DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O...

236
DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N-am avut niciodată plăcerea să-l întâlnesc pe S. D. Gordon, dar îl cunosc din unele urme pe care le-a lăsat asupra universităţilor, oraşelor şi satelor pe care le-a vizitat, curând după ce a ţinut acolo discuţiile care compun cartea aceasta. La început un predicator profesor eminent mi-a vorbit o oră despre schimbarea care s-a produs în viaţa lui de când le-a auzit într-o conferinţă biblică de vară; mai târziu am auzit profesori universitari vorbind despre impresia profundă pe care au făcut-o aceste discuţii despre putere în viaţa studenţilor. Un profesor mi-a spus că prima discuţie, deşi predată într-un limbaj simplu, a fost ca un reflector nemilos care a scos la iveală plăgile păcatului din viaţa profesorului, până când un strigăt pentru uşurare către Dumnezeu i-a adus iertare şi pace. L-am rugat pe un tânăr student al Universităţii să-mi vândă un manuscris al discuţiilor intime despre putere. L-am purtat cu mine în jurul lumii şi l-am împrumutat la tot 1

Transcript of DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O...

Page 1: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERES. D. GORDON

O PĂRERE PERSONALĂ

N-am avut niciodată plăcerea să-l întâlnesc pe S. D. Gordon, dar îl cunosc din unele urme pe care le-a lăsat asupra universităţilor, oraşelor şi satelor pe care le-a vizitat, curând după ce a ţinut acolo discuţiile care compun cartea aceasta. La început un predicator profesor eminent mi-a vorbit o oră despre schimbarea care s-a produs în viaţa lui de când le-a auzit într-o conferinţă biblică de vară; mai târziu am auzit profesori universitari vorbind despre impresia profundă pe care au făcut-o aceste discuţii despre putere în viaţa studenţilor. Un profesor mi-a spus că prima discuţie, deşi predată într-un limbaj simplu, a fost ca un reflector nemilos care a scos la iveală plăgile păcatului din viaţa profesorului, până când un strigăt pentru uşurare către Dumnezeu i-a adus iertare şi pace. L-am rugat pe un tânăr student al Universităţii să-mi vândă un manuscris al discuţiilor intime despre putere. L-am purtat cu mine în jurul lumii şi l-am împrumutat la tot felul de oameni şi singurul verdict a fost: „O carte remarcabilă şi atât de diferită de oricare alta!”

Am arătat-o dr. Torrey pe bordul unei corăbii şi n-am mai putut s-o primesc înapoi de la el până când n-a terminat-o, atât el cât şi soţia sa. El a scris imediat în America şi l-a angajat pe dl. Gordon pentru a preda cursuri la Institutul Biblic Moody din Chicago.

Dacă umila mea părere e vrednică de luat în seamă, eu sfătuiesc ca creştinii de pretutindeni să o citească şi să o recomande şi altora să facă acelaş lucru.

1

Page 2: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Charles M. Alexander

2

Page 3: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

CONDUCTE ÎNFUNDATE

O distincţie ciudată

Acum câţiva ani mă aflam într-un scurt turneu în Colegiile din Missouri. Îmi amintesc de o dimineaţă în care am ieşit de la hotel să iau dejunul cu câţiva băieţi şi de întoarcerea înapoi la hotel alături de unul pe care tocmai atunci îl cunoscusem. Cum mergeam pe drum discutând una şi alta, l-am întrebat dintr-o dată cu o voce liniştită: „Eşti tu creştin sau nu?” El s-a întors, m-a privit cu o expresie stranie şi mi-a răspuns: „Vedeţi, eu sunt un membru al bisericii, însă nu cred că sunt ceea ce ar trebui să fiu, adică un adevărat creştin.” M-am uitat ţintă la el. Atunci în mod deschis mi-a dat o mică explicaţie. N-a spus multe cuvinte şi nici nu avea nevoie – poţi vedea un câmp întins printr-o mică crăpătură a zidului – şi eu am văzut destul ca să-mi dau seama că el avea dreptate în părerea despre sine însuşi. Am mai vorbit puţin şi ne-am despărţit, dar cuvintele lui m-au pus pe gânduri.

O săptămână mai târziu în alt loc, un alt oraş, după ce am vorbit studentelor dintr-un seminar de fete, stând de vorbă cu una dintre profesoare am întrebat-o: „Sunt toate fetele de aici creştine?” Aceeaşi privire stranie stăruia în ochii ei pe când îmi dădea răspunsul: „Cred că sunt toate membre ale bisericii, însă nu cred că sunt toate creştine cu o putere reală în viaţa lor personală.” Era aceeaşi distincţie ciudată.

Câteva săptămâni mai târziu vizitam Facultatea de Medicină din Missouri. Îmi amintesc clar că stăteam într-o dimineaţă într-o cameră dezordonată – cu aşchii pe jos şi scânduri nearanjate – institutul fiind tocmai în curs de mutare în clădirea nouă şi nefiind încă pe de-a dreptul aranjat. Discutam cu un profesor, pare-mi-se cu decanul, şi-l întrebam câte camere are institutul, când va fi gata şi altele – deci nu era altceva decât o discuţie de afaceri – când el s-a întors spre mine, m-a privit drept în faţă şi mi-a spus într-un mod foarte sincer: „Eu sunt membru al bisericii; mi se pare că sunt diacon în biserica noastră...” Şi-a trecut atunci mâna prin păr, ca şi când ar fi vrut să-şi aducă mai bine aminte... „dar nu sunt ceea ce ar trebui să fie un adevărat creştin, domnule.”

3

Page 4: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Zâmbetul care era gata să-mi înflorească pe buze la ciudata sinceritate a vorbelor lui fu alungat imediat de patosul ce se simţea atât în vocea cât şi pe faţa lui şi care trăda o inimă atât de flămândă şi de nesatisfăcută.

Probabil cam la o lună mai târziu, într-unul din oraşele miniere a Centurii de Zinc din Sud-Vestul oraşului Missouri, trebuia să vorbesc la o întrunire. Erau adunaţi în jur de 500-600 de oameni într-o biserică metodistă. Nu-i cunoşteam. Nu ştiam ce ar fi mai bine să le vorbesc. Mie nu-mi place să aprind focul spre oameni absenţi. De aceea m-am coborât până la primul şir de scaune unde stăteau mai mulţi predicatori şi l-am rugat pe unul dintre ei să-şi rotească privirile peste public şi să-mi spună, în măsura în care cunoaşte el oamenii, cu ce fel de ascultători aveam de a face. El a făcut aşa şi mi-a răspuns prompt: „Cred că două treimi dintre ei sunt membrii ai bisericilor noastre,” şi apoi cu aceeaşi privire ciudată, pe jumătate râzând, a adăugat: „Dar dumneavoastră ştiţi tot aşa de bine ca şi mine că nici jumătate dintre ei nu sunt creştini pe care să te poţi baza.”

„Bine,” am zis eu mirat, „aceasta este o zonă minieră; desigur că nu se poate generaliza starea aceasta de lucruri pe întreaga ţară.”

Dar seria aceasta de incidente urmând unul după altul într-o succesiune aşa de rapidă m-a făcut să mă gândesc la ciudata distincţie dintre a fi membru al bisericii, pe de o parte, şi trăirea unei vieţi care contează, grăitoare şi cu greutate pentru Cristos în toate cele şapte zile din săptămână, pe de altă parte. Ştiam că predicatorii fac distincţia aceasta, dar s-o găsesc recunoscută deschis de mulţimea credincioşilor, era pentru mine un lucru nou şi desigur semnificativ.

Şi astfel m-am gândit să vă întreb acum şi aici foarte sincer: „Ce fel de creştini sunteţi voi?” Eu nu vă spun ce fel de creştini sunteţi, pentru că sunt un străin şi nu ştiu, şi nu pot să fac altceva decât să am cele mai bune păreri despre dumneavoastră. Însă vă întreb cinstit, deschis, întrebându-mă şi pe mine însumi, ce fel de creştini sunteţi? Ştiţi? Deoarece se face o astfel de diferenţă. Planul Învăţătorului nostru – şi ce

4

Page 5: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

plan genial este acesta – este ca lumea aceasta să fie câştigată nu de predicatori – deşi noi trebuie să-i avem pe aceşti oameni ai lui Dumnezeu drept conducători – ci de fiecare om care cunoaşte şi care poate să spună istoria lui Isus, şi să o spună nu numai cu râvnă şi cu tact, ci mai mult s-o spună cu propria lui viaţă. Acesta este planul Învăţătorului nostru pentru lumea aceasta şi contează foarte mult pentru El şi pentru lumea aceasta dacă tu şi eu trăim sau nu istoria dragostei Lui şi puterea Lui printre oameni.

Ştii tu ce fel de creştin eşti? Există cel puţin trei alţii care o ştiu. Primul dintre toţi este Satana; el ştie. Mulţi lucrători ai bisericilor noastre se ocupă cu adunarea şi completarea de date statistice, însă nici unul dintre ei nu este în stare să concureze cu Satana în probleme de informaţie exactă. El este cel mai abil statistician şi nu-l întrece decât Unul singur. El ţine o evienţă grijulie a fiecăruia dintre noi şi ştie în ce măsură îi stânjenim planurile. El ştie că unii dintre noi – oameni buni şi respectabili după opinia generală – nici nu-L ajutăm pe Dumnezeu, nici nu-l împiedicăm pe el. Sună dureros lucrul acesta, dar nu e oare adevărat? Satana n-are nicio obiecţie ca aceşti oameni să fie consideraţi membri ai bisericii. Într-adevăr, el mai degrabă preferă să fie astfel. Prezenţa lor în cercurile bisericii îl ajută aşa de mult. El ştie ce fel de creştin eşti tu. Tu ştii?

Apoi e marele cerc al necredincioşilor – ei ştiu. Mulţi dintre ei sunt slab informaţi în privinţa vieţii creştine, flămânzi după ceva ce ei nu au şi neştiind precis care este lucrul acela după care ei tânjesc. Având idealuri înalte, deşi cunosc foarte vag ceea ce ar trebui să fie viaţa creştină, ei caută în noi cu ardoare ceea ce cred că noi posedăm, şi sunt adesea crunt dezamăgiţi că idealurile noastre, vieţile noastre, se aseamănă atât de mult cu ale celor care nu cred în nimic. Atunci însă când întâlnesc ici şi colo câte unul ale cărui fapte sunt dominate de un spirit curat şi înalt, a cărui faţă reflectă o dulce radiere în mijlocul oricăror împrejurări şi a cărui viaţă emană o mireasmă curată de bucurie, de bunătate şi pace, sunt gata să recunoască faptul că ceva de neatins îl face pe acesta aşa de deosebit de restul muritorilor. Lumea obosită,

5

Page 6: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

flămândă, respingătoare de ceea ce e fals şi doritoare după lucruri veritabile, lumea acesta ştie ce fel de creştin eşti tu. Tu ştii?

Este un al treilea care ne priveşte astăzi cu un viu interes. Este Domnul Isus stând acolo în glorie, având pe faţa şi trupul Lui cicatricile marcate de pământ, şi privind cu tărie la cei dintre noi ce stăm tari pentru El în lumea care L-a răstignit – Domnul Isus ştie. Mi-L închipui spunând: ”Iată acolo jos unul pentru care Mi-am dat viaţa şi care poartă Numele Meu. Dacă aş avea Eu control asupra vieţii lui, ce putere aş însufla Eu în el şi prin el – dar el e aşa de absorbit în alte lucruri!” Învăţătorul se gândeşte la tine, îţi studiază viaţa, dorind să-şi împlineacă planul Lui cu privire la tine, dacă ar primi învoirea ta, însă e aşa dureros de dezamăgit de mulţi dintre noi. El ştie. Tu ştii?

Vizitatorul nocturn

După turneul acesta am fost mult interesat în a descoperi în Evanghelia după Ioan câteva ilustraţii: oameni care au putere în viaţa lor pentru Isus Cristos şi oameni care nu au această putere. Daţi-mi voie să vă vorbesc despre câţiva dintre aceştia. Primul este schiţat pe scurt în capitolul 3, cu completări în capitolul 7 şi 19.

Există o mică propoziţie descriptivă folosită de fiecare dată: „Omul care a venit la Isus noaptea.” Acesta pare a fi în mintea lui Ioan cel mai pitoresc şi mai sigur mijloc de identificare al acestui om. Un val serios de critici se ridicaseră deja – în special între clasele de sus – împotriva faptelor şi cuvintelor lui Isus. Omul acesta – Nicodim – a fost cu siguranţă adânc impresionat de tânărul predicator din Galilea. El dorea să afle mai multe despre Isus. Însă se temea să se expună criticilor acestor oameni cu influnenţă din pricina prieteniei cu acest tânăr radical – cum era privit Isus de către ei. Astfel Nicodim aşteaptă într-o zi până când umbrele prietenoase ale serii coboară să-i ascundă identitatea, şi alunecând tăcut pe străzi, lipindu-se strâns pe lângă case pentru a nu fii recunoscut, ajunge la strada unde Îşi avea Isus locuinţa temporară. Bate timid. „Aici s-a oprit predicatorul venit de pe

6

Page 7: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

drumul de miază-noapte?” – „Da” – "Pot să-L întâlnesc?” Păşeşte înlăuntru şi petrece seara într-o conversaţie plină de căldură. Cred că sunteţi cu toţii de acord că Nicodim a crezut în Isus după interviul din noaptea aceea, deşi n-a putut să înţeleagă tot ce-i spunea Domnul. Fiindcă după cruda răstignire, el este acela care a adus la locul mormântului miresme alese, care valorau fără îndoială o sumă mare de bani, pentru îmbălsămarea prietenului său. Ah, el Îl iubea pe Isus. Nimeni nu se poate îndoi de lucrul acesta.

Dar întoarceţi acum la capitolul 7 din Ioan. Tocmai se ţine o şedinţă specială a Sinedriului evreiesc în Ierusalim, cu scopul expres de a-L reduce la tăcere pe Isus, de a găsi o modalitate să scape de El. Nicodim e membru al Sinedriului şi e prezent. Iată-l stând între alţii, ascultând cum se discută despre prietenul său, Isus, şi cum e plănuită îndepărtarea Lui – chiar cu forţa dacă este nevoie. Ce face el? Ce aţi aştepta de la un prieten al lui Isus în asemenea împrejurări? Mă întreb, ce am fi făcut noi în cazul acesta? Oare spune el modest, dar pe faţă: „Eu am petrecut o noapte întreagă cu omul acesta întrebându-L, discutând, ascultându-L, şi sunt sigur că El este Mesia cel promis nouă; sunt hotărât să-L accept ca atare.” A vorbit el aşa? Ar fi spus adevărul, însă o astfel de declaraţie ar fi ridicat desigur o furtună de critici, şi lui Nicodim îi e teamă de lucrul acesta. Totuşi el simte că trebuie să spună ceva. Astfel, ca un avocat, el pune problema abstract: „Hm, condamnă legea pe cineva fără să-l asculte?” Sună frumos, deşi apare mai degrabă ca o vorbă firavă în faţa opoziţiei lor hotărâte. Lângă Nicodim stă un fariseu solid, care se întoarce brusc şi privindu-l furios îi spune în batjocură: „Cine eşti tu? Nu cumva eşti şi tu din Galilea? Caută şi vezi. Niciun profet n-a ieşit din Galilea.” În vocea lui se simte cel mai mare dispreţ, mai ales atunci când pronunţă cuvântul Galilea, şi inima lui Nicodim se face cât un purice şi nu mai are nimic de spus, deşi toate faptele erau de partea lui şi puteau fi uşor susţinute. El îl iubea fără îndoială pe Isus, însă nu avea nicio putere să-L susţină în mijlocul oamenilor din cauza timidităţii, sau, să întrebuinţez un alt cuvânt mai simplu, deşi mai utât: din cauza laşităţii? Nu e un cuvânt făcut pentru oameni, dar nu se

7

Page 8: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

potriveşte oare în cazul de faţă? El se temea aşa de mult ce vor gândi şi ce vor zice ceilalţi. Eşti tu un creştin de felul acesta? Crezi în Isus, eşti mântuit de El, Îl iubeşti, însă te temi să vorbeşti despre El în mod simplu, dar cu tact, atunci când se iveşte ocazia. Un creştin, însă fără putere reală pentru El în societate, din cauza laşităţii.

Îmi este greu să mi-l imaginez pe Nicodim plimbându-se pe străzile Ierusalimului umăr la umăr cu un alt fariseu din Sinedriu şi spunându-i acestuia cu o voce înceată, dar hotărâtă: „Ai discutat vreodată cu tânărul acesta, cu Isus?” - „Nu, într-adevăr nu am discutat” - "Ei, află că eu am petrecut o seară întreagă cu El, la El acasă, şi am avut o lungă şi detaliată discuţie cu El. Sunt convins că El este mult aşteptatul nostru Conducător. Eu m-am hotărât să trec de partea Lui; n-ai vrea să faci şi tu cunoştinţă personală cu El? E un Om minunat...” Vă spun, mi-e greu să mi-l imaginez pe omul acesta mai deschis, lucrând astfel pentru Isus. Ar fi fost potrivit – cel mai potrivit – pentru el şi pentru noi. Şi ce schimbare ar fi putut face o astfel de lucrare în viaţa multora! Fără putere pentru Isus din cauza timidităţii. Eşti şi tu în felul acesta?

Poate că unii însă au altă părere despre Nicodim. Probabil vă gândiţi la celălalt membru al Sinedriului – la Iosif din Arimateea – care era de asemeni un ucenic al lui Isus şi care probabil a fost influenţat de Nicodim. Să presupunem, în favoarea lui Nicodim, că aşa stau lucrurile, apoi să observăm scurta descriere a acestui Iosif, în Evanghelia după Ioan.

„Un ucenic, dar pe ascuns de frica Iudeilor.”

Dacă am admite că influenţa lui Nicodim a fost aceea care l-a făcut pe Iosif să-l urmeze pe Isus, am constata că el nu l-a putut aduce mai aproape decât era el însuşi. Nu-l putea conduce nici mai sus, nici mai aproape de atâta.

Ioan, în Evanghelia lui, lasă să se vadă clar că Isus a avut mult de suferit de pe urma acestor ucenici în secret, timizi, laşi, a căror frică de oameni îi strângea ca într-o menghină. De cinci ori îi aminteşte Ioan în mod special pe oamenii aceştia care au crezut în Isus, dar s-au temut în

8

Page 9: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

mod laş să intre în rândurile celorlalţi şi să-L urmeze (Ioan 3:1; 7:50; 12:42 cu 9:22; 19:38-39). El spune chiar că unii dintre conducători – însăşi clasa care a complotat şi a hotărât moartea Lui – au crezut în Isus, dar că frica de alţii le-a închis gura şi i-a aruncat în umbră, când ei L-ar fi putut ajuta mai mult decât oricine. Se pare că oamenii aceştia au lăsat după ei numeroşi urmaşi, dintre care mulţi trăiesc printre noi până azi.

Legaţi strâns

Întoarceţi acum la capitolul 11 şi veţi găsi un alt tablou sugestiv al acestui fel de creştini, fără putere, laşi, de data aceasta din alte motive.

Scena se petrece la marginea satului Betania. În mormântul săpat în piatră zace un mort de mai multe zile. În faţa mormântului stă Isus. Cu El sunt ucenicii, Marta şi Maria, mai mulţi consăteni şi un grup din Ierusalim. Învăţătorul vorbeşte. Vocea Lui răsună clară şi poruncitoare: „Lazăre, vino afară!” – adresându-i-se mortului – şi povestirea simplă continuă: „şi mortul...” – între cuvântul acesta şi cel următor intervine viaţa – „a ieşit afară cu mâinile şi cu picioarele legate cu făşii de pânză şi cu faţa înfăşurată într-un ştergar.” Vreţi să-l priviţi puţin pe Lazăr în mormânt când păşeşte afară din groapă? Vă închipuiţi că ochii lui sunt trişti, ori faţa suptă şi palidă? Eu nu mi-l închipui în felul acesta. Când Isus, Domnul vieţii, dăruieşte viaţă, fie ea fizică sau spirituală, El dă viaţă abundentă. Faţa poate să fi fost puţin suptă. N-a avut hrană cel puţin patru zile. Însă în ochi îi ardea iarăşi flacăra sănătăţii şi obrajii i se îmbujoraseră de sânge sănătos şi bun. El are viaţă. Dar priviţi-l mai de aproape: e legat de mâini şi de picioare, şi legat peste faţă. Nu poate nici umbla, nici lucra, nici vorbi.

Am întâlnit credincioşi care m-au făcut să-mi amintesc de scena aceasta. Ei sunt credincioşi, Învăţătorul i-a chemat la viaţă şi ei au răspuns chemării Lui. Dar ei sunt legaţi aşa de strâns cu hainele mormântului vieţii vechi, încât nu au nici o putere de acţiune liberă, în viaţa şi în slujba lor de slujire. Permiteţi-mi să vă întreb foarte delicat, dar foarte deschis, Sunteţi voi în felul acesta? Este acesta motivul pentru care aveţi aşa de puţină putere cu Dumnezeu şi pentru Dumnezeu? Poate

9

Page 10: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

că unii mă vor întreba: Ce vrei să zici prin aceasta? Vreau să zic: Poate ai un obicei al tău personal, sau probabil un obicei de societate pe care îl practici, sau poate o metodă în afaceri, sau posibil o veche prietenie, pe care le-ai cărat cu tine din vechea în noua ta viaţă, şi care împiedică aşa de mult viaţa ta creştinească. Poate fi ceva ce intră sau ceva ce iese din gura ta – lucruri care împiedică buzele tale să vorbească despre Mântuitorul. Dacă eşti lipsit de libertate şi putere pentru Cristos, poţi fi sigur că e ceva care îţi veştejeşte viaţa şi care îţi micşorează puterea. E posibil ca practic în viaţa ta zilnică să nu exerciţi pentru Dumnezeu mai multă putere decât un mort; eşti creştin, e adevărat, dar fără putere din cauza unui compromis cu ceva problematic, sau cu ceva de-a dreptul rău. Aşa stau lucrurile cu tine? Nu pot să spun, pentru că nu te cunosc. Dar tu ştii. Lumea flămândă şi critică o ştie, subtilul înşelător Satana o ştie, Domnul Isus o ştie. Te descrie şi pe tine tabloul acesta? Ai putea s-o ştii cu siguranţă în decurs de 24 de ore, dacă doreşti şi dacă vrei. Fie ca în aceste clipe să întoarcem reflectorul Duhului înspre sufletul nostru...

Idealul Învăţătorului

Există un alt fel de creştin, cu totul deosebit, descris şi arătat în aceeaşi Evanghelie a lui Ioan, şi nu mă îndoiesc că există printre voi oameni de felul acesta. E idealul lui Isus despre ceea ce ar trebui să fie un creştin.

Ai dorit vreodată să petreci câteva minute într-o discuţie intimă cu Isus, dar faţă în faţă, aşa cum pot sta şi vorbi împreună doi oameni? L-ai întreba poate atunci să-ţi spună în cuvinte simple ce aşteaptă El de la tine, cum te-ar vrea El pe tine. Cred că ţi-ar răspunde în cuvinte asemănătoare celor din capitolul 7 al Evangheliei după Ioan. Era în timpul Sărbătorilor Corturilor. Erau adunaţi acolo mulţime de evrei din toate părţile lumii. Era ca un mare congres, însă mai mare ca orice congres cunoscut de noi. Oamenii nu erau cazaţi în case, ci locuiau în corturi făcute din ramuri de copaci.

Era ultima zi a sărbătorii. Marea mulţime era adunată într-una dintre curţile Templului, nu femei, ci bărbaţi, nu stând jos, ci în picioare. ’Colo

10

Page 11: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

sus stau preoţii vărsând apă în vase mari, simbolizând turnarea Duhului Sfânt peste poporul Israel. Tocmai atunci Isus a început să vorbească şi vocea Lui răsuna ca un clopot peste mulţimea ce asculta cu atenţie: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea; cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” Observaţi cuvintele subliniate: într-o singură propoziţie găsim idealul lui Isus despre ceea ce ar trebui să fie un creştin aici, în lumea aceasta. Fiecare cuvânt este plin de miez.

Inima propoziţiei este cuvântul „apă.” Apa e un lucru esenţial pentru viaţă. Absenţa apei înseamnă suferinţă, boală, moarte; belşug de ape bune înseamnă viaţă. Întreaga istorie a lumii este ţesută de-a lungul cursurilor de ape. Studiaţi istoria râurilor, a malurilor mărilor şi a împrejurimilor lor, a lacurilor, şi veţi cunoaşte istoria pământului. Oamenii care l-au auzit pe Isus vorbind se vor fi gândit instinctiv la Iordan, acesta era râul lor. Călătorii spun că nicio vale nu excelează în frumuseţi şi rodnicie ca valea Iordanului, făcută aşa cum este de apele acelea repezi. Nicăieri nu găseşti coaste de deal aşa de plăcute în frumuseţea lor verde şi aşa de bogate în pomi grei de roade ca povârnişurile acelea aplecate spre ţărmurile râului. Şi Isus vorbeşte clar că există ceva care poate să exercite, prin noi, asupra vieţii celor cu care venim în atingere o influenţă tot atât de binefăcătoare ca influenţa pe care a exercitat-o şi încă o exercită apa în istoria pământului, şi ca aceea avută de Iordan în acea minunată şi istorică Ţară Sfântă.

Observaţi cantitatea apei: “râuri”—nu numai Iordan—un Nil, un Eufrat, şi o Volgă şi un Rin şi o Sena şi o Tamisa şi un Hudson şi un Ohio – râuri. Observaţi de asemenea felul apei. Ca Iordanul acela furios, turbulent şi noroios? Nu, nu: ci „râuri de apă vie,” apa vieţii limpede ca cristalul. Vă amintiţi că în viziunea lui Ezechiel, apele creşteau mereu în adâncime şi că pretutindeni unde ajungeu ele era vindecare şi viaţă îmbelşugată, prosperitate şi frumuseţe, hrană şi recoltă continuă tot anul. Şi toate din cauza apei râurilor. Acestea erau veritabilele ape ale vieţii.

Acum observaţi în exprimarea “din inima lui vor curge râuri de apă vie” acea mică dar semnificativă prepoziţie – „din.” Nu „în,” ci „din.”

11

Page 12: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Toată deosebirea dintre vieţile oamenilor stă în aceste două cuvinte. „În” este prepoziţia lumii. Orice râu se întoarce în, se varsă în; şi aceasta înseamnă o mare moartă. Viaţa multor oameni se aseamănă cu împrejurimile Mării Moarte.

„Din” este cuvântul folosit de Învăţătorul nostru. Gândul Lui e la alţii. Râul cu siguranţă că trebuie să curgă în, şi trebuie să treacă prin, dacă vrea să se reverse în afară, dar în ce priveşte direcţia Isus vrea să-l îndrepte în afară. Trebuie să existe legături bune sus şi o conductă curată în interior, însă obiectivul spre care se ţinteşte este în afară, către pământul ars de secetă. Însă înainte de a curge afară apa trebuie să umple lăuntrul. Curgerea în acest caz înseamnă revărsarea preaplinului. Trebuie să se întâmple o inundare înlăuntru, înainte de a se petrece o revărsare în afară. Şi observaţi cu atenţie că numai revărsarea din plinătatea interioară a vieţilor noastre poate aduce împrospătarea în vieţile altora. Un bărbat care s-a rugat în Anglia la o conferinţă pentru revărsarea Duhului Sfânt a spus: „O Doamne, noi nu putem conţine mult, dar să fie pentru turmă din belşug.” Acesta este exact gândul Învăţătorului. „Din inima lui vor curge râuri de apă vie.”

Vă amintiţi de propoziţia aceea din cap. 3 din Iosua – „Iordanul se varsă peste toate malurile lui în tot timpul secerişului”? Când râul era plin de apă de dădea peste maluri era seceriş în ţară. A fost seceriş în viaţa ta? Un seceriş de roade ale Domnului? Dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, nu secerişul de suflete? Ori poate zici în inima ta „N-a fost deloc.” Nu e greu se spus de ce n-a fost; n-a existat o creştere de nivel în inima ta, o revărsare de sus, până când fluviul binecuvântat va fi găsit pe undeva o ieşire ca să producă secerişul. Un seceriş în afară înseamnă o creştere de nivel înlăuntru. O umplere a inimii aduce întotdeauna un seceriş în viaţă. Acum câţiva ani au fost mari revărsări de ape în statele din Sud, iar recoltele de bumbac şi de grâu din anul următor au fost fără pereche. Pavel aminteşte prietenilor săi din Roma că atunci când Duhul lui Dumnezeu are liberate de acţiune în viaţa noastră, “dragostea lui Dumnezeu inundă inimile noastre” (Romani 5:5).

12

Page 13: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Observaţi, vă rog de asemenea sursa cursului de apă. În limba originală scrie „din pântecele lui.” Eu obişnuiam să presupun că ar trebui spus din „inima lui.” Vă amintiţi că anticii plasau inima în regiunea abdominală. Însă veţi găsi că această carte, Biblia, este foarte exactă în folosirea cuvintelor. Sângele e viaţă. Inima pompează sângele, dar nu ea îl face. Rezervorul vieţii nu este în inimă, ci în abdomen. Dacă veţi lua o carte de anatomie şi veţi găsi schema care arată circulaţia sângelui, veţi vedea o reţea minunată de vase de sânge împrăştiindu-se în toate direcţiile, însă adunându-se toate, din firişoare subţiri în unele mai groase şi de culoare mai închisă, până când se unesc toate în marea arteră abdominală. Şi pretutindeni pe unde curge sângele, este viaţă.

Luaţi apoi o carte de geografie fizică şi căutaţi harta care să arate cursul unei ape mari, de exmplu a fluviului Mississippi, şi veţi găsi o izbitoare reproducere a circulaţiei sângelui în corp, şi dacă veţi închide apoi ochii şi vă veţi imagina realitatea pe care o schiţează harta aceea veţi vedea sute de izvoare reci şi cristaline curgând succesiv în pârâiaşe, pâraie, afluenţi de râuri, râuri, şi în sfârşit, marele fluviu, rezervorul tuturora. Şi pretutindeni unde curge apă este viaţă. Singura deosebire între aceste două cursuri de viaţă, al apei şi al sângelui, constă în direcţie: sângele curge din vase mai mari în vase mai mici; apa curge din cele mai mici înspre cele mai mari. Amândouă aduc viaţă şi lucrurile care însoţesc viaţa: frumuseţe, vigoare şi rodnicie. Acesta este tabloul lui Isus despre un creştin care trăieşte în lume. Da, acesta este tabloul lui Isus. După cum fluxul roşu care curge din vasele sanguine abdominale – fiind pompat cu forţă de inimă – prin reţeaua minunată de râuri mititele aduce viaţă în fiecare parte a corpului, tot astfel „cine crede în Mine” – credinţa fiind veriga de legătură între marea sursă şi acest râu de viaţă – “din el vor curge râuri,” va ieşi un torent de viaţă, aducând reîmprospătarea şi curăţirea şi frumuseţea şi vigoarea pretutindeni în cercul lui de viaţă, chiar dacă, asemenea curentului roşu şi al celui de apă, el e inconştient de lucrul acesta.

13

Page 14: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

O conductă nepotrivită

Ce concepţie minunată despre puterea vieţii! Cât de izbitor e descrisă aici însăşi viaţa lui Isus pe pământ! E însă ceva şi mai minunat aici: Isus vrea ca acest ideal să devină o realitate în tine, prietenul meu, şi în mine. Eu nu mă îndoiesc că sunt unii din voi ale căror inimi flămânzesc după o asemenea viaţă, dar care se cutremură şi îşi dau seama de propria lor slăbiciune. Gândul tău îţi şopteşte: „Aş vrea să pot trăi o astfel de viaţă, dar cu siguranţă ea nu e pentru mine; n-am niciun talent şi nicio oportunitate; zbuciumat fiind de atâtea ispite furibunde – nu, nu, nu e pentru mine.” Ah, prietenul meu, eu cred într-adevăr că tu eşti tocmai persoana la care se gândea Învăţătorul, căci El l-a făcut pe Ioan să arate în Evanghelia lui o ilustraţie vie a acestui ideal al Său – ilustraţie care atrage marginile cele mai îndepărtate ale nepotrivirii şi ale neputinţei. El merge până în straturile cele mai de jos, ca astfel să ne includă pe toţi. Ceea ce s-a dovedit adevărat în cazul acesta, se va putea dovedi adevărat şi cu tine, şi încă mult mai mult decât atât. Întâmplarea se află în capitolul 2. Este un fel de pagină premergătoare a cărţii Faptele Apostolilor. O dovadă a puterii Rusaliilor înainte de Rusalii. Tu şi eu trăim partea cu deplina revărsare a Rusaliilor. Ilustraţia aceasta aparţine dincolo, unde cursul de apă abia începe să şopotească. E o miniatură „Tu şi eu,” pentru a se realiza plinătatea acesteia dacă avem voinţă.

Avem povestea unei femei; nu a unui bărbat, ci a unei femei. O persoană din sexul aşa-numit slab. Ea era nebăgată în seamă, cu prejudecăţi, şi fără poziţie socială. Era o femeie fără reputaţie. Ba mai rău decât atât, cu reputaţie proastă. Ea avea probabil cea mai puţină influenţă în satul ei, decat toţi din cercul în care trăia. Putea fi aleasă o persoană mai nepotrivită? Însă ea a venit în contact cu Isus. Ea s-a supus acestei atingeri. Aici stă secretul. Contactul acesta a schimbat-o în mod radical. Ea s-a întors în satul ei şi a început să vorbească despre Isus acelora pe care îi cunoştea. Ea nu putea să predice, ci a spus simplu, cu râvnă, ceea ce ştia şi credea despre El. Şi rezultatul a fost izbitor. Sunt sute de predici şi sute de predicatori care râvnesc după ceea ce pentru ea a fost aşa de simplu. Ceea ce noi numim o “trezire spirituală” a început acolo. Ni se spune în limbajul simplu al Evangheliei că: „Mulţi au

14

Page 15: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

crezut în El din cauza cuvintelor femeii.” Ei încă nu L-au văzut pe Isus la fântână. Ei erau departe, în sat. Ea era o femeie nebăgată în seamă, cu un trecut de viaţă păcătos. Însă ni se vorbeşte de un rezultat minunat al mărturisirii ei simple: oamenii au crezut în Isus din cauza cuvintelor ei. Într-un singur fel se poate explica acest rezultat. Numai Duhul Sfânt vorbind prin buzele ei a putut să-l producă. Ea începuse să bea din apa vieţii despre care îi vorbise Isus, şi acum râurile curgeau deja spre alţii.

Ceea ce a făcut Isus cu ea, doreşte să facă şi cu tine, şi încă mult mai mult, dacă Îi dai voie, deşi planul Lui de a te întrebuinţa poate fi complet deosebit de acela pe care l-a avut cu ea, şi astfel şi rezultatele pot fi deosebite.

Acum daţi-mi voie să vă întreb foarte deschis, de ce nu avem noi o astfel de putere în slujba Învăţătorului? Planul Lui e simplu. El zice: „Veţi avea putere,” dar sunt aşa de mulţi între noi care nu o au. De ce nu? Probabil pentru că unii dintre noi sunt ca Nicodim. Nu este putere din cauza timidităţii, a laşităţii, a fricii de ceea ce vor crede ori vor zice alţii. Poate că unii dintre noi sunt spiritual în condiţia în care era Lazăr fizic. Suntem legaţi strâns de mâini, de picioare şi de gură. Un păcat, un compromis, ceva care face să tacă vocea sufletului, ceva rău. Un lucru mic, zici tu. Păcatul nu e niciodată mic... ca şi când ar putea să fie mic ceva rău.

O conductă înfundată

Se povesteşte următoarea întâmplare despre un oraş din Colorado cuibărit la picioarele munţilor, un oraş adormit, fără viaţă economică: Câţiva locuitori înterprinzători au montat o conductă prin munţi până la un lac plin cu apă limpede şi minunată din vârful munţilor. Drept urmare, oraşul se bucura de o alimentare îmbelşugată cu apă pe tot parcursul anului, fără să mai depindă de căderea ploilor, care sunt, după cum ştiţi, foarte slabe acolo. Populaţia a crescut şi apa producea un vâjâit regulat în partea vestică. Într-o dimineaţă, gospodinele au învârtit robinetele, dar apa nu mai curgea, s-a auzit numai un bolborosit slab. Când nu se mai poate face nimic altceva, rămâne zgomotul. Oamenii au

15

Page 16: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

urcat muntele. Lacul era plin ca întotdeauna, au examinat conducta de pe traseu şi n-au găsit nicio spărtură. Cu toate sforţările n-au putut găsi cauza opririi apei, şi pe măsură ce săptămânile treceau, oamenii au început din nou să plece, iarba să crească pe străzi şi oraşul prosper să alunece în vechea lui stare de adormire... când oficialităţile oraşului au primit un bileţel. Avea un scris slab cu multe greşeli gramaticale şi de ortografie, însă niciodată oficilităţilor nu le-a păsat aşa de puţin dş ortografie ca atunci. Bileţelul spunea cam aşa: „Dacă veţi scoate dopul format în conductă, la câţiva centimetri de vârf, veţi avea apă cât veţi dori.” Repede au alergat pe vârf, au căutat în conductă şi au găsit dopul pe care l-a pus acolo vreun vagabond ticălos. Nu era un dop mare, dar destul ca să astupe conducta. E surprinzător că un rezervor atât de mare poate fi oprit de un dop atât de neînsemnat. Au scos dopul, apa a început să curgă liberă şi treptat, treptat prosperitatea a revenit iarăşi.

De ce e aşa lipsă de putere în vieţile noastre? Rezervorul de sus e plin până la revărsare cu apă limpede, bună şi dătătoare de viaţă, şi aici la noi întreaga câmpie din jur e aşa uscată, aşa însetată după apele acelea. Şi conductele de legătură între rezervorul de sus şi câmpia crăpată de secetă sunt la locul lor. Atunci de ce nu curg apele care pot reîmprospăta? Răspunsul e foarte simplu: tu ştii de ce, e un dop la conductă, ceva înfundă ţeava şi nimic nu poate trece prin ea. Cum putem avea puterea îmbelşugată, dătătoare de viaţă, care să ne îndulcească viaţa şi să schimbe pe cei din jurul nostru? Răspunsul e uşor de dat, dar mai greu de îndeplinit: scoate dopul. Scoate afară ceea ce ştii că te tulbură.

