þi spui de Corbea bineAzi e sfânta sâmbãtã,Mâine e duminicã,Chiar duminica cea mare,Zi de sfântã sãrbãtoare,ª-ai sã fii d-o soacrã mare.

Viteje=ti

131

Lui Corbea, pecetluitCu cinci litre de argint,Fatã mare i-am gãsit,Frumoasã cum nu e-n lume,ª-o chemã, babo, pe numeJupâneasaCarpena,AdusãDin Slatina,Numai din topor cioplitãªi din barbã bãrduitã,Pe la vârf cam ascuþitã,Pe la mijloc e strujitã,La tulpinã vãruitã,Pentru Corbe-al tãu gãtitã.Babo, am mai îngrijitLãutari de i-am tocmit,Lãutari de Bucureºti,Pe galbeni împãrãteºti,Cu papuciiGãlbiori,Cu ceacºiriiRoºiori,Când îi vezi, – te înfioriªi te cutremuri sã mori!Cât era ea de bãtrânã.Sãrea mai ca o copilã:Într-o fugã alergaªi la Corbea se ducea,La temniþã ajungea,De fereastrã se lipea,

Toate i le povestea.Corbea, dacã-mi asculta,Corbea greu se necãjeaªi oftând îi rãspundea:– Ci taci, maicã, la naiba,Cã aºa e femeia:Poale lungi ºi minte scurtã,Judecatã mai mãruntã,Cap legat, inimã-ncinsã,ªi de minte necoprinsã.Eu þi-am zis duminicã,Tu mi te-ai dus sâmbãtã.JupâneasaCarpena,AdusãDin Slatina,Nu mi-e, maicã, soþia,Ci-mi este, maicã, þeapa,Sã mã cunune cu ea,Sãrãcuþ de viaþa mea.LãutariiCine-mi sânt?Vulturii,Ce zboarã-n vântCu penele zugrãvite,Cu boturi de pietre scumpe,Cu picioareGãlbioareªi de sânge roºioare.Ei pe mine m-or lãsa,Cu carnea-mi s-or sãtura,


132

Cu sânge s-or adãpa:Iacã, maicã, nunta mea!Mã-sa, unde-l auzea,Îmi oftaªi îmi plângea,Cu pumnii-n cap se bãteaIar Corbea ce mi-i zicea?– Lasã, maicã, bocetul,Ca sã nu-þi pierzi cumpãtul,Cã de pãcatele meleOi da seama eu de ele.Vãz cã nu vrea DumnezeuCa sã scape Roºul meu:D-o scãpa el, mã duc eu.De vrei, maicã, eu sã scap,Du-te iute ºi degrab’,Du-te-n þarã Moldovii,Du-te la grajdul Corbii,La groapa cu ºapte nuci,Pe Roºul sã mi-l aduci,Desºelatªi desþolat,Ca pãunul nerotat;Dar sã nu uiþi, maica mea,O perniþã de subt ºea,Nici prea lungã,Nici prea scurtã,CusutãCu pietre multe,BâcsitãCu pietre scumpe,ªi cioltarul de argint,

Face dârã pe pãmântCum n-au vãzut de când sânt,ªi, cu el de te-i întoarce,Sã vii la oraº încoace,Cu RoºulLegat de frâu,Cu frâulLegat de brâu.Pe vodã, de l-o vedea,La suflet l-o sãgeta:El pe mine m-o chema,Sã-i încalec pe Roºul,Ca sã-i vazã umbletul,Du-te, maicã, ºi sã vii,Cã tot oi fi printre vii.Unde baba l-auzea,Tistimel îmbrobodea,Cãrãruia-ºi apucaªi mergea, mãre, mergeaPânã colo-n Moldova,Cum îi zisese Corbea.Acolo de-mi ajungea,Sapa-n mânã cã lua,Tot gunoiul rãscolea,ªi trei ceasuri de-mi sãpa,Grajd de piatrã cã gãseaªi pe Roºu-l destupa.La uºe când ajungea,Lacãt la uºe gãsea,Lacãt mare cât cofa.Pe chieier, mare, chiema,Douãsprezece chiei cãta

Viteje=ti

133

Pânã când le potrivea,Lacãtul cã-i deschidea,Baba uºea descuia.ªi pe Roºul când vedea,Ochii i se-ntuneca.Cu jeratec îl hrãnea,Cu apã îl adãpa,Cu viniºor îl spãla.Baba, mãre, cã-mi luaªi perniþã de subt ºea,CusutãCu pietre multe,BâcsitãCu pietre scumpe,ªi cioltarul de argint,Face dârã pe pãmânt.Roºul din gurã-i zicea:– ªterge-mã, bãtrâna mea,Cã v-o fi, babo, pãcatAici de când m-aþi bãgat;Cã mi-am intrat tretior,ª-acuma ies bãtrâior.De cãpãstru de-l luaª-afarã de mi-l scotea,Vânt de varãMi-l bãtea,Vânt de searãL-adiia.Roºul mi se-nviora,Ochii roatã cã-ºi fãcea,Pretutindeni se uita,Toatã þara cuprindea,

ªi-n tafturiDe se umfla,PãmânturiCutremura,ªi-ncepeaDe râncheza,Casele cã rãsuna,Casele se dãrâma,Numai stâlpii rãmânea.Rânchezaªi se uita:Cãta, mãre, pe Corbea!Baba pe Roºu-l lua,De cãpãstru-l aducea,La oraº cã-mi ajungea.Când pe uliþã intra,Roºul, mãre, râncheza:Negustori se spãimânta,Boieri afarã-mi ieºea,Toþi de Corbea cã-mi vorbeaªi din gurã mi-ºi zicea:– Parc-ar fi scãpat Corbea!Cine pe babã-ntâlnea,Cine pe Roºul vedea,Tot mereu cã-mi întreba:– Nu þi-e Roºul de vânzare,Sã-þi dãm galbeni ºi parale,Ori sã faci d-un schimb cu noi,Pentru unul sã-þi dãm doi,Þi-om plini pânã la trei?Dar baba ce rãspundea,


134

Dar baba ce le grãia?– Nu mi-e Roºul de vânzare,Nu mi-e Roºul de schimbare,Ce-mi este de dãruialãCui o da pe Corbe-afarã!Negustori, când auzea,Boieri, când înþelegea,Babei, mãre, rãspundea:– Du-te, babo, la naiba,Nu þi s-ar plini vorba!Când ereaCorbea prin þarã,Ne fãceaªi de ocarã,Cã dacã ne jãfuiaªi dacã ne înmuia,Când îi mai ziceam ceva,Mãciuca cã-mi scuturaªi de speteNe-ndoia,ªi nevesteNe rãpea,ªi cu eleSe plimba!Ea la temniþã mergeaªi lui Corbea-l arãta,Iarã Corbea mi-o-nvãþaCe sã facã maicã-sa.Foicicã º-o lalea,Baba ici, baba colea,Baba-mi bate uliþaTot cu Roºul dupã ea,

Pe RoºulTrãgând de frâu,Cu frâulLegat de brâu,ªi mergea, mãre, mergea,Pân-la curte mi-ajungea.Dar la curte ce erea,Dar la curte ce gãsea?Vodã-n palme cã bãtea,Divan mare c-aduna:Toþi boierii cã-ºi chema,Toþi boierii cã-mi veneaCa sã-nsoare pe CorbeaCu mireasaCarpena,AdusãDin Slatina,ªi sã-i facã nuntã mareCa-ntr-o zi de sãrbãtoare.Iacã, mãre, se-ntâmplaCã ºi baba mi-ºi trecea,Pe RoºulTrãgând de frâu,Cu frâul legat de brâu.ªtefan-Vodã, de-l vedea,De fereastrãSe lipea,Barba-n gurãSumetea,La boieri cã-l arãta,Râvna-n suflet le intra.ªi ei, mãre, ce-mi fãcea?

Viteje=ti

135

Sluguliþele ce-avea,Cãlãraºii ce-i slujeaEi la babã-i trimeteaCa sã-ntrebe pe babaDe-i e Roºul de vânzare,Tot pe galbeni ºi parale,De-i e Roºul de schimbare,Pentru unul sã-i dea doi,Sã-i plineascã pân’la trei.Dar baba ce rãspundea?Baba una c-o þinea:– Nu mi-e Roºul de vânzare,Nu mi-e Roºul de schimbare,Ci-mi este de dãruialãCui mi-o sta pe el cãlare.Vodã, dac-o auzea,Boierii, dacã vedea,Pe slujbaºi cã trimeteaSã-ncalece pe Roºul,Sã le-arate umbletul,Cã le-a râmnit sufletul.Slugi la Roºul se ducea,Slugi la el nãvalã da,Mâna pe dârlogi punea,Pe spate mi-l netezea,De ºea cã se sprijinea.Roºul nimic nu fãcea,Fãr’de numai c-aºteptaCãlãreþul când sãrea,ª-atunci bine cã-i venea,Numa-n tafturi se umflaªi departe-l azvârlea,

Fierea-ntr-însul cãtrãnea,Mort pe jos îl aºternea.Trânti o datã, de douã,Trânti, mãre, pân’la nouã,Când baba, daca-ºi vedea,Milã cã i se fãcea,La ªtefan-Vodã mergeaªi din gurã mi-i zicea:– D-alei, doamne,

ªtefan-Vodã,Copil eºti,Ori tot mai creºti?Nu-þi mai fãrâma oastea,Cã nimeni n-o-ncãlica,Afar’numai de Corbea!El singur l-o-ncãlica,Sã v-arate umbletulCum n-a mai vãzut omul!ªtefan-Vodã mi-auzeaªi din palme cã-mi bãtea,Poruncã la slugi dedeaCa s-aducã pe Corbea,Cã-l aºteaptã ºi curtea,ªi curtea ºi mireasa.Slujitorii cã-mi porneaªi pe Corbea cã-l scotea,ªi pe Corbea-l aduceaPe douã roate de plug,Cu lãnþuºul pus la gâtªi la piept pecetluitCu cinci litre de argint,Cum n-am vãzut de când sunt,


136

Corbea-n curte când intra,Cocoane se spãimânta,Boierii cruce-ºi fãceaDe urât ce mi-l vedea:Barba’I bate genuchiul,Chica’I bate cãlcâiul;Barba ºi mustãþileI-acopere mâinile;Genele,SprânceneleI-nfãºoarã braþele.Atunci vodã, de-l vedea,Ce din gurã cã-i zicea?– Corbeo, nu mai suspinaC-a sosit ºi ziua ta;Cã azi mi te-om cununa,Ca sã joci la nunta ta.Pân-s-o gãti mireasa,Ia-ncalicã pe Roºul,De ne-aratã umbletul,Cã ne-a secat sufletul!Dar Corbea ce-i rãspundeaªi din gurã ce-i zicea?– Cum o vrea mãria-ta,Dar sã-ncalic n-oi putea,Cã mi-e legatã mâna;Iar d-ai fricã c-oi scãpa,Zi sã-mi legePe dreapta,Sã-mi dezlege

Pe stânga.ªi când vorba-ºi isprãvea,ªtefan-vodã porunceaªi pe stânga-i slobozea.Corbea, mãre, ce fãcea?Iar la vodã se-ntorceaªi din gurã-i mai zicea!– Sã-ncalic, mãria-ta,Teamã mi-e cã n-oi putea.Când pe Roºu-ncãlicam,Mâinile-n cãtuºi n-aveam,Nici eream pecetluitCu cinci litre de argintDe la piept ºi pân’ la gât.ªtefan-Vodã, d-auzea,ªtefan-Vodã poruncea.Pe toate le fãrâma.– Încalicã! îi zicea.Corbea, mãre,-i rãspundea:– De þi-e fricã c-oi scãpa,Leagã-mi, doamne, pe dreapta,Dar sã-ncalic n-oi putea.Când pe Roºu-ncãlicam,Frumuºel cã mã tundeam:RãdeamBarba voiniceºte,LãsamChicaHaiduceºte,Dar acum nu mã cunoaºteªi la mine nu se lasã!Stefan-Vodã ce fãcea?

Viteje=ti

137

Stefan-Vodã porunceaªi pe Corbea cã-l tundea,ªi pe Corbea cã-l rãdea,Cã cu mintea judecaCã tot l-aºteaptã þeapa.Corbea se mai învârtea,Corbea pe Roºu-l priveaªi din gurã ce zicea?– Gata sunt, mãria-ta,Dar ºtii, doamne, au nu ºtii,Când pe Roºu-ncãlicamCe fel de haine purtam?Pe Roºul, doamne puneamÃst cioltar, tot de argint.Lat ºi lung pânã-n pãmânt,ª-astã pernã tescuitã,Cu pietre scumpe-mbâcsitã,ªi mã armamSoldãþeºte,ªi mã-mbrãcamChip domneºte:Roºul cã mã cunoºtea,Roºul singur se pleca.Stefan-Vodã, d-auzea,ªi mai mult se-nfierbânta,ªi mai mult la cal poftea.HaineleCã-ºi dezbrãca,ArmeleCã mi-ºi acoteaªi lui Corbea le-arunca.– Ci-ncalicã! îi zicea.

Corbea, mãre, se pleca,Corbea, mãre, le-mbrãca,De Roºul s-apropia,Cruce mare cã-ºi fãceaªi-n minte cã mi-ºi zicea:„Mulþãmesc lui Dumnezeuªi de bine, ºi de rãu!De-ncalic pe Roºul meu,Acu-mi scapã capul meu!“El la Roºul se ducea,Frumuºel cã-l netezea,Haiduceºte-i fluiera,Iar Roºul cã-i rânchezea.Picioru-n scarã punea,Dar piciorulNu-ncãpea,ª-atunci semnulCã-i fãcea:Roºul, mãre,-ngenucheaPânã Corbea’Ncãlica.Toatã curteaSe mira!Dar Corbea ce mai fãcea?Cãtre vodã se-ntorceaªi din gurã-i mai zicea:– D-alei, doamne,ªtefan-Vodã,De þi-e fricã c-oi scãpa,Zãvorãºte-þiCurþileªi închide-þi


138

Porþile,De la poarta cea mai micãPân’la poarta cea mai mare,Fiindcã Corbea e cãlare;Mai armeazã-þiSlugileªi-ntãreºte-þiStrejile,Sã te lase grijile;Pune, doamne, dorobanþi,Mai mãrunþi ºi mai înalþi,UniiTot cu puºcaPlinã,AlþiiCu sabie’N mânã,Sã dau Roºului drumul,Sã v-arate umbletul,De þi-e drag ca sufletul!ªtefan-Vodã se-ntorcea,Cu boieri se sfãtuia,ªi boiirii ce-i zicea?– Dac-ãi face, doamne-aºa,N-are pe unde scãpa,Cã nu-i ucigã-l-crucea!ªtefan-Vodã i-ascultaªi poruncã poruncea:StrejileCã întãrea,Porþile

Cã încuia,CurþileCã zãvoraªi cu mintea cugeta:„N-are pe unde scãpa,Cã nu-i ucigã-l-crucea!“Iatã Corbea cã-ncerca,Iatã Corbea cã-mi pornea.Drumul Roºului când da,Brazdã neagrã rãvãrsa;Când pe Roºu-l frâncuia,Cu copita când lovea,Pietrele cã scãpãra,Brazdã roºie vãrsa:Cât e brazda plugului,Atât e a Roºului!O datã curtea-nvârtea,Iar când fu d-a doilea,Printre lume se bãga,De mã-sa s-apropia,Nimeni seama nu-i bãga;Iar dacã s-apropia,Mâna pe mã-sa punea,D-a-ncãlare-o arunca,Lângã el c-o aºeza.ªi-mi pornea, mãre, pornea,Curtea mare de-nvârtea,Curtea mare ocolea,Ocolea d-a doilea.Dar pe când se învârtea,Ochii-ºi negri d-arunca,

Viteje=ti

139

Zid d-a curmeziº îmi sta,ªi când bine cã-i venea,Unde zidulNalt erea,Pe RoºulCã-l sprijinea,Pe Roºul cã-l repezea,ªi Roºul cã-mi sforãia,Dincolo de zid sãreaCu Corbea ºi cu mã-sa:Toatã curtea-nmãrmurea!Atunci Corbea se oprea,Cu ªtefan-Vodã vorbeaªi din gurã-l judeca:– D-alei, doamne,

ªtefan-Vodã,Ce þi-am fost eu vinovatDe-n temniþã m-ai bãgat?Telegari nu þi-am furat,Cocoana nu þi-am luat,Copiii nu þi-am prãdat;Tu-n temniþã m-ai bãgatªi m-ai þinut nemâncat,Nemâncat, neadãpat,Ca p-un mare vinovat,Sã stau cu ºerpoaiceleªi sã-mi cânte broaºtele,Sã hrãnesc nãpârcile.Acum, doamne, ªtefan-Vodã,Ai oameniCa sã-ndrãzneascãCu cai buni

Sã mã goneascã,Ca sã mã mai logodeascãCu mireasa cea domneascã,Cu mireasaCarpena,AdusãDin Slatina?Cum ziceaªi cum vorbea,Pinteni Roºului cã daªi, mãre, dacã-mi pleca,Înc-o datã-i mai zicea:– Rãmâi, doamne, sãnãtos,Cã la bune mâini þi-am fost!Iarã vodã-i rãspundea:– Nu este din vina ta,Ci mi-e chiar greºeala mea.Umblã, Corbeo, sãnãtos,Ca un trandafir frumos,Cã la bune mâini mi-ai fost!ªi când Corbea se ducea,Corbea, mãre, tot zicea:– D-alei, doamne,

ªtefan-Vodã,D-o da bunul DumnezeuSã facã pe gândul meu,ªtiu cã bine þi-ar mai fiªi de mine-ai pomeni,Numai eu sã mi te-apucDe vro doi-trei paºi la câmp!Corbea, mãre, ce-mi fãcea?El p-atât nu se lãsa.


140

La temniþã se ducea,O oca de vin umplea,Pe vãtaf cã mi-l chemaªi din gurã mi-i zicea:– Poftim, vere, vin de bea,Cã ºi eu m-am îmbãtat,Fiindcã vodã m-a iertat!Vãtaful, când auzea,Vãtaful se bucura:Oca din mânã-i luaªi la gurã c-o ducea.O ducea, ori n-o ducea,Cã Corbea nu-l adãsta!Mâna-n pãr cã mi-i punea,Cu gura mi-l judeca:– Nu þi-a fost, mãi, de pãcatCã de viu tu m-ai mâncat?Douãzeci ºi ºapte aiªtii cum mã mai chinuiai!Cum din gurã-l judeca,Paloºul domnesc scotea:ªapte bucãþi îl fãcea,ªi de pãr îl apuca,Capu-n temniþã-i zvârlea,Trupu-afarã rãmâneaªi la câini, mãre, cã-l da,Iar din gurã-i mai zicea:– Mãi vãtaf, minte sã þii,L-altul de hac sã nu viiªi sã-nveþe de la mineCine-o mai face ca tine!

Iar d-aci daca porneaªi pe Roºu-ncãlica,Tot la curte se-ntorcea:Drept pe poartã cã intra,Cã nimeni nu-l aºtepta.ªtefan-Vodã ce-mi fãcea?Cu boieri se sfãtuiaªi la masã-i ospãta.Corbea, dacã-mi ajungea,De pe cal descãlica,Tocma-n casã cã-mi intra.ªtefan-Vodã tremura,Boierii încremenea.De fricã ce le erea,El la masã cã-l poftea.Dar Corbea ce mi-ºi fãcea?El la masã nu ºedea,’N pragulUºii se punea,PaloºulÎn mâini lua,Mânecele-ºi sumetea,Pe boieri cã mi-i tãia,Sânge la glezne erea.Apoi Corbea se scula,Iar pe Roºu-ncãlica,ªi pe Roºu-l repezea,ª-apuca de mi-ºi mergeaTot în Þara Ungureascã,Acolo sã haiduceascã.

(G. Dem. Teodorescu,Lacul-Sãrat, Brãila)

Viteje=ti

141

TOMA ALIMOª

ªi mie s-or închina!Iatã, mãri, cum grãia,Cã-n departe auzeaUn nechez ce nechezaªi se tot apropia.Toma-ncet mi se scula,Peste câmpuri se uitaªi zãrea un hoþomanPe-un cal negru dobrogean,Pe-un cal sprinten voinicesc...Plãtea cât un cal domnesc.Hoþomanul nalt, pletos,Cum e un stejar frunzos,Era Mane cel spãtos,Cu cojoc mare, miþos,Cu cojoc întors pe dos,ªi cu ghioaga nestrugitãNumai din topor cioplitã.El la Toma-ncet veneaªi din gurã-aºa-i grãia:– Alei! Toma Alimoº,Boier din Þara de jos,Ce ne calci moºiele?Boier Toma AlimoºÎi da plosca cu vin roº:– Sã trãieºti, Mane fârtate!Dã-þi mânia dupã spate,Ca sã bem în giumãtate.Mane cu stânga lua,Cu dreapta se înarma,Paloºul din sân scotea,

eparte, frate, departe,Departe ºi nici prea foarte,

Sus, pe ºesul Nistrului,Pe pãmântul turcului;Colo-n zarea celor culmi,La groapa cu cinci ulmi,Ce rãsar dintr-o tulpinãCa cinci fraþi de la o mumã,ªedea Toma Alimoº,Boier din Þara de Jos;ªedea Toma cel vestitLângã murgu-i priponitCu þãruºul de argintBãtut în negru pãmânt;ªi pe iarbã cum ºedea,Mândrã masã-ºi întindeaªi tot bea ºi veseleaªi din gurã-aºa zicea:– Închinare-aº ºi n-am cui!Închinare-aº murgului,Dar mi-e murgul cam nebunªi de fugã numai bun;Închinare-aº armelor,Armelor, surorilor,Dar ºi ele-s lemne seci,Lemne seci, oþele reci!Închina-voi ulmilor,Urieºii culmilor,Cã sunt gata sã-mi rãspunzãCu freamãt voios de frunzã,ªi-n vãzduh s-or clãtina

D


142

ª-aºa bine-l învârtea,ª-aºa bine mi-l chitea,Cã pe Toma mi-l tãiaPe la furca pieptului,La încinsul brâului,Deasupra buricului,Unde-i greu voinicului.Toma crunt se oþerea...Mane-n scãri se-nþepenea,Dos la fugã ºi punea.– Alelei! fecior de lele!Cãci rãpiºi zilele mele!De te-aº prinde-n mâna mea,Zile tu n-ai mai avea!ªi cum sta de cuvânta,Maþele ºi le-aduna,În coºuri ºi le bãga,Pe deasupra se-ncingeaªi la murgu-i se duceaªi cu murgu-aºa grãia:– Alelei! murguleþ mic,Alei! dragul meu voinic!De-ai putea la bãtrâneþeCum puteai la tinereþe!Murgul ochii-ºi aprindea,Nechezea ºi rãspundea:– Iatã coama, sai pe mine,ªi de-acum te þine bine,Sã-þi arãt la bãtrâneþeCe-am plãtit la tinereþe!Toma iute-ncãleca,Dupã Mane se lua

ªi mereu, mereu striga:– Alelei! murguleþ mic,Alei! murgul meu voinic,Aºterne-te drumuluiCa ºi iarba câmpuluiLa suflarea vântului!Murgul mic se aºternea,Mane-n lãturi se zãrea,Toma turba ºi rãcnea:– Tãiatu-m-ai tâlhãreºte,Fugitu-mi-ai miºeleºte.De te-aº prinde-n mâna mea,Zile tu n-ai mai avea.Stai pe loc sã ne-ntâlnim,Douã vorbe sã grãim,Douã vorbe oþeliteCu paloºile grãite!Mane-n lãturi tot fugea,Iarã Toma-l agiungeaª-aºa bine mi-l chitea,Cã din fugã mi-i tãiaGiumãtate-a trupuluiCu trei coaste-a negrului!Mane-n douã jos cãdea,Toma murgului zicea:– Alelei! murguleþ mic,Alei! dragul meu voinic!Ochii-mi se painginesc,Norii sus se învârtesc.Te grãbeºte, aleargã, fugi,ªi ca gândul sã mã duciColo-n zarea celor culmi,

Viteje=ti

143

La groapa cu cinci ulmi,Cã eu, murgule,-oi muri,Pe tine n-oi mai sãri!Iar când sufletul mi-oi da,Când nu te-oi mai desmierda,Din copitã sã-þi faci sapã,

Inchinar-aº murgului,Murgului sirepului,Dar mi-e murgul vitã mutã,Mã priveºte ºi m-ascultã,N-are gurã sã-mi rãspundã!Închinar-aº armelor,Armelor drãguþelor,Armelor surorilor,Dar ºi ele-s fiare reci,Puse-n teciDe lemne seci!Închinar-oi codrilor,Ulmilorªi fagilor,Brazilor,Paltinilor,Cã-mi sunt mie frãþiori,De poteri ascunzãtori;D-oi muri,M-or tot umbri,Cu frunza m-or învãli,

(V. Alecsandri, din Moldova, 1850)

TOMA ALIMOª

Lângã ulmi sã-mi faci o groapã,ªi cu dinþii sã m-apuci,În tainiþã sã m-arunci,Ulmii cã s-or clãtina,Frunza cã s-a scutura,Trupul cã mi-a astupa.

oicica fagului,La poalele muntelui,

Muntelui Pleºuvului,În mijloculCâmpului,La puþulPorumbului,Pe câmpia verde, -ntinsã,ªi de cetine coprinsã,ªade Toma Alimoº,Haiduc din Þara-de-Jos,Nalt la stat,Mare la sfatªi viteaz cum n-a mai stat.ªade Toma tolãnitªi cu murgul priponitÎn pripoane de argint,ªi mãnâncã frumuºel,ªi bea vin din burduºel,ªi grãieºte în ast fel:– Închinar-aº, ºi n-am cui!

F


144

Cu freamãtul m-or jeli!ªi cum staDe închina,Codrul se cutremura,Ulmi ºi braziSe cletina,Fagi ºi paltiniSe pleca,FrunteaDe i-o rãcorea,MânaDe i-o sãruta;Armele din teci ieºea,Murguleþu-i rânchezea.Pânã vorba-ºi isprãvea,BurduºelulRidica,ViniºorulCã gustaªi-n picioare se scula.Ochii-ºi negri d-arunca,Peste câmpuri se uitaªi departe ce-mi zãrea?Cã-mi venea, mãre, veneaStãpânulMoºiilorªi domnulCâmpiilor,Manea, slutulªi urâtul;Manea, grosulª-arþãgosul;

Venea, mãre, ca vântul,Ca vântul ºi ca gândul,Cu pãrul lãsat în vânt,Cu mãciuca de pãmânt.Pân-la Toma când sosea,Din guriþã mi-i grãia:– Bunã ziua, veriºcane!– Mulþumescu-þi, frate Mane!– D-alei, Tomo Alimoº,Haiduc din Þara-de-jos,Nalt la stat,Mare la sfat,Pe la mine ce-ai cãtat?CopileMi-ai înºelat,FlorileMi le-ai cãlcat,Apele mi-ai turburat,LiveziVerziMi-ai încurcat,PãduriMariMi-ai dãrâmat.Ia sã-mi dai tu mie seamã,Ia sã-mi dai pe murgul vamã!Toma, mãre, d-auzea,Din guriþã-i cuvânta:– Ce-ai vãzutOm mai vedea,Ce-am fãcutOm judeca;

Viteje=ti

145

Pân-atuncea, mãi fârtate,Dã-þi mânia la o parteªi bea ici pe jumãtate,Ca sã ne facem dreptate!Toma, pân-sã isprãveascã,Îi da plosca haiduceascãPe jumate s-o goleascã,Mânia sã-ºi potoleascã,Ca c-un frate sã vorbeascã.Manea stângaªi-ntindeaSã ia ploscaªi sã bea,Iar cu dreaptaCe-mi fãcea?Paloº mic cã rãsucea,PânteceleI-atingea,MaþeleI le vãrsaªi pe cal încãlica,ªi fugea, nene, fugea,VitejiaCu fuga!Foicicã de rogoz,Savai, Toma Alimoº,Haiduc din Þara-de-jos,Nalt la stat,Mare la statªi viteaz cum n-a mai stat,Cumpãtul cã nu-ºi pierdea.Mâna

La rarãPuneaªi din gurã cuvânta:– D-alelei, fecior de leleªi viteaz ca o muiere,Nu fugi, cã n-am dat vamã,Nu fugi, c-o sã-mi dai seamã!Vreme multã nu pierdea,Maþele cã-ºi aduna,Cu brâu lat se încingea,Mijlocelul cã-ºi strângeaªi la murgul se ducea,ªi pe murg încãlica,Iar din gurã mi-i grãia:– Murgule, murguþul meu,Datu-mi-te-a taicã-tãuCa sã-mi fii de ajutorLa nevoie ºi la zor,Sã te-ntreci cu ºoimii-n zborPân-o fi ca sã nu mor.Tinerel cã m-ai slujit,Dar º-acum, îmbãtrânit,Sã te-ncerci la bãtrâneþeCât puteai la tinereþe.Azi te jur pe DumnezeuSã mã porþi ca gândul meuªi s-ajungi p-ãl câine rãu,Cã mi-a rãpus zilele,Zilele, ca câinele,Pentru tine, murgule!Pânã Toma se gãteºte,Murgul coama-ºi netezeºte


146

ªi din gurã mi-i grãieºte:– Lasã ºeaua, sai pe mine,ªi de coamã þin-te bine,Ca s-arãt la bãtrâneþeCe-am plãtit la tinereþe!Pânã Toma se þinea,Murgul, mãre, ºi zbura;ªi zbura tocmai ca vântul,Fãrã s-atingã pãmântul.Cât o clipã de zbura,Mult pe Manea-l întrecea,Iarã Toma, de-l vedea,Îndãrãt se întorceaªi din fugã-i cuvânta:– Maneo, Maneo, fiarã rea,Vitejia þi-e fuga,Cã, de m-ai junghiat hoþeºte,Mi-ai fugit ºi miºeleºte.Ia mai stai ca sã-þi vorbesc,Pagubele sã-þi plãtesc,PagubeleCu tãiºul,FapteleCu ascuþiºul!Bine vorba nu sfârºea,Murguleþu-ºi repezeaªi cu sete mi-l loveaCapu-n pulbere-i cãdea,Iar cu trupul sus, pe ºea,Calu-n lume se ducea.Foicicã micºunea,Vreme multã nu treceaªi pe Toma-l ajungea

Moartea neagrã, moartea grea.De pe cal descãlica,OchiulSe-mpãiejena,CapulI se învârteaªi-n des codru se pleca,Iar din gurã ce-mi grãia?– D-alelei, murguþule,D-alelei, drãguþule,Ce-am gânditAm izbândit,Dar ºi ceasul mi-a sosit.Sapã-mi groapa din piciorªi-mi aºterne fâniºor,Iar la cap ºi la picioarePune-mi, pune-mi câte-o

floare:La cap, floareDe bujor,Sã mi-o ia mândra cu dor,La picioare,Busuioc,Sã mã plângã mai cu foc.Apoi, mãre, sã te duci,Drumu-n codri sã apuciPân-la paltinii trãzniþi,Unde-s fraþii poposiþi.Nimeni frâul sã nu-þi puie,Nici pe tine sã se suie,Fãr-d-un tânãr sprâncenatªi cu semne de vãrsat,Cu pãr lung ºi gãlbior,

Viteje=ti

147

Care-mi este frãþior,Fraþilor de vitejie,Tovarãº de haiducie.Numai el frâul sã-þi puieªi pe tine sã se suie;Tu sã-l porþi ºi pe el bine,Cum m-ai purtat ºi pe mine!Bine vorba nu sfârºea,Sufleþelul cã-ºi dedea:Codrul se cutremura,Ulmi ºi braziSe cletina,Fagi ºi paltiniSe pleca,Fruntea

De i-o rãcorea,MânaDe i-o sãrutaªi cu freamãt îl plângea.Murgul jalnic râncheza,Cu copita cã-mi sãpa,Groapã micã cã-i fãcea,Fâniºor îi aºternea,Floricele cã-i sãdea,Cu trei lacrãmi le stropea,Drumu-n codri c-apucaªi mergea, mãre, mergeaPân-la paltinii trãzniþi,La voinicii poposiþi.

(G. Dem. Teodorescu,„Scris în Bucureºti, la 1867,

dupã repausatul meu tatã“)

TOMA LUMOª1

anea-Manea cânchilor,Stãpânu moºâilor,

El pe cal încãlica,Moºâili-ncunjiura.Gãsî ierbili pãscuti,Gãsî apili bãutiNiºi nu prindi, niºi audi,Dar ºini-îi be apili?...

– Mãi Toma cu turmili,Tu apili mi-ai bãutªî ierbili mi-ai pãscut.Niºi on ban nu mi-ai plãtitToma din gurî zâºe:– Tu ºi-i ºeri eu þ-oi da,Di-aiºea nu m-alunga,Câ mi-o fost iarna mari

1 Toma lu' Moº – Toma al lui Moº (n. ed.)

H


148

ªî n-am bani di cheltuialî.– Dar tu strein ºî eu strein,Aidi ghini sî trãim.Tu-i cosî ierbili,Eu oi tundi oiliªî ni-om înple pungili.Fraþi di cruºi – Doamni-ajiutã!Dar pi Manea sã-l asculþi:Sã-i dea Manii ascultari,Cî el îi frati mai mari.ªî covoru-mi aºterneaªî lumea sî grãmãdea,Mari ºinsti îmi fãºea.Pi Manea mi-îl tot chiteaDi disuptu brâuluiLa mijlocu trupului;ªî o datã mi-îl ºinstéCuþâtu-n chept cã-i punéÎncãlica ºî-îmi fugéManea sângur rãmâné,ªî jios cî sî pleca,Maþâli cî-îmi luaªî în coº li aºãza;Cu chinga se înºingea,Dupã Toma sî lua,Di dipart-el ajungé,Prin negurî mi-îl zãreªî din gurã îi zâºe:– Alelei Toma Lumoº,Di ºi ai fost minºinos.Di m-ei dat maþâli jios!

Ci ian nu fugi curveºti,Stãi la luptî voniºeºti.ªî la luptã sî luaÎntr-o jioi diminiaþa;Într-o zî mari di varî,Di dimineaþî, pân-în sarî:Când soarili îndisarî,Pi Toma cã mi-al oboarî.Toma-i câini spurcat,Manea-i creºtin botizat,Di dinsu cã s-o-nduratªî o groapî i-o sãpatª-acolo l-o astupat.Toma avé fluieraº,Fruieraºu lui di soc.Iar cu glasu di foc.ªî pi mormânt cã e-l punéªî vântu ghini cî tragéSângur fluieru zâºé:Scoalî Tomî din mormânt,Cî oili þi-au vinitªî pãtruzeºi di meoari,Toati la lânã gãlghioari.–ªi cum plângi o meoarî,Parcî-i sorioarî. –Scoalî, Tomî, din mormânt,Cî oili þ-au vinitªî patruzeºi di ºiobani,Toþi îºi erau veri primari:Veri primari ºi veriºori,Fãcuþi din patru surori,

Viteje=ti

149

ªî patruzeºi di berbeºi,Cu coadili pi teleti;ªî berbeºi ca a luiNu sî aflî a nimãrui;Cu coarnili belºiugatiCu aur, cu argint suflati.

Scoalî Tomî din mormântªî porneºti oili,Sî târascî ierbili,Sî moarî ºãrpoaiºili,Sî rãsai ºiuperºili,Sî culeagî fetili.

(George V. Madan, Basarabia)

MIUL COBIUL

runzã d-alunicã,Cine se-ntunicã

ªi nu mai mãnâncãSfânta duminicã?MiulCobiul,Ãla zglobiul.Foicicã creaþã,Joi de dimineaþã,Pe nor ºi pe ceaþã,El mi s-a sculat,Faþa ºi-a spãlat,Murgul ºi-a-nºeuat,Tot pentru vânat,ªi el mi-a plecatPe murgul cãlare,Cu durda-n spinare,’N Codrii Mieluluiª-ai Muscelului.ªi el mi-a vânat.

Codrii-n lung ºi-n lat,Zi mare de varãPânã în desearã.Dupã ce-mi umbla,Dupã ce-mi vâna,Soare scãpãta,Murgului pãsa;Voinic aromea,FrâulCã slãbea,Pe calAdormea,Greu somnCã-l fura.Murgului pãsa,Semn i se fãceaªi drumul cotea,Drumul cã lãsa,Câmpul apuca,Câmpul

F


150

D-a lungul.Foaie º-o lalea,Miul ce-mi fãcea,Miul ce-mi dregea,Cã se deºtepta,Din gurã-mi grãia:– Cãliºorul meu,Becheraºul meu,Ce þie cã-þi pasã?Au ºeauaTe-apasã,Au iarbaNu-i grasã,PajiºteaFrumoasã?Când te-am cumpãrat,Mulþi galbeni am dat;Galbeni venetici,D-o sutã ºi cinci.De nu te luam,De nu te-ngrijeam,Furi te-ar fi furat,Câini te-ar fi mâncat;ª-acum, fãtul meu,Mergi pe placul tãu,Nu cum te mân eu,C-ai lãsatDrumulª-ai luatCâmpul,Câmpul d-a lungul.Murgul ce-i vorbea,

Murgul ce-i zicea?– Stãpâne, stãpâne,Drag stãpân al meuDat de Dumnezeu,ªeauaNu m-apasã,IarbaMi-este grasã,PajiºteaFrumoasã,Dar ºtii, au nu ºtiiDrum cã se-nfundaªi-n codru intra,Soare scãpãta?Miul ce-mi fãcea?Miul cã-i vorbea,Iar mi-l întreba:– Murgule, ce-þi pasã?Ori ºeaua,Ori zeaua,Ori dalbii podlânci,Ori armele meleÞi se par cam grele,Ori trupºorul meuÎþi pare prea greu,Cã e nensurat,De nimic stricat?Murgu-i rãspundeaªi iar îi zicea:– Stãpâne, stãpâne,Drag stãpân al meuDat de Dumnezeu,

Viteje=ti

151

Mãre, nu m-apasãNici ºeaua,Nici zeaua,Nici dalbii podlânci,Nici armele taleNu mi se par grele,Nici trupºorul tãuNu-mi pare prea greu,Cã e nensurat,De nimic stricat,Dar soare sfinþeºte,Umbra se-ndeseºte,Drumul se opreºte,Prin codru coteºteª-aici se numeºteLa vadulSãpat,La MalulSurpat,La TeiulPlecat,De arme-ncãrcat.ªi p-aici s-aþin,Calea cã mi-þi þinPatruzeci ºi cinci,Cincizeci, fãrã cinciDe voiniciLevinþi,Strãini de pãrinþiDe când ereau mici.ªi e-n capul lor,

Pornit pe omor,Ianoº Ungurul,Ianoº bãtrânul,Barba cât brâul,Batã-l tunetul!MiulCobiul,Ãla zglobiul,Dacã-mi auzea,Murgului vorbea,Din gurã-i zicea:– Hai, murgule, hai,Grija mea sã n-ai!ªi dacã-i vorbea,Pinteni cã-i dedea,Frâul cã-i lãsa.Murgul cã-mi pornea,Murgul cã-mi zbura,Pasul ca vântul,Fuga ca gândul.Iar Miul striga,Din gurã-i zicea:– Hai, murgule, hai,Grija mea sã n-ai!Hai la MalulSpart,La VadulSãpat,Din ciocane fapt;1La Teiul-plecat,De arme-ncãrcat;

1 Fãcut (forma veche de limbã).


152

La poteca strâmtã,Strâmtã ºi cotitã,Cu frunza boltitã,Unde mi s-aþine,Calea cã mi-ºi þineIanoº Ungurul,Ianoº bãtrânul,Barba cât brâul,Cu cincizeci voinici,Cincizeci fãrã cinci,Patruzeci ºi cinci,Tot voiniciLevinþi,Strãini de pãrinþiDe când ereau mici,Mult mai buniDe gurã,Mult mai lungiDe mânã,Buni tot de pricinã!Miul nu-i sfârºea,Murgul cã-mi soseaªi-n loc se oprea,Iar Miu-i striga:– Hai, murgule, hai,Grija mea sã n-ai!MiulCobiulÃla zglobiul,Mãre, ce-mi fãceaDacã-mi ajungea?

Bine se-ncingea,Bine se-narma,’N mânaCã-mi lua,’N gurãCã-mi puneaÃl cobuz de socMult zice cu foc:Ãl cobuz de os,Mult zice duios;Ãl cobuz cu fire,Mult zice subþire.Lin pe cal mergea,Dulce cã-mi cânta,Frunza þiuind,Codrul ispitind.Ianoº Ungurul,Ianoº bãtrânul,El se deºteptaªi mi-l auzeaPe la miez de noapte,Cu sudori de moarte,ªi mi se duceaDe mi-ºi deºteptaPatruzeci ºi cinci,Cincizeci fãrã cinciDe copii levinþi,Strãini de pãrinþiDe când ereau miciEl mi-i deºteptaªi mi-i judeca:

Viteje=ti

153

– Voi, d-asearã-ncoace,Toþi, dormiþi în pace,De nimic grijiþi,La nimic gândiþi.Ia vã deºteptaþiªi mi-vã sculaþi,Cã, d-o vreme-ncoa;Zãu, pre legea mea,Eu nu pot dormi,Nici pot aþipiD-un nichez de cal,Dincoace de mal,D-un mândru cântic,Cântec de voinic:Din cobuz de soc,Mult zice cu foc;Din cobuz de os,Mult zice duios;Din cobuz cu fire,Mult zice subþire,Frunza þiuind,Codrul ispitind.Doi-trei sã-mi plecaþi,Drum sã-i astupaþi,Calea sã-i tãiaþiªi sã-l întrebaþi,ªi sã-l cercetaþi.D-o fi vrun drumeþProst ºi nãtãfleþ,O palmã sã-i daþi,Drum sã-i arãtaþi,

Slobod sã-l lãsaþi.D-o fi vrun beþivSec ºi guraliv,Palma sã mi-i daþi,Drum sã-i arãtaþi,Slobod sã-l lãsaþi.D-o fi vrun holtei,Capiu de femei,Ori vrun fermecatDe vinuri stricat,De babe vrãjit,De duhuri muncit,Drum sã-i arãtaþiªi sã mi-l lãsaþi.D-o fi vrun viteazChipeº, viu ºi treaz,Palmã sã nu-i daþi,Ci sã mi-l legaþiFrumuºel ºi binePân-aici la mine!Ianoº cât vorbea,Toþi se deºteptaªi toþi se scula:Patruzeci ºi cinci,Cincizeci fãrã cinci,Tot voinici levinþi,Strãini de pãrinþiDe când ereau mici.Doi-trei s-alegea,Doi-trei cã-mi pornea.Caii-ºi repezea,


154

Iute c-ajungea,Drumul cã-i tãia.Ei dac-ajungea,Ei mi-l cunoºtea,Vorbe cã-i vorbea:– D-alei, Miule,Mãi Cobiule,ªtii cin’ne-a-ndemnat,ªtii cin’ne-a mânat?Ianoº Ungurul,Ãla bãtrânul,Barba cât brâul;Iute sã venim,Calea sã-þi oprim;D-ãi fi vrun stricatOri vrun fermecat,Vrun sec de drumeþ,Vrun beþiv semeþ,O palmã sã-þi dãm,Drumul sã-þi lãsãm;D-ãi fi vrun viteazChipeº, viu ºi treaz,Noi sã te legãm,Bine, frumuºel,D-aici, pân’la el!Unde-l auzeaªi unde-l privea,Miul le zicea:– Voi, mãre, de-mi vreþiMãre, de-mi puteþi,Voi sã vã-ncercaþi

Durda sã-mi luaþiªi s-o ridicaþi,Cã-i greu murguluiDrumul codrului!Ei cã mi-ºi râdeaªi s-apropiaS-apuce durda,Dar geaba-ncerca,Cã nici n-o miºca.Miul, de-mi vedea,Miul ce-mi fãcea?Cal descãlica,Frâu-i apuca,La levinþi cã-l daªi pe jos pleca’N spate cu durda.Iar de-mi ajungea,Jos cã mi-ºi ºedea.Ianoº se-ncruntaªi mi-l întrebaCine e, ce va?ªi Miu-i vorbea,Din gurã-i grãia:– Iaca sunt Miul,Miul Cobiul,Ãla zglobiul,ª-am venit p-aiciS-mi gãsesc voiniciMândri ºi spãtoºi,Nu moºnegi fricoºi.D-aud cobuzul,

Viteje=ti

155

I-apucã plânsul;De miºcã frunza,Îºi lasã buza;D-aud ninchezul,Le trece somnul!Ianoº Ungurul,Ãla bãtrânul,Barba cât brâul,Batã-l tunetul,Unde-l auzea,Din barbã-ºi rodeaªi se nãcãjea,ªi mi-i rãspundea:– Nu te lãudaTu cu gura ta,Cã viteji mai suntª-alþii pe pãmânt,Ce nici ºtiu sã plângã,Ce nici ºtiu sã fugã,De nimeni n-au fricã!ªi Miu-i zicea,Din gurã-i grãia:– Fricã de n-aveai,Singur, tu veneai;Nu mai trimeteaiCopii fãr’de minteSã-mi iasã-nainteCu proaste cuvinte!Ianoº, d-auzea,Iar sã necãjeaªi mi-l suduia.

În grab’se ducea,Brâul cã-ncingea,Buzdugan luaªi mi-l opintea,ªi mi-l învârtea,ªi mi-l azvârlea,ªi din grai zicea:– D-alei, Miule,Mãi Cobiule,Mãi zglobiule,Na, ºi þine bineÃst dar de la mine!ªi când l-azvârlea,Vântul vâjiia,Frunza ºuiera,Codrul rãsuna;Iar Miul râdea,Mâna cã-ntindea,Buzdugan prindea,’N palmã-l sprijineaªi, unde-l sãlta,Sus cã-l azvârlea,Pe Ianoº lovea:Nu ºtiu, mi-l lovea,Ori mi-l ameþea,Cã Ianoº cãdea,Barba-i tremura,Greu se vãieta.Miul ce-mi fãcea?El s-apropia,Cu apã-l uda,


156

Cu vin cã-l stropeaPânã mi-l trezea;Iar dacã-l trezea,Lângã el ºedea,La vorbã se daMai toatã noaptea.Vorbe ce-ºi vorbea,Glume ce-ºi spunea,Cã iatã-nspre zori,Dupã cântãtori,Miul aromea,Miul adormea,Somnul cã-l fura.Ianoº Ungurul,Ãla bãtrânul,Barba cât brâul,Batã-l pãcatul,El, dacã-mi vedeaCã Miul dormea,Pe brânci se târa,Paloº, c-apucaªi s-apropiaSã-i ia suflarea,Sã-i curme viaþa.Mãre, se-ntâmplaCã murgul pãºtea,ªi murgul vedeaCe Ianoº fãcea.Murgul cã sãrea,Murgul sforãiaMurgul nâncheza,Miul se trezea,

ªi, de se trezea,Miul ce-mi fãcea?Vorbã nu zicea,Pe Ianoº lua,În sus l-azvârlea,În mâini îl prindea,ªi când îl trântea,Zobit cã-l lãsa:Paloº cã scoteaCapul cã-i tãia,Trup bucãþi fãcea,Pe foc le-arunca,Voinicii speria,Pãdurea-mi umplea.Foaie º-o lalea,Miul se scula,Ãl cobuz luaªi din el cânta.Levinþi cã-mi chema,Din gurã vorbea,Pe toþi întreba:– D-alei, mãi levinþi,Cincizeci fãrã cinci,Patruzeci ºi cinci,Strãini de pãrinþiDe când ereaþi mici;D-alei, mãi voinici,Duºi pe la poticiDe când ereaþi mici,Care v-ãþi gãsiªi v-ãþi bizuiCa sã-mi ajutaþi,

Viteje=ti

157

ªea sã-mi ridicaþi?Cã cine-o putea,Zãu, pre legea mea,Cu mine-o pleca!Vorba nu sfârºea,ªeaua c-apuca,Jos cã mi-o punea,ªi toþi se-ncerca,Doar d-o ridica;Geaba se-ncerca,Cã nici n-o miºca.Patruzeci ºi cinci,Cincizeci fãrã cinciDe voinici levinþi,Toþi se încerca,ªi nimeni puteaSã miºte ºeaua.Unul rãmâneaSã-ncerce º-ãla.Dar cine-mi erea?Un fost bucãtar,Negru ºi pârlit,De pirostrii fript!El mâna punea,ªeaua cã miºca,ªeaua cã muta,Dar n-o ridica,Cã nu mi-ºi putea.Miul, de-mi vedea,Bine cã-i pãreaªi de atâta.

Cal îi dãruia,Cu el îl luaªi mi se-ntorcea,La ãilalþi zicea:– Voi, neputincioºiªi nepricopsiþi,Codru-l pãrãsiþi,Vii ca sã pliviþi,Porumb sã prãºiþi,Fân ca sã cosiþi,IarnaSã-mi tuºiþi,VaraSã-mi ihniþi!ªi dacã zicea,Murgu-ncãlica,Durda-ºi apuca,Cobuz îºi lua,Drumu-ºi îndrepta,Iar, în urma lui,Frunza codruluiDulce-mi rãsunaD-un dulce cântic,Cântic de voinic,Din cobuz de soc,Mult zice cu foc;Din cobuz de os,Mult zice duios;Din cobuz cu fire,Mult zice subþire.



158

ªTEFAN VODÃ

Iarã vodã ce-mi grãieºte?– Beþi, boieri, vã ospãtaþi!Mâine-zori sã vã sculaþiªi frumos sã vã armaþi,Pe la brâne cu pistoale,Dupã mâini cu iatagane,La picior cu sulicioare,C-o sã facem vânãtoareD-un voinic ce seamãn n-are:Pân’la fagul MiuluiDin codrii Cobiului.Sã-i vedem fagu-ncãrcatªi de arme-mbrebenat,Cu suliþi ºi cu pistoaleCe lucesc frumos la soare.Iar pe Miul spânzuratUnde-o fi fagul nalt,Cã-mi bate poterileªi-mi scurteazã zilele.Beþi, boieri, vã ospãtaþi.Mâine-aici sã vã aflaþi!Foicicã salbã moale,Iatã Calea, fatã mare,Surioara Miului,Ce slujeºte domnului,Ea, pe datã ce-auzea,Printre slugi se furiºea,La picior cã mi-o luaªi din fugã potriveaCâte-un deal, câte-o vãlcea,

n oraº, în Bucureºti,La casele mari, domneºti,

În curte la ªtefan Vodã,Mare masã mi-e întinsãªi de mari boieri coprinsã,De boieriiSfatuluiStâlpiiÞarigradului,Sfetnicii’Mpãratului.Ei la masã ce mãnâncã?Numai ºtiucãªi pãstrungã,ªi galbenã caracudã,Cu peºte dã-l mãrunþel,Mor boierii dupã el.Din pahare ce-mi înghit?Vinul alb ºi rumenitDe la viiMoldoveneºti,Din podgoriiMunteneºtiªi din pivniþe domneºti.Dacã vorbaConteneºte,FoameaSe mai potoleºteªi mâncareaSe sfârºeºte,

Î

Viteje=ti

159

Pân’la codru d-ajungea;Iar în codru când intra,Mâna dreaptã ridica,Frunzã de la fag rupeaªi-n guriþã c-o punea,De ºuiera voiniceºte,Ca s-o-nþeleagã frãþeºte.Miul, unde o auzea,Înainte cã-i ieºeaªi din gurã mi-i grãia:– Dar tu, surioara mea?Neica nu te aºtepta!La mine de ce-ai venit?Au haine þi-ai ponosit,Au vodã mi te-a gonit,Au þie þi-o fi sositVremea de cãsãtorit?Calea vreme nu pierdea,Ci din gurã mi-i grãia:– Nici haine n-am ponosit,Nici vodã nu m-a gonit,Nici mie nu mi-a sositVremea de cãsãtorit.Ascultã de ce-am venit:Asearã, la ªtefan Vodã,Fost-a sfat cu mare vorbã.Masã mare-a fost întinsãªi de mari boieri coprinsã,De boieriiSfatului,Stâlpii

Þarigradului,Sfetnicii’Mpãratului,Trimiºi la domn cu solieDe la nalta-mpãrãþie:ª-au sã facã vânãtoarePân’la fagul dumitale,D-un voinic ce seamãn n-are,Sã-þi vazã fagu-ncãrcatªi de arme-mbrebenat,Iar pe tine spânzuratUnde-o fi fagul mai nalt!Miul, unde-o auzea,Din guriþã-i rãspundea:– D-alei, surioara mea,Nu ºtii cã-s balã de dracªi vin domnilor de hac?Potecuþa sã-þi apuci,Îndãrãt sã mi te duciªi-n curte de mi-ei intra,Sã te faci a mãtura;Nimeni seama sã nu-þi iaC-ai lipsit pe undeva,ªi las’ cã suntem ºtiuþiPentru turci ºi arnãuþi!Calea drumu-ºi apuca,La domnie se-ntorcea,Iar Miul se-mpodobea,Cãrãruia c-apuca,Ciobãnaº cã-mi întâlneaªi din gurã mi-i grãia:


160

– Ferice de cin-te-a fapt1.ªi de cin’te-a legãnat,Cã mult o sã-þi fie bineD-ãi asculta tu de mine.Sã-mi dai glugaCiobãneascã,Ca sã-þi dau saiaDomneascã;Sã-mi mai dai ciorecii tãi,Ca sã-þi dau ºalvarii mei,Verzui ca foaia de tei,De nu trece glonþ prin ei;Dã-mi opincaTãtãreascã,Cu târsânaMocãneascã,ªi na-þi cizmele-mi de þap,De þap de la caprã stearpã,Ce la apã mult mai rabdã;Dã-mi cãciulaÞurcãneascã,Ca sã-þi dau cucaDomneascã;ªi mai dã-mi caþaPârlitã,Sã-þi dau puºcaGhintuitã,Cã mi-am pus în gând ºi euSã-nvãþ meºteºugul tãu.Ciobãnaºul, d-auzea,Din guriþã mi-i grãia:

– D-alei, doamne, Miule,Miule voinicule,Da-þi-oi toate þoalele,Þoalele ºi oile,Sã nu-mi scurtezi zilele!Foaie verde º-o lalea,Miul mi se ciobãnea,Cu oiþele-mi porneaªi-n pãºune le mânãTot prin albãColilie,Unde fir de iarbãNu e.ªtefan Vodã, când sosea,Cu oastea,Cu liota,Pe voinic îl întâlneaªi din gurã-i cuvânta:– Bunã ziua, flãcãiaº,Bunã ziua, ciobãnaº!Ciobanul, cu blândã vorbã:– Mulþumescu-þi ªtefan Vodã!– De unde ºtii cum mã cheamã?– Dupã oaste luai seamãCã eºti domn la Bucureºti,În mulþi ani sã-l stãpâneºti;Numele-þi l-am auzitLa biser’cã pomenit,Cã m-am dus la 'nchinãtoareÎn zile de sãrbãtoare!

1 Te-a fãcut (formã veche de limbã).

Viteje=ti

161

Vodã-n Miul se-ncredea,De cioban îl socoteaªi frumos îl întreba:– Spune-mi mie, flãcãiaº,Spune-mi mie, ciobãnaº,ªtii tu drumulCodruluiPân-la fagulMiului,MiuluiZglobiului,MiuluiHaiducului?Iar ciobanu-i rãspundea:–Îi cunosc, mãria-ta,Dar sã mergN-oi cam putea,Cã nu-mi potLãsa turma.ªtefan Vodã-i poruncea,Dar ciobanu-i rãspundea:– Dacã vrei, lasã-þi oasteaSã-mi pãzeasc-aici turma,Cã sunt oile turceºti,Cu nimic nu le plãteºti,ª-apoi codrul se-ndeseºte,Oastea nu-þi mai trebuieºte,Cã prin codru nu rãzbeºte!ªtefan Vodã s-amãgea,Pe cioban cã-l asculta,Dupã dânsul se lua:El pe jos, vodã cãlare,Pe potecã la strâmtoare.

De mergea ce mai mergea,Pân’de oaste-l depãrtaPrin rãriºeMi-i sucea,Prin cotiºeMi-l cotea,Prin rãchiteMi-l bãga,ªi din gurãMi-i grãia:– D-alei, doamne,

ªtefan Vodã,Sã mai ridiciScãrile,Sã nu baþiSmicelele.Cã d-or simþi cetele,Ne scurteazã zilele!ªtefan Vodã, d-auzea,De groazã se îngrozea:Limba-n gurã cã-ºi muºca,Sânge roºu cã-mi curgea,Pe caftan verde pica.La fag, mãre, d-ajungea,Fagul de i-l arãta,Ce vedea, se spãimânta,Cã Miul ce mi-ºi fãcea?Mâna dreaptãCã punea,Din tulpinãCã-l scotea,Cu tulpina din pãmântSã-i fie de ºezãmânt,


162

Apoi sta cu el de vorbã:– D-alei, doamne,

ªtefan-Vodã,Asear-ai fost la beþie,Acuma eºti la trezie.Ai plecat la vânãtoareD-un voinic ce seamãn n-are,Ca sã-l arãþi spânzuratUnde-o fi fagul mai nalt.Cã sunt voinic, ai vãzut;Cã sunt Miul, n-ai ºtiut,Dar la mânã mi-ai cãzut!Apoi Miul ce-mi fãcea?Numai o palmã cã-i da,Paloº din teacã scotea,Bucãþele-i bucãþea,În dãsagi le aºezaDãsagii pe cap punea,Una bunã cã-i dedeaªi din gurã mi-ºi grãia:– Poartã-l ºi mort, bidiviu,Pe unde l-ai purtat viu:La slugile turcilor

ª-ale arnãuþilor,Nu-n calea voinicilorªi-n codrul haiducilor!Capul fuga c-apuca,Pe potecã se-ntorcea,ªi la oaste când ieºea,BoieriiSe minuna,SfetniciiSe îngrozea,SoliiSe cutremuraªi din gurã ce-mi zicea?– Lucrul nu prea e curat:Calul lui vod-a scãpat!Ia cãtaþi în desãgiori,C-or fi plini de gãlbiori...În dãsagi de se uita,Ciozvârþi de carne vedea,ªi pe fugã se pornea,Dunãrea de nemerea,Peste Dunãre trecea,Vestea-n Þarigrad ducea.(G. Dem. Teodorescu, Bucureºti)

STANCIU AL BRATULUI

oicica bobului,Sus, la plaiul muntelui,

La hotarul Branului,Sub cetina bradului,

Mi-e cerdacul Stanciului,Stanciului d-al Bratului.Nu-i cerdacul Stanciului,Ci mi-e cuibul dracului.

F

Viteje=ti

163

Mai la vale de cerdac,Mi-e d-un molift, zãu, plecatªi de arme încãrcat.La umbra moliftului,Frumoasã masã e-ntinsãªi de mulþi haiduci cuprinsã.Dar la masã cine-mi ºade?ªade Stanciu-al Bratului,Mãrin al ªelarului,Cu Dobre-al Ploscarului,ªi cu Niþa Comãniþa,ªi-mi bea vin dintr-o ploschiþã,Sãvai, micã mititicã,D-o vadrã ºi cinci oca.ªi-nchinã Stanciu cu ea,Sã nu-l prinzã potera.Stanciu bea ºi mi-ºi mâncaCu haiducii-alãturea;Strajã bunã cã-ºi d-aveaPe sorã-sa Ilinca,Bat-o Maica Precistaªi Sfânta Duminica,Cã bunã strajã þinea.Stanciu bea ºi mi-ºi mânca,Dar Ilinca ce-mi fãcea?În cãfas mi se urca,Lua ochean ºi se uita,ªapte poteri cã-mi vedea,Fuga la Stanciu cã-mi daªi Stanciului cã-i spunea.Darã Stanciu ce-mi fãcea?

Mâna pe ploscã punea,Un pãhar de vin umpleaªi Ilincãi cã mi-l da.Dete unu,Dete douã,Dete patruzeci ºi nouã,Dar când fu despre beþie,Despre dalba veselie,Ilinca cã mi-ºi zicea:– Alelei, neicã Stanciule,Tu mi-þi bei ºi-mi chefuieºti,De poterã nici gândeºti.Ia mãnâncã, nu prea bea,Cã fusei mai cât-coleaª-auzii d-o vorbã rea,Cã te-a prinde potera;Potera lui Oprian,Te cautã de-i un an.Aºa Stanciu mi-auzeaªi din gurã cã-mi grãia:– Ai, tu, surioara mea,M-ai vãzut la bãuturãCu mulþi fraþi d-adunãturã,Nu-mi veniºi c-o vorbã bunã;M-ai vãzut la refeneaCu mulþi fraþi de seama meaªi-mi veniºi c-o vorbã rea.Ai, Ilinco, sorã-mea,De nu poþi în haiducie,Du-te-acasã ºi-þi ia iie,Nu umbla în haiducie,


164

Cã ea nu þi-e datã þie,Ci mi-e dãruitã mieDin mica-mi copilãrie.Du-te-acasã, ia-þi bãrbat,Sã-þi fie ciocan în cap.Eu nu-s muiere cu conci,La poterã sã nu poci;Nu sunt femeie fricoasã,Ca de poterã sã-mi pasã.Ilincuþa cã-mi zicea:– Alei, neicã Stanciule,Nu m-oi duce sã-mi iau iie,Ci-oi sã stau în haiducie;Nu m-oi duce la bãrbat,Sã-mi fie ciocan în cap,Ci-oi sã-mi pun d-un

comãnac,Verde ca foaia de fag,Sã intru-n codru cu drag.Nici mai mult cã nu trecea,ªapte poteri cã-mi sosea,Cu Oprian alãturea,ªi la Stanciu îndrãznea,ªi Stanciu cã mi-i vedea,Aºa Stanciu cã-mi zicea:– Cãpitane, dumneata,Cheamã-þi ceata sã mâncãmª-un pãhar de vin sã bem,Cã-i fi tare ostenitTot umblând ºi cãutândªi de Stanciu întrebând.

Cãpitanul ce-mi zicea?– Ai, Stanciule, dumneata,N-am venit ca sã mâncãmªi-mpreunã vin sã bem,Ci-am venit sã te legãm,Cã spãtarul ne-a mânatªi-aºa poruncã ne-a dat,Sã te ducem, mãri, legat.Darã Stanciu ce-mi zicea?– Cãpitane, dumneata,Mai încet cu potera,Cã d-oi sta a mã mânia,Pune-oi mâna pe durda,Pe durda, pe nebuna,Cã-i bag praful cu mâna,Gloanþele, cu chivãra,Fierul, cu zburãtura.ªi mi-oi lua-o la obraz,ªi mi-oi trage cu nãcaz,Nici pe unul nu vã las.Aºa Stanciu cã zicea;– Cãpitane, dumneata,Mai aºteaptã puþintel,Ca sã spui ºi eu niþel:Ce-am furat ºi ce-am mâncat,Sã mã dau þie legat?Ia dã tu cu gloanþe-n mine,Sã ai la spãtar ce spune.Cãpitanul ce-mi fãcea?La poterã poruncea,Cura gloanþele ca ploaia.

Viteje=ti

165

Aºa, Stanciu ce-mi fãcea?Gura, frate, cã-ºi cãsca,Gloanþe-n gurã sprijineaªi-n palmã le aduna,ªi-ndãrãt le azvârlea,ªi râzând aºa grãia:– Þine-þi, frate, gloanþele,De vã umpleþi puºtile,Cã sunt tari pãdurileªi vã-or mânca holile.Aºa Stanciu ce zicea?– Cãpitane, dumneata,Mai încet cu potera,Cã mi-ai stricat mescioaraªi toatã refeneaua;Cã d-oi sta a mã mânia,Pune-oi mâna pe durda,Pe durda, pe nebuna.Nici mai mult cã nu trecea,Mâna pe durdã punea,La obraz o-alãtura,Tot în carne cã nu da,Ci prin frunze-o slobozea,Craci din copaci dobora,Pe poterã cã-mi cãdea.O cracã cã mi-ºi venea,Pe cãpitan mi-l loveaTocma-n furca pieptului,Vãzu lucru dracului.Cãpitanul ce-mi zicea?– Frãþior, ne pierdem capu,

Lãsaþi pe Stanciu la dracu.Am auzit, n-am crezut,Acu cu ochii-am vãzut.Vinele mi s-a muiat,Ochii mi s-a tulburat,Mâinile mi s-a legat.Poteraºii cã-mi fugea,D-a-ndãrãtele-mi fugea,Joc de fugã nu-ºi bãtea.Haiduceii cã-mi râdea,De râs mi se prãpãdea,De ce fuge potera,Cã n-a pãþit nimica.Darã Stanciu ce-mi fãcea?Mai tare masã-ntãrea.El la masã cã-mi ºedeaCu haiducii-alãturea,ªi mi-ºi bea ºi mi-ºi mânca,ªi tare se veselea.Dar când fu despre beþie,Despre dalba veselie,Aºa Stanciu cã-mi grãia:– Fa Ilinco, fata mea,Bagã mâna-n scorbureaªi scoate-mi pe durda mea,Sã-i mai auz guriþa,Sã îndemnãm potera,Când s-o întâlni cu alta,Sã spuie de noi ceva,Sã se ducã pomina!

(C. N. Mateescu, Albeºti, Argeº)


166

STANªIU

Cu vedriþa plinã rasã.El din gurã aºa li zâºi:– Beþi bãieþi ºi vã gândiþi,La jin nu vã lãcomiþi,Cã voi nu ºtiþi cã jinu-i mari

ºâlvariu2

Voi îþi be vi-þi înbãta,ªi potira va înconjiura.Stanºiu niºi n-o sfârºit,ªâpti potiri i-au pâlmit.ªi striga din ghinãrari:– Daþi în Stanºiu cã-i tâlhar!Iar striga din oºiþeri:– Dã-ti Stanºiule legatSã nu mori tu înpuºcat.Iar Stanºiu din gurã aºa au zis:– Nu-s muieri cu cârpã în cap,Sã mã dau la voi legat,ªi-s jian cu comânac,Verdi ca frunza di fag,Di ºtiu potirii ºi sã-i fac.Puneþî-vã bãieþi toþi spati

la spati,Cu puºtili trasî toati.El lua durdã în mânã,Când o ridicat-o în susPotiraºii toþi s-au dus.

loriºicã mãtrãgunã,Dragã mi-îi la bãuturã

Cu voiniºi di adunãturã,Undi fulgerã ºi tunã.Foai verdi matostat,ªãd în durdã rãzãmat,ªi gândesc la Calupat,1

C-aºela bun-îi di prãdat.La ºel ºiorpac dãrâmat,ªî di armi încãrcat,Tot di puºti ghintuiþi,Di paloºi ascuþâti,Di bãltagi ferecati,Mândre-s, mândre-s ºî alãmiti,Noaptea li vezi þi îi fricã.La umbra ºiorpacului,ªãd stãpânii armilor.Da anumi cum îi cheamã?Unu-l chiamã NeculaiHarabagiu bun di caiDi zâºi Craiova, vai!Altu-l cheamã GheorghieºiPradã noaptea în târg la Ieºi,ªi zâua în Bucureºti.Pi pãrãu fagului,La crâºma bogatului,Beu voniºi de-a StanºiuluiStanºiu ºedi în cap di masã,

1 Calupat – Calafat.2 ªâlvariu – ºiret

F

Viteje=ti

167

Foai verdi toporaº,Di la târg pãnã la oraºN-au remas niºi on potiraºªî iarã stau ºî mã gândescLa noapti un’sî pãlesc:Sã pãlesc la Cânpu-lung,La grajdiu lui Osman-turc,Sã mi alegu on cal porunb,Scurt în trup ºi lung în gât,Cum îi bun di zurbalâc.1

Cãnd oi treºi Craiova,Sã nu sã udi scara,Niºi colþu la ibânci.2

ªî cari cum ma vidéSã-mi zâcã cãchitaniCãchitanu codrilor,

Vonicu’vonicilor.ªî iarã stau ºî mã gândesc,La noapti un’ sã pãlesc,Sã pãlesc la Craiova,Sã rujim herghelia,Sã treºim în Moldova.Mult puþân ºî-om câºtiga,Om câºtiga on leu ºî doiSã-l beu cu on frati de-al meuSã m-arãt cã nu-s om rãuFoai verdi albãstricã,Haideþi bãieþi la poticã;La poticã în drumu mari,Pi-acolo trec mocani cu sari,ªi au pãrali gãlbãnaºiSa-i punim la desãgaºi.

(George V. Madan, satul Nisporeni, þinutul Chiºinãului)

ION ÃL MARE

ele verde de-un pelin,Ia s-ascultaþi la Cãlin,

La Cãlin sãrdar Cãlin!Când oi zice peliniþa,ªi-lua drumul la Pleniþa,Cu ºase cai la cãruþã.În Pleniþã de-ajungea,

’N dealul viilor suia,Vinurile le-ncerca:Care vin cã mi-i plãcea,Punea bivoli ºi-l trãgea,Cu slugile-l împãrþea;Care vin cã nu-i plãcea,Trãgea ieteganele

1 Di zurbalâc – de voinicit, de haiducit.2 În textul de bazã: ibagi (n.ed.).

L


168

ªi-mi tãia cepurileªi spãrgea dãogileªi-mi vãrsa vinurile.Lele verde buruianã,’ªi-lua drumul la Poianã.’N Poianã la cin’trãgea?La logofãtul Neþa,Cã cu el ºtia vorbaªi toatã socoteala.Dar pe poartã cã-mi intra,Nici caii nu-i deshamaªi-aºa din gurã grãia:– Logofete, dumneata,Socotit-ai Poiana?– Mai Cãline, dumneata,Poiana c-am socotit,Trei calici cã n-au plãtit.ªi de nu mã crezi pe mine,Þi i-oi spuneªi pe nume:Când oi zice de-un lipan,Unul este Bãldãran,N-a plãtit claca de an,Bate-l-ai, Doamne, duºman!Altu e Ghiþã Chiriº,De an n-a mai dat pe-aici,Þine bãniºorii-nchiºi,De se uitã cam chiordiº,Intrã pe coº tãvãliº.Când oi zice trei migdale,Unul este Ion ãl Mare:Ion ãl Mare din Poianã,Car’n-a dat nici cinci parale;

Ion ãl Mare din Popeºti,De-ncalecã cât clipeºti,Cu cizmele lectineºti!– Logofete, dumneata,Ia sã mi-i aduci încoa’,Ca sã-i fac de mascara,Sã-i afle mahalaua!Logofãtul ce-mi fãcea?Bastonu-n mânã ºi-l lua,La Bãldãran cã-mi plecaªi la poartã cã-i bãtea.Bãldãran, când îl vedea,Bunã ziua cã mi-i da:– Logofete, dumneata,Ce-o mai fi, frate, asta?– Bãldãrane, dumneata,Hai, cã te cheamã Cãlin,Sã-þi dea un pahar de vin,Cã prea eºti al om din plin!– Dar la ce m-o mai chema?Cã, nu ºtii, anul trecutDe trei ori clac-am plãtit,Nici nu m-ai mai socotit,Nici chitanþã n-am primit!Lele verde viorea,La nevastã cã-mi intra:– Fa nevastã, dumneata,Ia dã punga-n mâna mea,C-oi încãpea’N vreo belea,Oi da pungaªi-oi scãpa!Punga la brâu c-o bãga,

Viteje=ti

169

La Cãlin cã-mi ajungea,Acolo, când ajungea,Bunã ziua cã mi-i da:– Bunã ziua, mãi Cãline!– Mulþãmincu-þi, porc-de-câine!– Daleleo, sãrdar Cãline,De ce mã faci porc-de-câine,Cã sunt voinic ca ºi tine?Cã, nu ºtii, anul trecutDe trei ori clac-am plãtit,Nici nu m-ai mai socotit,Nici chitanþã n-am primit!Pentru-o oalã de urziciMi-ai luat vaca din gârlici.Plâng copiii pe bordeiCã n-au lapte-n putinei,Sã te lucrez cu temei!Pe catastiv el cãta,Patru galbeni mi-l gãsea.Scotea banii ºi plãtea:– Mãi Cãline, dumneata,Bãniºorii cari þi-i dau,Peste-un ceas iar sã þi-i iau!Lele verde viorea,Sictir, pe uºã cã-l da.–Logofete, dumneata,Când oi zice de-un sporici,S-aduci pe Ghiþã Chiriº,De an n-a mai dat pe-aici,Þine bãniºorii-nchiºi,Intrã pe coº tãvãliº!Lele verde viorea,

La Ghiþã Chiriº plecaªi la poartã cã-i bãtea:– Frate Ghiþa, dumneata,Hai, cã te cheamã Cãlin,Sã-þi dea un pahar de vin,Cã prea eºti al om din plin!– Dar la ce m-o mai chema?Cã, nu ºtiþi, anul trecutDe trei ori clac-am plãtit,Nici nu m-aþi mai socotit,Pentru trei oca de meiMi-aþi luat cinsprece lei!La nevastã cã intra:– Mãi nevastã, dumneata,Ia dã punga-n mâna meaC-oi încãpea’N vreo belea!Punga la brâu c-o bãga,La Cãlin când ajungeaBunã ziua cã mi-i da:– Bunã ziua, mãi Cãline!– Mulþãmincu-þi,

porc-de-câine!–Daleleo, sãrdar Cãline,De ce mã faci porc-de-câine,Cã sunt voinic ca ºi tine?Lele verde viorea,Pe catastiv el cãta,ªase galbeni mi-l gãsea,Scotea banii ºi plãtea.– Mãi Cãline, dumneata,Bãniºorii cari þi-i dau,Peste-un ceas iar sã þi-i iau!


170

Iar Cãlin, când auzea,Sictir pe uºã cã-l da.– Logofete, dumneata,Când oi zice trei migdale,Sã-mi aduci pe Ion ãl Mare,Care n-a dat nici trei parale;Ion ãl Mare din Poiana,Ion ãl Mare din Popeºti,De-ncalecã cât clipeºti,Cu cizmele lectineºti!– Mãi Cãline, dumneata,Dau în apã ºi mã-necªi prin mãrãcini de-a drept,ªi la Ion cã nu mai plec.Cã Ion are-o pandarã:Ciopleºte cu securea,Vai de mãiculiþa mea!Catastivele luaªi-n spinare mi-l lovea,’N pragul cãºii-l dobora,Logofãtul ce-mi fãcea?Bastonaºul ºi-l lua,Cam cu strâmbul cã era...Când oi zice bob nãut,Mã dusei sã-mi iau tutun,Mã-ntâlnii cu Ion în drum,Se uita ca un nebun.– Frate Ioane, dumneata,Hai, cã te cheamã Cãlin,Sã-þi dea un pahar de vin,Cã prea eºti al om din plin!– Dar la ce m-o mai chema?Cã, nu ºtiþi, anul trecut

De trei ori calc-am plãtit,Nici nu m-aþi mai socotit!Rãu, neicã, se necãjea,La Cãlin când ajungea,Bunã ziua cã mi-i da:– Bunã ziua, mãi Cãline!– Mulþumincu-þi,

porc-de câine!Te-ai fãcut un porc-de-câineDe nu mai dai pe la mine?!– Pãi m-am þinut cã sunt

plãtit,Sunt plãtitDe ierbãrit,De-aia, frate, n-am venit!Pe catastiv el cãta,Nouã galbeni mi-l gãsea.– Nu þi-e, Cãline, pãcat?Banii luaþi pe secerat,Toatã ziua cocoºatPe moºia lui Mucicã,Bani daþi degeaba, domniþã?Ion ãl Mare ce fãcea?Nouã galbeni cã plãtea.La Bãldãran se ducea:– Bãldãrane, dumneata,Hai sã luãm câinele,Ne-a mâncat cu clãcile,Plãtim ºi urzicile;Nu mai nojim car ºi boi,Nici în obor patru oi!Bãldãran, când l-auzea:– Frate Ioane, dumneata,

Viteje=ti

171

Nu vezi c-am îmbãtrânit,Nu mai sunt bun de nimic?Da-þi dau copiii-amândoi,Cã ºtiu seama la rãzboi!– Las-copiii, ca copiii,Haideþi noi, ãi mai bãtrâni,Cã ºtim bine sã luptãm!La Ghiþã Chiriº mergea:– Frate Ghiþã, dumneata,Hai sã luãm câinile,Ne-a mâncat cu clãcile,Plãtim ºi urzicile;Nu mai nojim car ºi boi,Nici în obor patru oi!Lele verde viorea,Ghiþã Chiriº rãspundea:– Frate Ioane, dumneata,Nu vezi c-am îmbãtrânit,Nu mai sunt bun de nimic?Da-þi dau pe Dobriº ãl mic,Face potera colnic;Întâlneºte omu-n drum,Îl cinsteºte,L-omeneºte,ªi-n pungã mi-l scherbeleºte,ªi-l dezbracã din zãdun,Îi trage vreo doi-trei pumni,L-îndreaptã pe drumu-ãl bun...Se þine dupã cãruþã,Neicã, ca o boldeicuþã,ªi sare din spiþã-n spiþãPânã se suie-n cãruþã!– Las’copiii, ca copiii,

Haideþi noi, ãi mai bãtrâni,Cã ºtim seama sã luptãm!Pe-ãi bãtrâni cã mi-i lua.Când oi zice fir mãrar,Luau drumul la Tunari.Iar Cãlin ce mi-ºi fãcea?Când oi zice de-un sporici,’ªi-lua drumul la Chidici.La Ghidici când ajungea,La Maria vãduva,La IlincaÞiganca,Cã cu ea ºtia vorbaªi toatã socoteala...Ion ãl Mare ce-mi fãcea?Se þinea dupã cãruþãTomnai ca o boldeicuþã.Când soarele scãpãta,La Chidici cã se afla.Se plimbau pe bãtãturãTot cu lãnciºoara-n mânã;Când oi zece viorea,Lancea pe sub iepângea.Ion ãl Mare ce grãia?– Frate Ghiþã, dumneata,Intrã tu, frate,-n bordeiªi lucreazã cu temei!– Frate Ioane, n-oi intra,Cã sunt luat cu sila,Frate, tot de dumneata!Ion ãl Mare ce-mi fãcea?El la uºã cã trecea,Cu picioru-n uºã da,


172

Sãrea uºa ºi c-un stâlp,Cã prea dete necãjit...Pe Cãlin cã mi-l gãsea,Tocmai la masã era.Ion ãl Mare ce grãia?Bunã seara cã mi-i da:– Bunã seara, mãi Cãline!– Mulþumincu-þi, frate Ioane!Frate Ioane, dumneata,Ia hai, frate, sã cinãmªi-amândoi sã ne-mpãcãm!Ion ãl Mare de-auzea:– Arzã-þi focul cina ta,Cã-n mine crapã fiereaCã n-am când te judeca!Ãle bucate rumeniteO sã le vãz pângãrite!– Frate Ioane, dumneata,Îþi dau aur cât oi vrea,Numai lungeºte-mi viaþa!Nici vorba n-o isprãvea,

Lancea-n burtã i-o-arunca,Pe Cãlin îl omora,Frate, de se pomenea.Iar pe el cine-l plângea?Tot Mãria vãduvaªi IlincaÞiganca:„Mãi Cãline, dumneata,Din butcã, din telegari,Cum te duce pe doi pari!...“Îl plimba ºi prin Craiova,Parcã e venit din Iova...Iar Cãlin cã mi-a murit,Chidiciul c-a-mbobocit,Poiana c-a-ntinerit.Când oi zice trei vãpãi,Poiana, numai dugãi.Are omul cinci parale,Bea-n cârciumã pânã moare,Fãrã nici o supãrare...

(Al. Amzulescu ºi Gh. Ciobanu,Vechi cântece de viteji, Desa, Dolj)

IANCU JIANU

oaie verde-un dedeþel,Colo-n vale-n cornãþel.

S-a iscat d-un voinicelCu cizmele de viþelªi cu cojocu de miel,Mã duc, mamã, dupã el!

– Nu te duce, fata mea,C-ãla e om cu belea,Vine potera ºi-l eaªi tu rãmâi, fata mea;Vine potera ºi-l iaªi tu rãmâi singurea,

F

Viteje=ti

173

C-ãla e Iancu JianuCare-a-nspãimântat Ardealuªi þine pisma cu anu!Mai sta Iancu ce mai sta,Venea potera ºi-l lua.El în crâºmã cã intraªi potera mi-l afla.Cãpitanul ce-mi fãcea?Cu potera sã duceaªi crâºma mi-o-nconjura.Cãpitanu ce-mi fãcea?Înãuntru cã-mi intra:– Mãi Iancule, dumneata,Te dai, Iancule, legat,Ori de nu mori împuºcat,Din bainete junghiatªi e mai mare pãcat!– Cãpitane, dumneata,Eu îmi beau bãutura,Nu-s femeie cu nãframãSã mã dau de bunã samã,ªi-s voinic cu pãlãrie,N-am grije de voi o mie!Mai bea Iancu ce mai bea,Bãutura termenaªi-nspre uºe sã trãgea,D-un fluieraº fluiera,Calu cã s-apropia,Pân-la uºe cã-mi venea,Iancu pe el s-arunca,Pinteni calului cã-i da,

Peste garduri îmi sãreaªi de poterã-mi scãpa.Mergea calu-mboestrând,Din copite foc lãsând.El la Olt s-apropiaªi la podar cã-mi striga:– Mãi podare, dumneata,Trage podu mai de-a drept,Cã-þi rãcesc un glonte-n piept!Iar podaru ce-mi fãcea?Se fãcea cã n-auzea.Iarã Iancu ce fãcea?Când aºa cã el vedea,Cu calu-n Olt s-arunca.Mergea calu-mboestrândªi frumoºel înotând.Când fu la mijloc de Olt,Trage Iancu câte-un foc,Potera-mi stãtea pe loc.Mergea Iancu ce mergeaªi la margine-mi ieºeaªi pe mal cã s-arunca,Toþi bãieþii mi-i strângeaªi cartuºe le-mpãrþea,Salvã de foc cã-mi trãgeaN-aþi auzit d-un oltean,Un oltean, un craiovean,Ce nu-i pasã de sultan,De ia miei de la ciobaniªi vin di la cârciumari,Nu plãteºte nici un ban!


174

Cãci de-aº sta sã tot plãtesc,Ce haiduc mã mai numesc.Mã-nchinai cu cântecu,Ca ºi lupu cu crângu.

Soarele pune º-apune,Cuvinte tot s-o mai spune,Sã-mi daþi un pahar de vin,Sã vã fac altu mai bun.

(Aurelian I. Popescu, Dioºti, Dolj)

PINTEA VITEAZUL

oaie verde-a nucului,La curþile Stupului,

Stupului, bogatului,Cine oare cã-mi slujea,Cine toate le fãcea?Era Pintea cel tãcut,Dar la minte priceputEra Pintea cel voinic,În nãcaz trãit de mic.ªi Stupul cã-i poruncea:– Ce stai, Pinteo, degeaba?...Prinde patru boi la jugªi te du cu ei la plug,Sã-mi ari holdele din deal,Un’se face grâul rar;Sã-mi ari holdele din ºes,Un’se face grâul des.De arat dacã-i gãta,Tu securea vei lua,În pãdure vei pleca,Car de lemne vei tãia:Lemne verziPentru obezi,

ªi uscatePentru roate,Car de lemne pentru focªi sã mi-te-ntorci pe loc,Cã apoi mai îndesearãSã duci car de grâu la moarã,Car de grâu ºi de secarã!Pintea toate le fãcea,Nici o vorbã nu scotea,Fãr-în gândul lui gândea:„Cine-i slugã la altulMulte rabdã, sãracul;Las’sã rabde, dacã ºede,Codru-i mare ºi nu-l vede!...“Iatã însã cã-ntr-o ziPintea la arat ieºi,ªi, zãu, nu ºtiu cum greºi:Ori un bou cã s-a smucit,Ori cã plugul s-a izbit,Cã din brazdã a sãrit.Stupul rãu se nãcãji,Pe biet Pintea-l otigiªi amar mi-l sudui.

F

Viteje=ti

175

Pintea meu se nãcãjeºte,Boii-n brazdã cã-i opreºte,Cãtrã Stupul crunt priveºteªi aºa cã-i glãsuieºte:– Hei, Stupule, stãpân rãu,Ascultã ce-þi grãiesc eu:Coderiºtea de la bici,Vezi, o-mplânt în brazd-aici;Coderiºtea de-o-nfrunzi,Eu atunci þe-oi mai sluji,Zãu atunci, ºi nici atunci,Pân'-ce-o face mere dulci,Pân-or da din juguriMuguri,Din resteleViºinele,Sã mânci, Stupule, din ele!Aste vorbe cum grãia,Coderiºtea o-mplânta,Cãtrã codru se-ndrepta,Cãtrã codru cu frunziº,La voinici acoperiº;Cãtre drag de codru verde,Unde urma þi se pierde;Cãtrã codru, lemne-o mie,Cuib de dalbã vitejie.Foaie verde iarbã moale,În deluþ, lângã cãrare,Este-o parã de foc mare;În deluþ, lângã colnic,Este-o parã de foc mic.

La focuri, la amândouã,Sunt voinici o sutã nouã,Voinici de-ai codrului,Puiºori de-ai lotrului.Dintre ei, vreo doisprezeceTot frig carne de berbece,Dar n-o frige cum se frige,Ci mi-o-ntoarce cu cârligeª-o-nvârteºte cu belciuge,Sã fie carnea mai dulce.ªi tot frig voinicii meiUn berbece ºi opt miei,Un juncan ºi cinci viþei,Sã se sature cu ei.Carne frig, vin încãlzescªi din gurã chiuiesc:– Foaie verde siminic,Asta-i viaþa de voinic,Cã n-ai teamã de nimic:Nici de nemeº, nici de dracul,Trãiascã codrul, sãracul!Dar vãtaful cel mai mare,Când era carnea-n frigare,Se scãpã ºi adormi;Dar degrabã se treziªi din grai aºa grãi:– Alelei, feciorii mei,Toþi voinici ca niºte zmei,Beþi voioºi ºi ospãtaþi,Traiul vostru sã-l cântaþi;Iarã când v-iþi sãtura


176

ªi cântarea veþi gãta,Staþi un pic ºi m-ascultaþi,Bine seama sã luaþi:Ziua Crucii nu-i departe,Frunza de pe ramuri cade,Codru prinde-a se rãri,ª-aºa, voi nu-þi mai trãi,Cã v-or prinde, v-or robi.Voi cu prânzul sã sfârºiþi,Vinul tot sã-l gustãriþi.Mergeþi toþi pe la pãrinþi;Iar la cei ce pãrinþi n-au,Iatã sfatul ce le dau:Coborâþi la þarã jos,Colo-n câmpul cel mãnosªi vã faceþi voi dârjeleDin tufe de rãchiþele,ªi din tufele de fagFaceþi-vã hãdãrag;Spete drepte-ncârligaþi,Mâneci albe sufulcaþi,Îmblãtitori vã bãgaþi,Pânã colo-n primãvarã,Când ies vitele pe-afarã.Atunci sã ne-ntâlnim iarãCând va fi frunza ca banulªi iarba ca degetul,S-o poatã prinde murgul.Atunci calea s-o þinem,Pungile sã le umplem,Sã dãm ºi prin Baia-Mare,

Sã ne gãtim demâncare,Sã facem ceva parale;Prinzãria s-o cercãm,De aur s-o uºurãm!...ªi voinicii-l ascultau,Toamna mi se-mprãºtiauªi prin sate se-mpãrþeauªi-aºa iarna petreceau.Iar colea, primãvara,Când codruþul înspica,Iarba verde când ieºea,Iar cã mi se aduna,Cãtrã Pinte-aºa grãia;– Iaca, Pinteo, c-am venit,Pinteo, cum ne-ai poruncit.Spune: unde s-o luãm,Încãtrãu sã ne-ndreptãm,Cã de tine ascultãm!Iar Pintea, cu chicã creaþã,ªi cu faþã albeneaþã,ªi cu mintea lui isteaþã,La voinici aºa grãiaªi pe toþi îi veselea:– Haideþi, feciori, dupã mine,Sã vã-nvãþ a trãi bine;Hai, voinici, un’vã duc eu,C-acolo e bine, zãu.Nu-i nãcaz ºi nu-i stãpân,Fãr’tot bine de român;Nu-i nici grijã, nici nevoi,Fãr’tot bine pentru noi!

Viteje=ti

177

Foaie verde lemn dubit,Vestea-n þarã a ieºitDe-un viteaz nebiruitCare Pintea e numit,De-un viteaz afar-din seamãPe care Pintea mi-l cheamã.Þine calea la strãmtoriªi opreºte negustori,De-i scapã de gãlbiori.El izbânzi tot face nouã,Cu ortaci o sutã nouã,ªi din þarã-n þarã trece,Cu ortaci o sutã zece.Mers-a vestea sã se ºtie,Pânã sus, la-mpãrãþie,ªi cei domni, când auzeau,Oaste mare pregãteau,Oaste mare,-mpãrãteascã,Pe Pintea sã-l obliceascãªi viaþa sã-i sfârºeascã:Tot cãtane-mpãrãteºtiªi panduri orãºeneºti,Cãtane cu suteleªi panduri cu miile.Pintea meu cã auzeaCã ostaºi mari s-apropia,Dar el nu se spãimânta,Ci din buze cam zâmbeaªi din grai aºa grãia:– Las’sã vie cât de mulþi,Sã ai cu cin’sã te lupþi;

Las’sã vie, las’sã vie,Corbii de ºtire le ºtie,Cã de venit or veni,Dar nu ºtiu cum or porni!ªi din gurã cum grãia,Bucium de argint scoteaªi ortacii ºi-i chema:– Dragii mei, ortacii mei,Toþi viteji ca niºte zmei,Iatã eu ce-am auzit:Oaste mare c-a pornit,Oaste mare,-mpãrãteascã,Pe min’sã mã obliceascã,Pe voi sã vã prãpãdeascã,Cãtane cu suteleªi panduri cu miile.Voi de luptã vã gãtaþi,Puºtile bine-ncãrcaþi,Sãbiile ascuþiþi,De luptã gata sã fiþi!Bine vorba nu sfârºea,Oaste mare cã sosea,De cãtane-mpãrãteºtiªi panduri-orãºeneºti,Cãtane cu suteleªi panduri cu miile.ªi pandurii-aºa grãia:– Dã-te, mãi Pinteo, legat,Sã nu te ducem stricat!Dã-te, Pinteo, pânã-i vreme,ªi de moarte nu te teme!


178

Pintea însã cam zâmbeaªi din grai aºa grãia:– Hai, legaþi-mã de vreþi,Ori de vreþi, ori de puteþi,Sã vãz eu cine va fiPe mine a mã robi!Cum zicea, mi se-ncrunta,Puºca-n mânã cã lua,Sabia înc-o scotea,În duºmani nãvalã daªi amar cã mi-i culca,ªi pe loc cã-i alunga:Cãtane cu suteleªi panduri cu miile.Domnii, dacã auzea,Preþ pe capu lui punea:O mie de gãlbinei,O mie de huºoºei,Cine capu i-o tãia,Viu sau mort la domni l-o da!...Cine însã cuteza,Cine oare se-ncercaPe Pintea sã-l prãpãdeascã,De el lumea s-o lipseascã,De-un viteaz aºa fãlosªi la inimã milos,De-un viteaz aºa de mare,La sãrmani d-ajutorare?...Pintea mult mai vitejea,Mulþi duºmani el mai culcaªi nimica nu-i pãsa,

Glonþ pe el nu-l vãtãma,Sabia nu mi-l tãia,C-aºa mi l-a fost vrãjitMaicã-sa, când a fost mic;C-aºa mi l-a fermecatMaicã-sa, când l-a bãiat!Foaie verde de secarã,Colea, despre primãvarã,Când se-mbracã codrii iarã,A ieºit Pintea afarã;A lãsat cetãþi ºi sate,Cã sunt pline de pãcate,ªi s-a tras în codru verde,Unde traiul lin se pierde.Colo-n jos de codru verde,Un foc mare mi se vede,Lângã foc Pintea ºedea,Cu ortacii lui vorbea,Tot vorbea ºi sfãtuia.Erau vreo sutã cincizeciªi frigeau câþiva berbeci.Când berbecii sã frigeaªi când cina sã gãtea,Pintea la soþi se-ntorceaªi din grai aºa grãia:– Care din voi s-a d-aflareSã meargã la Baia-MareDupã pâine, dupã sare,Dupã praf de cel mai mare,Dupã lin, dupã pelin,Dupã trei cupe de vin?

Viteje=ti

179

Bine vorba nu sfârºea,Un voinic sã ºi scula,Cãtrã Pintea cuvânta:– Ascultã, Pinteo, voinice,Noi la Baia nu ne-om duce,Cã viaþa încã-i dulce!...Dar de zici tu sã pornim,Vreo câþiva sã ne-nsoþim,Vorba þi-o vom asculta,Dar de-aici nu vom plecaPânã ce nu vom aflaMoartea ta din ce va sta!– Fraþilor, fârtaþilor,Zise Pintea soþilor,Voi de la mine-þi aflaMoartea mea din ce va sta:Din trei fire de grâu sfânt,Dintr-un plumbuþ de argintBine-n puºcã-nþepenit,Subsuoarã-mi nimerit,Subsuoarã de-a stânga,C-acolo-mi stã puterea!Când fârtaþii-l auzirã,Armele ºi le gãtirãªi pe cai mi se suirã,Pânã-n Baie nu s-oprirã.Când în Baie au sosit,Poarta-nchisã au gãsit.Ei cu brazi dãdurã-n poartã,De se sparse-n zece toatã;Pe la curþi la domni intrarã,

Pâine ºi sare luarã,Vinul de bun îl gustarã.Dar cum bea ºi-ºi petrecea,Vremea iute le trecea,Pandurii de îi aflaªi dupã ei ºi porneaÎnlãuntru ei intrarãªi de arme-i despoiarã,Cot la cot cã mi-i legarã.– Fraþilor, pandurilor,Daþi-ne voi nouã pace,Cã nimica n-om mai face!Dar pandurii rãspundea:– Voi de-aici nu veþi scãpaPânã-n ºtire nu ni-þi daMoartea Pintii din ce-a sta.Altcum vai de voi va fi,În temniþi veþi putrezi,Pe voi lanþu-a rugini!Pintenii se-nspãimântaªi din gurã cuvânta:– Fraþilor, pandurilor,De la noi puteþi aflaMoartea Pintii din ce-a sta:Din trei fire de grâu sfânt,Dintr-un plumbuþ de argintBine-n puºcã-nþepenit,Subsuoarã nimerit,Subsuoarã de-a stânga,C-acolo-i stã puterea!Pandurii se bucurau,


180

Mai tare cã mi-i legauªi la temniþã-i duceau.Apoi iarã se-ntorceauªi de luptã se gãteau;Luau fire de grâu sfântªi plumbuþul de argint,Gloatã mare se-nsoþea,Dupã Pintea se pornea.Foaie verde iarbã-rea,Pintea soþii-ºi aºtepta;Ceas pe ceas se alunga,Darã ei nu mai sosea.ªi cum sta ºi aºtepta,Un somn greu cã-l cuprindeaªi un vis urât visa:Sãbioara lui cea nouãO visa cã-i ruptã-n douã,Sãbioara lui cea vecheO visa cã-i ruptã-n ºepte.El îndat’se deºtepta,În picioare drept sãreaªi ortacilor grãia:– Fraþilor, fârtaþilor,Armele mi le cãtaþi,Calul sã mi-l înºãuaþi,Cã urât vis am visatªi nu ºtiu ce s-a-ntâmplatCu ortacii ce-au pornit,Cã iatã, n-au mai venit!Pintea iute-ncãleca,Cãtrã Baia se lãsa,

Pânã-n Baie nu se-oprea.În oraº dac-ajungea,ªuiera ºi asculta,Doar de soþii lui va da.Dar oricât el ºuiera,Soþii nu se arãta.Pandurii din Baia-Mare,Ce erau la privegheare,Pe Pintea cum îl vedeau,Cu toþii-n cale-i ieºeau,Armele ºi le gãteauªi din gurã-aºa-i strigau:– Pinteo, sã te dai legat,Cã de nu, vei fi-mpuºcatCu trei fire de grâu sfântªi c-un plumbuþ de argintSubsuoarã de-a stânga,C-acolo-i puterea ta!Pintea-atuncea cuvânta,Pandurilor le zicea:– Fraþilor, pandurilor,Spune-þi voi ºi domnilorCã eu legat nu mã dauPânã pe picioare stau,ªi cã nu mã dau supusPânã-mi mai stã capul sus;Cã sã ºtiþi cã de prunc micPân’la moarte-am fost voinic!Eu de moarte nu am fricã,Cã de mult mi-e ibovnicã;Dar mi-e jale sã v-ascult,

Viteje=ti

181

Cã fârtaþii m-au vândutªi fârtaþii mei v-au spusLa ce moarte sunt supus.De v-au spus ei ca sã scapePeste munþi ºi peste ape,Doamne, atunci îi poþi iertaªi pe mine-a mã certa;Dar de-au spus cã sã mã vânzãªi pandurii sã mã prinzã,Doamne, atuncea tu sã-i baþi,Cã nu-s fraþi adevãraþi!ªi vorba cum isprãveºte,Iute arma ºi-o goleºte,Pe panduri îi tãvãleºte.Dar scoþând sabia nouã,Iatã cã se rumpe-n douã;ªi scoþând sabia veche,Iatã cã se rumpe-n ºepte!Atunci un pandur bãtrânIute bagã mâna-n sân,Ia trei fire de grâu sfântªi plumbuþul de argint,Puºca bine-nþepeneºte,Pe biet Pintea mi-l ocheºte,Subsuoarã-i nimereºte,Subsuoarã de-a stânga,C-acolo-i stã puterea.Pintea la pãmânt cãdea,Lumea cu el se-nvârtea,Calu-i jalnic necheza.ªi când sufletul ºi-l da,

Pintea astfel cuvânta:– O sutã cincizeci ai mei,Toþi voinici ca niºte zmei,Rãmâneþi în codru verde,Unde urma vi se pierde.ªi þineþi toþi laolaltãªi nu vã daþi niciodatã!Nu daþi sfatulLa fârtatul,Cã fârtatulPune capul!Ascultaþi, voinici, de mine,Sfatul nu vi-l daþi la nime;Cui îi daþi pâine ºi sare,Ãla te mâncã mai tare;Cui eºti frate ºi pãrinte,Ãla mai întâi te vinde!...De azi, Pintea, viteaz mare,N-a tãia domni în cãrare;Pintea a gãtat cu toateªi acum trage de moarte.Dintre voi cin’mã iubeºte,Cine pe Pintea-l jeleºte,Dupã ce voi muri eu,Sã-mi tunzã tot pãrul meuªi-n zile de sãrbãtoareSã-l puie-n poartã la soare,În poarta oraºului,În ochii norodului.Sã-l pieptene feteleToate duminecile,


182

Sã-l sufle vânturileColea, primãverile!Trei voinici s-au ºi d-aflat,Pãrul lui de i-au tãiat:Unu-i Gheorghe Sãlãgeanul,Altu-i Mitru Ardeleanulªi cu Ion Moldovanul.