Vreau să cer fiecăruia dintre noi să spună această simplă rugăciune, şi sunt sigur că fiecare femeie şi bărbat serios, plin de râvnă, va vrea să facă lucrul acesta. Pleacă numai capul şi în tăcere spune-I Lui: „Doamne Isuse, arată-mi care lucru din viaţa mea nu-Ţi place. Ce ai vrea Tu să schimbi în mine?” Poţi fi sigur că El îţi va arăta. El e credincios şi va pune degetul în locul acela delicat, fii sigur. Apoi adaugă a doua parte a rugăciunii: „Prin harul Tău şi cu ajutorul Tău, eu voi scoate afară dopul – oricât m-ar costa şi oricât ar fi de greu lucrul acela.” Vrei să pleci capul şi să spui rugăciunea aceasta şi să o îndeplineşti cu hotărâre şi credincioşie?

16

Page 17: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Ea va fi pentru tine începutul unei vieţi de minunate binecuvântări, nevisate pentru tine şi pentru toţi cei ce te înconjoară.

17

Page 18: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

MESAJUL DE PE MUNTELE MĂSLINILOR

Lumina reflectorului

Coborând în portul Cleveland într-o seară tocmai după căderea nopţii, un număr de pasageri erau adunaţi pe platforma superioară admirând luminile multicolore ale digului şi ale oraşului luminat din apropiere. Dintr-o dată curiozitatea generală a fost atrasă de o mică ambarcaţiune deosebită din partea stângă, care se furişa în întuneric ca o dungă întunecată pe apele negre. Câţiva dintre noi care ne-am nimerit să fim mai aproape de căpitan pe mica punte superioară, l-am auzit zicând pe şoptite: „Aprinde reflectorul!” Aproape imediat o intensă lumină albă a căzut pe ambarcaţiunea străină, făcând-o aşa de bine vizibilă, încât aproape puteam număra capetele cuielor şi numărul firelor din care erau împletite frânghiile.

Dacă unii dintre cei care citesc acum aceste rânduri am spus rugăciunea sugerată în discuţia noastră anterioară – “Doamne Isuse, arată-mi ce nu-Ţi place în viaţa mea şi ce ai vrea să schimb” – vom cunoaşte ceva din puterea reflectorului aceluia de pe lacul Erie. Există un reflector cu o lumină mai albă, mai intensă şi mai adânc pătrunzătoare decât oricare alta. În fiecare inimă care doreşte şi care I se deschide hotărâtă, Isus va aprinde reflectorul acesta. Tu vei începe să vezi lucrurile aşa cum sunt ele în realitate. Şi faptul că tu vei vedea astfel, te-ar putea duce la descurajare. Multe lucruri ascunse, de care eşti bucuros că sunt ascunse, vor fi văzute în toată goliciunea lor. „Cum va fi posibil,” te vei întreba tu „să trăiesc viaţa pe care ambiţiile Învăţătorului meu mi-o plănuit-o, când eu am o inimă aşa de împărţită, cu ambiţii egoiste, cu păcătoşenie şi slăbiciune, aşa cum am început să o văd acuma? Cum voi putea oare?”

Există un singur răspuns pentru întrebarea aceasta chinuitoare a inimii, numai unul singur. Trebuie să avem putere, o putere

18

Page 19: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

supranaturală din afara noastră, care să vină şi să câştige biruinţa din noi şi apoi prin noi.

Dacă tânărul acela – a cărui viaţă este vânturată de pasiuni, de valuri, de aprige ispite aprinse la maxim până când i se frâng toate odgoanele până acolo că ajunge o corabie fără cârmă în largul mării – vrea totuşi să se stăpânească pe marea aceasta, el trebuie să aibă putere.

Dacă tânăra aceea trebuie să fie aşa de activă şi de simpatică în cercul social în care se mişcă după cum o vrea Isus să fie, ea trebuie să aibă putere să-şi ţuguiască buzele într-un „nu” rostit gingaş, dar cu o hotărâre de stâncă, atunci când se iveşte un lucru de care îşi dă seama bine că e discutabil. Ea trebuie să aibă putere.

Dacă tinerii de societate trebuie să rămână în lume şi totuşi să nu fie guvernaţi de spiritul ei, să nu fie nici mironosiţe, nici fanatici, nici extremişti, ci veseli şi radianţi şi plini de viaţă, şi totuşi liberi de toate faptele compromiţătoare caracteristice societăţii de pretutindeni, ei trebuie să aibă o putere excepţională care să-i susţină.

Pentru ca omul acela de afaceri, coborât în lupta aprigă a lumii acesteia unde îl cheamă datoria să reziste ispitei viclene de a înşela pe alţii şi să fie mereu atent să nu fie înşelat el însuşi, să-şi păstreze un spirit fără răutate, netulburat de egoismul mulţimii – spuneţi-mi voi, oamenilor – n-are el nevoie de putere? De mai multă putere decât îşi dau seama unii dintre noi.

Pentru ca acelaşi om să mergă în prăvălia lui şi să îndepărteze de pe raft sau de pe tejghea un articol care îi aduce un bun venit, dar pe care ştie că Învăţătorul lui nu l-ar ţine acolo – ah! – pentru aceasta trebuie să aibă putere.

Se cere putere ca să-ţi ţii trupul sub control, gura curată, atât fizic, cât şi moral; ochii întorşi de la lucrurile la care nu trebuie să te gândeşti; urechea închisă la lucrurile care nu trebuie să intre pe această poartă a inimii; să nu admiţi să atârne pe pereţii imaginaţiei tale un tablou care n-ar putea atârna pe pereţii camerei tale, să-ţi ţii fiecare organ al trupului

19

Page 20: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

curat şi să-i dai numai întrebuinţarea naturală şi sfântă – aceasta cere putere.

Pentru ca tânărul acela să fie mereu treaz – prins în afaceri şi totuşi hottărât să ţină la distanţă orice aglomerare care i-ar putea fura cealaltă parte a vieţii, partea lăuntrică de milostenie, de lectură a Bibliei, de rugăciune tainică a vieţii lui – aceasta cere o reală putere.

Se cere o putere pe care unii dintre noi încă nu o cunoaştem şi nici n-am cunoscut-o: să laşi paharul neatins şi drogul acela liniştitor să-l laşi negustat şi nefolosit. Dacă cotloanele unei farmacii ar putea vorbi, multe întâmplări ne-ar izbi urechile, povestindu-ne despre lupte şi înfrângeri care ne spun cu tristeţe despre lipsa totală a puterii.

Se cere putere unui om al lui Dumnezeu să vorbească pe faţă despre anumite păcate în faţa celor ce trăiesc în ele, şi încă şi mai multă putere să o facă cu liniştit şi cu delicateţea Predicatorului din Galilea.

Se cere putere să rămâi lângă povestea Evangheliei şi lângă vechea Carte, când literatura şi filosofia îţi prezintă posibilităţi aşa de frumoase de eseuri care sunt atât de înveselitoare şi de captivante. Se cere putere să laşi afară frumoasa retorică înflorită pe care eşti înclinat s-o pui în practică, predicând pentru a-ţi atrage complimentele doamnei aceleia cu gusturi literare de colo, ori ale avocatului tânăr şi inteligent din banca a cincea din partea stângă. Se cere putere să vezi că buzele care vorbesc pentru Dumnezeu sunt buze absolut curate şi viaţa care stă în faţa poporului e o viaţă cu totul curată.

Se cere putere să-ţi păstrezi liniştea şi în casă, unde aşa de uşor se pot ivi neplăcerile. Câte vorbe urâte n-ar putea povesti scaunele lovite cu piciorul şi uşile trântite cu mânie!

După toate celelelte, nu e oare viaţa casnică proba reală a puterii? Se cere putere să fii graţios şi puternic şi răbdător, delicat şi vesel chiar în lucrurile obişnuite şi în locurile obişnuite, nu-i aşa?

Şi după toate acestea am să vă spun acum, ceva care pentru mine e foarte minunat, şi zi de zi îmi devine tot mai de mirare: Învăţătorul s-a

20

Page 21: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

gîndit la toate acestea. El s-a gândit la viaţa ta. Dar vreau să zic, la viaţa ta însăţi, şi a făcut un aranjament ca să satisfacă din plin toate nevoile tale de putere. El stă astăzi din nou în mijlocul nostru şi punându-şi mâinile străpunse pe braţul tău, îţi spune cu vocea Lui blândă, plină de dragoste şi clară, încet dar răspicat: „Tu – tu vei avea putere.” Pentru fiecare ispită subtilă şi puternică, pentru fiecare strigăt de nevoie, pentru fiecare geamăt surd de dezamăgire, pentru fiecare strângere din fălci în hotărâre disperată, pentru fiecare privire descurajată înspre ziua de mâine, pentru fiecare inimă plină de ambiţii arzătoare, sună în seara acesta promisiunea Lui minunată: „Tu vei avea putere.”

Mesajul de pe munte

Nevoile noastre argumentează necesitatea puterii şi argumentul este întărit de accentul deosebit al cuvintelor Mântuitorului. Vă amintiţi de seara aceea minunată de pe Muntele Măslinilor. În liniştea infinitului, al asfinţitului unei seri de Sabat, un grup de 12 bărbaţi stau adunaţi pe vârful muntelui. Ultimele raze ale soarelui care apune colorează cerul şi aruncă o aureolă de lumină strălucitoare şi glorioasă peste vârf şi printre pomi, îmbrăţişând grupul celor 12. Imediat distingi Conducătorul fără mare osteneală, iar în jurul Lui grupul celor 11 bărbaţi care au trăit cu El toate lunile acestea, privind acum ţintă la faţa Lui minunată, ascultându-I vorbele. El pleacă. Ei ştiu lucrul acesta. Va veni înapoi în curând – înţeleg ei. Dar în timpul absenţei Lui, lucrarea pe care a început-o El va fi încredinţată îm mâinile lor, şi astfel ei sunt numai ochi şi urechi, ascultând cu atenţie cuvântul de rămas bun, ultimul Său mesaj. Cuvântul acesta va însemna aşa de mult pentru ei în zilele următoare.

Două lucruri spune Învăţătorul. Primul dintre ele este „Duceţi-vă” – aşa de familiar oricărei inimi credincioase. Al doilea, e un foarte hotărât şi clar: „dar aşteptaţi.” Ce să mai aştepte? Ce să mai aşteptăm acum când marea lucrare e realizată? Ascultaţi din nou, în timp ce cuvintele Lui despică aerul cu o izbitoare claritate: „dar aşteptaţi până când veţi fi înzestraţi cu putere.”

21

Page 22: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Mi-l pot imagina uşor pe Petru zicând repede: „Ce să mai aşteptăm când lumea întreagă moare? Nu cunoaştem destul acum?” Şi răspunsul Învăţătorului ar fi fost spus cu vocea aceea clară şi domoală: „Da, aşteptaţi; aveţi destulă cunoştinţă, dar nu-i deajuns, trebuie să aveţi putere.”

Este cunoştinţă destulă în bisericile creştine din toată lumea – da, cunoştinţă destulă între pereţii clădirilor adunărilor noastre – să convertească lumea toată, dacă cunoştinţa ar converti lumea. În multe vieţi prin educaţia de acasă, de la şcoală şi de la liceu, a venit cunoştinţa în timp ce puterea lipseşte – e o străină. Cunoştinţa – idolul frate geamăn cu aurul pentru inima americană – e esenţială, dar s-o spunem deschis, nu este esenţială. Cunoştinţa este lemnul aşezat în sobă. Plita e făcută din oţel sculptat, iar cenuşarul este lustruit frumos încât aproape ţi se pare că trimete căldură, dar termometrul coboară spre zero şi oamenii tremură. Scânteia focului nu e esenţialul. Trebuie să se coboare focul de sus ca să ne aprindă cunoştinţa noastră şi pe noi înşine înainte de a veni rezultatele aşteptate.

Nu există limbă destul de puternică pentru a spune cât de absolut necesar e ca fiecare urmaş al lui Isus Cristos, de la cel mai proeminent în conducere până la cel mai umil ucenic, să primească puterea promisă.

Priviţi la oamenii cărora le vrobeşte Isus. Acolo e Petru, omul de stâncă, şi Ioan şi Iacov, fiii tunetului. Ei au fost cu Isus pe muntele schimbării la faţă şi când El a înviat morţii. Ei au fost cu El în timpul agoniei zguduitoare din Ghetsimani. Eu au fost admişi în viaţa intimă a Învăţătorului, mai aproape decât oricare altul. Acolo e practicul Andrei, care e vestit în a aduce pe alţii la Isus, acolo e Natanael, omul în care nu este viclenie. Acestor oameni le-a poruncit Isus cu tărie să aştepte. Dacă ei au avut nevoie de o astfel de poruncă, nu avem şi noi?

„Da,” – va zice cineva – „înţeleg că puterea aceasta de care vorbeşti e ceva de care au nevoie conducătorii şi predicatorii, dar nu cred că vrei să zici că şi oamenii simpli care stau în bănci au nevoie de ea, şi că şi ei trebuie să aştepte aceeaşi putere ca şi cei dintâi, nu?” Vrei să-ţi aminteşti de grupul acela iniţial de la Rusalii? Au fost 120 şi deşi era acolo un

22

Page 23: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Petru pregătit să ţină predica aceea zguduitoare şi un Ioan care să scrie cinci cărţi ale Noului Testament şi probabil un Iacov care să prezideze lucrările bisericii din Ierusalim şi probabil un Ştefan şi Filip, totuşi aceştia sunt numai câţiva; un număr mult mai mare, atât bărbaţi cât şi femei rămân nenumiţi şi necunoscuţi. Sunt oameni obişnuiţi, banali, umplutura societăţii. Ei n-au avut de jucat niciun rol proeminent. Însă ei au acceptat promisiunea Învăţătorului despre putere şi porunca Lui să aştepte, ca făcută lor înşişi. Şi ca o consecinţă, ei de asemenea au fost umpluţi cu Duhul Sfânt în dimineaţa aceea minunată. Cred foarte posibil să fi fost acolo şi ospătarul acela bun a cărui musafir a fost Isus în ultima seară, şi toate Mariile, incluzând şi pe Maria din Betania care stătea doar la picioarele Lui, şi Maria Magdalena şi gospodina Marta şi poate că şi micul băiat ale cărui pâini şi peştişori au fost întrebuinţaţi cam cu un an înainte. Aceasta a fost compoziţia grupului care, în rugăciune şi cu un singur gând, nu numai au aşteptat, dar au şi primit acea neuitată umplere a Duhului Sfânt.

Cu siguranţă, aşa cum vă gândiţi unii dintre voi, predicatorul trebuie să aibă puterea aceasta pentru conducere. Însă tot atât de mult are el nevoie de ea şi pentru viaţa lui personală – deoarece este un om – să şi-o facă gingaşă şi delicată şi răbdătoare în sânul familiei, să devină simpatic şi puternic în contactul permanent cu inimile flămânde pe care le întâlneşte.

Mecanicul acela tânăr, trebuie să aibă puterea promisă pentru a putea duce o viaţă plină de râvnă şi de nobleţe în atelierul său. Eleva aceea care are atât de mult de lucru acasă, de asemenea şi studentul acela inteligent, care se duce să cucerească laurii în mari competiţii, tinerii aceia de societate, aceştia toţi mai presus de oricine au nevoie de puterea promisă, pentru că în principal împrejurul şi peste vieţile lor să poată pluti savoarea unui creştinism sănătos, dulce şi plin de râvnă, care să le umple viaţa aşa cum umple mirosul florilor întreaga încăpere.

Îţi aminteşti lista probelor de caracter, prin care descrie Pavel viaţa creştină: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor? (Galateni 5:22).

23

Page 24: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Gândeşte-te un moment la caracteristicile opuse acestora: răutatea, invidia, ura, josnicia, meschinăria, nervozitatea, supărarea, iuţimea, firea pripită, grandomania, nestatornicia, nehotărârea, neînfrânarea. Te întreb, te recunoşti personal în vreuna din acestea? E încă nevoie în viaţa ta de celelalte caracteristici? Atunci adu-ţi aminte, când Duhul Sfânt are controlul, apar roadele acestea. Căci observă, nu noi producem roadele acestea, ci El în noi. Noi punem la dispoziţie solul. El trebuie să aibe mână liberă în cultivarea lui, dacă dorim să se ajungă la recolta aceasta. Şi observă că nu se zice „roadele Duhului,” ca şi când tu ai putea să ai una sau mai multe, iar eu să am altele; ci se zice „roada,” ceea ce înseamnă că toate sunt un singur fruct care trebuie să crească în fiecare din noi.

Lăsaţi să fie stabilit odată pentru totdeauna faptul că numai dacă aşteptăm şi primim promisiunea Mântuitorului despre putere putem să trăim vieţile pe care le doreşte El, să le trăim în mijlocul oamenilor pentru El. Tatăl acela care trebuie să trăiască acasă în faţa copiilor săi care cresc şi îl observă, care trebuie să poată ţine activ altarul familiar în loc să-l lase să devină plicticos, să facă din el locul verde, proaspăt din faţa casei, are nevoie să aibă puterea aceasta promisă, deoarece de la el însuşi nu poate face lucrul acesta. Cred că măcar unii taţi ştiu lucrul acesta.

Iată mama aceea care trăieşte într-o casă socotită umilă, ca mii de alte femei de felul ei, dar căreia i s-a încredinţat cea mai sacră lucrare încredinţată vredoată mâinilor omeneşti, modelarea vieţilor preţioase. Dacă e undeva vreun loc sfânt în casa aceea, desigur că e acolo în lucrarea aceea: câtă răbdare, neoboseală şi dragoste, tact, înţelepciune şi putere îi trebuie femeii acesteia. Ah, voi mame, dacă trebuie să aştepte cineva să primească puterea promisă de Fiul Mariei – al aceleia care a fost plină de Duhul Sfânt încă înainte de naşterea Lui, pentru lucrarea sfântă care i-a fost încredinţată – cu siguranţă, voi trebuie să aşteptaţi.

Este printre voi unul ale cărui planuri se par cu totul năruite? Lucrul pe care-l iubeai şi pe care ţi l-ai plănuit cu drag e îndepărtat dincolo de atingerea puterilor tale şi tu eşti silit să faci un lucru pentru care n-ai

24

Page 25: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

nicio atracţie. Nimic altceva nu te poate ajuta, decât puterea Învăţătorului promisă ţie, pentru a păşi înainte cu credincioşie şi cu voioşie tocmai acolo unde ai fost plasat, fără să te plângi, fără să murmuri nici chiar în tainiţa sufletului tău, ci din contră să te adaptezi uşor, voios şi cu bucurie în planul Tatălui, cu faţa radiantă şi zâmbitoare. Numai puterea Lui poate câştiga biruinţa aceasta. Şi ea poate fi a ta prin aşteptare şi prin primire.

Vrei să repet deci cu toată tăria posibilă că după cum ai avut nevoie să crezi în Isus Cristos pentru mântuirea sufletului tău, tu ai nevoie să primeşti această putere a Duhului Sfânt care să lucreze mântuirea aceasta în viaţa ta actuală.

Un dublu centru

În înţelegerea acestei accentuări insistente pe care a făcut-o Învăţătorul asupra puterii promise, m-a ajutat mult faptul că mi-am dat seama întotdeauna clar că sistemul creştin al adevărului se mişcă în jurul unui centru dublu. El e ilustrat mai bine nu printr-un singur cerc cu un centru, ci printr-o elipsă cu centrele gemene. Există două adevăruri centrale; nu unul, ci două. Primul centru e gravat adânc în învăţătura şi în înţelegerea creştină obişnuită. Dacă aş întreba pe un grup de copii din şcoala duminicală din oraş care e cel mai important lucru pe care îl credem noi creştinii în mijlocul marei varietăţi de forme, răspunsul va fi în esenţă, fără îndoială, acesta: „Sângele lui Isus Cristos ne curăţeşte de orice păcat.” Şi ei ar avea dreptate. Însă e un al doilea adevăr – vorbesc cu toată reverenţa şi judecata – de o egală importanţă cu acesta şi anume: „Duhul Sfânt ne dă putere împotriva tuturor păcatelor şi pentru viaţă şi slujire.” Aceste două adevăruri sunt coordonate. Ele merg în linie paralelă, ele îşi aparţin unul altuia. Însă jumătatea aceasta a doua are nevoie de accentuare, deoarece n-a fost pusă întotdeauna la locul ei adevărat, lângă prima.

Isus a murit pe cruce ca să facă eliberarea posibilă. Duhul Sfânt locuieşte în mine ca să facă eliberarea de păcat reală. Duhul Sfânt lucrează în mine ceea ce Isus a făcut pentru mine. Domnul Isus a scos un

25

Page 26: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

cec pentru mine. Duhul Sfânt transformă cecul şi-mi pune banii în mână. Isus lucrează în mine prin Duhul Său, chiar acum, ceea ce a lucrat El pentru mine cu veacuri în urmă pe cruce, prin persoana Lui. Aceste două adevăruri, ori două părţi ale aceluiaşi adevăr, merg împreună în planul lui Dumnezeu, dar cu rare excepţii, n-au mers împreună în experienţa omenească. Aşa se şi explică de ce aşa de multe vieţi ale creştinilor sunt în faliment şi ruşine. Biserica Lui Cristos a privit aşa de intens la Dealul Crucii cu mesajul lui înroşit de sânge, despre păcat şi iertare, încât a pierdut mult din vedere Muntele Înălţării cu mandatul lui de putere. Noi am fost fermecaţi de scena aceea minunată de pe Calvar şi – ce mirare – am lăsat să pierdem marea însemnătate a Rusaliilor. Ultimul strigăt victorios de: „S-a sfârşit!” a acoperit în urechea noastră perechea lui – tot atât de victoriosul strigăt de pe Muntele Măslinilor: „Toată puterea Mi-a fost dată!”

Gama viziunilor creştine trebuie să aibă loc întotdeauna pe două vârfuri de deal – al Calvarului şi al Măslinilor. Al Calvarului – păcatul biruit prin sângele lui Isus – un fapt istoric. Al Măslinilor – păcatul biruit prin puterea lui Isus – un fapt al experienţei cotidiene. Când subiectul e tratat teoretic, suntem în stare să spunem: „Da, e corect, înţeleg.” Dar înţelegem noi în experienţa noastră lucrul acesta? Atât cât e de sigur că trebuie să cred în Isus ca Mântuitorul meu, tot atât e de sigur că trebuie să-mi predau viaţa mea continuu controlului Duhului lui Isus, dacă vreau să obţin puterea practică, reală a mântuirii Lui. Tot atât de sigur cât sunt oamenii îndemnaţi să-L accepte pe Isus – acesta ca marele pas în viaţă – trebuie ei instruiţi să se predea pe ei înşişi controlului Duhului Sfânt, pentru ca planul lui Isus pentru viaţa lor să fie îndeplinit în întregime.

Vă amintiţi că în timpurile stăvechi, bărbaţii lui Israel trebuiau să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu în locul hotărât de trei ori pe an: la Paşti, la Rusalii şi apoi la Praznicul Roadelor, sau Sărbătoarea Corturilor. Tot astfel se cere astăzi oricărui om care vrea să-şi facă viaţa în acord cu planul lui Dumnezeu, să se prezinte înainte de toate la sărbătoarea Paştelor unde Cristos, Paştele nostru, a fost sacrificat pentru

26

Page 27: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

noi. Şi apoi este tot atât de necesar să venim la marea sărbătoare a Rusaliilor, unde un Miel Pascal glorificat suflă asupra noastră Duhul Său de putere în viaţa noastră. Şi după aceea fiţi siguri că vom fi mereu prezenţi la Sărbătoarea Roadelor în toate zilele de sărbătoare, încheind cu marele festival al recoltei de la sfârşit.

Am spus că sunt două adevăruri centrale. Aş vrea să observaţi că Evangheliile arată de asemenea că Isus a venit să facă două lucruri – două lucruri în opera de mântuire. Să observaţi că primul lucru e dependent în puterea lui practică de al doilea, şi că al doilea e completarea sau aducerea la împlinire a puterii primului. Că primul – o spunem cu mare reverenţă – e lipsit de valoare fără al doilea.

Care a fost misiunea lui Isus? N-aţi vrea să v-o explice înainte-mergătorul Său? Ascultaţi deci vorbele acestuia. Când a fost întrebat în mod specific de către delegaţia oficială trimisă de la conducătorii naţiunii de la Ierusalim, el arată spre Isus, şi declară că El a venit cu un scop dublu. Ascultaţi: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii,” şi apoi adaugă – un lucru accentuat nouă prin faptul că e scris de toţi cei patru evanghelişti – „El este acela care vă va boteza cu Duhul Sfânt.” Aceasta a fost spusă evreilor – fără îndoială – într-un sens naţional. Ea însă ni se aplică, tot atât de bine şi sigur, fiecăruia dintre noi personal.

Observaţi de asemenea învăţătura lui Isus Însuşi în privinţa părţii acesteia, care este a doua misiune a Lui. Chiar de la început El vorbeşte hotărât despre necesitatea naşterii din Duhul. Şi noi ne dăm seama cu toţii de faptul acesta care are atâta importanţă. Observaţi însă că de atâtea ori în scurta povestire a Evangheliei, Isus aminteşte ucenicilor Săi despre copleşitoarea importanţă a controlului Duhului Sfânt în viaţă. Şi observaţi că El dedică o mare parte ultimei Lui lungi discuţii intime, pe care ne-o redă Ioan, acestui subiect special, arătându-le noile experienţe ce vor veni odată cu coborârea Duhului şi arătându-le că Îşi va îndeplini faţă de ei promisiunea puterii, drept cea mai mare dovadă a dragostei Lui.

27

Page 28: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Toate acestea vor fi mult întărite dacă veţi observa că Isus Însuşi, chiar Fiul lui Dumnezeu, a fost în minunata Lui viaţă umană complet dependent de Duhul Sfânt, chiar la început, înainte de a se avânta în vreo acţiune sau în vreun cuvânt al misiunii pentru care a venit. El aşteaptă la apele Iordanului până când soseşte ungerea cu puterea promisă. Ce tablou prezintă aşteptarea aceea în rugăciunea lui Isus, pentru oamenii fără putere de astăzi! Din momentul acela, fiecare fragment şi fiecare parte din viaţa Lui a fost sub controlul Duhului Sfânt. Împins în pustie pentru ispitirea aceea cruntă a Satanei, venind apoi din nou în Galilea în puterea Duhului, El Însuşi mărturiseşte nu numai odată că prin ungerea aceasta predică, învaţă, vindecă şi scoate El demonii. Scriitorul Epistolei către Evrei ne asigură că prin puterea Duhului veşnic a fost El în stare să treacă prin experienţele îngrozitoare din Ghetsimani şi de la Calvar. Şi Luca adaugă că prin acelaşi Duh dătător de putere, a poruncit El apostolilor să înceapă lucrarea aceea uriaşă de evanghelizare a lumii întregi. Şi apoi când se referă ultima dată la viaţa Lui, El spune: „Cum m-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimet şi Eu.”

Daţi-mi voie să vă întreb: Dacă El, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, a avut nevoie de ungerea acesta, oare noi n-avem nevoie? Dacă El a aşteptat experienţa aceea înainte de a se avânta în orice lucrare, să nu aştept eu şi tu? Trebuie însă să întoarcem filele Scripturii la Cartea Faptelor pentru a prinde în întregime adevărul acesta. Fiindcă că ea, cu epistolele incluse în interiorul ei, este cu predilecţie Cartea Duhului Sfânt, tot aşa cum după Vechiul Testament este Cartea lui Iehova, iar Evangheliile şi Apocalipsa, Cartea lui Isus. Punctul culminant al Evangheliilor este în Fapte. Ceea ce este promis în Evanghelii, este experimentat în Fapte.

Isus e dominant în Evanghelii; Duhul lui Isus în Fapte. El e singura persoană prezentă continuu de la început până la sfârşit. Primiele 12 capitole vorbesc despre Petru, celelalte 16 vorbesc despre Pavel, dar în mod deosebit deasupra amândurora, toate vorbesc despre Duhul Sfânt. El e factorul dominant peste tot. În primele 4 capitole ale cărţii, focul arde prin prezenţa Lui la centru – în Ierusalim. De aici Samaria, şi prin Corneliu ca uşă înspre întreaga lume evreiască; la Antiohia e noul

28

Page 29: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

centru, şi de aici prin cele mai îndepărtate părţi ale imperiului roman până în inima acestuia, prezenţa Duhului este recunoscută şi ascultată. El neîncetat conduce, împuterniceşte, inspiră, opreşte, controlează până la sfârşitul brusc al cărţii. El e personalitatea stăpânitoare şi pretutindeni prezenţa Lui e prezenţă transformatoare. Nimic mai izbitor ca schimbarea produsă în Petru, în atitudinea miilor din Ierusalim, în Saul prigonitorul, în spiritul ucenicilor, în lepădarea de sine fără precedent şi fără seamăn arătată în această carte. E ceva revoluţionar. Ah! Aşa se intenţiona să fie. Cartea aceasta e o ilustraţie a ceea ce a vrut Isus să spună prin învăţătura Lui cu privire la succesorul Său. Ea devine de asemenea o ilustraţie vie a ceea ce trebuie să fie viaţa creştină personală.

Prezenţa Duhului Sfânt şi necesitatea controlului Lui e adânc gra-vată în conştiinţa conducătorilor din această carte. Părăsind scenele mişcătoare ale capitolului 8, coborâm la smerenie. O mulţime de oameni au fost aduşi la credinţă prin predicile unuia care a fost ales să se îngrijească de afacerile Bisericii. Petru şi Ioan sunt trimişi acolo să ajute noua mişcare. Observaţi că prima lor grijă e ca să petreacă un timp în rugăciune pentru ca această mare campanie să poată primi girul Duhului Sfânt.

Capitolul următor transportă scena la Damasc. Un om necunoscut altundeva, decât în întâmplarea aceasta, e trimis ca sol al lui Dumnezeu la Saul. În timp ce îşi pune mâinile peste omul acesta şi rosteşte cuvintele dătătoare de lumină, el adaugă instinctiv: „...să fii plin de Duhul Sfânt.” Acestă frază nu face parte din ceea ce i-a fost spus să facă. Însă omul acesta, omul lui Dumnezeu, crede sincer că acesta este un element esenţial în pregătirea lui Saul, pentru marea lui lucrare.

În capitolul 10 acţiunea Duhului Sfânt în viaţa lui Corneliu schimbă complet ideile de neclintit înrădăcinate în mintea acestor evrei atât de naţionalişti, dar ea este totuşi acceptată în cele din urmă.

Cu ce simplitate delicată povesteşte capitolul 13 despre iniţierea acelor mari călătorii misionare ale lui Pavel, din noul centru de evanghelizare al lumii, şi cât de asemănător e limbajul lui Iacov în

29

Page 30: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

formula judecăţii primului consiliu al bisericii: „...s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă.”

Convingerea lui Pavel este foarte uşor de recunoscut din nume-roasele referinţe, din scrisorile sale aşa de pătrunzătoare şi revelatoare. O întâmplare însă din cartea aceasta a Faptelor, va servi ca o minunată ilustraţie a învăţăturii şi obiceiului lui. Ea se află în capitlolul 19. În călătoriile lui a ajuns la Efes, unde găseşte un mic grup de ucenici plini de râvnă. Ei sunt străini. El vrea să-i ajute, însă trebuie să afle mai întâi dacă ei au nevoie. Şi dintr-o dată le pune o întrebare, poate o mare descoperire. Şi această descoperire arată propria lui concepţie despre ceea care trebuie să fie experienţa de bază a fiecărui urmaş al Domnului Isus. El întreabă: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?”

Dar ei au fost slab instruiţi, ca mulţi alţii de atunci încoace, şi nu înţelegeau ce vrea el să le spună. Ei au primit botezul lui Ioan – dar nu botezul lui Isus – un botez al puterii. Şi Pavel începe imediat să-i instruiască şi să se roage cu ei, până când darul promis le e împărţit cu dărnicie. E ultima dată când citim despre aceşti 12 bărbaţi. Se poate ca alături de ei să fi fost şi câteva femei. Unii dintre aceştia au ajuns probabil conducători în marea biserică din Efes. Dar despre aceasta nu ni se spune nimic. Accentul rămâne pe faptul că Pavel considera că cei ce sunt urmaşi ai lui Isus trebuie să fi trăit experienţa aceasta dătătoare de putere a umplerii cu Duhul Sfânt. În mod deschis în cartea aceasta a Faptelor, chivotul pe care se rezemă şi se mişcă toate lucrurile este prezenţa neîmpiedicată a Duhului Sfânt în toate.

Cinci caracteristici esenţiale

Dacă veţi sta puţin şi vă veţi gândi, veţi găsi că o viaţă de creştin adevărată are cinci caracteristici esenţiale. Eu vreau să zic esenţiale în acelaşi sens în care lumina este esenţială prin şi pentru ochi. Vederea ochiului depinde în întregime de lumină. Dacă el nu vede lumina, treptat, treptat îşi pierde puterea de a vedea lumina. Urechea care nu

30

Page 31: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

aude niciun sunet îşi pierde puterea de auzi sunetul. Lumina e esenţială pentru un ochi sănătos; sunetul pentru ureche; aerul pentru plămâni, sângele pentru inimă, tot atât de esenţiale sunt aceste cinci lucruri pentru o viaţă de creştin sănătos şi plin de putere (de a fi mereu pe recepţie).

Al doilea dintre acestea este dragostea, din inimă, pentru vechea Carte a lui Dumnezeu, Biblia. Nu citirea ei ca o datorie, un capitol în fiecare seară pentru că simţi că aşa e obligatoriu. Nu aceasta vreau să zic. Ci a citi pentru că-ţi place s-o citeşti, aşa cum citeşti o scrisoare primită de acasă. Să te gândeşti la ea aşa cum se gândeşte scriitorul Psalmului 119. Ascultaţi-l cum vorbeşte el despre cartea aceasta. „Îmi place, plăcerea mea, o iubesc. Oh, cum o iubesc, o iubesc cu toată puterea mea, o doresc, sufletul meu doreşte,” vorbind despre intensitatea dorinţei lui de a fi singur cu Cartea aceasta mai dulce ca mierea, mai de preţ decât toate bogăţiile, mai valoroasă ca aurul, şi toate acestea înghesuite pe mai puţin de două coli de hârtie. Iubeşti tu astfel cartea aceasta? Ai vrea s-o iubeşti? Aşteaptă un moment.

Al treilea lucru esenţial este obişnuinţa rugăciunii regulate. A trăi o veritabilă viaţă de rugăciune, a face din rugăciune nu numai o parte a vieţii, ci o parte a serviciului tău. A avea răspunsul la rugăciune ca o experienţă constantă, a fi ca tânărul acela din India, care a spus la o conferinţă; „Obişnuiam să mă rog de trei ori pe zi, acum mă rog o singură dată, şi aceea e toată ziua.” ...Picioarele ocupate toată ziua, mâinile active fără încetare, capul plin de afaceri, însă inima niciodată fără comunicaţie cu El. A devenit rugăciunea un astfel de lucru pentru tine? Ai vrea să fi astfel? Aşteaptă un moment.

Al patrulea lucru esenţial e o viaţă curată, neegoistă şi plină de râvnă; viaţa noastră e cea mai puternică parte din noi. Omul îşi dă prea puţin seama de influenţa vieţii lui. Viaţa nu este numai durata în timp, ci şi pânza caracterului pe care inconştienţi o ţesem zilnic. Gândiţi-vă la un război de ţesut. Gândurile noastre, imaginaţiile, scopurile, motivele, dragostea, voinţa formează urzeala; cuvintele noastre, tonul vocii, privirile, faptele, obiceiurile, sunt bătătoarele; şi momentul care trece e suveica uşoară care ţese neînduplecată şi fără oprire firele acelea într-o

31

Page 32: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

pânză, şi pânza aceea e viaţa ta. Ea e ţesută nu din ceea ce vrem sau dorim noi, ci irezistibil, inevitabil, e ţesută din ceea ce suntem clipă de clipă, oră de oră. Ce ţese viaţa ta? E ea atractivă din cauza puterii lui Dumnezeu în ea? Ai vrea să fii astfel? Ai vrea să cunoşti secretul vieţii caracterizată de strania frumuseţe a umilinţei şi înmiresmată de parfumul prezenţei Domnului în ea? Aşteaptă numai o clipă.

Al cincilea lucru esenţial este o pasiune de a câştiga pe alţii unul câte unul pentru Domnul Isus. O pasiune am spus – nu pot întrebuinţa un cuvânt mai slab ca acesta – o pasiune arzând cu flacăra statornică a antracitului. O pasiune pentru a-i câştiga, nu pentru a-i forţa, nu pentru a-i împinge, ci pentru a-i atrage. Nu mă gândesc acum la predicatori ca predicatori, ci la fiecare dintre noi. Cunoşti tu plăcerea deosebită de a câştiga pe colegul de lângă tine, pe fata din cercul tău social, la Domnul Isus? Dacă nu, atunci ai pierdut jumătate din viaţa ta. N-ai vrea tu să ai o pasiune intensă în aceasta, stăpânindu-ţi inima şi inspirându-ţi viaţa şi să ştii cum s-o îndeplineşti cu îndemânare şi cu tact?

Dă-mi voie să-ţi spun din toată inima că secretul acestei pasiuni şi nu numai al acesteia, ci al tutoror celor patru lucruri esenţiale stă în primul lucru: esenţialul pe care nu l-am spus încă şi din care cresc toate celelalte. Avându-l pe primul, celălalte îi urmează, aşa cum ziua urmează soarele care răsare. Care e primul mare lucru esenţial?

E acesta: prezenţa nerestrânsă, neîmpiedicată, controlatoare a Duhului Sfânt în inimă, este permisiunea ca Duhul Sfânt să ia în deplină stăpânire şi să menţină un delicat dar absolut control al tuturor puterilor tale.

Aşteaptă

Prietenul meu, ai primit tu puterea aceasta promisă? Este în tine o creştere a celor patru lucruri prin harul Său? Are Duhul lui Dumnezeu libertate de acţiune în tine? Eşti tu conştient de plinătatea dragostei şi a

32

Page 33: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

puterii Lui – destul de conştient să ştii cât de mult se află dincolo de nivelul de care eşti tu eşti conştient?

Spune inima ta: „Nu”? Atunci lucrurile pot merge frumos şi trandafiriu în biserica în care eşti păstor şi în şcoala în care eşti dascăl. Afacerile pot fi într-o stare satisfăcătoare. Poziţia ta în societate poate fi plăcută, familia ta poate creşte în jurul tău aşa cum ai dorit-o. Dar dă-mi voie să-ţi spun foarte delicat, dar foarte deschis: viaţa ta e un faliment. Tu ai reuşit splendid – e adevărat – în multe lucruri importante, dar ele nu sunt decât detalii, iar în însuşi izvorul lor, ai dat greş în întregime.