Ei pãrul cã i-au tãiat,În poartã l-au aºezat,Pintea sã se pomeneascãÎn cea þarã ungureascãªi-n þara ardeleneascã;De români fie horitªi de strãini pomenit!

(Din literatura poporalã,Pintea viteazul. Baladã poporalã,

Ed. II, Braºov, 1915)

Viteje=ti

183

3 . HOÞOMANII

– Bunã vremea, mãi mocane!– Mulþumim, frate Codrene!– Mãi mocane, frãþioare,Nu þi-i pagul de vânzare,Sã-þi dau galbeni ºi parale?Nu þi-i pagul de schimbare,Sã-þi dau unul, sã-þi dau doi,Sã-þi dau patruzeci ºi doi?– Mãi Codrene, frãþioare,Nu mi-i pagul de vânzare,Nici mi-i pagul de schimbare,Cã cu mama paguluiPlãtesc valea Oltului,ªi de-aº da pe pagul,Aº plãti Movilãul...Codreanu, dacã vedea,El din gurã-aºa-mi grãia:– Mãi mocane, frãþioare,Dã-mi ca sã-i cerc umbletul,Þi-oi da pân’ºi sufletul!Foiliþã ºi-o lalea,Codrenaº s-apropiaªi din gurã-aºa-mi grãia:– Ie-þi tu ºaua mocãneascã,

CODREAN

oaie verde ºi-un dudãu,S-a aflat la Movilãu

De Codreanu cela rãu,Cã se plimbã prin ponoare,Prin potice fãrã soare,Cu saricã mocãneascã,Cu cãciulã þurcãneascã,Nimeni sã nu mi-l cunoascã.ªi-mi pornea Codrean din

codru,Pornea Codrean ºuierând,Cu murgul sub el gemând.Foicicã ºi-o lalea,Colea-n vale se lãsa,Colo-n vale, la strâmtoare,Unde-mi trec mocani cu sare,Mocanaºi cu vite multe,Cu chimerile ticsite.Foiliþa mãrãraº,Iac-un drac de mocãnaºCu doi cai alãturaºi:Unu-i sur ºi unu-i pag,Cum îi Codreanului drag.Codreanu, cum îl vedea,El din gurã-aºa-i grãia:

F


184

S-o pun pe-a mea haiduceascã.

L-a-nchingat, nu l-a-nchingat,Pe pagul s-a aruncatªi în scãri mi s-a nãlþat,Peste codri mi-a cãtatªi din gurã-mi chiuia,Vãile se limpezea,Pagu-n drum cã s-aºternea.Se ducea Codrean râzând,Fugea podul nechezândRãmânea mocan plângând.În toiag se rãzemaªi din gurã-aºa-mi zicea:– Mãi Codrene, frãþioare,Întoarce-te înapoi,Ca sã faci un schimb cu noi.–Ba fã-þi cruce, mãi mocan,ªi c-ai cinstit pe Codrean.Cã de-oi veni înapoi,Þi-oi da niºte pumni zgârciþi,De þi-or pãrea lei bãtuþi,Þi-oi da glonþuri ºi pistoale,De þi-or pãrea tot parale!ªi s-a dus, s-a dus, s-a dus,Pân’ce soarele-a apus.Dar mocanul, ca mocanul,Care jintuieºte banulªi se judecã cu anul,Pe surul mi s-arunca,Urma lui Codrean cãlcaªi în codru s-afunda,ªi urma cã ºi-o pierdea.

Colea-n vale, la strâmtoare,Colo-n vale, la izvoare,Unde-mi cântã pupãzaªi mi-o-ngânã presura,Foicicã ºi-o lalea,Trãgea Codrean la perdea,La perdea, la Moldova,C-acolo-i dulce urda;La perdea, la Ungurean,Brui aman, aman, aman!ªi-mi suia, ºi-mi chiuia,Toþi ciobanii cã-mi fugea,Numai unul rãmânea,Lângã foc mi se 'ntindea,Bolnãvior mi se fãcea.– Mâncate-ar lupii, cioban,La ce te mai faci iclean,Cã þi-oi trage-un buzduganDe-i sãri ca un ºoldan!Scoal’de-mi alege-un cârlan,Cârlãnaº de la Ispas,Tinerel, rotund ºi gras,ªi-o mioarã de cãldare,ªi-un berbece de frigare.Ciobanul, dacã vedeaCã de ºagã nu era,Bucium de aur lua,De trei ori cã-mi buciuma,Vãile se lãmurea,Oile cã le chemaªi în turmã cã-mi intra,ªi-un berbece cã-mi prindea,ªi-ncã unul de frigare

Viteje=ti

185

ªi-o mioarã de cãldareªi iar foaie ºi-o lalea,Patru armuri mi-i fãcea,La ciochine mi-i punea,Colo-n vale se lãsa.La mijlocul codrului,Scãparea voinicului.Acolo de-mi ajungea,Mândrã masã-mi întindeaªi tot bea ºi veselea,Iatã vântul cã pornea,Vântul câmpul c-adia,Chica pale cã-i fãcea.Când mai bine-mi ospãta,Iacãtã-mi ºi potera,Bat-o Maica Precistaªi Sfânta Duminica!Potera din Valea-Seacã,Cum te prinde, cum te leagã.Foicicã ºi-o lalea,Potera s-apropia,Pe Codrean de mi-l vedea,Ea din gurã-aºa-i grãia:– Codrenel, dã-te legat,C-aºa poruncã ne-a dat,Sã nu te ducem stricat,Nici de puºcã împuºcat,Nici de sabie tãiat,Nici de ghioagã sfãrâmat!Iar Codreanu ce-mi fãcea?– De sunteþi niscaiva fraþi,Iacã masa ºi mâncaþi;De sunteþi niscai pãgâni,

Feriþi, cã vã dau la câini,Cã de-atâta sunteþi buni!Iar Leonte arnãutul,Înghiþi-mi-l-ar pãmântul,Îmi lua o ºuºãnea,Bumb de aur cã-mi punea,Pe Codreanu mi-l loveaTot la furca pieptului,Deasupra buricului,La încinsul brâului,Unde-i greu Codreanului.Potera, dacã-l vedea,Lega-s-ar moartea de ea,De dânsul s-apropiaªi-l lega, ºi-l fereca,Tot cu sârmã de mãtaseCe pãtrunde pân’la oase,ªi-l lega, ºi-l fereca,La domnie mi-l ducea.Foicicã mãcieº,Pe Codrean îl duc la Ieº,La Ieº, la domn Ilieº,Ilieº de la domnie,Negre zilele sã-i fie,Care n-a fost de domnieCum n-am fost eu de popie!ªi iar foaie ºi-o lalea,Iar domnul, cât îl vedea,El din gurã-aºa-i zicea:– Alelei, mãi Codrenele,Spune tu domniei-mele:Mulþi boieri mi-ai omorâtCât în þarã-ai voinicit?


186

– Alelei, mãria-ta,Jur pe Sfânta Precista,Mulþi boieri am omorâtCât în þarã-am voinicit.Pe mocan de-i întâlneam,Mâna-n chimir cã-i bãgam,Jumãtate-l deºertam.Cu doi cai de-l întâlneam,Unu-i dam, unu-i luam.Iar unde vedeam sãracul,Eu îmi ascundeam baltagulªi-i dam bani de cheltuialã,ªi haine de primenealã.Iarã domnul se-nciuda,Slugilor cã-mi poruncea,La temniþã mi-l punea,Cu uºile de argint,Cum n-am vãzut de când

sunt.Foicicã ºi-o cicoare,ªade Codrean la-nchisoareNouã ani ºi nouã luniªi paisprezece sãptãmâni.Foiliþã de mohor,La bisericã-n pridvorStã Codreanu frãþior,Cu butucul de picior.Popa slujbele-i ceteºte,De moarte mi-l pregãteºte.– Foicicã mãr creþesc,Alelei, popã sârbesc,

Dã-mi drum'sã mã spovãdesc,

ªi dezleagã pe dreapta,Sã-mi fac crucea cu dânsa.Popa mânã-i dezlega,Codrenel dacã vedea,Mâna-n sân cã mi-o bãga,Paloºul dalb cã-mi scoteaªi butucu-mi sfãrâma,ªi din gurã-mi chiuia;Iacã pagul cã-mi venea,Codrenaº cã mi-l vedea,Pe dânsul mi s-arunca,Peste ziduri cã-mi sãrea,Domnia se spãimânta,Divanul cã-mi tremura.Se ducea Codrean râzând,Fugea pagul nechezând,Rãmânea domnul plângând.Codrul frunza-ºi îndeseºte,Pe Codrean mi-l mistuieºte.Scãpatu-mi-a voiniculªi mã-nchin cu cânteculCa codrul cu hreamãtul,Ca murgul cu umbletul,Ca ºi lupul cu crângul.Cât trãieºte, tot pãleºte,Dã pielea ºi se plãteºte.Spusu-v-am cântec bãtrânªi mai am vreo douã-n sân,De-þi avea suflete bune,ªi pe-acelea vi le-oi spune...

(D. Furtunã, Sineºti, Iaºi)

P Ã S T O R E ª T I


188

MIORIÞA

Iarba nu-i mai place.– Mioriþã laie,Laie bucãlaie,De trei zile-ncoaceGura nu-þi mai tace!Ori iarba nu-þi place,Ori eºti bolnãvioarã,Drãguþã mioarã?– Drãguþule bace,Dã-þi oile-ncoace,La negru zãvoi,Cã-i iarbã de noiªi umbrã de voi.Stãpâne, stãpâne,Îþi cheamã º-un câine,Cel mai bãrbãtescªi cel mai frãþesc,Cã l-apus de soareVreau sã mi te-omoareBaciul ungureanªi cu cel vrâncean!– Oiþã bârsanã,De eºti nãzdrãvanã,ªi de-a fi sã morÎn câmp de mohor,

Pe-un picior de plai,Pe-o gurã de rai

Iatã vin în cale,Se cobor la vale,Trei turme de miei,Cu trei ciobãnei.Unu-i moldovan,Unu-i ungureanªi unu-i vrâncean.Iar cel ungureanªi cu cel vrâncean,Mãri, se vorbirã,Ei se sfãtuirãPe l-apus de soareCa sã mi-l omoarePe cel moldovan,Cã-i mai ortomanª-are oi mai multe,Mândre ºi cornute,ªi cai învãþaþi,ªi câni mai bãrbaþi,Dar cea mioriþã,Cu lânã plãviþã,De trei zile-ncoaceGura nu-i mai tace,

F

P[store=ti

189

Sã spui lui vrânceanªi lui ungureanCa sã mã îngroapeAice, pe-aproape,În strunga de oi,Sã fiu tot cu voi;În dosul stâniiSã-mi aud câinii.Aste sã le spui,Iar la cap sã-mi puiFluieraº de fag,Mult zice cu drag;Fluieraº de os,Mult zice duios;Fluieraº de soc,Mult zice cu foc!Vântul, când a bate,Prin ele-a rãzbateª-oile s-or strânge,Pe mine m-or plângeCu lacrimi de sânge!Iar tu de omorSã nu le spui lor.Sã le spui curatCã m-am însuratCu-o mândrã crãiasã,A lumii mireasã;Cã la nunta meaA cãzut o stea;Soarele ºi lunaMi-au þinut cununa.

Brazi ºi paltinaºiI-am avut nuntaºi,Preoþi, munþii mari,Pãseri, lãutari,Pãserele mii,ªi stele fãclii!Iar dacã-i zãri,Dacã-i întâlniMãicuþã bãtrânã,Cu brâul de lânã,Din ochi lãcrimând,Pe câmpi alergând,De toþi întrebândªi la toþi zicând:„Cine-a cunoscut,Cine mi-a vãzutMândru ciobãnel,Tras printr-un inel?Feþiºoara lui,Spuma laptelui;Musteþioara lui,Spicul grâului;Periºorul lui,Peana corbului;Ochiºorii lui,Mura câmpului?“Tu, mioara mea,Sã te-nduri de eaªi-i spune curatCã m-am însuratCu-o fatã de crai,Pe-o gurã de rai.


190

Iar la cea mãicuþãSã nu spui, drãguþã,Cã la nunta meaA cãzut o stea,C-am avut nuntaºi

Brazi ºi paltinaºi,Preoþi, munþii mari,Paseri, lãutari,Pãserele mii,ªi stele fãclii!

(V. Alecsandri)

OAIA NÃZDRÃVANÃ

a Picior-de-munte,Pe dealuri mãrunte,

Prin plaiuri tãcute,De vânturi bãtute,Urcã ºi scoboarãªi drumul mãsoarãTrei turme de oi,De oi, tot þigãi,Cu harnici dulãi,ª-un mândru cioban,Tânãr moldovean,Cu trei dorojani,Feciori de mocani.

Sub ploaie de munte,Pe dealuri mãrunte,Prin crânguri tãcute,Apa-i rãcoroasã,Frunza e umbroasãªi iarba pletoasã,Apa de bãut,Frunza de ºezut,

Iarba de pãscut.Foaie º-o lalea,Cioban, d-ajungea,Crângul de vedea,Stân-apropia,Semn i se fãceaªi-n loc se oprea:Dulãi odihnea,Pe gânduri cãdea.Dar, pe când ºedeaDe se tot gândea,O oaie bârsanã,Oaie nãzdrãvanã,Nici iarbã pãºtea,Nici apã nu bea,Nici umbra-i plãcea,Ci mereu umblaªi mereu zbiera.

Cioban, d-o vedea,Lângã ea se daªi mi-o cerceta,

L

P[store=ti

191

ªi mi-o întreba:– „Oiþã, oiþã,Oiþã plãviþã,Oiþã bãlanãCu lânã bârsanã,De trei zile-ncoaceGuriþa nu-þi tace:Apa rãu îþi face,Ori iarba nu-þi place,Ori nu-þi vine bineSã mai fii cu mine?“Oiþa bârsanã,Oaie nãzdrãvanã,Dacã-l auzea,Din gurã-i zicea:– Stãpâne, stãpâne,Stãpâne jupâne,Drag stãpân al meu,Dat de Dumnezeu,Iarba mie-mi place,Apa rãu nu-mi faceªi mult îmi e bineSã fiu tot cu tine,Dar gura nu-mi taceDe trei zile-ncoaceCã semn mi se face:Cã ai dorojani,Feciori de mocani,Sunt trei veri primari,ªi ei mi s-au dus,S-au dus în ascunsDe s-au domuit

ªi mi s-au vorbit,ªi mi s-au ºoptit,La apus de soareSã mi te omoare,Subt poale de munte,Prin crânguri tãcute,Oi când aromescªi când ostenesc.

Cioban, d-auzea,Cu oaia vorbea,Din gurã-i grãia:– Oiþã, oiþã,Oiþã plãviþã,Oiþã bãlanãCu lânã bârsanã,De eºti nãzdrãvanãªi dac-ai vãzutSemn cã-þ’s-a fãcut,ªi d-ai auzitCum s-au domuit,ªi cum s-au vorbit,ªi cum s-au ºoptitÃi trei dorojani,Feciori de mocani,Slugi de nouã ani,Dacã m-or urîªi m-or omorî,Vina lor o fi,Pãcatu ºi-or plãti;Iar tu, oaia mea,Sã le spui aºa


192

De te-or asculta:Io, cât am trãit,Oi am îngrijit,Câinii am hrãnit,Pe ei i-am plãtit;Sã le mai spui iar,De n-o fi-n zadar,Ca sã mã îngroapeDe stânã aproape,Oi ca sã-mi privesc,Dor sã-mi potolesc;Spre partea de luncã,Aproape de strungã,Strunga oilor,Jocul mieilor,Dorul bacilor,În dosul stâniiSã-mi auz câinii,Cã ei, d-or lãtra,Stãpân c-or chema;Sã le mai spui iar,De n-o fi-n zadar,Sã le spui aºa,De te-or asculta:Când m-or îngropaªi m-or astupa,Sã-mi puie la capCe mi-a fost drag,Cãvãlaº de soc,Mult zice cu foc;Cãvãlaº de os,Mult zice duios;

Cãvãlaº cu fire,Mult zice subþire;Vânt când o sufla,Fluier o cânta,Oile-or sãltaªi s-or aduna,Câini-or auzi,La mine-or veni,La mine s-or strânge,Pe mine m-or plângeCu lacrimi de sânge.ªi tu, oaia mea,Tu dac-ãi vedeaO mândrã fetiþãCu neagrã cosiþãPrin crânguri umblând,Din gurã cântând.Din ochi lãcrãmând,De mine-ntrebând,Sã nu-i spui cã suntCulcat subt pãmânt,Ci cã m-am tot dus,Dus pe munte-n sus,Prin vârfuri cãrunte,Dincolo de munte,Cãvãlaº sã-mi dreg,Flori ca sã-i culegPentru nunta meaCe-o sã fac cu ea.“Vorba nu sfârºea,Dorojani veneaªi se repezeaªi mi-l rãpunea,

P[store=ti

193

Turmele sã-i ia.Iar, de-l omora,Ei mi-l îngropaLa brâu de perdea,’N strunga oilor,Jocul mieilor,Dorul bacilor;În dosul stânii,Unde dorm câinii.Ei, de-l îngropa,La cap îi puneaCãvãlaº de soc,Mult zice cu foc;Cãvãlaº de os,Mult zice frumos;Cãvãlaº cu fire,Mult zice subþire.Vântul când bãtea,În caval sufla,De jale-mi cânta:Oi cã se strângea,

Câini cã s-aduna,Oile plângând,Câinii tot lãtrând,Pe stãpân chemând.Aºia, tot aºia,Vremea vremuia,Dar oaia bârsanã,Oaia nãzdrãvanã,Ea se tot uita,ªi nu mai vedeaPe mândra fetiþãCu neagra cosiþã,Prin crânguri umblând,Din gurã cântând,De el întrebând,Sã-i spuie cã-i dus,Dus pe munte-n sus,Dincolo de munte,Prin vârfuri cãrunte,Cãvãlaº sã-ºi dreagãªi flori sã-i culeagã.

(G. Dem. Teodorescu)

STRINU

oboarã, coboarã,Oi din deal la vale,

Nouã ciobãnei,C-o turmã de oi,Cu niºte câini rãi.

Ai nouã ciobani,Feciori de mocani,ªi cu strinu zece,Care-i ºi întrece.Ei toþi coborând

C


194

Pe-ale livezi verzi,Pe-ale ape reci,Colea-n vale,-n reci.Ciobani cum mergea,Ei cum se vorbea,Pe strinu-l duºmãnea,Cã are strinu, areCapre mai lãptoaseªi oi mai lânoase;Caii bârsãneiªi câinii mai rãi.ªi are strinu, are,Cea lui mioricã,Mai bunã soricã.La bot e modurã,Cu corniþã-n gurã,Cu lâni poleite,Unghiile cãnite,Ciobani se vorbeaPe strinu sã-l omoarePe joi dimineaþã,Cam la prânzul-al mare,Ori-n-amneaz de sarã,La chindia mare,Colea-n vale,-n reci,Într-ale ape reci.Acela vrânceanu,Câinile, duºmanu,Cu baciu ciobanu,Gruia cãpitanu,Turcul Nãzãreanu

Cu-acela olteanu,ªi cu moldoveanu.ªi mi se vorbirãPe strin sã-l omoare,Turma sã o-mpartã,Nouã pãrþi s-o facã.Pe-a lui mioricã,Cea bunã soricã,Ciobanii s-o facãSãcãgiu de apã:Ea le-o cãraBerea ºi mâncarea!...A lui mioricã,Strinu când venea,Turmele porneaDe mi le pãºtea,Pe urmã uidea,ªchioapã se fãceaªi tot îmi zbiera,ªi tot îmi zbiera,Strinu sta grãia:– A mea mioricã,Mai bunã soricã,Pe urmã-ai uidit,ªchioapã te-ai fãcut!De trei zile-ncoaceGuriþa nu-þi tace.Sã dea Dumnezeu,Turcii sã te fure:Lupii te mãnânce,Mai bine n-aº zice!

P[store=ti

195

D-a lui mioricãDin gurã grãia:– Stãpâne, stãpâne,Baº stãpân ca tineNu se aflã-n lume!Ia nu te grãbea,Nu mã blãstãma;De trei zile-ncoace,Guriþa nu-mi tace;La urmã-am uidit,ªchioapã m-am fãcut.Eu am auzitCiobanii vorbindªi fãgãduindPe tin-sã te omoareMâine-n prânzul mare,Ori-n-amneaz de searã,La chindia mare,C-un pistolaº mic,Mic ºi ruginit,De trei ai umplutCu aur ºi argint,De tine gãtit...Eu am auzitCiobanii vorbind,Iatã cã þi-am spus,Cã limba mi-a negrit,Pe tine cãutând.Strinu de-auzea,Tãbãra plângea,Din gurã-i spunea:

– A mea mioricã,Cea bunã soricã,Pe mine m-o omora,Colea-n vale,-n reci,Într-ale ape reci;Tu te-oi înfuriºa,Din turme-oi ieºea,Chiar ºi mi-oi pleca,Pe Dunãre în jos,La Craiova micã,L-a mea muichiliþã.Sã-i spui muichii meleCã m-am însurat,ªi mireasã-am luatPistolaºu-al mic,Mic ºi ruginit,De trei ai umplutCu-aur ºi argint,Nuntã mi-am fãcut!...Lãutari am avut,Pãsãri, lãutari,Preoþi, munþii-ai mari:Soarele ºi lunaMi-au þinut cununa!Sã-i spui muichii mele,Pe mine m-o lua,ªi m-o aduceaLa târla bãtrânã;În adãpost de vântSã-mi facã mormânt.Chiar când m-o-ngropa,


196

La cap mi-o puneaFluieraº de os,Sã cânte milos!La brâu mi-o puneaFluierel de corn,Sã cânte de dor!Iarã la picioare,Fluierel de salcã,Inimioara-i sacã!Sã-i spui muichii mele,Sapa cã mi-o lua,Cu ea o sãpa;În târla bãtrânã,Este-o stomã plinã,Banii de pe lânã:ªi-n târlã la mieiMi-este un ulei,Banii de pe miei;În obor la proptiþãEste o stomniþãPlinã cu leiþã,Banii de pe miþã.Ciobanii mergând,ªi ei coborândColea,-n vale,- reci,Într-ale ape reci;El îmi fluiera,Oile apã bea.Da’cela vrânceanu,Câinele, duºmanu,Pistolaº trãgea,

În strinu-ndrepta,O datã pocnea,Pe strinu loveaÎn capul pieptului,La casa sufletului!...Strinu, zo,-mi cãdea,Colea-n vale,-n reci,Pe-ale livezi verzi...Ciobani alerga,Turma i-o împãrþea.A lui mioricã,Mai bunã soricã,Ea se furiºa,Din turme ieºea,ª-apoi, zo, fugea,Pe Dunãre jos,La Craiova micã,L-a lui muichiliþã.Ea cum ajungea,La uºe zbiera;A lu strinu mumã,Cum ieºia-ntr-o fugã!Miorica luiZise mumii lui:– Cea mumã bãtrânã,Lu strinu eºti mumã!Aide sã mergem,Strinu s-a-nsurat,Mireasã ºi-a luatPistolaºu-al mic,Mic ºi ruginit,

P[store=ti

197

De trei ai umplutCu-aur ºi argint,Nuntã ºi-a fãcut...Lãutari avut,Pãsãri, lãutari,Preoþi, munþii-ai mari:Soarele ºi lunaI-au þinut cununa!Baba de auzea,La strinu-mi venea,Pe strinu-l gãsea,Colea-n ape reci,Pe-ale livezi verzi.Mioara cã-i spunea:– Cea maicã bãtrânã,Eºti lui strinu mumã!Strinu a porâncit,Pe strinul sã-l luãm,Noi sã-l îngropãmLa târla bãtrânã,În adãpost de vânt;La cap sã-i punemFluierel de trestie,Dã la lume veste!La brâu îi punemFluierel de corn,Sã cânte de dor!La picioare îi punemFluierel de salcã,Inimioara-mi sacã!

ªi iar îi spunea:– Stãpânã, stãpânã,Sapa-n mânã-oi lua,Mumã, ºi-oi sãpa:În târla bãtrânãEste o stomã plinã,Banii de pe lânã;ªi-n toru la mieiMi-este un ulei,ª-ala plin de lei,Banii de pe miei;În obor la proptiþãEste o stomniþãPlinã cu leiþã,Banii de pe miþã,Baba de-mi sãpa,Banii-aridica,La sud se ducea,În judecatã îi da;Sudu-i judeca,ªi-i bãga la puºcãrie,Îi bãga pentru vecie!Baba de colea,Miorica-ºi luaª-acasã-mi venea;Miorica, zo, prãsa,ª-altã turmã cã fãcea,ªi intra iar la Craiova,Jos în Þara Româneascã,Ca pentru sã pomeneascã!

(Cristea Sandu-Timoc,Valea Timocului)


198

N’EALA ARUDÃ/Mieluºeaua-plãpândã/

(Mioriþa)

Pândesc sã te omoare,Cã ai oi mai multeMai mândre ºi cornute,Mioare frumoaseParcã, pieptãnate.– Mieluºea plãpândã,Frumoasã, cornutã,De ar fi sã mor,Un cuvânt, numai,Cuvânt sãrman de dorSã mi-l împliniþi:Sã nu-mã-ngropaþiÎn locuri strãine,Ci în Valea Mare,Când oile vin sã pascã,Sã mã jeluiascã,Iar de tine, dorulCând mã va cuprindeSã tresar din groapã.

imineaþa-n zori, sã pascãOile pe deal roirã,

Doar o mieluºea plãpândãNu punea gura pe iarbã.De apã limpede când dedeaO tulburã ºi nu o bea.Pãstorul când o zãrea,Venea alãturi ºi o-ntreba:– Mieluºea plãpândã,De ce nu te þii de turmã,Nici iarbã nu vrei,Nici apã nu bei,În zare tot priveºti?– Pãstorule drag, m-ascultã,Eu iarbã nu pot paºte,Nici apã nu pot bea,Cã tot aud duºmaniiCum pomenesc de tine:La scãpãtat de soare,

(C. Brãiloiu, Emilia Comiºel ºiTatiana Gãluºcã-Crâºmariu,

Folclor aromân, în vol. Folclordin Dobrogea, aromânii grãmo-

ºteni, Medgidia, transpunere îndaco-românã de Athanasie Nasta)

D

P[store=ti

199

PICURARI ÞI TRADZI S-MOARÃ/Testamentul pãstorului/

(Mioriþa)

Acolo mormântul sã mi-l sãpaþi

Ca sã ºtie lumea toatãC-am rãmas pãstor ºi dupã

moarte.La cap sã am un pin

din pãdureªi sã-mi atârnaþi cãldãruºa

de la cãºareSã se umple cu dorurile mele.Cu cârligul sã mã-ngropaþi,Nici fluierul sã nu-l uitaþi;Cu zeghea sã mã-nveliþi,Cu vorbe frumoase sã mã

gãtiþi.Aºternutul sã fie iarbã verde,Cãpãtâi, flori de mãceºe,Toate sã fie verzi ca pinii;ªi eu cu nerãbdare aºtepta-voi

primãvara.ªi când muntele cu muguri

înverzeºte,ªi în codri viaþa se trezeºte,ªi pãsãrile cântând se întrec,Sub pinul meu vã aºtept.În aºa fel sã vã înapoiaþi,

feciori,Iubiþii mei, fârtaþi, pãcurari,Ca s-aud talãngile sunând,

e drum un pãstor a fost rãnitªi cu ultimile puteri la stânã

a venit.Fraþii zadele i-au aprinsªi aºa i-au zis:– Scoalã, fârtate al nostru, scoalãCã oile tale zbiarã...Þi s-au dus oile la baltãªi toate aºteaptã sã le adapi...Belu latrã cãtre tineªi-þi aºteaptã vorbã bunã.– O, bãieþii mei soþi ºi frãþâni,Eu mã petrec la strãbuni.Vã las drept cuvânt

de despãrþireCã nu vreau jelire.Voi oile sã mi le purtaþi;La sarine sã le daþi sare;Sã mi le adãpaþi la izvorCã sã-mi treacã al meu dor;Din fluier sã cântaþi cu vrere,Sã porneascã ºi oile mele.Pe mine sã nu mã jeliþi,Cã munþii acei înalþiSunt ai mei fraþi;ªi pãdurile cu reci izvoareSunt ale mele surioare.Sus pe culme sã mã-ngropaþi,

P


200

Acioaile toate bãtând,ªi mioarele zbierând,Fluierile cântând iarã,Atunci am sã simt cã-i

primãvarã.Dar voi, iubiþi fârtaþi,Cu armele în sat sã nu daþi;Ci sã cântaþi, sã cântaþi, sã

cântaþi;Munþii sã-i cutremuraþi.

ªi muma de va auzireªi dacã cumva va întrebare,Sã nu-i spuneþi cã dintre voi

am plecat,Ci sã-i ziceþi cã m-am însurat;Nun pe soare l-am luat,Pe lunã ca nunã am chemat-o,Cuscri pinii, a noºtri soþi;Surori ºi fraþi, munþii toþi.(C. Brãiloiu, Emilia Comiºel ºi TatianaGãluºcã-Crâºmariu, Folclor aromân,

în vol. Folclor din Dobrogea,Mangalia de la aromânii veniþi dinMunþii Pindului, transpunere în

daco-românã de Athanasie Nasta)

MAICA BÃTRÂNÃrimblã mi se primblã,Pe la mal de gârlã,

Cea maicã bãtrânã,Cu brâul de lânã,De lânã seinã,De pãr de cãmilã;Din drugã-îndrugând,Din furcã torcând,Din gurã-ntrebând:– Dunãre, Dunãre,Drum fãr'de pulbereªi fãr'de hãugaº,Trup mult drãgãlaº!De-ai fi vorbitoareªi-ndatoritoare,

Eu cã te-aº rugaªi te-aº întrebaDe-un drahiu al meu,Ce l-am pierdut eu,Tu nu l-ai vãzut,De valuri bãtut,De maluri izbit,De coscai scobit?De l-ai fi vãzut,L-ai fi cunoscut:Un flãcãu înalt,Nalt ºi sprâncenat,Feþiºoara luiSpuma laptelui,Coala de hârtie

P

P[store=ti

201

De la prãvãlie,Chiculiþa luiSpicul orzului,Când e revãrsat,La vreme plouat,Creºte-n foaie lat;Mustecioara luiSpicul grâului,Când se pârguieºte,Lumea-l îndrãgeºte;Sprâncenele luiPana corbului,Pana neboitã,Nesulemenitã;Ochiºorii luiMura câmpului,Coaptã la rãzoare,Feritã de soare,Coaptã la pãmânt,Feritã de vânt.Dunãrea priveaªi aºa grãia:– Mãicuþã bãtrânã,Cu brâul de lânã,De lânã seinã,De pãr de cãmilã,ªi de l-am vãzutNu l-am cunoscut.Dar tu sã te duci,Încolo s-apuci,La sora mea ceaþã,Ce acum se-nalþã,Cã ea mai mare,

Mai înecãtoareªi-ntunecãtoare;Poate l-a vãzutªi l-a cunoscut.Cea maicã bãtrânã,Cu brâul de lânã,În genunchi cãdeaªi la cer privea,ªi mi se ruga:– De s-ar îndura,Eu m-aº bucura,Domnul sã mã facãO neagrã corboaicã,Din aripi sã zborColo sã scobor.Domnul auzea,Corboaic-o fãcea,Dunãrea treceaªi se duceaDe întâlnea

Cea ceaþãNegureaþã.

Cum a întâlnit-o,În drum a oprit-o,Din gurã-a-ntrebat-o:

– Tu ceaþãNegureaþã,

De-ai fi vorbitoareªi-ndãtoritoare,Eu te-aº întrebaN-ai vãzut cumvaUn drahiu de-al meu,Mândru, nalt flãcãu,


202

Munþii ocolind,Din gurã cântând?De nu l-ai vãzutDe valuri bãtut,De maluri izbit,De coscai scobit!Cã tu eºti mai mareªi-ntunecãtoare.Cea ceaþãNegureaþã,Din gurã-i grãiaªi aºa-i zicea– Mãicuþã bãtrânã,Cu brâul de lânã,De lânã seinã,De pãr de cãmilã:Ba eu l-am vãzutªi l-am cunoscut;La malul mãrii,În marginea þãrii,La umbrã de peri,De peri ºi de meri,De pãgâni gonit,De gloanþe rãnit,La pãmânt trântit!Ea mereu mergeaPânã ajungeaÎn vârfuri de peri,De peri ºi de meri.Colo se puneaªi în jos privea,Pe el mi-l zãrea

ªi mi-l cunoºtea,ªi cã începeaDe mi-l cloncãnea;Dar el ce-mi fãcea?Arcul mi-l luaªi îl încorda.Atunci ea grãia:– Nu mã sãgetaCã sunt maica ta!Nu te cloncãiesc,Ci eu te jelesc.Dar el ce-mi fãcea?Din gurã grãia:– De eºti maica mea,Du-te, tu, în grabã,Leacuri de îmi adã,La rãnile mari,Niºte ierburi tari,La rãnile mici,Niºte ierburi dulci,Ca sã mã vindeci.ªi ea se ducea,În grabã venea,Ierburi aducea,Ierburi dulci lãsa,Ierburi tari lua,În grabã sã-i treacã,Acasã sã-l ducã.Dar nu-l vindeca,Ci îl omora;ªi ea se scârbea,Lângã el murea!

(T.T. Burada, Dobrogea)

P[store=ti

203

CIOBANUL

Prin el o strãbate,Fluierul o zice,Oile s-or strânge,Oile l-or plângeCu lacrãmi de sânge.ªi ei ca sã-i iaOile ºi banii,Câinii ºi mãgarii,ªi cu toþi sã treacã,Bine sã trãiascãÎn þara turceascã.Iar cea oaie bucãlaie,Care-i fãcuse turma,Mergea-n fruntea oilor,Mânca fruntea florilor;De simþea de vreme rea,Trãgea oile-n perdea;De simþea de vreme bunã,Trãgea oile-n pãºune.Ea dac-auzea,Pe urmã rãmânea,La ei asculta.Stãpân de-acasã venea,Pe urmã dac-o gãsea,El din gurã îi zicea:– Tu, oiþa mea,Care mi-ai fãcut turma,Erai fruntea oilor,Mâncai fruntea florilor;De simþeai de vreme rea,Trãgeai oile la perdea;De simþeai de vreme bunã,Trãgeai oile-n pãºune;

oaie bob de linte,Nainte, nainte,

Pe-ãl picior de munte,Prin tufe mãrunte,Coboarã-mi coboarã,Pe-ãl picior de munte,O mie cinci sute,Tot miori cornute;Pe-ale vâlcele mari,Tot oi de-ale mari;Pe vâlcele mici,Tot mieluºei mici.Dar cin-le coboarã?Cei nouã ciobani,Tot din Poienari,Toþi sunt veri primari;Sunt buni veriºori,Din nouã surori.Dar ei se vorbeauªi se sfãtuiau:Stãpân sã-ºi omoareªi sã mi-l îngroapeÎn târla oilor,În jocul mieilor.Cârligelul lui,Ei ca sã i-l puie,Stâlp la cap cã-i fie;Gluguliþa lui,Tronul trupului;Fluieraºul lui,Ei ca sã i-l puieÎntr-un vârf de plop.Când vântul o bate,

F


204

Dar acum nu ºtiu:Iarba nu-þi mai place,Ori vreun semn cã þi se face?De turma tu mi-ai lãsat,Lupu fi te-ar fi mâncat!Iarã oaia cã-i zicea:– Ba, stãpâne, ba,Nu mã blestema,Cã lupu m-o mânca,Turma þi-o rãmânea.Mie iarba-mi place,Semn nu mi se face.Dar cei nouã ciobani,Tot din Poienari,Toþi sunt veri primari,Sunt buni veriºori,Din nouã surori,Ei cã s-au vorbitPe tine sã te omoareªi sã mi te-ngroapeÎn târla oilor,În mijlocul mieilor.Iar cârligelul tãu,El ca sã þi-l puie,Stâlp la cap sã-þi fie;

Gluga sã þi-o puie,Tron la trup sã-þi fie;Fluieraºul tãu,Ei ca sã þi-l puieÎntr-un vârf de plop.Vântul când o bate,Prin el o strãbate,Fluierul o zice,Oile s-or strânge,Pe tine te-or plângeCu lacrãmi de sânge,Iar ei ca sã-þi iaOile ºi banii,Câinii ºi mãgarii,ªi cu toþi sã treacãÎn þara turceascã.Stãpân de-auzea,Rãu, frate,-i venea,El pe gânduri staªi se hotãrîOi a nãpusti.Luã ciomagul la spinareªi cavalu-n supþioarãªi-apucã pe drum la vale.

(Gr. G. Tocilescu,Bragadiru, Teleorman)

PÃCURARI STRÃINre munþii cei mariSunt trei pãcurari...

Doi îs veri premari,

Unu-i mai strinuþ,Ce-l cheamã Pãtruþ– Pãcurari micuþ. –

P

P[store=ti

205

Când soare-o luciLancea-o desclipi,Când vântu º-o trageFluiera va zice,Oile s-or strânge,Pe mormânt or plângeCu lacrimi de sânge.Voi, ortacii mei,Pãcurari la mieiªi la mândre oi,Rogu-vã pe voi,De cumva veþi merePe la târgurele,Cu oi de-ale meleªi vi-þi d-întâlniO mamã bãtrânã,Cu cârpã de lânã,Lacrimi lãcrãmând,Pãru-ºi despletind,Noroc blestemând,De fiu întrebând,Aceea-i maicaªi ea v-o-ntreba:– N-aþi vait, vait,Nu mi-aþi întâlnitPe al meu Pãtruþ,Pãcurari micuþ,Cu pãr galbãnuþ,Floare de spicuþ;Cu ochi-vioreleCe scapãr ca steleCu dor ºi cu jelePe zilele mele;Cu cãtare blândã

Veri se vorovirã,Mi se sfãtuirãPe strin sã-l d-omoare– Moarte de topoare. –Strinu-ºi d-auzea,Din grai le grãia,Duios cuvânta:– Voi, ortacii mei,Pãcurari la mieiªi la mândre oi,Care din voi doiDoriþi a rãmâne,De azi ori de mâine,ªi pe al meu þol,ªi-n al meu ocol,Care vã gândiþiSã mã d-omorâþi,Groapa sã mi-o sapeªi sã mã îngroapeÎn târla de oi,Sã dorm printre voi,Coperit cu ploi;În þãrcuþ de miei,Nicicând sã nu pieiDe dintre ai mei.Groapa sã mi-o sapeªi sã mã îngroapeClo din sus de cale,Sub fagul cel mare.ªi-n loc de cruciþãPuneþi fluieriþã,În loc de scrisoare –Lancea la picioare.


206

ªi o faþã mândrã;Dulce la privireªi frumos la fire?– Ba noi l-am vãzutMergând spre trecut,Aci mai napoi,Tot vânzând la oi,

La târguþ la Beci,Vânzând la berbeci;ªi l-am mai vãzutNumãrând la baniPe aripa ºubii,La lumina lunii,La marginea lumii.(Ioan ªerb ºi Domiþian Cesereanu,

Ciungani, Þara Zarandului)

GEALIP COSTEA

oicicã de trei brazi,Azi e luni ºi mâine marþi,

Pleacã Costea la GalaþiCu catârii-nsãmãraþi,Sã-i aducã-mpovãraþiCu tãrâþeLa mieluþe,BolovaniPentru cârlani,Cu opinciPentru voinici,Cu mãlaiDe lãtrãtori,Cu sidileDe mulsori.Cãtâraºii-nsãmãraªi plecaGealip Costea,DrãgãstosulFetelor,

IubeþulNevestelor,Cu cioabaniªi cu cârlani;Iar din stânãCând pleca,Vorbã-n urmãCã lãsaªi din gurãMi-ºi grãia:– Dur la mine, bacilor,Bacilor, voinicilor,Voi la turme sã-mi tot staþi,Bine seama sã-mi luaþi.D-o veni Fulga bãtrân,Fur bãtrânªi om capcân,VãtafulHaiducilor,’ªelãtorul

F

P[store=ti

207

Domnilor,Voi sã-i daþi, pentru mâncare,O mieoarãDe frigare,PastramãDe perpelealãªi urdãDin igurþealã,O butlagã de rachiuªi vro cinci oca de vin,Ca sã-i fie de gustarePân-o veni prânzul mare.Demâncare voi sã-i daþi,Bine seama sã bãgaþiLa mieoare mititele,Ca sã nu piarã din ele,ªi la oaia rucãrea,Cum n-a fost, nici s-o vedea,Cã mult am slujit pe eaDin copilãria mea.Gealip Costea cuvântaªi la schelã se porneaCu catârii-nsãmãraþi,Sã-i aducã-mpovãraþi.Vreme multã nu treceaªi în urma lui veneaFulga moþul,Fulga hoþul,Fulga hoþul, fur bãtrân,Fur bãtrân ºi om capcân,Vãtaful

Haiducilor’ªelãtorulDomnilor;ªi lua, pentru mâncareO mieoarãDe frigare,PastramãDe perpelealãªi urdãDin igurþealã,Cu butlaga de rachiuªi cu cinci oca de vin.Dar p-atât nu se lãsa,Ci rupea, mãre, rupeaTurmele pe jumãtate,Jumãtate,-a treia parte,Cu mieoara rucãrea,Dragã lui Gealip Costea;C-avea Costea turme multe,Coborâte de la munte,Avea CosteaMieluºeleCâte-s varaBrãnduºele,Avea CosteaMieluºeiCâþi sunt varaBrebeneiAzi e luni ºi mâine marþi,Vine Costea din Galaþiª-a’ce1 sare

1 Aduce.


208

La mieoare,BolovaniPe la cârlani,SaricePe la ciobaniªi opinciPe la voinici.El acasã de-mi sosea,Catâraºi desãmãra,SariceleCã-mpãrþeaªi opincileDedea,Buzdugan în mâini luaªi plecaDin stânã-n stânãCu cântarul la ciochinã.La mulsoare d-ajungea,Bârsãnele cã mulgea,Dar lui, mãre, nu-i veneaNici lãptuþulLa mãsurã,Nici caºulLa-nchegãturã.Seama bine de-mi bãga,Mai vedea, mãre, vedeaCã, din toate, mai lipseaªi mieoara rucãrea,Draga lui Gealip Costea,C-alta-n turmãNu eraMai isteaþãDecât ea:

Când simþeaDe vremuri rele,TrãgeaOile-n perdele;Când simþeaDe vremuri bune,TrãgeaOile-n pãºune.Seama bine de-mi lua,Mai vedea, mãre, vedeaCã din turme cam lipseaOile pe jumãtate,Jumãtate,-a treia parte:SmântânaMieoarelor,FrunteaDobitoacelor,FalaNegustorilor.Ciudã mare cã-i erea,De nimic rãu nu-i pãreaCa de oaia rucãrea.Gealip Costea ce fãcea?Un zgheab mare c-alegea,Lapte dulce c-aducea,Cinci cofiþe-n el vãrsa,Puþintel cã mi-l umpleaªi din buze fluiera.Câinii mi-l înþelegeaªi cu toþii s-aduna.Al doilea fluiera,ªi iatã cã-mi ºi sosea.Al treilea fluiera,

P[store=ti

209

ªi pe lângã el veneaToþi dulãii de la stânã,Cu Dolfa, cãþea bãtrânã:De bãtrânã ce era,Pãr pe eaNu mai avea.Gealip Costea, d-o vedea,Cu gura o judeca:– Tu, Dolfo, cãþea bãtrânã,Îmi ºtiai seama la stânã;Cum te-a scos Fulga din fireD-ai rãmas fãrã simþire?ªi cum staD-o judeca,Cu bunã lance-o lovea.Dolfa peste cap se da,Iar Costea ce mi-i grãia?– Tu, Dolfo, cãþea bãtrânã,Ce ºtiai seama la stânã,Sã iei dâraOilorPânã-n caleaFurilor,D-aci, de la codrulGherghii,Pânã la cerdaculFulghii,Ceardacul cam nevãzut,Numai de voinici ºtiut!Dolfa rãu chielãlãiaªi-nainte c-apuca,Gealip Costea dupã ea!Tot cu dânºii mai pleca

ªi Togan, câine bãrbat,La nevoie încercatªi de fiare mursicat.Cordii-n lung cã apuca,Pe potecã se duceaPânã, mãre, c-ajungeaLa marginea crângului,La capãtul codrului.Acolo ce mi-ºi vedea?Unii la berbeciCojea,Alþii lemneGrãmãdea,Alþii carnePerpelea,Iarã Fulga, fur bãtrân,Fur bãtrân ºi om capcân,Rãzimat d-un pãducel,Mânca la carne de mielªi bea vin din burduºel.Gealip Costea, d-ajungea,Din gurã mi-l judeca:– D-alei, Fulgo, fur bãtrân,Fur bãtrân ºi om capcân,De þi-a fost, mari, a mâncare,Þi-am dat oaieDe frigare,PastramãDe perpelealãªi urdãDin igurþealã,C-o butlagã de rachiuªi cu cinci oca de vin;


210

Toate cã þi le-am gãtit,Cu cinste te-am hãrãzit.Tu p-atât nu te-ai lãsat,Mi-ai luat, nene, luatFrunteaDobitoacelor,SmântânaMioarelor,FalaNegustorilor,ª-ai rupt turma jumãtate,Jumãtate,-a treia parte.Mare mi-este ciuda, mare,De nimica rãu nu-mi pareCa de oaia rucãreaCum n-a stat ºi n-o mai sta!Când simþeaDe vremuri rele,TrãgeaOile-n perdele;Când simþeaDe vremuri bune,TrãgeaOile-n pãºune!Astfel Costea cuvântaªi din gurã mai grãia:– Tu, Dolfo, cãþea bãtrânã,S-apuci pe Fulga de vânãªi sprijine-l ciobãneºte,Ca sã-i trag io haiduceºteªi negru pãcurãreºte!ªi Dolfa,Când auzea,

La FulgaSe repezea,De vânãCã-l apuca;ªi Togan, câine bãrbat,La nevoieÎncercat,D-o lupoaicãMursicat,Dupã gât i s-azvârlea,Ciobãneºte-l sprijinea;Iarã Costea,Cu lanceaNumai unaCã-i dãdea,Capul jos cã-i reteza,Trupu-n douã-i spinteca,ªi pe foc de-l arunca,Din guriþã mi-i zicea:– Singur de cap þi-ai fãcut,Dupã vina ce-ai avut!Ciobãnaºii, când vedea,Tot d-a fuga c-o rupea,De umpleau crângurileªi toate vârtoapele.Dar când Costea ºuiera,Furii mi se aduna,Înainte-i genuchea,Mâna, poala-i sãrutaªi din gurã se ruga:– D-alei, Costeo dumneata,Noi nu suntem vinovaþi,

P[store=ti

211

Ci de Fulga înºelaþi.La cine a fost vinovatCapul, mãre, i-ai tãiat,Trupu-n foc i-ai aruncat,De belea cã ne-ai scãpat,La bun stãpân ne-ai bãgat.Slugi la Costea se bãga,Dupã oiCã-mi alerga,De prin vãiLe aduna,Turma-ntreagã cã-mplineaªi la Costea le ducea.Gealip Costea ce-mi fãcea?La mulsoare le punea,Lapte dulce cã strângeaªi-n mãsurã cã-l punea:Venea lapte la mãsurã,Caº dulce la-nchegãturã,Brânzã albã la-ntãrealãªi urdã la igurþealã.Tot umblând din stânã-n stânã

Cu cântarul la ciochinã,Turma-ntreagã colinda,Oile cã-ºi numãra,Toate-n numãr le gãsea,Cu a oaie rucãrea,Dragã lui Gealip Costea,Cã slujise, biet, pe eaUcenic la ciobãnieDin mica copilãrie.Daca oile-ºi gãsea,Bine, mãre, cã-i pãrea,Leafa la ciobani sporea,ªapte buþi de vin scoteaªi pe drum care trecea,La ceardac cã mi-i pofteaªi din gurã le zicea:– Beþi, voinici,ºi vã-mbãtaþi,Joc frumos ca sã-mi jucaþi,C-aºa este voia mea,C-aºa-i din bãtrâni legea,ªi legea, ºi datina.

(G. Dem. Teodorescu, Bucureºti)

COSTEA ªI FULGA

e câmpul Tirhiniei,ªi pe-al Tirhenului,

Scoate Costea oile,ªi umple grindurile,ªi toate vãlcelele.Scoate Costea mieluºele

Cât în lume viorele,ªi mi-aºeazã stânilePe toate mãgurile,În toate grindurile;La mãgura retezatã,Unde a mai fost o datã.

P


212

Câinii lui Costea-o auzea,Repede va veneaªi-n turmã or intra.ª-avea Costea, mai avea,Mai avea º-un mieluºel,Mieluºel ocheºel,Nu era-n turmã ca el!Cu patru perechi de coarne,ªi coada de patru palme.ªi-n vârful corniþelorAvea pietre nãstãmate,De la Dumnezeu lãsate.Iarã Fulga ce fãcea,Îi lua ºi mioara,Se ducea-n valea rea,Unde nima nu ºtia,ªi-apoi el poruncea,Doisprezece junghia,Doisprezece cã frigea,ªi le-nvârtea-n belciuge,Sã le fie carnea dulce.Dupã ce mi le frigea,În teancuri mi le-aºeza.Astãzi luni ºi mâine marþi,Veni Costea din Galaþi.Toate oile chema,Sã le dea de socotealã:Jumãtate nu ieºea,I se rupe inima!Nu vine lapte la mãsurã,De-o palmã ºi-un lat de mânã,Nici caº la încheieturã,Doar nu e mãsura,Care-i rupse inima.

ªi mi-avea Costea, mi-aveaPatruzeci de câini bãtrâni,Care pãzea pe la stâni;ªi o sutã de copârcei,Care umblã dupã oi;Mai avea ºi pe Guda,Pe Guda, cãþa bãtrânã,Fãrã nici un dinte-n gurã.Astãzi luni ºi mâine marþi,Plecã Costea la Galaþi,Cu catârii-mpovãraþiDe argint ºi de sfanþi,ªi de galbeni ferecaþi,Sã ia sare oilorªi fân berbecilor,ªi opinci ciobanilor,Cãpestre cârlanilor,Tãrâþã mânzaþilor.El dar când pleca,El pe Fulga mi-l lua,Lui Fulga-i dãruiaUn berbecel de frigareªi-o mioarã de cãldare,ªi-un caº bun din perpeleac,„Sã-mi pãziþi turma cu drag!“Darã Fulga ce fãcea?Adãsta pânã-nsãra,Cu ceata lui se vorbea,Pe toþi, frate, i-adunaªi din gurã le zicea:– Ai la mãgura bãtrânã,Cu muºchi de-un lat de mânã;Unii sã urlaþi lupeºte,Alþii sã lãtraþi câineºte.

P[store=ti

213

Toþi ciobanii mi-i chema,ªi cu câinii-alãturea,ªi-ncepea de întreba,ªi nimica nu ºtia.Dar vezi, Costea ce fãcea?O datã cã fluiera,Guda când îl auzea,Drept la Costea cã venea;Cum venea Guda, venea?Venea cu capu-n pãmânt,Din ochi lãcrãmi cãzând.Darã Costea ce fãcea?O datã cã mi-o lovea,Numai douã cã-i mai da,Da’Guda, zo, mai rãbda:– C-am slujit la tatã-tãu,La tata tãtânã-tãu,Aoleo, vai de mine,Acuma slujesc la tine,ªi nu-þi pare rãu de mine!Un vânt de sus a burat,În dosul tufelor m-a dus,Atunci Fulga oiþã-a luat.Patru cupe cu lapte-i daªi Guda cã le mânca,ªi din gurã cã zicea:– Ia-o, Costeo, dupã mine,Cã ºtiu calea lunei bine!ªi mergea pe-o potecã,Cobora-n valea rea;Acolo Fulga porneºte,Unde vara musca trece.Cobora în valea rea,

Unde Fulga odihnea, –Numai Guda mi-l ºtia;La vârlacul cel adânc,Numai de Fulga ºtiut.Când acolo ajungeaªi pe Fulga mi-l vedea,Care ºedea pe-o crengea,ªi fuma dintr-o lulea,De-al dracului ce era.Lui Costea se arãta.Iarã Costea ce zicea:– Gudo, Gudo dumneata,O sã faci cum oi putea,Sã pui gura pe Fulga!Fãcea Guda ce fãceaDe Fulga s-apropia,Când pe burtã,Când pe spate,Pânã-l apucã de spate.Trage Guda haiduceºte,Stãpânu pãcurãreºte.Iatã Costea c-ajungea...Când o datã-n Fulga da,Cu pãmânt l-amesteca;De þãrânã-l scutura,ª-apoi sta de-l judeca:– Aoleu, Fulga, hoþ bãtrân,Cine te-a învãþat sã furi?Cã ce þi-am fãgãduit,Ori de ce ai fost dorit:Un berbece de frigareªi mioarã de cãldare,ªi caº bun din strecurãtoare:ªi altu caº din perpeleag,


214

Sã-mi pãzeºti turma cu drag!Apoi n-ai fost mulþumitPe ce eu te-am dãruit;Mi-ai furat fruntea oilor,Fala negustorilor.De-aceea nu te-oi ierta,Mi-ai luat ºi mioara,Mioara de la Câmpu-al-lung,

Cu lânã pânã-n pãmânt!Mioara tu sã mi-o dai,Cã acum o sã te tai!ªi pe Fulga l-a tãiat,În vâlcele l-aruncat,De l-a mâncat fiarele,Fiarele ºi vulturii,C-aºa i-a fost minþãle.

(Cristea Sandu- Timoc,Valea Timocului)

CÃPRÃLI AL MOª BARÃ/Caprele lui Moº Barã/

ai ce veste tristãNe-a sosit asearã!

Caprele din ScheauaToate o sã piarã;O veste prea tristãNu e, nu-i a bunã:Din caprele din ScheauaN-a rãmas nici una.Pe moºneagul BaraL-a stãpuns un dor,Tãie cornul capreiªi-l puse în brâu.– O, tu, Costa dragã,Costa, fiul meu,De ar fi sã mor,

Sã-mi atârni toiagulDe creangã de corn,Aºeazã-mi pãr de caprãLa cãpãtâi, în groapã.Tu, Costa iubite,Costa, fiul meu,Tãlãngile toateDe la þapi le scoateþiªi în loc de clopot,Sã le-aud cum sunã.Cele douã coarneDe la þapi, tãiaþiªi în loc de cruce,La creºtet le-aºezaþi.

(C. Brãiloiu, Emilia Comiºel ºi TatianaGãluºca-Crâºmariu, Folclor aromân,

în vol. Folclor din Dobrogea, fãrºeroþidin Grecia, Comuna Mihai Viteazu,

transpunere în daco-românãde Athanasie Nasta)

V

D E S P R E C U R T E A F E U D A L Ã

216


e Argeº în gios,Pe un mal frumos,

Negru-Vodã treceCu tovarãºi zece:Nouã meºteri mari,Calfe ºi zidariªi Manoli – zece,Care-i ºi întrece.Merg cu toþi pe caleSã aleagã-n valeLoc de monastireªi de pomenire.Iatã cum mergeaCã-n drum agiungeaPe-un biet ciobãnaºDin fluier doinaº,ªi cum îl videa,Domnul îi zicea:– Mândre ciobãnaºDin fluier doinaº.Pe Argeº în susCu turma te-ai dus,Pe Argeº în giosCu turma ai fost,Nu cumv-ai vãzut,

Pe unde-ai trecut,Un zid pãrãsitªi neisprãvit,La loc de grindiº,La verde-aluniº?– Ba, doamne,-am vãzut,Pe unde-am trecut,Un zid pãrãsitªi neisprãvit.Cânii, cum îl vãd,La el se rãpãdªi latrã-a pustiuªi urlã-a morþiu.Cât îl auzea,Domnu-nveseleaªi curând pleca,Spre zid apucaCu nouã zidari,Nouã meºteri mariªi Manoli – zece,Care-i ºi întrece.– Iatã zidul meu!Aici aleg euLoc de monastireªi de pomenire.

PMONASTIREA ARGEªULUI

217

Despre curtea feudal[

Deci voi, meºteri mari,Calfe ºi zidari,Curând vã siliþiLucrul de-l porniþiCa sã-mi rãdicaþi,Aici sã-mi duraþiMonastire naltãCum n-a mai fost altã.Cã v-oi da averi,V-oi face boieri,Iar de nu, apoiV-oi zidi pe voi,V-oi zidi de viiChiar în temelii!Meºterii grãbea,Sfãrile-ntindea,Locul mãsura,ªanþuri largi sãpaªi mereu lucra,Zidul rãdica,Dar orice lucra,Noaptea se surpa!A doua zi iar,A treia zi iar,A patra zi iarLucra în zadar!Domnul se miraª-apoi îi mustra,ª-apoi se-ncruntaªi-i ameninþaSã-i puie de viiChiar în temelii!

Meºterii cei mari,Calfe ºi zidariTremura lucrând,Lucra tremurândZi lungã de varã,Ziua pân-în searã;Iar Manoli sta,Nici cã mai lucra,Ci mi se culcaªi un vis visa,Apoi se sculaª-astfel cuvânta:– Nouã meºteri mari,Calfe ºi zidari,ªtiþi ce am visatDe când m-am culcat?O ºoaptã de susAievea mi-a spusCã orice-am lucra,Noaptea s-a surpaPân-am hotãrîÎn zid de-a zidiCea-ntãi soþioarã,Cea-ntãi sorioarãCare s-a iviMâini în zori de zi,Aducând bucateLa soþ ori la frate.Deci dacã vroiþiCa sã isprãviþiSfânta monastirePentru pomenire,

218


Noi sã ne-apucãmCu toþi sã giurãmªi sã ne legãmTaina s-o pãstrãm;ª-orice soþioarã,Orice sorioarãMâini în zori de ziÎntãi s-a ivi,Pe ea s-o jertfim,În zid s-o zidim!Iatã,-n zori de zi,Manea se trezi,ª-apoi se suiPe gard de nuiele,ªi mai sus, pe schele,ªi-n câmp se uita,Drumul cerceta.Când, vai! ce zãrea?Cine cã venea?Soþioara lui,Floarea câmpului!Ea s-apropiaªi îi aduceaPrânz de mâncãturã,Vin de bãuturã.Cât el o zãrea,Inima-i sãrea,În genuchi cãdeaªi plângând zicea:„Da, Doamne, pe lumeO ploaie cu spume,Sã facã pâraie,

Sã curgã ºiroaie,Apele sã creascã,Mândra sã-mi opreascã,S-o opreascã-n vale,S-o-ntoarcã din cale!“Domnul se-ndura,Ruga-i asculta,Norii aduna,Ceriu-ntuneca.ªi curgea deodatãPloaie spumegatãCe face pâraieªi îmflã ºiroaie.Dar oricât cãdea,Mândra n-o oprea,Ci ea tot veneaªi s-apropia.Manea mi-o videa,Inima-i plângea,ªi iar se-nchina,ªi iar se ruga:„Suflã, Doamne,-un vânt,Suflã-l pe pãmânt,Brazii sã-i despoaie,Paltini sã îndoaie,Munþii sã rãstoarne,Mândra sã-mi întoarne,Sã mi-o-ntoarne-n cale,S-o ducã devale!“Domnul se-ndura,Ruga-i ascultaªi sufla un vânt,

219


Un vânt pre pãmânt,Paltini cã-ndoia,Brazi cã despoia,Munþii rãsturna,Iarã pe AnaNici c-o înturna!Ea mereu venea,Pe drum ºovãiaªi s-apropiaªi, amar de ea,Iatã c-agiungea!Meºterii cei mari,Calfe ºi zidari,Mult înveseleaDacã o vedea,Iar Manea turba,Mândra-ºi sãruta,În braþe-o lua,Pe schele-o urca,Pe zid o puneaªi, glumind, zicea:– Stai, mândruþa mea,Nu te spãria,Cã vrem sã glumimªi sã te zidim!Ana se-ncredeaªi vesel râdea.Iar Manea oftaªi se apucaZidul de zidit,Visul de-mplinit.Zidul se suia

ªi o cuprindeaPân’la glezniºoare,Pân’la pulpiºoare.Iar ea, vai de ea,Nici cã mai râdea,Ci mereu zicea:– Manoli, Manoli,Meºtere Manoli!Agiungã-þi de ºagã,Cã nu-i bunã, dragã.Manoli, Manoli,Meºtere Manoli!Zidul rãu mã strânge,Trupuºoru-mi frânge!Iar Manea tãceaªi mereu zidea;Zidul se suiaªi o cuprindeaPân’ la glezniºoare,Pân’ la pulpiºoare,Pân’ la costiºoare,Pân’ la þâþiºoare.Dar ea, vai de ea,Tot mereu plângeaªi mereu zicea:– Manoli, Manoli,Meºtere Manoli!Zidul rãu mã strânge,Þâþiºoara-mi plânge,Copilaºu-mi frânge!Manoli turbaªi mereu lucra.

220


Zidul se suiaªi o cuprindeaPân’la costiºoare,Pân’la þâþiºoare,Pân’la buziºoare,Pân’la ochiºori,Încât, vai de ea,Nu se mai videa,Ci se auzeaDin zid cã zicea:– Manoli, Manoli,Meºtere Manoli!Zidul rãu mã strânge,Viaþa mi se stinge!Pe Argeº în gios,Pe un mal frumosNegru-Vodã vineCã sã se închineLa cea monastire,Falnicã zidire,Monastire naltã,Cum n-a mai fost altã.Domnul o priveaªi se-nveseleaªi astfel grãia:– Voi, meºteri zidari,Zece meºteri mari,Spuneþi-mi cu drept,Cu mâna pe piept,De-aveþi meºterieCa sã-mi faceþi mieAltã monastire

Pentru pomenire,Mult mai luminoasãªi mult mai frumoasã?Iar cei meºteri mari,Calfe ºi zidari,Cum sta pe grindiº,Sus pe coperiº,Vesel se mândreaª-apoi rãspundea:– Ca noi, meºteri mari,Calfe ºi zidari,Alþii nici cã suntPe acest pãmânt!Aflã cã noi ºtimOricând sã zidimAltã monastirePentru pomenire,Mult mai luminoasãªi mult mai frumoasã!Domnu-i ascultaªi pe gânduri sta,Apoi porunceaSchelele sã strice,Scãri sã le rãdice,Iar pe cei zidari,Zece meºteri mari,Sã mi-i pãrãseascã,Ca sã putrezeascãColo pe grindiº,Sus pe coperiº.Meºterii gândeaªi ei îºi fãceaAripi zburãtoare

221


De ºindrili uºoare.Apoi le-ntindeaªi-n vãzduh sãrea,Dar pe loc cãdea,ªi unde pica,Trupu-ºi despica.Iar bietul Manoli,Meºterul Manoli,Când se încercaDe-a se arunca,Iatã c-auzeaDin zid cã ieºeaUn glas nãduºit,Un glas mult iubit,Care greu gemeaªi mereu zicea:– Manoli, Manoli,Meºtere Manoli!

Zidul rãu mã strânge,Þâþiºoara-mi plânge,Copilaºu-mi frânge,Viaþa mi se stinge!Cum o auzea,Manea se pierdea,Ochii-i se-nvelea;Lumea se-ntorcea,Norii se-nvârtea,ªi de pe grindiº,De pe coperiº,Mort bietul cãdea!Iar unde cãdeaCe se mai fãcea?O fântânã linã,Cu apã puþinã,Cu apã sãratã,Cu lacrimi udatã!

(V. Alecsandri)

ZIDIREA MÃNÃSTIRII ARGEªULUI

oaie, foi cârmâz,Pe Argeº în sus,

Pe cel mal frumos,Plimbã-mi-se plimbã,Plimbã Negru-VodãCu doamna Ilinca.El cã se plimbaCu nouã zidari,Nouã meºteri mari,

Dascãli ºi primari,ªi Manole – zece,Care ºi-i întrece.Ei cã se plimbaªi mi-ºi cãutaLoc de mãnãstireªi de pomenire,ªi de case bune.Foaie º-o lalea,

F

222


D-un purcar cã-mi da,Din cale-l opreaªi mi-l întreba:– Ai, mic purcãraº,Neaoº purcãraº,Cu porcii umblândªi tu-i întorcând,Cã nu mi-ai vãzutªi nu mi-ai gãsitLoc de mãnãstireªi de pomenire,ªi de case bune?Purcãraº grãia:– Ai, mãria-ta,Eu porcii pãzindªi în sus mergând,Eu cã am gãsitªi tare-am vãzutPe unde-am trecut:Nãþiº, curpeniº,ªi-ezer fãrã fund,Cu apã curatã,Trestioarã-naltã.Domnul mi-ascultaªi se bucura,ªi-acolo mergeaªi el cã-mi vedea:Hãþiº, curpeniºªi-ezer fãrã fund,Cu apã curatã,Trestioarã-naltã.El mi se plimba,

În sus se plimba,În preajmã cãtaªi mi se-ntrista,Pe gând cã-mi cãdea,Cã el nu gãsea,Cât loc ocolea,Loc de mãnãstireªi de pomenire,ªi de case bune.Foaie º-o lalea,Domnul cã-mi veneaªi iar cã-mi venea,ªi iar îmi cãuta,Pânã ce-mi aflaD-un dalb luminiº,Frumos poieniº,În sus pe Argiº,La cetinu-nalt,Nalt ºi rãsfirat,Cum nu era alt.ªi aci-mi veneaªi aci-mi alegeaLoc de mãnãstireªi de pomenire,ªi de case bune.Foaie º-o lalea,ªi ce-mi mai fãcea?Domnu-mi poruncea,Icoanã punea,Sus o anina,În cetinu-nalt,Nalt ºi rãsfirat,

223


Cum nu era alt.Ziua mi-o punea,Noaptea cã-mi pierea,În iezer venea,Aci mi-o gãsea.ªi iar mi-o punea,ªi iar cã-mi pierea;O datã ºi iarã,Pânã-a treia oarã.Foaie º-o lalea,Domnul ce-mi fãcea?El se minunaªi mi se-ngrijaDa' n-avea ce fãcea,Cã Dumnezeu vrea.Domnul de-mi vedea,N-avea ce fãcea,Oameni cã-mi chema,Pãdure tãia,Cãrbuni cã-mi fãcea,Care încãrca,În iezer bãga,Apã de-mi sugea.ªi ce-mi mai fãcea?ªi iar cã-mi porneaªi iar poruncea,ªanþuri mari sãpa,Iezeru-mi seca.Fauri mi-aducea,Grãtare-mi fãcea,Frumos le-aºeza,Lucru de-ncepea.

Foaie º-o lalea,ªi ce-mi mai fãcea?La zid cã-ncepea,Zidea ºi zidea,Mereu cã-mi zidea,Pânã se-nsera,Pânã se-nnopta,Dar ce ziua zideaNoaptea se surpa.Domnul se miraªi se îngrija,Da’n-avea ce fãcea,Cã Dumnezeu vrea.Foaie º-o lalea,Manole-mi visa,D-un vis cã-mi visaªi se deºteptaªi mi se-ngrija.Meºterii chema,Visul le spuneaªi-astfel le vorbea:– O, voi, meºteri mari,Dascãli ºi primari,Voi ca sã-mi juraþiTainã sã-mi pãstraþi,Ca niºte buni fraþi.Eu, când m-am culcat,D-un vis c-am visat,D-un vis minunat:Cã tot ce-am lucra,Noaptea s-o surpa,Pân-ce n-om zidi

224


Mâine-n zori de ziCea-ntâi soþioarã,Cea-ntâi ziniºoarãCe-o ieºi în calePe deal ori pe vale.S-aducã mâncareLa loc de prânzare.Foaie º-o lalea,ªi ce-mi mai fãcea?Manole-mi vorbeaªi-astfel le zicea:– O, voi meºteri mari,Dascãli ºi primari,Cine mi-o veniMâine-n zori de zi,Pe rouã, pe ceaþãªi pe negureaþã,Cea-ntâi soþioarã,Cea-ntâi ziniºoarã,Voi s-o apucaþi,Frumos sã mi-o luaþi,Pe zid s-o urcaþi,În zid s-o bãgaþiªi sã mi-o zidiþi,Zidul sã sfârºiþi,Lucrul sã-mpliniþi.Foaie º-o lalea,Meºterii-mi pleca,Vorba nu-ºi þinea,Taina nu pãstra,ªi el cã-mi spunea

La cele soþioare,La cele ziniºoareLucru sã-ntârzie,La zid sã nu vieMâine-n zori de zi,Pe rouã, pe ceaþãªi pe negureaþã.Foaie º-o lalea,Caplea nu ºtia,ªi ea cã-mi veneaMâine-n zori de ziPe rouã, pe ceaþãªi pe negureaþã.Manole-o vedea,Inima-i seca,Din ochi lãcrãmaªi aºa-mi zicea:„Doamne, Doamne sfinte,Dã-i ceva nainteS-o opreascã-n vale,S-o-ntoarcã din cale,Bucate sã piarzã,Zile sã mai vazã!“Domnu l-asculta,Nainte-i scoteaDoi bãlãureiCu solzi mari pe ei,Din gurã-ncleºtaþi,Din coade-nnodaþi.Ea sã speria,Bucate pierdea,

225


Înapoi pornea,Altele-mi gãteaªi iarãºi venea.Manole-o vedea,Inima-i seca,Din ochi lãcrãma,ªi aºa-mi zicea:„Doamne, Doamne bune,Dã un vânt pe lumeCopacii sã-ndoaie,Drumul sã i-l taie,S-o opreascã-n vale,S-o-ntoarcã din cale,Bucate sã piarzã,Zile sã mai vazã!“Domnu l-ascultãªi dãdu un vântMare ºi cumplit;Copacii-ndoia,Drumu i-l tãia.Ea se speria,Din cale s-oprea,Bucate pierdea,Înapoi pornea,Altele-mi gãteaªi iarãºi venea.Manole-o vedea,Inima-i seca,Din ochi lãcrãmaªi aºa-mi zicea:„Doamne, Doamne bune,

Trimete pe lumeO ploaie cu spume,Sã verse pâraie,Sã curgã ºiroaie,Drumul sã i-l taie,S-o opreascã-n vale,S-o-ntoarcã din cale,Bucate sã piarzã,Zile sã mai vazã!“Domnu l-ascultaªi dãdu pe lumeO ploaie cu spume,De vãrsa pâraie,De curgea ºiroaie.Ea sã speria,Din cale s-oprea,Bucate pierdea,Înapoi pornea,Altele-mi gãteaªi iarãºi venea.Manole-o vedea,Inima-i seca,Din ochi lãcrãma,Nimic nu zicea,Cã Dumnezeu vrea.Foaie º-o lalea,Caplea cã-mi sosea,Masã-mi întindea,Bucate-mi punea,Bine cã-i pãrea;Da ea, vai de ea,

226


Nici cã mi-ºi ºtiaCã moartea-o pândea,Ci se veseleaªi mereu vorbea.Foaie º-o lalea,Manole-o vedea,Inima-i seca,Din ochi lãcrãma,Nici cã mai gustaªi aºa-mi striga:– O, voi, meºteri mari,Dascãli ºi primari,Voi sã vã pripiþi,Visul sã-mi pliniþi!Voi sã mi-o luaþi,Pe zid s-o urcaþi,În zid s-o bãgaþi,Frumos s-o zidiþi,Zidul sã-mi sfârºiþi,Lucrul sã-mpliniþi!Meºterii-mi venea,Pe Caplea-mi lua,Pe zid o urca,În zid mi-o bãga,Frumos cã-mi zidea,Zidul de-mi sfârºea,Lucrul de-mplinea.Foaie º-o lalea,Ei cã mi-ºi zidea,Da’Caplea râdea,Glumã-i se pãrea

ªi aºa zicea:– Manole, Manole,Meºtere Manole,Zidãraº Manole,Ori þi-este de glumã,Ori nu-þi e d-a bunãSã mã bagi de vieAci-n temelie?Manole-o vedea,Inima-i seca,Din ochi lãcrãmaªi mereu striga:– O, voi, meºteri mari,Dascãli ºi primari,Pripiþi ºi zidiþi,Zidul de sfârºiþi,Lucrul de-mpliniþi!Meºterii pripeaZidul de sfârºea,Lucrul de-mplinea,Da’ea, vai de ea,Mereu cã-mi plângeaªi mereu zicea:– Manole, Manole,Meºteraº Manole,Zidãraº Manole,Zidul greu se-ntinde,Mijlocu-mi cuprinde,Pãmântul mã-nghite.Ori þi-este de glumã,Ori nu-þi e d-a bunã

227


Sã mã bagi de vieAci-n temelie?Manole-o vedea,Inima-i seca,Din ochi lãcrãmaªi mereu striga:– O, voi, meºteri mari,Dascãli ºi primari,Pripiþi de zidiþi,Zidul de sfârºiþi,Lucrul de-mpliniþi!Meºterii pripeaZidul de sfârºea,Lucrul de-mplinea.Da’ea, vai de ea,Mereu cã-mi plângeaªi mereu zicea:– Manole, Manole,Meºteraº Manole,Zidãraº Manole,Zidul greu se-ntinde,Pieptul mi-l cuprinde,Þiþiºoara-mi curge,Copilaºu-mi plânge.Ori þi-este de glumã,Ori nu-þi e d-a bunã,Sã mã bagi de vieAci-n temelie?Manole-o vedea,Inima-i seca,Din ochi lãcrãma

ªi mereu striga:– O, voi, meºteri mari,Dascãli ºi primari,Pripiþi de zidiþi,Zidul de sfârºiþi,Lucrul de-mpliniþi!Meºterii pripeaZidul de sfârºea,Lucrul de-mplinea,Da’ea, vai de ea,Nu se mai vedea,Ci se auzea,Mereu cã-mi plângeaªi mereu zicea:– Manole, Manole,Meºteraº Manole,Zidãraº Manole,Zidul greu se-ntinde,Trupul mi-l cuprinde,Þiþiºoara-mi curge,Copilaºu-mi plânge,Viaþa mi se stinge.Ori þi-este de glumã,Ori nu-þi e d-a bunã,Sã mã bagi de vieAci-n temelie?Manole-o vedea,Inima-i seca,Din ochi lãcrãmaªi mereu striga:– O, voi, meºteri mari,

228


Dascãli ºi primari,Pripiþi de zidiþi,Zidul de sfârºiþi,Lucrul de-mpliniþi!Meºterii pripeaZidul de sfârºea,Lucrul de-mplinea,Da’ea, vai de ea,Nu se mai vedea,Ci se auzea,Din zid cã ieºeaUn glas ce zicea:„Doamne, Doamne bune,Trimete pe lumeÎngeraºul tãuLa copilaºul meu;Ploaia de-o cãdea,Pe el l-o scãlda;Zãpada d-o ninge,Pe el mi l-o unge;Frunza d-o pica,Mi l-o înfãºa;Vântul d-o sufla,Mi l-o legãna;Soarele-o luciªi mi l-o-ncãlzi!“Foaie º-o lalea,Manole-o vedea,Inima-i seca,Din ochi lãcrãmaªi mereu striga:– O, voi, meºteri mari,Dascãli ºi primari,Pripiþi de zidiþi,

Zidul de sfârºiþi,Lucrul de-mpliniþi!Meºterii pripeaZidul de-mi sfârºea,Lucrul de-mplineaªi se veselea.Foaie, foi, cârmâz,Pe Argeº în sus,Pe cel mai frumos,Plimbã-mi-se plimbã,Plimbã Negru-VodãCu doamna Ilinca.Ei cã se plimbaªi ei cã-mi vedeaªi se-nveseleaD-acea mãnãstirePentru pomenire,Frumoasã ºi naltãCum n-o mai fi altã.Foaie º-o lalea,ªi ce mi-ºi fãcea?Domnul de-mi vedea,Mult se-nveselea.ª-apoi porunceaSchele de-mi strica,Scãri de ridica,ªi sus cã-mi lãsaPe cei meºteri mari,Dascãli ºi primari,ªi Manole – zece,Care ºi-i întrece.Foaie º-o lalea,Da’ei ce-mi fãcea?

229


Ei mi se-ntristaªi mi se ruga,ª-apoi cã-mi fãceaAripi zburãtoareDin ºiþe ºi sfoare,ªi de pe podiº,De pe coperiº,Îmi zbura spre soare,Pe câmpia mare.

ªi cum cã-mi zbura,Nici mult cã þineaªi jos cã-mi cãdea.ªi unde cãdea,Acolo-mi ieºeaD-un mic izvoraº,D-un mic pârâiaº,Cu apã vioarã,Rece ºi uºoarã.

(C. N. Mateescu, comuna Albeºti,judeþul Argeº)

MEªTERUL MANOLE

ei nouã zidari,Nouã meºteri mari

Ei se socotia,Ca ei sã mi-º facãZid de mãnãstireSã nu fie-n lume.Zâua zâduia,Noaptea se surpa.Ei se socotea,Jurãmânt puneaCa ei sã nu spuieLa neveste-acasãªi care va mergeLuni de dimineaþãCu prânzu-nainte...În zâd s-o zâduiascãOpt necredincioºi!...

Credinþ-o cãlcatu,Credinþã n-aveaªi ei le spunea,Ele nu venia.Manole, Manole,Meºteru Manole,El credinþa-ºi þineCã el cã nu-i spuneLa nevast-acasã.Luni de dimineaþãEa mi se scula,Pruncu ºi-l scãlda,Prânzu ºi-l fãcea,La bãrbat pleca.El când o vedea,Din gurã grãia:De-ar da Dumnezeu

C

230


Rugu sã-i rãsaie,Pe ea sã mi-o-ncurce,Mâncarea s-o verse,Doar vremea va trece.Rugu-i rãsãrea,Ea mi-l d-ocolea,Mãi tare venea.El când mi-o vedea,Cu mâna-i fãcea’Ndãrãt sã se-ntoarcã.Ea, când îl vedeaMai tare venea,La el ajungea,Mâncarea punea.Zâdarii mi-o luaªi-n zâd mi-o punea.Nimic nu-i vorghea,Num-o zâduia,Zâd pân-la genunchi.Ea din grai grãia:– Voi nouã zidari,Nouã meºteri mari,Doar voi nu glumiþiDe mã zâduiþiZâd pân-la genunchi?Nimic nu-i zicea,Num-o zâduia,Zâd pânã la brâu,Ea iar din grai grãia:– Manole, Manole,Meºtere Manole,Dar voi nu glumiþi

De mã zâduiþiZâd pânã la brâu,Cã zâdu mã strânge,Þiþiºoara-m’curgeªi copilu-m’plânge.Nimic nu-i zâcea,Num-o zâduiaZâd pânã la þâþe.Ea iar din grai grãia:– Manole, Manole,Meºtere Manole,Þie nu þi-i milãDe a ta soþie?Cã zâdu mã strânge,Þiþiºoara-m’curgeªi copilu-m’plânge.Nimic nu-i ziceaNum-o zâduiaZâd pânã la gâtu.Ea iar din grai grãia:– Manole, Manole,Meºtere Manole,Þie nu þi-i milãDe a ta soþie?Vãd cã nu glumiþiDe mã zâduiþi.Zâd pânã la gâtu,Cã zâdu mã strânge,Þiþiºoara’m curgeªi pruncuºoru’m plânge.Da’voi sã-mi lãsaþiLoc leagãnuluiLa cupu zâdului,

231


Vântu când o bateNi l-o legãnaªi când îmi va ningePruncu mi l-o unge

ªi când o plouaPruncu-l va scãldaLui cu mama lui,Lui cu mama lui.

(Ion Taloº, Luþa, Fãgãraº)

PUNTEA DI ARTA/Puntea din Arta/

u fost odatã trei buni fraþi,Trei meºteri foarte lãudaþi,

În meserie învãþaþi,Cu fete harnice-nsuraþi.Fiind ei meºteri ne-ntrecuþi,Ajunserã prea cunoscuþi –Cã orice lucru le cereai,Îndatã gata-l ºi vedeai.Aºa se face cã, odat’,Un sol îi cheamã la-mpãrat –ªi ei pornirã împreunãªi-au mers o noapte tot pe lunã...Sosiþi cei meºteri la-mpãrat,Tustrei, plecaþi l-au întrebat:– Mãria-Ta, ce porunceºti? –Cã noi om face ce doreºti.– Voi, meºterilor iscusiþi,Dar, cum se-aude, ºi-nrãiþi –Vã dau ce-n vise nu gândiþi,Un pod pe Arta de-mi boltiþi!

Nevolnici însã de veþi fi,De crudã moarte veþi pieri!– Ci dã-ne, Doamne,

un rãgaz,Sã nu intrãm în vrun nãcaz...Cei meºteri chibzuind de-ajuns,I-au dus apoi acest rãspuns:– Ani ºapte, Doamne,

de ni-i da,Noi podul þi-l vom înãlþa;ªi câte-or fi de trebuinþã –S-avem mereu, cu prisosinþã.ªi-acu, ne vei îngãduiO vorbã încã-a mai grãi:Noi credem cã a fi cu caleSã ne rugãm Mãriei-TaleSã nu trãim aici pustii,Fãrã neveste ºi copii...“– Tot ce doriþi pecetluiesc –Cã eu sunt neam de os crãiesc;Dar vreau un lucru

cu temei, –

A

232


De nu, vã hãcui ca pe miei!“Cei meºteri au pornit de zor,Sã ºi-i aducã pe ai lor;Ai lor hãlãduiau departeªi nu ºtiau de apa Artei,ªi veacul ºi-l fãceau

în munte –ªi i-au adus mai lângã punte.ªi-ndat’la treabã au purces,Cã-atâtea doar aveau de dres;Da-n van trudirã în pustiiS-aºeze punþii temelii –Cã tot ce ziua se-ncropea,Pe noapte – apa nimicea;ªi nu-mplineau nimic,

sã stea –Vreo ºase ani le-a mers aºa!ªi grijile s-au strâns, s-au strâns,ªi meºterii în pumni ºi-au plânsCã-i paºte-atâta nenoroc,ªi sunt aproape de soroc...

*ªi se fãcu cã într-o zi,Mai marele-ntre fraþi zãriVenind spre ei, peste pripoare,O pãsãruicã zburãtoare.Cea pasãre acum stãteaPe-o creangã, de se odihneaªi cãtre meºter ciripea,Iar meºterul îºi tãlmãcea:– Om bun, sã nu vã cãinaþi,Cã lucrul tot nu-l terminaþi –Decât dacã în temeliiZidi-veþi una din soþii, –

Pe-a prâslei soaþã ca o floare,Oricât la inimã vã doare!Bãdia-meºter auzeaCea pasãre ce turuiaªi vai-vai, ce era pe el –Cã nu-i putinþã în altfelSã-ºi scape cumva cumnãþica,Nevinovata, draga, mica...ªi-avea femeia ºi-un fecior –Acu se înãlþa-n pridvor,Dar tot sugar, – cum n-o

vedea,Pe plâns ºi bocet se pornea.Cel meºter suferea cumplitDe ce se cerea împlinitCi se gândi cã Domnul –

poateAºa sã fie o scoate...ªi puntea peste Arta-aceieStriga cu moarte pre femeie!Deci el a poruncit acasãSã li se-aducã pentru masã,ªi-a zis sã vie cu bucateMezina – dintre trei cumnate.ªi vorba îi fu respectatã:Mezina se porni îndatã –Doar pruncul ºi-l trezi niþel,Odorul ei cel mititel –De-l alãpta, sã-i þinã bineªi sã-l adoarmã, pânã vine...A luat bucate sã se-ajungã,Cumnaþii ei sã nu se plângã!ªi drumul l-a fãcut uºor,

233


Cã toate-i merserã cu spor...Când fu la punte, printre ei,Glumi femeia cu cei trei:– Ah, meºterilor, bieþi de voi,V-ajute Domnul la nevoi!Cã vã cam plângeþi de

noroc –ªi puntea voastrã stã pe loc...– O, doamnã, tare

ne mirãm,Cã nimic nu înãlþãm!Robotim noi ziua-ntreagã, –Puntea însã nu se leagã...ªi ne-am zis cu jurãmânt,ªi ne-am legat cu cuvânt:Astãzi prânzul cin-l-aduce –Acasã nu se mai duce,Cã l-om pune-n temelie –Poate-aºa, lucru sã þie!Ea, sãrmana îi priveaªi nu prea înþelegea;Se uita la soþior –Scuturat de greu fior,De-i curgeau lacrimi izvor,ªi mi-l întreba cu dor:– Spune-mi tu, alesul meu –Cât þi-ar fi þie de greu:De ce plângi cu-atâta foc?Spune-mi, dragul meu noroc!– O, iubita mea nevastã,N-am pãþit nici o nãpastã...Doar inelul îmi cãzu, –Treci tu-n groapã ºi-l adu!

Coborî biata de ea,Dar cei meºteri ce-mi fãcea?Ca trei uli se repezeaªi în grabã mi-o zidea.Ea, la ei a tot strigatªi s-a plâns ºi s-a rugat, –Trupul i se zvârcolea,Pãrul din cap ºi-l zmulgea:– Alelei, meºteri miºei,Meºteri fãrã dumnezei –Mai slãbiþi-mã un pic,Sã-l mai alãptez pe-ãl mic!Meºterii n-o auzea,Parcã nici nu o vedea;ªi ea iarãºi le ziceaªi mi se ruga aºa:– Meºterilor fãrã suflet,Vã mai zic, cât am rãsuflet,Meºterilor de ocarã:Lãsaþi-mi sânul pe-afarã,Puiul flãmând sã nu-mi moarã,ªi trimite-þi sã-l aducã,Sã-i dau þâþa sã mai sugã –Cã e mic ºi e firav,Mânce-l mama lui de drag!Meºterii tot n-auzea,ªi zidea mereu, zidea...Dacã i-a vãzut miºei –Crunt i-a blestemat pre ei:– Sã urle apa pe prund –Precum pruncul meu flãmând;Tremure puntea mereu –

234


Ca ziditul trup al meu;Râul ieie-ºi nencetat –Vamã de om înecat!Iar voi, meºteri – sã pieriþiToþi, ca sânii mei, striviþi!ªi s-aveþi noroc în viaþã –Câtã iarbã e pe ghiaþã!

Cã noi trei surori am fost,ªi-am avut acelaºi rost:Ne-aºezarã temelie,Pe la punþi de mãreþie –Una-n Dunãre-n hotar,Mijlocia – la Vardar,Eu, acum, în Arta iar...(Antologie liricã aromânã. Cântecelirice ºi balade; Din poezia cultã, selec-þie de texte, transpunere ºi cuvântînainte de Hristu Cândroveanu)

DOBRIªEAN

oicicã trei sulfine,Ascultaþi boieri la mine

Sã vã spui un cântec bine!În oraº, în Bucureºti,La casele mari, domneºti;În curte la Mihnea Vodã,Numerit-a,Poposit-a,Mãre, trei moºnegi bãtrâni,Cu barbele pân’la brâni,Cu cãciuli la subþioare,Cu vâslele la spinare.Unul e din Burduºani,Altul e de la Cegani,Al treilea, din Lupºani,ªi pârãsc pe DobriºeanNaintea lui Mihnea Vodã,ªi din gurã ce-i spunea,

Pâra cum îºi aºternea?– D-alei, doamne, Mihneo Vodã,Unde s-a mai cunoscut,Unde boieri s-au vãzutªi boieri s-au pomenitSã se þie de domnit?Ce-ar fi cerul cu doi sori,Aºea-i þara cu doi domni:Douã paloºe-ntr-o teacã,Doi domni în þarã sãracã.Mãria-ta-n Bucureºti,Dobriºean în Stoieneºti.ªi ce e la DobriºeanE doar numai la sultan,Necum la mãria-ta,Necum, în toatã þara.Casele lui Dobriºean

F

235


Nu-s case ca casele,Ci zãresc ca soarele.Mãria-ta, de judici,Mãria-ta nu spânzuri;Dobriºean, el judicã,Dobriºean, el spânzurã.Tot mai are DobriºeanCum ar avea un sultan,Cum n-are mãria-ta,Cum n-are toatã þara:Câþi boieri au pribegit,Dobriºean cã i-a opritªi la el i-a poposit,ªi-n ciobani i-a strãvestit;Dar nu-i poartã ciobãneºte,Ci mi-i poartã chip domneºte,Cu caftane de pambriu,Cu cizme de irmiziu,Cu obiele de bumbac,Mestecat cu pãr din cap,Cã þine la ger mai cald.Tot mai are DobriºeanCum ar avea un sultan,Cum n-are mãria-ta,Cum nu e-n toatã þara:Vro cinci sute de berbeci,Vreo cinci sute de pribeci,Tot berbeci de coade berci,Cu coarnele rãsuciteªi la vârfuri poleite,ªi-i berbecul de la coadã,De la coadã pân’la coarneLung de câte ºapte palme.

Ciobanii lui DobriºeanSunt boieri ca de divan,În toiege, rãzimaþiªi-n caftane îmbrãcaþi.Bacii lui poartã cârlige,Tot cârlige de argint,Cum n-am vãzut pe pãmânt,Nici în lume de când sunt.În capulCârligelor,În josulBelciugelor,Câte-o piatrã nestimatã,De plãteºte þara toatã,ªi pietre de diamant –Strãluceºte noaptea-n sat.Tot mai are DobriºeanCum ar avea un sultan,Cum n-are mãria-ta,Cum nu e-n toatã þara:Vreo cinci sute de mieoare,Ce ies vara fãtãtoare,Buþi cu vinªi stupi cu miere,Mult bãnetªi grea avere.Mihnea Vodã, d-auzea,Sta puþin ºi se gândea;D-o poruncã cã-mi scriaªi zicea din gurã tare:– Savai, Ghineo, armaº-mare,De când io te-am armãºit,Nici o slujbã n-ai plinit,

236


Dar acuma, sã te scoliTina Vlãºcii sã-mi rãscoli,Mãre, pe la miez de noapte,Mãre, cu sudori de moarte.Iute, Ghineo, sã te duciªi la noi sã ni-l aduciCam cu oi,Cam cu odãi,Cam cu odalâcul lui!Unde Ghinea se ducea,La Dobriºean c-ajungeaªi ferman în mânã-i da.Dobriºean îi mulþãmea,În mânã ferman lua,ªi din gurã de-l citea,Lacrãmile-l podidea.Sã n-asculte nu-i venea,Sã nu meargã nu putea,Cã porunca e domneascã,Urgie dumnezeiascã.Deci el, mãre, se scula,Bucium în mânã lua,În trei cornuri buciuma,Ciobãnaºi cã-ºi aduna.Ciobãnaºii toþi venea,Oiºoarele-nºira,Cadalâcul tot strângea,Drumul, mãre, c-apuca,Drumul StoieneºtilorCãtre-al Bucureºtilor.Drumul coardã cã-ºi þineaªi mergea, mãre, mergea,Noaptea-n codri i-apuca,

Pân’la Mihnea c-ajungea.Dar mocanul,Ca þãranul,Nu ºtie ce e ºofranul,Cã, de-l vede pe tarabã,El zice cã e tot iarbã,Bunã pentru nici o treabã.Când la curte-mi ajungea,Când în curte cã-mi intra,Ei pe iarbã se culcaªi cârlige-ºi rãzima,Pe la ziduri le lãsa,Tot cârlige de argintCum în lume nu mai sunt,ªi-n capulCârligelor,În josulBelciugelor,Câte-o piatrã preþioasã,De pãtrunde zarea-n casã.Mihnea Vodã ce-mi visa,Mihnea Vodã se scula,Mãre, pe la miez de noapte,Mãre, cu sudori de moarte,ªi când ochii deschidea,Zare-n case cã-mi vedea,Lumina ºi zareleCum rãsare soarele.El în palme cã-ºi bãtea,Sluguliþa cã-ºi chemaªi din gurã cã-i zicea,ªi cu vorba c-o mustra:– Iaca, ziua s-a ivit,

237


ªi divan n-am întocmit!Sluga-i dreaptãªi-nþeleaptã,Ea din gurã-i rãspundea,Rãspundea ºi mi-i zicea:– Stai, doamne, nu mã certa,Cã cu pãcat îi avea;Cã ziua nu s-a ivit,Fãr’de numai mi-a sositCiobanii lui Dobriºean:Ici cioban,Colo mocan.ªi ei, mãre, s-au culcatªi de zid au rãzimatTot cârlige de argint,Cum nici n-am mai pomenitP-astã lume de când sunt,Cã-n capul cârligelorSunt tot pietre preþioaseDe pãtrunde zarea-n case.Mihnea Vodã, d-auzea,Mihnea Vodã nu-l credea,Ci de geam s-alãtura,La cârlige se uita,Pe ciobani cã numãra,La oi seama cã lua.Pânã seama sã le ia,Soare mândru-mi rãsãrea,Mihnea curtea-ºi aduna,Toþi boierii cã-ºi chema,La divan cã mi-i strângea.Câþi boieri cã mi-ºi veneaªi ciobanii cã-mi vedea

ªi cârligele privea,La averi seama lua,Cu mirare se miraªi de fricã tremura,Parc-ar fi fost gealatulCu paloº sã le ia capul,Dobriºean, dacã venea,Cu mocaniS-alãtura,Cu ciobaniS-amesteca,Seama turmelor lua.Nimenea nu-l cunoºtea,Tot de mocanÎl lua,Tot ciobanÎl cocotea.Mihnea Vodã, de-l chema,În divan cã-l aduceaªi din gurã ce-i zicea?Pe nedrept îl osândeaªi de muicã-l suduia.Dobriºean ce mi-ºi fãcea?Dobriºean ce-i rãspundea?– D-alei, doamne, Mihneo Vodã,Nu prea-ndesi la-njurat,Cã e lucru cu pãcat.Daca tu m-ãi întreba,Adevãrul io þi-oi da,Adevãrul c-ãi afla,Zicu-îi „zãu, pre legea mea“.D-alei, doamne, Mihneo Vodã,

238


Spuiu-þi, doamne, un cuvânt:ªtii tu frate al cui sunt?Am avut un tãiculiþãCu milã ºi cu credinþã,Ce mi-l cheamã Pipar-crai.ªi mai am d-un frãþiorCe mi-l cheamã Mihnea Vodã,Numele domniei-tele,Urgia frãþiei mele!Atunci Mihnea, d-auzea,De pe scaun se sculaªi de mumã-l suduia,ªi din gurã-mi tot striga:– De când maica m-a fãcutCioban frate n-am avut!Dobriºean mi se ruga,Se ruga ºi mi-i vorbea,Cu glas dulce-l îmblânzea,Lângã dânsul cãci ºedea,ªedea, mãre, gealatulCu paloº sã-i ia capul.Dobriºean cum se rugaªi din gurã ce-i zicea?– O, Mihneo, mãria-ta,Nu sili la cap tãiat,Cã e lucru cu pãcat;Nu grãbiPân’mi-o sosiCaftanulªi baltacul!Pânã vorba-ºi isprãvea,Ochii-ºi negri d-aruncaÎnspre lungul drumului,

La rãzarea soarelui,ªi-ntr-acolo ce-mi vedea?Ce-mi vedea mi-l bucura:Fuga mare cã-mi veneaD-o cocie fãuritã,Numa-n verde zugrãvitã,Numa-n aur poleitã,Iar într-însa cã-mi ereaO dalbã cãlugãriþã,Albã, albã la pieliþã,Neagrã, neagrã la cosiþã,Sor-cu vodã ªtefãniþã.Când boierii mi-o vedea,La pãmânt se ploconea.Dacã, mãre, ajungea,Din cocie jos de daªi pe scarã se urca.Sus în case d-ajungea,Palma bici cã mi-ºi fãcea,Frumuºel mi-o aducea,Pe gealat cu ea lovea;Pe gealat când îl izbea,Sângele îl podidea,Cu pãreþi l-amesteca,Toþi boierii-ncremenea.Apoi cãlugãriþaMâna-n rasã cã bãga,Un ferman cã mi-ºi scoteaªi pe masã mi-l punea,ªi la toþi îl arãta,La citire-i îmbia.Cine, mãre, cã-l citeaDrumul fugii

239


Mi-apuca,Semnul cruciiCã-ºi fãcea.Mihnea Vodã, de-mi vedea,De pe scaun se scula,La ferman cã se ducea,ªi cu mâna-l apucaªi cu ochii mi-l citea.De-l citea cât îl citea,Lacrãmile-l podideaªi din gurã ce-mi zicea?– Zãu, boieri, pe legea mea,De când maica m-a fãcutCioban frate n-am avut;Dar acum mi l-am gãsit,Cã e lucru dovedit:Am gãsit pe ãst mocan,Am gãsit pe Dobriºean!Vorba, mãre, nu sfârºea,ªi el, mãre, ce-mi fãcea?Pe atât nu se lãsa,Ci de mânã-l apuca

ªi la baie mi-l ducea,De saricã-l dezbrãca,Fãrã haine mi-l lãsaªi pe dânsul ce gãsea?Îi gãsea, mãre, la brâuScris prejur un spic de grâu;ªi la piept de se uita,Scris pe dânsul ce gãsea?Îi gãsea domneºti odoare:Sfânta lunã, sfântul soare,Iar în cei doi umereiGãsea doi luceferei.Mihnea Vodã, de-mi vedea,El de mânã cã-l lua,Înãuntru cã-l ducea,Toþi boierii cã-ºi chema,Mâna maicei sãrutaªi domnia-ºi împãrþea,ªi din gurã ce-mi zicea?– Iaca, frate, sã domneºti,Slujbe mare sã împãrþeºti,Boierii sã rânduieºti!