Chiar şi pentru tine aduc acum mesajul Mântuitorului de la Muntele Măslinilor – „aşteaptă.” Nu e nevoie să aştepţi, ca ucenicii de altădată, ca Dumnezeu să facă ceva. Partea Lui a fost deja făcută şi El aşteaptă acum după tine. Însă tu aşteaptă până când vei fi gata să scoţi din viaţa ta ceea ce nu-I place Lui, orice ar însemna lucrul acesta pentru tine. până când vederea ochiului tău e corectată, până când voinţa ta e predată. Aşteaptă până-ţi formezi obiceiul ca cele două cuvinte de pe Muntele Măslinilor, „mergi” şi „aşteaptă,” să devină legea pururi echilibrată a noii tale vieţi: o statornică mergere să faci voia Lui şi o continuă aşteptare să afli voia Lui. Să aştepţi ca urechea ta să devină deschisă şi liniştită, ca astfel să poţi învăţa să recunoşti susurul potolit al vocii Lui. Să aştepţi cu hotărâre, cu statornicie până când va veni atingerea aceea a puterii să te schimbe, să te cureţe, să te liniştească şi să-ţi dea o total nouă concepţie despre ceea ce înseamnă putere.

33

Page 34: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

CONDUCTA DE PUTERE

Un cuvânt care izbeşte şi străpunge

Cred că fiecare om se poate gândi la trei sau patru persoane pe care le iubeşte, sau de care e mult interesat şi care sunt necredincioase. Sunt probabil din cercul vostru familial sau din cercul vostru de prieteni apropiaţi. Pot să fie oameni simpatici, culţi, plini de dragoste, tovarăşi plăcuţi în societate, iubitori de muzică şi de cărţi bune sau altele de felul acesta; dar e un lucru adevărat că ei nu cred şi nu-L mărturisesc pe Domnul Isus ca Mântuitor personal. Poţi să-ţi aminteşti astfel de persoane din cercul tău? Haideţi să aşteptăm câteva clipe în tăcere până când îţi vor veni în minte, dacă vrei. Le poţi vedea faţa? Numele lor e clar în mintea ta?

Aş vrea acum să stau puţin de vorbă cu tine, nu despre lumea întreagă, ci tocmai despre aceşti trei sau patru prieteni ai tăi. Presupun că ei sunt oameni simpatici, culţi, drăguţi, cu obiceiuri bune, chiar dacă aceste caracteristici nu se potrivesc toate la fiecare dintre ei. Şi aş vrea să îţi pun o întrebare, întrebarea lui Dumnezeu cu privire la ei. Îţi aduci aminte că Dumnezeu a pus mâna pe braţul lui Cain, l-a privit în ochi, şi l-a întrebat: „Unde e fratele tău, Abel?” Aş vrea să-ţi pun ţie această întrebare: Unde sunt aceşti trei, patru prieteni ai tăi? Unde sunt ei din punct de vedere social, financiar, sau educativ? Acestea sunt desigur întrebări importante. Dar mai importantă e întrebarea: Unde sunt ei cu privire la El? Unde sunt ei în privinţa vieţii celei mai înalte de aici şi a vieţii nesfârşite de dincolo?

Nu te întreb ce părere ai tu despre ei. Nici nu îţi spun ce părere am eu despre ei. Pentru că nu e scopul meu să-ţi spun părerile mele, ci să-ţi aduc un mesaj de la Mântuitorul, şi să ţi-l spun cât pot eu de deschis şi de delicat. Îţi voi cere să bagi de seamă ce spune Cartea aceasta veche a lui Dumnezeu despre prietenii aceştia ai tăi. Ea e plină de referinţe cu privire la ei. Voi lua numai câteva dintre ele.

34

Page 35: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Întoarceţi de exemplu la ultimul capitol din Evanghelia după Marcu, la versetul 16, şi veţi găsi următoarele cuvinte: „Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi....” Tu cunoşti ultimul cuvânt, nu-mi place să mă gândesc la el şi cu atât mai mult să-l repet. E un cuvânt greoi, aspru, care izbeşte şi străpunge. Aş vrea să am un ton gingaş în voce şi astfel să-l rostesc numai pe şoptite, atât e el de îngrozitor: „osândit.”

Daţi-mi voie să vă întreb foarte delicat, prima parte a acestei fraze – „cine nu va crede” – descrie oare şi pe prietenii tăi la care te-ai gândit? „Da” – spui tu – „mi-e teamă că da, mi-e teamă că tocmai aşa stau lucrurile. Sunt inteligenţi şi manieraţi, dar nu cred personal în Domnul Isus.” Atunci dă-mi voie să adaug cu gingăşie, dar foarte deschis: dacă prima parte e o descriere adevărată a prietenilor tăi, partea a doua li se aplică tot lor şi lucrul acesta e înspăimântător.

Ce ciudată carte e Bibila aceasta. Ea face nişte declaraţii aşa de radicale şi întrebuinţează nişte cuvinte aşa de neplăcute care irită nervii şi izbesc urechile. Niciun om n-ar îndrăzni să scrie de la sine astfel de declaraţii.

Îmi amintesc că am făcut odată o vizită unui prieten din Boston, angajat acolo în lucrarea creştină, un om plin de râvnă. Discutam amândoi tocmai despre lucrul acesta şi-mi amintesc că l-am întrebat „Crezi cu adevărat că ceea ce spune Biblia despre oamenii aceştia e adevărat?” Şi-mi amintesc clar răspunsul lui, rostit după o scurtă pauză „Da, starea lor va fi nefericită.” „Nefericită” – e o exprimare bostoneză. E un cuvânt mult mai puţin dezagreabil. El are un sfârşit liniştitor cu un lustru pe el, nu izbeşte atât de mult simţurile, dar Cartea aceasta întrebuinţează un cuvânt care trebuie să irite puternic fiecare ureche din locul acesta. Ştiu că unii au asociat cuvântul acesta urât cu o scenă asemănătoare cu aceasta: Îşi imaginează un om stând cu pumnii strânşi, cu ochii aruncând flăcări şi cu toate liniile feţei contractate, strigând cu voce aspră: „Cine nu va crede va fi osândit,” ca şi când i-ar face plăcere să le rostească. Dacă unul de aici a avut vreodată o astfel de concepţie, îl

35

Page 36: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

rog să o alunge imediat din imaginaţie deoarece e neadevărată, şi să pună în locul ei o intonaţie reală a cuvântului.

Ai observat vreodată cât e de strâns legată expresia feţei de tonul vocii, dar chiar şi de caracterul persoanei care vorbeşte? Acum observă: Isus vorbeşte aici. Isus, inima cea mai delicată, omul cel mai cu inimă de mamă pe care l-a ascultat vreodată lumea aceasta. Zăreşte-L stând pe vârful muntelui, privind spre lumea mare pentru care şi-a dat viaţa, priveşte-L stând cu lacrimi în ochi, cu buzele tremurânde din cauza mesajului înfricoşat pe care trebuia să-l rostească: „Cine nu va crede va fi osândit,” ca şi când I s-ar zdrobi inima spunându-l, şi într-adevăr inima Lui s-a zdrobit. Pentru că El a murit literalmente de inimă zdrobită, pereţii muşchiului aceluia palpitând au fost frânţi de marea încordare a sufletului. Acesta e tonul adevărat cu care au fost rostite cuvintele acelea înspăimântătoare. Observă te rog că nu se spune că Dumnezeu osândeşte oamenii. Şi nu vei găsi nicăieri în paginile cărţii sfinte o astfel de declaraţie. Aici însă vorbeşte dragostea. Şi dragostea vorbeşte adevărul cu orice risc atunci când trebuie spus. Şi Isus în dragostea Lui justificatoare şi nemuritoare, caută să facă cunoscut oamenilor lucrul pe care El îl vede aşa de clar şi pe care ei nu-l văd.

Acum deschideţi Cartea o clipă la o a doua declaraţie. O veţi găsi în Galateni 3, versetul 10. Pavel citează din cartea Deuteronomul cuvintele acestea: „Blestemat” – iarăşi un cuvânt urât – „este oricine nu stăruieşte în toate poruncile legii acesteia să le facă.” Te întreb, descrie această frază pe prietenii tăi? Bine-bine... dar ea ne descrie de fapt pe toţi, nu-i aşa? Cine din voi a stăruit în toate cuvintele cărţii legii acesteia să le facă? Dacă există cineva, cred că ar fi mai bine să se retragă, deoarece nu am niciun mesaj pentru el. Singura diferenţă dintre unii dintre voi şi prietenii voştri la care v-aţi gândit, e că voi depindeţi de un Altul care a purtat blestemul pentru voi. Dar prietenii voştri refuză să vină în contact personal cu El. Nu? Cartea aceasta cinstită a lui Dumnezeu ne vorbeşte deschis despre cuvântul acesta, „blestemat,” care a fost scris şi rămâne scris peste faţa şi peste viaţa lor.

36

Page 37: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Biblia e plină de astfel de declaraţii. Nu-i nevoie să mai citim altele. Şi nu mă lasă inima să mai citez altele. Le-am adus însă pe acestea două în faţa voastră cu un scop, cu scopul de a vă pune o întrebare: Cine-i de vină? Pe cine să cadă blamul? Cineva este de vină! Undeva este un punct greşit. El nu face parte din planul lui Dumnezeu, şi când lucrurile merg rău cineva poartă vina. Şi eu vă întreb: Cine-i de vină?

O inimă de mamă

Patru persoane sau grupuri de persoane sunt angajate în problema aceasta. E Dumnezeu şi Satana, sunt prietenii tăi despre care vorbim şi suntem noi, care nu suntem cu nimic mai buni în noi înşine decât ei – cu nimic – dar care credem într-unul care ne poartă de grijă. Unul dintre aceştia patru e de vină pentru această stare înspăimântătoare de lucruri. Bine – putem noi zice foarte prompt – Satana e de vină. El e cel mai josnic, şi lucrul acesta e adevărat cu siguranţă, deşi nu cuprinde întregul adevăr. Poate fi apoi adăugat cu o voce şoptită – deoarece lucrurile sunt serioase şi oamenii aceştia ne sunt dragi – că ei sunt de vină, şi lucrul acesta e adevărat. Pentru că ei şi-au ales să rămână departe de Acela care a murit pentru a schimba lucrurile. Pentru că nu există păcat acuzat acolo unde nu s-a făcut o alegere. Păcatul urmează alegerii. Numai acolo unde răul a fost ales, păcatul este tras la răspundere.

Dar dacă starea aceasta înspăimântătoare rămâne neschimbată, dacă acele două cuvinte urâte rămân valabile pentru prietenii noştri zi de zi de când i-am întâlnit şi trăim cu ei, cine e totuşi de vină? Au mai rămas doi dintre cei patru; Dumnezeu şi noi, cei care credem în El. Permiteţi-mi să vă întreb cu multă reverenţă, dar foarte deschis: E vina lui Dumnezeu? Tu şi eu am auzit uneori astfel de presupuneri, şi uneori sunt susţinute deschis. Cred că e bine să punem întrebarea aceasta – cu reverenţă – şi să încercăm să căutăm răspunsul la o astfel de problemă. Drept răspuns, permiteţi-mi să vă prezint un tablou al Dumnezeului Vechiului Testament, pe care unii oameni şi-L închipuie drept, dar sever şi aspru.

37

Page 38: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Cu mult în urmă, în timpurile începutului în cea mai veche carte, în Geneza capitolul 6, versetele 5 şi 6, găsim aceste cuvinte: „Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi” – ascultaţi cuvintele acestea – „că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai la rău.” Ce acuzare! Toate gândurile „numai la rău,” nu un amestec de bun şi rău, ci numai rău, continuu. Nu doar abateri ocazionale de la bine, ci întregul sistem rău şi rău în întregime şi tot timpul. Nu este aceasta o acuzare înspăimântătoare? Dar ascultaţi mai departe, „I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ.” Ascultaţi şi ultimul cuvânt, atât de patetic: „şi s-a mâhnit în inima Lui.”

Aduceţi-vă aminte că a se mâhni e un cuvânt al dragostei. Nu poate fi mâhnire decât acolo unde este dragoste. Poţi necăji un vecin, poţi supăra un colaborator, poţi enerva o cunoştinţă, însă nu poţi mâhni decât acolo unde este dragoste, iar tu nu poţi fi mâhnit decât pe cel pe care îl iubeşti. Am văzut – de mai multe ori decât aş fi dorit – cazuri de felul acesta: un tânăr de familie bună e trimis la liceu. El apucă să intre în tovărăşii rele, pentru că nu toţi sunt îngeri în liceu. Începe să fumeze, să bea, să joace cărţi şi să vină acasă la ore târzii, să-i placă tovarăşii decăzuţi şi altele de felul acesta. Prietenul lui adevărat încearcă să-l sfătuiască, dar zadarnic. Conducerea şcolii îl admonestează şi el caută să se îndrepte, dar fără succes la prima încercare. Şi după un timp, din cauză că e foarte recalcitrant, e trimis acasă în dizgraţie; el se simte foarte prost şi ia hotărâri bune, face promisiuni călduroase, şi când se reîntoarce la şcoală, se poartă mult mai bine pentru o vreme. Dar nu durează mult. Curând e în vechea tovărăşie, în vechile obiceiuri şi petreceri, numai că acum e mai rău decât înainte, pasul e mai mare, mai departe, şi – ca sfârşit la toate – e din nou chemat în faţa Consiliului, eliminat şi trimis acasă, fără drept de revenire.

Şi iată-l pe colegul său de cameră care a locuit cu el, a mâncat cu el, a trăit cu el. Acesta zice: „Vă spun, sunt zdrobit din cauza lui Jim. Cât de rău e, însă era un bun coleg, ar fi învăţat. Inteligent, viguros, bine făcut... şi să meargă el cu hainii aceia... Îmi pare rău, atât de rău, ce păcat, ce păcat...” Şi treptat îl uită, amintindu-şi doar din când în când cu părere

38

Page 39: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

de rău despre el. Şi iată pe unul din profesorii lui care probabil l-a cunoscut cel mai bine şi-l simpatizează: „Iată” – zice el – „ce rău e de tânărul Collins; era un elev capabil, dar a stăruit în tovărăşia aceea nenorocită. Şi foarte ciudat, el se trage din familie bună, în vinele lui curge sânge sănătos, şi totuşi el a coborât până la drojdia societăţii. Cât este de rău! Îmi pare foarte rău!” Şi învălmăşala obligaţiilor i-l alungă din gând şi-şi aminteşte de el acum numai ocazional, ca de un lucru neplăcut pe care-l regreţi şi asupra căruia trebuie să reflectezi.

Şi iată-l pe amicul tatălui băiatului sosit în oraşul natal: „Ah,” îşi zise el în sine, „ce rău de băiatul lui Collins. Bietul om e distrus din cauza lui – şi nu-i de mirare. Ce lucru ciudat. Băiatul acela avea totuşi un sânge bun, un tată bun, o mamă bună si cu toate acestea a decăzut aşa de tânăr. Ce păcat! Îmi pare extrem de rău de Collins.” Şi în sfârşit uită şi-şi aminteşte de el ca de un vis urât şi numai câteodată, dar în casa lui e o femeie – o mamă – cu inima zdrobită şi plânge, plânge mereu. Până acum şi-a trăit viaţa în linişte şi în credincioşie, acum însă părul ei se încărunţeşte, spatele i se încovoaie şi trăsăturile feţei i se adâncesc tot mai mult pe zi ce trece. „O, da,” zice ea, „ştiu că sunt copii răi, unii chiar foarte răi; dar să cred despre Jim al meu, pe care l-am alăptat, pe care l-am iubit atât de mult şi pentru care am făcut atât – să cred că Jim...” şi vocea i se opreşte în gât şi biata femeie refuză să fie mângâiată; ea e mâhnită în inima ei. Ah! Acesta e tabloul lui Dumnezeu din capitolul acela din Geneza. El vede că lumea pe care a făcut-o şi căruia i-a dăruit toată dragostea Lui a decăzut, şi aceasta Îl mâhneşte, Îi mâhneşte inima.

Lumea aceasta e fiul risipitor al lui Dumnezeu şi El e cu inima zdrobită din cauza acestui fiu. Şi ce a făcut El pentru lumea aceasta? Ah! Ce a făcut? Întoarceţi la capitolul 12 la Marcu şi veţi vedea acolo tabloul schiţat de Însuşi Isus despre Tatăl Său, aşa cum Îl cunoaşte El în forma unei parabole. El ne spune ce simte Tatăl Său în legătură cu lucrurile acestea. El a trimis om după om la vierii respectivi, să încerce să le schimbe inima înapoi, dar fără alt rezultat decât că lucrurile mergeau din rău în mai rău. Isus Îl înfăţişează pe Dumnezeu, ca vorbind cu Sine Însuşi: „Ce să mai fac ca să-i câştig iarăşi? Iată-l pe Fiul Meu, unicul Meu copil,

39

Page 40: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Isus...cred...da, cred că-L voi trimite pe El...atunci ei vor vedea cât mă simt de întristat şi cât de mult îi iubesc, aceasta le va mişca inima; da... voi face lucrul acesta.” Vă amintiţi cum spune versetul 6: „Mai avea un singur Fiu preaiubit; la urmă, l-a trimes şi pe El la ei: Vor primi cu cinste pe Fiul Meu” – zicea El – şi voi ştiţi cum L-au tratat ei pe Fiul lui Dumnezeu. Darul Lui dat din dragoste, şi vreau să vă reamintesc acum – vorbind omeneşte, singurul fel în care putem noi vorbi – că Dumnezeu a suferit mai mult văzându-Şi Fiul suferind, decât dacă ar fi suferit El Însuşi.

Întrebaţi orice mamă de aici: ”N-ai vrea mai degrabă să suferi tu în locul fiului tău bolnav, dacă ai putea?” Şi fiecare inimă de mamă s-ar grăbi să-ţi răspundă: „Ah, de zece ori, numai să fie cruţat fiul meu!” De unde au primit ele această inimă de mamă şi această dragoste de mamă? O, această inimă de mamă este o părticică din inima lui Dumnezeu. Lăsaţi-mă să repet cu reverenţă că Dumnezeu a suferit mai mult văzându-Şi Fiul Său că suferă decât dacă ar fi suferit El Însuşi. Şi acesta e Dumnezeul Vechiului Testament! Vă întreb: Este El de vină? N-a făcut El tot ce a putut?

Dă-mi voie să spun cât vrei tu de frumos şi totuşi foarte deschis că vorbele acelea înspăimântătoare: „osândit” şi „blestemat,” oricare ar fi înţelesul lor, se aplică prietenilor tăi. Apoi adaug: aceasta nu se întâmplă pentru că aşa vrea Dumnezeu, ci în ciuda voinţei Lui. Aminteşte-ţi că Dumnezeu a epuizat toate resursele Sale când L-a dat pe propriul Său Fiu. Nu mai urmează nimic după aceasta.

Persoana ta dorită

Apoi este o a doua întrebare în privinţa lui Dumnezeu cu privire la aceste două cuvinte urâte cu mediatare şi totuşi deschis: e vina lui Isus, Fiul lui Dumnezeu? Fiecare de aici să-L audă vorbind în cap. 10 din Ioan: „Eu Îmi dau viaţa pentru ei. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, şi am putere s-o iau iarăşi.”

40

Page 41: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Apoi îndreptaţi-vă la scena aceea de la marginea Ierusalimului. Isus atârna pe cruce suspendat în cuie de mâini şi de picioare. E tânăr, are numai 33 de ani. E aşa de uman. Viaţa i-a fost tot atât de scumpă în ziua aceea cum îţi este ţie şi mie astăzi.

El ar fi putut foarte simplu să evite suferinţa. A ţinut multă vreme în şah mulţimea aceea ucigaşă prin puterea prezenţei Lui. Totuşi, iată-L atârnând în cuie de la ora 9 înaintea amiazei şi până la ora 3 după-amiază. Şase ore lungi, şi El spune că a făcut lucrul acesta pentru tine şi pentru mine. Nu mai întrebaţi cum ne mântuie moartea Lui făcută pentru noi. Nu ştiu să vă spun. Nicio explicaţie nu pare a ne spune tot adevărul. Întotdeauna când studiez lucrul acesta, îl găsesc prea adânc pentru mine. El povesteşte într-un mod zguduitor o dublă poveste: despre întunecimea osânditoare a păcatului şi despre tăria dragostei. Ştiu că El a spus că o face pentru noi şi pentru mântuirea noastră. Dar privind scena aceasta ridic din nou întrebarea: Crezi tu că i se poate aduce Lui vreo învinuire pentru cuvintele acelea înspăimântătoare pe care Biblia le aplică prietenilor tăi? Şi mi se pare că aud inima ta şoptind, „Nu, cu siguranţă nu.”

Bine, Tatăl a făcut tot ce a putut. Niciun blam nu-L poate atribui. Fiul a mers până la limita extremă. Nicio vină nu poate fi găsită aici. A mai rămas unul singur din tovărăşia divină: Duhul Sfânt.

Ce-i cu El? Ascultaţi. În momentul în care Fiul divin s-a întors acasă în glorie cu faţa şi cu trupul numai cicatrici de pe urma scurtei Lui petreceri pe pământ, El şi Tatăl zic: „Acum voi trimite jos pe ultimul dintre Noi, pe Duhul Sfânt, şi El va face tot posibilul să-i recâştige pe oameni...” şi aşa au făcut. Duhul Sfânt a venit jos cu scopul special de a spune lumii despre Isus. Lucrarea Lui e să convingă oamenii de teribilul păcat de a-L respinge pe Isus şi de a-i convinge de neprihănirea Lui şi de judecata trecută asupra lui Satana. Numai El poate convinge mintea şi conştiinţa umană. O mie de predicatori cu logica lui Pavel şi cu elocvenţa lui Isaia nu pot convinge un om de păcat. Numai Duhul poate s-o facă. Dar ascultă-mă acum, când îţi vorbesc cu atâta pasiune; şi acesta e adevărul grozav pe care îl rog pe Dumnezeu să îl aprindă în

41

Page 42: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

inima ta acum – ca să-şi facă lucrarea între oameni El are nevoie să întrebuinţeze oameni. El are nevoie de tine. „O,” vei zice, „nu prea cred că aşa stau lucrurile; eu nu sunt predicator; eu nu am nicio abilitate deosebită pentru lucrarea creştină, eu sunt un credincios umil şi neluat în seamă.”

Ascultă-mă cu toată inima ta când îţi reamintesc că El nu are nevoie de abilităţile sau talentele tale deosebite, ci are nevoie de persoana ta, ca de un canal uman prin care să vină în contact cu oamenii cu care eşti tu în contact. Şi vreau să-ţi spun cât pot eu de delicat şi de frumos că dacă refuzi să-l laşi să te întrebuinţeze aşa cum vrea El... să-ţi spun acum adevărul neplăcut?... vina practică pentru acele cuvinte urâte ale Bibliei, şi pentru adevărul şi mai urât care se ascunde în dosul lor, soseşte de-a dreptul acasă la tine.

...Acesta e un lucru foarte grav de spus şi de aceea trebuie să mai adaug câteva cuvinte ca să fac adevărul şi mai clar şi mai simplu. Duhul lui Dumnezeu în lucrarea între oameni caută întruparea în oameni prin care să acţioneze. Lucrul de mirare e că El nu vrea numai să intre în tine şi să te umple cu prezenţa Lui, ci că El te caută, te doreşte, dar are nevoie de persoana ta ca de un canal, ca un mediu, ca trăind în tine El să-şi facă lucrarea între oamenii cu care vii tu în legătură, chiar dacă tu nu-ţi dai seama că El lucrează prin tine. Nu-i aceasta de mirare? El vrea să trăiască în trupul tău, să vorbească prin buzele tale, să privească prin ochii tăi şi să-ţi întrebuinţeze mâinile literalmente. Doreşti tu să-I oferi persoana ta în întregime, în felul acesta?

Amintiţi-vă legea comunicaţiei lui Dumnezeu cu oamenii, şi anume: El vorbeşte oamenilor prin oameni. Priveşte cu grijă prin toată Biblia şi vei găsi că după dezastrul lui Cain care a împărţit pe toţi oamenii în două mari grupuri, oridecâte ori Dumnezeu a avut vreun mesaj pentru un om sau pentru o naţiune din lume, Domnul a ales şi a întrebuinţat în contact cu el un mesager al Său.

Ascultaţi însăşi cuvintele lui Isus din discuţia aceea lungă din ultima seară, în Evanghelia după Ioan, 14, versetul 17. Vorbind despre Duhul Sfânt care avea să vină, El spune: „...pe care lumea nu-L poate primi.”

42

Page 43: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Deşi o importantă parte a marei misiuni a Duhului Sfânt e pentru lume, totuşi ea nu-L poate primi. Cuplaţi versetul acesta cu versetele 7 şi 8 din cap. 16: „...vi-L voi trimite vouă” şi „când va veni El, va dovedi lumea vinovată....” Aceasta înseamnă că un mesaj de la Dumnezeu pentru cineva care e în relaţie personală cu Isus vine direct în linie dreaptă, fără nici o cotitură. Dar pentru unul care nu e în legătură cu Isus, mesajul vine într-o linie unghiulară, două linii unindu-se într-un unghi şi vârful acelui unghi e într-o inimă creştină, mesajul pe care îl trimite El unuia din afara cercului trece prin inima unuia dinlăuntrul cercului. Pentru a face lucrurile directe şi personale: El are nevoie de tine pentru a-i atinge pe aceia cu care eşti tu în legătură.

Puncte de comandă ale lui Dumnezeu

Permiteţi-mi să vă înfăţişez câteva ilustrate despre felul cum întrebuinţează Dumnezeu oamenii, deşi faptul întrebuinţării lor se poate vedea aproape pe fiecare pagină a Bibliei. În vechea carte a Judecătorilor se află o expresie deosebită care nu este redată destul de clar în unele traduceri. În cap. 6, versetul 34 poate fi citit fără a greşi astfel: „Duhul lui Dumnezeu l-a îmbrăcat pe Ghedeon.”

Era o vreme de criză disperată în naţiune. Dumnezeu l-a ales pe acest om să conducă poporul Său. Dacă te uitai la viaţa lui în general, nu l-ai fi considerat omul ideal. Dar se pare că nu exista altul mai bun. A devenit general de armată într-o situaţie care, după părerea umană, părea fără mare nădejde. Oamenii îl vedeau pe Ghedeon alergând şi dând ordine. Dar fraza aceasta, de o semnificaţie stranie, ne descoperă secretul strategiei lui înţelepte şi al splendidei sale victorii. „Duhul Domnului l-a îmbrăcat pe Ghedeon.” Persoana lui Ghedeon nu era decât un costum de haine în care lucra Dumnezeu în ziua aceea pentru a câştiga victoria strălucitoare în favoarea poporului Său. Aceeaşi expresie e întrebuinţată cu privire la Amasai, una dintre căpeteniile lui David (1 Cronici 12:18), şi cu privire la Zaharia, unul dintre preoţii din timpul domniei lui Ioas (2 Cronici 24:20).

43

Page 44: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

O ilustraţie Nou Testamentală se găseşte în cartea Faptelor, în întâmplarea cu Filip şi cu străinul din Etiopia. Acest devotat demnitar african avea un exemplar din vechile Scripturi ebraice, dar avea nevoie de unul care să-i explice aceste Scripturi şi să-i dea sensul cel nou pe care l-au primit ele. Duhul Sfânt, interpretul Scripturii, dorea să-l ajute. Pentru a-şi îndeplini scopul, El caută un om asupra căruia să aibă control, şi-l găseşte pe Filip. Acesta e îndrumat să meargă o bucată de drum în direcţia în care călătorea omul acesta. Ni se spune despre Filip că era “plin de Duhul.” Şi o lectură a întregului capitol 8 din Fapte va face clară prezenţa controlatoare a Duhului Sfânt în persoana lui Filip. El îi dă la început o direcţie foarte explicită: „Duhul a zis lui Filip: Du-te şi ajunge carul acesta.” Şi la sfârşit, „Duhul l-a răpit pe Filip.”

Acestea sunt câteva ilustraţii despre ceea ce s-ar părea a fi legea obişnuită a legăturii lui Dumnezeu cu oamenii. Limbajul întregii Biblii se potriveşte pe de-a-ntregul cu această concepţie. Vom fi surprinşi să aflăm şi în tabăra opusă acest lucru pare a fi adevărat, când vorbim de forţele celui rău. De repetate ori în Evanghelii întâlnim expresii izbitoare: – „îndrăcit,” “chinuit de demoni,” “stăpânit de un duh rău,” vorbind evident despre oamenii pe care demonul a reuşit să-i ia în stăpânire şi să-i îmbrace. Se pare a fi o lege a vieţii spiritului că un spirit trebuie să se întrupeze pentru a putea lucra cu fiinţe întrupate. Şi Dumnezeu se conformează legii acesteia în lucrarea Lui cu oamenii.

Prietenul meu, întreabă-ţi inima, te-a luat Duhul Sfânt în stăpânire în felul acesta? Repet cu reverenţă că El e în căutarea oamenilor în care să-şi poată aşeza un punct de comandă din care să lucreze în afară, aşa cum Îi place. A fost El în stare să facă lucrul acesta din tine? Ori te ţii la distanţă de El de teamă că ar putea face în tine sau în planurile tale unele schimbări? Dacă aşa stau lucrurile, dă-mi voie să-ţi spun cât pot buzele acestea de delicat, dar tot atât de deschis, că vinovăţia practică pentru vorbele acelea sfâşietoare adresate prietenilor tăi vine direct la tine.

Hugh McAllister Beaver, fiul fostului guvernator al Pennsylvania şi unul dintre cei mai mari creştini care au trăit vreodată, s-a simţit îndemnat să povestească la o conferinţă a studenţilor, la Northfield în

44

Page 45: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

1897, una dintre experienţele sale spirituale, deşi în mod natural era stingherit să o facă. Pe când preda la liceu, s-au organizat o serie de întâlniri de evanghelizare, în fiecare seară din săptămână. Coborând într-o zi scările în clădirea liceului, povesteşte el, m-am întâlnit cu un băiat căruia toţi îi spuneau Dutchy, unul dintre cei mai bădărani din şcoală. „Dutchy, vino diseară la întâlnire.” Spre surpriza lui, în loc să râdă sau să înjure, băiatul a stat un moment pe gânduri ca şi cum ar fi posibil să vină, povestea Beaver. “Eu mă rugam în mine însumi, în tăcere, şi am stăruit de el să vină.” „Bine, cred c-am să vin.” Şi în seara aceea, spre surpriza tuturor, Dutchy a venit la adunare. Când Beaver s-a ridicat să vorbească, mare i-a fost surprinderea să-l vadă pe elevul acesta nu doar că era adânc interesat, ci că ochii-i erau plini de lacrimi. Şi Beaver spunea: „O voce clară ca vocea omenească îmi spunea: Stai la sfârşit de vorbă cu Dutchy! Dar n-am făcut-o.” A doua seară Dutchy a venit din nou nechemat de nimeni şi unul dintre băieţi a pus mâna pe umărul lui Beaver şi i-a spus: „Stai de vorbă cu Dutchy. Noi băieţii nu l-am văzut niciodată atât de mişcat ca astăzi.” Şi el le-a spus: “Bine,” dar n-a făcut-o. Câtva timp după aceea, el a avut un vis în care i se părea că nu mai e pe lumea aceasta, şi nu-i părea rău decât că fratele său plângea. Atunci i s-a părut că-L vede pe Învăţătorul, care-L priveşte în ochi şi-i spune: „Hei, îţi aduci aminte că te-am rugat să stai de vorbă cu Dutchy?” – „Da” – „Şi tu n-ai făcut-o” – „Nu.” „Ai vrea să te întorci înapoi pe pământ şi să-l câştigi?” Şi Beaver a terminat zicând: „E lucru greu, dar merită.”

Mă întreb, ore nu cumva şi în cazul tău Mântuitorul a încercat să se folosească de buzele tale în felul acesta, dar ai refuzat?

Un renumit predicator din Noua Anglie povestea următoarea experienţă: În cursul muncii lui pastorale a fost chemat să conducă un serviciu de înmormântare al unei tinere care a murit pe neaşteptate. Cum a intrat în casă, l-a întâlnit pe predicatorul de la biserica pe care o frecventa familia fetei şi l-a întrebat: „Era Maria creştină?” Spre mirarea lui, tânărul predicator s-a uitat la el cu o privire chinuită şi i-a răspuns: „Cu trei săptămâni în urmă am simţit un îndem puternic să-i vorbesc, dar nu i-am vorbit, şi nu ştiu.” După o clipă a întâlnit pe învăţătoarea

45

Page 46: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

fetei de la Şcoala duminicală şi i-a pus aceeaşi întrebare. Lacrimile au început să-i curgă repede în timp ce da răspunsul: „Acum două săptămâni mi se părea că-mi spune o voce, „Vorbeşte-i Mariei,” şi îmi dădeam seama ce înseamnă aceasta şi intenţionam s-o fac, dar n-am făcut-o, şi nu ştiu.”

Adânc mişcat de aceste răspunsuri neaşteptate, peste câteva minute a întâlnit pe mama fetei şi vrând, fără îndoială, să-i dea ocazia să spună un cuvânt prin care să-şi uşureze inima, a întrebat-o încet: „Maria era o fată creştină?” Lacrimile au izvorât repede şi fierbinţi în ochii mamei, în timp ce suspina: „Acum o săptămână o voce a venit şi mi-a spus, „Vorbeşte-i Mariei,” şi eu m-am gândit la aceasta, dar n-am făcut-o atunci, şi ştiţi ce neaşteptat a plecat... nu ştiu.”

Acum vă rog să mă înţelegeţi, eu nu spun niciun cuvânt despre fata aceasta. Nu ştiu ce aş putea spune. Eu am nădejde şi cred să sunt motive de nădejde. Dar iată ce vreau să spun: ce durere inexprimabilă în cuvinte că Duhul a încercat să întrebuinţeze buzele a trei persoane, a pastorului, a învăţătoarei şi vai, a mamei, să rostească un cuvânt care evident El dorea să-l spună acestei fete, dar n-a putut!

A încercat El să te folosească în felul acesta?

Legea supremă a acţiunii

Dar aceste două ilustraţii nu îmbrăţişează întreg adevărul. Ele vorbesc despre buze. El vrea să-ţi întrebuinţeze buzele; dar mai mult, El vrea să-ţi întrebuinţeze viaţa. El vrea să-ţi întrebuinţeze de zece ori mai mult decât buzele tale: persoana ta, prezenţa ta, viaţa ta, chiar când tu eşti complet în necunoştinţă de acest lucru. El iubeşte oamenii aşa de mult şi vrea să-i mântuiască. Dar El are nevoie de noi – de tine şi de mine – drept conducte prin care puterea Lui să curgă, să atragă şi să influenţeze puternic pe aceia cu care noi ajungem în contact. De câte ori a rămas El dezamăgit că legăturile conductei erau rupte, şi ea nu putea fi întrebuinţată!

46

Page 47: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Îmi va zice cineva: „Tu arunci asupra noastră o responsabilitate înspăimântătoare. Nu cumva vrei să ieşim şi să începem să vorbim cu toţi cei pe care-i întâlnim?” Nu, nu vreau! Pentru nimic în lume nu vreau. Predă-te pe tine însuţi lui Isus ca Stăpân al tău, ca El să te ia în stăpânire. Întoarce conducta spre El să-ţi înşurubeze legătura de sus, cu sursa puterii, s-o curăţească, iar apoi să-o întrebuinţeze după cum doreşte. El are pasiunea să câştige oameni şi are un tact minunat în lucrarea aceasta. Lasă-L să aibă mână liberă în tine. Stai liniştit, aproape de El şi ascultă-L bucuros, vesel, constant, şi El îşi va asuma toată răspunderea în privinţa rezultatelor.

Există o lege a slujirii personale. Este aceasta: contactul înseamnă oportunitate (ocazie); oportunitatea înseamnă responsabilitate. Faptul că vii în contact cu un om îţi deschide ocazia de a-l influenţa pentru Cristos, şi cu oportunitatea vine sora ei geamănă, responsabilitatea.

Mai există o altă lege, o lege superioară, legea supremă a vieţii creştine. E aceasta: în toate lucrurile rămâi supus călăuzirii Duhului Sfânt. Oridecâte ori aceste două legi vin în conflict, adu-ţi aminte că cea inferioară se supune celei superioare. E o lege a vieţii ca acolo unde două legi ajung în conflict, legea inferioară dă totdeauna loc celei superioare. Aceasta e o lege supremă a vieţii creştine: să te predai mereu călăuzirii tovarăşului tău, care este Duhul Sfânt. Atunci timpul în intimitate cu Stăpânul în fiecare zi, prin Cuvântul Său, pentru educarea urechii şi pentru educarea judecăţii şi pentru educarea limbii, devine marele esenţial.

În seara aceasta însă marea întrebare este: ai întors tu conducta puterii – persoana ta – către El, ca să fie spălată şi umplută cu puterea Lui? Vrei să faci lucrul acesta?

Numai un zâmbet, da, numai un zâmbet Femeia aceea îndurerată cerşea dela tine...Un zâmbet i-ar fi făcut atât bineInimii ei zbuciumate de plânset.Dar ea a plecat obosită şi dezamăgită

47

Page 48: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Căci tocmai atunciTu n-aveai contact cu Domnul Tău.

Un singur cuvânt, da, un singur cuvântÎţi şoptea încet vocea Duhului Sfânt: „Vorbeşte!”Dar omul pe care trebuia să-l ajuţi,Să-l ridici, să-i insufli curaj,A plecat neîntărit şi neajutatFiindcă atunci când îndemnul sunat-a în sufletul tăuTu n-aveai contact cu Domnul Tău!

O simplă scrisoare, da, numai o scrisoare,Unui prieten plecat între străini Îţi şoptea Duhul: „Scrie-i!”Dar tocmai atunci tu aveai altă lucrare.Şi credeai că poţi face asta,Dar n-ai ştiut că ea ar salvaUn suflet din păcat şi din moarte:Tu n-aveai contact cu Domnul tău!

Numai un cântec, da, numai un cântecÎţi şoptea Duhul: „O, cântă-l în seara aceasta.”Dar tu i-ai zis: „În mijlocul acestei mulţimi......Nu se face să cânţi de Cetatea cereasc㔪i inima pe care puteai s-o atingiA rămas în răceală.Tu n-aveai contact cu Domnul tău!

Numai o zi, da, numai o zi,Dar poţi tu ghici, prietenul meu,Unde-ar ajunge şi unde-ar sfârşi?Porunca lui Isus e: „Rămâneţi în Mine!”Şi-n van şi zadarnic serviciul-ţi va fiDe nu ai contact cu Domnul tău.