CÂNTECUL LUI NEGRU VODÃ/Mircica/

orþile lui Negru Vodã,D-un mic ciobãnaº era,

Cu cãmaºa ca tina,Cojocul ca pãcura,

Cu faþa ca hârtia.Cu cãciula subþioarã,Turtitã fãcutã peanã.Cu cârligul sub genunchi –

P

240


ªi oile cã mi-au fãtat,Câte doi miei au fãtat,În doi ani le-am îndoit,În trei ani le-am întreit,Fãcui mia iar la loc.Stãpânii cã m-au aflatªi la mine c-au venitªi oile cã le-a-mpãrþit:Mie-a patra parte-mi daªi-alelalte ºi le lua.Mie, mãre, cã-mi fãtaseDe-o mioarã de-ocheaºea,Cu unghiile zugrãvite,Cu coarnele poleite,De vârful corniþelorAvea piatrã nestimatã,De-mi lumina turma toatã.Când simþea de vreme bunãTrãgea oile-n pãºunã;Când simþea de vreme reaTrecea oile la perdea.Dar stãpânii ce fãcea?Ei mioara cã mi-o lua.Dar mioara ce fãcea?În oile lor nu ºãdea.Stãpânii s-or nãcãjit,ªi la mine c-au venit,ªi de pãr cã m-au luat,ªi de pãmânt cã m-au dat.Eu de jos când m-am sculat,De-o lãnciþã-am apucat,Capetele la trei am tãiat

De trei zile sta la poartã.Însã Vodã mi-l vedea:– Of, tu, mice ciobãnaº,Ce þi-e þie jalba ta,Sã-þi fac eu direptatea.– Of, Doamne, mãrirea-ta,Cum stãtuºi de mã-ntrebaºi,Cu direptul spune-þi-aº:Eu am rãmas mititel,Mititel ºi bortãºel,Pe uºile strãinilor,În coada tãciunilor.Eu slugã cã mã bãgai;Când eram mai mititel,Eram drag stãpânilor,Iar dacã m-am mai mãrit,Eram drag stãpâncelor,ªi urât stãpânilor.Stãpânii cã m-au aflatO mie de oi mi-au datCu ele m-a îndreptatMunþii Câmpulungului,Unde-i greu voinicului.Iaca toamna c-a trecutªi zãpada mi-a cãzut,ªi oile le-am nãmeþit.Doamne, dintr-o mie de oiM-alesei cu zece oi,ªi cu vreo doi-trei dulãi,ªi mãgarii printre ei.Lopãcioarã mi-am fãcutªi la Baltã mi-am rãzbit.Primãvara c-a venit,

241


ªi la glugã le-am bãgat,La domnie c-am plecat.Dacã nu-mi crezi cuvinþelul,Sã-þi arãt ºi odãrelul.El gluga de moþ o lua,Capetele jos turna.Vodã mi se-nspãimânta,Ordin la gealapi cã da:– Grãbiþi, gealapi, ºi mi-l luaþiªi-l duceþi ºi-l spânzuraþi.– Ho, mai încet cu spânzuratul,Ca sã-mi dau ºi cu tot sfatul:Þii tu minte, ori nu þii,Când eram niºte copii,În rãzmeliþa turcului,Când tu, mãre, te-ai ascunsTot în buda taicului,Tot în buda cea mai veche?Iar Vodã când auzea:– Ia sã-l luaþi sã-l dezbrãcaþi,De semne sã-l cãutaþi,

Cã de-o fi cum spune el,O sã-mi fie-un frãþior.De haine cã-l dezbrãca,Semnele cã le gãsea.De-a direapta ce era?Sabia scrisã cã era.ªi-n stânga ce gãsea?Viþa vinului era.Mai buni fraþi cã se gãsea.Însã Vodã ce-mi fãcea?De haine sã dezbrãca,Pe Mircicã-l îmbrãca,Mare gurban cã fãcea,De-o lunã ºi-o sãptãmânã,ªi ºi-a fãcut voia bunã.Mã plãtii cu cântecul,Ca lupul cu umbletul.Vântul umblã, îl liboveºte,Dã pielea ºi se plãteºte.ªi-o vinde-n târg la Lãzare,O dã pe ºaizeci de parale,Le bea ºi p-alea din picioare.

(C. Mohanu, Clocotici, Þara Loviºtei)

VARTICI

oaie verde salbã moale,Când fuse Vinerea mare,

Plecã vodã-n vânãtoare.’N vânãtoare cã plecase,Doamna singurã rãmase.

Darã doamna ce-mi fãcea?Tot ea, frate, cã-mi chemaDouãsprezece jupânese,Ia vezi, tot cocoane-alese,ªi la masã le punea,

F

242


Sã cãdem la sãrutat?Aºa, doamna ce-mi zicea?– Alelei, fine Vartici,Vino lângã mine-aici,Pentru pãcatele teleDa-oi averile mele.Face-oi multe mãnãstiri,Sã fie de pomeniri.ª-oi mai face fântâni reciPe la drumuri ºi poteci;ª-oi da vaci pe la sãraci,ª-oi mãrita fete mari.Darã Vartici ce zicea?– Alelei, naºã Ileanã,Mai aºteaptã puþintel,Sã-mi îmbrac cel cãftãnel,Cã mã prinde bine-n el.Aºa, Vartici ce-mi fãcea?Acasã mi se ducea,Grajd de piatrã descuiaªi pe Negru mi-l scotea,ªi la scarã mi-l lega.Apoi în casã-mi intra,Soþia ºi-o sãruta,Coconii-ºi îmbrãþiºaªi-aºa Vartici cã-mi zicea:– Draga mea de coconiþã,Ai sã rãmâi vãduviþã;Dragii mei de coconaºi,Rãmâneþi de mici sãraci!Dar Vartici ce-mi mai fãcea?El afarã cã-mi ieºea,ªi el, mãre, cã-mi fugea,

Mare gurban cã fãcea.Cu paharu cin-le da?Sãvai, finã-sãu Vartici,ªi mi-ºi bea,ªi mi-ºi mânca.Darã doamna ce-mi fãcea?Tot la Vartici se uita,Bine seama cã i-o lua.Dar când fu dupã cinare,Dupã dalba ospãtare,Semn lui Vartici cã fãceaPe jupânese a-mi cãra.Tot cu butca le cãra,Tot prin case poleite,Cu sticlã acoperite.ªi p-acasã le ducea,Numai Vartici rãmânea.Aºa, doamna ce-mi zicea?– Alelei, fine Vartici,Vino lângã mine-aici.Din ceasu ce te-am vãzut,La inimã mi-ai cãzut.Alelei, fine Vartici,Vino lângã mine-aici,Cã-mi eºti nalt ºi sprâncenat.Cu trei semne de vãrsatªi dulce la sãrutat.Darã Vartici ce-mi zicea?– Alelei, naºã Ileanã,Nu þi-a fi, naºã, pãcat,Cã de mic m-ai botezat,De mare m-ai cununat,Nu þi-a fi, naºã, pãcat

243


Tocma, frate,-n Þaligrad,Ca sã scape de pãcat.Da’Vartici dacã fugea,Doamna tare se-ntristaªi pornea de bolnãvea.ªtefan-vodã cã-mi venea,Din vânãtoare-mi venea,ªi pe doamnã o-ntrebaªi prindea de-o ispitea.Aºa, doamna ce-mi spunea?Tot pe Vartici cã-mi pâraCu pârã înveninatãªi cu inimã spurcatã.ªtefan-vodã-mi auzea,Palmele la ochi punea,Dupã Vartici trimeteaªi-ndãrãt cã-l aducea.ªtefan Vodã ce-mi fãcea?El, frate, cã-mi adunaBoierii divanului,Caimacamii târgului,Toþi sfetnicii sfatului,Pe Vartici mi-l judeca,Tot lui vinã cã-i gãsea.Dar soþia lui Vartici,Cu coconaºii cei mici,Fuga la vodã cã-mi daªi din gurã-aºa-mi grãia:– Naºule, mãria-ta,Ia nu te mai gânduraªi nu mi-l mai spânzura!ªtefan Vodã ce-mi zicea?– Finã, finiºoara mea,

Ia, nu te mai gândura,Pe Vartici de-oi spânzura,Coconii oraºului,Caimacamii târgului,Sfetnicii divanului,Care þie þi-o plãcea,Dupã ala mi te-oi daªi tot eu te-oi cununa!Foaie verde º-o lalea,ªtefan Vodã porunceaPe Vartici de-mi spânzura’N grãdina cu florile,Und’se plimbã doamnele,Doamnele cu roabele,Când rãsare soarele.Dar soþia lui VarticiCând spânzurat mi-l vedea,Fuga în casã cã-mi da,Mâna pe hamger puneaªi singurea se junghea,Cu Vartici alãturea.P-amândoi cã-i îngropa’N grãdina cu florile,Und'se plimbã doamnele,Doamnele cu roabele,Când rãsare soarele.ªtefan Vodã ce-mi fãcea?Prin grãdinã se uita,Doi trandafiri cã-mi zãreaDe mijloc învâlcinaþi,De vârfuri apropiaþi,Tocmai, zãu, ca niºte fraþi.

244


ªtefan Vodã de-mi vedea,La inimã se-nmuia,Lacrãmile-l podideaªi din gurã-aºa grãia:

– Cine stricã dragostea,Dumnezeu sã nu i-o dea;Sã i-o dea ºi sã i-o ia,Ca sã creadã altuia.

(C. N. Mateescu, Vãlenii de Munte)

MIHAI VODÃªI RADU CALOMFIRESCU

supra Caralelor,În dreptul Zimnicelor,

Multe cortuleaþã-m’sunt,Multe sunt, mãrunte sunt!Multe sunt de iepângele,Dai mai multe de burci negre,De burci negre tãtãreºti.La mijloc de cortuleaþãEste-un cort mare, rotat,Cu creºtetul nãrâmzat,Cu þãruºe de alamã,Cu prãjinile de-argint,Ce nu s-a mai pomenit!Iar sub cort cine mi-ºi ºade?ªade domnu Mihai Vodã,Cel mintos ºi strâns la vorbã,Cu Buzeºtii amândoi,Cu Cãpreºtii câteºitrei,Cu Nica cãpitanu,Tãria rãzboaielorªi spaima pãgânilor,

Popa Stoica din Fãrcaºi,Care-m’sare ºeapte paºiC-o sutã de cãlãraºi,Face la mai mulþi nãcaz!Frumoasã masã mi-e-ntinsã,De ceºti toþi era coprinsã,Bea bine ºi petrecea,De nimenea nu grijea.Când cãuta cam de-o parte,Tare-m’venea ºi sosaSau1 Radu Calomfirescu,Cãlare pe-un pui de hatDe nimenea nenvãþat;În sabie-mbãieratªi în suliþã rãzmat;Cu guriþa ca de lup,Coada-i varsã pojar verde,Pojar verde pe pãmânt,Ce nu s-a mai pomenit!Iar acia de-m’venea,Bunã ziua cã mi-ºi da.

1 Pentru „savai“.

A

245


Mihai Vodã-i mulþãmeaªi la masã mi-l poftea.Bea bine ºi petrecea,Iar când fu despre beþie,Despre d-alba-i veselie,Radu-atunce ce grãia?– D-ai, doamne, mãria-ta,Bine bei ºi te cinsteºti,De nimica nu grijeºti!Da’ºtii, doamne, d-au nu ºtiiCã la noi, la Bucureºti,Sunt lucruri de te-ngrozeºti?!Mulþi tãtari cã mi-au venit,Bucureºtiu l-a robit.ªi mie cã mi-au robit:Sau d-albã de tãiculiþã,Sau d-albã de muichiliþã,Sau d-albã de coconiþã,Sau d-albii de coconaºi,Sau negrii de þigãnaºi!Da’ºtii, doamne, d-au nu ºtii,Sã-m’dai oaste-ntr-ajutoriPe Buzeºtii amândoi,Cã þin bine la rãzboi,Pe Cãpleºtii câtetrei,Cã se luptã cu temei,Pe Nica cãpitanu,Care bate cu tufanu,Tãria rãzboaielorªi spaima pãgânilor,Popa Stoica din Fãrcaºi,Care-m’sare ºeapte paºiC-o sutã de cãlãraºi,

Face la mai mulþi necaz!ªtiu cã Buzescu-al mai micFace hordia colnicFãrã bãþ, fãrã nimic!ªi Buzescu ãl mai mareFace hordia vârcoaleFãrã bãþ, în mânã n-are!ªi-om scãpa de chin ºi jale,De prea multe angarale,Ca sã-nvãþãm pe turcoiSã nu mai dea pe la noi,Cãci prin þarã pe la noiDe-or mai trece mulþi turcoi,Nu mai vedem car ºi boi,Nici în obor zece oi!Mihai Vodã ce-m’grãia?– Bine, eu oaste þi-oi da,Þi-oi da oaste-ntr-ajutor.Unde þie þi-i pãsa,Acolo te vor lãsa!Oaste-ntr-ajutor cã-i da,La Bucureºti cã-m’pleca.Pân-aproape sã ducea,Mulþi tãtari cã mi-ºi vedea,Fuga-ndãrãt o tulea,Numai Radu rãmânea,Numai Radu cu sluga.Iarã Radu ce-m’fãcea?Dacã vedea ºi vedea,Cu sluga cã se vorbea,În gurã sã sãruta,În sãbii cã se ciocneaªi prin tãtari abãtea.

246


ªtii, ca un vânt viforât,Pentru-un pomet înflorit,ªi cum mi-ºi zac florile,Aºa cad trupurile...Când fu soarele-n chindie,Tãie Radu ºeapte mie,Iarã sluga, nu sã ºtie!Radu-atunci cã dezrobea:Sau d-albã de tãiculiþã,Sau d-albã de mãiculiþã,Sau d-albii de coconaºi,Sau nergii de þigãnaºi.Pe toþi cã-i împreuna,Seama bine cã mi-ºi loa,Iar cocoana n-o vedea.Radu din gurã-mi grãia:– Muicã, muichiliþa mea,Unde-mi este cocoana?Iar mumã-sa cã-i spunea:– Muichiliþã, Radule,Uite-te pe cea câmpie,Tare-m’fuge-un mârzãcelCu cocoana dupã el,Cu coada c-a-nfãºurat-o,Dupã el a apucat-o!Iarã Radu, de-auzea,ªi pe cal încãleca.Picioru-n scarã punea,Nici pe ºea nu s-aºeza.Mâna-n buzunar bãga,Scotea mic de piluleþ,Piluleþul plumbuitCu cinci litre de argint,

ªi pe cal cã-l atingeaCam la capul pieptului,Unde-i pãs voinicului.Pãn'pe ºea se aºeza.Noauã hotare trecea.Pe mârzac cã-l ajungea,Iar cocoana de-l vedeaAºa din gurã-m’striga:– Radule, soþia mea,Pãzeºte-te Radule,Cã-mi e mârzacul stângaci,Cã de pleacã,Dã cu stânga,Când se-ntoarce,Dã cu dreapta!Iarã Radu de-auzea,Radu din gurã grãia:– Cocoanã, cocoana mea,Dacã este, frate,-aºa,Ia apleacã-þi tu capu,Ca sã tai eu mârzacu!Iar cocoana, de-auzea,ªi capul cã-l apleca.Radu cu paloºu da,Cap de la trup cã-i tãiaªi oblâncul de la ºea.Aci-n drum cã-l nãpusteaªi cocoana cã º-o luaªi-ndãrãt cã se-ntorceaªi pe toþi împreuna.Nici pe-aia nu se lãsa.Îndãrãt cã se-ntorcea,La Mihai Vodã venea,

247


De departe cã-l mustra:– D-ai, doamne, mãria-ta,Îmi deteºi oaste-ntr-ajutor?!Unde mie mi-a pãsat,Acolo cã m-a lãsat!Mihai Vodã de-auzea,Unul l-altul se uita,Toþi cu paloºele daÎn Radu Calomfirescu.Iarã Radu ce-m’fãcea?În inel cã sprijunea,Pânã deºtiu mi-i tãia.Dacã vedea ºi vedea,Cizma din picior trãgea,În potcoavã-l sprijuneaPãnã cizma i-o tãia.Dacã vedea ºi vedea,

Fuga la gard cã mi-º'da,Mâna pe-o proptã punea,Din pãmânt cã mi-o scotea,Iar din cui nu mi-ºi putea.El din gurã ce-m’zicea?– Fi-i-ar trupu-al nu ºtiu cui,Care prinde proptã-n cui!Dacã vedea ºi vedea,Fuga pe gheaþã cã-m’daª-acolo mi-l prãpãdea.Iar cocoana, de-auzea,Foarte rãu cã se-ntrista,Tron de cearã cã-i fãcea,Unde, mãri, l-îngropa?La mânãstirea domneascã,Pentru sã se pomeneascã,Fost-a cruce voiniceascã!

(Ciobanu-Pleniþa, Cetate, Dolj)

AGA BÃLÃCEANU

upt seninul cerului,La poiana mãrului,

Întâlnitu-s-a,-ntâlnitDoi domni cu douã oºti:O oaste mi-este nemþeascã,Vine sã ne prãpãdeascã;Vine aga Bãlãceanu,Care-a pãrãsit divanu,Divanul l-a pãrãsit,La vitejie-a ieºit.O oaste-mi este turceascã,

Este-a lui Costandin Brâncoveanu,C-ala stãpânea divanu.Dar de ce ei se certa?Cã aga Bãlãceanu ziceaSã facã Bucureºtii la Bãlaci,Cã sunt ziduri începute,Frate, ºi neisprãvite;Biserica din BãlaciFãcutã cu-o sutã de-aniÎnaintea Bucureºtilor.

S

248


ªi Costandin Brâncoveanu,ªi cu Bucurel ciobanuZicea sã facã BucureºtiiPe Dâmboviþã,Cã e apã de spãlatªi câmp mare d-alergat!Ei, frate, nu se-nvoia,La bãtaie se lua,Oastea lui Costandin Brâncoveanu,Se punea pe oastea lui Aga BãlãceanuD-o tãia, d-o potopea.Unde aga Bãlãceanu se uita,Din pridvor cã mi-þi sãreaªi la cal cã-mi alerga,În ºeapte chingi cã mi-l chinga,ªeapte chingi, ºeapte tafture,Care face paisprezece,ªi-i sta inimioara rece;ªi mai punea d-o curea,Sã nu cazã undeva...Unde-n oaste cã intra,Nu mi-o taie cum se taie,ªi mi-o taie tot grâneºte,ªi-o grãmãdeºte clãieºte.Unde Costandin Brâncoveanu vedeaCum oastea lui se-mpuþina,Mâna la gurã punea,Cu pumnii-n piept se bãtea:„Sãrãcuþ de maica mea,Cã mi-a prãpãdit oastea,

... crucea mâne-sa!“Pristav, nene, cã punea,Trei zile, trei nopþi striga:– Care, frate, s-o afla,ªi, nene, s-o-adevãraCa sã taie p-acesta,Îi dãruiesc domnia,Domnia ºi moºia,Ca sã taie p-acestaCã mi-a prãpãdit oastea!Nimenea nu se afla,Fãrã cât cã se gãsea,Sãvai, cãpitan Costin,Al Bãlãceanului fin.La Constandin Brâncoveanu mergeaªi din gurã-i cuvânta:– Constandine Brâncovene,Îmi dãruieºti moºia,Moºia ºi domnia,Ca sã-mi tai eu nãºia?Cã mi-e pãrinte mai mareMi-a ars focu la spinare,Fricã-mi e de lumânare!Unde Costandin Brâncoveanu c-auzea,În braþe cã-l îmbrãþiºaªi-n gurã cã-l sãruta,ªi la masã cã-l trãgea,Mândru înscris, mare, fãcea,Ca sã-i dea el domnia,Domnia ºi moºia.El la cal cã-mi alerga

249


ªi bine-n chingi cã-l strângea,ªi-n oaste cã mi-º'intra.Unde naºu-sãu cã-l vedea,El din oaste s-alegeaªi la câmp, nene, fugeaªi-n gura mare striga:– Aºteaptã-mã, naºule, ºi pe mine,Pune-mi scarãLângã scarã,ªi oblâncLângã oblânc,Unul pe altul sã ne pãzim,Sã tãiem, sã potopim!Dar naºu-sãu cã-mi grãia:– D-alelei, fine Costine,Te-aº adãsta eu pe tine,Mi-e fricã de-nºelãciune,Cã sunt mari domniile,Mituiesc cu pungileªi dau cu moºiile,Sã-ºi taie nãºiile!– Nu te teme, naºule, de mine,Cã-mi eºti pãrinte mai mare,Mi-ai ars focul la spinare,Fricã mi-e de lumânare!De micºor m-ai botezat,De mare m-ai cununat,Trei copii mi-ai creºtinat,Douã fete ºi-un bãiat,ªi-acu vorbeºti cu pãcat!Cu cuvântu-l înºelaªi pe el cã-l adãsta,

Amândoi s-alãtura.– Naºule, taie dumneata mijloacele,Cã sã tai eu mãrginele!Darã Costin ce-mi fãcea?Mai în urmã rãmânea,Paloº pe mischiu trãgea,Pe lângã el cã se da,La naºu-sãu cã trãgea,Unde cu paloºu da,Lua mâna cu spata,ªi picioru cu ºoldu,ªi þeasta ºelei,ªi trei feþe de ibâncã,ªi trei coaste de la cal.Rãzmã paloºu-n pãmânt,Cã intrã pânã-n mãnuchi,Aºa da de nãcãjit...Se simþi cã l-a tãiat,Parcã fu de lupi mâncat,ªi da dosul ºi fugea,Picioare în scãri rãmânea,În cirlã, mocirlã intraª-acolo cã se vãita:– D-alelei, fine Costine,Cum mã tãiaºi tu pe mine?Vino de mã scoate pe mineDin acea cirlã mocirlã,Sã te iert, fine, pe tine,Sã te arãneºti în lume!Unde la el cã mergeaªi cu paloºu cã da,Tot în naºu-sãu loveaªi cu paloºu cã da,

250


Frumos capu i-l tãia,În suliþã-l sprijinea,La disagi îl aºezaªi pe cal cã-ncãleca,La Costandin Brâncoveanu mergeaªi din gurã-i cuvânta:– Brâncovene Costandine,Dã-mi tu mie domnia,Domnia ºi moºia,Cã mi-am tãiat nãºia.Mi-a fost pãrinte mai mare,Mi-a ars focul la spinare,Fricã mi-e de lumânare!Costandin Brâncoveanu striga:– Mã porc-de-câine, liftã rea,Cine þie þi-a poruncitªi þie þi-a volnicitSã þii tu calea domnilor,Al doilea-mpãraþilor,Al treilea vitejilor?

Mâine-poimâine înainte mi-oi ieºi,ªi pe mine m-oi întâlni,ªi pe mine m-oi tãia,Cum ai tãiat nãºia;Da’nu e mai bine-aºa,Pânã eºti la mâna meaSã-þi rãpui eu viaþa?Chip gialâpului fãceaªi-i dete capu-alãturea.Fãcu moarte peste moarte,Douã capete împreunate.Tron de cearã le fãcea,La-mpãrãþie-i mâna,De se ducea pominaªi-aicea, ºi-n Viena,D-auzea mãria-saªi tare se jeluia,ªi cu toatã nemþia,De a rãmas pominaPe toatã Valahia!

(Gr. G. Tocilescu,ªerbãneºtii-de-Jos, Olt)

CONSTANTIN BRANCOVANUL

rancovanul Costantin,Boier vechi ºi domn creºtin,

De averi ce tot strângeaSultanul se îngrijea,ªi de moarte-l hotãra.

Cãci viziru îl pâra.Într-o gioi de dimineaþã,Zi scurtãrii lui de viaþã,Brancovanul se scula,Faþa blândã el spãla

B

251


Barba albã-ºi pieptãna,La icoane se-nchina,Pe fereastrã-apoi cãtaªi amar se-nspãimânta!Dragii mei, coconi iubiþi!Lãsaþi somnul, vã treziþi,Armele vi le gãtiþiCã pe noi ne-a-ncongiuratPaºa cel neîmpãcat.Cu ieniceri, cu tunuri mariCe sparg ziduri cât de tari!Bine vorba nu sfârºea,Turcii-n casã iureºea,Pe tuspatru mi-i prindeaªi-i ducea de-i închideaLa Stambul, în turnul mareCe se-nalþã lângã mare,Unde zac feþe domneºtiªi soli mari împãrãteºti.Mult acolo nu zãcea,Cã sultanu-i aduceaLângã foiºorul lui,Pe malul Bosforului.– Brancovene Constantine,Boier vechi, ghiaur hain!Adevãr e c-ai chitit,Pân-a nu fi mazilit,Sã desparþi a ta domnieDe-a noastrã împãrãþie?Cã de mult ce eºti avutBani de aur ai bãtutFãr’a-þi fi de mine teamã,Fãr'a vrea ca sã-mi dai seamã!

– De-am fost bun, rãu la domnieDumnezeu singur o ºtie;De-am fost mare pe pãmânt,Catã acum de vezi ce sânt!– Constantine Brancovene!Nu-mi grãi vorbe viclene.De þi-e milã de copiiªi de vrei ca sã mai fii,Lasã legea creºtineascãªi te dã-n legea turceascã.– Facã Dumnezeu ce-a vrea!Iar pe toþi de ne-aþi tãia,Nu mã las de legea mea!Sultanul din foiºorDete semn lui imbrohor.Doi gelaþi venea curând.Sãbiile fluturând,ªi spre robi dacã mergea,Din coconi îºi alegeaPe cel mare ºi frumos,ªi-l punea pe scaun gios,ªi cât pala repezeaCapu iute-i reteza!Brancovanul greu oftaªi din gurã cuvânta:„Doamne! fie-n voia ta!“Cei gelaþi iarãºi mergeaªi din doi îºi alegeaPe cel gingaº mijlociu,Cu pãr neted ºi gãlbiu,ªi pe scaun îl puneaªi capul îi rãpunea!

252


Brancovanul greu oftaªi din suflet cuvânta:„Doamne! fie-n voia ta!“Sultanul se minunaªi cu mila se-ngãna!– Brancovene Constantin!Boier vechi ºi domn creºtin!Trei coconi tu ai avut,Din trei doi þi i-ai pierdut,Numai unul þi-a rãmas!Cu zile de vrei sã-l las,Lasã legea creºtineascãªi te dã-n legea turceascã!– Mare-i domnul Dumnezeu!Creºtin bun m-am nãscut eu,Creºtin bun a muri vreu...Taci, drãguþã, nu mai plângeCã-n piept inima-mi se frânge,Taci ºi mori în legea taCã tu ceriu-i cãpãta!Imbrohorul se-ncrunta,Gelaþii se-naintaªi pe blândul copilaº,Dragul tatii fecioraº,La pãmânt îl aruncaªi zilele-i rãdica.Brancovanul greu oftaªi cu lacrimi cuvânta:„Doamne! fie-n voia ta!“Apoi el se-ntuneca,Inima-i se despica,

Pe copii se arunca,Îi bocea, îi sãrutaªi turbând apoi striga:– Alelei! tâlhari pãgâni!Alei! voi feciori de câini!Trei coconi ce am avutPe tustrei mi i-aþi pierdut!Dare-ar domnul DumnezeuSã fie pe gândul meu:Sã vã ºtergeþi pre pãmântCum se ºterg norii la vânt,Sã n-aveþi loc de-ngropat,Nici copii de sãrutat!Turcii crunt se oþãreaªi pe dânsul tãbãra,Haine mândre-i le rupea,Trupu-i de piele jupea,Pelea cu paie-o umplea,Prin noroi o tãvãlea,ªi de-un paltin o legaªi râzând aºa striga:– Brancovene Costantin,Ghiaur vechi, ghiaur hain!Cascã ochii a te uitaDe-þi cunoºti tu pielea ta?– Câini turbaþi! Turci, liftã rea!De-þi mânca ºi carnea mea,Sã ºtiþi c-au murit creºtinBrancoveanul Constantin!

(Vasile Alecsandri)

F A M I L I A L E

254


1 . ÎNDRÃGOSTIÞI I

Nici zânã din ceri picatã,Ci sunt floare garofiþã,Rãsãritã-n grãdiniþã;Dar tu, voinicele, spune,Eºti însurat, ori eºti june?– Eu sunt, dragã, Brumãrelul,Îi rãspunse voinicelul.Eu vin seara, pe rãcoare,De mã culc pe sân de floare,ªi când plec voios, cu soare,Dupã mine floarea moare!

BRUMÃRELUL

ntr-o verde grãdiniþãªade-o dalbã copiliþã

Pe-aºternut de calonfiri,La umbrã de trandafiri.Trece-un voinicel cu grabã,ªi din fugã o întrebã:– Spune-mi, dalbã copiliþã,Cu rumena ta guriþã,Eºti nevastã, ori eºti fatã,Ori zâna din ceri picatã?– Nici nevastã sunt, nici fatã,

(V. Alecsandri)

BRUMARUL

oaie verde peliniþãColea-n vale-n poieniþã

Frumos doarme-o copiliþã:Cu pãrul lãsat pe þâþã,Cam pe þâþã, cam pe spate,Inima-n mine se bate.S-o deºtepte nu-ndrãznea,Tabachera o scotea,Murgului la nas îi da.

Murgu tare strãfiga,Fetiþa se deºtepta.El degrabã mi-o-ntreba– Eºti fatã sau mãritatã,Ori zânã din cer picatã?– Nu-s fatã, nici mãritatã,Nici zânã din cer picatã,ªi eu-s floare dupã mare,Cine mã sãrutã moare.

Î

F

255

Familiale

Dar matale cine eºti,Cum te chemi, cum te numeºti?Eºti bãiat, ori însurat,Ori înger din cer picat?– Nu-s bãiat, nici însurat,

Nici înger din cer picat.ªi eu-s Brumaru cel mai mareCe cad noaptea pe rãcoare,Mã ridic în prânzul mare,Iau mirosul de la floare.

(C. Mohanu, Sãliºte, Þara Loviºtei)

MILEA

oaie verde de trei rugi,Strigã Milea dintre lunci,

Dintre lunci, din vãi adânci.De trei zile de când strigã,Taicã-sãu mi-l auzea,Aºa pe Milea-ntreba:– Mileo, Mileo, dragul taichii,Ori oile le-ai pierdut,Ori haine mi-ai ponosit,Or gãlbiori mi-ai fârºit,Ori cineva te-a bãtut?– Nici oile n-am pierdut,Nici haine n-am ponosit,Nici gãlbeori n-am fârºit,Nimenea nu m-a bãtut.Sub ãl pãr mare, rotat,De floricele-ncãrcat,Puþinel somn am somnat,Frumuºel vis am visat,Bur’de ploaie mi-a plouat,Florile s-au scuturat,

ªarpele-n sân mi-a intrat,ªarpele bãlãurel,Tot cu solzii de oþel,ªarpele balaur,Cu solzii de aurÎnfãºoarã, taicã, mâna,Bag-o-n sânPe sub zãbun,Scoate-mi ºarpele din sân,Când se-ntinde,Mã cuprinde;Se zgârceºte,Mã sfârºeºte,Inimioara mi-o topeºte.– Mileo, Mileo, dragul taichii,Decât sã fiu fãrã mânã,Mai bine eu fãrã tine.El aºa cã-mi auzea,Ochiºorii-i lãcrãmaªi la mã-sa se ducea:– Maicã, mãiculiþa mea,

F

256


Ai vãzut de mine mic,Dar acu, cã sunt voinic,’Nfãºoarã mâna-n basma,Bag-o-n sânPe sub zãbun,Scoate-mi ºarpele din sân,Cã e tot ºarpe balaur,Maicã, cu solzii de aur.– Mileo, Mileo, dragul maichii,Decât sã fiu fãrã mânã,Mai bine eu fãrã tine,Cã mai am copii ca tine.El aºa când auzea,Ochiºorii-i lãcrãma,La frate-sãu se duceaªi din gurã cuvânta:– Neicã, neicuºorul meu,Amândoi suntem d-un tatã,Crescui în pustietate,Înfãºoarã, neicã, mâna,Bag-o-n sânPe sub zãbun,Scoate ºarpele din sân.– Mileo, Mileo, dragul neichii,Decât sã fiu fãrã mânã,Tot mai bine fãrã tine,Cã mai sunt voinici ca tine.Milea-aºa când auzea,Ochiºorii-i lãcrãma,La soru-sa se ducea:– Leicã, leicuºoara mea,

Sorã, surioara mea,Amândoi suntem d-un tatã,Crescui în pustietate:Amândoi suntem d-o mumã,Ca doi pomi dintr-o tulpinã.Înfãºoarã, leicã, mâna,Bag-o-n sânPe sub zãbun,Scoate-mi ºarpele din sân,Cã se-ntinde,Mã cuprinde;Se lungeºte,Mã topeºte.– Mileo, Mileo, dragul leichii,Decât sã fiu fãrã mânã,Hai, mai bine fãrã tine,Cã mai sunt voinici ca tine.Milea-aºa când auzea,Ochiºorii lãcrãma,Pe Dunãre-n sus plecaªi pe Lina mi-o striga:– Lino, Liniºoara mea,Soþioara mea cea bunã,Înfãºoarã, Lino, mâna,Bag-o-n sânPe sub zãbun,Scoate-mi ºarpele din sân,Când se-ntinde,Mã cuprinde;Se lungeºte,Mã sfârºeºte,Inimioara mi-o topeºte.

257

Familiale

Lina aºa când auzea,Nici mâna n-o-nfãºura,Mâna-n sân cã i-o bãga,Pungi de galbeni cã-mi scotea.Milea atuncea-mi zicea:– Decât un tatã ºi-o mamã,Mai bine-o puicã cu milã,Cã de-ar fi cât de strãinãAre dor ºi are milã;

Decât un frate ºi-o sor’,Mai bine-o puicã cu dor,Sã fii cât de striior,Prinde milã, prinde dor.Nu e milã, nu e dorDe la fraþi, de la surori;Nu e dor ºi nu e milãDe la tatã, de la mumã,Ca de la soþie bunã.

(C. Brãiloiu, Beleþi, Argeº)

LOGODNICII NEFERICIÞI

runzuliþã foaie latã,Fost-a un ficior ºi-o fatã,

Ei de mici cã s-au iubit,Pãrinþii nu i-a ºtiut.Când furã la luat,Pãrinþii mi i-au aflat,Sã se ia nu i-au lãsat.Ei de mânã s-au luatªi la vale c-au plecat,Sub un pom mândru rotat,Unde-i apa înfundat’,ªi-acolo s-au înecat.Pãrinþii mi i-a cãtat,Nãvoadele le-au bãgatªi i-a scos ºi i-a-ngropat.

Pe bãiat mi l-a-ngropatÎn mijlocul drumului,În calea voinicului;ªi pe fatã mi-a-ngropat-oÎn mijlocul drumului,În marginea câmpului.Din bãiat ce-a rãsãrit?Un brad mare,-mpodobit.Din fatã ce-a rãsãrit?Viþã albã, poleitã,Poleitã, auritã.Cine pe-acolo trecea,Pe pãrinþi îi blestema:„Bate, Doamne, pe pãrinþi,C-a despãrþit doi iubiþi!“

(C. Brãiloiu, Poiana-Mare, Dolj.)

F

258


DOI TINERI S-AU AVUT DRAGI

Sã scoatã tineri vii.Iarã marinarii hoþi,Au scos tinereii morþi,ªi le-a mâncat banii toþi.Pãrinþii s-a supãrat,I-a luat ºi i-a îngropat:Pã fetiþã lângã drum,ªi bãiatu peste drum.Pã mormântu la bãiat,A crescut un fir de brad.Pã mormântu la fetiþã,A crescut un fir de viþã.Viþa mare cã-mi creºtea,ªi pã brad îl cuprindea.Câþi oameni pe drum treceau,Pã pãrinþi îi blestemau:– Sã fiþi blestemaþi pãrinþi,C-aþi înecat doi iubiþi.

oaie verde de doi fagi,Doi tineri s-au avut dragi,

S-au avut de mititei,Pãrinþii nu ºtiau de ei.Când a fost la logodit,Pãrinþii nu i-a-nvoit.Când a fost la cununat,Pãrinþii nu i-a lãsat.Ei atunci s-au supãrat,ªi de mânã s-au luat,ªi la Dunãre-au plecat,ªi-n apã s-au aruncat,La plopu cu frunza-n dungã,Unde-i apa mai adâncã.La plopu cu frunza latã,Unde-i apa adunatãMarinarii-au observat,La pãrinþi au anunþat.Sã vie cu zeci ºi mii,

herii oameni cã-i venea:Joi seara cã-mi logodea,

Pân’duminicã murea.Iacã nunta cã-ºi venea,ªi la poartã mi-asculta:N-auzea diplã cântând,

Fãr’pã mã-sa jãluind.Iese-afarã tot plângând,Intrã-n casã glas glãsând:– N-am fatã de-a mãritaªi am fatã de-a-ngropa,Chera e moartã pe laiþã,

(C. Mohanu, Bumbuieºti,Þara Loviºtei)

CHERA

F

C

259

Familiale

Cu sovonu-nsovonitã,Cu tulpanu tulpãnitã,Cu cheptul gheaþã de sfanþi.Mã-sa din gurã-mi grãia:Da-voi dacã nu credeþi,Haide-n casã de-mi vedeþi.Ginerile când o vedea,El mai rãu sã blestema:– Dar-ar Dumnezeu sã dea,Când pã cal oi încãlica,Calul sã se poticneascã,Tocma-n cap sã mã trânteascã,Sângele sã se porneascã,ªi pã gurã ºi pã nas,

ªi pã faþa de obraz.Mâna stângã sã mi-o frângã,ªia direaptã s-o scrânteascã,Sã merg cu Chera la groapã.Dumnezeu cã-l auza:Când pã cal încãlica,Calu cã sã poticnea,Tocma-n cap cã îl trântea.Sângele cã sã pornea,ªi pã gurã, ºi pã nas,ªi pe faþa de obraz.Mâna stângã i-o frângea,ªia direaptã i-o scrântea.P-amândoi cã-i îngropa.(C. Mohanu, Gãujani, Þara Loviºtei)

260


2 . SOÞII

Pânã-n codri verzi intraDacã-n codri verzi intra,FlorileCã-i îmbãta,IerburileLe plãcea,La odihnã cã-i chema,La mâncare-i îndemna.ªi el, mãre, se oprea,Punea masã ºi mânca,Frumuºel se ospãta.Ei mânca ºi mai vorbea,Pânã Ghiþã ce-mi zicea?– Mândro, soþioara meaDe la costiºoara mea,De când, mândro, te-am luat,Adevãrul nu mi-ai dat,Nici cântec nu mi-ai cântat.Acum, mândro, voi sã-micânþi,Inimioara sã-mi descânþi.Mândra ce mi-i rãspundeaªi din gurã ce-i grãia?– Ghiþã, soþioara meaDe la costiºoara ta,

GHIÞÃ CÃTÃNUÞÃ

oaie verde mãrãcine,Ascultaþi, boieri, la mine,

Sã vã spui pe „Ghiþã“ bine!Pe culmiþa dealului,Dealului Ardealului,Vine GhiþãCãtãnuþã,Cu-a lui dalbãDe mândruþã:VineDe la taicã-sãuªi-mi mereLa socru-sãu,VineDe la maicã-saªi-mi mereLa soacrã-sa,Cu trei-patru catâraºi,C-un samar de gãlbinaºi,Cu doi bani în posunari,Cu doisprece lãutariªi cu doi-trei cãluºei,Cu mândruþa printre ei.Foicicã º-o lalea,Nici puþin cã nu mergea,

F

261

Familiale

De când, Ghiþã, m-ai luat,Adevãrul nu þi-am dat,Nici cântec nu þi-am cântat;Dar ºtii, Ghiþã, au nu ºtiiCã viersul meu, femeiesc,Seamãnã a haiducesc?ªi-d-oi’cepe d-a cânta,Codri verzi c-or rãsuna,Munþii s-or cutremura,Maluri mari cã s-or surpa;Arambaºa ne-o afla,Arambaºa de voiniciPeste patruzeci ºi cinci,Cincizeci, mãre, fãrã cinci,ªi cu Gruia cãpitan,ªi cu Panã Roºcodan?Cãtãnuþã, d-auzea,Lung la dânsa se uitaªi pe gânduri se punea.Dar gândea, ori nu gândea,Cã din gurã ce-i grãia?– Mândro, mândruliþã faDe la costiºoara mea,Þi-o fi glasul femeiescSemãnând a haiducesc,Dar io nu l-am auzitLa cântat, au la jelit.Fie-þi, mândro, cum þi-o fi,Catã d-a mã-nveseli,ªi n-ai teamã de nimic,Ghiþã-i cãtãnuþ voinic!

Mândra, unde-l auzea,Cu guriþa-i rãspundea:– Ghiþã, soþioara meaDe la costiºoara ta,Cântecul þi l-oi cânta,Codri verzi c-or rãsuna,Munþii s-or cutremura,Malurile s-or surpa,Arambaºa ne-o aflaªi tu nu te-i speria;Dar ºtii, Ghiþã, au nu ºtiiCã io, chiar de mititicã,Eram baºii ibovnicã:El d-ai ºeapte,Io d-al ºeapte,Amândoi de paisprezece,Când copilul se-ndrãgeºte?Mai ºtii, Ghiþã, au nu ºtiiCã el, micã, m-a iubit,Io, mare, l-am pãrãsit,Inimioara i-am pârlit?ªi el, dac-o auzi,De prin codri c-o ieºi,Cu tineCã s-o lupta,ªi pe mineM-o lua?Unde Ghiþã-mi auzea,La inimã cã-l seca,În suflet cã-l sãgeta,Dar din gurã tot zicea:– Cântã, mândro, nu tãcea,

262


Cã mi-o fi cânteculTãuDrag ca sufleþelulMeu.’Ncepea mândra d-a cânta,Codrii verzi se scutura,Vãi adânci se rãsuna,Munþii se cutremura,Maluri mari cã se surpa,Apele se turbura,Vântu-n cale se oprea.Arambaºa-mi auzea,ÎnainteLe ieºea,Drum d-a curmeziº le sta,De departeI-ntrebaªi d-aproapeCe-mi zicea?– D-alei, GhiþãCãtãnuþã,Cine dracu te-a adus,Cine-n calea mea te-a pus?Zile scurteD-ale tele,Ori pãcateD-ale mele?Sã-mi calci tu locurile,Sã-mi încurciFâneþele,Sã-mi dârãºtiLivezile

ªi sã-mi paºtiIerburile?Ia sã-mi dai tu mie seamã,Ia sã-mi dai pe Negrul vamã.Ca sã nu te fac pastramã!Darã Ghiþã ce-i vorbeaªi din gurã ce-i zicea?– Ba nu þi-oi da pe NegrulCât mi-o fi zdravãn capul,Cã mi l-a dat socru-meuSã-mi poarte trupºorulGreuUnde-o fi loculMai rãu!ArambaºaNu tãcea,P-atâtaNu se lãsa.D-al doilea cã-i cereaªi d-al doilea-i zicea:– D-alei, GhiþãCãtãnuþã,Ia sã-mi dai tu mie seamã,Ia sã-mi dai paloºul vamã,Ca sã nu te fac pastramã!Ghiþã iar îi rãspundea,Ghiþã iarãºi îi zicea:– Ba nu þi-oi da paloºulNici o datã cu capul,Cã mi l-a dat cumnatulSã-mi podobeascã ºoldul!Arambaºa, d-auzea,

263

Familiale

Arambaºa ce-mi fãcea?P-atâta nu se lãsa,Al treilea cã-i cerea,ªi d-al treilea-i zicea:– D-alei, GhiþãCãtãnuþã,Ia sã-mi dai tu mie seamã,Ia sã-mi dai pe mândra vamã,Ca sã nu te fac pastramã;Cã mândra de mititicãMi-era mie ibovnicã:Ea d-ai ºeapte,Io d-ai ºeapte,Amândoi de paisprezece,Când copilul se-ndrãgeºte.Ea de micã m-a iubit,La mare m-a pãrãsit,Cu tine cã s-a-ndrãgit!Atunci mândra, d-auzea,La Ghiþã cã se uitaªi din gurã mi-i zicea:– Ai venit la vorba mea!Ghiþã nici cã-i rãspundea,Ci la baºa se uitaªi din gurã mi-i zicea:– Ba nu þi-oi da pe mândra,Cã mi-a dat-o soacrã-meaCa sã þiu casã cu ea!Foaie verde º-o lalea,Ei de luptã se gãtea,Dar ce luptã, nu ºtia:Au în spatã sã se taie,

Au la piept sã se-ncovoaie,Când tot mândra-l învãþaªi din gurã cã-i zicea:– Ghiþã, soþioara meaDe la costiºoara ta,În spatãNu vã tãiaþi,Ci-n luptãSã vã luptaþi,Cã luptaE voiniceascã,Iar spataE miºeleascã!Unde Ghiþ-o auzea,D-odatã se repezeaMâna-n paloºe punea,Spatele cã apuca,La genunchie le-aducea,În genunchie le-ndoiaªi pe toate le rupea,Num-a lui nu se frângea.Ei la luptã se lua,Ei la luptã se-ncerca,Care din doi o cãdea.ªi ei, mãre, se luptaZi de varãPânã-n searã.Nici unul nu dovedea,Nici unul nu biruia,Când Ghiþã pe mândruþaCu fapta mi-o ispitea;Brãcinar cã-ºi desprindea,

264


Cioarecii-n vine-i cãdeaªi din gurã cã-i zicea:– Mândro, soþioara meaDe la costiºoara mea,Sai, mândruþã,Sai drãguþã!Brãcinarul mi s-a rupt,Cioarecii-n vine-au cãzutªi i-o m-oi împiedica,Arambaºa m-o tãia,Fãr’de mine-i rãmânea!Dar mândruþa ce-i zicea,Ce-i zicea ºi ce-i vorbea(Cã aºea e muierea:Poale lungi ºi minte scurtã,Judecatã mai mãruntã,Cap legat, inimã-ncinsãªi de nimeni necoprinsã)?Ea lui Ghiþã rãspundea,În gura mare-i zicea:– Ia mai daþiDe vã luptaþi,Cã oricare-o biruiTot un bãrbãþel mi-o fi!Unde Ghiþã-mi auzea,Brãcinarul cã-ºi rupea.Arambaºa de-l vedea,La dânsul se repezea.Dar Ghiþã se necãjea,Din necaz se îndârjea,Mâna-n chimir cã-i punea,De mijloc cã-l apuca,

Vro trei roate-l învârtea.Când în pãmânt îl trântea,Pânã-n brâu mi-l îngropa;Scotea paloº ºi-l tãia,Carnea corbilor c-o da.Atunci mândra de vedea,Sã-i zâmbeascã începeaªi mai veselã-i striga:– Bravo, soþioara mea!Dar Ghiþã d-o auzea,Pânã-n suflet se mâhnea.Nici vorbã nu-i rãspundea,Ci la Negrul alerga,În scarã picior punea,Cãtre soacrã-sa porneaªi ca vântul se duceaPânã colo-n Valea-Rea;Mândra-n urmã-i se luaªi mâna, mãre, mânaPânã când mi-l ajungea.Iar dacã mi-l ajungea,Cãtãnuþa ce-mi fãcea?Supãrat nu s-arãta,MânaSub ºea cã bãga,PloscaDin baieri scotea,Un pahar de vin turna,Mândrii-n mânã cã i-l daªi din gurã o-mbia:– Þine, mândro, vin de bea,Viniºor din mâna mea,

265

Familiale

Cã d-acilea încolea,Ori ãi beaOri n-ãi mai beaVin rece din mâna mea!ªi ea, biet, îi rãspundea,Rãspundea ºi se rugaªi din gurã cã-i zicea:– Iartã-mi, Ghiþã, greºeala,Cã n-oi mai face alta!Atunci Ghiþã, d-auzea,De pe Negru jos sãrea,Cu gura mi-o judecaªi la urmã-i mai zicea:– ªtii tu, mândro, au nu ºtii,Minte, mândro, de mai þii,C-astã-varã, varã mare,Ce-am cositAm cãpiþit?La ce cãpiþi mi-a ajuns,La toate vârfuri le-am pus;Dar acuma dinspre toamnãAm fãcut d-o cãpicioarãªi pustia, vârf cã n-are.D-o vrea bunul Dumnezeu,Sã-i fac vârf cu capul tãu!Mândra se cutremura,Dar el vorba nu sfârºeaªi la ea se repezea,PaloºulCã rãsucea,CapulDodatã-i zbura.

TrupulLa pãmânt cãdea,Guriþa-i bolboroseaªi cu Ghiþã se ierta.Ghiþã nu mai zãbãvea,Cosicioarele-i tãia,În posunar le bãga,Iarã capu-i ridica,Vârf la claie de-l punea.La Negrul nãvalã daªi, dacã-l încãlica,Îmi pleca, mãre, plecaD-a dreptul la soacrã-sa,Dincolo de Valea-Rea.Soacrã-sa,De-l auzea,Soacrã-sa,Dacã-l vedea,În deal, mãre, cã-l chema.Pânã Ghiþã cã urca,Masã mare-i întindea;Pânã Ghiþã se suia,Iatã masa se-ncheia;Pânã masa se-ncheia,Toþi vecinii cã chema.Ghiþã dacã mi-ºi sosea,Drept în casã cã intra,Drept la masã cã trãgeaªi la masã s-aºeza.Soacrã-saMi-i ospãta,Le da vin,

266


Le da pelin.Dete-un pahar, dete douã,Bãurã pânã la nouã.Când fuse pahar la zece,Tot la Ghiþã se-mplineºte.Atunci soacrã-sa-i ziceaªi din gurã cã-i grãia:– D-alei, GhiþãCãtãnuþã,ªi mai bine þi-ar ºedeaCând ar fi ºi fata mea,Mândrã soþioara ta,Sã ciocneºti pahar cu ea,Cã de când pe mândr-ai luat,Cu toþii n-am ospãtat.Atunci Ghiþã, d-auzea,Tocmai din adânc ofta,Mâna-n posunar bãga,Cosicioarele-i scoteaªi pe masã le punea,ªi cu soacrã-sa vorbea:– Iatã ce-a trimis mândra,C-a rãmas în Valea-Rea,Sã pãzeascã fâneþea!Megiaºii-ncremenea.Soacrã-sa, de le vedea,La ele se repezea,Pe inimãLe punea,În genunchi-ngenunchea,MaramaDin cap scotea,Tot pãru-ºi dãrãpãna

ªi pe fii-sa blestema:– Sã-þi fie rãu, nu aºa,Cã nu-mi ascultai vorba!Io-þi ziceam sã te mãritDupã flãcãi din vecini,Tu la toþi gãseai pricini;Veni Ghiþ,-un cãlãtor,ªi mã lãsã cu mult dor.Ia vezi cãlãtor ce-þi face,Cã te lasã-n Valea-Rea,Ca sã-ngraºi pãsãrimea!Atunci Ghiþã se sculaªi din gurã ce-i grãia?– Nu mai plânge, soacrã-mea,Toate sunt din vina ta,C-o lãsai de se-ndrãgeaCu oricineSe-ntâlnea.Râzi mai bineDe dânsa,Cum râdea de mine eaªi la pãs mare-mi ziceaCã oricare-o biruiTot un bãrbãþel i-o fi!Ghiþã nu mai zãbãvea,Spata-n mânã cã-ºi lua,La meseni c-o arãtaªi din gurã le zicea:– Iat-acum mândruþa mea:Credincioasã ca dânsaN-o mai fi-n toatã þara!ªi pe Negru-ncãlica,

267

Familiale

Spata-n dinþi cã-ºi apuca,Prin deºi codri cã-mi pleca.Câþi haiduci cã întindea,Pe subt paloº cã-i treceaªi din gurã tot zicea:– D-alei, mândruliþa mea,Credincioasã ca dânsaN-o mai sta-n toatã lumea!Apoi Ghiþã ce-mi fãcea?Ghiþã, mãre, se duceaPe culmea

Ardeleneascã,Pe cãrareaVoiniceascã,Cãtre ÞaraUngureascã,Acolo sã-mi haiduceascã!Boieraºii sã-mi trãiascã,Pe lãutar sã cinsteascã,Ca ºi el sã-i pomeneascãPe la cruce de voinici,Cum sunteþi, boieri, p-aici.


VIDRA

idruºcã din Þarigrad,Fatî di Viziri bogat,

Ci eu di când ti-am luatTu on cântic nu m-ei cântat. –Ian cântî-mi on cântiºelCu cuvinti bârbâteºtiªi cu glasuri muiereºti. –Ie sama de-l potrijeºti.– Ba Stoieni n-oi mai vra.Eu þâi când þ-oi cânta,Vâili s-or râsuna,Hoþii cî s-or diºtepta,Dupã noi cã s-or lua.Stoian cî sî mâniea,

Vidrii o palmã îi ºtergea. –ªi Vidra sî mânieaª-a cânta cî înºepea. –Când ea prindea a cânta;Vãili sî râsunaHoþâi cî sî diºtepta;Pãunaºu-mi auzeªi din gur-aºa zâºe– „Ian auz-o Vidra meCari-am logodit cu eA ajuns-o jãlea me“.ªî armili-ºi înºingéLa ºleah mari cî ieºéCu dânºii sî întâlné

V

268


ªî din gur-aºa zâºe:– Oh, Stoieni ProcoviºiCâchitanu pi voniºiªi ti prinbli tu pi-aiºi?...Pi-aiºi-îs locuri cu vamîªî mai rari voniºi ºî aflî.Dã pi Vidra din cuºâni1Câºi doreºti sî-þi ºii zâli;Ori haidem ºî ni-om luptaªî cari a dovidi,Aºela bârbat i-a ºi.– Eu pi Vidra nu þ-oi da,C-am luat-o cu lunaªî sî i-o duc maicî-sa. –ªî la luptã sî lua,Într-o jioi dimineaþa,Într-o zî mari di varîDi dimineaþî pân-în sarî.Când soarili în disarî,Pi Stoian cã mi-îl oboarî2Stoian din gurî zîºea:– Vidruºcî soþâea mea,Puni mâna-n ºel poclit,3Esti-on cuþât mishit4

Di la mî-ta jiuruit5

Cî mã vezi la ºi hal sunt.Vidra din gurã zâºeaBa, Stoieni n-oi m-ai vra,Cî ºini a dovidiAºela bârbat mi-a ºi.Stoian când auzeaLui lacrâmili îi curgéªî la Dumnezeu gândé,Cu inima la nâsâpCu gându la Domnu sfânt.Dumnezeu îi ajiutaªî în unghii mi-i lua,În pãmânt mi-i turna,Cu colb mi-i acopire,Sângili mi-i povide,6

ªî pi toþi mi-i uºidé,ªî în briºicî7 sî suiéLa câsâchii8 mergéªî din gurî aºa zâºé:– Vidruºcî soþâea méLa Pristol9 tu ti-ai jiurat,Cu mini ti-ai cununat,

1 Cuºâni – fundul cãruþei (Notele la aceastãbaladã aparþin lui George V. Madan.)2 Oboarî – doboarã.3 Poclit – curie.4 Mishit – ascuþit.5 Jiuruit – dãruit.6 Îi povedea – îi umplea.7 Briºcã - trãsurã boiereascã.8 Câsâchie – macelãrie zahana.9 Pristol – altar.

269

Familiale

Þ-a trebuit alt bârbat!Ci ian scubor din cuºâniªî poftim la câsâchii.ªî þâþâli îi tãiePi tablî1 mi li pune.La maicî-sa sî duºeªî din gurî îi zâºe:

– Soacrî, soacrî, poamî acrî,M-ei dat ºiica sî þân casî,E-a fost o curvî aleasî.– Oh, Stoieni Procoviºi,Câchitanu pi voniºi,Hai sî bem ºî sî mâncãm,Niºi di pomanî sî nu-i dãm.

1 Tablî – tavã.

(George V. Madan, Basarabia)

DRAGNEA

oicicã brebenel,ªi era d-un uncheºel;

El d-un fecioraº avea,Cu el împeþit plecaÎntr-o sfântã vinerea.Sâmbãta cã-l logodea,Duminicã îl nuntea,Luni pica carte domneascã,La oaste sã mi-l porneascã.Iarã Dragnea ce-mi zicea?– Stãncuþã, nevasta mea,Tu s-asculþi de maicã-taPânã-o veni neicuþa.ªi sã semeni busuiocÎn vatrã nouã de loc;ªi d-o rãsãri frumos,Sã ºtii cã sunt sãnãtos;Iar d-o rãsãri pãlit,

Sã ºtii cã m-am prãpãdit.Foicicã º-o lalea,Dar Stãncuþa ce-mi fãcea?Nouã ani cã-mi vãduvea,Nici mai mult cã nu þinea,ªi cu altul logodea.Dar unchiaºul ce-mi fãcea?Sapã ºi sãpoi lua,La grãdinã cã-mi pleca,La grãdina din luncet,Unde curge apa-ncet.Pe drum cã mi se uita:Când, în lungul drumului,Zãri coama murguluiªi ºaua voinicului.De repede ce-mi venea,Nici ziua bunã cã-mi daªi din gurã-aºa zicea:

F

270


– Ce faci, moºule,-n grãdinã?– Sap via pe sub tulpinã,Sã sece din rãdãcinã.C-am avut d-un fecioraºªi l-a luat turcii ostaº;ª-am avut d-o norã rea,ªi azi e nuntã la ea.Dar voinicul ce-mi zicea?– Lasã, moºule, viaªi hai sã vedem nunta.Cã vie îi mai sãpa,Dar nuntã nu-i mai vedea.ªi de zor ce se zorea,Pe moº nici cã-l aºtepta,Ci nainte cã-mi pleca,Nici locul nu-l cunoºtea;Pe unde era ogorul,Creºtea pirul ºi mohorul;Unde erau curþile,Crescuse cucuþile.ªi mergea ºi iar mergea,ªi peste nuntã cã-mi da,De pe cal descãleca,În grajdi de piatrã-l bãgaªi la masã cã-mi venea.Iar naºul mi-l întreba:– De unde eºti, bãieþaºDin ce sat, din ce oraº?Aici cum de te aflaºi?– Sunt bãiat din Þaligradªi-am cãtãnit la-mpãrat,ªi acum m-a liberat.

Aduceþi mireasa-ncoaS-o dãruiesc cu ceva,C-aºa este datina.Iar naºul cã poruncea,Mireasa cã-mi aducea.Darã el ce-mi mai fãcea?În ochi negri mi-o privea,ªi el cã o dãruia,C-un galben o dãruia.Dar mâna când întindea,Ea în deget cã-mi zãreaIneluºul de argintSchimbat de la logodit.Foaie verde iarbã-amarã,Îmi intra Stanca-n cãmarãªi-mi plângea pânã-n disearã;Soarele când scãpãta,Din cãmarã cã-mi ieºeaªi din gurã-aºa grãia:– Beþi, copii, vã veseliþi,La nuntã nu mai gândiþi,Cã mie cã mi-a venitDragnea cu care-am nuntit,Cã mi-a fost mie ursit!Foaie verde º-o lalea,Darã Dragnea ce-mi fãcea?Mare masã cã-ntindeaªi mi-ºi beaªi mi-ºi mânca,ªi tare se veseleaCu nuntaºii alãturea.

(C. N. Mateescu, Tiþeºti, Argeº)

271

Familiale

UNCHEªELUL

ªi mergea ce-ºi mai mergea,C-un moºneag se întâlnea.– Bunã ziua, moºule!– Mulþumesc soldatule!– Un’te duci mãi moºule!– Mã duc, taicã,-n deal la vie,Ca s-o tai din rãdãcinã.Cã n-are cui sã rãmânã,Cã un fecior am avut,În armatã a murit.Dar soldatu ce zicea:– Moºule, i-adevãrat,Cã aveþi o nuntã-n sat?Darã moºu ce zicea:– De la deal de casa mea,Joacã nunta noru-mea.– Moºule, pe cine ia?– Feciorul primarului,Din capu oraºului.Dar el atunci ce-mi fãcea?La nuntã cã se ducea,Necunoscut se fãcea,El la masã s-aºeza,ªi-ncã bea ºi-mi ospãta.Frunzã verde frunze verziIar voinic în straie verziPe oftat mi se puneaªi din gurã-aºa-mi zicea:– Lãutare, dumneata,Ia cheamã mireasa-ncoa,

oaie verde bob nãut,Bob nãut ºi mãrgãrit,

Vineri maica m-a fãcut,Sâmbãta m-a botezat,Dumineca m-a-nsurat.Luni cu mândra m-am plimbat,Marþi ordin cã mi-a picat,Joi la oaste c-am plecat.ªi iar verde sãmulastrã,Lãsai vorbã la nevastã:– Fã nevastã, sã m-aºtepþi,Nouã ani ºi nouã luni,ªi-ncã nouã sãptãmâni.ªi de-i vedea cã nu vin,Tu sã chemi fete surori,Sã-mi sãdeascã busuioc,Opt-nouã vetre de foc.De mi-o rãsãri pãlit,Sã ºtii cã m-am prãpãdit.De mi-o rãsãri steblos,Sã ºtii cã sunt sãnãtos.De mi-o rãsãri mai verde,Sã ºtii, mândro, mî-i mai vede.De mi-o rãsãri uscat,Sã ºtii cã m-am însurat,Altã mândruþã mi-am luat,Pe tine cã te-am lãsat.Dar soldatul ce-mi fãcea?Termenul i se-mplinea,Drumu-acasã cã mi-i da,

F

272


S-o dãruiesc cu ceva,Din strãinãtatea mea.Mireasa cã mi-ºi venea,La soldat cã se ducea.Dar soldatul ce-mi fãcea?Mâna-n pozânar bãga,Di-un inel cã mi-l scoteaMiresei cã i-l dãdea.Mireasa cã mi-l vedea,Ea cu lacrimi mi-l uda,

ªi din gurã-aºa-mi zicea:– ªi-am zis verde bob dudãu,Ãsta e bãrbatu meu.Da’soldatul ce zicea?– Beaþi, bãieþi, ºi ospãtaþiMireasa sã nu mi-o luaþi,Cã mireasa e a meaCar-mi-a dat-o soacrã-mea,Din copilãria meaCa sã þin casã cu ea.

(C. Mohanu, Titeºti, Þara Loviºtei)

273

Familiale

3 . PÃRINÞI ªI COPII

Se oprea,La VoichiþaSe uitaªi de dragul ei tot bea:Beau-ºi turciiPapucii,IeniceriHangerile,CroitoriFoarfecile,CirezariCirezile,RãmâneauCu pungile,De le oftauBuzele!Tudorel se-mbogãþeaªi, d-avere ce-ºi avea,Îºi strângeaªi-ºi cumpãraCatâraºiCu gãlbenaºi,ªi cireziDe boi d-ãi graºi,Herghelii

TUDOREL

oicica ulmului,La marginea drumului,

Drumul Þarigraduluiªi schelii-mpãratului,Case nalte s-au zidit,Cârciumioarã s-a gãtitªi frumos cã s-a boit.Dar cine mi le-a clãdit?Savalaºi Tudor,Pazarghian Tudor,Reisicol Tudor.Foaie verde º-o lalea,N-avea naiba ce lucra?Tudorel mi se-ndemnaªi de tânãr se-nsura,Frumoasã mândrã lua;De frumoasã ce era,Cârciumãreas-o punea,ª-o chema, mãre, Voica.Dar unde cârciumãrea?La marginea drumului,Drumul Þarigraduluiªi schelii-mpãratului.Cine pe drum cã treceaLa cârciumã

F

274


De caiFrumoºi,TurmeDe juncaniSpãtoºi.Dar p-atât nu se lãsa,Ci-ºi fãcea Tudor, fãceaNouã late mori de vânt,Nouã mori pe subt pãmânt.Cã nouã d-or mãcina,Bãnetul s-o aduna.Tudorel se-mbogãþea,Dar la biruriMi-l puneaªi haraciuriCã-i cerea,Mare greu l-împresura.ªi da Tudor, ºi mai daTot pe aniCinci pungi de bani,ªi p-o lunã,Pungã plinã.ªi da Tudor, ºi mai da:Nu da baniiCu punga,Ci da saciiCu mâna,LãscãiCu dimirlia,ParaleCu baniþa,Dar de biruri

Nu scãpa,De haraciNu se plãtea.Tudorel îmi sãrãcea,Mare greu îl cuprindeaªi, de vedea ºi vedea,Din guriþã cã-mi grãia:– Voico, soþioara mea,Io pe tine când te-am luat,Eram tânãr ºi bogat,ªi mai mult m-am bogãþitDe când, Voico, ne-am soþit.Dar câinii mahalagiiNe-a pârât pe la beºlii,La haraciuriCã m-a pus,BãniºoriiMi i-a scurs.Am vândut,Cum am putut,CatâraºiPe gãlbinaºi,CirezileDe boiGraºi,HergheliiDe caiFrumoºi,TurmeDe juncaniSpãtoºi,Ale nouã mori de vânt

275

Familiale

ªi p-ale de subt pãmânt,Dar de birNu m-am plãtit,De haraciNu m-am scutit,ª-am rãmas sãrac lipit.Mãturã hambarelePrin toate colþurileªi, d-ei gãsi fãioarã,Sã mi-o cerniÎn sitiºoarã,S-o frãmânþiÎn lãcrãmioareªi s-o cociLa þâþiºoare,C-am sã plecDin þarã-n þarãCa s-ajung,Din-sat în sat,Pânã-n târgLa Þarigrad,La cinstitul de-mpãrat,ªi la el sã jeluiescCã nu-i chip sã mai trãiesc.ªi Voichiþa, d-auzea,LacrãmileCã-i curgea;HambareleMãtura,FãioarãCã-mi gãsea,D-o turticã

Mi-i fãcea;În lacrãmi o frãmântaªi la þâþeI-o cocea,ªi în traistãI-o punea.Tudorel mi se gãtea,Pe VoichiþaSãruta,Iar sãrmana,Vai de ea,De foc mare leºina.Soacrã-sa îmi alerga,Apã rece cã-i punea,Pe Voichiþa deºtepta.Tudorel cã le grãia:– Iacã, maicã, nora ta,Pãstreaz-o ca viaþa mea,La-ntoarcere s-o gãsescAºa cum þi-o dãruiesc.Tu, Voichiþo, soaþa mea,Sã-þi pãstrezi tot mintea taªi cinstea mãicuþã-mea,Cã mã duc la Þarigrad,La-nãlþatul de-mpãrat,Ca la el sã jeluiescCã n-am hal sã mai trãiesc.Tudorel le cuvânta,Mâna mã-si-i sãruta,Pe Voichiþa-mbrãþiºa,Drumuleþu-ºi apucaªi la Poartã se ducea.

276


Acolo, de-mi ajungea,În genunchie-ngenunchea,Trei zile-n poartã ºedea.Împãratul se uita,Din ciubuc tutun trãgea,ªi pe Tudor când vedea,Ciubucgiu-ºi trimetea,La serai cã mi-l chiemaªi din gurã-l întreba:– Pazarghian Tudor,Heisicol Tudor,Savalaºi Tudor,Pe la noiCe-ai cãutat,Averea cuiÞi-ai lãsat?– Preacinstitule-mpãrat,Mare rãu m-a-mpresurat;La haraciuriAm fost pusªi la biruriGreu supus,Tot pe aniCinci pungi de bani,ªi pe lunã,Pungã plinã.N-am dat baniiCu punga,Ci-am dat saciiCu mâna,LãscãiCu dimirlia,

ParaleCu baniþa.De haraciNu m-am plãtitªi de birN-am isprãvit,Dar de tot am sãrãcit,ª-am venitSã jeluiescCã n-am hal sã mai trãiesc.– D-alei, Tudor, Tudorel,Pazarghian Tudor,Savalaºi Tudor,Heisicol Tudor,Nu ºtii c-ai mai avutSaxanaleCu parale,SãmãraºiCu gãlbenaºi,Cirezi multeDe boi graºi,HergheliiDe caiFrumoºi,TurmeDe juncaniSpãtoºi,Nouã moriPe sub pãmântª-alte nouãMori de vânt?– Împãrate,

277

Familiale

Le-am avut,Dar pe toateLe-am vândut,ªi haraciulMi-am plãtit,Sã mã vãz cortorosit,Cu mãicuþa odihnit.Am plãtit cât am putut,Dar de bir n-am mai avut,ª-am venit sã jeluiesc,Sã mã laºi sã sângeclesc,Cã n-am hal sã mai trãiesc!Împãratul, d-auzea,Nici mai mult cã-l ispitea,Ci din gurã-l întreba:– D-ai venit sã jeluieºti,Unde vrei sã sângecleºti?Ori în Þara Româneascã,Ori în a Moldoveneascã,Ori aici, în a Turceascã?– Ba aici, în a Turceascã,Cã sunt oileMai grase,AlbineleMai mieroase,VãcºioareleMai lãptoase,ªi-st aproapeªi de case.Împãratul se-nvoia,SlobozenieCã-i da,

ªi poruncãPorunceaSã strângãCât o puteaDin sangeacul care-o vrea.Tudorel cã mi-ºi pleca,Un vãtaf cu el lua,Prin sangeacuriCã umbla,ZahareleCã strângea,BeilicuriCã punea,Mari averiCã aduna,Pânã mi se sãtura.La doi ani ºi jumãtate,Frige-lDorul,Gându-lBateSã se-ntoarcãDe departePân-acasãLa mã-saªi la dragaVoichiþa.Douã luni sângecluiaª-alte douã îmi treceaPânã doru-l podidea,ª-atunci, mãre, ce fãcea?La-mpãratul se-ntorcea

278


ªi din gurã mi-l ruga:– Preacinstitule-mpãrat,Io d-acas-când am plecat,MãmuºoaraMi-am lãsatNemâncatã,Nebãutã,De nevoieDoar ºtiutã.Pân-acum am tot rãbdatDe mãicuþa depãrtat,Acum dor m-a apucat,Ochi de lacrãmi mi-au secat;Pãrul mi s-a cãrunþit,Mustãcioara-mi s-a lungit,Dor de ducã mi-a venit.Sã-mi dai voie sã mã duc,Doar cu suflet s-o apuc,ªi ce-o vrea mãria-taDin avere tot mi-o da.Împãratul l-asculta,Voie bunã cã-i dãdeaªi averea-i dãruia:SaxanaleCu parale,SãmãraºiCu gãlbenaºi,Cirezi multeDe boi graºiªi turmeDe juncãnaºi.La-mpãratul se-nchina,

Mâna, poala-i sãruta,Ziua bunã cã-ºi lua,Ciobãnaºii cã-ºi tocmeaªi spre casã se-ntorcea.Merg pe caleTot cântând,Din cavaleªuierând,CiobãnaºiiTot jucând,MãgãruºiiTot zbierând,Juncãnaºiiªir mergândªi boi graºiiRumegând.Mergu-ºi ziua ºi noaptea,Pânã iatã-mi ajungeaCam la drumul jumãtate;Fãr-odihnã, nu se poate!Atunci turmele opreaªi din gurã le grãia:– D-alei, voi, vãtafilor,D-alei, voi, ciobanilor,Încet cu cirezile,Încet cu oiþele;Nu tãiaþiDrumurileªi nu cãlcaþiFlorile,Sã le pascã mielele.Io nainte-o sã v-apuc,

279

Familiale

Io nainte-o sã mã duc;Pânã voi cã mi-eþi sosi,Io tainul v-oi gãti:ªapte buþi oi destupa,Simbrioara cã v-oi da,ªi pe trei v-oi însura,În Domnul v-oi cununa,Ca sã fim ca niºte fraþi,Toþi de lume lãudaþi;Pâine, sare c-am mâncatªi cu toþi am asudat!Tudorel, de le grãia,Cãliºor încãlica,Într-o fugãSe ducea,Pân-acasãMi-ajungea.Deºtiul chieie cã fãcea,Porþile cã descuiaªi la pimniþi nãvãlea,Cã de mult, de când plecase,Vin în gurã nu bãgase.El în pimniþã intra,Buþi pe rând tot încerca:Cerca una, cerca douã,Cerca, mãre, pân-la nouã.Tudorel mi se-mbãta,De gârlici se-mpiedica,Jos cu faþa mi-ºi cãdea,Somn adânc îl cuprindea.Iatã, mãre, se-ntâmplaseMã-sa noaptea cã visase

ªi din somn se deºteptase.Ea din somn se deºtepta,Sete mare c-o ardea,Limba-n gurã-i dogoreaªi Voichiþii cã-i zicea:– Voicã, Voicã, nora mea,Mi-te scoalã, maicã, scoalãª-adu mie vin în oalã,C-aºa sete n-am avutDe când maica m-a fãcut.Voica,-ndatãCe auzea,Numa-n iieSe scula,Oala-n mânãCã lua,LumânareaC-aprindea,În gârlici cã se duceaªi de el se-mpiedica.LumânareaCã stingea,UlceluºeaCã spãrgea,Îndãrãt mi se-ntorceaªi, de fricã, ea zicea:– Maicã, maicã, soacra mea,Nu ºtii c-am sã-þi spui ceva!Unul pimniþa ne-a spart,Buþile c-a încercat,A bãut pân’s-a-mbãtatªi-n gârlici mi s-a culcat.

280


Io de el m-am piedicat,LumânareaC-am scãpat,UlceluºeaMi s-a spart!Soacrã-sa, unde-auzea,Mâna-n cui cã mi-ºi punea,Lua biciul de cureaªi da-n Voica cât putea,ªi da-n Voica d-o bãteaªi din gurã-o suduia:– Hei, cãþeaDe nora mea,De când Tudor mi-a plecat,Tu ibovnic þi-ai luat,Banii de pe vin i-ai datªi cu el te-ai sãrutat,Ba-l aduci pânã-n gârlici,Parcã io n-aº fi p-aici!Voica, biet, se vãietaªi din gurã-i rãspundea:– Ba mã jur, maicã, pe sare,Pe pâine, pe lumânareªi pe sfintele icoane!De când Tudor mi-a plecat,Nimeni nu m-a sãrutat,Ibovnic nu mi-am luat;De vinul ce s-a vândutGrijã mare c-am avut,ªi la tine c-am venit,Banii-n mânã i-ai primit.Soacrã-sa n-o asculta,

Lumânare c-aprindea,O frânghie cã-ndoiaªi ca ºtreangul o fãcea;Pe-ntuneric se ducea,În gârlici cã ajungea,Peste Tudor cã dãdea,Dupã gât cã i-l puneaªi trãgea ºi iar trãgea,ªi din gurã tot zicea:– Trage bine, nora mea,De nu þi-e inima reaªi de nu e vina ta!Tudor sufletul îºi da,Iar mã-saªi VoichiþaTocma-n pimniþã-l bãga,Dupã buþi îl ascundea.Vreme multã nu trecea,TurmeleS-apropiaªi cirezileSosea.De departe s-auzeaClopoteleRãsunând,CãvãlaºeleCântând,Mãgãruºii-n oi zbierând.ªi la poartã când sosea,Ciobãnaºii mi-l striga:– Ia te scoalã, Tudore,ªi deschide porþile,

281

Familiale

Sã-i bãgãm averile;Ia destupãBuþileªi ne udãBuzele,Cã ni-s arse gurile!Tudorel nu le rãspunde,Cã n-are, mãre, de unde;Numai Voica se scula,Soacrii-si de veste-i daªi cu roche se-mbrãca.ZorileSe revãrsa,PorþileSe descuiaªi averileIntra:SaxaneleCu parale,SãmãraºiCu gãlbenaºi,Cirezi multeDe boi graºiªi turme de juncãnaºi.Toate-n curte de intra,Loc de pus nu se gãsea,Aºa multe cã erea!Voica ºi cu soacrã-saÎnainteLe ieºea,Toate-averilePrimea,

Masã mareLe-ntindea,Zece buþi de vin scoteaªi frumos îi ospãta.Dar la masã ce vorbea?Cã Tudor,De dorFierbinte,Se pornise mai-nainteSã gãteasc’ hambareleªi toate coºearele,Sã-ºi puie averile.Atunci toþi înmãrmureaª-unul p-altulSe-ntreba,Când... vãtafulNeculceaÎn gârlici se scobora,Dupã buþi cã-mi cãutaªi pe Tudor mi-l gãsea,Îngheþat ºi omorât,Cu frânghieStrâns de gât,Dup-o butieTârât.El, afarã de-l scotea,’N sus cu faþaMi-l punea,Iar Voichiþa,De-l vedea,Cu mâini pãrulCã-ºi smulgea,

282


Lângã dânsulLeºina.Mã-sa-ndatã c-alergaªi, pe Tudor când vedea,Din teacãCuþit trãgea,În inimãªi-l bãga,Peste fii-su mi-ºi cãdea,La un loc doi morþi era.Jale multã s-auzea,Lacrãmi multe se vãrsa.Stau ciobaniiDe-l plângea,Din cavaluriMi-l jelea:ZbieretulOiþelor,Ca plânsulSurorilor,UrletulDulãilor,Ca oftatulFraþilor.Ei pe Tudor mi-l scãlda,Mai frumos îl premenea;Coºciug uniiMi-i fãcea,Groapã alþiiMi-i sãpa

Lui Tudor ºi maicã-sa.La bisericã-i îngropa,Cruce mare le punea,Îndãrãt cã se-ntorceaªi la masãS-aºeza.Din pomanãLe mâncaDupã cum e datina.Foicicã º-o lalea,Voica, mãre,De vedeaCã rãmâneaSingurea,Soþior cã-ºi alegeaP-un cioban mai tinerel,Tinerelªi frumuºel,Semãnând cu Tudorel.Ea de mânãCã-l lua,La bisericãMi-l ducea,La icoane-ngenunchea,Trei mãtanii cã fãcea,Voie Domnului cereaªi popa mi-i cununa,Dupã legea creºtineascã,De ei sã se pomeneascã.

(G. Dem. Teodorescu, Bucureºti)

283

Familiale

GLOSAR

arm[=ie, s.f. – func\ia de arma=,institu\ia în fruntea c[reia se afl[vel-arma=ul.

arn[ut, s.m. – soldat mercenar (albanez)în slujba domnilor fanario\i; (p. ext.)servitor boieresc înarmat.

aromi, vb. – a a\ipi, a adormi.a=team[t, adv. (înv.) încet, agale.at, s.m. – arm[sar, cal frumos.atlas, s.n. – \es[tur[ de m[tase.avaiet, havaiet s.n. (înv.) – impozit

care se pl[tea pe diverse beneficiisau drepturi.

B

bagceá, s.f. – gr[din[ (de la dim.turc, bag-cè – gr[dini\[); var.basceá, b[=teá.

bainet[, s.f. – baionet[bal[, s.f. – monstru, dihanie.balozá, vezi bolozá.baltac, vezi baltag.baltag, s.n. – topor mic =i u=or, cu

coad[ lung[, întrebuin\at ca arm[;var. baltac, b[ltac.

barbaric, vezi v[rv[rici.b[rda=, s.m. – cioplitor cu barda.bascea, vezi bagcea.ba= – prefix care al[turat unui substan-

tiv, denume=te pe cel mai mare(ba=-st[pân – st[pânul st[pânilor).

A

acioa, vb.refl. – a se ad[posti, a seascunde.

acioaie, s. f. – clopo\el de aram[,care se at`rn[ la g`tul unei oi.

ad[sta, vb. – a a=tepta.aferim, interj. (înv.) – bine! bravo!ag[, s.f. (pl. agale) (înv.) – ofi\er

din armata otoman[.aht, s.n. – durere; patim[.ai, s.m. pl.(înv. =i reg.) – ani.aman, interj. (turcism înv.) – îndu-

rare! iertare!amelin\a, vb. – a amenin\a.amânar, s.n. – amnar.anasâni, interj. – înjur[tur[ turceasc[.angarale, s.f. pl. – corvoade, biruri.araci, vezi haraci.aramba=[, vezi haramba=[.ar[ni, vb. – a hr[ni.arcer, s.n. – gresie.ardica, vb. – a ridica.argea, s.f. – construc\ie de scânduri

sau groap[ s[pat[ în p[mânt încare se a=az[, vara, r[zboiul de\esut.

arm, s.n. (pl. armuri) – parteapiciorului de dinapoi a unui animal,între genunchi =i =old.

arma=, s. m. (înv.) – slujba= cuîns[rcin[ri administrative, judiciare.

284


ba=a-rachiu, s.n. – rachiu din cel maibun; var. ba=-rachiu.

ba=[, s.n. (înv.) – pa=[.ba=ca, loc, adv. (de-a ba=ca) – deosebit,

separat.ba=-rachiu, vezi ba=a-rachiu.b[jenar, s.m. (înv.) – fugar, pribeag.b[rduit, adj. – cioplit cu barda.bechera=, s.m. – diminutiv de la

becher, s.m. – holtei, burlac, folositîn sens dezmierd[tor despre un cal;ca becherii.

Beci – denumirea veche a Vienei.bednic, adj. – biet, s[rman.beilic, s.n. – munc[ gratuit[ în

folosul beiului sau st[pânului.belghir s.m. (înv). – cal.berc, adj. – f[r[ coad[; cu coada

scurtat[.be=leag[, s.m. (înv.) – c[pitan de

be=lii.be=liu, s.m. (înv.) – soldat (turc) de

cavalerie care f[cea serviciul decurier domestic sau de jandarm.

bidiviu, s.m. – cal tân[r, iute =ifrumos; var. bididiu.

biol, s.m. – bivol.bic[i, vb. – (despre inim[) a bate.blag[, s.f. – avere, avu\ie, bog[\ie.bo[ri\[, s.f. – p[zitoare de boi la

p[scut.bobo=oar[, adj. f. – dim. de la boboa=[,

pestri\[, cu pic[\ele.bogasiu, s.n. – stof[ scump[ adus[

din Orient, folosit[ mai ales pentruc[ptu=eal[.

boit, adj. – vopsit.boldeicu\[, s.f. – diminutiv de la

boldeic[, c[\elu=[.bolozá, s.f. (pl. bolozale), (înv. =i

reg.) – caic, un fel de luntre mare.

brani=te s.f. – p[dure b[trân[.bru=al[, s.f. – lupt[.bumb, s.m. – nasture.burc[, s.f. – bund[, hain[ lung[ =i

larg[ de postav, îmbl[nit[, purtat[de b[rba\i.

burdu=el, s.n. – diminutiv de laburduf.

burioare, s.f. pl. – buruieni, r[g[lii(dim.).

butc[, s.f. (înv.) – calea=c[.butlag[, s.f. – butoia=.butuc, s.m. – lemn gros =i greu de

care se prindeau odinioar[ picioarelecondamna\ilor la ocn[.

C

cadalâc – vezi odalâc.cadiu, s.m. (înv.) – judec[tor musulman.caftan, s.n. (înv.) – îmbr[c[minte

lung[ =i larg[, împodobit[ cu firede aur sau de m[tase, pe care opurtau domnitorii =i demnitarii.

caic, s.n. – luntre u=oar[, lung[ =iîngust[, încovoiat[ la capete.

caicel, s.n. – dim. de la caic.caimacam, caimacan, s.m. (înv.) –

loc\iitor al domnului; loc\iitor aldiferi\ilor demnitari (turci).

caimacan-aga, s.m. – loc\iitor almarelui vizir.

calonfir, s.m. – plant[ erbacee, aroma-tic[, cu frunzele ovale compuse =icu flori galbene.

canuni, vb. (pop.) – a chinui, acanoni.

capcân, adj. – r[u, hain; c[pc[unc[pui, adj. – smintit, buimac, ame\it.carât[ s.f. – tr[sur[ închis[, cu patru

ro\i, caret[.

285

Glosar

cardarmale, s.f. pl. – =osele pietruite.carte, s.f. – scrisoare.ca\[, s.f. – b[\ ciob[nesc, cu care se

prind oile de picior.cazacliu, s.m. (înv.) – negustor care

f[cea nego\ cu vinuri, cu bl[nurietc. între Ucraina =i Moldova.

c[fas, s.n. (înv.) – foi=or folosit capost de observa\ie; var. caifas.

c[nit, adj. – vopsit în negru; înnegrit.c[pi\i, vb. – a face c[pi\e, a strânge

fânul în c[pi\e.c[tan[, s.f. – soldat, osta=.c[t[ni, vb. – a satisface serviciul

militar.c[tr[ni, vb.– a unge, a îmbiba cu

catran; 2. a se înnegri, a se învenina.c[v[la=, s.n. – diminutiv de la caval.ceac=iri, s.m. pl. (înv.) – pantaloni

turce=ti largi.cealmá, s.f. (pl. cealmale, dar =i

celmi) – turban; var. celmeá.ceardac, vezi cerdac.ceau=, s.m. (înv.) – nume dat în

trecut unor func\ionari publici.ceau=i, vb. – a deveni ceau=, a îndeplini

func\ia de ceau=.ceir, ceair, s.n. – loc pentru p[=unat,

împrejmuit.celar, s.n. (înv.) – odaie, înc[pere

strâmt[.celmeá, vezi cealmá.ceop[\ele, s.f. pl. – buc[\ele.ceo=vâr\i, vb. – a t[ia în buc[\i, în

ciosvârte.cerdac, s.n. – cl[dire (de lemn)

izolat[ în curte sau gr[din[, a=ezat[pe o teras[ sau pe stâlpi înal\i, deunde se poate vedea în dep[rtare;var. ceardac, ciordac.

cesela, vb. – a \es[la.ceva=i, pron, nehot. – ceva.cheier, cheir, s.n. – =irag de chei, cel

care poart[ cheile.chelciug, s.n. (înv. =i reg.) – cheltuial[,

bani de cheltuial[; var. chel=ug,chilciug.

chiculi\[, s.f. – diminutiv de la chic[.chid[, s.f. – chiciur[, promoroac[.chileal[, s.f. – pileal[, pilire.chilie, s.f. – odaie, camer[; dim.

chilioar[.chimer, s.n. – chimir.chindie, s.f. – timpul zilei între orele

14 =i 17, dim.: chindioar[.chir[i, vb. – a striga, a \ipa.chi=i\[, s.f. – încheietura piciorului,

deasupra copitei (la cai, boi =i oi).chit[, s.f. – m[nunchi de flori, buchet.chi\i, vb. (refl. =i tranz.) 1. a (se) g[ti,

a (se) dichisi, împodobi; 2. a a=eza,a a=terne; 3. a socoti, a judeca, apl[nui; 4. a lovi, a nimeri; a t[b[rî(asupra cuiva).

chiulhan, s.n. – petrecere, chef.chiv[r[, s.f. – chipiu înalt folosit

odinioar[ în anumite unit[\i militare.cin s.n. – luntre mic[, barc[.cioareci, s.m. pl. – pantaloni \[r[ne=ti

de dimie, strân=i pe picior, i\ari;var. cioreci.

ciochin[, s.f. – partea dinapoi a =eiide care se poate ag[\a ceva.

cioltar, s.n. (înv.) – p[tura (de postav)împodobit[ cu cus[turi, care sepune sub =a.

cirl[, s.f. – mocirl[, noroi.cisl[, s.f. – cot[-parte care revenea

de plat[ fiec[ruia dintr-o sum[pl[tit[ în comun.

286


ciubuc, s.n. – lulea.ciubucciu, s.m. – slug[ îns[rcinat[

cu umplerea ciubucului cu tutuna boierului sau sultanului.

ciump[vi, vb. – (despre cal) a seîmboln[vi de picioare, a nu maiputea umbla.

cârlan, s.m. – 1. miel în\[rcat; 2. mânzpân[ la trei ani.

clo, adv. – acolo.cleanuri, s.n. pl. (probabil) crengi

m[runte, usc[turi.cobiul, adj. – G. Dem.Teodorescu

(autorul colec\iei din care s-a extrasacest text) explic[ acest termenastfel: „Miul se nume=te Cobiuldup[ numele Cobia (plasa Cobia,jude\ul Dâmbovi\a) sau mai binedup[ imensa p[dure Cobia, cuibal haiducilor legendari“. Totu=itermenul poate fi explicat =i caposibil[ alterare din copilul (caîn var. Alecsandri – Mihu copilul),cu vechiul în\eles fiu din flori,voinic, viteaz (termen cu acestîn\eles existent =i în limba albanez[).

cobuz, s.n. (înv.) – vechi instrumentmuzical.

cocie, s.f. (înv. =i reg.) – tr[sur[u=oar[ pe arcuri; var. cucie.

cocoan[, cucoan[, s.f. – 1. termende polite\e pentru o femeie m[ritat[;2. (reg.) copil[, feti\[.

cocon, s.m. (reg.) – copil, prunc;b[iat.

coji, vb. – a jupui, a da jos pieleaunui animal.

colan, s.n. – cing[toare femeiasc[împodobit[, brâu, cordon.

colilie, s.f. – plant[ erbacee care areîn vârful semin\elor peri lungi, albi=i pufo=i; var. col[lie, colelie, colie.

colnic, s.n. – 1. colin[, deal mic;2. drumule\, drumeag.

com[nac, s.n. – acoper[mânt deform[ cilindric[ purtat pe cap(odinioar[) de b[rba\i.

comânda, vb. – a face comândul,pomana, a îngriji de sufletul unuir[posat.

conac, s.n. – 1. popas; 2. cas[ boiereasc[de locuit pe mo=ie.

con[ci vb.– a poposi, a se opri spre ase odihni.

conci, s.n. – piepten[tur[ la femeilem[ritate: p[rul se strânge în cre=tetulcapului, într-un cerc de lemn saude fier.

copcu\[, s.f. – diminutiv de la copc[.coraj, s.n. – curaj; pl. corajii.corci, s.m. – tuf[, tufi=.coroflie, s.f. (înv.) – nume de stof[;

var.: coftorie.cortorosit, adj. – eliberat, sc[pat,

descotorosit.cos[cel, s.m. – diminutiv al lui cosac,

pe=te mic de ap[ dulce.covaci, s.m. – fierar.credet, s.n. (înv. =i pop.) – (fig.)

crezare.crei\[, s.f. – cr[i\[, plant[ ornamental[

cu flori portocalii, din familiacompozeelor.

cremni\[, s.f. – diminutiv de lacremene.

cruce de voinic – b[rbat în putere,voinic; var. cruce voiniceasc[.

crucer, s.m. – f[c[tor de cruci dinlemn.

crunta, vb. (înv.) – a se p[ta cusânge.

cuc[, s.f. (înv.) – c[ciul[ înalt[,uneori împodobit[ cu pene (de

287

Glosar

stru\) pe care o purtau c[peteniileturce=ti =i domnitorii români laceremonii.

cucioar[, s.f. – diminutiv de la cocie,cucie; vezi cocie.

cup, s.n., în expr. la cupul zidului –la cap[tul zidului.

cuptor, s.n.– numele popular al luniiiulie.

cure, vb. (înv. =i reg.) – a alerga;a încura.

D

dale, interj. – alelei.d[oag[, s.f. – doag[.d[rab, s.n. – bucat[d[r[p[na, vb. – a-=i smulge p[rul

(de jale, de desperare),dârlog, s.m. – cureaua frâului la

calul de c[l[rie, h[\; var.: dalogi(plural).

dellba=a, s.m. (înv.) – =eful g[rziidomne=ti, =eful deliilor.

delie=te, adv. – voinice=te, ca deliii.delimita, vb. – a împropriet[ri.deliu, s.m. (înv.) – soldat din c[l[rimea

u=oar[ turc[.deloc, adv. (reg.) – imediat.demischie, vezi mischiu.dereá, s.f. (înv.) – vâlcea, vale.diecel, s.m. – diminutiv de la diac,

psalt, cânt[re\ de biseric[.dijm[rit, s.n. (înv.) – dijm[, dare în

natur[ sau în bani care se pl[teaîn Muntenia pentru stupi =i pentruporci.

dimirlie, s.f. – veche m[sur[ pentrucereale; bani\[, mier\[.

dinar, s.m. – moned[ veche care acirculat cu diferite valori.

dipl[, s.f. – vioar[.direptate, s.f. – dreptatedivan, s.n. – sfat domnesc; sala în

care se \inea sfatul domnesc.dârî, vb. (pop) – a c[lca l[sând în

urm[ dâre.dârjal[, s.f. – coad[ lung[ la îmbl[ciu

(instrument de mân[ pentru treierat).domui, a se ², vb. – a se sf[tui.dorojan, s.m. – voinic, vl[jgan.drahiu, s.m. – fiu.drug[, s.f. – fus (mare =i gros) de

tors urzeal[ pentru saci, l[icere etc.dubit, adj. – arg[sit.dug[i, s.f. pl. – dughene, cârciumi.dulam[, s.f. – hain[ \[r[neasc[

îmbl[nit[; dim. dul[mi\[.dur, interj. – repetat, exprim[ o

mi=care continu[ sau un schimbde vorbe prelungit, o ezitare, ochibzuire îndelungat[.

durd[, s.f. – pu=c[, flint[.

E

ebânc[, vezi ibânc[.esculi\[, vezi iesculi\[.

F

f[ioar[, s.f.– f[inoar[, fain[.f[t, s.m. – copil.fermenea, s.f. – hain[ scurt[, scurteic[

îmbl[nit[.filalea– form[ alterat[ din fir lalea.firman, s.n. (înv.) – ordin emis de

sultan prin care erau numi\i saumazili\i guvernatorii =i domnitoriidin provinciile imperiului otoman;var. ferman.

288


fitui, vb.– a încheia socotelile, atermina.

flint[, s.f. – pu=c[ lung[ haiduceasc[;diminutiv flintuli\[.

fluciuri, vb. – a fâlfâi, a mi=ca încoace=i încolo.

frânc, s.m. – nume generic pentruoccidentalii de neam latin.

frâncui, vb. – a struni, a \ine în frâu.fur, s.m. – ho\.furc[, s.f. – spânzur[toare.funar, s.m. – împletitor de funii.

G

gaic[, s.f. – termen de respect pentruo femeie mai în vârst[, \a\[, lele.

galion, s.n. (înv.) – corabie marepentru transportul m[rfurilor.

g[itan, s.n. (înv.) – =nur, =iret delegat.

g`rbaci, s. n. – bici de curele sau dinv`na de bou; var. zg`rbaci.

gârlici, s.n. – înc[pere strâmt[ laintrarea într-o pivni\[ sau în bordei.

gealat, s.m. (înv.) – c[l[u, gâde.geam[n – (sens neclar): Visai un

roi de albine, Geam[n s[ pune pemine!

gelep, s.m. (înv.) – negustor, geam-ba= turc de animale; var. gealip,gealâp.

ghiaur, s.m. – nume batjocuritor datde turci celor de alt[ religie.

giubea s.f. (înv.) – hain[ lung[purtat[ de boieri (=i preo\i).

gong[ni, vb. – a gânguri.gonitoare, s.f. – juninc[, v[cu\[ de

doi ani.

gosti, vb. (reg.) – a osp[ta.grindi=, s.n. – 1. ridic[tur[ de teren

nisipos =i pietros; 2. schel[riagrinzilor acoperi=ului unei cl[diri.

grivn[, s.f. – veche moned[ de originepolonez[.

gros, s.n. – închisoare.gro=, s.m. – veche moned[ de argint.gurban, s.n. – chef, petrecere.

H

hal[, s.f. – monstru, dihanie, namil[.hanger, s.n. – pumnal mare, încovoiat,

care se purta odinioar[ la brâu;var. hamger.

haraci, s.n. (înv.) – tribut, dare; var.araci.

haramba=[, s.m. (înv.) – c[pitan deho\i sau de haiduci; var. aramba=a,arâmba=a, harabaci.

harcan, s.n. – la\ pentru prins saupentru priponit vitele; var. arcan.

hat, s.m. (înv.) – arm[sar, cal frumos.hazna, s.f. – vistierie.h[d[rag, s.n. – lemnul mai scurt al

îmbl[ciului care era folosit =i caarm[ de lupt[.

h[r[nit, adj. – s[tul, bine hr[nit.neisicol, s.m. (înv.) – soldat turc din

garda imperial[, heisicoglu; var.reizicol.

hermisiu, adj. – de culoarea cârmâ-zului, ro=u-închis.

hoalb[, s.f. – halb[.h[nga=, hoga=, s.n. – f[ga=.holie, s.f. (în supersti\ii) – spirit r[u,

duh necurat.

289

Glosar

hordie s.f. – oaste armat[; var.:hoard[.

hori, vb. – a c`nta; a doini.hotac, s.n. (înv.) – tab[r[, lag[r.huci, s.n. – huceag (stuf[ri=).huso=, hus[=, s.m. – veche moned[

de argint ungureasc[.