48

Page 49: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

PREŢUL PUTERII

Legea schimbului

Fiecare om are nevoie de putere. Fiecare om râvneşte după putere. Fiecare om doritor are promisiunea Mântuitorului despre putere. Dar nu posedă toţi oamenii puterea promisă. Şi mi-e teamă că mulţi oameni n-o vor avea niciodată. Viaţa multor oameni de astăzi este complet lipsită de putere. Unii dintre noi, vor privi odată înapoi cu un sentiment de adâncă dezamăgire şi de amarnică înfrângere, şi motivul nu e greu de găsit şi nu e greu de văzut. Dacă n-avem putere, e pentru că nu vrem să plătim preţul.

Orice lucru costă. Există o lege a schimbului care guvernează toate sferele vieţii. E aceasta: „Ca să capeţi, trebuie să dai.” Ea guvernează lumea de afaceri: Dacă vreau o casă sau o pălărie, trebuie să dau suma hotărâtă. Ea guvernează lumea intelectuală. Dacă un tânăr doreşte o minte disciplinată, trebuie să dea timp şi atenţie, şi o muncă destul de grea. Ea e tot atât de adevărată şi în lumea spirituală. Dacă vrem să facem schimb de afaceri în lumea spirituală, trebuie să ne călăuzim după aceeaşi lege. Pentru a avea putere în viaţa noastră asupra păcatului şi a egoismului, a poftelor şi a patimilor, asupra limbii şi a temperamentului şi a ambiţiilor egoiste, pentru a avea putere în rugăciune şi în câştigarea altora din păcat la Isus Cristos, trebuie să dăm întâi preţul care ni se cere.

Care e preţul puterii? Deschideţi la discuţia lui Isus cu Petru şi cu ceilalţi ucenici, în ultima parte a capitolului 16 din Evanghelia după Matei. Isus tocmai le spusese despre experienţa înspăimântătoare a crucii pe care o vedea în clar în faţa Lui. Petru, temându-se probabil că orice va veni asupra Mântuitorului ar putea veni şi asupra lui, şi cutremurându-se cu groază la gândul acesta, are curajul să-L certe pe Isus. Învăţătorul, dându-şi seama că sugestia vine de la unul mult mai subtil decât Petru, pentru a repeta sugestia din pustie îi porunceşte din nou să se depărteze. Apoi în câteva cuvinte simple, însă de o adâncă semnificaţie, arată standardul puterii, apoi preţul care trebuie să-l plătească cel ce avea să atingă standardul acela. Ascultaţi-L ce spune:

49

Page 50: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.”

Pe urmele paşilor lui Isus

Să privim puţin la cuvintele acestea familiare: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine” – acesta este standardul pus în faţa noastră. Standardul nu e să fii privit ca un stâlp în biserică, un conducător în cercurile religioase, un bun student al Bibliei, un energic lucrător, o persoană spirituală, ci ceva care s-ar putea să nu se asemene cu niciunul dintre lucrurile acesta admirabile: să păşeşti pe urmele paşilor lui Isus.

Gândiţi-vă la viaţa aceea minunată. O viaţă omenească totuşi, pentru că deşi era Fiul lui Dumnezeu, aici jos El a trăit viaţa ca Fiu al omului. Gândiţi-vă la puterea Lui asupra ispitei, nu numai la început în lupta aprigă din pustie, ci de-a lungul anilor următori petrecuţi în puternice conflicte. Puterea Lui asupra Satanei, asupra oamenilor stăpâniţi de demoni, asupra bolii, puterea Lui de a-i confrunta pe cărturarii aceia subtili care căutau în orice chip să-L încurce, şi puterea de a-i răbda pe mult mai violenţii Lui duşmani care au încercat să-L arunce de pe buza prăpastiei din Nazaret, sau mai târziu aveau să-L chinuiască până la moarte în Ierusalim. Amintiţi-vă unica, rara Lui lepădare de Sine, simplitatea şi delicateţea vorbirii Lui în contactul cu oamenii; dragostea Lui inepuizabilă pentru toate clasele de oameni; puterea Lui ca un câştigător de suflete, ca om al rugăciunii, ca predicator popular purtându-se aşa de gingaş cu oamenii, în timp ce le mustra fără cruţare păcatele. Aşa e sugerat standardul lui Isus despre putere. Vrei să mergi pe urmele Lui? Poţi, căci după cum L-a trimis pe El Tatăl, tot aşa ne trimite El pe noi, să facem aceeaşi lucrare şi să trăim aceeaşi viaţă.

Dar aşteaptă un moment înainte de a răspunde la întrebarea aceasta. Mai este încă o altă latură a vieţii Celui ce zice: „Veniţi după Mine.” Două părţi opuse aşezate una lângă alta dau naştere unei turburări violente. O viaţă ca aceea a lui Isus în atmosfera

50

Page 51: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

lumii acesteia, va provoca inevitabil amarnice vrăjmăşii, atât atunci cât şi acum. Ascultaţi! El a fost criticat şi calomniat. Spuneau că-I excentric şi fanatic. Prietenii Săi Îl considerau purtat de un ideal aprins, excesiv. Unii şi-au bătut joc de El şi i-au adus ocară, şi i-au răstălmăcit vorbele, I-au interpretat greşit cele mai gingaşe fapte şi i-au urmărit fiecare pas. Adeseori au atentat la viaţa Lui atât în Nazaret, cât şi în Ierusalim. Şi o hotărâtă conspiraţie împotriva vieţii Lui a fost pusă la cale de către oficialităţile Ierusalimului cu şase luni înainte de a-I veni cu adevărat sfârşitul. În mod practic El a fost un fugar în aceste ultime luni. În sfârşit a fost arestat şi batjocorit şi scuipat, lovit cu palma şi cu pumnul, încoronat în derâdere cu spini şi, în fine, omorât, o moarte crudă, prelungită, chinuitoare.

„Dacă vrea cineva să vină după Mine...”

În mod practic, aceste cuvinte ale lui Isus privite în felul acesta, capătă o nouă semnificaţie.

O hotărâre fermă

Dar priviţi mai de aproapre aceste cuvinte „Dacă” – e o problemă deschisă această urmare a lui Isus. E lăsată deschisă de mulţi care ar dori să fie recunoscuţi drept creştini, dar care ezită, şovăie, când înţeleg limpede ce cuprind aceste cuvinte ale lui Isus. Unii dintre noi, vor fi dispuşi să dea înapoi când vor înţelege ceea ce cuprind încă aceste cuvinte.

„Dacă vrea cineva” – „vrea” este timpul prezent al verbului “a voi.” Cuvântul voinţă este unul dintre cele mai puternice cuvinte din limbajul nostru. Voinţa unui om este partea imperială din el. E autocratul pe tron, e judecătorul pe banca apelului final – Isus coboară aici până la rădăcina problemei. El apelează la cea mai înaltă autoritate. Aceasta nu înseamnă numai un sentiment trecător, numai să fii prezent la o întâlnire şi să fii luat de valul mulţimii sub influenţa momentului, ci o hotărâre fermă luată în linişte, cu calm,

51

Page 52: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

înrădăcinată adânc în voinţa de a-L urma pe Isus în mod absolut, oricât te-ar costa şi orice ar trebui să părăseşti.

Mă întreb, câţi vor lua o astfel de hotărâre de a-L urma pe Isus orbeşte, fără să se gândească la ceea ce va duce hotărârea aceasta în zilele următoare? „Bine,” – aud pe cineva zicând – „dar de ce vorbeşti în felul acesta? Nimănui nu i se cere astăzi să sufere cum a suferit El.” Crezi că nu? Eu nu sunt sigur de lucrul acesta. Era un tânăr din sudul Indiei, un băiat strălucitor, plin de putere, dintr-o familie nobilă, care a auzit de Isus şi a simţit pentru el însuşi apelul minunatei istorisiri. S-a gândit o bună bucată de timp ce poate să însemne lucrul acesta, ce îi va aduce, apoi a luat hotărârea fermă de a-L primi şi a-L urma pe Isus, şi aşa cum prevăzuse, cei dragi ai lui l-au mustrat, l-au ademenit, l-au rugat, l-au ameninţat, şi în sfârşit propriul său părinte l-a alungat cu violenţă din casa părintească, şi a rămas de atunci încoace alungat de acasă şi dintre cei iubiţi. Aceste cuvinte ale lui Isus au fost pline de semnificaţie pentru el.

„Dar aşa ceva se poate întâmpla în India, în îndepărtata păgână Indie,” – zici tu. Bine, se petrec astfel de lucruri şi la noi. Cunosc o tânără dintr-un oraş oarecare din Noua Anglie, care se găsea în vizită în alt oraş. Aici a frecventat mai mult întruniri şi s-a hotărât să devină o creştină. Era logodită cu un tânăr frumos din oraşul natal. I-a scris imediat explicându-i noul pas făcut, gândindu-se desigur cât va fi el de bucuros auzind acest lucru, fiindcă se pare că mai mulţi bărbaţi doresc ca soţiile lor să fie creştine. Dar el i-a răspuns imediat, că dacă ea e hotărâtă să devină o creştină, faptul acesta ar putea să pună capăt logodnei lor. El nu este creştin şi doreşte ca nici soţia lui să nu fie creştină. Fiecare de aici vă daţi seama ce problemă serioasă era aceasta pentru hotărârea ei, pentru că ea era o femeie adevărată, şi ştim că legăturile de dragoste învăluie cu atâta tenacitate o inimă de femeie. Presupun că fiecare din voi v-aţi gândit chiar în timp ce vorbeam eu la ispita care a străpuns repede ca o flacără inima şi mintea ei: „Nu-i nevoie să ştie el că tu eşti o creştină adevărată în inimă şi în viaţă, şi astfel îl vei câştiga şi pe el după aceea.” Îmi imaginez că şi unii din voi au auzit de astfel de sitiaţii. Dar ea îşi aminteşte că Învăţătorul a spus şi „mărturiseşte,” nu numai

52

Page 53: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

„crede.” A fost o criză, o luptă crâncenă în sufletul ei. Dar ea a simţit că trebuie să-L urmeze pe Învăţătorul ei, cu orice sacrificiu. Şi astfel s-a hotărât. Veţi fi surprinşi să aflaţi că pentru o vreme a şi fost bolnavă? Încordarea intensă a sufletului i-a afectat şi trupul. „Dacă-vrea-cineva-să-Mă-urmeze” a însemnat atât de mult pentru ea, nu-i aşa?

Fără îndoială că dacă unii dintre noi, cei de astăzi, L-am urma pe Isus liniştiţi, dar absolut în toate lucrurile, aşa cum ne conduce Duhul Lui, am observa dintr-o dată o aspră linie de despărţire trasă împotriva noastră, aşa cum s-a întâmplat cu El în Palestina, şi cu cei doi tineri în India şi în America.

Multe uşi sociale ne vor fi închise în faţă. Oh! Închise cu politeţe, desigur. Societatea a ajuns la concluzia că n-are rost să faci tărăboi în problemele religioase. Dar uşa e închisă şi chiar barată. Probabil că unii dintre noi ar trebui să ne căutăm încă din ziua de mâine o altă slujbă, dacă suntem hotărâţi să mergem numai acolo unde El ne arată drumul.

Dar noi încă abia am început să pătrundem sensul cuvintelor lui Isus. Îţi mai păstrezi hotărârea fermă de a-L urma, orice ar mai însemna şi orice ar mai cuprinde vorbele acelea? Nu e imposibil ca grupul celor ce vor să meargă înainte prin acest verset cu un „da” hotărât la fiecare cuvânt al lui Isus, să se micşoreze mereu în timp ce mergem mai departe.

O schiţă de caracter

Să mergem puţin mai departe „Dacă voieşte cineva să Mă urmeze, să se lepede de sine...” Ce vrea să zică aceste cuvinte? A se lepăda înseamnă a respinge, a spune un „nu” simplu şi hotărât. „Sine insuşi” e un cuvânt mai delicat pentru eul propriu. Observaţi că Isus nu vorbeşte aici de ceea ce se numeşte în general renunţare de sine. Această renunţare de sine e renunţarea pentru o vreme la o dorinţă, sacrificarea temporară pentru a câştiga un avantaj mai târziu. Lucrul acesta nu e o caracteristică a vieţii creştine, ci e practicată de toate clasele, chiar şi de cele mai de jos. Versetul nu

53

Page 54: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

vorbeşte de aceasta, ci de ceva mult mai radical. Citind din nou versetul în întregime, vedem că Domnul Isus se referă la trei entităţi distincte. Întâi este acel „cineva,” omul căruia îi vorbeşte El, apoi celelalte două reprezentate una prin cuvintele „sine însuşi” şi alta prin pronumele „Mă,” dintre care ori una ori alta va ajunge să influenţeze viaţa acelui „cineva” cu care vorbeşte El. A spune “nu” eului său e cuplat cu „să Mă urmeze” şi lasă să se înţeleagă şi partea opusă: Dacă cineva nu voieşte să facă ce doresc Eu va continua să facă ceea ce a făcut şi până acum, şi anume, să se lepede de Mine şi să-şi urmeze eul.

Aceste două persoane „eul” şi „Isus” sunt plasate aici în cel mai puternic contrast. Ei sunt duşmani declaraţi şi fiecare om trebuie să se decidă căruia dintre cei doi să-i dea ascultare. Pentru a fi de acord cu unul trebuie să-l respingi pe celălalt, pentru că atunci când ţi se cere să hotărăşti într-o împrejurare şi spui „da” dorinţelor şi pretenţiilor eului, înseamnă că spui „nu” lui Isus, şi pe de altă parte supunându-te planurilor şi dorinţelor acestui „Mă,” adică a lui Isus, înseamnă a spune „nu” eului.

Cine este acest „eu” în fiecare din noi, pe care Isus îl pune într-un antagonism cu „sine însuşi,” şi căruia ne învaţă să-i spunem „nu” atât de greu, de unilateral şi de neîncetat? Sunt câteva vorbe în limbajul comun care ne dau câteva sugestii în privinţa caracterului său. Există cuvântul „egoism” care arată un om preocupat absolut în totul de sine insuşi şi face ca toate râurile să curgă pe uşa aceasta. Este recunoscut chiar în cercurile cu totul lumeşti ca un caracter detestabil. Opusul lui e „alturismul,” care-l arată pe omul care se uită pe sine şi este preocupat de alţii, de asemenea recunoscut în toate cercurile ca fiind un caracter fermecător şi atractiv.

Fapt e că există în fiecare dintre noi o fiinţă pe care Domnul o numeşte „sine însuşi.” Această fiinţă are diferite grade de intensitate şi felurite culori locale, după persoana în care locuieşte: poate fi manierat, cultivat, educat, sau poate fi răutăcios, ignorant, necioplit. Însă ori ignorant ori cu o înaltă educaţie, el rămâne aceeaşi fiinţă: „eul.”

54

Page 55: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Există câteva caracteristici după care poate fi recunoscută prezenţa lui. Nu vor fi observate toate în aceeaşi persoană. Dar una sau mai multe vor fi găsite în fiecare persoană în care eul influenţează şi domină. O caracteristică e aceasta: îi place şi râvneşte după laudă. El se hrăneşte şi se îngraşă cu laude. El caută să fie bine văzut şi să fie apreciat întotdeauna la justa lui valoare. E foarte impresionat de propria lui importanţă, de valoarea lui în societate, de ascuţimea minţii lui, de înţelepciunea şi de priceperea lui, şi vrea ca şi alţii să fie impresionaţi de lucrul acesta. El e îndrăgostit de oglindă – în special de una făcută să mărească. El caută să fie recunoscut. Se înghesuie înainte în mod grosolan sau politicos, după cum este el mai grosolan sau mai politicos. El poate fi îmbrăcat în hainele umilinţei şi poate întrebuinţa limbajul smereniei, dar urechea lui e mereu atentă sa audă cuvinte agreabile care să-l bucure.

O altă caracteristică care nu este decât reversul celei de mai sus e că fuge de critică. Cum se mai răsuceşte şi cum se zbate la cea mai mică atingere a criticii! El e totdeauna în defensivă. Obrajii i se îmbujorează când îi sugerezi că e greşit, sau că a făcut vreo boacănă. Ce repede se explică şi se apără şi-şi caută probe să-şi dovedească nevinovăţia! El e extrem de sensibil. Orice lucru îl atinge. El suferă cronic de boala atingerii. Are un semn de întrebare care face totdeauna de sentinelă zicând: Ce va crede lumea? Ce va zice lumea? El tremură încontinuu de teama acelui bici uriaş, vag, înspăimântător: „ lumea.” Simţurile lui sunt cu adevărat neliniştite, foarte repede se simte umilit. Uită aşa de greu jignirile.

Îmi amintesc că am cunoscut o învăţătoare de şcoală duminicală care lucra într-o Şcoală duminicală misionară, formată din băieţi mai neciopliţi, veniţi din case necreştine. Tocmai vroia să-i părăsească. „Vreau să-i las,” mi-a spus ea. „Da.” „Au devenit cu toţii creştini?” „Nu.” Niciunul nu era creştin şi toţi o iubeau şi spuneau că nu vor mai veni dacă va pleca ea; dar ea se simţea descurajată şi vroia să-i părăsească cu orice preţ. Avocaţii şi femeile nu-şi spun totdeauna motivele. M-am aventurat să-i sugerez ca înainte de a-i părăsi ar fi bine să-i invite pe rând la ea acasă, probabil la un ceai. Să petreacă vesel în

55

Page 56: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

timpul ceaiului şi apoi înainte de a pleca băiatul, să aibă cu el o mică discuţie deschisă despre el însuşi şi despre faptul de a fi creştin şi să aibă câteva clipe de rugăciune împreună. N-ar vrea să încerce lucrul acesta înainte de a-i părăsi? Îmi amintesc limpede cum faţa ei s-a umplut de roşeaţă ca un trandafir roşu, şi-mi spunea: „Vai, domnule Gordon, dar vor râde de mine.” Şi ea n-a putut răbda posibilitatea de a fi luată în râs pentru mult mai probabila posibilitate de a câştiga un suflet – un om – o viaţă. Era „eul” din ea cutremurându-se de teama unui zâmbet, temându-se de privirea unei feţe dispreţuitoare care ar fi putut s-o întâmpine.

O altă persoană vorbind de anumite recreeri foarte obişnuite în societatea pe care avea obiceiul s-o frecventeze, deşi le critica foarte liber găsindu-le nepotrivite, zice: „Oh, nu-mi plac atât de mult, dar oamenii te cred atât de ciudat dacă refuzi, încât te simţi ca şi cum ai fi o raritate.” Ah, iată dificultatea. Dorinţa de a te bucura de consideraţie, neplăcerea de a fi considerat o excepţie. Teama de batjocura aceea abia schiţată în colţul buzelor – acesta este „eul” făcându-şi sentinţa prezentă şi mai mult, jucându-şi rolul. Recunoşti tu în tine pe individul de care vorbeşte Isus?

Există un al treilea simptom trădător al eului, foarte greu de ascuns – îi place să se afirme – eului îi place mult să aibe căile lui proprii, are planuri şi ambiţii şi-şi propune să le ducă la îndeplinire fără să-i pese de oameni sau – de ce să nu spunem adevărul adevărat – fără să-i pese de Dumnezeu. El îşi susţine părerile cu tenacitate. Pronumele lui favorit este „Eul” scris cu literă mare şi însoţit de variantele lui „meu” şi „mie”; problemele personale sunt foarte puternice şi stăruitoare.

Adevăratul urmaş al lui Isus permite ca fiecare plan al său să fie suspus schimbării de sus. Dar acest „eu,” dacă i se permite să guverneze, ia hăţurile între dinţii strâns închişi şi mână hotărât înainte, fără să-i pese de preferinţele oamenilor sau ale lui Dumnezeu, chiar dacă frazeologia religioasă e pe buzele lui.

O altă trăsătură de caracter al acestui „eu” cu care facem acum cunoştinţă mai apropiată este aceasta: el are un apetit nesăţios. El e tot

56

Page 57: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

mai flămând după lucrurile care îl satură şi capacitatea lui e nemărginită. Dacă i se dă frâu liber, el înjoseşte cele mai sfinte funcţiuni ale trupului şi degradează cele mai nobile puteri ale minţii, ca să-şi potolească foamea pătimaşă care-l roade. Cele mai nobile talente, cele mai curate emoţii, cele mai sfinte relaţii sunt târâte în şanţuri cu noroi pentru a potoli pentru o vreme gusturile lui pervertite.

Fără mască

Cam acestea ar fi trăsături ale caracterului celuilalt stăpân, vrăjmaşul lui Isus, care ar vrea să obţină controlul asupra noastră şi de a cărui încleştare neîmblânzită, ca de menghină, ar fi bucuros Isus să ne scape.

Nu de compromisul lucrului pe jumătate – marea rezolvare americană – e nevoie aici. Învăţătorul spune clar că eul trebuie lepădat, apoi oprimat, aruncat cu hotărâre la pământ, strangulat, ucis. La orice sugestie sau cerere, trebuie ucis cu fălcile încleştate, cu un „nu” prompt, hotărât.

E un război la cuţite – şi la săbii – între aceşti doi pretendenţi la controlul puterilor noastre: „eul” şi Isus. Pavel cunoaşte foarte bine antagonismul acesta. Îl aminteşte de multe ori în scrisorile sale. Numele pe care-l dă el duşmanului lăuntric e firea pământească. Cuvintele lui din Romani 8, versetele 4-8 şi 12-13 sunt o simplă dezvoltare a cuvintelor acelora din Matei 16. Dacă veţi citi aceste cuvinte înlocuind firea pământească al lui Pavel cu cuvântul „eu” al lui Isus, veţi fi surprinşi văzând cât de izbitor exprimă Pavel însuşi gândul lui Isus. O traducere liberă a unor părţi din aceste versete ar suna astfel: versetul 5: „Cei ce-şi aleg şi umblă după «eu» aşa după cum umblă un sclav după, sau în urma stăpânului său, îşi vor arăta alegerea prin ascultarea de dorinţele «eului», iar cei ce-şi aleg şi umblă după Duhul, vor asculta de dorinţele Duhului.” Versetul 7: „Pentru că ţelurile «eului» sunt opuse ţelurilor lui Dumnezeu, căci el nu se supune dorinţelor lui Dumnezeu. Într-adevăr însăşi prin natura lui nu poate; ci cei ce-şi

57

Page 58: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

aleg să asculte de «eu» nu pot să placă lui Dumnezeu.” Versetul 13: „Dacă omorâţi cu ajutorul Duhului Sfânt planurile şi faptele «eului» veţi găsi, în felul acesta şi numai în felul acesta, adevărata viaţă.”

Experienţele adânc cercetătoare ale marelui suflet al lui Pavel, şi larga lui observare a altora în neobositele lui călătorii, confirmă afirmaţia deja făcută că există cel mai amar şi cel mai crud antagonism între aceste două personalităţi prin cuvintele lui Isus: „sine însuşi” şi „Mă.” Nu poate fi armistiţiu aici. Singura cale pentru leu şi miel de a trăi împreună, în cazul acesta, e ca unul să stea sub celălalt, devorat.

În alte scrieri ale sale, Pavel întrebuinţează uneori un alt nume: „omul vechi” sau „firea veche,” şi arată caracteristicile acestui „eu” omniprezent care îşi face lucrarea în persoane diferite şi în împrejurări diferite. Notaţi numai câteva dintre ele: capitolul 5, versetul 19 din Galateni: „Faptele «eului» sunt: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea....” Oriunde va avea posibilitatea, va perverti cele mai sfinte funcţiuni ale trupului. Coloseni 3:5, vorbind despre „omul vechi” spune: „ ... şi lăcomia care este o închinare la idoli.” Cu alte cuvinte, dacă dorinţele ameţitoare ale eului sunt neînfrânte, ele vor fi pasiunea conducătoare care va călca totul în picioare şi va degrada cele mai nobile însuşiri ale minţii, pentru a-şi satisface dorinţele febrile. În Efeseni 4:31, „Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice răutate.” Pretenţiile şi cererile lui pentru a i se recunoaşte drepturile şi puterile aduc cele mai amarnice aprinderi şi cele mai multe rele. Nu e nevoie să amintim evenimentele politice şi viaţa socială drept ilustraţii. Ele pot fi mult mai aproape de uşa casei noastre.

A existat vreodată un astfel de tablou? O astfel de fiinţă a cărei inimă naşte şi alăptează asemenea progenituri? Această fiinţă miroase a iad şi chiar a cel rău. Ah! Acum ajungem direct la adevăr. „Eul” e reprezentantul lui Satana în fiecare inimă omenească. El intră acolo numai prin uşa prin care a intrat întotdeauna – şi anume, prin uşa neascultării. Ce ochi pătrunzători a avut Isus când l-a recunoscut pe cel ce sugera cuvintele ce şi-au găsit expresia prin buzele lui Petru: „Înapoia

58

Page 59: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Mea, Satano!” Eul lui Satana e infiltrat în viaţa fiecăruia, deşi în unii dintre noi el nu cutează să-şi arate unele dintre cele mai blestemate însuşiri, iar în alţii el este încontinuu biruit de puterea Duhului lui Isus, care vine printr-o predare, absolută şi de bunăvoie, Lui.

Vicleanul Satana – eul – poate fi recunoscut adesea printr-o întrebare favorită pe care o pune multor credincioşi în privinţa multor probleme aşa zise neimportante: şi ce dacă? Dar adevăratul urmaş al lui Isus nu trăieşte niciodată jos, pe platoul lui „şi ce dacă.” El trăieşte într-o sferă mult superioară, cu Stăpânul său care n-a căutat să-şi placă Lui Însuşi, ci a avut în viaţă scopul hotărât, neclintit de a face întotdeauna numai cele bune lucruri care erau plăcute Tatălui Său. Oamenii au crezut că are vederi strâmte, că e fanatic, dar Lui nu i-a păsat atâta vreme cât putea să audă vocea aceea clară şi dulce zicând: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care-Mi găsesc toată plăcerea.” Întrebarea hotărâtoare pe care o pune urmaşul lui Isus oricărei probleme e aceasta: „Îi place Lui lucrul acesta?”

Fiecare dintre voi care doreşte cu râvnă să se facă potrivit cu planul lui Isus pentru viaţa lui, să ia o foaie de hârtie şi un creion şi să facă o listă a obiceiurilor personale: mâncarea şi băutura lui, şi alte lucruri care-i intră în gură, îmbrăcămintea, întrebuinţarea şi îngrijirea trupului, recreaţiile sale, conversaţiile sale, lectura sau lecturile sale, întrebuin-ţarea banilor săi, a timpului său, planurile vieţii sale şi planurile zilnice, şi relaţiile lui sociale, şi în privinţa fiecăruia dintre noi să punem deschis întrebarea: Care e motivul care mă controlează când fac lucrul acesta? Am propria mea preferinţă şi plăcere, sau dorinţa de a-i place şi a-i aduce cinste lui Isus? Să continue apoi lista cu metodele lui de afaceri, cu prieteniile lui şi cu diferitele grupări cărora le aparţine, cu aceeaşi întrebare în dreptul lor.

Dacă va face lucrul acesta cu seriozitate, va simţi probabil încă de la început un fel de îndărătnicie care va continua tot timpul cât va scrie lista. Dar multe vieţi vor fi schimbate prin aceasta. Eu cunosc de exemplu un credincios care are prăvălie şi care are pe unul din rafturile

59

Page 60: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

prăvăliei o substanţă deosebită pe care scrie “medicament tonic.” Dar el ştie foarte bine, aşa cum ar şti orice om care s-ar gândi puţin, că substanţa aceea e un intoxicant. Eh, nu contează ce crede Învăţătorul despre ea, căci aduce un bun venit. Şi eul lui aprins după bani îşi revendică stăpânirea şi porunceşte, iar omu-şi strânge cu sârg profiturile, în timp ce Satana râde pe sub mustaţă cu o bucurie drăcească, iar sufletele sunt osândite cu ajutorul “creştinului” acestuia. Cu siguranţă că nu poate fi vorba de puterea lui Dumnezeu într-o astfel de viaţă; să spunem mai degrabă adevărul, că omul acesta exercită o putere activă pentru Satana şi pentru iad.

Toate acestea se cuprind în aceste câteva cuvinte simple: „Să se lepede de sine.” Ar mai fi totuşi o hotărâre fermă de a-L urma pe Isus cu orice preţ, oriunde ar trebui să cadă linia de marcaţie.

Bătălia la bifurcarea drumului

Aici e bifurcarea drumului. Eu vă aduc pe toţi la punctul acesta despărţitor şi de aceea hotărâtor pentru fiecare, ca să-şi alegă fiecare drumul cu premeditare, cu rugăciune, deschizând bine ochii. Drumul acesta care apucă spre stânga are ca lege predarea ta făţă de eul tău, el spune „da” pretenţiilor şi dorinţelor eului. Desigur, vor fi posibile unele modificări pe ici şi colo, căci vorbesc despre cei ce mărturisesc că sunt credincioşi. Vei spune uneori „da” lui Isus, dar alteori, când împreju-rările şi înclinaţiile ţi se par potrivite pentru a face altfel de cum îţi spune El, da, vei renunţa să faci lucrul greu pe care ţi-l cere, şi aceasta va însemna un „da” spus eului şi un tot atât de real „nu” spus dorinţelor lui Isus. Acesta este drumul spre stânga.

Drumul care apuci spre dreapta cunoaşte o singură lege, de la care nu se face niciodată excepţie, şi anume: “da lui Isus” pretutindeni, întotdeauna, indiferent de consecinţe, deşi ar putea însemna pierderea unor prieteni, ori pierderi de bani, de poziţie, de stare socială, de preferinţe personale, ori o schimbare radicală a planurilor, ori orice altceva.

60

Page 61: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Iuda a cedat dorinţelor arzătoare ale eului său ambiţios, şi a spus „nu” Învăţătorului său, gândindu-se probabil cu subtilitatea lui lumească să-L forţeze prin aceasta pe Isus să-şi manifeste puterea. El nu-şi dădea seama ce timp de criză era acela şi ce teribile rezultate vor avea să urmeze.

Petru a stat de partea eului său laş şi fricos în curte, în noaptea aceea întunecoasă, şi împotriva Învăţătorului său, şi, deşi a fost iertat cu o dragoste fără asemănare, el însuşi nu s-a iertat niciodată, n-a fost în stare să alunge fapta nopţii aceleia din memorie. Iuda şi Petru au fost fraţi de acţiune în noaptea aceea, şi se vede că mulţi alţi ucenici se ataşează grupului lor. Eşti şi tu printre aceştia? Care drum îl alegi în seara aceasta? Acela la stânga, sau acesta la dreapta?

Am cunoscut un tânăr care iubea mult o fată admirabilă – amândoi fiind credincioşi şi mult deasupra nivelului obişnuit în talente şi în cultură. El i-a mărturisit dragostea, dar, aşa cum sunt în stare femeile puternice să facă, ea l-a ţinut la distanţă punându-l de repetate ori la probă, pentru a vedea cât de puternică-i este dragostea. În sfârşit, i-a arătat indirect sentimentele ei, dar s-a ferit să-i dea consimţământul cerut până când îşi va da el consimţământul în privinţa unui plan al ei. Planul, destul de bun în el însuşi, era unul ambiţios şi tindea să-l îndepărteze de idealurile lui înalte adânc spirituale, care îl călăuziseră în liceu şi după aceea, deşi probabil el nu-şi dădea seama în mod clar de această tendinţă.

Singurul lucru care l-ar fi putut ajuta în împrejurări aşa de critice ar fi fost să-şi facă timp de o parte în singurătate pentru meditare liniştită şi pentru rugăciune, pentru a înţelege dacă planul lui e şi planul Stăpânului. Dar elanul personal s-a dovedit a fi prea puternic pentru o astfel de hotărâre. Posibilitatea pierderii fetei făcea să i se frângă picioarele. Nu mai era timp de discutat între planul lui şi planul Învăţătorului. Ultimul a fost pierdut din vedere, probabil inconştient pe jumătate, din cauza pripelii. Ea trebuia să fie a lui, se gândea el. Acest lucru se ridica în faţa ochilor deasupra tuturor celorlalte şi astfel hotărârea a fost luată, şi care e rezultatul? El e astăzi proeminent în lucrarea creştină, un vorbitor

61

Page 62: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

înflăcărat, un lucrător neobosit cu cea mai cuceritoare personalitate. Dar viaţa lui spirituală a scăzut în mod perceptibil. Idealurile lui încă înalte şi nobile sunt mult sub nivelul celor pe care le avusese odată. Idealuri intelectuale admirabile în ele însele, dar aparţinând planului al doilea în viaţa creştină, poruncesc acum în viaţa lui. Concepţiile lui şi înţelegerea vieţii spirituale au suferit o serioasă schimbare.

Propunerea eului a venit la el într-un mod fascinant. Şi el s-a grăbit să-i spună „da,” şi aceasta a însemnat o tot atât de hotărâtă renunţare la planul Altuia mai mare pentru el, plan care fusese odată clar recunoscut şi acceptat, dar care acum a fost pus deoparte, în timp ce el, s-o spunem cu tristeţe, a apucat-o repede pe drumul de la stânga.

Există o întâmplare povestită de un pastor european, un om plin de râvnă şi de elocvenţă: a fost copleşit de gândul că el nu-L urmează deplin pe Învăţătorul. În cea mai mare parte a vieţii lui, eul a fost acela care a avut conducerea. El a ajuns la bifurcarea drumului şi lupta a fost cruntă, fiindcă eul moare greu. Dar în sfârşit, prin Duhul a câştigat biruinţa, aşa cum o poate câştiga orice om, şi a păşit liniştit la dreapta. El a descifrat foarte plastic lupta aceasta la răspântie într-un limbaj a cărui exacticitate va fi recunoscută de toţi cei care se află în locul acela:

În biserică şi-n şcoalăCând Te-am cunoscut de micAh! Mi-am zis trufaş, IsuseEu sunt tot, iar Tu nimic.

Când iubirea Ta îmi spuse:“Uită-te la crucea Mea,”M-am uitat şi-am zis în şoaptă,“Totuşi, şi eu sunt ceva!”

Când din nou mi-a zis iubirea-Ţi:“Vezi mai bine chipul Meu!”Am văzut atunci IsuseCe eşti Tu şi ce sunt eu.

62

Page 63: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Să-ngenunchi, mi-ai zis, sub cruceŞi-n sus ochii să-mi ridic.Ah! De-atunci tot plâng ... IsuseTu eşti totul, eu nimic ...

Mai există încă o hotărâre fermă? Vrei să mergi pe drumul din dreapta? Voi, care şovăiţi încă şi care vreţi să mergeţi la dreapta, ascultaţi la următoarele cuvinte, pe care le adaugă Isus: „Să se lepede de sine, şi să-şi ia crucea.” Ce înseamnă aceasta? Crucea a devenit în zilele noastre un obiect de podoabă, ea arată frumos, împodobită cu bijuterii la capătul unui lănţişor sau lucrată în coroană regală. Ea dă un aspect aşa de frumos unei biserici, cioplită în piatră sau împletită cu iederă, e drăguţă în bijuterii şi în flori, dar pentru Isus şi pentru oamenii timpului Său ea avea o semnificaţie chinuitoare, hidoasă, oribilă. În uzul roman, unui condamnat la moarte i se pretindea să-şi ia crucea grosolană şi să şi-o ducă la locul de execuţie, iar acolo să fie ţintuit pe ea. Pentru oamenii care L-au ascultat atunci, cuvintele lui Isus au însemnat să spună „nu” eului lor, după care să şi-l ţintuiască pe cruce şi să-l lase acolo să moară.

Pavel a înţeles lucrul acesta foarte bine. Pentru a-i ajuta pe fraţii săi tineri din Galatia, el le explică propria lui experienţă, spunânu-le: „Am fost răstignit cu Cristos” şi prietenilor săi necunoscuţi din Roma le scrie: „Dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele firii, veţi trăi.” Singurul lucru de făcut cu eul acesta este să-l „ucizi.”

În Evanghelia după Luca se adaugă ceva foarte practic vorbelor lui Isus: „Să-şi ia crucea în fiecare zi.” Despre pisică se spune că are nouă vieţi din cauză că este foarte greu s-o omori. Nu ştiu care sunt experienţele voastre, dar judecând după regula acesta, eul din mine e mult mai rezistent decât o pisică. Are 99 sau 999 de vieţi în el. Astăzi prin voia mea, şi cu puterea Duhului îl pun pe cruce, iar mâine îl găsesc că încearcă să se dea jos, şi să păşească iarăşi în controlul activ al vieţii printr-o sugestie vicleană şi subtilă, prin care încearcă să întreacă vigilenţa santinelei mele. Astfel expresia „în fiecare zi” devine prin necesitate nota

63

Page 64: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

dominantă: în fiecare zi, conflict; în fiecare zi, vigilenţa mea neadormită; şi – mulţumesc lui Dumnezeu – în fiecare zi, biruinţa.

Inima fiecărui om e un câmp de bătaie. Dacă eul are stăpânirea, Isus se luptă cu dragoste să obţină stăpânirea. Dacă stăpânirea a fost predată lui Isus, e un continuu război absolut al forţelor eului. Şi eul e un strateg priceput. În fiecare inimă e o cruce şi un tron, şi amândouă sunt ocupate. Dacă Isus e pe tron, domnind, eul e pe cruce, murind. Dar dacă eul e ascultat şi domneşte, atunci el e pe tron, şi eul pe tron înseamnă că Isus este pe cruce, şi se pare a fi un adevăr jalnic faptul că nu numai în timpul Noului Testament, ci şi în timpurile noastre, există mulţi creştini care în practica vieţii zilnice răstignesc din nou pe Fiul lui Dumnezeu şi Îl expun pe faţă ruşinii, în faţa ochilor mulţimii.

Presupunem, că în seara aceasta mă hotărăsc să fac această predare absolută în faţa lui Isus, ca Stăpân. Mâine într-un lucru oarecare, probabil unul mic, un cuvânt spus cuiva – cerând în tăcere binecuvântarea la mâncare, făcând o schimbare a unui obicei personal – ori alte lucruri aparent simple, „Duhul îşi face clară în mine voia Lui,” în privinţa lucrului acela: ce, sau cum trebuie făcut. Dar eu ezit, şovăi, îmi vine greu. Eu nu zic că nu ascult, dar în realitate nu ascult. Vă spun deschis că într-o singură înfrângere de felul acesta, eul e iarăşi întronat şi Isus detronat şi pus deoparte pe cruce.

Mai şovăie cineva – nehotărât – la încrucişarea aceasta de drumuri? Un Cristos încoronat e atrăgător. Dar legăturile eului, deşi subţiri, sunt extrem de tari şi se înfăşoară de atâtea ori împrejurul unor lucruri ascunse, iar înrădăcinarea şi tăierea lor înseamnă un chin sfâşietor. Aşa-i? Te rog mai priveşte odată.

În aceeaşi cadenţă

Aceste două drumuri se deosebesc în mod radical, se deosebesc în direcţie: unul la stânga şi altul la dreapta. Dar cuvintele acestea arată nu numai direcţia. Ele diferă în înclinaţie. Drumul din stânga nu pare a avea

64

Page 65: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

nicio înclinaţie. El e neted şi drept. În aparenţă. Dar privirea mai atentă va descoperi o pantă coborâtoare foarte uşoară la început, dar crescând cu repeziciune, nu numai în unghiul de pantă ci şi în proporţia unghiului de pantă.

Drumul din dreapta are un urcuş hotărât de la început, o rampă abruptă care îi face pe mulţă să se retragă, deşi se simt îndemnaţi s-o înfrunte. Acei ce au pornit pe ea povestesc că după primul pas hotărât nu li s-a mai părut chiar aşa de grea ca înainte de plecare, şi că urcuşul le creează muşchi splendizi, şi le inspiră un sentiment de voioşie chiar de la început. Atmosfera e rară şi purificatoare şi înviorătoare. E un drum pe care nu merg mulţi, deşi numărul lor e mereu în creştere. Dar ei găsesc o tovărăşie aşa de plăcută, necunoscută în altă parte!

Dar particularitatea cea mai deosebită a acestui drum, e că fiecare dintre călători păşeşte în aceeaşi cadenţă, în acelaşi pas, cu Unul care e călăuzitorul drumului. El are o înfăţişare remarcabilă. Faţa Lui combină toată puterea şi hotărârea celui mai tare bărbat, cu toată frumuseţea şi delicateţea celei mai frumoase femei. El are şi semne deosebite, ca şi când ar fi trecut prin experienţe teribile. Faţa Lui are mici cicatrici, ca şi când ar fi fost străpunsă de spini şi tăiată de brice. Mâinile şi picioarele Lui par a fi fost străpunse cu sălbăticie de cuie. Dar lumina glorioasă a altei lumi joacă în ochii Lui, luminându-I faţa cu o aureolă minunată, şi o notă de caldă bucurie sună în vocea Lui domoală, muzicală şi atât de deosebită.

Şi călătoria se face într-un pas atât de strâns cu El, că poţi să-I simţi bătaia inimii şi poţi discuta confidenţial cu El, pe un ton liniştit, domol, şi Îi poţi auzi clar vocea Lui delicată şi liniştitoare când îţi răspunde.

În timp ce păşeşti calm şi hotărât spre dreapta, în lupta de la răspântie auzi ultimele cuvinte adresate de Isus lui Petru: „...şi să Mă urmeze.” Isus nu trimite pe nimeni singur. El taie fiecare cărare prin pădurile necunoscute şi neumblate, şi nu ne cere altceva decât să-L urmăm. Face El ceea ce ne cere nouă să facem. Viaţa egoistă I-a fost prezentată seducător adeseori: de către Satana în pustie, în vorbele lui

65

Page 66: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Petru, prin vizita grecilor care-L căutau, apoi în Ghetsimani – unde lupta sufletească aproape a frânt legătura care ţinea trupul şi spiritul unite – şi de multe alte ori, în multe bătălii (căci divinul Isus a fost intens uman în viaţa Lui pământească) a repetat el invariabilul „nu” către viaţa eului şi a trăit o constantă biruinţă până la ultimul strigăt triumfător de biruinţă de pe Calvar. A fost o viaţă de conflict permanent, dar plină de o pace splendidă şi greu de tulburat înlăuntrul fiinţei Lui şi cu o minunată putere în afară.

El stă cu căldură, cu dragoste, cu delicateţe, şi totuşi cu pasiune, în mijlocul cărării noastre; şi cu mâinile străpunse întinse în semn de chemare, cu stăruinţe sfâşietoare în adâncul ochilor Săi, ne cheamă să-L urmăm pe cărarea pe care El merge înainte.

Să-L urmăm. S-ar putea şi cu siguranţă se va întâmpla că va trebui să-L urmăm prin experienţele ispitirii din pustie şi din Ghetsimani şi de la Calvar, dar se va întâmpla de asemenea că vom împărţi cu El victoria care a fost legată de toate ispitirile Lui. Îl vom urma în putere, în biruinţă prin Calvarul trecut, în noua viaţă din dimineaţa învierii, care a fost martora celei mai mari manifestări a puterii. Şi chiar mai departe în camera de sus, unde s-au apris în inima ucenicilor Lui cuvintele: „Cum M-a trimes pe Mine Tatăl – îmbrăcat cu putere invincibilă – aşa vă trimet Eu pe voi.” Şi la Muntele Măslinilor unde au răsunat cuvintele biruitoare: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ, de aceea duceţi-vă şi faceţi ucenici.”

„Dacă un om vrea să vină după Mine, să spună „nu” eului său, să-l ţintuiască zilnic pe cruce, şi să Mă urmeze.” Isuse Domnul meu, cu ajutorul Duhului Sfânt, vreau Ţie şă-Ţi urmez!

66

Page 67: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

PERSONALITATEA PUTERII

O călătorie condusă personal

Fiecare om se bucură de plăcerile călătoriei, dar aproape toţi se tem de oboseala şi greutatea ei. Oficiile de turism studiază în continuu problema lichidării părţii acestei neplăcute, atât a călătoriilor de plăcere cât şi a celor de afaceri. Unul dintre cele mai populare moduri de a aranja călătoriile de plăcere era mai ales cel cu ajutorul călăuzelor pricepute. Se formează un grup adesea de către Societatea Căilor Ferate, care e acompaniat de un agent care se ocupă de toate problemele administrative ale excursioniştilor, sau se formează un grup de oameni cunoscuţi, înrudiţi, care-şi angajează un ghid binecunoscut să-i însoţească. Acesta dă grupului nu numai convenientul de a avea toate problemele administrative aranjate, ci şi plăcerea deosebită pe care ţi-o procură cunoştinţele, vasta experienţe şi contactul personal cu persoana instruită. Acestor excursii li se poate aduce totuşi o critică: din punct de vedere al confortului şi a lipsei libertăţii de acţiune.

Probabil că cel mai plăcut mod de călătorie, atât prin ţară cât şi în străinătate, este de a forma un grup din puţine persoane, de dorit înrudite, cu aceleaşi gusturi şi înclinaţii şi agreabile, dintre care unul să fie un călător experimentat, o persoană căruia să i se încredinţeze grija de bagaje, de bilete, de itinerarii, de legături şi de toate celelalte lucruri care pentru cei mai mulţi sunt o povară neplăcută, iar pentru el doar un amănunt agreabil, şi care să cunoască apoi toată zona în care se va călători, cele mai bune hoteluri, inconvenientele ce trebuiesc evitate, locurile şi lucrurile plăcute, şi care să aibă o reală plăcere în a face excursia plăcută şi inspiratoare şi totodată odhinitoare pentru prietenii săi dragi cu care călătoreşte.

Să luăm de exemplu o excursie în străinătate care să înceapă cu o călătorie prin Anglia. Ce ajutor imens este să ai un astfel de prieten în Londra, care să cunoască această uriaşă metropolă a

67

Page 68: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

lumii aşa cum îţi cunoşti tu casa ta proprie. După un timp vom trece Canalul Mânecii în Olanda. E la o distanţă de numai câteva ore, dar limba străină, obiceiurile casei noi şi străine, peisajele noi, poporul deosebit, toate fac din ea o lume complet diferită. Alte câteva ore te vor duce în Suedia, ori în joasa Danemarca, ori în ţinutul ridicat al Germaniei, sau în sud prin Belgia în Franţa însorită, şi aşa mai departe. Şi în fiecare ţară obiceiurile, limba şi peisajele şi poporul şi hrana şi pregătirea dormitorului şi aparent toate lucrurile – în special pentru un străin – par cu totul diferite. Aceasta varietate, schimbarea permanentă a lucrurilor înconjurătoare, dă foarte mult farmec călătoriei. Nimic nu te împrospătează şi nu te înviorează ca aceasta. Dar pe de altă parte, pentru un străin fără călăuză ele pot fi confuze şi obositoare, şi latura oboselii copleşeşte adesea latura plăcerii. Şi eu lucrul acesta vreau să-l spun, că dacă grupul e mic şi dacă există în grup călătorul acela experimentat, care e şi un prieten drag pentru ceilalţi, atunci excursia este radical schimbată. Te mişti în altă lume. El poate vorbi olandeza în Olanda şi germana în Germania, se poate descurca în Suedia, în Scandinavia, sau în Elveţia. El se îngrijeşte de bagaje cu oficialităţi cunoscute, se îngrijeşte şi de locurile de popas odihnitoare şi ţine lucrurile neplăcute cât mai departe de tine. El cunoaşte locurile de neuitat şi e familiar cu evenimentele istoriei legate de ele, este un însoţitor liniştit şi vesel, şi dacă pe deasupra tuturor are şi o scrisoare de credit şi te face să simţi că îl ajuţi atunci când laşi totul pe seama lui, aceasta pot să spun că ar fi modul ideal de călătorie.

Dar de ce pierd atâta vreme vorbind despre o astfel de călătorie? Ascultaţi: vă voi acum spune de ce! A trăi este acelaşi lucru cu a călători. Viaţa este o călătorie, este o excursie printr-o ţară stărină, unde n-ai mai fost niciodată până acum şi nu ştii cu o clipă înainte unde ai să pleci în clipa următoare. Limbi străine, scene străine, dileme noi, noi atrageri, noi experienţe şi altele vechi cu feţe noi, astfel că nu le cunoşti. Cum ar fi să fii copleşit în plin de plăcere şi de bucurie... dacă ţi-ai putea face rost de provizii, împotriva greutăţilor şi lucrurilor neplăcute care par să se

68

Page 69: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

îngrămădească atât de mult şi de repede că uneori că te silesc să uiţi de toată bucuria.

Acum eu am să-ţi spun ceva care e extrem de demn de crezare şi de trăire pe întreg traseul acesta. Bunul Învăţător e hotărât ca viaţa ta să fie o călătorie condusă personal după planul ideal expus mai înainte. Am spus cu o seară sau două înainte, că Învăţătorul s-a gândit la viaţa ta şi a făcut toate pregătirile pentru toate nevoile tale. Dă-mi voie să adaug la aceasta faptul următor: El a aranjat cu cel mai bun Prieten al Său, care este un călător experimentat, să te însoţească şi să Se devoteze pe Sine Însuşi pe de-a-ntregul intereselor tale.

Mi-e teamă că unii dintre voi vor zâmbi, vor vorbi şi vor gândi că mă complac într-o descriere fantezistă, scoasă din imaginaţie. Şi de aceea eu îl rog pe Învăţătorul nostru să aprindă în noi siguranţa că acesta e adevărul simplu pentru fiecare viaţă.

Puterea este o Persoană

Fiecare din discuţiile acestea aţi observat că au condus la ideea de predare. Cuvântul acesta „predare” exprimă numai o latură a unei tranzacţii: „latura noastră.” Ca în toate tranzacţiile, există altă latură – latura Lui, a Aceluia căruia i se face predarea. În seara aceasta aş mai vrea să facem un pas mai departe şi să vorbim despre partea care o are Domnul Isus în această tranzacţie de predare. Toate adevărurile merg pereche. Cuvântul pereche al „predării” este stăpânirea. Predarea din partea mea este urmată de stăpânirea din partea Lui. Sunt două persoane în această tranzacţie. Tu eşti una importantă, dar nu singura. În seara aceasta vom încerca să facem cunoştinţă mai apropiată cu cealaltă Persoană, cu Cel ce Îşi va asuma controlul vieţii predate. Cel ce e menit să ne fie Călăuza şi Prietenul nostru personal.

Vreţi să vă aduceţi din nou aminte de mesajul Învăţătorului, de mesajul de rămas bun de pe Muntele Măslinilor, să-i pătrundeţi

69

Page 70: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

înţelesul? Ascultaţi Însăşi vorbele Lui: „Voi veţi primi o putere.” Vrea să-mi dea cineva o definiţie simplă a acestui cuvânt?

Există patru cuvinte, patru dintre cele mai comune, mai familiare din limba noastră, pentru care eu n-am fost în stare să găsesc o definiţie. Dacă cineva de aici mă va ajuta, îi voi fi recunoscător. Sunt cuvintele: „viaţă, lumină, dragoste şi putere.” Ce înseamnă ele? Eu pot găsi scrieri multe despre ele, descrieri, comparaţii cu alte lucruri cu care se aseamănă, dar nu definiţii.

Ce este viaţa? Recent, m-am uitat în trei dintre cele mai cunoscute dicţionare din secolul al XIX-lea la cuvântul „viaţă,” pentru a-i găsi definiţia. Le-am citit cu atenţie. Înţelepciunea şi ascuţimea observaţiei pe care o arată autorii lor e de mirare. După ce le-am studiat şi le-am citit de repetate ori, m-am trezit întrebându-mă: Ce este viaţa? Ei au făcut o rară descrire a funcţiunilor şi caracteristicilor vieţii, dar n-au spus ce este viaţa. Se pare că nu ştiu. Tu ştii?

Ce este lumina? Vrea cineva să-mi spună? Teoria corpusculară pe care a anunţat-o faimosul Newton, e de mult abandonată. Teoria mai nouă a ondulaţiilor e în general acceptată, deşi nu pot fi toţi de acord cu ea. Aceştia văd că lumina este o parte a unui fel de energie, numită energie radiantă. Îţi dă aceasta o idee clară, spunându-ţi ce este lumina? Soarele desigur, este lumină. El e numai o sursă, un distribuitor. După cea mai veche dare de seamă ce o avem despre creaţiune, lumina a existat înainte de aceste surse de lumină: soarele, luna şi stelele.

Ce este dragostea? Voi toţi ştiţi, sper. Vai de omul care nu ştie din experienţă ce este dragostea. „O,” zici tu, „este emoţie!” Da, emoţie, dar emoţie e şi ura, tocmai contrariul dragostei. „Bine, atunci dragostea e afecţiune.” Dar, ce este afecţiunea? Bine, e o simţire plăcută, care poate fi foarte intensă şi care ne duce la sacrificii nelimitate decă e nevoie. E de noţiunea care strânge puternic sufletul. Aceasta e adevărat; totuşi n-am spus încă ce este dragostea. Niciodată n-a dat omul o definiţie simplă şi clară a dragostei, a luminii şi a vieţii, după câte ştiu.

70

Page 71: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Ce este puterea? Vei putea spune că e o foarte mare forţă. Şi ce anume forţă? Ei bine, forţa e o formă a energiei. Şi ce e energia? Bine, răspunzi tu, e o puternică mişcare interioară, a cărei tărie e foarte pătrunzătoare. Unii vor zice: „Puterea e abilitate.” Şi abilitatea? Aceasta e puterea lăuntrică de a face ceva... Şi astfel ne trezim că folosim cuvântul încercând de a-l defini prin el însuşi, ceea ce nu este altceva decât învârtirea într-un cerc. Putem găsi cuvinte descriptive bune, dar nu cuvinte definitoare.

Acum observaţi un fapt deosebit. În scrierile lui Ioan din Cartea noastră veche, Biblia pe care o am eu aici, veţi găsi câteva explicaţii asupra acestor lucruri – explicaţii care combină minunata simplitate de limbaj cu nepătrunsa adâncime a cuprinsului. În primul rând despre viaţă. În capitolul 1, versetul 4 al Evagheliei sale: „În El era viaţa,” fiind o evidenţă aluzie la cuvintele remarcabile din Geneza: „Domnul Dumnezeu a suflat în nările lui suflare de viaţă, şi omul s-a făcut un suflet viu.” Apoi despre dragoste: în capitolul 4, versetul 7, din prima lui epistolă: „Dragostea este din Dumnezeu,” cuplat de două ori cu expresia „Dumnezeu este dragoste” din acelaşi capitol. Despre lumină: în capitolul 1, versetul 5 din aceeaşi epistolă: „Dumnezeu este lumină.”

Ştiu că vreunul dintre voi – probabil un bun teolog – va zice în sine: „Acelea sunt numai adevăruri morale.” Şi ştiu că aceasta este concepţia comună. Dar eu vreau să mărturisesc aici convingerea mea profundă, bazată pe cuvintele insuflate de Duhul Sfânt lui Ioan, că într-o zi când vom cunoaşte adevărul despre toate aceste lucruri, vom găsi că există o bază nu numai pentru adevărul moral, ci pentru mult mai mult decât adevărul moral în aceste cuvinte profunde şi simple.

Şi cred că în ziua aceea vom afla că viaţa întreagă e într-un fel minunat însăşi suflarea lui Dumnezeu şi că lumina e o radiere curentă a persoanei şi a feţei Lui, şi că pasiunea universală a dragostei e bătaia pulsului inimii Lui mari.

De ce ne pierdem însă vremea vorbind despre lucrurile acestea, când noi discutăm despre putere? Vă voi spune de ce: pentru că ele dau cea

71

Page 72: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

mai puternică semnificaţie practică unei afirmaţii asemănătoare despre cuvântul „putere,” de care suntem noi atât de preocupaţi.

Observaţi limbajul pe care îl întrebuinţează Luca în descrierea scenei aceleia memorabile de pe Muntele Măslinilor, pe care o folosim atât de mult în toate discuţiile noastre. O traducere mai veche spune: „Voi veţi primi o putere după ce Duhul Sfânt va veni peste voi.” Ediţia revăzută traduce: „Voi veţi primi o putere când Duhul Sfânt va veni peste voi.” Unii aţi observat că unele ediţii dau o notă marginală, care în cazul de faţă se dovedeşte a fi cea adevărată, şi anume: Voi veţi primi o putere, Duhul Sfânt pogorându-se peste voi.” Nu după după ce, nici când, ci simplu „Duhul Sfânt coborându-se.” Aceasta înseamnă că Duhul Sfânt e puterea. Aceasta veţi observa că se potriveşte cu felul de vorbire al lui Ioan. Duhul Sfânt în control, neîmpiedicat, neînăbuşit, înseamnează puterea manifestată în viaţă. Acesta e marele adevăr al Cărţii lui Dumnezeu. Şi ca dovadă în plus e izbitor de observat că toate scrierile Scripturii se potrivesc pe de-a-ntregul cu această concepţie. Puterea e o persoană. Nu un lucru oarecare, nici o influenţă, nici un sentiment, nu o lucrare deosebită asupra inimilor noastre făcută de la distanţă de către Dumnezeu care stă acolo pe tronul Său. Aceasta ar fi minunat într-adevăr. Dar o persoană numită Duhul Sfânt trăind în mine – sau ca să fim mai clari, trăind în trupul meu – aceasta este puterea. Dacă este restrâns de păcat sau de neascultare ori de ignoranţă, ori de încăpăţânare de orice fel, atunci e putere restrânsă, împiedicată, fără evidenţiere. Dacă e complet liber, dându-i-se mână liberă şi control deplin, ah, atunci e puterea manifestată şi nemărginită, minunată, exercitată în întregime pentru îndeplinirea voiei lui Dumnezeu în şi prin mine.

Şi mesajul minunat pe care ni-l aduce Vechea Carte a lui Dumnezeu, este acesta: Mântuitorul a trimis un scump prieten al Său şi al tău, plin de experienţă şi puternic şi iubitor, să te conducă prin viaţa ta zilnică, şi prezenţa Lui neîngrădită înseamnă putere nemărginită.

72

Page 73: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Un nume semnificativ

Vă amintiţi de discuţia aceea de la inimă la inimă pe care a avut-o Isus cu cei 11 apostoli în ultima noapte pe care a petrecut-o cu ei în camera de sus? Ioan ne vorbeşte despre ea în capitolele 13-16 din Evanghelia sa. Învăţătorul le-a vorbit mai mult în seara aceea despre Unul care va veni să-I ia locul între ei. Ei n-au înţeles ce vrea El să spună, decât după aceea. El a spus mai mult în seara aceea despre Cel ce avea să vină decât în toate celelalte discuţii laolaltă. Observaţi că acum dă un nume, un nume nou, acestei noi Persoane, repetându-l de patru ori în noaptea aceea. E un nume foarte semnificativ: Mângâietorul, sau Ajutorul. Vreţi să vă amintiţi şi să ţineţi mereu în minte sensul acestui nou nume? Este simplu: Unul chemat să ne ajute de-a lungul drumului.

Permiteţi-mi să vă sugerez puţin din însemnătatea lui practică. Iată o fetiţă mică stând la un stâlp pe marele bulevard Broadway din New York, cu un pachet subsuoară; a fost trimisă după ceva cumpărături şi vrea să trecă strada. Dar tramvaiele huruie în ambele direcţii, şi maşinile şi camioanele şi trăsurile împânzesc strada din margine în margine, şi ea nu poate trece. Ea stă acolo strângând pachetul în mâini, pândind cu atenţie ocazia şi totuşi temându-se să se aventureze. Dar îngrămădeala se pare fără sfârşit şi ea e tot mai obosită, şi încet-încet buzele încep să-i tremure de nesiguranţă şi două lacrimi mari îi apar, una gata să se prelingă din gene. Tocmai atunci un poliţist înalt, frumos, puternic se apropie – ei i se pare ca un uriaş. El se apleacă, are o voce aşa de blândă! „Ce s-a întâmplat, nu poţi trece?” „Da, nu pot.” „Fii liniştită.” Şi el îi ia mânuţa în mâna lui şi ca o încurajare îi spune „Vino,” şi ea trece pe lângă maşini, pe sub capetele cailor, şi aproape pe sub roţile uriaşe. Ea e tot atât de slabă ca şi înainte, şi tot atât de mică. Dar deşi ochii ei sunt larg deschişi, lacrimile s-au uscat şi pe faţa ei se poate vedea un aer de încredere, din cauza acestui uriaş înalt şi bun de lângă ea, care trece strada ca şi când toate ar fi ale lui şi care i-a dedicat ei toată atenţia. Acest poliţist e un mângâietor, un ajutor în toată puterea cuvântului.

73

Page 74: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Iată un elev la şcoală plecat peste peste bancă trudindu-se cu o problemă – nu-i iese nicidecum. El scrie cifrele, strânge din sprâncene şi o umbră de supărare se lasă peste ochii săi, căci el e aşa de mic şi fără putere. Dar se pare că nu poate rezolva nimic, şi norii devin tot mai groşi. Încet, încet, învăţătoarea se apropie: „Cum merge?” „Nu-mi iese bine,” spune el pe un ton foarte amărât – „Să văd.” Şi ea se aşează încet lângă el, cu o delicateţe care-l impresionează foarte plăcut simţind-o atât de aproape de el. „Ai scăzut aici?” ”Ooo, am uitat,” şi începe să se lămurească în timp ce scrie, apoi se opreşte. „Şi acum numerele acestea de aici le vom...?” „Oh, oh, înţeleg,” şi iarăşi se aude scârţâitul peniţei şi un suspin de uşurare, şi fruntea i se destinde şi faţa i se luminează. Învăţătoarea nu-i rezolvă problema în locul lui. Ea face ceva mult mai bine. Întâi îl face să simtă interesul pentru el şi-i dă lumină, atingerea experimentată care-i arată calea şi care îi lasă totuşi plăcerea deosebită de a fi rezolvat el singur problema. Aceasta este ceea ce înseamnă „mângâietor.”

Într-o vară un prieten mi-a sugerat ideea de a petrece o săptămână la lacul Chautauqua. Eu nu aveam bani şi de aceea i-am spus că nu cred că am să pot merge. Dar el se părea că nu a înţeles motivul refuzului şi a stăruit totuşi să merg. Am plecat împreună, aveam foarte puţini bani la mine. Am urcat în tren fără să plătesc bilet, am luat loc în vagon, am stat la cel mai bun hotel, am avut acolo o cameră la alegere, am stat totdeauna la o masă încărcată şi m-am bucurat din plin în locul acela, şi tot timpul, practic vorbind, n-am avut bani la mine. Dar credeţi-mă că nu m-am îngrijit nicio clipă să plătesc privilegiile acelea. Niciodată în viaţa mea n-am fost preocupat aşa de puţin de toate ca atunci. Voi ştiţi de ce? Aveam cu mine un prieten credincios, care s-a îngrijit pentru mine.

Acestea sunt numai câteva sugerări ilustrate în parte despre înţelesul acelui nume minunat pe care îl dă Domnul Isus Duhului Sfânt. “Vă voi trimite un alt mângâietor,” unul care va fi la dreapta noastră şi ne va ajuta simţind cu noi, cu experienţă puternică. El va sta cu noi tot timpul. În bucătărie, în camera de lucru, în camera de boală, cu copiii când

74

Page 75: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

mamele se aglomerează, când lucrurile se ciocnesc şi ameninţă, când e greu şi e necaz, pe stradă, la birou, la câmp, la tejghea, când eşti lipsit şi aproape învins, când se iveşte ocazia pentru un cuvânt liniştit personal, pretutindeni, întotdeauna, în orice împrejurare. Unul care să te însoţească de-a lungul drumului, pentru a te ajuta. Nu-i aceasta minunat?

O ilustraţie descriptivă

Ilustraţiile au un defect: ele nu exprimă niciodată adevărul întreg, ele nu sunt niciodată aşa de vii, aşa de bune ca şi adevărul. Şi aşa stă cazul şi când vorbim despre Mântuitorul, despre lucrările Lui. Cele mai bune ilustraţii ale adevărului sunt ilustraţiile biblice, şi există o ilustraţie izbitoare în Vechiul Testament care arată însemnătatea acestui nume al Duhului Sfânt. Ea se află în povestea celei mai remarcabile călătorii, din Egipt până la hotarele Ţării Promise.

Călătoria a fost remarcabilă prin două lucruri. Întâi prin felul locului prin care se făcea călătoria: un pustiu vast de nisip, fără drumuri şi întins pe mii de kilometri. Era un loc înţesat de şerpi şi se scorpioni veninoşi, şi a fost descris ca pustia cea mare şi înfricoşătoare, un mare deşert înspăimântător şi o ţară a morţii şi a mormintelor, a secetei şi a umbrei morţii pe care n-a trecut-o şi în care nu locuieşte nimeni. Suntem mulţumiţi să nu facem o excursie printr-o ţară ca aceasta.

Dar călătoria a fost şi mai remarcabilă prin transformarea care s-a făcut în călătorie, pentru că populaţia de patru milioane de oameni a fost transformată într-o naţiune bine organizată. Explicarea acestui fapt este tot atât de remarcabilă ca şi transformarea însăşi: ea trebuie că sună foarte straniu în orice ureche rece din lumea materialistă în care trăim. Este aceasta: Domnul Dumnezeu a mers în realitate cu ei, în persoană, şi a trăit cu ei. Şi-a luat răspunderea tuturor lucrurilor. El i-a promis lui Moise, conducătorul lor, că va face lucrul acesta. Cât de clară sau de neclară a fost promisiunea aceasta lui Moise, nu putem şti, dar ştim că i-a devenit clară şi tangibilă în noaptea aceea memorabilă a plecării din cuptorul de foc al Egiptului, pentru că a fost o evidenţă reală fizică a prezenţei Lui. A apărut ca o coloană de nor, sau ca un stâlp ca de flăcări

75

Page 76: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

care s-a coborât aproape până la pământ şi pe care toţi l-au putut vedea cu claritate. În timpul nopţii el strălucea şi lumina ca un stâlp de foc potolit, glasul lui Dumnezeu vorbea din el în auzul lor, şi prezenţa norului nu-i părăsea niciodată. În ciuda murmurelor şi a criticilor şi a rebeliunilor celor mai mulţi oameni exasperaţi, El nu i-a părăsit niciodată până când a ajuns la linia de hotar a ţării promise. Extrem de fascinant este acest lucru, să urmăreşti în călătoria aceasta ce a însemnat norul de foc pentru ei. Dacă vom trece în fugă prin cele trei cărţi ale pustiei: Exodul, Leviticul, Numeri, vei găsi 20 de ocazii deosebite (vezi Anexa A la sfârşitul cărţii) care ilustrează cum prezenţa reală a lui Dumnezeu în norul acela s-a simţit foarte bine în chestiunile lor practice. În aceste ocazii găsim zece feluri în care ei au ajuns să-I simtă Prezenţa puternică.

Chiar de la început se menţionează că scopul principal al norului a fost: „să-i conducă ziua şi să le dea lumină noaptea.” Cinci împrejurări se referă la hrănirea corpurilor lor, incluzând hrana proaspătă zilnică, cu unele suplimente din loc în loc, şi aprovizionarea din belşug cu apă dătătoare de viaţă. Cinci vorbesc despre scutirea lor de durere trupească. Două vorbesc despre înfrângerea vrăjmaşilor. O dată e vorba de o mustrare pentru nemulţumire. De şase ori sunt pedepsiţi pentru păcat. De patru ori sunt opriţi când sunt hotărâţi să ia o direcţie total greşită. De două ori e instruit conducătorul lor. De trei ori e o manifestare mai deplină a lui Dumnezeu Însuşi şi de fiecare dată ea e precedată de o ascultare din partea lor într-o problemă deosebită. O dată e sugerat un plan special pentru ajutorarea în chestiuni ce priveau naţiunea. Şi apoi se spune că de câte ori mergea Moise la o parte să vorbească cu Dumnezeu, norul cobora mai jos, ceea ce înseamnă că Dumnezeu venea mai aproape când Moise dorea să vorbească cu El. Observaţi deci că norul însemna pentru ei călăuzirea prin deşertul acela fără drumuri, aprovizionarea cu hrană, protecţia, înfrîngerea vrăjmaşului, mustrarea, pedeapsa, instruirea, ajutorul în problemele de tot felul, o mai intensă manifestare a glorioasei personalităţi a călăuzei lor şi o apropriere graţioasă ori de câte ori era dorită. N-a fost aceasta o prezenţă practică reală a marelui Dumnezeu cu ei în toate zilele acelea?

76

Page 77: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Şi aceasta e ilustraţia pe care ne-o oferă Biblia pentru a pătrunde înţelesul acestui nume nou dat Duhului Sfânt de Cel ce-L cunoaşte mai bine. Mângâietorul – unul care să ne ajute de-a lungul călătoriei.

La un nivel mai înalt

Înainte de a părăsi ilustraţia aceasta trebuie să observăm un lucru foarte semnificativ care nu e o parte înesenţială din adevărul ilustrat. Deci El a apărut chiar în noaptea acelei plecări bruşte şi nu a lipsit niciodată nici ziua nici noaptea, totuşi la un an după aceea au avut o nouă experienţă. Prin călăuzirea lui Dumnezeu a fost făcut un cort special în care Dumnezeu a spus că va locui El Însuşi. Era cunoscut drept locuinţa lui Dumnezeu, Cortul întâlnirii, Tabernacolul, Cortul mărturiei. Când totul s-a făcut aşa cum a specificat El, s-a întâmplat experienţa cea mai remarcabilă pe care o avuseseră ai până atunci cu Dumnezeu. A fost o nouă manifestare a glorioasei prezenţe a nevăzutului lor Prieten Conducător. Se spune de două ori: cortul a fost umplut de slava Dumnezeu. Şi această arătare mai apropiată pe care Dumnezeu şi-a manifestat-o a fost aşa de glorioasă, încât chiar Moise, care petrecuse aproape douăsprezece săptămâni în munte cu Dumnezeu, în intimitate mai strânsă decât oricare altul, chiar Moise n-a fost în stare să intre în cort, aşa de copleşitoare era Prezenţa aceea.

Acum e de cel mai mare interes să observăm patru lucruri în legătură cu experienţa aceasta. Primul dintre toate: înainte de a se întâmpla această experienţă a fost ascultarea de instrucţiunile lui Dumnezeu. De 18 ori în spaţiul acela strâmt al ultimilor două pagini din Exod, se spune că Moise şi poporul au făcut totul, în toate amănuntele, exact aşa cum a poruncit Domnul lui Moise. A fost o ascultare perfectă înainte de toate. Apoi a urmat acea umplere a cortului cu prezenţa lui Dumnezeu. Al treilea lucru e arătat cu mare grijă: toate mişcările lor au fost dirijate şi controlate de Prezenţa aceea. În mod clar, singurul mod de trai în deşertul acela terific era să-ţi pui în gând să trăieşti o viaţă fără un plan care să vină de la tine. Pe lângă ultimile două versete din Exod care

77

Page 78: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

accentuează lucrul acesta, eu am găsit în ediţia revizuită de Oxford a Bibliei doar în capitolul 9 din Numeri 45 de expresii care spun cât de exact au fost ei călăuziţi şi cu câtă ascultare au urmat ei pe Călăuza lor. Se pare la prima citire să repetarea aceasta este fără rost. Ţi se pare că înţelegi adevărul acesta şi fără atâtea repetări, dar dacă vei citi din nou şi iarăşi din nou cu răbdare, va începe să se lumineze mintea ta că repetarea aceasta se face cu scopul de a accentua cu putere felul nou de viaţă pe care a început să-l ducă poporul de atunci în pustie.

Oamenii se sculau dimineaţa şi probabil că primul lucru pe care îl făceau era să se uite spre nor dacă va fi vreo schimbare în ziua aceea. Şi tot astfel în timpul zilei va fi devenit un obicei instinctiv să vegheze norul. Ei puteau să rămână în locul acela luni întregi, sau numai câteva săptămâni, sau posibil chiar numai câteva zile. Ei nu ştiau niciodată cu o zi înainte. Ei trăiau în mod literar numai o zi odată. Era un trai de la mână la gură în privinţa manei. Dar era un trai de la mâna Lui la gura lor şi aceasta făcea lucrurile foarte diferite. Tot aşa se întâmpla cu înaintarea lor şi cu toate celelalte lucruri din noua lor viaţă. Într-o dimineaţă când mii de ochi s-au îndreptat ca de obicei în sus, iată că norul s-a ridicat de deasupra cortului. Întrebarea care urma acum era: În ce direcţie? S-ar putea să fie spre vest, ori tocmai contrariul, spre est. Astfel, timpul plecării, cât şi direcţia şi viteza, erau reglate de Prietenul lor din norul acela. Viaţa lor era o viaţă de ascultare de voia acestui înţelept şi iubitor Învăţător.

Al patrulea lucru a fost intimitatea, sau starea de vorbă. E puţin cam rău că în Bibliile noastre se întâmplă întreruperi acolo unde sensul ar fi mai clar fără ele. E de exemplu o ruptură între ultimile versete din Exod şi primele versete din Levitic. Lectura trebuie să fie continuă şi iată că după umplere şi după explicaţii în privinţa călăuziri, Dumnezeu a chemat pe Moise la El şi a început să vorbească cu el despre noua lor viaţă. Şi în legătură cu chemarea aceasta şi cu discuţiile care au urmat, observaţi darea de seamă făcută de ultimul verset al acestui lung capitol 7 din Numeri. Ea explică cum vorbea Dumnezeu cu Moise. Ascultaţi: “Când intra Moise în cortul întâlnirii ca să vorbească cu Domnul, auzea

78

Page 79: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

glasul care îi vorbea de pe capacul ispăşirii care era aşezat pe chivotul mărturiei între cei doi heruvimi, şi El îi vorbea.” Era vocea iubitoare, vocea vie a Domnului Dumnezeului lor însoţitor, pe care Moise o putea auzi clar şi pe care o auzeau şi ceilalţi vorbindu-le familiar şi intim despre toate aspectele vieţii lor. De multe ori când stătea în cumpănă gândindu-se ce să facă, Moise alerga prompt în cort şi norul se cobora aproape, iar Moise îşi spunea necazul, vocea se auzea dându-i clar răspunsul axat aceste patru lucruri: ascultarea neîncetată, umplerea, călăuzirea permanentă şi tovărăşia intimă.

Aceasta e cea mai bună ilustraţie pe care o pot găsi pentru înţelegerea cuvântului pe care îl alege şi pe care îl întrebuinţează Isus ca un nume nou, care va exprima în mod viu ceea ce va fi Duhul Sfânt pentru toţi credincioşii, după înălţarea Domnului la ceruri. Toate acestea au însemnat prezenţa lui Dumnezeu în norul acela pentru ei, pentru popor şi pentru Moise personal, şi toate acestea vor fi Duhul Sfânt pentru tine – şi convingerea mea e că Isus avea în minte scena aceea din Vechiul Testament. Pentru că dacă veţi întoarce iarăşi la discuţia din ultima noapte veţi găsi o izbitoare repetare a paşilor făcuţi în experienţa aceea din pustie. De aici întreaga experienţă e ridicată pe un plan mult mai înalt, mai frumos. Există o apropiere între persoane, o adâncime a celei mai adânci iubiri a prieteniei care nu se găseşte în întâmplarea Vechiului Testament decât probabil între Moise însuşi cu Dumnezeu.

Dar citiţi acum versetul 21 din capitolul 14 din Ioan: „Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.” Şi versetul 23 adaugă: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.” Observaţi, există ascultare; ea e luată drept o dovadă a dragostei. Există o dragoste răsplătită cu dragoste – o dragoste nouă, superioară, reciprocă. Şi o constantă locuire împreună. Şi acum aruncaţi-vă ochii peste partea care a mai rămas din această conversaţie, şi veţi putea spicui repede cuvântul acesta:

79

Page 80: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

„Vă va învăţa, vă va aduce aminte, vă va călăuzi, va mărturisi despre Mine, vă va descoperi lucrurile viitoare.”

Nu se aseamănă aceasta cu experienţa din pustie? Numai că totul e ridicat pe o treaptă mai înaltă. Există o plinătate a bogăţiei şi o delicateţe a intimităţii personale aici. Prezenţa din pustie a fost pentru viaţa naţională, aici e numai pentru viaţa personală. Acolo El locuia în inima naţiunii. Aici El locuieşte în însăşi fiinţa omului. Şi astăzi El poate lucra cu atât mai mult în noi, deoarece El a făcut cu atât mai mult pentru noi prin Persoana lui Isus.

Cum să prindem înţelesul

Să spunem aici adevărul: în unele părţi oamenii au o concepţie atât de greşită despre Duhul Sfânt. El nu e privit ca o persoană. Extrem de frecvent, chiar şi cei mai educaţi credincioşi se referă la El, atât în rugăciune cât şi în vorbire, ca la un lucru, ca la o forţă. Ar putea fi ceva mai insultător ca aceasta, dacă s-ar face intenţionat? Asta se face însă fără ca oamenii să-şi dea seama, sau din ignoranţă. Mulţi credincioşi au fără îndoială o idee aşa de slabă, aşa de vagă despre personalitatea Duhului Sfânt. În multe minţi e foarte multă ceaţă şi nesiguranţă din cauza greutăţii de a-ţi închipui o persoană fără formă. Se pare imposibil minţii noastre să-şi formeze ideea unei existenţe fără formă trupească, deşi noi credem sigur într-un Dumnezeu personal. Probabil alt motiv e faptul că lucrarea Duhului Sfânt este de a vorbi nu despre Sine, ci despre Altul – despre Isus. El este reprezentantul Domnului Isus, şi este preocupat în totalitate să ne aducă aminte mereu despre Domnul. Dar atunci când suntem mai adânc preocupaţi cu gândul la Isus, faptul acesta ar trebui să fie cea mai clară evidenţă a prezenţei Duhului Sfânt în noi. Tocmai credincioşia faţă de misiunea Lui L-a făcut să sufere o depreciere din partea noastră, prin ignoranţa noastră.