I

ialovi\[, s.f. – vac[ îngr[=at[ pentrut[iere.

iatan, s.n. – iatagan.ibânc[, s.f. – p[tur[, \ol a=ternut pe

spinarea calului; var. ebânc[,iebinc[.

ibri=in, s.n. – fir de m[tase de diferiteculori, întrebuin\at la cusut, labrodat sau la împletit.

iclean, adj. – viclean.ienicer, s.m. – soldat din vechea

infanterie turceasc[.iepângea, vezi ipingea.ierchez, s.n. – otgon, funie de corabie.iesculi\[, s.f. – diminutiv de la iasc[;

var. esculi\[.iezer, s.n. – loc adânc, în credin\ele

populare: lac f[r[ fund.igealâc, s.n. (înv.) – turban.igur\eal[, s.f. (numai în expr. din

sau la igur\eal[) – preparat moaleca iaurtul.

iminea, s.f. – cus[tur[ cu m[rgelela gulerul c[m[=ii b[rb[te=ti.

inigea, tutun ² – tutun turcesc t[iatm[runt.

iortoman, vezi ortoman.iortom[ne=te, adv. – cu curaj, voi-

nice=te.

ipingea, s.f. – manta b[rb[teasc[din dimie sau postav (cu glug[ =iîmpodobit[ cu g[itane); var,epângea, iepângea.

irmilic, s.m. – moned[ turceasc[ deaur; var.: iermilic.

irmiziu, s.n. (pop.) – piele de culoarero=ie-închis[.

iscusat, adj. – care nu pl[te=te impozite,scutit de d[ri.

ispravnic, s.m. (înv.) – =ef al admini-stra\iei dintr-un jude\.

ius-ba=a, s.m. – c[pitan peste o sut[de fusta=i care p[zeau la poartacur\ii domne=ti.

iusluc, s.m. (înv.) – moned[ turceasc[de argint valorând o sut[ de parale;var. iuzluc.

Î

îmb[ierat, adj. – legat cu b[ieri; var.îmb[irat.

îmbrebenat, adj. – împodobit.îmbuiestru, adj. – (despre cal) care

merge în buiestru.înc[tr[u (reg.) – încotro.încânit, încâinit, adj. – câinos.închindisi, vb. – a broda, a coase la

gherghef.închârlogit, adj. – încol[cit.]nfurma, vb. – a ]mbr[ca; a ]narma.îng[ib[rat, adj. – tulbure, mare (un

râu).îns[m[rat, adj. – cu samarul (vezi)

pus.întunica, a se, vb. – a-=i îmbr[ca

tunica, a se echipa.înz[iestrat, adj. – înzestrat, d[ruit.înz[vonit, adj. – înv[luit.

290


J

jan\, s.n. – zerul fiert r[mas de laurda fr[mântat[.

jap, s.n. – distan\a cât bate o piatr[azvârlit[.

jintui, vb. – (fig.) a economisi.jugan, s.m. – cal castrat; diminutiv

jug[ior, jug[nel.june, s.m. – holtei, burlac.

L

laie, adj. f. – (despre lân[) neagr[,sau amestecat[ cu alb[.

l[culeas[, s.f. – plant[ care cre=teprin locuri umede, aproape de lacuri.

l[nci=oar[, s.f. – diminutiv de lalance.

l[scaie, s.f. – moned[ de aram[, ojum[tate de para (vezi).

l[tân, latin, adj. – catolic; (p. ext.)eretic, necredincios.

l[tr[tor, adj. (substantivat) – câine.lectinesc, vezi l[tân, latin.leg[itor, s.m. – dim. de la leag[n;

(în text) întâiul n[scut.leic[, s.f. – lele.lei\[, s.f. – moned[ de 20 de parale

sau o jum[tate de leu.letine=te, adv. – ca la catolici; (p.

ext.) ca ereticii, ca necredincio=ii;var, lectine=te.

levint, s.m. – voinic, viteaz (=i adj.).libovi, vb. – a iubi, a petrece, a se

veseli; var. lipovi.lift[, litf[ s.f. – p[g`n; venetic,

str[in.liot[, s.f. – mul\ime, gloat[, gr[mad[.

lotru, s.m. (înv.) – ho\, tâlhar; var.lotrean.

lumi, vb. – a numi; a omeni, a vesti.

M

mahmudea, s.f. (înv.) – moned[turceasc[ de aur; var. mamudea.

malotea, s.f. (înv. =i reg.) – scurt[femeiasc[ îmbl[nit[, larg[ înpartea de jos, cu guler de blan[.

mascara, s.f. (în expr. a face pecineva de mascara) – a face (pecineva) de râs, de ru=ine.

ma=cat, adj. – mare; var. m[=cat.mati\[, s.f. – partea n[vodului, în

forma unui sac mare de plas[, încare se strâng pe=tii.

mazili, vb. – a destitui, a scoate dinslujb[.

m[lur[, s.f. – 1. plant[ de balt[;2. boal[ a grâului pricinuit[ deciuperci.

m[sureau[, s. f. – m[sura cu carese ia lungimea mortului pentru a ise face cosciugul.

mâneca, vb. (pop.) – a se scula dis-de-diminea\[; var. mânica.

m`rt[cel, s. m. – diminutiv de lam`r\ac (st`lp).

mârzac, s.m. (înv.) – nobil t[tar;diminutiv; mârz[cel.

mecet, s.n. (înv.) – moschee, geamie.me'din\i, s.m. pl – osta=i din corpul

de oaste al Mehedin\ilor.megie=, s.m. – vecinmere, vb. – a merge.mermeziu (marmaziu), adj. – ro=u

purpuriu.

291

Glosar

mil[, s.f. – m[sur[ folosit[ în unele\[ri în locul kilometrului; variaz[dup[ \[ri: mila englez[ – 1609 m.

miraz, s.n. – de miraz: 1. de mo=tenire;2. de minune, de pomin[.

mirie, s.f. (înv. =i reg.) – bir, impozit.mischiu, s.m. (înv.) – o\el tare; var.

mischie.misturi, vb. – (fig.) a ascunde, a

face nev[zut.mi\[, s.f. – lân[ tuns[ pentru prima

oar[ de pe miei.mizelnic, adj. – mezin, copilul cel

mic.mocâr\an, s.m. (pop.) – om de la

munte, mocan, muntean.modur, adj. – de culoare sur-închis[.mor\iu (în loc. adv. a mor\iu) – a

moarte.mursicat, adj. – mu=cat, zgâriat cu

col\ii.muscuri, vb. – a zâmbi, a râde de

bucurie.mu=at[, ² fat[ adj. – frumoas[.

N

nadol, adj. (substantivat) – r[u,crud, f[r[ suflet.

Nadolie – Anatolia.nafcá, s.f. (înv.) – blan[ de pe pântecele

vulpii, cu care se îmbl[neau giubeleleboiere=ti, c[ciulile etc.

naic[, s.f. – lele.narâmziu, adj. – stacojiu; var.

n[râmzat.n[str[pat, adj. (în expr. a c[lca

n[str[pat) – a merge urât, cr[c[nat.n[z[ri, vb. – a z[ri.neam, adv. – deloc (pop.).

nedubit, adj. – nearg[sit, net[b[cit.neme=, s.m. – nobil ungur.nestrujit, adj. – necioplit.ninchez, s.n. – nechezat.noji, vb. – a aduna, a strânge, a

agonisi; a-i prii.

O

oblici, vb. – a afla, a g[si.oblânc, s.n. – partea dinainte a =eii,

mai înalt[ =i încovoiat[.oboroc, s.n. – m[sur[ pentru cereale;

var. obroc.oca, s.f. – veche m[sur[ de capacitate,

egal[ cu 1.272 grame în Muntenia=i cu 1.288 grame în Moldova.

ocor – (sens neclar): în alte variante,în loc de: La locu ocorului, apare:La lacul cocorului.

odalâc, s.n. – târl[ de vite cu tot ce\ine de ea; var. cadalâc.

oierit, s.n. – bir, dare pentru p[=unatuloilor.

olac, s.m. (înv.) – c[ru\[ de po=t[,po=talion, diligen\[.

olec[i vb. – a se v[ieta.opanc[ s.f. – lopat[.orar, s.n. – fâ=ie din pânz[ de bumbac

care se a=az[ pe pieptul mortuluicând se pune în sicriu.

ort s.m. (înv.) – moned[ de mic[valoare, un sfert de leu.

orta s.f. (înv.) – trup[, ceat[ dehaiduci.

ortac, s.m. – ceta=.ortoman, adj. – chipe=, viteaz, bogat;

var. iortoman.ostre\, s.n. – par, stâlp.otigi, vb. – a bate.

292


P

paftale, s.f. pl. – cing[toare din pl[cide metal prinse între ele cu \intesau cu l[n\i=oare.

pag, adj. (pl. pegi) – (despre cai, rardespre alte animale) care are pete(albe) pe cap sau pe trup; var. peag.

pai=te, s.f. – (probabil) paji=te.pal[, s. f. – un fel de palo=, spad[.pambriu, s.n. (înv.) – stof[ de lân[.pandara, s.f. – meteahn[, deprindere,

cusur, toan[, pandalie.para, s.f. – mic[ moned[ turceasc[,

a patruzecea parte dintr-un leuvechi.

parcel, s.n. – parcel[, por\iune.pa=ie, s.f. – ceat[ de voinici ai pa=ei.pazarghian, s.m. (înv.) – negustor,

om de afaceri, samsar, misit.pazvant, s.m. – ho\, tâlhar, punga=.p[curar, s.m. – p[stor, cioban.pacur[re=te, adv. – ciob[ne=te.p[ducel, s.m. – plant[ ornamental[,

ghimpoas[, cu flori albe-trandafirii,cu fructe ovale de culoare ro=ie.

p[str[gala, vezi prost[vala.p[strung[, s.f. – p[strug[, pe=te cu

corpul lung =i sub\ire, cu bot înform[ de spad[, din familia sturio-nilor; var. postrung[.

pânzi=oar[, s.f. – diminutiv de lapânz[, giulgi.

pârc[lab, s.m. (înv.) – strâng[tor debiruri, perceptor.

pârdalnic[, s.f. (înv.) – n[past[,blestem (derivat probabil, prinetimologie popular[, de la termenuljuridic feudal pr[dalica).

pârnaie, s.f. – oal[ mare de lut ars;se folosea la g[titul mânc[rii saula p[strarea alimentelor.

peag, vezi pag.pelinari\[, s.f. – plant[ erbacee,

înrudit[ cu pelinul, cu tulpinadreapt[, cu flori galbene, folosit[pentru propriet[\ile ei tonice; var:pelini\[.

perdea, s.f. – ad[post pentru oi încâmp.

pe=chir, s.n. – =tergar, prosop.piedecea, s.f. diminutiv de la piedic[,

panglic[ cu care se leag[ picioarelemortului.

piez (în expr. în piez) – piezi=.pilule\, s.n. – diminutiv de la pil,

bici de curele.piparos, s.m. – chiparos.pl[vi\, adj. – (despre p[rul sau lâna

animalelor) alb-g[lbui, b[lai.plean, s.n. – prad[ de r[zboi luat[

prin jaf.plenui, vb. – a jefui, a pr[da.plocad, s.n. – p[tur[ care se pune

sub =a; p[tur[ de învelit; var.:poclad.

pochinzer, s.m. – vornicel la nunt[.podlânc, s.n. – oblânc.podrum, s.n. – pivni\[.pofil, s.n. – cureaua hamului care

trece pe sub coada calului; var.pohil.

pogolnic, s.m. (înv. =i reg.) – call[tura=, povodnic.

pojar, vezi spojar.pomin[, s.f. – vestea, faima.ponor, s.n. – coast[ pr[p[stioas[,

povârni=.ponosi, vb. – a murd[ri.

293

Glosar

postrung[, vezi p[strung[.potera=, s.m. – om înarmat f[când

parte din poter[ (vezi).poter[, s.f. (înv.) – ceat[ de oameni

înarma\i, deta=ament de oameniai st[pânirii.

potopi, vb. – a pr[p[di, a nimici, apustii.

pozinar, s.n. – buzunar; var. posunar,pozonar, pozunar.

prau, prav, s.n. – praf.prepeleag, s.m. – par sau ramur[

cu cr[cane înfipt[ în p[mânt încare se pun oalele la scurs.

prepurta, vb. – a se plimba.pribeci, adj. pl. (sens neclar); probabil

pribegi; (poate =i – încornora\i?)pridor, s.n. – pridvor.prijini, vb. – 1. a \ine contra, a

rezista; 2. a prinde, a apuca; var.prijuni.

pristav, s.m. (înv.) – crainic.pristinit, adv. – st[ruit, izbutit.proclet, adj. – afurisit, blestemat,

tic[los.procov, s.n. (înv.) – v[l, pânz[ de

acoperit; p[tur[, postav; var.procoav[.

propiat – (sens neclar): Bab[ /Slab[/ +i-nfocat[,/Dar la minteîn\eleapt[,/ La cuvinte propiat[.

prost[vala, s.f. art. (în expr. de-aprost[vala) – de-a rostogolul, de-aberbeleacul; var. de-a p[str[gala.

pu\inei, s.n. – vas \[r[nesc din lemn,înalt =i strâmt, în care, cu unb[t[tor tot din lemn, se bate lapteleca s[ se aleag[ untul.

R

r[vac, s.n. – vin din mustul care sescurge din strugurii nestrivi\i.

r[va=, s.n. – scrisoare.r[zmeli\[, r[zmeri\[, s.f. – r[scoal[râmnit, adj. – râvnit.refenea, s.f. – petrecere; plata la

petrecere.reisicol, – vezi heisicol.rosolie, s.f. – un fel de rachiu îndulcit;

var. rozolie.rubia, s.f. (înv.) – moned[ turceasc[

de aur.ruc[rea, adj. – (sens neclar): +i la

oaia ruc[rea, /Cum n-a fost, nicis-o vedea; probabil: oaie de Ruc[r.

ru=culi\[, s.f. – (probabil) ro=covan[,blond[.

S

sac[, s. f. – butoi a=ezat pe dou[roate cu care se c[ra apa.

saia, s.f. – 1. un fel de hain[ \[r[neasc[;2. staul, \arc de vite.

samar, s.n. – =ea din lemn.sandal, s.n. (pop) – luntre lung[

pentru transport de marf[.sangeac, s.n. (înv.) – 1. diviziune

teritorial[ în imperiul otoman; 2.guvernatorul unui sangeac; var.sangiac, sangeap.

saric[, s.f. – manta lung[ =i mi\oas[pe dinafar[, pentru ploaie; \undr[.

sarin[, s.f. – loc unde se da sare laoi, la vite.

savala=i, adv. – chiar, tocmai, s[vai.saxana, s.f. (înv.) – sarcin[, povar[

pe spinarea calului.

294


s[lic, s.n. – sticl[.s[rdar, s.m. – serdar, boier de rang

mijlociu (în secolele al XVIII-lea=i al XIX-lea).

s[ricea, s.f. – diminutiv de la sare.s[rindar, s.n. – rug[ciunea (slujba)

care se face de c[tre preot la 40de zile dup[ înmormântare; ceeace se pl[te=te preotului pentruaceast[ slujb[.

s[vai, adv. (pop.inv.) – chiar, tocmai;var. savai.

Sân-Metru, S`n-Medru – form[popular[ pentru Sf. Dumitru.

sârm[, s. f. – fir foarte sub\ire demetal pentru împodobitul ve=t-mintelor.

schel[, s.f. - port mic (mai alesfluvial).

scherbeli, vb. – a scormoni; var,scortoli.

schij[, spij[ – tuci, font[ (metal).sclivisi, vb. – a îmbr[ca frumos, a

g[ti, a dichisi.scorfoli, vezi scherbeli.selamalâc, s.n. – salut turcesc; var,

selamlâc; salamanic.serai, s.n. – palatul sultanului.sfan\, s.m. – veche moned[ austriac[

de argint.sfeti, vb. refl. – a se certa, a se sf[di.sfetil, sfeti, s.m. – sfânt.sghebule\, s.n. – diminutiv de la

zgheab; var. jghebule\.sichiora=, s.m. – sichira=, slug[.sictir – înjur[tur[ turceasc[.sidil[, s.f. – s[dil[, z[gârn[, s[cule\

cu \es[tur[ rar[, în care se puneca=ul la scurs.

sileaf, s.n. (înv.) – brâu lat în care sepurtau înfipte armele.

simcelat, adj. – ascu\it.siminic, s.m. – siminoc.simnicar[, s.f. – siminoc.singecli, vb. – a guverna un sangeac.singir, s.n. (înv.) – =ir de robi lega\i

cu un lan\.sipic[, s.f. – plant[ ierboas[ cu flori

g[lbui.sirep, adj. – (despre cal) iute, vijelios,

greu de st[pânit.siripi, vb. – a risipi.smu\a, vezi sumu\a.somna, vb. – a dormi.spahiu, s.m. (înv.) – soldat în cavaleria

turceasc[.spat[, s.f. (înv.) – spad[, sabie.sp[tar, s.m. – mare boier de divan

(vezi), era =eful armatei.spojar, s.n. – iarba câmpului, troscot.sporici, s.m. – plant[ cu flori mici,

liliachii, dispuse în spice lungi,spori=, troscot.

stambol, s.n. – bani\[.steaj[r, s.m. (pop.) – parul din mijlocul

ariei la treierat cu cai, stâlp.steblos, adj. – r[muros.stei, s.n. – stânc[.stoin, adj. – am[rât, blestemat.stom[, s. f. – oal[ mare de p[m`nt.stomni\[ – diminutiv de la stom[,

s.f. – oal[ mare de p[mânt.strafiga, vb. – a str[nuta.str[nut, adj. – (despre cai) cu o pat[

alb[ pe bot, stremurat.strin, s.m. (reg.) – str[in, var.: striior.strinu\, s.m. (reg.) – diminutiv de la

strin (str[in).strujit, adj. – cioplitstru\, s.n. – carabin[ scurt[, pistol

mare.

295

Glosar

sucn[, s.f. (pop) – fust[ groas[ f[r[încre\ituri; (p. ext.) hain[ femeiasc[.

sudul[, s.f. – \idul[, hârtie, (în text)bancnot[.

sumu\a, vb. – a asmu\i; var. smu\a.

+

=aic[, =eic[, s. f. – barc[.=alvari, s.m. pl. – pantaloni orientali,

foarte largi, strân=i jos pe picior.=arg, adj. – (despre cai) cu p[r galben

deschis.=inuit, adj. – ferecat cu =ine de fier.=oldan, s.m. – pui de iepure pân[ la

un an.=ub[, s.f. – manta \[r[neasc[, f[cut[

din dimie alb[, lung[ pân[ laglezne.

=u=[nea, s.f. (înv.) – pu=c[ lung[arn[u\easc[.

T

taftor, s.n. – ching[ cu care se strânge=aua pe cal; var. taftur.

tain, s.n. – mâncare, hran[; por\iede nutre\ la vite.

taini\[, s.f. – groap[, înc[pere subte-ran[, hrub[.

talaz, s.n. – val mare stârnit de furtun[.talani\[, s.f. – femeie stricat[, teleleic[,

pui de lele; var. talaimi\[, talaini\[,t[l[ni\[.

taler, s.m. (înv.) – moned[ de argintcare a circulat =i la noi.

tapangele, s.f. pl. – un fel de curelelate pe care le purtau haiduciiîncruci=ate pe piept.

t[b[r], vb. – 1. a se n[pusti, a searunca; 2. a osteni.

t[v[li=, adv. – târâ=.târsân[, s.f. – sfoar[, împletitur[ de

p[r de cal sau de capr[.telegar, s.m. - cal de tr[sur[.temenea, s.f. – salut cu plec[ciune

dup[ obiceiul musulman.temeni, vb. – a se apleca, a se ploconi,

a se închina.te=il[, s.f. – s[cule\ de piele, geant[,

ta=c[.tin[, s.f. – noroi; p[mânt, lut.tistimel, s.n. – basma, tulpan.toan[, s.f. – arunc[tur[ de n[vod.topuz, s.n. – buzdugan.trep[da, vb. – a alerga încoace =i

încolo.tretior, adj. – diminutiv de la tretin,

de trei ani.tron, s.n. – sicriu, co=ciug; diminutiv

tronule\.truf[, s. f. – trufie.tufan, s.m. – stejar.tuna, vb. (reg.) – a da buzna, a intra.turlac, adj. (pop.) – ame\it de b[utur[,

cherchelit; (p. ext.) z[p[cit, n[uc.turuc – (sens neclar): Cu cinci frâne

la ciochin[ /+i cu opt pe subtiebânci./ Cu cinsprece în turuci.

U

ugi, vb. – a te alege cu ceva.uidi, udi, vb. – a r[mânea.ulei, s.n. – receptacul f[cut din coaj[

de cire=, sau dintr-un trunchi decopac scobit; se folosea =i ca stup.

undrea, s.f. – 1. andrea, ac marepentru cusut saci =i saltele: 2. numelepopular al lunii decembrie.

usuc, s.n. – materia unsuroas[ carese g[se=te în lâna oilor.

296


unzar, s.m. (înv.) – hânsar, nume datunora dintre c[pitanii care st[teauîn fruntea celor 13 c[pitani dincare se compunea armata în vecheaMoldov[.

V

var[, s.f. – veri=oar[.varvarichi, vezi v[rv[rici.vac, s.n. – veac.v[cui, vb. – a tr[i, a petrece vreme

îndelungat[; a-=i tr[i traiul.v[gaj, s.n. – f[ga=.v[rv[rici, s.m. (reg.) – ( în expr.

musta\[, sau must[\i în varvaric) –must[\i lungi =i r[sucite în sus; var.barbaric, varbaric, varvarichi.

v[tr[rel, s.n. – diminutiv de la v[trai.vâlvare, s.f. – flac[r[; var. vâlvarie.vâlvoare, s.f. – nenorocire, primejdie

mare.vânj, s.m. – putere.vâlcol, s.n. – volbur[, rotocol, vârtej.v`rlac, s. n. – lac ad`nc.venetic, s.m. (înv.) – moned[ vene\ian[

de aur, care a circulat în \[rileromâne=ti.

viér, s. m. – lucr[tor la vie.voinici, vb.– a împuternici, a îng[dui.vorghi, vb. – regionalism pentru a

vorbi.

Z

zad[, s.f. – arbust conifer, cu conurilealungite =i catifelate; se aprindeaîn loc de lumânare la p[storii mor\ipe munte; buc[\i r[=inoase din

acest arbust se foloseau la \ar[ =ila stâne pentru iluminat;

zadie, s. f. – catrin\[, fot[.zaharea, s.f. (înv.) – hran[, provizii

pentru armat[.zalhana, s.f. – abator.zapcierie, s.f. (înv.) – func\ia de

zapciu; institu\ia în fruntea c[reiase afla zapciul.

zapciu, s.m. (înv.) – cârmuitor al uneipl[=i; subordonat ispravnicului(îns[rcinat cu strângerea d[rilor).

zarafir, s.n. (pop.) – fir de aur; (p. ext.)stof[ \esut[ cu astfel de fir; brocart.

z[bun, s.n. – hain[ \[r[neasc[.z[ghirl[, s.f. – s[dil[, z[gârn[.z[r[fie, s.f. (înv.) – ocupa\ia zarafului;

c[m[t[rie.z[ri, vb. – a lumina; a da raze ca

soarele.z`mnic, s. n. – beci; ]nchisoare.zbilto=, adj. – l[\os.zbur[tur[ s.f. (înv.) – 1. boabe de

fier sau de plumb cu care se înc[rcauarmele de foc; 2. scurt[tur[, bucat[de lemn ca care se arunc[.

zgheab, s.n. – jgheab.zgârbaci, s.n. – gârbaci, bici de

curele sau din vân[ de bou.zglobiu, adj. – termen ambiguu, cu

în\eles actual: vesel, s[lt[re\, sprin-\ar; dar provenind dintr-un vechitermen de influen\[ slavon[, zlobivu(existent =i în vechile c[r\i biserice=ti=i în textele cronicarilor).

zlot, s.m. – veche moned[ de aur.zob, s.n. – f[râm[, f[râmitur[.zobit, adj. – f[râmi\at.zurbagiu, s.m. – rebel, scandalagiu.

297

Glosar

BIBLIOGRAFIA

Culeg[torilor de folclor din care s-au selectat baladele(cântecele b[trâne=ti) cuprinse în prezentul volum.

Alecsandri, Vasile. Balade (Cântece b[trâne=ti), adunate =i îndreptate de... –Ia=i: Tipografia „Buciumului român“, Partea I, 1852, Partea a II-a, 1853;Poezii populare ale românilor, adunate =i întocmite de... – Bucure=ti: TipografiaLucr[torilor Asocia\i, 1866.

Amzulescu, Alexandru. – Cântece b[trâne=ti. – Bucure=ti: Minerva, 1974.Amzulescu, Alexandru =i Ciobanu Gh. Vechi cântece de viteji. – Bucure=ti:

E.S.P. L.A., 1956.B[l[=el, Teodor. Cântece populare oltene=ti, edi\ie îngrijit[ de Gheorghe

Alexe =i Vasile D. Nicolescu, Folclor din Oltenia =i Muntenia. Vol. II. – Bucure=ti:Editura pentru literatur[. 1967.

Br[iloiu, Constantin. Cântece b[trâne=ti din Oltenia, Muntenia, Moldova=i Bucovina. Culegere îngrijit[ de... – Bucure=ti: Societatea CompozitorilorRomâni, 1932.

Br[iloiu, Constantin, Comi=el, Emilia, Galu=c[-Cr`=mariu, Tatiana. Folcloraromân // în vol. Folclor din Dobrogea. Studiu introductiv de OvidiuPoapadima. – Bucure=ti: Minerva, 1978.

Burada, T. T. O c[l[torie în Dobrogia. – Ia=i: Tipografia Na\ional[, 1880.Caraman, Petru. Contribu\ie la cronologizarea =i geneza baladei la români //

Anuarul Arhivei de Folclor. – Cluj, 1932.C[tan[, Gheorghe. Balade populare din gura poporului b[n[\ean, culese de... –

Bra=ov: Ciurcu, 1895.C`ndroveanu, Hristu. Antologie liric[ aromân[. Selec\ie de texte.

Transpunere =i semnat înainte de... – Bucure=ti: Univers, 1975.Ciobanu-Pleni\a, Costic[. Cuvânt[ri adânci. Cântece din vechime culese

dintr-un col\ al Olteniei, de... – Craiova, 1909.Densu=ianu, Nicolae. Vechi cântece =i tradi\ii populare române=ti. – Edi\ie

îngrijit[ în studiu introductiv de Ion Opri=an. – Bucure=ti: Minerva. 1975.Eminescu, Mihai. Literatur[ popular[ // Opere, III. Edi\ie îngrijit[ de

Perpessicius. – Bucure=ti: Editura pentru literatur[, 1965.Furtun[, Dumitru. Cântece b[trâne=ti din p[r\ile Prutului. – Bucure=ti:

Institutul de arte grafice „România nou[“, 1927.G[lu=c[, Tatiana. Folclor basarabean, adunat din jude\ele Soroca, B[l\i,

Orhei. Vol. I. – B[l\i, 1938.

298


Iorgoveanu-Dumitru, Chirata. Antologie de poezie popular[ aromân[,edi\ie îngrijit[, prefa\[ =i transpunere de... – Bucure=ti: Minerva, 1986.

Jarnik, Ijan Urban =i B[rseanu, Andrei. Doine =i strig[turi din Moldova,date la iveal[ de... – Bra=ov: Ciurcu, 1995.

Madan, George, V.. Suspine. Poezii populare din Basarabia, culese de... Cuo prefa\[ de George Co=buc. – Bucure=ti: 1897, „Biblioteca pentru to\i“.

Mateescu, Constantin, N. Balade, adunate de... Cu o prefa\[ de N. Iorga. –V[lenii de Munte: Tipografia „Neamul românesc“, 1909.

Mohanu, Constantin. Fântâna dorului. Poezii populare din |ara Lovi=tei,Bucure=ti: Minerva, 1975 (Folclor din Oltenia =i Muntenia. Texte alese dincolec\ii inedite, vol. VI).

P[sculescu, N. Literatura popular[ româneasc[ adunat[ de... Cu 30 de ariinotate de Gheorghe Mateiu. – Bucure=ti: Academia Român[, 1910.

Popescu, Aurelian. Cântece b[trâne=ti din Oltenia. Vol. II. Craiova: EdituraAcademiei, 1970.

Sandu-Timoc, Cristea. Cântece b[trâne=ti =i doine (din Valea Tomocului),cuvânt înainte de Tudor Arghezi. – Bucure=ti: Editura pentru literatur[. 1967.

+erb, Ioan =i Cesereanu Domi\ian. Folclor din |ara Zarandului // Folclordin Transilvania. Vol. I. – Bucure=ti: Editura pentru literatur[, 1962.

Talo=, Ion. Balada „Me=terul Manole“ =i variantele ei transilv[ne=ti // Revistade folclor. – 1962. – Nr. 1-2.

Teodorescu, G. Dem. Poezii populare române, culegere de... – Bucure=ti:Tipografia Modern[, 1885.

Tocilescu, G. Grigore. Materialuri folclorice, culese =i publicate sub auspiciileMinisterului Cultelor =i Înv[\[mântului sub îngrijirea lui... Vol. I. Poesiapoporan[. Partea I, II. – Bucure=ti: Tipografia Corpului Didactic, 1900.

*** Din literatura popular[. Pintea Viteazul. Balad[ popular[. Edi\ia a II-a. –Bra=ov, 1915.

*** C`t e Maramure=ul. Folclor din Maramure=. (Adunat în anii 1984–1987 de pe malul drept al Tisei). Culegere =i alc[tuire de Nicolae B[ie=u,Grigore Botezatu, Ion Buruian[ s.a. Ch.: +tiin\a, 1991.

299

Referin\e critice

REFERIN|E CRITICE

Mie mi-e drag românul =i =tiu a pre\ui bun[t[\ile cu care l-au d[ruitnatura. Mi-e drag s[-l privesc =i s[-l ascult, c[ci el e simplu =i frumos înînf[\i=area lui, c[ci e curat, în\elept, vesel =i poetic în graiul s[u.

Îmi plac obiceiurile sale patriarhale, credin\ele sale fantastice,dan\urile sale vechi =i voinice=ti, portul s[u pitoresc, care, la Roma, sevede s[pat pe Columna lui Traian, cânticile sale jalnice =i melodioase,=i, mai ales, poeziile sale atât de armonioase!

Eu îl iubesc =i am mult[ sperare într-acest popor plin de sim\ire,care respecteaz[ b[trâne\ile, care-=i iube=te p[mântul =i care, fiindmândru de numele s[u de român, îl d[ ca un semn de cea mai marelaud[ oric[rui om vrednic, oric[rui viteaz, fie m[car de sânge str[in.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Aceast[ balad[ (MIORI|A), al c[rei subiect e foarte simplu, începecu dou[ versuri ce sunt totodat[ =i o minunat[ icoan[ poetic[ =i o dovad[de dreapt[ pre\uire ce poporul =tie a face de frumuse\ile \[rii sale:

Pe-un picior de plai,Pe-o gur[ de rai.

Românul î=i iube=te p[mântul unde s-a n[scut, ca un rai, din carenici tiraniile cele mai crude nu sunt în stare de a-l goni. Câte n[v[liri debarbari au trecut peste biata \ar[! Câte palme dumnezeie=ti au c[zutpeste bietul român!... +i cu toate acestea, poporul a r[mas neclintit pelocul s[u, p[strându-=i na\ionalitatea în mijlocul aprigilor nevoi =i zicândspre mângâiere: Apa trece, pietrele r[mân!

V. ALECSANDRI. Românii =i poezia lor // Rev. Bucovina. – 1849. Nr.32, 30 sep.; Poezii populare ale românilor, II. – Bucure=ti: Editurapentru literatur[, 1965, pp. 321, 344.

Românul e n[scut poet!Înzestrat de natur[ cu o închipure str[lucit[ =i cu o inim[ sim\itoare,

el î=i rev[rs[ tainele sufletului s[u în melodii armonioase =i în poeziiimprovizate.

300


De-l munce=te dorul, de-l cuprinde veselia, de-l minuneaz[ vreofapt[ m[rea\[, el î=i cânt[ durerile =i mul\[mirile, î=i cânt[ eroii, î=i cânt[istoria, =i astfel sufletul s[u e un izvor nesfâr=it de frumoas[ poezie.

Nimic dar nu poate fi mai interesant decât a studia caracterulacestui popor în cuprinsul cântecilor sale, c[ci ele coprind toate pornirileinimei =i toate razele geniului s[u.

V. ALESCANDRI. Poezia poporan[. Prefa\[ la Balade (Cântece b[trâne=ti);Partea I. – Ia=i: Tipografia „Buciumului Român“, 1852; Poeziipopulare ale românilor, adunate =i întocmite de Vasile Alecsandri. –Bucure=ti: Editura pentru literatur[, 1965. – P. 99.

Baladele sunt arii vechi ale c[rora cuvinte totdeauna amintesc vreunsuvenir istoric sau vreun roman de amor. |[ranii de la munte, cariisunt adev[ra\ii barzi români, cânt[ aceste balade cu un glas plâng[torfoarte lin, cu un mouvement (mi=care, ritm) de muzic[ cu totulneregulat, st[ruind asupra notelor de cântec =i iu\ind pe cele de fantezie.Ei =tiu s[ deie acestor arii o expresie de întristare vis[toare, un efectextraordinar.

V. ALECSANDRI. Melodiile române=ti // România literar[. – 1855. –Nr. 9–27 febr. Reprodus în V. Alescandri. Opere, IV. Bucure=ti:Minerva, 1974. – P. 394 (Colec\ia „Scriitori români“).

Cronicele noastre, descrierea lui Matei Basarab, f[cut[ de diaconulPaul de Aleppo, scriitorii poloni m[rturisesc c[ la mesele domnilorBasarabi =i Mu=atini se cânta =i se glumea mult. Astfel bun[oar[ cânteculdezgropat

+tefan, +tefan domn cel mare,Seam[n pe lume nu are...

Se cânta unisono de c[tre to\i mesenii. Bufonii î=i f[ceau mendrele,zicându-i lui vod[ „m[i vere“, cur\ile domne=ti erau pline de cimpoia=i,ospe\ele \ineau câte dou[sprezece ceasuri în =ir, =i-n aceast[ via\[,pentru care Miron-vod[ Barnovski zice c[, „e dulce domnia la Moldova“,r[sun[ numai din când în când buciumul r[zboinic chemând Vrancea=i Câmpulungul, Soroca =i Tigheciul, |ara de Sus =i |ara de Jos, subcei doi vornici ce comandau aripele împotriva du=manului. Pe cai,c[rora le ziceau:

A=terne-te drumuluiCa =i iarba câmpuluiLa suflarea vântului...

301

Referin\e critice

În \ar[, s-arunca o adev[rat[ vijelie spre margine =i vai de neamulce-i înc[pea pe m[ni.

Ceea ce presupunem este îns[ c[ în vremea unora dintre dina=tiiromâni cat[ s[ fi existat o epopee literar[ ale c[rei r[m[=i\e fragmentarese mai g[sesc ast[zi =i cari pe zi ce merge se împu\ineaz[.

M. EMINESCU. Prefa\[ // E. Baican. Literatura popular[ român[...Bro=ura I. – Bucure=ti, 1882.

Cu balada a început în Apus =i R[s[rit, adunarea poeziei populare.„R[m[=i\ele din poezia veche“ ale episcopului sco\ian Percy sam[n[ cucântecele noastre b[trâne=ti =i rostul lor fusese acela=i – a p[stra otradi\ie istoric[ nescris[, =i chipurile, faptele trebuiau s[ se potriveasc[,vechea noastr[ via\[ de mun\i =i v[i, cu voievozi în lupt[, fiind asemenicu via\a „Muntenilor“, highlanderilor din „p[r\ile înalte“ al Sco\iei, undese tr[ia via\a de familie, de semin\ie (clan) în acela=i fel ca =i la noi.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Balada se cânt[, sau, mai bine, se zice. Zicerea aceasta e o recitaremelodic[. Putem spune c[ partea de cântec întov[r[=e=te partea depoezie, o recheam[ în minte – c[ci altfel omul nu e în stare a da nimic –, oîntre\ine, îndemnând =i înc[lzind pe „zic[tor“, o adaog[ =i o preschimb[îns[, prin c[ldura creatoare care-l cuprinde pe acesta încetul cu încetul.O rim[ prea neted[, repetat[ la fiecare pereche de versuri, ar fi opiedic[. Prea s-ar cere mult de la acela care „zice“, dac[ ar fi s[ =tie pede rost atâtea balade. De fapt sunt rime pe care le întâlne=ti în acela=icântec dat de oameni deosebi\i. Ele sunt ni=te cuceriri tehnice a=a deînsemnate, încât nu se pot uita lesne. Plac prea mult pentru a nu seopri în amintire. +i ele sunt de folos, slujind ca ni=te puncte de orientare=i reg[sire. Iar între dânsele se deap[n[ balada, în sunetul încet, discretumbrit al cântecului, nu în saltul eroic al unor rime îndr[zne\e, cilunecând de la un vers la altul pe forme comune verbale, care se potînlocui cu cea mai mare u=urin\[. Cântecul d[ ritmul, el statornice=telungimea =i felul versului, peste rimele cele mai dese, care se preschimb[necontenit între sine, povestea se desf[=oar[, bine ritmat[, potrivit[pe deplin cu acel cântec c[l[uz =i tovar[=, care merge el înainte =i facece vrea din ce vine dup[ dânsul, iar, din loc în loc, fulger[ o rim[ rar[ar[tând cânt[re\ului c[ nu s-a în=elat, c[, da, acesta e drumul cel bun,c[, merge tocmai pe tocmai în urmele înainta=ilor s[i, el a atins punctulcare trebuia atins =i de unde calea se l[mure=te mai departe.

N. IORGA. Balada popular[ româneasc[. Originea =i cântecele ei. – V[leniide munte: Tipografia „Neamul Românesc“, 1910. – Pp. 9, 13–14.

302


Balada aceasta (Miori\a) f[r[ seam[n în literatura noastr[ este celmai mare titlu de glorie al poetului de la Mirce=ti. Dac[ numai atâta arfi f[cut era de ajuns ca s[ tr[iasc[ pân[ la amurgul neamului.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Pare c[ nu ne d[m îndeajuns sam[ de puterea uria=[ pe care o aunevinovatele stihuri de a preface sufletul omenesc. Falangele lorm[runte au b[tut întruna la poarta sufletului omenesc vorbindu-i dulce=i îmblânzindu-l. Dumnezeiescul =i simplul p[stor în inima c[ruia autremurat lacrimile de lumin[ ale Miori\ei nu =i-a închipuit c[ blându-icântec va fi un sol al revolu\iilor sociale. Nici Alecsandri nu =i-a închipuitpoate asta, când îl asculta fermecat, cu ochii la stele... Cu toate acestea,a fost atât de adev[rat c[ prin glasul poe\ilor vorbe=te Dumnezeu...

1921

Mihail SADOVEANU. Miori\a // M[rturisiri. – Bucure=ti: Editurade stat pentru literatur[ =i art[, 1960. – P. 94, 95.

Din viforurile trecutului au plutit, îngândurându-se pân[ la noi, =icântecele b[trâne=ti, paseri albastre ale fantaziei. Unele din acestebalade sunt pline de putere de expresie, cum e de pild[, CânteculCorbei, despre care a=a de frumos vorbea, neuitatul maestru Delavrancea.Altele au o stranie putere de evocare, ne fur[ spre lumi romantice, caatunci, de pild[, când e vorba de acel Toma Alimo=.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

V-a= ruga s[ v[ reaminti\i ([în Miori\a]) acea alegorie f[r[ p[rechecare îmbrac[ moartea, du=mana omului, în haina de mireas[ zâmbitoare,apoi acea dramatic[ sosire a mamei care vine întrebând de fl[c[ul ei...Aici versul devine violent rupt =i frânt; se armonizeaz[ fondul cu rimaa=a de plin, încât parc[ am avea de-a face cu opera unui mare me=terde sunete =i rime...

În toat[ structura ei, aceast[ balad[, unic[, este a=a de artistic[,plin[ de o sim\ire a=a de înalt[ pentru natura etern[, încât eu o socotesccea mai nobil[ manifestare poetic[ a neamului nostru.

1923

Mihail SADOVEANU. Poezia popular[ // M[rturisiri. – Bucure=ti:E.S.P.L.A., 1960. – Pp. 100–102.

Odinioar[ mun\ii no=tri trebuie s[ fi r[sunat des de un cântecvorbind despre moartea unui p[curar; ast[zi acest cântec, al Ciob[na=ului,se aude numai prin câteva locuri, dar în versurile duioase =i cu împletiri

303

Referin\e critice

de mininate imagini a p[strat toat[ poezia lui primitiv[, care în câtevacuvinte numai exprim[ bog[\iile de sim\ire =i ne duce spre o viziunem[rea\[ când o ascult[m, spunându-ne:

– Foaie verde de trei flori,Ciob[na= de la miori,Un-\i-a fost moartea s[ mori?– Sus în vârful muntelui,În b[taia vântului,La cetina bradului.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Ideea mor\ii e încadrat[ aici în triste\ea, dar =i în mândria oarecum

pe care le simte p[storul tr[ind în singur[tatea mun\ilor.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Ceea ce era redat în Ciob[na=ul mai domol, în versuri de în=irarelin[, apare în Miori\a cu mi=c[ri de ritm repezi cu caden\[ri sacadate,în versuri cum le întâlnim =i alteori în poezia popular[, a=a c[, în ceeace prive=te forma, aceste dou[ poezii ne arat[, fiecare în felul ei, ceefecte de armonie, cât[ muzicalitate au putut fi realizate în graiulpoporului nostru. Miori\a, îns[, fa\[ de cealalt[ poezie, are superioritateade a ne duce spre o inspira\ie mai bogat[, mai complex[, de a cuprindemotive de o varietate care nu a împiedicat prezentarea lor în liniilimpezi =i cu o impresionant[ condensare. De alt[ parte, cu toate c[,a=a cum a ajuns pân[ la noi, cuprinde multe elemente lirice – am puteachiar spune c[ ele predomin[ –, Miori\a se razim[ pe un fond epic, =icând nu reiese direct, se prelunge=te în ecouri u=or de recunoscut =idându-i în totul o desf[=urare de vigoare =i m[iestate.

Ovid DENSUSIANU. Via\a p[storeasc[ în poezia noastr[ popular[. Vol. II. –Bucure=ti: Edi\ia Casei +coalelor, 1923. – Pp. 39–41; 42–43.

O balad[ abrupt[, cu vedenii =i încheg[ri simbolice, o balad[ desprecare nu s-a prea vorbit la noi, de=i suport[, fiind reprezentativ[ înfelul s[u, o compara\ie cu Miori\a sau Me=terul Manole. Voichi\a ebalada noast[ „romantic[“ prin excelen\[. E mai pu\in rotunjit[ decâtMiori\a, mai pu\in \esut[, din umbre =i penumbe, dar are calit[\i deimagina\ie, cari întrec tot ce a creat poporul nostru cu frâne largi defantezie. Voichi\a are viziune =i un ciudat element apocaliptic. Dac[Miori\a e o crea\ie a vie\ii ciob[ne=ti sub stele, în mijlocul mun\ilor,Voichi\a r[mâne crea\ia caracteristic[ a vie\ii de sat, din bel=ug încercatde misterioase dezastre.

304


Lucian BLAGA. Balade în traducere // Cuvântul, 1925. – Anul II. –Nr. 299. – 4 noiembr. – P. 1; Reproducere în Ceasornicul de nisip. –Cluj: Dacia, 1973. – Pp. 118–119.

Nu vom vorbi despre vreo variant[ elve\ian[ a Miori\ei, cum s-arcrede, poate, dup[ titlul ce-l punem în fruntea acestor rânduri, nicidespre vreun alt motiv baladesc, ce s-ar înrudi mai de aproape sau maipe departe cu cel al ciob[na=ului care-=i închipuie moartea ca o nunt[.Oricât de c[l[toare ar fi motivele legendelor =i baladelor – Miori\a, de=iprin biruitoarea ei frumuse\e ar fi putut s[ biruiasc[ =i hotarele etnice,a r[mas a noastr[. Ea n-are surori în alte graiuri, cu atât mai pu\in vreosor[ în \ara ghe\arilor.

Vrem s[ vorbim despre chiar Miori\a româneasc[ în Elve\ia...Am avut norocul s[ asist personal la =edin\a închinat[ poeziei

noastre populare de Societatea etnografic[ elve\ian[.Efectul conferin\ei =i lecturilor d-lui Hauswirth a fost cople=itor.

Între buc[\ile citite figurau Miori\a, legenda Soarele =i luna, baladaToma Alimo=, un descântec împotriva ielelor =i o serie întreag[ decântece scurte. Ca român, subsemnatul am avut o bucurie din cele mairare urm[rind discu\iile ce au urmat conferin\ei.

...Adâncimea „orfic[“ a concep\iei despre moarte ca „a lumiimireas[“ a impresionat îndeosebi auditoriul..., profunzimea =i rezonan\elesentimentului cosmic, cu totul aparte ce se desprinde din aceast[ poezie„mult superioar[ tuturor literaturilor populare europene pe care auavut prilejul s[ le cunoasc[“..., motivele acestei poezii atât de variate =itotu=i atât de unitare ca stil, trebuie s[ aib[ o vechime considerabil[precum se poate deduce din amestecul cu totul ciudat al elementuluip[gân cu cel cre=tin (Soarele =i luna) sau chiar sentimentul mor\iiexprimat în Miori\a, c[ruia i s-ar putea g[si o analogie doar în apetitulmor\ii la traci.

Lucian BLAGA. „Miori\a“ IX Elve\ia // Drumul nou. – 1931. – Anul I. –Nr. 13. – P. 1–2; Reproducere în Ceasornicul de nisip. – Cluj: Dacia,1973. – Pp. 157, 159–160.

Reciti\i de ex. legenda poetizat[ Soarele =i luna din colec\ia lui[G. Dem.] Teodorescu =i ve\i g[si viziuni prin nimic inferioare celormai admirate din marile poeme ale omenirei de la Divina Comediepân[ la Faust.

Drept încheiere s[ mi se îng[duie s[ dau expresie =i unui gândrestrictiv. A= dori ca acest elogiu adus satului românesc s[ nu fie în\eles

305

Referin\e critice

ca un îndemn de ata=are definitiv[ la folclor =i ca îndrumare necondi\ionat[spre rosturi s[te=ti. Cultura major[ nu repeta cultura minor[, ci osublimeaz[, nu o m[re=te în chip mecanic =i virtuos, ci o monumentalizeaz[,potrivit unor vii forme, accente, atitudini =i orizonturi l[untrice.

Lucian BLAGA. Elogiu satului românesc. Discurs de recep\ie rostitla Academia Român[ în =edin\a solemn[ din 5 iunie 1937. //Monitorul oficial. – 1937. – Pp. 15–16.

În cercetarea istoriei motivelor cu un pronun\at caracter etnic, caMiori\a, compararea variantelor nord-dun[rene cu ceea ce întâlnim laaromâni ne poate pune la îndemân[, ca =i în studiile lingvistice, unînsemnat mijloc de orientare. Acele forme poporane (versificare,imagini, motive etc.) pe care le g[sim la noi =i la aromâni, f[r[ ca ele s[poat[ fi explicate prin poligenezie sau printr-o exponsiune general[balcanic[, sunt pre\ioase puncte de sprijin în cronologie, ne duc c[treo perioad[ de str[veche unitate româneasc[. +i, dimpotriv[, când unmotiv etnic, strâns legat de felul de via\[ al românilor din trecut, nuapare la armâni =i nici nu putem explica dispari\ia lui acolo prinschimb[ri esen\iale în îndeletnicirea masei poporului, atunci avem untemei puternic s[ afirm[m c[ acel motiv s-a dezvoltat dup[ separareadefinitiv[ a ramurilor principale ale poporului român.

Dumitru CARACOSTEA. „Miori\a“ la armâni // Omagiu lui IonBianu. – Bucure=ti, 1927. – P. 91; Reprodus în Poezia tradi\ional[român[. Balada popular[ =i doina. Vol. I. – Bucure=ti: Editura pentruliteratur[, 1969. – Pp. 195.

Produsul folcloric, mai ales când tr[ie=te intens în sufletulcolectivit[\ii, nu cunoa=te decât o fixitate cu totul relativ[. Circula\iaoral[ punând st[pânire pe el, îl poart[ în voie în cele mai îndep[rtatepuncte din spa\iu, astfel c[ îl plaseaz[ în situa\ii =i circumstan\e caredifer[ de la un \inut la altul, de la o localitate la alta =i chiar de la insla altul în aceea=i localitate. A=a ia na=tere infinitul num[r de variante,care prin partea lor necomun[, reprezint[ tot atâtea individualit[\iregionale cu sau f[r[ talent, ori cu talent mai mare sau mai modest,tot atâtea concep\ii estetice, tot atâtea chipuri de a privi via\a =ilumea prin prisma subiectului acelui produs. Crea\iunea folcloric[apare întrucâtva sub chipul unei ape curg[toare care tinde s[ seadapteze formelor de teren pe unde =i-a trasat matca =i s[ reflectezeîn oglinda valurilor sale peisajele ce str[bate, ba înc[, p[r[sindu-=i pecale mare parte din elementele ei proprii, prime=te altele nou[,

306


condi\ionate de felul vegeta\iei =i al p[mântului pe unde trecea, de=imanifest[ simultan =i o puternic[ tendin\[ conservatoare pentru celece poart[ cu sine de la izvor.