Duhul Sfânt e o persoană. Domnul Isus vorbeşte clar despre El ca despre “un Altul” – o altă persoană – care va veni să-I ţină locul cu ucenicii. Pronumele persoanei „El,” „Lui,” „Cine,” toate vorbesc despre o persoană şi observaţi cuvintele care descriu lucrarea pe care o va face

80

Page 81: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Persoana aceasta: „El vă va învăţa, vă va aduce aminte, va mărturisi despre Mine, va convinge lumea...” apoi “va proclama, va glorifica, va lua din ce-i al Meu şi vă va spune.” În fiecare din aceste expresii, e implicată inteligenţa şi gândirea, şi astfel, cu siguranţă, personalitatea. Şi pe lângă aceasta mai este şi numele dat Lui, nume despre care s-a vorbit atâta până acum.

Vă rog, mai priviţi odată la numele acesta: „Mângâietorul,” ca o încheiere a discuţiei de faţă. Doresc din toată inima şi mă rog ca rezultatul ei să fie o înţelegere mai clară a sensului adânc al acestui nume.

Călătoream odată singur prin Germania, era o zi călduroasă de iulie. Mergeam cu trenul spre oraşul Worms. Era o căldură insuportabilă şi eu eram obosit şi mă durea capul. Conductorul a venit în vagon şi mi-a cerut biletul. Înainte de a pleca de acasă credeam că ştiu puţină germană, destulă pentru a mă putea descurca. Ideile mele în privinţa aceasta s-au schimbat însă în ziua aceea: urechile mele astupate refuzau să recunoască un sunet familiar de pe buzele conductorului şi limba mea obosită refuza să rostească ceva satisfăcător pentru el, şi astfel stăteam acolo străin într-o ţară străină, prea obosit pentru a mai judeca, neştiind altceva decât că la staţia următoare s-ar putea să trebuiască să cobor. Câteva momente am văzut albastru înaintea ochilor, dar n-a durat mult. Un tânăr de lângă mine, un evreu, începe să-mi vorbească într-o engleză perfectă.

A fost oare vreodată pentru mine un sunet atât de binevenit? Când conductorul s-a îndepărtat, am început să vorbim împreună. S-a dovedit a fi un tovarăş inteligent, agreabil. Am aflat că locuieşte în oraşul în care mergeam eu. Ne-am dat jos împreună şi el mi s-a devotat pur şi simplu mie în ziua aceea. M-a dus la un hotel bun şi în timp ce luam masa a alergat acasă şi l-a adus pe fratele său care fusese în America, şi ne-am întreţinut împreună. M-a luat apoi la el acasă, o casă mare, bogată, cu privelişte înspre monumentul lui Luther şi m-am odihnit puţin acolo, apoi m-a însoţit în câteva puncte interesante şi, când în sfârşit a venit

81

Page 82: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

timpul plecării, a stăruit să mă însoţească la gară, s-a interesat dacă am un loc bun şi apoi şi-a luat rămas bun cu multă delicateţe.

Ziua aceea stăruie în amintirea mea ca o oază verde în excursia respectivă. M-a atins atât de mult faptul că Învăţătorul mi-a trimis pe unul din neamul Său dispreţuit să-mi fie prieten. Nu vă gândiţi că omul priceput în locul unde eu eram străin, şi atât de simpatic, a fost pentru mine o ilustraţie vie a numelui dat de Isus Duhului Sfânt – Unul care să ne însoţească şi să ne ajute.

Într-o zi, nu demult, călătorind cu trenul pe malul lacului Ohio, am observat pe conductor oprindu-se să vorbească cu o fetiţă care stătea în spatele meu. Am observat atunci că aceasta era singură şi că plângea încetişor. Ea n-a răspuns la întrebarea lui, dar trebuie să fi fost şi el tată, deoarece a înţeles-o foarte bine. Vorbind cu o femeie cu o înfăţişare plăcută – şi ea probabil o mamă – de pe banca alăturată, a luat fetiţa şi a aşezat-o lângă ea, aproape de fereastră. N-au vorbit mult. Dar fetiţa a fost cuprinsă cu dragoste şi am văzut pe faţa ei că simte calda simpatie a prezenţei aceleia prieteneşti şi că simţul teribil de singurătate dispăruse. Femeia aceea nu e oare o altă ilustraţie a acestui nume de Mângâietor? Simpla ei prezenţă a fost suficientă să însenineze cerul şi să schimbe atmosfera pentru călătoarea mititică şi singuratică.

Dar Isus Însuşi are un fel izbitor de a face clar ceea ce vrea să spună, adăugând un alt cuvânt la numele nou pe care-l întrebuinţează. El spune „Vă voi trimite un alt Mângâietor.” Comparaţia o face cu Sine însuşi. El Însuşi e un Mângâietor. Duhul Sfânt e acel “un altul.” Singura dată când se mai repetă numele acesta e în epistola lui Ioan, şi acolo în Bibliile noastre e tradus Mijlocitor, şi se adresează lui Isus. Isus spune practic: „Voi ştiţi ce am fost Eu pentru voi în timpul acestea,” şi ei se gândeau la intimitatea aceea strânsă pe care au avut-o cu El pentru câţiva ani de zile. Cum El le spunea deschis când greşeau, şi cât de iubitor şi cu ce dragoste puternică îi iubea, cât de răbdător, de delicat şi de bogat în învăţături era, şi cât de mult se trudea să-i facă să crească la înălţimea pe care le-o dorea. „Acum” – le spune El - „Eu plec, dar vă voi trimite un

82

Page 83: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

altul care va fi pentru voi ceea ce am fost Eu, şi mai mult.” Da, şi mai mult!

Acest comparativ „mai mult,” spus sau lăsat să se înţeleagă, se poate întrezări în toată discuţia lor confidenţială. „Mai mult, mult mai mult, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.” Isus crucificat, înviat şi glorificat poate face mult mai mult prin celălalt tovarăş al Său, prin Duhul Sfânt; mai mult decât a putut El face în persoană, în anii aceia pe pământ. Şi înţelesul minunat al acestui „alt Mângâietor,” pentru mine şi pentru voi, prietenii mei, în seara aceasta e în mod simplu acesta: e ca şi când Domnul Isus ar fi venit din nou în realitate aici jos şi tu Îl ai pururea cu tine şi mai mult!

Dar eu nu vă pot spune ce înseamnă numele acesta minunat. Nici măcar minunatul farmec al Aceluia care S-a întrupat pentru noi. Poţi aduna toate aceste ilustraţii şi să încerci să-ţi faci o idee clară care a vrut să ţi-o dea Isus prin darul acesta dat din dragoste ţie. Şi nici atunci nu vei înţelege. Există numai o cale practică de a înţelege tot adevărul: fă pasul care-ţi revine ţie în tranzacţia dintre tine şi Învăţătorul. Predă-te pe tine însuţi Lui, să fii schimbat şi curăţit şi întrebuinţat aşa cum doreşte El. Şi El va începe atunci dintr-o dată să lucreze partea ce-i revine Lui. Vei fi umplut de prezenţa Lui, şi atunci vei începe să înţelegi. Atunci vei putea cînta:

Am un musafir minunatCare-mi întăreşte paşii şi-mi mişcă mâinile,Care mă întăreşte, mă mângâie,Mă călăuzeşte şi-mi porunceşte.Prezenţa Lui îmi dă odihnă,El locuieşte în sufletul meu,El a alungat noroiul şi ceaţaŞi-a împodobit frumoasa cameră goalăŞi-acum domneşte peste tot.

83

Page 84: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

TRECEREA ŞI DESFACEREA LEGĂTURILOR

Multe experienţe, dar o singură lege

În mecanică puterea depinde de legăturile bune. O vizită la o fabrică calrifică lucrul acesta. Trebuie să existe conexiuni bune în două direcţii: spre interior, spre sursa de putere, şi spre exterior, pentru întrebuinţarea puterii. Aceeaşi lege e adevărată şi în privinţa legii spirituale, ca şi în mecanică. Trebuie să existe conexiuni bune.

În discuţiile avute până acum, am clarificat câteva lucruri. Am văzut că din punctul de vedere al Învăţătorului nostru, care vrea să ne folosească pentru alţii, e nevoie de putere. Promisiunea lui Isus şi cuvintele insistente ale lui Isus fac clară necesitatea puterii pentru noi. Cuvintele Lui despre preţul puterii au făcut pe mulţi să gândească cinstit şi să se cerceteze. Am avut de asemenea o oarecare înţelegere a cuvântului putere şi a Persoanei care se ascunde în dosul acestui cuvânt.

Acum vreau să vă vorbesc câteva cuvinte despre felul cum se realizează conexiunile cu sursa de putere, şi despre canalul sau conducta prin care trebuie să curgă această putere spre alţii, şi odată realizate aceste conexiuni, cum să le păstrăm în stare bună, cum să le ferim de rupere.

Una din caracteristicile anilor recenţi e că în cercurile religioase s-a vorbit foarte mult despre Duhul Sfânt. Mii de persoane au câştigat o înţelegere mai clară şi a misiunii Lui şi au fost conduşi într-o legătură mai intimă cu El. Şi totuşi, vă spun dechis că am citit mult şi am ascultat pe mulţi fără să fiu în stare să înţeleg practic ce trebuia să fac ca să primesc atât de discutatul “botez cu putere.” Aceasta se poate datora în parte faptului că sunt greoi la înţelegere. Dar oricare ar fi fost motivul, nereuşita mea de a înţelege m-a dus la o studiere mai atentă a Bibliei, până când am primit o lumină mai clară.

Şi acum aş dori să fac adevărul cât mai simplu, pentru ca nimeni să nu mai bâjbâie şi să nu mai piardă timp preţios, cum am făcut eu.

84

Page 85: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Multe inimi sincere, care-şi dau seama de slăbiciunea şi sărăcia lor, întreabă: „Cum pot eu să câştig puterea de a rezista în ispite şi de a trăi o viaţă creştină sănătoasă şi folositoare?” În căutarea răspunsului, unii dintre noi întâmpină două dificultăţi.

O dificultate sunt experienţele altora. E foarte natural să încerci să afli cum au reuşit alţii în ceea ce cauţi tu. Mulţi oameni evlavioşi au povestit experienţa lor de aşteptare şi de stăruinţă cu Dumnezeu, până când au primit lucrul dorit. Experienţele personale sunt foarte interesante şi adesea de ajutor. Însă e posibil să fie tot atâtea feluri de experienţe câte persoane există. Există totuşi o lege neschimbată a lui Dumnezeu în a lucra cu oamenii aflaţi în starea aceasta. Dar dacă nu eşti destul de îndemânatic în a analiza experienţele şi de a descoperi legea generală care le dă naştere, de multe ori aceste experienţe ale altora te conduc pe o cale greşită. Noi suntem aşa de repede înclinaţi să dorim exact experienţele altora, în loc că căutăm să descoperim legea lui Dumnezeu în privinţa vieţii spirituale din respectiva experienţă.

Ar trebui să încercăm întâi să înţelegem mai bine legea lui Dumnezeu în legătură cu oamenii, drept o bază pe care o construim. Şi apoi s-o aplicăm, să ne adaptăm ei, chiar dacă ea se va manifesta în mod diferit în viaţa noastră. Putem atunci să învăţăm mult din experienţele altora. Dacă va fi posibil aş vrea să pătrundem acum ceva mai adânc în înţelegerea legii acesteia.

O altă dificultate de care ne-am izbit unii dintre noi este marea varietate de limbaj întrebuinţată atunci când se vorbeşte despre viaţa de putere; o varietate care se pare că ne încurcă pe unii dintre noi. „Botezul Duhului Sfânt” – „înzestrarea,” „umplerea,” „multe umpleri,” aceşti termeni ne sunt familiari, deşi sensul deosebit al fiecăruia nu ne este totdeauna clar. Să privim puţin limbajul folosit de Biblie cu privire la subiectul acesta. O privire fugară prin Noul Testament ne va oferi cinci cuvinte deosebite întrebuinţate în vorbirea despre relaţia Duhului Sfânt cu noi. Aceste cuvinte sunt: „botezat,” „umplut,” „uns,” „pecetluit” şi „arvunit.” Se pare potrivit să iei toate cinci cuvinte pentru a spune întreg adevărul. Fiecare arată o altă latură a aceluiaşi adevăr.

85

Page 86: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Cuvântul botezat e un cuvânt special întrebuinţat întotdeauna înainte de Rusalii, şi arată ce se va întâmpla atunci. Nu mai e întrebuin-ţat după Rusalii decât tot referitor la ziua aceea. El aparţine cu exclusivitate zilei Cincizecimii.

Toate Evangheliile ne arată că Ioan Botezătorul ne spune că Isus va boteza cu Duhul Sfânt. Isus Însuşi întrebuinţează cuvântul acesta după înviere în capitolul din Fapte. Petru, în Fapte 11:16, îşi reaminteşte de cuvântul acesta. Pavel îl întrebuinţează o singură dată, referindu-se tot la Rusalii. Acestea par a fi singurele locuri în care e întrebuinţat cuvântul acesta în legătură cu Duhul Sfânt. Mai este un alt cuvânt întrebuinţat o dată înainte de Rusalii: “Aşteptaţi până când veţi fi înzestraţi sau îmbrăcaţi cu putere de Sus” (Luca 24:49). Vom vedea imediat că sensul acestui cuvânt se potriveşte cu sensul cuvântului botezat, accentuând o latură a sensului său.

„Botezat” poate fi numit cuvânt istoric. El descrie un act făcut odată pentru totdeauna în ziua aceea mare a Cincizecimii, şi poate cu patru repetări sedundare, pentru a face clar că şi alte clase şi alte grupuri sunt incluse (Aceasta pentru a face perfect clar că această experienţă a fost pentru toţi – un lucru foarte greu de acceptat pentru ucenicii de atunci, naţionalişti evrei: (a) Nu doar pentru grupul limitat al celor 120 ucenici, ci pentru întregul grup al ucenicilor evrei–Fapte 4, (b) pentru Samaritenii pe jumătate înrudiţi–Fapte 8, (c) pentru “câinii” dintre Neamuri–Fapte 10, (d) pentru ucenicii individuali de oriunde, oricât de departe ar fi ei de Ziua Cincizecimii–Fapte 19). El ne arată latura lui Dumnezeu în această lucrare (1 Cor. 12:13; Luca 24:49).

În această ordine de idei ar fi folositor să observăm semnificaţia cuvântului „botez.” Înţelegeţi, desigur, că nu vreau să vorbesc acum despre botezul cu apă, dar presupun că original şi istoric cuvântul înseamnă o cufundare, o adâncire în apă. Noi în mod curent ne gândim la botezul prin cufundare din punctul de vedere al celui cufundat, fiindcă acţiunea este de partea lucrului sau persoanei cufundate în apa pasivă. Dar în botezul istoric al Duhului Sfânt de la Rusalii, punctul de vedere este inversat. În loc

86

Page 87: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

de “cufundare în apă” e o “revărsare asupra” – inversarea perfectă a ordinii cu care suntem noi obişnuiţi, însă cu acelaşi rezultat – întrepătrunderea. Observaţi expresiile folosite în Fapte pentru descrierea botezului cu Duhul Sfânt la Rusaliile acelea istorice: „turnat peste,” „coborât peste,” „vărsat peste,” toate sugerând un fapt de sus (Fapte 1:8; 2:17, 33; 8:15; 10:45; 19:6).

Scopul era de a face clar că experienţa aceea era pentru toţi; un lucru foare greu de priceput de ucenicii aceia naţionalişti neîmpăcaţi.

Un adevăr împătrit

Observaţi apoi că termenul întrebuinţat după evenimentul de la Rusalii pentru aceeaşi experienţă este cuvântul „umplut” şi „plin,” pe care le găsim scrise e 11 ori în primele nouă capitole din Faptele Apostolilor. Cuvântul acesta ne spune ce au trăit persoanele acelea la Rusalii şi după aceea. El descrie partea lor. Botezul a fost un act; umplerea a fost rezultatul. Dacă laşi o carte în apă, tu cufunzi cartea aceea; aceasta e partea ta. Foile cărţii se umezesc repede, se umplu de apă; asta e latura a doua. Când un copil se naşte, el intră în atmosferă. Aceasta e o cufundare în aer. El începe dintr-o dată să ţipe şi plămânii lui se umplu de aerul în care a fost cufundat. Tot aşa aici „umplut” e cuvântul experimental; el arată latura noastră.

Cuvântul al treilea „uns” arată scopul umplerii: pentru a califica pe cineva pentru viaţă şi pentru slujire. Cuvântul e întrebuinţat de obicei în Vechiul Testament pentru punerea deoparte pentru cort şi slujirea sfântă, pentru preoţi şi regi şi uneori pentru profeţi – calificaţi pentru slujire şi pentru conducere.

În Noul Testament e întrebuinţat de patru ori de Domnul Isus, de fiecare dată în legătură cu lucrarea Lui publică (Luca 4:18, citat din Isaia 61:1; Fapte 4:27; Fapte 10:38; Evrei 1:9, citat din Psalmul 45:7). Pavel îl întrebuinţează vorbind despre sine însuşi ca răspuns celor ce i-au criticat lucrarea şi dreptul de conducător din Corint (2 Cor.1:21). Şi Ioan îl întrebuinţează de două ori, vorbind despre

87

Page 88: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

abilitatea de a discerne şi a învăţa adevărul (1 Ioan 2:20, 27). E cuvântul puterii, arătând că venirea Duhului Sfânt se face cu scopul deosebit de a ne pune deoparte, de a ne califica pentru o viaţă adevărată şi pentru o slujire bună şi de ajutor pentru alţii.

Cuvântul al patrulea „pecetluit” explică legătura noastră personală cu Domnul Isus. E întrebuinţat de Pavel odată în scrisoarea către prietenii din Corint şi de două ori în Epistola către Efeseni (2 Cor.1:22; Efes.1:13, 4:30). Pecetea sau sigiliul a fost şi încă e întrebuinţat pentru a marca proprietatea. În regiunile noastre forestiere din Nord-Vest, se obişnuieşte să se cureţe o porţiune mică de pe un copac şi să se marcheze cu un ciocan iniţialele proprietarului, apoi copacul e trimis în voia valurilor pe râu în jos, împreună cu alte sute ale altor proprietari şi, deşi plutesc kilometri întregi nepăziţi, semnul proprietăţii e resprectat. În câmpiile din vest poţi vedea catâri cu o iniţială gravată pe coapsă. În ambele cazuri, iniţiala e sigiliul proprietarului. Tot astfel Duhul Sfânt e semnul dreptului de proprietar al lui Isus asupra noastră şi arată că noi Îi aparţinem Lui. El e singurul nostru Proprietar. Şi dacă unul din noi nu-I permite să-şi exercite controlul deplin al proprietăţii, lucrează necinstit. Pecetluit e cuvântul proprietăţii sau al stăpânirii.

Ultimul cuvânt, „arvunit,” e unul de un interes deosebit. Se găseşte scris de trei ori în epistolele lui Pavel (2 Cor.1:22; 5:5; Efes.1:4). O arvună e o sumă dată în avans ca o dovadă de bună-credinţă. Noi suntem obişnuiţi să plătim o sumă mică din preţul hotărât într-o afacere comercială oarecare. Mama mea povestea că a văzut-o pe mama ei plătind un şiling în piaţa din Belfast unui băiat pentru un coş cu roşii, rămânând să plătească restul când va aduce coşul.

Aici Duhul Sfânt e numai arvuna moştenirii noastre împreună cu cei răscumpăraţi. Aceasta înseamnă două lucruri pentru noi; întâi că Duhul Sfânt care ne umple e garanţia că ne-a cumpărat şi că va veni într-o zi să ne ia în stăpânire; şi apoi că măsura prezenţei Duhului, a puterii, e numai o mică parte dintr-o plinătate mult mai deplină la întoarcerea Lui: o mică sumă plătită înainte, care e dovada unei plăţi depline când tranzacţia va

88

Page 89: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

fi completă. Pavel vorbeşte romanilor despre lucrul acesta ca despre primele roade ale Duhului (Romani 8:23).

Astfel, dacă vei lua toate cele cinci cuvinte vei obţine adevărul cu privire la prietenul nostru, Duhul Sfânt, şi vei înţelege ce înseamnă venirea Lui în viaţa cuiva. Primul cuvânt „botez” e un cuvânt istoric, arătând îndărăt despre ziua Rusaliilor, celelalte patru cuvinte, luate împreună, ne arată patru laturi ale relaţiei Duhului Sfânt cu noi.

„Umplut” e cuvântul experienţei arătând spre interior spre ceea ce se întâmplă în realitate acolo. „Uns” e cuvântul puterii, arătând în afară spre viaţă şi serviciul în mijlocul oamenilor pentru care suntem puşi deoparte. „Pecetluit” e cuvântul relaţiei personale, arătând în sus spre Proprietarul, Stăpânul nostru. „Arvunit” e cuvântul profetic, arătând înainte spre venirea îndărăt a Stăpânului nostru, pentru a-şi lua proprietatea în stăpânire şi pentru a ne da deplina măsură a prezenţei Duhului Său.

Şi aş vrea acum să ne facem o idee despre felul cum se intră în posesia acestei umpleri, care va fi de asemenea o ungere cu putere şi o pecetluire cu semnul de proprietate şi o arvună a unor lucruri mai mari la reîntoarcerea Domnului nostru.

Conexiuni desfăcute

Dar poate unii vor zice: “N-am primit noi Duhul Sfânt de vreme ce suntem credincioşi?” Da, acesta este adevărul. Prezenţa Duhului Sfânt în noi este ceea ce ne face să fim credincioşi. Lucrarea Lui începe la întoarcerea la Dumnezeu. Întoarcerea şi naşterea din nou sunt două laturi ale aceleiaşi tranzacţii. Întoarcerea, partea omenească; naşterea din nou, partea dumnezeiască. Întoarcerea mea hotărâtă spre Dumnezeu este partea mea şi în acelaşi timp Duhul Sfânt intră şi-Şi face lucrarea.

Însă aici trebuie făcută o distincţie: Duhul Sfânt e în fiecare credincios, dar în mulţi El nu e liber şi n-are deplin control, şi în felul acesta puterea Lui e simţită sau manifestată foarte puţin sau chiar deloc.

89

Page 90: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Numai când are deplină libertate de acţiune îşi manifestă El puterea. Dacă în momentul întoarcerii sau a hotărârii există o instruire clară şi o predare din toată inima, va exista o evidenţă a prezenţei Duhului dintr-o dată, şi dacă noua viaţă se continuă fără alunecare, va fi o continuitate a aceleiaşi puteri într-o măsură permanent crescândă. Dar de multe ori, din cauza ignoranţei sau a neascultării sau a greşelii în ascultare, a intervenit o rupere: o alunecare a unuia dintre pinii de legătură şi astfel o întrerupere a fluxului puterii. De multe ori lipsa de instruire în privinţa cultivării prieteniei Duhului Sfânt a avut ca rezultat tocmai o astfel de rupere. Şi astfel, e necesar un nou început. Atunci o predare deplină e urmată de o nouă experienţă, ori să zic aşa, o experienţă e uneori aşa de marcantă încât devine începutul unei noi epoci în viaţă.

Totuşi am cunoscut un om – l-am cunoscut oarecum intim mai mulţi ani de zile – unul dintre cei mai sfinţi oameni pe care am avut prijelul să-i cunosc vreodată. Câţiva ani a fost misionar în străinătate, iar acum predică Evanghelia în ţară. Viaţa lui personală e însoţită întotdeauna de o putere rară. Într-o discuţie cu un tânăr, la o conferinţă de vară, a spus că el n-a cunoscut niciodată aceasta a doua binecunvântare sau experienţă pe care se punea atât accentul acolo. Şi eu îmi dau seama că avea dreptate. Pentru că, atât cât am putut eu observa, predarea lui de la început, a fost una din toată inima şi el a păşit simplu şi total pe noua cale. N-a fost nicio întrerupere, ci o hotărâtă mergere înainte şi în sus, şi o mereu crescândă manifestare a prezenţei Duhului de atunci, de la prima hotărâre. Astfel se poate spune cu certitudine, că în planul lui Dumnezeu nu e nevoie de o a două fază, ci în experienţa noastră reală a existat aceasta a doua, şi uneori a treia, deoarece în cazul multora dintre noi, legăturile au fost rpute, făcând ca un nou act din partea noastră să fie necesar.

Adevăratul câmp de bătălie

Dar principalul nostru ţel în această discuţie este acela de a vorbi despre facerea şi ruperea legăturilor. Întâi, facerea legăturilor este sursa

90

Page 91: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

de putere. Cum poate cineva, care a avut voinţa să ajungă până aici, să facă un pas mai departe şi să obţină puterea într-o stăpânire reală, conştientă?

Sunt multe texte din Vechea Carte Biblia care răspund la această întrebare. Daţi-mi voie să vă îndrept spre unul care dă răspunsul într-o formă foarte simplă. Evanghelia lui Ioan, capitolul 7, versetele 37-39. Ascultaţi: „În ziua de pe urmă care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stătut în picioare şi a strigat: Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” Apoi Ioan, scriind aceste lucruri după aproximativ 50 de ani, adaugă că el însuşi n-a înţeles aceste cuvinte: „Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau să-l primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.”

Sunt patru cuvinte care arată cei patru paşi în noua viaţă de putere. Uneori aceşti paşi sunt făcuţi aşa de repede, încât în realitate par a fi unul singur. Însă lucrul acesta nu ne interesează acum, deoarece noi suntem în căutarea rezultatului prectic. Patru cuvinte – însetează, proslăvit, bea, crede – ele spun întreaga poveste. Însetare însemnează dorinţă intensă. Nu există în limba noastă un cuvânt care să exprime atât de puternic dorinţa ca şi cuvântul însetare. Setea fizică va controla toate acţiunile tale. Dacă eşti foarte însetat nu poţi face nimic până când dorinţa aceasta mistuitoare nu e satisfăcută. Nu poţi citi, nu poţi învăţa, nu poţi discuta, nu poţi lucra nimic. Eşti în agonie când setea te copleşeşte. A muri de sete e extrem de chinuitor. Isus foloseşte cuvântul acela de însetare pentru a exprima cea mai intensă dorinţă.

Dă-mi voie să te întreb: eşti tu însetat după putere? Există o tânjire profundă în inima ta după ceva ce-ţi lipseşte? Acesta e primul pas. Nu-i bine să-i oferi mâncare unui om care n-are poftă. „Ferice de cei flămânzi şi însetaţi.” Vai de cei ce n-au nevoie şi nu-şi cunosc nevoia! Cea mai grea problemă pentru medici e să aibă de-a face cu oamenii care nu mai doresc să trăiască. Aceasta e treapta cea mai de jos a decăderii. Eşti tu

91

Page 92: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

însetat? Există o promisiune specială pentru cei însetaţi. „Voi turna apă peste cel însetat.” Dacă nu eşti însetat, ai vrea să fii făcut însetat? Dacă nu eşti însetat cu adevărat în inima ta după viaţa aceasta nouă de putere, Îl poţi ruga pe Mântuitorul să stârnească setea aceasta în tine. Pentru că nu poate fi nimic înainte de aceasta.

Al doilea cuvânt e adăugat cu mulţi ani mai târziu de către Ioan, atunci când Duhul i-a luminat înţelegerea: „proslăvit” sau „glorificat.” „Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă glorificat.” Acest cuvânt are două sensuri aici. Primul sens e istoric, celălalt e personal sau practic.

Primul sens e acesta: Când Isus s-a întors acasă în ceruri tot numai cicatrice pe faţă şi pe trup, în urma misiunii Lui pe pământ, a fost primit acolo cu mare entuziasm şi a fost glorificat în prezenţa a miliarde de îngeri, fiind întronat la dreapta Tatălui Său. Apoi Isus cel glorificat trimite Duhul Sfânt pe pământ ca reprezentant al Său personal, pentru noua Lui misiune specială. Prezenţa Duhului în inimile noastre e dovadă că Isus, care pe pământ a fost dispreţuit şi crucificat, e ţinut acum în cea mai mare cinste şi glorie de acolo. Duhul e darul Unui Isus glorificat. Petru pune foarte mare accent pe lucrul acesta în perioada de la Rusalii, spunându-le celor ce L-au ucis cu ură pe Isus că El, fiind înălţat la dreapta lui Dumnezeu, a turnat... Acesta e sensul istoric – primul sens al cuvântului „glorificat.” El se referă la un eveniment care a avut loc în cerurile preaînalte, după înălţarea lui Isus.

Sensul personal este acesta: când Isus va fi glorificat, Duhul Sfânt va umple în viaţa mea. Tatăl L-a glorificat pe Fiul întronându-L. Dar pe tronul inimii mele a fost un altul care e hotărât să nu renunţe şi nici să nu cedeze fără rezistenţă. Astfel trebuie să fie o detaşare. Eu trebuie, în mod tăcut dar hotărât, să iau coroana vieţii mele, a voinţei mele, a dragostei mele, şi să o pun pe fruntea Domnului Isus, ca El să stăpânească de acum încolo cum Îi place.

Actul întronării Lui aduce cu sine detronarea eului. Daţi-mi voie să vă spun deschis că aici e punctul cel mai delicat al întregii probleme. De

92

Page 93: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

ce doreşti tu puterea? Pentru bucuria rară a stărilor extatice? Pentru anume scopuri egoiste ascunse, ca Simon din Samaria, scopuri care în tine sunt probabil pe jumătate inconştiente... aşa de subtil fiind ele pitite în inima ta? Ca să poţi mişca oameni? Astfel de motive sunt egoiste. Râul se întoarce către interior, şi aceasta înseamnă o Mare Moartă. Mai bine opreşte-te înainte de a începe, pentru că inima ta nu e dreaptă înaintea lui Dumnezeu. Dar dacă dorinţa ta cea mai înaltă, cea mai adâncă, e să-L glorifici pe Isus şi să-L laşi să facă cu tine ce vrea El, atunci vei cunoaşte umplerea canalului vieţii tale cu un nou râu de putere.

Isus Însuşi trăind aici jos ca Fiu al Omului, a trecut proba aceasta. Să spunem cu reverenţă că scopul suprem al venirii Lui pe pământ n-a fost să moară pe cruce, ci să-L glorifice pe Tatăl Său.

Textul acela memorabil care deschide capitolul 61 din Isaia, pe care Isus şi-l aplică Lui Însuşi în sinagoga din Nazaret, conţine nouă lucruri pe care avea El să le facă, dar se încheie cu o declaraţie cuprinzătoare a scopului tuturor celorlalte: „ca să slujească spre gloria Lui,” sau “...spre slava Lui.” Cum s-a întâmplat lucrul acesta? Putea fi făcut mai bine prin evitarea acelor experienţe înspăimântătoare prin care a trecut. Dar gândul suprem de a-I fi plăcut Tatălui Său n-a lipsit niodată din mintea Domnului Isus. Gândul acesta L-a dus în pustie, în Ghetsimani şi la Golgota.

Este aceasta singura ta dorinţă, atunci când doreşti putere? El s-ar putea să ne trimită pe unii dintre noi pe câmpul de misiune din depărtare – în străinătate –, s-ar putea să ne trimită pe unii dintre noi în cea mai puţin încântătoare zonă a mahalalelor oraşului, să facem serviciul de salvare noapte de noapte pentru acele înspăimântătoare epave ale societăţii aruncate acolo de valuri; ori probabil va însemna un post izolat la frontieră, ori în tot atât de eroicul câmp al munţilor din sud. El s-ar putea să ne lase pe unii dintre noi exact unde suntem acum, într-un loc comun, monoton, plictisitor, cum îl consideri tu, iar gândurile tale să fie îndreptate pe alte câmpuri. S-ar putea să te facă un semănător de sămânţă, ca un Morrison singuratic în China, în vreme ce tu doreşti să fii

93

Page 94: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

un secerător ca Moody. Aici e adevăratul câmp de bătaie. Lupta şi agonia e aici, nu cu Dumnezeu, ci cu tine însuţi, ca vechiul „eu” din tine să fie răstignit, iar Isus încoronat să fie încoronat în locul său.

Vrei să-L faci pe Isus, cu hotărâre, monarh absolut, orice ar putea să urmeze drept consecinţă? S-ar putea să fie un mare sacrificiu; el va fi urmat dintr-o dată de o bucurie şi de o putere mult mai mare. Să avem doar curajul s-o facem. Oh, Doamne, ajută-ne! Tu ne vei ajuta. Tu ne ajuţi chiar acum când vorbim, ascultăm şi medităm.

Puterea manifestată în acţiune

Şi dacă ai câştigat pe câmpul acesta de bătălie, restul e foarte simplu. Într-adevăr, după o victorie aici, întreaga ta viaţă se mişcă pe o altitudine nouă.

Al treilea cuvânt e „să bea.” „Să vină la Mine şi să bea” A bea e unul dintre cele mai uşoare acte imaginabile. Aş vrea să am aici un pahar cu apă şi să vă arăt cât e de simplu. Ridici paharul şi laşi apa să curgă înlăuntrul tău. A bea înseamnă pur şi simplu a lua. Înseamnă să zici „Doame Isuse, eu iau de la Tine puterea promisă... Îţi mulţumesc că Duhul m-a luat în deplină stăpânire.” Dar tu zici: Aceasta e totul? Da. –Bine, dar... eu nu sunt nimic. Nu-ţi aminteşti că ai zis acelaşi lucru când ai fost îndemnat să-L iei pe Isus ca Mântuitor al tău? Şi un prieten bun ţi-a spus să nu mai aştepţi după simţire, ci să crezi, şi când ai făcut lucrul acesta...a venit lumina!

Acum, al patrulea cuvânt e „crede.” Legea lui Dumnezeu de a lucra cu tine nu s-a schimbat. Isus zice: „Din inima lui vor curge râuri de apă vie.” Tu trebuie să crezi Cuvântul Său. „Dar,” zici tu, „cum voi cunoaşte că am această putere?” Duhul Sfânt umple orice inimă predată. Apoi există un al doilea lucru – tu vei experimenta puterea atunci când va fi nevoie de ea. Cum cunoşti un lucru oarecare? Iată un scaun. Presupunem că eu vă spun că am putere să-l ridic şi să-l ţin cu braţul întins. Bine, crezi tu... arăt ca şi când aş avea puterea aceasta în braţul meu, însă nu

94

Page 95: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

ştii precis. Dar iată, eu iau scaunul şi-l ţin – acum voi ştiţi precis. Ştiţi că am cel puţin atâta putere în braţul meu.

Puterea e totdeauna manifestată în acţiune. Aceasta e o lege a puterii. Cum putea omul acela de la scăldătoarea Betesda din Ierusalim, care n-a umblat 38 de ani, să cunoască, să ştie că a primit puterea de a umbla? El s-a sculat şi a umblat! El n-a ştiut că are putere până în clipa în care s-a sculat să umble. Credinţa acţionează. Ea se opinteşte spre înainte, ascultând porunca. Şi când tu vei pleca, după ce vei asculta acest mesaj, când se va ivi o nevoie, vei găsi o putere ridicându-se în tine să o întâmpine. Când se vor îngrămădi să-ţi iasă din gură cuvintele pripite, când vechiul tău obicei se va zbate iarăşi, când proba reală a sacrificiului se va ivi, când vor veni împrejurări potrivite pentru a face o slujire, va veni şi sentimentul puterii de sus să te stăpânească. „A crede” înseamnă „a aştepta,” „a înseta,” „a glorifica,” „a bea.” A crede înseamnă a dori, a întrona, a accepta, a aştepta – aceasta e toată povestea. Eşti tu însetat? Vrei să-L aşezi pe Isus pe tron? Atunci acceptă şi mergi înainte cu ochii deschişi, aşteptând, aşteptând, aşteptând, şi El nu va întârzia niciodată să-Şi manifeste puterea. Vrei să-ţi pleci capul în tăcere pentru câteva momente, şi să aranjezi lucrurile direct cu Mântuitorul?

Trei legi ale puterii continue

Puterea depinde de legăturile sau de conexiunile bune. În mecanică găsim trenul cu locomotiva, mecanismele cu dinamul sau cu uzina electrică. În corp: braţul cu umărul; creierul cu inima. În viaţa creştină, urmaşul lui Isus cu Duhul lui Isus. Am vorbit împreună despre realizarea legăturilor, şi eu cred că unii dintre noi au făcut legătura vitală chiar acum – lucru care înseamnă o nouă umplere şi o nouă revărsare de putere.

Acum ne-a mai rămas un timp foarte scurt să vorbim despre ruperea legăturilor. „Bine, lasă,” ziceţi voi, „noi nu vrem să rupem legăturile.” Nu, voi nu vreţi, dar este un altul care vrea. De când ai ajuns în contact intim cu Isus, acest altul a devenit extrem de interesat în a rupe contactul acesta. Şi acest vrăjmaş al nostru, acest Satana care ne urăşte, e subtil şi

95

Page 96: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

adânc şi experimentat, şi este cineva mult mai mult decât un egal, în lupta aceasta cu noi. Dar e mai mare El, Cel ce este în tine, decât cel ce este în lumea aceasta. Satana va face ce va şti el mai bine prin atacuri curajoase şi prin vedenii înşelătoare să deterioreze relaţia şi legătura ta.

Una dintre cele mai triste privelişti, şi totuşi una ades întâlnită, este să vezi un om care a fost odată întrebuinţat cu putere de Dumnezeu, dar a cărui putere este acum ofilită. Poţi rememora anii din urmă şi să-ţi aminteşti unul după altul de cei prin care au fost o binecuvântare, dar care cedând unei ispite subtile, au pierdut complet şi pentru totdeauna oportunitatea lor pentru slujire. Acelaşi lucru e adevărat pentru sute de oameni, din multe alte domenii de activitate, a căror viaţă spirituală veştejită şi ofilită spune aceeaşi tristă poveste.