Petru CARAMAN. Adaptarea baladei la împrejur[ri specifice //Contribu\ii la cronologizarea =i geneza baladei populare la români. –Imprimeria Na\ional[, 1932. – Reeditare în vol. Petru Craman.Studii de folclor. I. – Bucure=ti: Minerva, 1987. – P. 129.

Întâiul mit e Traian =i Dochia, simbolizând constituirea îns[=i apoporului român. El a încântat pe romanticii no=tri în frunte cu Asachi,care e primul getizant. Propriu-zis circul[ numele de Traian, de Dochia,Dochi\a, în colinde. Asachi a r[spândit povestea Dochiei, fata lui Decebal,urm[rit[ de Traian =i pref[cut[ de Zamolxe, la rug[mintea ei, în stânc[,=i a sc[pa de urm[ritor.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Al doilea mit, cu ecoul cel mai larg, e Miori\a, cu punctul de plecareîn cântecul b[trânesc publicat de V. Alecsandri. Propor\iile mitului aucrescut în vremea din urm[ pân[ într-atâta, încât s-au f[cut compar[ricu Divina Comedie =i mul\i îl socotesc ca momentul ini\ial al oric[reiculturi autohtone. Aici e simbolizat[ existen\a pastoral[ a poporuluiromân =i chiar unitatea lui în mijlocul real al \[rii reprezentat delan\ul carpatin.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Mitul Me=terului Manole (Monastirea Arge=ului din culegerea V.Alecsandri) are mereu o iradia\iune puternic[. Tema, ca întotdeaunaîn astfel de împrejur[ri, e de o circula\ie mai larg[ decât solul \[rii, îns[versiunea român[ este original[ =i autohtonizat[, întrucât se leag[ devestita biseric[ de la Curtea de Arge=, a lui Neagoe, devenit[ astfelpentru literatura noastr[ un fel de mic Notre-Dame-de-Paris. Legendavorbe=te, ce-i drept, de Negru-Vod[, f[r[ a stârui asupra identit[\iim`n[stirii, îns[ tradi\ia s-a oprit asupra celui mai str[lucit monumental locului. Este f[r[ importan\[ c[ legenda se reg[se=te la popoareleînconjur[toare, mai ales c[ cu greu se poate dovedi de unde a pornit.El n-a devenit mit decât la noi =i prin mit se în\elege o fic\iune ermetic[,un simbol al unei idei generale. O astfel de ridicare la valoarea de miteste proprie literaturii române.

George C{LINESCU. Istoria literaturii române de la origini pân[ înprezent. – Bucure=ti: Funda\ia Regal[ pentru Literatur[, 1941; Edi\iaa II-a, rev[zut[ =i ad[ugit[. – Bucure=ti: Minerva, 1982. – Pp. 58–59.

307

Referin\e critice

Nu este deloc întâmpl[tor c[ cele dou[ crea\ii de seam[ alespiritualit[\ii române=ti – Miori\a =i Balada Me=terului Manole – î=i autemeiul într-o valorificare a mor\ii. (Ideea de reintegrare în Cosmosprin moarte este evident[ în Miori\a, =i nici nu trebuie s[ ne surprind[,\inând seama de originile ei ritual-funerare. Numai pentru uncercet[tor superficial, care ar judeca prin criterii empiriologice,prezen\a aceasta a mor\ii ar putea însemna un stigmat suspect pentrus[n[tatea sufleteasc[ a poporului român. Prezen\a mor\ii în centrulspiritualit[\ii populare române=ti nu înseamn[ îns[ o viziune pesimist[a lumii, o rarefiere a debitului vital, o deficien\[ psihic[. Un contactdirect cu via\a \[r[neasc[ infirm[ hot[rât aceste supozi\ii; românul îngenere nu cunoa=te nici teama de via\[, nici be\ia mistag[gic[ (de structur[slav[), nici pesimismul religios, nici atrac\ia care ascez[ (de tip oriental).+i, cu toate acestea, cele dou[ crea\ii capitale ale spiritualit[\ii populareromâne=ti poart[ în miezul lor o valorificare a mor\ii. Dar prezen\amor\ii nu este, aici, negativ[. Moartea din Miori\a este o calm[reîntoarcere „lâng[ ai s[i“. Moartea din Me=terul Manole este creatoare,ca orice moarte ritual[. Îndeosebi în aceasta din urm[ identific[m oconcep\ie eroic[ =i b[rb[teasc[ a mor\ii. Românul nu cânt[ moartea,nici n-o dore=te, dar nu se teme de ea; iar când e vorba de o moarteritual[ (r[zboi, bun[oar[), o întâmpin[ cu bucurie.

Valorificarea aceasta a mor\ii rituale o aveau =i str[mo=ii geto-daciai românilor. Ge\ii, „cei mai bravi =i mai drep\i dintre traci“ (Herodot,IV, 93), nu se temeau de moarte, pentru c[ socoteau c[ „nu mor“, cinumai schimb[ locuin\a (Iulian Apostatul). Este f[r[ îndoial[, o viziuneproprie acestui grup etnic geto-trac, pe care antichitatea îl pre\uia, =ic[ruia numai vicisitudinile soartei =i pozi\ia lui geopolitic[ nu i-a îng[duits[ joace rolul pe care-l merit[ în istoria universal[.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Concep\ia aceasta a „mor\ii creatoare“, cu toate implica\iile eistr[vechi, a fost acceptat[ =i transfigurat[ de cre=tinism. Departe de a„lichida“ schemele teoretice arhaice derivate din mitul cosmogonic,cre=tinismul le-a absorbit con\inutul spiritual. În fond, era de acceptatca o religie ecumenic[, avându-=i centrul într-o valorificare a suferin\ii=i într-o interpretare optimist[ a mor\ii, s[ accepte credin\e =i obiceiuristructurate în jurul ideii de moarte creatoare.

Mircea ELIADE. Comentarii la legenda „Me=terul Manole“. – Bucure=ti:Publicom, 1943. – Pp.130–132, 133.

308


Aceast[ idee a pasivit[\ii, a fatalismului, a lini=tii în fa\a mor\iirevine necontenit în exegezele baladei =i în generalit[\ile folclorice detot felul. Pân[ în zilele noastre este un loc comun pentru to\i câ\i vor s[ne caracterizeze.

Dar ansamblul literaturii noastre poporane, atât cel epic cât =i celliric, arat[ c[ este mai mult decât o exagerare, o dezumanizare s[admi\i, ca produs al factorilor istorici sau reflex al caracterului etnic,un fatalism care merge pân[ la primirea mor\ii, f[r[ a reac\iona. De lacaracterul de jale propriu liricei noastre pân[ la presupusul pasivismdin Miori\a este drum lung. Este drept c[ credin\a în soart[, în ce \i-escris, este o tr[s[tur[ caracteristic[ a poporului nostru. Dar la fel =i aaltor popoare. De alt[ parte, întreg mediul epicei noastre poporanearat[ c[ aceast[ credin\[ nu smulge din suflete resortul adânc omenescde a reac\iona acolo unde, ca în situa\ia din Miori\a, lucrul ar fi posibil.

Treptat, p[rerea despre fatalismul ciobanului a devenit dogma deaici, prilej pentru unii de filozofare =i de retorism, pentru al\ii îndemnde a b[nui autencitatea textului. Ar fi un caz unic în istoria literaturilor– au afirmat ace=tia din urm[ – ca eroul s[ aud[ de complot =i s[-=i fac[testamentul, resemnându-se f[r[ s[ ia nici o m[sur[ de ap[rare.

Rezult[ c[ explic[rile de psihologie etnic[ în felul celor amintite nusunt îndestul[toare. Avem la cei care subliniaz[ fatalismul din „Miori\a“o fals[ în\elegere a semnifica\iei. Optica just[, neputând fi dat[ niciprin jocul fire=tilor resorturi suflete=ti, nici prin împrejur[ri propriiacestui neam românesc, s[ fie dobândit[ din îns[=i structura estetic[ abaladei, confirmat[ prin istoria ei.

De altminteri, presupusa lini=te în fa\a mor\ii, în care atâ\ia v[d otr[s[tur[ etnic[ româneasc[, este dezmin\it[ comparativ de o singur[observa\ie: este suficient ca cineva s[ asiste la o înmormântareapusean[, pentru ca s[-=i dea seama c[ acolo lini=tea în fa\a inevitabiluluieste mai mare decât ce vedem la noi.

Dumitru CARACOSTEA. O fresc[ folcloric[ // Revista Funda\iilorRegale. – 1943. – Anul X. – Nr. 1, 1 ian. – P. 161–162; Reprodus[ încap. III. Balada popular[ român[ din vol. Poezia tradi\ional[ român[.Vol. II. – Bucure=ti: Editura pentru literatur[, 1969. – P. 264–265.

Românii timoceni locuiesc în sate aproape compacte, în \inutulsârbesc care se întinde la Sudul Banatului =i al jude\ului Mehedin\i =iDolj, de la Dun[re pân[ în creierii muntelui Râtan, între râul Morava =iValea Timocului. Ei vorbesc o limb[ care în unele p[r\i – r[s[rit de linia

309

Referin\e critice

Techia-Z[icieri spre valea Timocului continu[ graiul românilor dinOltenia; iar în alte p[r\i – spre apus de linia Techia-Z[icieri =i pe valeaMlavei – se apropie de a românilor din sudul Banatului.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Un trecut cuminte de mai multe veacuri a legat astfel printr-ostrâns[ solidaritate cre=tin[ cele dou[ maluri ale Dun[rii. S[ n[d[jduimc[ în formele noi, în care se va a=eza via\a Europei de mâine, sârbi =iromâni vor continua linia tradi\iei seculare a str[mo=ilor lor =i c[ sârbiivor în\elege în sfâr=it, c[ românii din valea Timocului sunt o realitateetnografic[ ce nu se poate t[g[dui, de care nu trebuie s[ se team[, darcare au dreptul la biseric[ =i =coal[ în limba p[rin\ilor lor. E un drept pecare noi l-am recunoscut sârbilor din Banatul românesc. Trebuie îns[s[ recunoa=tem în aceast[ cauz[ vina noastr[. Noi am dat totul, sârbiinimic. O prietenie sincer[ între popoare vecine nu se poate întemeiaîns[ decât pe recunoa=terea reciproc[ a drepturilor na\ionale.

Nicolae CARTOJAN. Poezia popular[ a românilor din Valea Timocului //Studiu introductiv la culegerea lui C. Sandu-Timoc: Poezii popularede la românii din Valea Timocului. – Craiova: Scrisul românesc. –(1943). – Pp. 3, 9–10.

Poezia popular[ de la românii din Valea Timocului, (st[pânit într-omic[ parte de c[tre bulgari =i în cea mai mare m[sur[ de c[tre sârbi),dac[ prin forma ei las[ de dorit în unele p[r\i, prin fondul ei,caracterizeaz[ bogata imagina\ie a sufletului românesc din Carpa\iiTimocului, unde se aude acela=i grai ca în Oltenia =i Banat =i unde tesim\i pe valea Jiului sau a Cernei, pe Mun\ii Mehedin\ului sau Semeniculb[n[\ean.

Aceast[ individualitate etno-psihologic[ a spiritului timocean,oltean =i b[n[\ean, a permis existen\a, la Por\ile-de-Fier, a neamuluiromânesc, pe ambele maluri.

Iat[ motivul care l-a f[cut pe prof. german de filologie romanic[Gamillscheg, s[ afirme c[ Valea Timocului este al treilea leag[n dena=tere =i existen\[ a neamului românesc.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Românii timoceni nu au profesori de istorie =i înv[\[tori, dar î=icânt[ trecutul prin l[utarii lor, f[clierii permanen\i ai obiditului suflettimocean. Când î=i cânt[ baladele, în sunetul în care coarda viorii plânge,

310


b[trânii =i tinerii plâng trecutul str[bun, în care eroii au însângeratpentru „legea“ =i dreptatea româneasc[:

„Istorie româneasc[Ca pentru s[ pomeneasc[“.

Cristea SANDU-TIMOC. Introducere // Poezii populare din ValeaTimocului. – Culese de C. Sandu-Timoc. – Scrisul Românesc. –(1943). – Pp. 27, 30 (Colec\ia „Clasicii români comenta\i“).

Vom observa c[ baladele se cânt[ la festivit[\i =i îndeosebi la nun\i.Cântecele b[trâne=ti cele mai patetice au un v[dit caracter nup\ial,unele fiind, prin aspectul cinegetic, ni=te parafraze epice ale ora\iilorde nunt[. Miori\a se cânt[ =i la nenorocirea unui tân[r care a muritnelumit, înmormântarea \inând loc =i de ceremonia nun\ii. Tematic,multe balade con\in, ca pagini ale unei =coli a dragostei, exemple deînso\iri fatale, de nup\ii tragice, de erori pedepsite.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Chira Chiralina este, în latura, pasional[, o sângeroas[ nuvel[italian[. Fra\ii ei omoar[ pe seduc[tor =i, b[nuind, se vede =i pe fat[ deperversitate (într-una din variante), o ung cu p[cur[ =i-i dau foc. Într-onuvel[ din Decameron, amantul Isabettei e ucis de fra\ii ei.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

De fapt cele mai bune balade =i chiar =i cele mai modesne sunt, înîntregul lor, pagini rupte din via\[, cu mare profunzime de culoarelocal[, picturi pline de detalii, documente colc[ind de realism. Nur[pirea unei fete este carnea epic[ în Chira Chiralina, ci Br[ila cuDun[rea plin[ de caice, bolozane, sandale, galioane, cu trafican\i strân=ila crâ=m[, cu amestecul de na\ii... Documentele istorice nu ne dau oimagine mai proasp[t[ decât aceste balade, de un adev[r izbitor.

George C{LINESCU. Arta literar[ în folclor // Istoria literaturiiromâne. I. – Bucure=ti: Editura Academiei, 1964. – Pp. 216, 219.

Ciob[nia, îndeletnicire veche la români, a fost ridicat[ de câtrecânt[re\ii anonimi mai mult decât oricare alta pe culmile unor crea\iiorale specifice. Împletind legenda milenar[ – nelipsit[ genului eroic –cu însu=i felul de via\[ p[storeasc[ din Carpa\i =i =esurile Dun[rii, eiau realizat balade de o rar[ m[iestrie artistic[ cum sunt: Miori\a, Dolca,Dobri=an =i altele.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

311

Referin\e critice

Dup[ primul =i îndeosebi, dup[ cel de al doilea r[zboi mondial, baladanu mai e auzit[ în forme fabuloase, str[lucitoare ca art[ tipic[ a acestuigen. Observ[m c[ ea a intrat într-o faz[ de deepicizare, de pierdere astilului ei narativ. În locul înl[n\uirilor episodice, a dialogului, a imaginilorlegendare, =i-au f[cut locul cântecul lirico-narativ. Fenomenul s-a constatatca propriu chiar în cea de-a doua jum[tate a secolului al XIX-lea.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Dezvoltat[ în condi\ii istorico-sociale speciale, balada a avut perioadaei de via\[ glorioas[. Din Evul Mediu =i pân[ în secolul al XIX-lea, ea acunoscut la români o înflorire str[lucitoare, fiindc[ mediul în care s-adezvoltat îi era prielnic. S-a dezvoltat mai mult în anumite spa\ii, g[seaun climat care-i favoriza na=terea =i cre=terea ei. Ajuns[ în alte locurimai pu\in prielnice, s-a întâmplat acela=i lucru care se petrece cu oplant[ r[s[dit[ în sol neprielnic... E drept c[ în secolul nostru au ap[rutpoezii narative cu profil eroic, dar acestea sunt altceva decât se în\elegeprin balad[.

Gheorghe VRABIE. Balada popular[ român[. – Bucure=ti: EdituraAcademiei, 1966. – Pp. 217, 501, 502.

Nararea evenimentelor (în balade) se face în a=a fel, ca ea s[trezeasc[ interes celor ce ascult[. De aceea ei îmbin[ realul cu fantasticul,=i cu fabulosul; spre a realiza conflicte pline de interes, recurg laepisoade-=ablon, care cap[t[ îns[ alur[ epic[ nou[ în cadrul altuisubiect; sunt preocupa\i s[ creeze eroi tipici, de aceea recurg la situa\ii=i episoade epice care ofer[ patos =i senza\ional pu\in comun; creeaz[portrete =i tablouri unice. Un erou ca Toma Alimo= sau Corbea sunt deneuitat; tablouri dante=ti, ca al închisorii lui Corbea sau al bog[\iilor înturme din Dobri=an, frumuse\ea B[dulesii, a Chirei =.a.m.d. au devenitclasice în literatura român[, ca multe pagini din Eminescu sau Creang[.Nu de mic[ importan\[ apar =i ideile pe care le dezvolt[ autorii anonimi.Uneori sunt balade foarte asem[n[toare ca situa\ii episodice (Chira-Ilincu\a +andrului) ele au totu=i o existen\[ de sine st[t[toare datorit[tocmai laturii ideologice a subiectului.

Fiind evocativ[, balada cânt[ fapte str[bune, de vitejie (termenulde „vitejie“ se cere a fi luat în sens mai larg, nu numai în sens de arme),profesional (în balade ca Miori\a), ori erotic (în balade familiale, caIencea S[biencea).

Declamat[ =i cântat[ pe anumite melodii în fa\a mul\imilor adunates[ petreac[ (la hramuri, nun\i sau în bâlciuri), balada devine o poem[retoric[. Cânt[re\ul \ine o cuvântare în versuri, cu scopul de a informa

312


asupra a ceea ce se întâmpl[ când mama tr[ie=te cu turcul ori cândsoarele vrea s[ se c[s[toreasc[ cu sor[-sa; informeaz[ despre faptelehaiducilor etc. În sens larg, balada este, prin natura ei, didactic[ =imoralizatoare. Pentru a merge la inima ascult[torilor =i a-i convinge =iimpresiona despre cele narate, l[utarul se pune în situa\ia unui oratorpopular. De aceea, în balad[, predomin[ ca mijloace de exprimarefigurile de stil, un sistem de repeti\ii folosit în scop afectiv. Cunoscute=i în literatura oratoric[ a antichit[\ii, asemenea mijloace mai au descop s[ sus\in[ avântul retoric al cânt[re\ului.

Gheorghe VRABIE. Folclorul. Obiect – principii – metod[ – categorii. –Bucure=ti: Editura Academiei, 1970. – Pp. 323–324.

Pe vestita Vale a Timocului sârbesc s-a ivit din cântece =i din ghioceio spi\[ româneasc[. Fl[c[ii =i fetele ei au graiul de r[d[cin[ al fra\ilordintre Dun[re =i Carpa\i. Deie-mi-se voie, ca unii cânt[re\i din scripc[,flaut =i bucium, s[ intru în hora lor, b[tându-le p[mântul cu opincilejucate pe p[mântul de peste Arge=ul =i Oltul de ba=tin[ veche.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Noi românii am vie\uit într-o înfr[\ire continu[ cu Iugoslavia =i, cutoate presiunile încercate =i nedorite, n-am avut cu ea nici un r[zboi. Eun fenomen deosebit între popoare vecine, care-=i disput[ teritorii =iîntâiet[\i.

Cartea acestor însemn[ri strânge =i mai mult leg[turile noastre desuflet =i de minte =i o consider[m ca o biruin\[.

Cunosc Iugoslavia, c[ am v[zut-o de curând la ea acas[.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Singura mea p[rere de r[u =i adânc[ e c[ n-am ajuns pân[ la ValeaTimocului, în apele c[ruia se oglindesc fra\ii no=tri români.

Tudor ARGHEZI. Câteva cuvinte // Cântece b[trâne=ti =i doine (dinValea Timocului). Culese de Cristea Sandu Timoc. Bucure=ti:Editura pentru literatur[, 1967. – Pp. 5, 6.

Multe dintre faptele de arme ale domnitorilor români împotrivaturcilor asupritori au trecut prin intermediul aezilor populari, la miaz[-zide Dun[re, g[sind ecou în epica bulgar[ sau sârb[.

De aceea, mai mult decât epica noastr[, cea bulgar[ =i sârb[ evoc[în balade istorice sau legende eroismul Basarabilor, al lui Vladislav(Vlaicu Vod[), care poart[ primul r[zboi cu turcii pentru ap[rarea

313

Referin\e critice

Diiului (Vidinului) la 1367, apoi luptele lui Radu, Dan I, Mircea celMare, Radul beg (Radu cel Mare), Mihai Viteazul, Iancu Huniade(Sibinianin Ianco) =i al\ii.

Cristea SANDU-TIMOC. Prefa\[ // Cântece b[trâne=ti =i doine.Culese din Valea Timocului. – Editura pentru literatur[, 1967. – P. 7.

Ceea ce izbe=te în arta pictural[ a poeziei noastre populare esteputernica ei luminozitate. E frapant c[ nu numai culorile pe care lesugereaz[ imaginile plastice din aceast[ poezie sunt aprinse de o vievibra\ie interioar[, nu numai c[ materia îns[=i a lucrurilor care apar\inoamenilor sau mediului lor este adesea str[lucitoare sau cel pu\inlucie, reflectând intens lumina, dar îns[=i atmosfera alc[tuie=te frecvento baie de lumin[ pentru natur[ ca =i pentru eroi.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Viziunea statuar[ a poeziei noastre populare e tot atât de complex[.Ea cuprinde atât grupurile – de oameni sau animale – cât =i individulizolat. De cele mai multe ori viziunea aceasta e dinamic[, cuprindefiin\ele în mi=care. Dar =i aici hieratismul specific artei noastre popularenu lipse=te. Simetrii – atât în ceea ce prive=te componen\a grupului, încare cifra de trei predomin[, cât =i în situarea subiectelor în raportunele cu altele – creeaz[ grup[ri armonice, adesea cu o tr[s[tur[ demonumentalitate, mai ales când e vorba de eroii baladelor.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Se pot decupa, din colinde =i balade mai ales, scene care ar puteaconstitui tot atât de bine subiectul unui tablou, dar se apropie deviziunea sculptorului prin absen\a preocup[rilor de colorit, prin aten\iaacordat[ mai ales \inutei, gestului, atitudinii. E mult statuar în acestescene, de=i ar fi greu, adeseori imposibil, s[ fie convertite în sculpturipropriu-zise. Mai apropiate ar fi de tehnica basoreliefului, care tocmaiprin desf[=urarea lui în suprafa\[ îng[duie detalieri =i complexit[\iimposibile de realizat în plastica tridimensional[.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

În grupurile statuare pe care le înf[\i=eaz[ baladele noastrepopulare, stilul se schimb[ fundamental. (Spre deosebire de hieratismulcolindelor populare.) Suntem, s-ar p[rea, în baladele de la curteadomneasc[, precum Radu Calomfirescu, în plin[ epoc[ de Rena=teretârzie. Eroii sunt personalit[\i gigantice, asemenea condotierilor,animate de un puternic dinamism, ce transpare chiar în scenele staticeprecum cea a osp[\ului...

314


În baladele haiduce=ti, ai impresia c[ treci dincolo de Rena=terespre Baroc. Eroii sunt ni=te colo=i, cu staturile =i musculatura luiMichelangelo =i a tablourilor lui Caravaggio. Portul lor îi arat[ c[ suntoameni ai locului, undeva mai spre R[s[rit, unde vitejia î=i arer[d[cinile într-un trecut eroic =i dureros, aici la r[scrucea unor imperiistrivitoare. Stilizarea hieratic[ feudal[ a disp[rut. Sunt aici oameniaspri ai gliei, ie=i\i de-a dreptul din energiile inepuizabile ale poporului...

Cristea SANDU-TIMOC. Valori plastice în poezia noastr[ popular[ //Literatura popular[ român[. Din istoria =i poetica ei. – (Bucure=ti):Editura pentru literatur[, 1968. – Pp. 579, 589, 590–591, 592.

În zona sud-estic[ [european[] a cântecului epic, balada româneasc[ocup[ un loc special. Având un caracter distinct, chiar de la primacolec\ie Alecsandri, a fost culeas[ =i ordonat[ separat de poeziapopular[ liric[.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Balada român[ nu cunoa=te fenomenul cicliz[rii ca eposul sârbescsau bâlina rus[. Singura excep\ie, ciclul Nov[ce=tilor, cu dezvoltare înspecial în Banat, pare s[ fi luat na=tere sub influen\a tehnicii cânteculuisârbesc. În schimb, variantele adesea nu se rezum[ la simple schimb[ride culoare, ci ating con\inutul, dându-i vibra\ie =i nu alt sens intim,încât se observ[ chiar fenomenul de prelucrare creatoare a motivului.

Fie c[ motivul este autohton (Miori\a), fie c[ este de circula\ieinterna\ional[ (Me=terul Manole), balad[ româneasc[ ajunge la realiz[riexcep\ionale. Versul baladei române=ti, în m[sura de 5-6 sau 7-8 silabe,este prin excelen\[ popular, cu o muzicalitate specific[, =i nu cunoa=temetrul lung al versului grecesc, sârbesc etc. Nara\iunea este dinamic[,dar nu cunoa=te accente de retorism. Ea se men\ine la epicul de efectartistic, pentru care lucru se folose=te cu predilec\ie descrip\ia colorat[,în tablouri largi: desf[=urarea luptei, înf[\i=area =i caracterul eroiloretc. Nota aceasta este specific[ prin insisten\a cu care revine în crea\ie.

Balada popular[ româneasc[ n-a apucat s[ fie cunoscut[ la timp înEuropa. Când s-au dat traducerile din colec\ia Alecsandri în limbiaccesibile: francez[ (1855), englez[ (1856), german[ (1857), trecuseînfl[c[rarea romantic[ pentru poezia popular[ =i folclorul începea s[intre în cercetare riguros =tiin\ific[. Altfel, este sigur c[ s-ar fi bucuratde un r[sunet mai mare.

Valoarea literar[ a cântecului epic românesc este de net[g[duit. Eleste propor\ionat, nu las[ impresia de lungime excesiv[, fiind ascultatîn trecut =i citit azi cu pl[cere.

315

Referin\e critice

Prin varietatea tematic[ =i propor\ionalitate, prin calit[\ile sale denara\ie =i valoare artistic[, prin unele capodopere, balada popular[româneasc[ se situeaz[, în cadrul cântecului epic european, pe unuldin locurile de frunte.

Ion Constantin CHI|IMIA. Balada popular[ româneasc[ în contexteuropean // Folclorul românesc în perspectiv[ comparat[. – (Bucure=ti):Minerva, 1971. – P. 139.

F[r[ Miori\a noi n-am fi fost niciodat[ poe\i. Ne-ar fi lipsit aceast[dimensiune fundamental[. Miori\a este =coala triste\ii na\ionale.Matricea. Matca. Regina.

Sunetul ei e sunetul tâ\ei al[ptând; veghea ei este veghea celuicare-=i ap[r[ plodul.

Miori\a nu este un cântec de pierdere. Cine pierde a=a cum apierdut ciobanul Miori\ei este înst[pânit în sufletul p[mântului. Da, însufletul p[mântului, pentru c[ noi to\i ne-am n[scut pe p[mânt. Pentruc[ p[mântul este carnea str[mo=ilor no=tri =i carnea pomilor no=tri.A=a este: pom =i om. În limba noastr[ diferen\a dintre pom =i om estediferen\a dintre o consoan[ =i o vocal[.

Nichita ST{NESCU. Miori\a // Cartea de recitire. – (Bucure=ti):Cartea Româneasc[, (1972). – Pp. 35–36.

Haiducul din |ara de Jos ne-a înv[\at lupta, dar mai presus deorice lupt[, cinstea luptei. F[r[ minunata balad[ Toma Alimos, Eminescun-ar fi existat. F[r[ Eminescu, noi cei care bâlbâim miraculoasa vorbirepoetic[, am fi fost ni=te mu\i. Câmpie pur[, augur =i sens al victoriei,Toma Alimo= este steagul de b[rb[\ie al poeziei noastre. Nu exist[ versbun, vers ales, vers memorabil care s[ nu închid[ în el, în silabe =i încuvinte, în visuri =i în m[re\ie, destinul sacru al haiducului din |ara deJos. Toma Alimo=, El Domnia-Sa, ne-a înv[\at ceea ce mai târziu saumai devreme poezia lumii numea a fi – inefabilul. El, Domnia-Sa, ne-aînv[\at mersul stelelor dinl[untru, c[\[rate pe pl[mâni =i înecate îninim[. Ce noroc pentru literatura noastr[ c[ ne este cap =i încep[tur[Toma Alimo=. Ce noroc pentru balad[, pentru Toma Alimo=, c[ îl iubimcu neasemuire.

Nichita ST{NESCU. Toma Alimo= // Cartea de recitire. – (Bucure=ti):Cartea Româneasc[. – (1972). – Pp. 36–37.

316


În fa\a unor astfel de crea\ii, te întrebi care s[ fi fost psihologiaautorilor, cum de le-au dat prin gând? +i ce au vrut s[ spun[ cu ele?Baladele sunt ceea ce ne-a r[mas din lungul somn al unor copii mari,care „gândeau în basme =i vorbeau în poezii“. Trebuie s[ le lu[m cani=te documente, ca ni=te semne dintr-un alfabet, pe care înc[ nu-lcunoa=tem în întregime. Cât de civiliza\i vor fi fost ge\ii, tracii, care –dup[ spusele lui Herodot – erau la fel de numero=i ca indienii, dac[ n-auavut alfabet? Pân[ la descifrarea unor alfabete pierdute, sau poatepierdute înainte de a se na=te, s[ ne mul\umim cu aceste frânturi de„foaie verde“, care, ca =i frunzele, vin din vremuri spre noi, s[ ne bat[în geam. Ce minunate sunt, dac[ st[m s[ ne gândim, toate întâmpl[rileSoarelui =i Lunii, de pe vremea când erau =i astre, dar =i frate =i sor[ =ice frumos infinitul mare din cer încape în infinitul mic de pe p[mânt,umanizându-ne =i c[p[tând un nou cerc, mai larg =i mai cosmic! Stândcu mâna sub cap =i gândind la balade, parc[ am privi norii în careghicim diferite straturi de forme =i imagini, fe\i-frumo=i =i mon=tri, încare ghicim diferite straturi de potop. Potopul de veacuri uscat =ievaporat, mai h[l[duie=te înc[, invizibil, în aburul acestor frumoasepl[smuiri.

Marin SORESCU. Prefa\[ // Novac =i Zâna. Balade fantastice. – Bucure=ti:Minerva, 1973. – Pp. XXIV–XXV (Colec\ia „Me=terul Manole“).

Un lucru ni se pare îns[ de net[g[duit: cântecul (Me=terul Manole)a putut lua na=tere numai în cadrul teritoriului balcanic. R[spândirealui exclusiv pe aceast[ arie, mai bine zis absen\a lui des[vâr=it[ de laucraineni =i ru=i, de la polonezi, cehi =i slovaci, precum =i de la maghiariidin Ungaria, adic[ de la toate popoarele învecinate, dovede=te faptulc[ el r[mâne o problem[ de substrat.

Foarte probabil, cântecul are la baz[, a=a cum presupune MirceaEliade, un „scenariu mitico-ritual“. Vechimea acestuia s-a pierdut învreme. Caracterul ritual al textului s-a p[strat îns[, în special în dou[puncte extreme ale ariei, în Transilvania =i Grecia, pân[-n zilele noastre.În Transilvania, mai precis în S[laj, L[pu=, Some= =i Bistri\a, el se colind[cu prilejul marilor s[rb[tori de iarn[, pe când în restul anului e interzis...El circul[ al[turi de alte colinde cu con\inut tragic =i dovede=te strânseafinit[\i cu epica funebr[, îndeosebi cu cântecul zorilor.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Dar dac[ textul a fost un scenariu „miticoritual“, iar azi, în Transilvaniase colind[, al[turi de alte texte cu con\inut tragic, =i în Grecia e cântatla înmormânt[ri, ni se pare posibil de a sus\ine c[ într-o perioad[

317

Referin\e critice

îndep[rtat[, el trebuie s[ fi fost bocet sau colind de doliu. Atâtea sacrificiis[vâr=ite =i „plânse“ în decursul veacurilor pe teritoriul balcanic au datna=tere unuia „dintre cele mai mi=c[toare cântece ale tuturor timpurilor=i popoarelor“.

Ion TALO+. Me=terul Manole. Contribu\ii la studiul unei teme defolclor european. – Bucure=ti: Minerva, 1973. – Pp. 391, 392.

Nu mai încape îndoial[ c[ forma colind[ p[streaz[ stadiul cel maiarhaic al Miori\ei =i Me=terului Manole. Faptul epic este redus la esen\alui în conformitate cu tr[s[turile specifice ale colindei care exploateaz[doar semnifica\ia, interesul ce se poate desprinde din fabula\ie,desf[=urarea nara\iunii cu etalarea întâmpl[rilor r[mânând pe plansecundar, subordonat[ acestui \el, în opozi\ie cu ceea ce se petrece înbalad[. Localizarea e vag[, mai mult sugerat[ decât indicat[, pentru afi în consonant[ cu canoanele speciei. De=i nici o variant[ nu a fostsurprins[ de investiga\iile sistematice din ultima vreme cu func\ia decolind[ de doliu, totu=i se poate afirma, mai ales prin analogia cuadmirabila colind[ atestat[ pentru fata moart[ din acela=i \inut, M[luai, luai, construit[ dup[ acela=i sistem compozi\ional ca =i Miori\a, c[=i aceasta din urm[ trebuie s[ fi fost la obâr=ie colind[ de doliu. }n chipsimilar, ipoteza se ofer[ de la sine =i pentru colinda Me=terul Manole,\inând seama c[ amândou[ trateaz[ cazuri de moarte violent[.Înrudirea se v[de=te a avea implica\ii adânci, atât tematice, cât =igenetice. Dup[ cum Miori\a a r[sunat mult[ vreme drept colind[ decioban mort (cu subtipul erotic pentru cioban mort nec[s[torit), sepoate ca =i Me=terul Manole s[ fi fost interpretat colind[ de doliu lacopii de zidar r[ma=i orfani, apoi, prin extensie, la copii orfani, poatechiar la zidari deceda\i în cursul anului. Pân[ acum nu se cunoa=tevreo confirmare sigur[ în acest sens în zonele în care circul[. Ipostazade colind[ trebuie s[ dateze din cele mai vechi timpuri, în orice caz ease v[de=te mai arhaic[ decât baladele corespunz[toare, a=a cum ni learat[ culegerile de mai bine de un veac. Se poate presupune c[r[d[cinile lor sunt chiar mai vechi, întrucât oglindesc concep\ii =i practicice dateaz[ din preistorie.

Ovidiu B~RLEA. Me=terul Manole // Limb[ =i literatur[, 1973. –Pp. 547–556.

Specia cea mai gustat[ de litera\i, îns[ de la începuturile folcloristicii,ecou vizibil al înclina\iei romanticilor pentru trecutul medieval, baladas-a bucurat constant de aten\ia cercet[torilor, de la folclori=ti pân[ la

318


unii filozofi în c[utare de specific na\ional. Folclori=tii au situat-o deobicei în centrul aten\iei în urma aureolei create în jurul ei.... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

În baladele române=ti exist[ mai multe motive, celule poeticeelementare, cu larg[ r[spândire în folclorul european, adesea =i în altecontinente, care au primit o fizionomie proprie, des[vâr=it aclimatizateîn peisajul spiritual românesc. Aceast[ integrare în specificul na\ionaleste sprijinit[ substan\ial de haina stilistic[! Un studiu comparativ alimaginilor poetice, cu întreg cortegiul de epitete, compara\ii =i metaforeva pune în lumin[ partea creatoare a fiec[rui popor, ajutând ladelimitarea fondului comun de originalitate înscris[ potrivit poten\ialuluide creativitate na\ional[. Cea care oglinde=te în toat[ plin[tatea profilulspiritual al românului, în tr[s[turile lui tipice, este balada Toma Alimo=...[Balada] îl arat[ haiduc, mai pu\ine (variante) boier, adesea culocalizarea „|ara de Jos“, deci moldovean, iar în Moldova r[s[ritean[[Basarabia] chiar cioban pe care îl vor boci oile la glasul fluierului de pemormânt – în tov[r[=ia calului =i armelor h[l[duind prin câmpiapres[rat[ de ulmi =irui\i. Balada pune mai întâi în lumin[ dragosteafunciar[ pentru natura înconjur[toare, izvorât[ din prea plinul s[usufletesc...

Ovidiu B~RLEA. Balada // Folclorul românesc. II. – Bucure=ti:Minerva, 1983. – Pp. 61, 164.

Departe de a fi o cultur[ închis[, z[vorât[ în sine =i cu unpredominant caracter local, cultura noastr[ popular[ s-a dovedit ofereastr[ deschis[ spre problematica etern[ a omului de pretutindeni=i a fost în m[sur[ s[ asimileze toate imboldurile valoroase venite dinexterior, reu=ind unele sinteze dintre cele mai spectaculoase. Interpret[rileromâne=ti ale unor fenomene general-europene sunt printre cele maioriginale acte de crea\ie din întreaga noastr[ cultur[ popular[. Nuntasoarelui (balada Soarele =i luna), Gerul sau Vidvosul sunt crea\ii ce nu seîntâlnesc aiurea =i apar\in exclusiv folclorului nostru. Despre valoarealor nu putem discuta (comparativ), fiindc[ nu avem termeni externide compara\ie. Me=terul Manole ofer[ îns[ posibilitatea de a judecavalorile artistice prin compara\ie, =i aceast[ opera\ie ne convinge c[cea mai aleas[ interpretare a acestui subiect a fost realizat[ în folclorulnostru, prin adaosul inimii noastre, =i al min\ii noastre, în ceea ce auele mai semnificativ, la subiectul interna\ional cunoscut.

Adrian FOCHI. Coordonate sud-europene ale baladei populareromâne=ti. – Bucure=ti: Editura Academiei, 1975. – P. 253.

319

Referin\e critice

Între istorie =i mit, aplicându-se spre determin[rile unui timp =i locdefinit =i în[l\ându-se spre culmi intemporale, spre exprimarea unoradev[ruri eterne, despre spirit =i bucuriile lui, Balada M[n[stiriiArge=ului sau a Me=terului Manole se bucur[ de acea ambiguitate ciudat[=i rodnic[ a marilor crea\ii ale lumii vechi.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

De=i gândul icaric care deriv[ la origini tot dintr-o minte de arhitect(a lui Dedal, constructorul labirintului din Cnossos) va fi fost tot al s[u,moartea lui Manole nu este aceea=i cu a calfelor =i me=terilor care searunc[ de pe acoperi= =i pier, ca într-o viziune expresionist[, to\idespica\i în jurul m[n[stirii. Durerea lui tip[rit[ de glasul amintiriiîn[spre=te momentele sfâr=itului. Dar, aidoma celor iubi\i, de zei, el numoare în chip comun, ci este supus unei metamorfoze, ajungând omagic[ substan\[, apa unei fântâne, care va str[jui ca în mitul întreg alctitoriei române=ti, capodopera lui. R[splata crea\iei =i jertfei tr[ite înabsolut este prezen\a etern[ în preajma operei, ca a unui geniu tutelar,a constructorului. Cu partea lui de ve=nicie dobândit[ nu numai dingeniu =i lucrare, ci =i prin imolarea a ceea ce a avut mai scump, so\ia =icopilul nen[scut, me=terul s-a înserat în alt[ ordine care scap[ timpului=i perisabilit[\ii.

Zoe DUMITRESCU-BU+ULEANGA. Cuvânt înainte // Me=terulManole. Edi\ie în limbile: român[, englez[, francez[, german[, rus[=i spaniol[. – Bucure=ti: Albatros, 1976.

Balada este un tip fascinant de literatur[, reprezentând poezianarativ[ popular[ care s-a dezvoltat în Evul Mediu în Europa.

Termenul de balad[ a fost impus la noi de V. Alecsandri prin colec\iaPoezii poporale. Balade (cântece b[trâne=ti) din 1852–1853 =i provinedin verbul (latin) medieval ballare (a dansa), având coresponden\e înlimbile europene de mare circula\ie: ballade (francez[), ballata(italian[), balad (englez[), ballade (german[).

Pentru denumirea acestei crea\ii, în terminologia popular[ s-aufolosit termenii de cântec b[trânesc sau cântec vechi...

În istoria folcloristicii române=ti, colec\ia lui V. Alecsandri, cap deserie =i model, deschide drum altor culegeri care au inclus baladeadunate din toate zonele etnofolclorice ale \[rii.

Balada înglobeaz[ o mare varietate de teme =i motive, unele cucircula\ie european[, altele care apar\in unui fond comun sud-esteuropean, =i subiecte care confer[ originalitate erosului românesc încadrul sud-est european =i european în general.

320


În defini\ia dat[ poeziei narative populare, V. Alecsandri accentueaz[caracterul ei istoric =i eroic: „baladele sunt mici poemuri asupraîntâmpl[rilor istorice =i asupra faptelor m[re\e“.

Octav P{UN. Prefa\[ // Balade populare române=ti. – Bucure=ti:Ion Creang[, 1984. – Pp. 5–6.

În cadrul folclorului nostru, al[turi de basm, dar mai mult decâtbasmul, cântecul epic tradi\ional înseamn[ cea mai mare =i mai înalt[realizare artistic[ de care ne putem prevala. Cântecul epic însumeaz[probabil cea mai vast[ experien\[ posibil[ a poporului, în condi\iileoralit[\ii; el oglinde=te, într-un sistem coerent de forme, cel mai profundefort de a învinge iner\ia cuvintelor =i de a le insufla o via\[ nou[ =i osemnifica\ie nou[ prin coliziunea lor generativ[; el reprezint[ unuldin titlurile de onoare dobândite de poporul nostru în milenara salucrare asupra sa însu=i. D. Caracostea spunea c[, al[turi de limb[,cântecul epic este cea de a doua mare institu\ie creat[ de români. F[r[a sc[dea valoarea aprecierii sale, ci numai nuan\ând-o, credem c[putem spune c[ „stilul oral al cântecului nostru epic“ este acea mareinstitu\ie la care se gândea savantul. Subiectele pot dispare, evoluasau se mai pot na=te, dar sistemul care le face s[ apar[, s[ se dezvolte=i apoi s[ dispar[ va exista totdeauna, cât[ vreme va exista poporulromân =i se va vorbi române=te.

Adrian FOCHI. Cântecul epic tradi\ional al românilor. Încercare desintez[. – Bucure=ti: Editura +tiin\ific[ =i Enciclopedic[, 1985. –Pp. 458–459.

Primul lucru ce trebuie determinat este statutul eroului nostru. Înprivin\a aceasta, putem ar[ta c[ Iorgovan este un uria=, din cei carepretutindeni au tr[it înainte de apari\ia oamenilor actuali.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

...Omorâtorul de balauri sau de al\i mon=tri uria=i este, dup[ opiniaunor speciali=ti, cea mai veche figur[ a folclorului, deci avem aici de-aface cu un motiv foarte vechi =i, desigur, =i foarte r[spândit... Este decifiresc s[-l întegr[m pe Iovan Iorgovan al nostru printre figurile celebreca: Perseu, Herakles, Kadmos, Apollo, Marduk, An²ar, Susana, Indra,Horus, Chilgame=, Digenis, Akritas, Beowulf, Dobrânea, Siegfried,Dietrich von Born, sfiin\ii Constantin, Theodor, Gheorghe, Mihai =ial\ii... Întru totul asem[n[tor este =i Gruia, în dou[ variante b[n[\ene.

Adrian FOCHI. Iovan Iorgovan, personaj mitic sau pl[smuire artistic[ //Valori ale culturii populare române=ti. Vol.II. – Bucure=ti: Minerva,1988. – Pp. 186, 192.

321

Referin\e critice

Forma cea mai deplin[ =i caracteristic[ a genului [a baladei]presupune nu numai posibilitatea memoriz[rii desf[=ur[rii integralea subiectului narativ, ci =i deprinderea folosirii me=te=ugite, în deplin[„libertate“ aleatorie, a unui anume bagaj specific de „formule“ poetice=i muzicale proprii =i specifice genului.

„Modelul“ desf[=ur[rii cântecului b[trânesc, în circula\ia sa folcloric[vie, spontan[, e urm[torul: la început o întroducere instrumental[;cântecul vocal cuprinde mai întâi unele „formule“ poetice pentrucaptatio benevolentiae (cerând ascult[torilor aten\ie pentru desf[=urareanarativ[ ce urmeaz[); se deap[n[ apoi cântecul propriu-zis, sec\ionatîn „strofe“ libere (inegale ca num[r de versuri), în func\ie de diviziunealui, episodic[ (pentru înl[n\uirea momentelor =i a evenimentelornarative), cu intercalarea de interludii instrumentale între strofelecântecului vocal (pentru odihnirea glasului, pentru fixarea, în gând, acelor povestite =i preg[tirea mintal[ a episodului urm[tor); cânteculîncheindu-se iar[=i, uneori, cu unele anume „formule“ tipice (finale),menite s[ sublinieze, fie valoarea artistic[ =i didactic[ a subiectului, fies[ trezeasc[ pe ascult[tori din concentrarea aten\iei îmbiindu-i, prinschimbarea de atmosfer[, la glum[ =i la veselie, =i f[g[duind, hiperbolic,multe alte cântece asem[n[toare, dac[ va fi nevoie...

Alexandru AZMULESCU. Prefa\[ // Balade populare române=ti(Cântece b[trâne=ti). – Bucure=ti: Minerva, 1988. – P. 10 (Colec\ia„Me=terul Manole“).

322


CUPRINS

FANTASTICE

Soarele =i luna . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6C`ntecul lui Marco= Pa=a (Bruiaman Pa=a) . . . . . . . . . . . . . . . . . .13N[ feat[ n’ic[ sumulaie (O fetic[ oche=ic[) . . . . . . . . . . . . . . . . . .15Iovan Iorgovan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17Iovan Iorgovan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23+arpele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25C`ntecul balaorului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .29Trei fra\i =i nou[ zmei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .32C`ntecul cu zmeii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .35Antofi\[ al lui Vioar[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .36C`ntecul na=ului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .41Joi d[ diminea\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .47Voica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .53Voichi\a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56Din Constandin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61Mortul bl[stimat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .63

VITEJE+TI

1. CICLUL COTROPITORILOR (TURCI-T{TARI) . . . . . . . . . . . . . . . . . 66Gruia lui Novac . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66Novac. (}nsur[toarea lui Iovi\[) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .73Novac =i corbul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77Doncil[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81Doicin bolnavul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83V`lcan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .88T[tarii =i robii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .99Kira . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101Kira, Kira Lina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107Marcu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113Ilincu\a Sandului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116Ilincu\a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121

323

Cuprins

Voichi\a (Ilincu\a) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123Moldovean Dobrogean . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124

2. HAIDUCII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127Corbea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127Toma Alimo= . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141Toma Alimo= . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143Toma Lumo= . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147Miul Cobiul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149+tefan-vod[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158Stanciu al Bratului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162Stan=iu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166Ion [l Mare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167Iancu Jianu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172Pintea Viteazul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174

3. HO|OMANII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183Codrean . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183

P{STORE+TI

Miori\a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188Oaia n[zdr[van[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190Strinu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193N’eala arud[ (Mielu[=a pl[p`nd[) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 198Picurari \i tradzi s-moar[ (Testamentul p[storului) (Miori\a) . . 199Maica b[t`n[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 200Ciobanul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 203P[curari str[in . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204Gealip Costea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206Costea =i Fulga . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211C[p[rli al Mo= Bar[ (Caprele lui Mo= Bar[) . . . . . . . . . . . . . . . . 214

DESPRE CURTEA FEUDAL{

Monastirea Arge=ului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 216Zidirea m[n[stirii Arge=ului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221Me=terul Manole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229Puntea di Arta (Puntea din Arta) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231Dobri=ean . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 234C`ntecul lui Negru Vod[ (Mircica) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 239

324


Vartici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241Mihai Vod[ =i Radu Calomfirescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 244Aga B[l[ceanu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247Constantin Brancovanul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 250

FAMILIALE

1. ÎNDR{GOSTI|II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 254Brum[relul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 254Brumarul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 254Milea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 255Logodnicii neferici\i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 257Doi tineri s-au avut dragi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 258Chera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 258

2. SO|II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 260Ghi\[ C[t[nu\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 260Vidra . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 267Dragnea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 269Unche=elul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 271

3. P{RIN|I +I COPII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 273Tudorel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 273

Glosar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 283Bibliografia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 297

Referin\e critice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 299

Diversa - Balade Populare Romanesti

Documents

Transcript of Diversa - Balade Populare Romanesti