Întâmplările de astăzi sunt doar repetări ale unora mai vechi. De multe ori scriitorul cărţii Judecători spune despre Samson: „Duhul Domnului a venit cu putere peste el,” adăugând apoi fraza patetică, „...dar el nu şia că Domnul se îndepărtase de el” – şi între acestea două se întâmplă istoria unui fapt de neascultare. De două ori se spune acelaşi lucru despre împăratul Saul. „Duhul Domnului a venit cu putere peste el,” urmând apoi aceeaşi istorie: “Duhul Domnului s-a îndepărtat,” şi între aceste două se află un act de neascultare de porunca lui Dumnezeu.

Capitolul 9 din Luca ne povesteşte o întâmplare asemănătoare. Ucenicilor li se dăduseră putere; au întrebuinţat puterea pentru alţii, li s-a cerut să vindece un copil demonizat, au încercat s-o facă şi se aşteptau s-o poată face, dar au dat un faliment ruşinos, spre dezamăgirea lor şi a tatălui copilului, în mijlocul criticilor şi a surprizei mulţimii. Mântuitorul le explică atunci că legătura neglijată cu Dumnezeu stă la baza falimentului lor. Puterea nu e înmagazinată în noi, aparte de prezenţa lui Dumnezeu. Ea doar se scurge atunci când suntem legaţi de El. Odată ce legătura dintre El şi tine e perturbată, fluxul puterii e întrerupt; noi nu funcţionăm pe principiul acumulatorilor, ci pe principiul troleului. Comunicarea continuă cu sursa de putere e absolut esenţială. Duhul lui Dumnezeu nu ne părăseşte niciodată; noi nu Îi

96

Page 97: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

pierdem prezenţa. Dar orice lucru care-L întristează, Îl împiedică să-şi manifeste prezenţa. Evidenţa prezenţei Lui poate fi pierdută prin păcătuire, de aceea aş vrea să vă dau pe scurt cele trei legi ale vieţii de putere continuă şi crescândă. Aş fi vrut să mi le fi dat cineva şi mie, cu ani în urmă. M-ar fi salvat prin acesta de la multe clipe dureroase.

Prima lege poate fi formulată într-un singur cuvânt: ascultă! Ascultarea e marea lege de temelie a vieţii creştine. Într-adevăr ea e legea fundamentală, comună tuturor organizaţiilor: în natură, în armată, în marină, în comerţ, în căsnicie, ascultarea e marele esenţial în atingerea ţelului vieţii.

Neascultarea înseamnă dezastru. Dacă întorci aproapre pe fiecare pagină a Bibliei, vei începe cu capitolul 3 din Geneza, unde primul act de neascultare a adus vinovăţia care continuă şi astăzi. Priveşte de-a lungul celor trei cărţi ale pustiei, unde marea naţiune era grupată în jurul muntelui fumegând. Ascultă-l în Deuteronom pe bătrânul Moise vorbind la conferinţa de 30 de zile pe care a avut-o în câmpia Moabului, apoi priveşte în cartea biruinţelor lui Iosua şi în cartea înfrângerilor dureroase din Judecători, în cărţile Regilor şi ale profeţilor şi vei găsi că cele mai frecvente schimbări sunt legate, înainte de orice altceva, de ascultare. Acelaşi lucru e adevărat în Noul Testament şi se vede clar până la ultima coloană de pe ultima pagină.

Faptul e că fiecare inimă e un câmp de bătaie a cărui stăpânire e viu contestată. Dacă o stăpâneşte Isus, Satana va încerca pe toate căile, prin furtună sau strategie, s-o cucerească. Dacă Satana e stăpânul, fie că eşti cult, fie că eşti ignorant, Isus va bate cu dragoste la uşă. El nu poate intra fără consimţământul tău – Isus nu vrea lucrul acesta. Un act de ascultare de Dumnezeu înseamnă trântirea uşii în faţa Satanei. Ascultă acum cu toată inima: un act de neascultare, cât de mic ţi s-ar părea ţie, înseamnă trântirea uşii tale în faţa lui Isus şi deschiderea largă a intrării pentru Satana. E aceasta numai o metaforă, e doar un lucru periferic? Nu, este ceva esenţial. Prima mare lege e ascultarea.

97

Page 98: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Dar mă va întreba cineva cum voi şti eu de cine să ascult. Uneori vocile care ajung la urechile mele, sunt voci contradictorii, ele nu se împacă. Păstorii nu sunt toţi de acord, bisericile nu au aceleaşi vederi în problemele practice. Prietenii mei cei mai buni gândesc diferit, cum pot eu şti?

Aici intervine legea a doua: Ascultă de Cartea lui Dumnezeu, aşa cum este ea interpretată de Duhul lui Dumnezeu. Nu Cartea singură; aceasta te va duce la superstiţie. Nu Duhul fără Cartea pe care El Însuşi a dictat-o; aceasta te va duce la fanatism. Ci Cartea aşa cum o interpretează Duhul şi aşa cum vorbeşte Duhul prin Cartea Lui. Există o voce a lui Dumnezeu, un Duh al lui Dumnezeu, există o Carte a lui Dumnezeu. Dumnezeu vorbeşte prin Duhul Său cu ajutorul Cuvântului Său. Uneori El vorbeşte direct, fără intermediul Cuvântului scris, dar foarte, foarte rar. Impresiile din minte prin intermediul cărora ne conduce Duhul sunt frecvente, însă acum nu vorbesc de ele, ci de vocea Sa interioară care poate fi auzită. El e foarte rezervat în privinţa aceasta şi când vorbeşte în felul acesta, proba vorbelor Lui e prin necesitate aceasta: vocea lui Dumnezeu este întotdeauna în acord cu Sine Însuşi. Cuvântul vorbit de El nu este niciodată în dezacord cu Cuvântul Său scris. Şi de vreme ce El ne-a dat Cuvântul Său scris, acesta devine standardul după care măsurăm voia lui Dumnezeu. Această Carte a lui Dumnezeu a fost inspirată. Este inspirată. Dumnezeu a vorbit în ea. El vorbeşte prin ea şi astăzi. Vei fi surprins să vezi câtă lumină îţi va veni, în privinţa tuturor lucrurilor, prin această Carte impregnată de Duhul.

Cineva însă, cu o minte practică, se va gândi: „Dar e o carte atât de mare. Eu nu cunosc prea multe din ea, am citit o parte din Psalmi, câteva epistole din Isaia şi părţi mai mici, de ici de colo, din Vechiul Testament şi Evangheliile şi ceva din Epistole, dar n-am o vedere generală a întregii Cărţi, şi legea aceasta a doua e puţin peste puterile mele.” Atunci tu ascultă de legea a treia care sună astfel: petrece timp singur, singur cu Cartea, dar trebuie să fie timp negrăbit. Timp destul ca să nu te gândeşti la timp, cel puţin o jumătate de oră în fiecare zi, şi sculându-te devreme ca să ai timpul acesta înainte de orice altă activitate. Va părea foarte greu

98

Page 99: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

pentru unii. Dar lucrul acesta e absolut esenţial, pentru că primele două legi depind de acesta în puterea lor practică.

Când Iosua s-a apropiat tremurând să-şi asume copleşitoarea însărcinare de a fi succesorul lui Moise, Dumnezeu a venit şi a avut o discuţie intimă cu el. În discuţia aceea el a accentuat doar un singur lucru drept secret al noii lui însărcinări de conducător. Ascultaţi: „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi în toate lucrurile tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” Iată cele trei legi ieşind direct de pe buzele lui Dumnezeu şi exprimate într-o singură frază.

Să ne planificăm să fim singuri cu Mântuitorul în fiecare zi cu Cuvântul Său, cu uşa închisă, cu celelalte lucruri închise afară şi cu noi înşine închişi înlăuntru, ca să putem învăţa voia Lui şi să primim putere pentru a face – şi când eşti în îndoială, aşteaptă.

99

Page 100: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

REVĂRSAREA PUTERII

Cel mai înalt ideal al lui Dumnezeu

Revărsarea se datoreşte creşterii nivelului apelor: ele curg, se umplu şi se revarsă în afară oriunde ajung, şi fac curăţire vrednică şi frumuseţe. De veacuri nenumărate Egiptul depinde în însuşi viaţa lui de revărsarea anuală a Nilului. Bogatele câmpii ale văii Connecticut sunt refertilizate în fiecare primăvară de revărsarea fluviului. Frumuseţea verde şi rodnicia în fructe a unor părţi din Valea Sacramento, al căror sol e irigat artificial, sunt într-un izbitor contrast cu porţiunile alăturate, neirigate, neudate de ape.

Revărsarea e cauzată de influenţa de sus. În ocean şi în porţiunile de râu aflate sub influenţa lui, ridicarea apelor în flux se datoreşte corpurilor cereşti.

În râuri revărsarea depinde de căderea ploii şi a zăpezii care umplu succesiv pâraiele şi lacurile de munte. Idealul cel mai înalt al lui Dumnezeu e frecvent exprimat prin comparaţia cu un râu care curge revărsându-se peste maluri. Viziunea lui Ezechiel despre viitorul strălucit al lui Israel dă proeminenţă unui râu minunat care creşte treptat şi exercită o influenţă nespusă.

Viziunea asemănătoare a lui Ioan despre viitorul bisericii, în capitolele ultime din Apocalipsă îşi găseşte centul ei radiant într-un tot atât de minunat râul apei vieţii. Când Isus vrea să înfăţişeze un tablou al unui creştin după idealul Său, El exclamă: „Din inima lui vor curge râuri de apă vie.” Explicaţia lui Ioan cu ani în urmă ne spune că el vorbea despre prezenţa Duhului Sfânt în viaţa omului. Idealul lui Isus ar ridica viaţa noastră la nivelul revărsării. Nu flux-reflux. Nu ridicare şi scădere, ci o constantă curgere în afară, o constantă umplere şi revărsare.

Dragostea este ambiţioasă. Dumnezeu este dragoste, de aceea Dumnezeu este ambiţios pentru noi. Impresia de demult a fost că mântuirea este pentru suflet şi pentru cer. Ei bine, este pentru suflet şi este pentru cer, dar este pentru viaţa aceasta şi pentru pământul acesta.

100

Page 101: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Unele din planurile cel mai de mari ale lui Dumnezeu au de a face cu pământul acesta. Vrem să prindem şi noi o licărire despre planul ideal al lui Dumnezeu pentru vieţile noastre aici pe pământ, un fel de înţelegere a rezultatelor prezenţei neîncătuşate a Duhului Sfânt în noi.

Nu este de mirare că au existat anumite idei greşite în legătură cu aceste rezultate. S-a presupus adesea că că botezul cu Duhul Sfânt este însoţit întotdeauna de un dar evanghelistic, şi mai mult, de un succese remarcabile în câştigarea de suflete pentru Cristos. Oamenii s-au gândit la Moody stând în faţa a mii de oameni zguduiţi şi străpunşi de cuvintele lui, şi oamenii acceptându-L pe Cristos cu miile. Probabil că lumea n-a avut niciodată o ilustraţie mai frumoasă de om umplut de Duhul Sfânt ca a bătrânului nostru drag – Moody. Şi nu-i de mirare că darul rar cu care au fost înzestraţi evangheliştii şi marile rezultate care i-au însoţit sunt tot atât de legate în mintea noastră de viaţa plină de Duhul Sfânt, pe care ne-au dat-o ca exemplu într-un mod atât de neobişnuit.

Şi totuşi, în contrast marcant cu această concepţie, remarcaţi că ni se spune în Biblie despre un om numit Beţaleel, care a fost umplu de Duhul lui Dumnezeu pentru a fi priceput în tâmplărie, în lucrul în metale, în ţesături fine, pentru construcţia vechiului Cort al lui Dumnezeu (Exodul 31:1-5). Aduceţi-vă aminte că odată un grup de şaptezeci de bărbaţi au fost umpluţi în acelaşi fel de Duhul, pentru a fi capabili să conducă şi să judece pricinile poporului lui Dumnezeu (Numeri 11:16-17); iar Luca ne spune că Elisabeta a fost umplută de Duhul pentru a fi mama lui Ioan Botezătorul (Luca 1:13-17, 41).

O a doua învăţătură greşită este aceea că controlul din partea Duhului aduce succesul rearcabil. În contrast cu această concepţie, remarcaţi rezultatele din viaţa unor oameni însufleţiţi de Duhul şi folosiţi de Dumnezeu în timpurile biblice. Isaia a fost chemat la o slujire menită să fie săracă în rezultate, deşi lungă, iar Ieremia, în slujba lui, nu numai că a fost fără roade, dar şi cu mari pericole personale. Lucrarea publică a lui Isus L-a condus pe o cale foarte aspră înspre coroana de spini şi înspre cruce. Mărturia lui Ştefan i-a atras o furtună de pietre. Şi Pavel a

101

Page 102: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

trecut prin mari pericole şi necazuri spre o celulă de închisoare şi, dincolo de aceasta, spre o secure ascuţită. Aceştia sunt lideri între oamenii umpluţi de Duhul.

Învăţătura lui Pavel în epistola către Corinteni ne ajută să înţelegem mai limpede rezultatele: el arată că în timp ce există un singur Duh care locuieşte în toţi şi care Îl recunoaşte pe Isus ca Domn, evidenţa prezenţei Lui diferă mult de la o persoană la alta. E un singur Dumnezeu lucrând toate tot felul de lucrări în toţi oamenii, dar cu mare varietate în darurile împărţite în slujba ce le-a fost încredinţată şi în experienţele lăuntrice de care sunt conştienţi (1 Corinteni 12:4-6, 11).

Ce rezultate sunt atunci de aşteptat să urmeze umplerea cu Duhul Sfânt? Se poate spune într-o frază că Isus ne umple cu acelaşi Duh cu care a fost umplut El Însuşi, cu scopul de a lucra în noi propria Lui chip şi propriul Său ideal, şi spre a se folosi de noi în pasiunea Sa de a-I câştiga pe alţii.

Dacă încercăm să analizăm aceste rezultate, vom găsi că ele se împart în trei grupuri: Întâi rezultatele în viaţă, adică în experienţele lăuntrice şi în obiceiuri. În al doilea rând, rezultatele în personalitate, adică în înfăţişarea interioară şi în facultăţile mintale. În al treilea rând, rezultatele în slujire. Să privim puţin fiecare grup în parte.

O viaţă transfigurată

Mai întâi, despre experienţele lăuntrice. Fără îndoială că primul rezultat experimentat va fi un nou sentiment de pace: o linişte dulce, plăcută a spiritului, pe care nimic nu poate să fie în stare s-o turbure. Inima va fi umplută de o pace liniştită ca stelele, calmă ca noaptea, adâncă asemenea mării şi înmiresmată ca florile.

Câte mii de buze n-au şoptit cu drag aceste dulci şi puternice cuvinte? „Pacea... vă va păzi inimile şi gândurile în Isus Cristos.” Este pacea lui Dumnezeu. Ea acţionează ca o sentinelă în jurul inimii şi a minţii, şi păzeşte de tot ceea ce înseamnă tulburare. De departe, ea e prea stabilă pentru analiza intelectuală, dar ea pătrunde drept în adâncul

102

Page 103: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

inimii. Tu n-o poţi înţelege, dar o poţi simţi. Nu tu o cucereşti, ea te cucereşte. N-ai nevoie să înţelegi pentru a experimeta. Ferice de cei ce n-au înţeles şi totuşi s-au predat, şi ei au şi experimentat...

„Pacea începând să fieAdâncă ca somnul mării,Când stelele faţa şi-o scaldăÎn albastra ei linişte.Inima omului pe pământ,Ce n-are odihnă în bătaie,Să se odihnească ca apele sălbatice,Având azurul cerului în piept.”

Cu aceasta va veni o dorinţă nouă şi intensă de a face voia Mântuitorului, de a-I fi pe plac. Pe zi ce trece, aceasta va deveni pasiunea stăpânitoare a acestei vieţi noi. Ea te va conduce cu hotărâre nouă şi cu un gust nou să studiezi Cartea care-ţi arată voia Lui. Cartea aceasta devine literalmente Cartea Cărţilor pentru omul dominat de Duhul.

Cu aceasta va veni o nouă dorinţă de a sta de vorbă cu noul tău Stăpân, care îţi vorbeşte prin Cuvântul Său şi care-i pururea lângă tine, gata să te asculte cu simpatie. Cartea Lui Îl revelează pe El Însuşi. Şi o mai bună cunoştinţă cu El te va apropia întotdeauna mai mult de El pentru discuţii intime. Plăcerea rugăciunii va creşte izbucnind. Nimic nu e aşa de inspirator pentru rugăciune ca ascultarea cu reverenţă a vocii Lui. O întrebuinţare frecventă a urechii va avea ca rezultat o mai frecventă întrebuinţare a vocii în rugăciune şi în laudă. Şi mai mult, rugăciunea va deveni o parte a slujirii. Mijlocirea va deveni o misiune de viaţă.

Dar ea trebuie să fie sinceră, şi vă spun şi despre un alt rezultat care va veni tot atât de sigur ca şi acesta: conflictul. Vei fi ispitit mai mult ca oricând, ispitele vor veni cu subtilitatea şarpelui, cu furia unei furtuni, cu repeziciunea neaşteptată a luminii de fulger. Actul de predare lui Isus e o declaraţie de război. Tu ai schimbat stăpânul şi fostul stăpân nu se va lăsa dizgraţiat, nu se va lăsa cu una, cu două, e un luptător iscusit,

103

Page 104: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

experimentat. Vei ajunge să te gândeşti că niciodată n-ai avut atâtea ispite atât de puternice, aşa de subtile, aşa de neaşteptate. Dar ascultă: vei avea biruinţă. Adevărurile merg pereche. Vei fi ispitit, diavolul va contribui la lucrul acesta. Acesta e un adevăr. Adevărul care îl însoţeşte este acesta: tu vei fi învingător asupra ispitei. Noul tău stăpân va contribui la lucrul acesta. Mare şi furioasă şi puternică este ispita. Nu o subestima. Isus a câştigat bătălia la fiecare colţ, în timpul celor 33 de ani şi o va câştiga şi pentru tine oricâţi ani şi oricâte întorsături va avea întreaga ta viaţă. Singura ta ocupaţie va fi să-L laşi pe El să aibă deplin control.

Încă un alt rezultat de un fel surprinzător: va fi o nouă simţire faţă de păcat. Va fi mereu crescândă sensibilitatea faţă de păcat. Îţi va părea aşa de respingător. Te vei cutremura la contactul cu el. Va fi de asemenea un sentiment crescând al păcătoşeniei inimii aceleia vechi a ta, chiar şi atunci când vei avea o constantă victorie asupra ispitei. Va creşte apoi o dorinţă adâncă, încât nu poate fi exprimată în vorbe, de a fi curat cu adevărat, curat în inimă.

Al şaptelea rezultat va fi o intensă dorinţă de a-i aduce şi pe alţii să cunoască pe minunatul tău Stăpân, o dorinţă care, atât de puternică, îţi va stăpâni inima, încât orice sacrificiu nu ţi se va pare prea mare pentru a-l duce la îndeplinire. El e un Stăpân aşa de iubitor, aşa de bun, aşa de minunat, totuşi atât de mulţi nu-L cunosc. Atât de mulţi au idei greşite despre El. Numai dacă L-ar cunoaşte, aceasta ar deranja totul şi probabil aceste două dorinţe – de a-I fi Lui pe plac şi dorinţa de a aduce şi pe alţii să-L cunoască – vor lua în stăpânire ambiţiile şi întreaga ta viaţă.

O pasiune atotcuprinzătoare

Dar toate acestea şi încă multe altele sunt incluse într-una din frazele concise ale lui Pavel, care ar putea fi citită astfel: „Dragostea lui Dumnezeu ne-a inundat inimile prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat” (Romani 5:5). Rezultatul care le cuprinde în sine pe toate celelalte este dragostea aceea minunată, pasiunea delicată, dragostea lui Dumnezeu – înaltă, adâncă, nemărginită, a

104

Page 105: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

inunda inima noastră, făcându-ne dedicaţi şi simţitori şi jertfitori de sine, şi miloşi ca El. Fiecare fază a vieţii va deveni o fază a dragostei. Pacea este dragostea odihnindu-se. Studiul Bibliei este dragostea citind scrisorile iubitului. Rugăciunea este locul de întâlnire a celor doi iubiţi. Conflictul cu păcatul e dragostea luptând cu gelozie pentru iubitul ei. Ura pentru păcat e dragostea înfiorându-se de ceea ce e despărţirea de iubitul ei. Simpatia e dragostea simţind cu gingăşie. Entuziasmul e dragostea arzând. Speranţa e dragostea privind în zare. Răbdarea e dragostea aşteptând. Credincioşia este dragostea luându-şi locul ei adevărat. Modestia este dragostea ţinându-se în afara privirilor. Câştigarea sufletelor este dragostea pledând.

Dragostea este revoluţionară. Ea ne schimbă radical şi ne revoluţionează spiritul către alţii. Dragostea este democratică. Ea nivelează fără milă toate distanţele de clasă. Dragostea este deosebit de practică. Ea e întotdeauna în căutare după ceva ce trebuie făcut. Pavel pune un mare accent pe această latură practică. Vă amintiţi de “roada Duhului” din Galateni 5:22-23? E de fapt o analiză a dragostei. În timp ce primele trei –“dragostea, bucuria, pacea” – sunt emoţii lăuntrice, celelalte şase sunt externe, îndreptate înspre alţii. Remarcaţi, “îndelunga răbdare, facerea de bine, bunătatea, credincioşia, blândeţea,” apoi punctul culminant este atins în ultima – “înfrânarea poftelor.” Şi în cântarea dragostei din 1 Corinteni 13 el alege patru din ultimele şase, şi ne arată mai în detaliu ce înţelege el prin dragoste în lucrarea ei practică în viaţă. Este reluată “îndelunga răbdare,” tot aşa şi bunătatea şi blândeţea; credincioşia este reprodusă prin fraza “nu va pieri niciodată.” Apoi înfrânarea poftelor e accentuată în cele opt repetiţii ale lui „nu.” Ascultaţi: „Nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău (în ajutorarea altora, ca în exemplul cuvintelor lui Isus: “faceţi bine... fără să nădăjduiţi ceva în schimb” din Luca 6:35, cu nota de margine din Versiunea Revizuită), nu se bucură de nelegiuire” (aceasta când cel rău e pedepsit, ci din contră îi pare rău). Ce putere extraordinară de autocontrol zace în aceste “nu”-uri! Apoi partea pozitivă o vedem în cele

105

Page 106: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

patru “tot”-uri; două dintre ele – prima şi ultima – fiind calităţi pasive, “acopere totul,” “sufere totul.” Iar între ele, găsim două calităţi active: “crede totul,” “nădăjduieşte totul.” Calităţile pasive stau de pază la stânga şi la dreapta celor active. Aceste caracteristici pasive sunt deosebit de active în pasivitatea lor. Sub suprafaţa acestor “nu”-uri şi “tot”-uri există activitate intensă. Câtă putere nevăzută dau ele la iveală! Uneori oamenii cred că este sentimental să vorbeşti despre dragoste. Probabil că este, în legătură cu anumite lucruri furişate sub acest nume. Însă când Duhul Sfânt vorbeşte de dragoste şi ne umple inimile cu ea, vedem la lucru o pasiune foarte-foarte practică.

Dragostea nu este doar cel mai frumos rod, ci este şi testul final al vieţii creştine. Oh, câţi oameni strălucitori ai lui Dumnezeu par să fi avut lipsuri în acest punct. Ce uriaş al credinţei şi al puterii a fost Ilie. Cât de mult îl indigna păcatul! Cu cât curaj l-a demascat! Ce credinţă extraordinară, ajungâd până la cer! Ce putere minunată în rugăciune! Totuşi, ascultaţi-l criticând rămăşiţa credincioasă din popor, pe care Dumnezeu o apără cu iubire de remarcile lui critice. Se pare că avem aici o lipsă serioasă. Dumnezeu se pare că-i înţelege nevoia. Îi cere să coboare până la Horeb pentru o viziune nouă despre Stăpânul Său. Şi acolo i se descoperă El, nu în furtună, nici în cutremurul de pământ, nici în fulger. Fără îndoială că Ilie se simţea ca acasă între manifestările acelea furtunoase; se potriveau temperamentului său. Dar ceva nou şi izbitor pentru el vine la el prin acel “susur blând şi subţire,” liniştindu-l, impresionându-l, făcându-l sensibil, dându-i o nouă concepţie despre caracteristica dominantă a Dumnezeului său. Unii dintre noi am face să lăsăm totul deoparte şi să dăm o fugă până la Horeb.

Cunosc un predicator plin de râvnă, educat, cu o personalitate puternică, şi care predică fără teamă împotriva păcatului, dar căruia se pare că-i lipseşte acest spirit de dragoste. El este uneori aşa tăios de critic. Ceilalţi predicatori din oraş, pe care ar putea aşa uşor să-i călăuzească, se depărtează de el cu teamă. În tăişul briciului nu există magnetism. Spiritul lui critic poate fi simţit şi atunci când

106

Page 107: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

buzele îi sunt închise. Îmi amintesc de o soră serioasă, atrăgătoate atunci cînd vrea, o studentă inteligentă a Bibliei, atentă să nu calce strâmb şi generoasă, dar ce ascuţită e marginea limbii ei! Ţi-e teamă să te-apropii, nu cumva să te taie.

Când Duhul Sfânt ia în stăpânire, acolo este dragoste, da, multă, un potop de dragoste. Ai văzut vreodată un potop, o revărsare de ape? Eu îmi amintesc unul pe râul Schuykill în timpul copilăriei. Ce impresie profundă a făcut el asupra mea.

Cei ce trăiesc de-a lungul văii înşelătorului râu de munte Ohio, cunosc ceva din puterea unui potop: cum vin apele spumegânde, tăind noi făgaşe, spălând orice murdărie, smulgând din rădăcini proprietăţi de valoare, stăpânind autoritar valea, în timp ce oamenii stau deoparte fără putere.

Ai vrea să se întâmple o astfel de revărsare a dragostei, care să spele în felul acesta cărările vieţii tale? Ea ar curăţi unele lucruri pe care tu ai prefera să le menţii. În tăcere, dar fără milă, ea va smulge de lângă tine unele avuţii preţuite şi le va trage după sine în josul curentului. Apele înfuriate vor potoli unele focuri la nivele inferioare. Însă ar mai fi bine să te gândeşti puţin înainte de a deschide zăvorul revărsării acesteia. Dar, oh, ea va îndulci şi va înmiresma. Va tăia canale noi şi va adânci şi va lărgi unele din cele vechi. Şi ce seceriş va urma după asta!

Revărsările sunt în stare să facă lucruri deosebite. Aşa face şi revărsarea aceasta. Ea spală prundişul care împiedică lucrurile să se mişte. Ea nu toceşte ascuţişul limbii, ci spală amărăciunea din gură şi veninul din ochi. Ea te lasă surd şi mut la unele lucruri, dar deosebit de clarvăzător şi cu un auz mai acuţit înspre altele. Straniu potop e acesta! De-am cunoaşte cu toţii mai mult din el.

Statura plinătăţii umane

Observaţi acum câteva schimbări în personalitate care însoţesc prezenţa neîngrădită a Duhului: fără îndoială că faţa ţi se va schimba, deşi e foarte greu să descrii schimbarea. Duhul dinlăuntru

107

Page 108: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

îţi va schimba aspectul privirii; pacea Lui din inimă îţi va afecta circulaţia sângelui din inima fizică, şi ca urmare, claritatea feţei. Secretul real al frumuseţii cuceritoare e aici.

Noul scop care te va domina îţi va modula vocea şi întrega expresie a feţei, şi atingerea mâinii şi mişcările trupului, şi totuşi omul cel mai tare schimbat abia îşi va da seama de lucrul acesta, dacă-şi va da în definitv seama. Nici Moise nici Ştefan nu şi-au dat seama că faţa le e transfigurată.

Este de un interes special să observăm schimbările în gândire. Poate fi spus cu siguranţă că grupul original al facultăţilor mintale rămâne acelaşi. Se pare că nimic nu arată că se întâmplă vreo schimbare în înzestrarea naturală a cuiva. Nicio însuşire nu e adăugată care să nu fi fost acolo şi cu siguranţă nu e îndepărtată niciuna, dar e foarte clar că există o remarcabilă dezvoltare a acestor daruri naturale şi că această schimbare e realizată prin introducerea unei noi şi uriaşe puteri motivatoare – care afectează în mod radical tot ce atinge.

În privinţa acestei dezvoltări trebuie observate patru lucruri.

Primul: —Acele facultăţi sau talente care altfel ar fi dormitat în stare latentă, nematurizate, sunt stârnite şi date în folosinţă. Mulţi oameni au multe resurse şi talente nedezvoltate. Mulţi dintre noi suntem unilaterali în dezvoltarea noasră, suntem străini de posibilităţile reale ale fiinţei noastre, inconştienţi de unele puteri cu care suntem înzestraţi. Duhul Sfânt, când acestea îi sunt încredinţate şi când i se dă mână liberă să lucreze, produce o plinătate a vieţii care a fost sădită în noi. Schimbarea nu va fi una de esenţă, ci de dimensiune, şi aceasta nu printr-o adăugare, ci printr-o creştere a celei deja existente.

Moise se plângea că are o limbă gângavă şi o vorbire înceată. Dumnezeu nu-i promite o limbă nouă, ci că va fi cu el şi îl va educa, instruindu-i limba. Ascultaţi-l cum, după 40 de ani în câmpia Moabului, cu un intelect aprins şi cu o limbă descătuşată el ţine seria aceea de cuvântări de rămas bun cu o elocvenţă atât de înflăcărată. Studenţii la oratorie nu pot găsi specimen mai nobil de orator decât acela oferit de

108

Page 109: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

cartea Deuteronomului. Puterile lui nematurizate şi dormitânde au fost stârnite şi aduse la maturizare de Duhul lui Dumnezeu care i-a stăpânit viaţa.

Omul sfânt al lui Dumnezeu, dr. A. J. Gordon, a cărui faţă a fost cu siguranţă transfigurată ca a lui Moise sau ca a lui Ştefan, obişnuia să povestească că în anii timpurii ai vieţii nu avea nicio abilitate de conducere. Oamenii ziceau despre el: „Da, Gordon poate să predice, însă...” lăsând să se înţeleagă că nu prea poate face altceva, că nu se vede în el prea multă abilitate practică de rezolvare a lucrurilor. Când i s-a oferit preşedinţia Comitetului misionar al Bisericii Baptiste, el a refuzat prompt, considerându-se absolut nepotrivit pentru o astfel de însărcinare. În cele din urmă a acceptat cu greu, şi timp de mulţi ani a condus şi a format cu o înţelepciune rar întâlnită întreaga schemă de operaţii misionare a Bisericii Baptiste din partea de Nord. Era un lucru obişnuit să-l auzi vorbind deschis şi cu modestie despre schimbarea produsă în el însuşi, atunci când ilustra modul cum dezvoltă Duhul Sfânt talente care altfel ar fi rămas neobservate şi nefolosite.

Al doilea lucru: TOATE facultăţile cuiva vor fi dezvoltate, până la maximul lor normal. Nu doar cele nedezvoltate, ci şi cele deja dezvoltate vor cunoaşte o reînnoire. Această nouă prezenţă în interiorul omului va ascuţi mintea şi va aprinde imaginaţia. Va face logica să fie mai pătrunzătoare, voinţa să fie mai stabilă, acţiunea mai sprintenă.

Inginerul civil va fi mai exact în măsurători şi calcule. Omul de ştiinţă va fi un mai bun observator al faptelor, mai capabil să tragă concluzii şi cu mai multă convingere în a le demonstra. Inginerul de locomotive se va pricepe mai bine la maşina lui gigantică. Cu o mână creştină la comandă, şi drumul va fi parcă mai scurt. Avocatul va fi mai în stare să discearnă evidenţele, şi mai convingător în pledoariile sale. Omul de afaceri va fi mai bun în ceea ce face. Studentul va prinde mai bine lecţiile şi studiile şi va putea scrie cu gânduri mai adânci şi va avea o dicţiune mai clară. Bucătăreasa va realiza o savoare mai minunată în mâncăruri. Şi tot aşa până la capăt. De ce? Nu printr-o magie tainică, ci simplu

109

Page 110: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

şi numai din cauză că omul a fost creat să fie animat de Duhul lui Dumnezeu. Aceasta e condiţia lui normală. Duhul lui Dumnezeu este atmosfera în care funcţionează el natural. Maşina lucrează cel mai bine atunci când este sub mâna nemijlocită a inventatorului. Numai când omul – orice om – e dominat şi călăuzit de Duhul Sfânt, se vor ridica puterile lui la nivelul maxim, şi un om, lucrând oricât de intens şi de conştient, nu nu-şi va putea realiza capacitatea proprie dacă nu trăieşte în felul acesta.

Unii vor începe însă să obiecteze, spunând că mulţi dintre oamenii cei mai buni, educaţi şi serioşi, sunt din rândurile necreştinilor. Însă el ar trebui să-şi amintească două aspecte: primul, că un adevăr asemănător pare bun în tabăra opusă. Fără îndoială că există oameni al căror geniu este sclipitor fiindcă este inspirat de un duh rău. Sunt oameni învăţaţi din punct de vedere cultural şi oameni de afaceri foarte isteţi care şi-au cedat puterea unui altul decât Dumnezeul adevărat, şi care sunt ajutaţi fantastic de duhuri rele, chiar dacă se pare că nu sunt conştienţi că aceasta este analiza reală a succesului lor.

Al doilea fapt este că indiferent de cât de dezvoltate ar fi capacităţile unui om, fie prin dotarea lui naturală, fie prin eforturile proprii, acestea sunt încă în lipsă faţă de cum ar fi dacă ar fi însufleţit de Duhul lui Dumnezeu. Fiindcă omul este creat să fie locuit şi însufleţit de Duhul lui Dumnezeu, iar puterea lui nu poate ajunge la nivelul ei maxim dacă nu sunt îndeplinite condiţiile stabilite la creaţie.

Al treilea lucru:—Va exista o gradată aducere înapoi la condiţia lor normală a unor facultăţi care au fost anchilozate sau pervertite sau anormal dezvoltate de păcat sau egoism. Uneori aceste anchilozări şi pervertiri morale a facultăţilor noastre mintale sunt o moştenire de una sau mai multe generaţii. Omul stăpânit de un egoism excesiv adesea poartă evidenţa acestui lucru în felul cum îşi ţine capul. Dar când el se predă noului Duh care îi stăpâneşte interiorul, un duh de umilinţă şi de modestie, va îndepărta în mod treptat tot ce e anormal, din omul lui cel vechi. Omul cu minte superficială va fi uimit de progresele sale de

110

Page 111: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

gândire. Omul cu judecata pripită, ori cu judecata slabă, va deveni în mai grijuliu în concluziile sale. Omul leneş va căpăta o nouă descătuşare a ambiţiei şi a energiei.

Aceste rezultate vor fi treptate, aşa cum şi sunt toate procesele lui Dumnezeu. Uneori chiar chinuitor de treptate, şi vor fi în proporţia în care omul se predă pe sine însuşi fără rezerve controlului Duhului care locuieşte în el, şi procesul de realizare al lor va fi prin injectarea unei noi şi puternice puteri motivatoare. Omul cu mintea superficială va avea o dorinţă intensă să studieze cuvântul minunat al lui Dumnezeu cu scopul de a învăţa din el voia Lui. Şi deşi studiile lui nu vor merge prea departe, totuşi nicio carte nu-i disciplinează şi nu-i odihneşte mintea ca aceasta. Omul leneş va găsi un foc aprinzându-se în oasele lui, dorinţa de a-i fi pe plac Învăţătorului său şi de a face ceva pentru El, şi aceasta va arde în el şi-i va consuma indolenţa. Omul pripit se va opri să afle ce-i place Stăpânului său, şi însăşi pauza aceasta pentru gândire este un pas mare spre o judecată mai îngrijită şi mai exactă. El va deveni un student evlavios al Cuvântului lui Dumnezeu şi nimic nu corectează mai bine gândirea ca aceasta.

Omul ambiţios, încăpăţânat, cu o voinţă puternică, va avea probabil cel mai greu pas de făcut: gândul de a-şi lăsa pentru totdeauna propriul său plan în părăsire şi de a se încadra într-unul radical diferit îl va îngrozi. Dar Cel Puternic din el îl va înconjura cu dragoste şi-l va determina să cedeze – şi în vreme ce se va preda şi victoria va veni, va fi încântat să afle că cel mai suprem act al celei mai puternice voinţe e să te supui unei voinţe mai înalte atunci când ai aflat-o. El va fi uimit să afle că cea mai rară liberate izvorăşte numai din ascultarea perfectă de legea desăvârşită.

Şi astfel, orice om care are vreo piedică sau vreo deteriorare în sistemul său de gândire, va fi corectat şi îndreptat spre standarul normal stabilit de Învăţătorul său, pe măsură ce-i permite Acestuia să obţină controlul deplin al vieţii lui.

Al patrulea lucru:—Această creştere şi dezvoltare va urma strict făgaşul dotărilor naturale ale omului. Înclinaţiile naturale ale minţii nu

111

Page 112: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

vor fi schimbate, deşi defectele morale vor fi îndreptate. Tendinţa spre pripeală şi spre înălţare a lui Petru sunt corectate, dar mintal el rămâne acelaşi Petru. El nu va ajunge să aibă logica excepţională a lui Pavel, nici discernământul administrativ al lui Iacov, şi nu va fi înzestrat cu ele după această experienţă. Înfierbântarea lui Ioan, care dorea să ceară foc din cer împotriva presupuşilor duşmani, nu e îndepărtată, ci e canalizată pe un alt făgaş, şi se transformă în dragoste.

Jonathan Edwards îşi reţine şi-şi dezvoltă minunata sa capacitate de gândire metafizică, şi o întrebuinţează în influenţarea oamenilor pentru Dumnezeu. Mintea de o logică desăvârşită a lui Finney nu e schimbată, ci e aprinsă şi întrebuinţată în aceaşi direcţie.

Moody n-a avut niciunul din aceste daruri, dar a avut o prezenţă neobişnuit de magnetică şi o mare capacitate executivă care şi-a făcut simţită prezenţa în modul lui dur şi direct de exprimare. Însuşirile lui n-au fost schimbate, nici înmulţite, ci dezvoltate minunat şi întrebuinţate.

George Müller nu devine niciodată un mare predicator ca aceştia trei, nici un vorbitor expoziţional, ci-şi găseşte împlinirea cu totul aparte în abilitatea lui deosebită în chestiunile administrative. Charles Studd rămâne un slab vorbitor, cu o retorică încurcată şi fără pricepere organizatorice, deşi focul lui Dumnezeu simţit în prezenţa lui a aprins flacăra zelului misionar în universităţile britanice, şi-ţi înmuia inima când îl ascultai.

Procesele de gândire ala lui Shaftesbury arată generaţii de educaţie aristocrată, chiar şi când se afla printre precupeţii ambulaţi şi le câştiga cu dragoste inim, sau în raidurile de după miezul nopţii în căutarea pribegilor din cele mai obscure colţuri ale Londrei. Clough a fost refuzat de bordul misionar din cauza lipsei unor anumite calificări cerute, şi după ce el totuşi ajunge pe câmpul misionar niciuna dintre aceste calităţi nu i-au apărut, dar îndemnarea lui ca inginer îl aduc în contact cu mii de oameni pe care îi câştigă pentru Cristos prin prezenţa şi prin pasiunea pentru suflete, insuflată de Dumnezeu. Neobişnuitul talent lingvistic al

112

Page 113: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

lui Carey şi darul de educare al lui Mary Lyon nu sunt schimbate, ci dezvoltate şi întrebuinţate.

Creşterea produsă de prezenţa Duhului se face strict pe făgaşul darurilor naturale. Dar observaţi că în această varietate mare de înzestrări naturale, există o tendinţă comună – o tendinţă morală, nu de gândire – care le caracterizează pe toate, anume un scop suprem care tinde să devină o pasiune: de a face voia lui Dumnezeu şi de a aduce pe oameni să-L cunoască pe El, şi că toate celelalte lucruri sunt forţate să se suspună acestui scop care stăpâneşte totul. Nu este aceasta o glorioasă unitate în diversitate?

Mântuit şi trimis în slujbă

Al treilea grup de rezultate afectează slujirea noastră. Vom dori să slujim. Dragostea trebuie să acţioneze. Trebuie să facem ceva pentru Învăţătorul nostru. Trebuie să facem ceva pentru cei care ne înconjoară. Va fi un nou duh de slujire; caracteristica Lui specială va fi inima lui plină de dragoste. Dragostea va învălui, va lega, va stăpâni şi va iradia în exterior din întreaga slujire. Va exista o minunată fineţe, o răbdare, o puternică sensibilitate, o credincioşie plină de râvnă, o neoboseală plină de speranţă care nu va dispera în faţa niciunui om şi a niciunei situaţii.

Felul slujirii şi sfera slujirii va fi lăsată în întregime la latitudinea şi călăuzirea Duhului Sfânt care umple fiinţa, şi care “dă fiecărui om după cum voieşte.” Nu va exista o alegere a lucrării, ci o aşteptare în rugăciune, până când alegerea Lui va fi clară, şi va fi urmată de o bucuroasă acceptare. Nu va fi nicio încercare de a deschide uşi, nici măcar printr-o singură atingere a mâinii sau printr-o apăsare a clanţei, ci numai o intrare pe uşile deschise.

Dacă munca va fi umilă, sau dacă locul va fi smerit, sau poate amândouă acestea, va fi o bucuroasă şi plină de râvnă întrebuinţare a puterii maxime folosite cât se poate mai bine. Dacă lucrarea e înălţată, va fi nevoie de o constantă reamintire că nu poate exista putere decât dacă Duhul are controlul deplin, şi de o continuă rugăciune de a fi ferit

113

Page 114: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

de ameţeala pe care înălţimile neobişnuite sunt în stare s-o producă. Multă cerneală şi hârtie vor fi economisite. Pentru că multe cereri de angajare şi de girare vor rămâne nescrise.

Ceea ce va spune Învăţătorul va fi acceptat de un om condus de Duhul ca fiind definitive. El l-a ales pe Petru să deschidă uşa spre Neamuri şi pe Pavel să intre pe uşa deschisă. El n-a ales un apostol, ci pe Filip să deschidă Samaria, şi pe Tit să conducă lucrările bisericeşti în Creta. Un fiu de miner a fost ales să zguduie Europa, şi un cizmar să reaprindă focurile misionare ale creştinătăţii. Livingstone e trimis să deschidă inima Africii pentru o infuzie proaspătă din sângele Fiului lui Dumnezeu. O servitoare, al cărei nume rămâne necunoscut, e întrebuinţată să formeze pentru Dumnezeu copilul care va deveni al şaptelea Conte de Shaftesbury, unul dintre oamenii cei mai umpluţi într-adevăr cu Duhul Sfânt din lume.

George Müller e ales pentru slujba de semnalizare şi de reînvăţarea oamenilor că Dumnezeu încă trăieşte şi că răspunde în realitate la rugăciuni. Speer a fost ales să insufle un nou spirit de devoţiune printre studenţii de colegiu, şi Mott să-i ridice şi să le organizeze slujirea în întreaga lume. George Williams şi Robert McBurney devin conducătorii din Anglia şi din America, într-o mişcare a Duhului pentru câştigarea tinerilor cu miile. O femeie plină de râvnă este aleasă să fie mamă şi să modeleze pentru Dumnezeu anii firavi ai celei mai mari regine a pământului, care prin caracter şi poziţie a exercitat o influenţă pentru neprihănire mai mare decât a oricărei alte femei.

Factorul comun între toţi e Alegătorul. Isus e Şeful suprem al campaniei prin Duhul Său. Concucerea Îi aparţine Lui. El ştie cel mai bine ce poate face fiecare dintre noi. El ştie cel mai bine ce trebuie făcut. El vrea neapărat ca fiecare din noi să fie cel mai bun şi să aibă ce-i mai bun. El are un plan întocmit pentru fiecare om şi pentru toţi. Duhul Său e în noi ca să administreze planul Său. El nu doarme niciodată. El împarte fiecărui om separat după cum vrea El. Şi voia Lui este plină de dragoste şi înţeleaptă. Este vrednică de încredere.

114

Page 115: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Un om stăpânit de Duhul va ajunge cu încetul să înţeleagă că slujirea de aici e o slujire de ucenicie. El învaţă pentru vremea când un Rege va domni, şi va avea nevoie de slujitori încercaţi, de încredere şi instruiţi. El e în vremea studiilor, pregătindu-se să fie gata pentru ziua intrării în slujbă. Aceasta ar putea explica în parte de ce unii dintre lucrătorii despre care noi credem că ar putea fi cruţaţi, sunt chemaţi când ar putea să lucreze mai bine. Timpul uceniciei lor s-a terminat. Şcoala e gata. Ei sunt mutaţi sus.

Muzica harfei eoliene

Amintiţi-vă vă rog că acestea sunt rezultatele revărsării. Unii oameni destul de buni nu le vor cunoaşte niciodată decât într-o măsură foarte mică, pentru că ei nu deschid zăgazurile destul de larg ca să lase apele să ajungă la o revărsare. Aceste rezultate vor varia în măsură cu măsura şi constanţa predării controlului în faţa Duhului Sfânt. O predare deplină la început şi continuată constant va aduce aceste rezultate într-o măsură deplină şi fără întrerupere, deşi creşterea va fi treptată. Pentru că este vorba de râu mereu crescând în înălţime, în adâncime, în viteză şi în putere. O predare parţială va aduce doar rezultate parţiale; cele mai depline şi frumoase rezultate vin numai când Duhul are control deplin, fiindcă lucrarea e deplin a Lui, prin şi cu consimţământul nostru.

Într-unul din minunatele ei poeme, Frances Ridley Havergal povesteşte despre o prietenă care a primit o harfă eoliană, despre care i s-a spus că scoate melodii de o frumuseţe negrăită. Ea a încercat să cânte cu degetele ei melodiile, dar a văzut că cele şapte coarde dau numai un singur ton. Adânc dezamăgită a luat iarăşi în mână scrisoarea care însoţea darul şi a văzut că nu băgase de seamă că conţinea anumite intrucţiuni. Urmându-le cu grijă, ea a aşezat harfa la fereastra deschisă unde vântul putea să sufle asupra ei. A aşteptat destul de mult, dar în sfârşit, în asfinţit, melodia a început să se audă:

„Ca stelele ce tremură în luminăDin purpura nopţii, o notă slabă, dulce,

115

Page 116: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Tremurată din tăcere, antidot al oricărei îndoieli:Căci niciodată vreo mână n-a putut produceAcea notă aşa de diferită, aşa de nouă:O promisiune melodioasă că tot ce a promis ElVeni-va cu adevărat.

Deodată-o tresărire-a celor şapte coarde,Apoi o izbucnire, vioaie şi strălucitoare,Ca prima strălucire a aurorei minunate,Apoi scântei ca jarul sărind din aripile Nordului,Apoi o bătaie ecstatică, ca o oaste îngerească, Mergând în paşi strălucitori.

Curând trecut-a marşul înstelatUrmată apoi de o notă crescând gravă şi lungă,În vreme ce, ca un cântec depărtat dintr-o catedrală,Prin lungimea de vis şi ecouri a arcurilor şi coloanelorPlutesc măreţe armonii în jur şi de sus,Ca nişte robe curgătoare În acorduri de binecuvântare şi iubire.

Şi-aşa, pe când afară stelele sfinte scânteiau şi ascultau,Harfa eoliană şoptea minuni;În vreme ce dragostea şi pacea şi mulţumirea Se-mpleteau cu o bogată desfătare în cununa mea,Vântul care bătea înşira notele pe harfăÎntr-o melodioadă melodie,Şi nu îndemânarea mea sau gândurile mele.”

Şi prietena aceasta căreia i se spune această întâmplare minunată, care avusese şi ea o mare durere în viaţă şi care fusese mult tulburată în gândurile şi panurile el, răspunde:

116

Page 117: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

„... Şi eu am încercat în vagA degetelor dibăcie,Dar deschizând acum ferestrele,Ca înţeleptul Daniel,Voi pune mâna-n harfăŞi ascultând voi aştepta să sufle cerul, Duhul Dumnezeului nostru.”

Să învăţăm şi noi lecţia harfei eoliene. Fiindcă omul este harfa eoliană a lui Dumnezeu. Dibăcia umană a degetelor poate aduce uneori o muzică deosebită, totuşi în comparaţie ea va fi în cel mai bun caz ceva monoton. Când instrumentul e aşezat să prindă întreaga suflare a Duhului lui Dumnezeu, atunci el va da El cea mai rară bogăţie de cântări melodioase. Când viaţa va fi predată pe deplin suflării Duhului Sfânt, vom găsi pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere, umplându-ne inimile; şi puterea lui Dumnezeu care biruieşte orice bariere din calea revărsării vieţii; şi alţii vor găsi frumuseţea lui Dumnezeu care întrece orice putinţă de descriere, transformându-le faţa; şi mireasma înrourată a lui Dumnezeu care întrece orice asemănare, pătrunzându-le fiinţa, chiar dacă noi probabil nici nu ne vom da seama de lucrul acesta.

117

Page 118: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

RESURSE PROASPETE DE PUTERE

“Ca roua”

Mai există încă foarte puţin de înfăptuit pentru a putea completa ciclul adevărului pe care îl parcurgem în aceste discuţii tăcute. Şi anume, viaţa zilnică de după actul predării, şi tot ce vine cu ea. Străduinţa continuă a fiecărei zile. După zborul de vultur spre înălţimea cerului, după sprintul de o sută de metri, sau după alergarea primilor kilometri, urmează umblarea pas de pas, kilometru după kilometru. Adevăratul test de viaţă este aici, şi cele mai mari biruinţe sunt tot aici.

Îmi amintesc de observaţiile unui prieten când discutam despre aceste lucruri:– “M-aş preda cu bucurie, însă când mă gândesc la viaţa mea de acasă ştiu că nu voi putea ţine.” Aici era dificultatea. Trăirea zi-de-zi, de după actul predării. Înaintarea constantă şi regulată când vin ispitele, şi când dispar multele ajutoare şi circumstanţe favorabile. Această ultimă discuţie împreună este despre viaţa de dincolo. Care-ţi este planul pentru dincolo? Hai să discutăm puţin despre asta.

Ai observat că pământul nostru bătrân primeşte în fiecare zi un botez proaspăt? În fiecare noapte este distilată roua dătătoare de viaţă. Umezeala se ridică în timpul zilei din oceane, lacuri şi râuri, trece printr-o schimbare chimică în laboratorul lui Dumnezeu şi se întoarce noaptea sub formă de rouă pentru a împrospăta pământul. Aduce întregii naturi o viaţă nouă, de o frumuseţe deosebită, şi umple aerul de miresme alese din flori şi plante. Puterea ei de purificare şi revitalizare este ciudată şi remarcabilă. Este distilată doar noaptea, când lumea se odihneşte. Poate veni doar în nopţile clare şi calme. Şi norii şi vântul o deranjează şi o împiedică să lucreze. Ea vine tăcută şi lucrează fără zgomot. Însă schimbările produse sunt radicale şi incomensurabile. În mod literal, ea îi aplică pământului noaptea un botez de viaţă nouă. Acesta este planul lui Dumnezeu pentru pământ. Şi, daţi-mi voie să vă spun, acesta este şi planul Lui pentru viaţa voastră zilnică.

118

Page 119: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Cel ce se scoală devreme dimineaţa după o noapte clară, rămâne duios impresionat să simtă florile şi frunzele înmiresmate de o prospeţime de nedescris, şi să asculte la vocea lui Dumnezeu şoptind, “Voi fi ca roua pentru Israel” (Osea 14:5). Această frază este esenţa cărţii unde apare. Dumnezeu încearcă prin Osea să-şi atragă poporul Său la Sine, departe de conducătorii lui răi. Unor oameni care cunoşteau bine puterea dătătoare de viaţă din roua adâncă a unei nopţi orientale, şi cât de mult depindeau de ea, Dumnezeu le spune cu glas rugător, “Eu voi fi pentru voi ca roua.”

Cadrul care înconjoară această propoziţie este încântător. Frumuseţea florilor şi a măslinilor; puterea rădăcinilor cedrilor giganţi ai Libanului, şi mireasma cetinei lor; rodirea viilor şi bogăţia lanurilor de grâu sunt folosite pentru a le aduce grafic în minte înţelesul cuvintelor Sale: “ca roua.”

El vorbeşte cu delicateţe naţiunii în care şi-a centrat planul Său de dragoste pentru întreaga lume, însă şi mai duios vorbeşte inimii fiecărui om. Acel Cineva minunat care este “aproape să-ţi ajute” va fi, prin atmosfera prezenţei Sale pentru tine şi pentru mine, ca roua pentru pământ – o reîmprospătare zilnică a unei vieţi noi, cu o nouă putere, o frumuseţe specială şi o mireasmă rară.

Ai remarcat modul cum îşi prezintă Domnul Isus idealul Lui pentru viaţa de zi cu zi? La ultima Sărbătoare a Corturilor, El a spus, “Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie” (Ioan 7:37-39). Isus avea un limbaj saturat cu imagini şi expresii din Vechiul Testament. Aici El pare să se gândească la acea remarcabilă viziune a râului din cartea Ezechiel 47:1-12. Vă amintiţi cât spaţiu îi este dedicat acolo descrierii unui râu minunat care curge prin locuri unde apele vii n-au mai curs înainte. Râul începe cu un pârâiaş clipocind de sub pragul templului, dar creşte încet dar continuu, până la glezne, până la genunchi, până la brâu, apoi peste cap, până când devine un rîu ce se revarsă, tot mai mare şi mereu mai adânc. Şi oriunde ajung apele, e viaţă şi frumuseţe şi rodnicie. Nu secetă, nu flux-reflux, ci o continuă curgere, umplere interioară şi revărsare înspre afară. În aceste două imagini

119

Page 120: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

intens de vii, ni se arată planul atent întocmit, planul plin de dragoste al Stăpânului nostru pentru viaţa noastră de zi cu zi.

Oare nu cumva în experienţa noastră de zi cu zi se vede–cel mai adesea, dacă îndrăznesc să spun–chiar opusul acestei stări ? Aşa se pare. Oare cine din noi n-a fost măcar o dată conştient de vreun eşec care-i taie toată puterea spirituală! Şi chiar atunci când n-am avut parte de eşecuri crunte, sigur am simţit în inimă dorul după mai mult decât am experimentat până acum. Oamenii care pare că au cunoscut cel mai mult puterea lui Dumnezeu au suspinat din vreme în vreme după o mai mare şi o mai proaspătă conştientizare a acelei puteri.

Se povesteşte de un incident simplu dar grăitor petrecut într-una din campaniile britanice ale lui Moody. Îşi luase un răgaz de câteva zile după un turneu în care s-a văzut şi s-a simţit clar prezenţa lui Dumnezeu. În curând trebuia să se apuce din nou de lucru. Vorbind din inimă unor prieteni apropiaţi, el le-a cerut cu stăruinţă să se unească cu el în rugăciune pentru “un botez proaspăt de putere.” Fără îndoială, însăşi această conştientizare a lipsei puterii, şi această dorinţă după mai multă putere, este evidenţa prezenţei Duhului care ne atrage spre trepte mai înalte.

Expresia care apare imediat pe buzele cuiva în astfel de momente este identică cu cea apărută la Moody: un botez proaspăt, o umplere proaspătă, o ungere proaspătă. Însuşi conştientizarea proaspătă a prezenţei şi puterii lui Dumnezeu este pentru acel om ca un act de ungere proaspătă. Practic nu contează dacă este o nouă ungere făcută de Duhul sau o nouă conştientizare din partea noastră a prezenţei Sale şi o reînnoită dependenţă în întregime de El. Însă învăţarea adevărului adevărat aruncă o lumină mai bună asupra relaţiei omului cu Dumnezeu, împiedicând astfel eventualele perioade de îndoială şi întunecime. Şi oare nu-l aduce pe acel om şi mai aproape de Dumnezeu? În acest caz, cu siguranţă sugerează o adâncime şi o apropiere a dragostei lui Dumne-zeu la care unii din noi nici n-au visat.

După cât pare să sugereze Scriptura, nu este vorba de o nouă intervenţie din partea lui Dumnezeu la un anumit moment în viaţa cuiva,

120

Page 121: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

ci dragostea Lui minunată este de o astfel de natură încât este o intervenţie continuă–o inundare continuă din partea întregii puteri a Duhului Său de care poate fi conştient omul. Acest potop de putere este turnat fără încetare peste noi de sus, însă de obicei uşile noastre nu sunt pe de-a-ntregul deschise, şi astfel noi îl putem primi doar parţial, iar restul din ce trimite El este restricţionat de către noi înşine.

Fără îndoială, de asemenea, că râul venind lărgeşte locul pe care-l inundă şi astfel capacitatea creşte mai mult, şi tot mai mult. Şi noi devenim tot mai sensibili la prezenţa Duhului. Ajungem să devenim canale mai bune pentru transmiterea puterii Sale. Pe măsură ce obstacolele şi limitările veacurilor de încătuşare în legăturile păcatului slăbesc încetul cu încetul, canalul prin care curge puterea Sa spre alţii este tot mai liber şi mai potrivit.

Un stagiu de tranziţie

Aşa pare să spună învăţătura Cărţii sfinte. Să privim mai de aproape. Trebuie să existe discernământ în citarea textelor din cartea Faptelor Apostolilor referitoare la acest subiect. Această carte marchează din punct de vedere istoric un stagiu de tranziţie în experienţa pe care o pot avea oamenii. Unii din cei mai bătrâni despre care ni se aminteşte în Fapte au trăit în trei perioade distincte. A fost perioada Vechiului Testament când mântuirea era prevestită şi promisă. Apoi a venit perioada trăirii pământeşti a lui Isus Cristos, făcând ceva complet nou în istoria lumii: lucrând efectiv mântuirea pentru noi. Toate aceste persoane menţionate în cartea Faptelor au trăit atât înainte cât şi după Ziua Cincizecimii, ziua coborârii Duhului Sfânt. Cartea Faptelor marchează hotarul clar de la a doua la a treia perioadă. Începând de atunci încoace, oamenii au trăit perioada de după Cincizecime. Perioada de tranziţie din cartea Faptelor este undeva în urma noastră.

Oameni din Vechiul Testament, atât în cadrul naţiunii Iudaice dar şi în afara ei, au fost născuţi din Duhul şi sub lucrarea Lui. Însă El era limitat în acţiunea Lui, având în vedere limita a ceea ce fusese deja înfăptuit.

121

Page 122: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Duhul Sfânt este parte integrantă a Trinităţii dumnezeieşti. El aplică oamenilor ceea ce s-a lucrat deja pentru ei, sau ce li s-a pregătit deja, şi doar atât. Isus a venit şi a făcut ceva nou, ceva remarcabil şi unic în istorie. El a trăit o viaţă fără păcat, iar apoi şi-a dat viaţa pentru oameni, apoi şi mai mult, după moartea Sa El a înviat la o viaţă nouă. Următorul pas necesar a fost să trimită pe pământ o parte executivă din Dumnezeu, care să lucreze în oameni această nouă stare pusă la dispoziţia lor prin lucrarea lui Cristos. El lucrează în oameni ceea ce le-a asigurat Cristos. El poate face în noi mult mai mult decât în oamenii Vechiului Testament, fiindcă Dumnezeu a înfăptuit pentru noi în Cristos cu mult mai mult. Statutul omului mântuit înainte de Cincizecime era al unui copil dintr-o familie bogată, care nu poate beneficia de nici un fel de moştenire până la împlinirea vârstei majoratului. După venirea Fiului lui Dumnezeu, oamenii, prin El, sunt socotiţi a fi ca El, adică având toate drepturile unui fiu născut în familie şi ajuns la maturitate. Notaţi deci cu atenţie că această carte a Faptelor marchează tranziţia de la o perioadă la o alta. Astfel că trebuie să fim foarte atenţi atunci când aplicăm experi-enţele oamenilor care trec printr-o perioadă de tranziţie la cei care trăiesc în întregime după această perioadă.

Învăţătura ulterioară Cincizecimii

Învăţătura de după Cincizecime, adică relaţia personală cu Duhul Sfânt a omului care L-a primit astăzi, poate fi învăţată cel mai bine din epistole, adică scrisorile apostolului Pavel care formează grosul Noului Testament, după cartea Faptele Apostolilor. Acestea conţin învăţătura ulterioară, dată de Duhul Sfânt, în legătură cu lucrurile pe care ucenicii n-au fost încă pregătiţi să le primească din gura Domnului Isus. Ele au fost scrise unor biserici care erau departe de a fi ideale, compuse în general din oameni smulşi din cel mai negru păgânism. Şi cu răbdarea infinită şi tactul Duhului Sfânt, Pavel le scrie acestor biserici cu o peniţă înmuiată în propria lui inimă.

O parcurgere grijulie a acestor treisprezece epistole, aduce la lumină două aspecte ale relaţiei acestor oameni cu Duhul Sfânt. Întâi de toate,

122

Page 123: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

există anumite aluzii sau referinţe la Duhul Sfânt, şi apoi există anumite îndemnuri. Remarcaţi întâi aluziile (1 Tes.4:8; 1 Cor.12:1-11; 2 Cor.11:4; Galateni 3:2-5; 4:6; 5:5, 18, 22-25, Romani 8:1-27, 15:13; Col.1:8; Filip.3:3; Tit 3:5-6). Sunt numeroase. În ele se presupune în mod constant că aceşti oameni au primit Duhul Sfânt. Purtarea lui Pavel faţă de cei doisprezece ucenici din Efes (Fapte 19:1-7) sugerează modul său de comportare faţă de toţi cei pe care îi învăţa. Citirea acestei împrejurări în conecţie cu epistolele pare să sugereze că peste tot pe unde a umblat el a accentuat necesitatea controlului Duhului Sfânt în fiecare credincios. Şi acum, când le scrie din nou acestor prieteni, aproape toate aluziile referitoare la Duhul sunt într-un limbaj care asumă că ei s-au predat deplin şi au fost umpluţi de prezenţa Sa.

Există doar patru îndemnuri în legătură cu Duhul Sfânt. Este semnificativ să remarcăm ce nu sunt îndemnaţi credincioşii să caute. Nu sunt îndemnaţi să caute botezul cu Duhul Sfânt, nici să aştepte umplerea. Nu li se spune nimic despre vreo reumplere, despre vreun botez proaspăt sau despre vreo ungere. Pentru că aceşti oameni, spre deosebire de cei mai mulţi dintre noi astăzi, au fost bine instruiţi în ce priveşte Duhul Sfânt şi probabil că au avut experienţa radicală a umplerii depline cu Duhul.

Pe de altă parte, să vedem ce sunt îndemnaţi credincioşii să caute. În prima epistolă către Tesaloniceni, Pavel le spune, “Nu stingeţi Duhul” (1 Tes.5:19). Ucenicilor împrăştiaţi prin toată provicia Galatiei, care au fost tulburaţi mult de anumiţi lideri falşi, el le transmite o regulă de urmat, “Umblaţi cârmuiţi de Duhul” (Gal.5:16). Alte două cuvinte incisive de sfătuire se găsesc în epistola către Efeseni–“Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu” (Efes.4:30) şi “dimpotrivă, fiţi plini de Duh” (Efes.5:18).

Aceste îndemnuri, la fel ca aluziile, presupun că ei au primit Duhul Sfânt şi cunosc ce au primit. Ultimul citat, “fiţi plini de Duh,” pare la prima vedere să fie o excepţie de la afirmaţia de mai sus, însă eu cred că vom vedea imediat că o mai bună înţelegere schimbă acest sens, şi arată că şi el este de acord cu celelalte în sensul învăţăturii generale.

123

Page 124: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Această epistolă către Efeseni ar putea fi privită ca un index al învăţăturilor Noului Testament despre acest subiect, după actul coborârii Duhului Sfânt–învăţătura ulterioară promisă de Isus. Găsim în ea dovezi cum că ar fi un fel de scrisoare circulară, scrisă cu intenţia de a fi trimisă şi citită în mai multe biserici, deci are cu atât mai multă greutate în acest sens. Ultima jumătate a epistolei se ocupă în totalitate cu această chestiune a vieţii de zi cu zi după actul distinct al predării şi umplerii.

Aici găsim două îndemnuri gemene: unul este negativ, celălalt pozitiv. Cele două împreună sugerează adevărul complet la care dorim să ajungem. Pe de o parte: –“Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu,” iar pe de altă parte: –“dimpotrivă, fiţi plini de Duh.” Episcopul H. C. G. Moule ne atrage atenţia asupra unei exprimări mai adecvate a celei din urmă, –“fiţi umpluţi cu Duhul.” Aceasta sugerează două lucruri, o umplere curentă, cât şi faptul că depinde de noi să păstrăm robinetele neîncetat deschise. Acum, în jurul acestor două îndemnuri gemene găsim două grupuri de sfaturi prieteneşti. Un grup este despre lucrurile care întristează Duhul, lucruri care trebuie evitate. Al doilea grup este despre lucruri pozitive care trebuie cultivate. Şi lucrul care reiese din întregul pasaj este că faptul de a evita pe unele şi de a cultiva pe celelalte are drept rezultat o umplere curentă, obişnuită, cu prezenţa Duhului.

Curenţi străini

Proviziile proaspete de putere par să depindă de două lucruri. Cel dintâi este acesta: –Păstrarea vieţii eliberate de orice piedici. Aceasta este partea negativă, deşi cere o lucrare foarte pozitivă. Este de fapt partea anormală a unei vieţi adevărate. Păcatul este anormal, nenatural. Este un element străin care a intrat în lume şi în viaţă, tulburând ordinea firească. El trebuie ţinut afară. Singura preocupare aici este a păstra anumite lucruri afară din viaţă. Sarcina este aceea de a trăi în lume, dar a păstra spiritul lumii afară. Trebuie să rămânem în lume de dragul ei, însă nu trebuie să permitem ca vreun lucru din lume să ne deranjeze contactul permanent şi deplin cu lumea cealaltă, unde avem cetăţenia.

124

Page 125: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Poziţia creştinului în această lume este suprinzător de asemănătoare cu aceea a unui ambasador într-o ţară străină. Joseph H. Choate [ambasadorul Americii în Regatul Unit, la data scrierii cărţii, n.tr.] discută liber cu supuşii Regelui Edward al Angliei, are diferite atribuţii, ţine cuvântări, ocazional dă interviuri, însă este permanent atent, cu mintea lui deosebit de ageră şi îndelungata lui experienţă în ştiinţele juridice, să nu rostească niciodată vreo silabă care să nu fie în concordanţă cu ideile guvernului care l-a trimis acolo. Niciodată, nici măcar pentru un singur moment, nu-şi lasă garda jos. Scopul său suprem este să-l reprezinte cu stimă pe preşedintele din ţara sa, America. El nu uită niciodată că se află în Anglia ca străin, locuind temporar acolo, dar aparţinând şi reprezen-tând o altă ţară. Aşa, şi doar aşa, toată autoritatea şi puterea guvernului ţării sale trece prin persoana sa şi se reflectă în fiecare cuvânt şi acţiune a sa. Un astfel de om îşi face sau îşi amenajează o casă în care poate respira atmosfera ţării lui de baştină, aflată departe.

Noi suntem străini, aflaţi în trecere, ba mai mult, suntem ambasa-dori, reprezentanţi ai unui guvern străin în această lume condusă de stăpânitorul lumii acesteia. Când ne aflăm în perfectă legătură şi concordanţă cu ţara noastră şi cu Stăpânul nostru, şi doar atunci, în noi şi prin noi va curge puterea nemăsurată a Împăratului nostru. Orice ne-ar întrerupe legătura cu El, va întrerupe curgerea puterii în viaţa şi slujirea noastră. Trebuie să ne păzim cu străşnicie împotriva unor astfel de lucruri.

Electricitatea ne poate ajuta aici, prin similarităţile ei. De exemplu, în firida unde intră curentul electric într-o fabrică se întâmplă dintr-o dată ceva, şi activitatea se dă peste cap. S-a desprins un fir care a atins un altul, s-a făcut un scurtcircuit, iar reţeaua electrică interioară a rămas fără putere. Firul a ajuns să atingă ce nu trebuia, şi de multe ori este nevoie de ceasuri pentru a găsi şi repara problema. Şi în tot acest timp producţia din sectorul afectat este oprită şi aşteaptă remedierea.

Din punct de vedere spiritual, atmosfera în care trăim noi este plină-ochi de conexiuni diverse şi curenţi străini. Creştinul trebuie să fie alert şi să-şi păzească bine reţeaua interioară de scurtcircuite. Dacă atinge fire

125

Page 126: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

străine, sau dacă se leagă de împământare, e gata cu puterea, în vreme ce el poate se miră de ce.

Care sunt unii din curenţii falşi care ameninţă să ne ia puterea din circuit? Ei bine, exact ca în cazul curenţilor electrici, unii din ei sunt foarte uşor de trecut cu vederea. Iată câţiva din cei mai obişnuiţi:–

Incapacitatea de a ţine poftele trupeşti sub control. Relaţiile apropiate cu cei care sunt duşmani ai Domnului nostru, în cadrul unei organizaţii, sau altundeva. Absenţa unui duh de simpatie şi dragoste. Dominarea unui spirit critic, ce înlătură căldura peste tot unde ajunge. Gelozia, şi toate progeniturile ei sugerate de acest cuvânt. Păstrarea pentru sine a banilor care ar putea fi folosiţi în slujirea sfântă. Egoismul. Afirmarea de sine. Spiritul de uşurătate, în loc de integritatea cuceritoare, sau de seriozitatea plăcută. Cultivarea forţei fizice născută din ambiţie păcătoasă, care înseamnă încredere în propriile eforturi mai mult decât în puterea lui Dumnezeu, şi care implică întotdeauna neascultare de legile lui Dumnezeu rânduite pentru trup. Supra-îngrijorarea care răpeşte mintea de prospeţime şi duhul de gingăşie, şi ale cărei rădăcini sunt aceleaşi ca ale muncii în exces.

Cuvintele pripite şi tăioase. Duhul necontrolat. Mândria care nu vrea să recunoască că a greşit. Lipsa onestităţii depline. Neglijenţa în chestiunile financiare. Lipsa reverenţei faţă de trup. Folosirea păcătoasă de către doi, a căror relaţie este cea mai sfântă de pe pământ, a acelei funcţii naturale binecuvântate care, deşi rigidă, are o unică folosinţă normală.

Acel obicei personal al tău, poate foarte larg răspândit şi pentru care se pot aduce tot felul de justificări plauzibile, însă care încalcă fin linia conştienţei interioare în legătură cu aprobarea Stăpânului. Încercarea de a manipula subtil lucrurile în vederea obţinerii unei poziţii, de către cei aflaţi în slujirea sfântă.

Epistola lui Pavel către Galateni sugerează şi alte puncte care pot fi puse pe listă:–ciocnirile de vorbe, disputele verbale, răbufnirile pasionale de mânie; trasul sforilor şi manevrele elecorale, adică folosirea

126

Page 127: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

metodelor lumeşti pentru obţinerea rezultatelor dorite de către cei aflaţi în slujirea lui Dumnezeu.

Aceştia sunt câţiva dintre curenţii falşi care sug puterea multor oameni de astăzi. Dar cum poate cineva să distingă clar ce este rău? Ei bine, acel Cineva care locuieşte în inimă este foarte sensibil şi este foarte credincios. Dacă eu mă menţin cu multă grijă în relaţie bună cu El—da, în cea mai bună relaţie, ascultând totdeauna cuvintele Sale şi împlinin-du-le totdeauna—voi ajunge să cunosc din primul moment orice lucru care-i tulbură duhul sensibil. Şi singura apărare într-o astfel de situaţie este să scot afară acel lucru, fără niciun compromis, fără nicio ezitare, afară.

Însă vor exista mereu teste şi ispitiri. Teste din partea lui Dumnezeu, ispitiri din partea Satanei. Vor exista teste din partea lui Dumnezeu astfel încât realitatea predării să fie clară, şi, de asemenea, ca prin aceste cerneri repetate toată zgura să fie înlăturată şi să rămână doar aurul curat. Voinţa trebuie exersată să respingă sau să accepte ce trebuie, şi astfel fibra ei să fie întărită. Nimeni nu ştie cât de tare îi este convingerea până când nu vine testarea. Dumnezeu ne va testa din dragoste spre a ne întări. Satana ne va ispiti din ură spre a ne prinde pe picior greşit şi a ne slăbi. Testele lui Dumnezeu ne vor da tăria necesară în ispitirile Satanei. Şi din acest furnal dublu aurul iese dublu purificat.

Apar unele circumstanţe care cer o decizie. În noi există o convingere interioară clară despre ce anume preferă Cel ce este în noi, însă ea vine în contradicţie cu planurile noastre, care-i au în vedere pe prietenii sau pe cei dragi nouă care privesc altfel lucrurile. A-ţi urma convingerea interioară înseamnă a avea parte de neînţelegere sau chiar de unele sacrificii. Şi astfel testarea merge mai departe. Pentru a-ţi urma cu tact şi cu simţ, dar şi cu precizie, convingerea interioară clară tu ai nevoie de har, şi îţi va duce o desăvârşire a puterii şi o rafinare a constituţiei vieţii însăşi.

A trece prin vechea Carte a Bibliei şi a citi numele din ea înseamnă să-ţi aminteşti de oameni care au trecut prin încercări şi ispitiri exact de aceeaşi natură; unii cu biruinţe splendide, alţii cu înfrângeri ruşinoase.

127

Page 128: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Deci, în concluzie, predarea nu este doar actul iniţial de intrare în această viaţă de putere. Ea trebuie să devină un obicei continuu. Obiceiul continuu de a trăi la înălţimea actului iniţial. Predarea ajunge să fie o atitudine a voinţei, afectând fiecare trăire şi fiecare eveniment separat al vieţii. Şi progresiv, prin măsurarea instinctivă a oricărei acţiuni prin prisma relaţiei ei cu Domnul Isus, predarea ajunge să fie un obicei involuntar de viaţă.

Prieteni cu Dumnezeu

Al doilea lucru de care atârnă primirea rezervelor proaspete de putere este cultivarea prieteniei personale cu Dumnezeu. Aceasta este partea pozitivă a noii vieţi. Aceasta este adevărata viaţă naturală. Este trăirea constantă în atmosfera prezenţei Duhului.

Cea mai înaltă şi cea mai apropiată relaţie posibilă între doi oameni este prietenia. Baza prieteniei este simpatia, adică simţirea în acelaşi fel. Atmosfera prieteniei este încrederea reciprocă şi fără rezerve. În înţelesul original al cuvântului, un prieten este o persoană care te iubeşte. Te iubeşte pentru ceea ce eşti, cu o iubire trainică, indiferent că primeşte sau nu ceva în schimb, fie vorba aici chiar şi de dragoste. Prietenia tânjeşte după o cunoaştere mai apropiată, după o intimitate mai adâncă. Prietenia creşte odată cu împărtăşirea de lucruri confidenţiale. Prietenii se confesează unul altuia.

Spunea cineva: “Ca într-o dublă singurătate, voi gândiţi unul în auzul altuia.”

Prieteniile unui om îi modelează viaţa mai mult decât orice altceva, sau decât toate lucrurile la un loc.

Dar aceasta este relaţia delicată pe care Dumnezeu Însuşi doreşte să o aibă cu fiecare din noi. Oare a vorbit Isus vreodată cu atâta duioşie ca în acea zi ultimă de Joi, când le-a spus tovarăşilor Lui care i-au fost fideli timp de atâţia ani, “V-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu”? (Ioan 15:15). David scrie din propria sa experienţă, “Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de

128

Page 129: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

El şi legământul făcut cu El le dă învăţătură” (Ps.25:14), adică El le arată legământul Său, planurile Sale şi puterea Sa. Şi David ştia bine acest lucru. Avraam a avut reputaţia de prieten al lui Dumnezeu. El chiar a încredinţat în mâinile Domnului viaţa scumpului său fiu, deşi nu putea să înţeleagă ce face Dumnezeu. Şi Dumnezeu s-a dovedit vrednic de a-i fi prieten. L-a cruţat pe fiul iubit al lui Avraam, deşi mai târziu avea să nu-L cruţe pe propriul Său Fiu iubit, pe Isus. Ţi se încălzeşte inima să-L auzi pe Dumnezeu spunând, “Avraam, prietenul Meu” (Isaia 41:8). Prietenia cu Dumnezeu înseamnă aşa o unire cu El încât El să poată face cu noi şi prin noi tot ceea ce doreşte. Aceast—şi doar aceasta—este adevărata putere:—Dumnezeu în noi, şi Dumnezeu cu noi, liber să facă după cum voieşte.

Deci încrederea este atmosfera naturală a prieteniei. O undă de îndoială dă fiori şi înăbuşe. Dacă cineva este umplut şi înconjurat de încrederea în Dumnezeu, ca de o atmosferă a vieţii lui, atingerea lui de Dumnezeu devine cea mai apropiată. Satana nu poate suporta o asemenea atmosferă. Îl înăbuşe. Aerul este elementul nativ al păsărilor. Dacă n-ar mai avea aer li s-ar tăia puterea şi ar muri. Apa este elementul natural al peştilor. Scoate un peşte din apă şi el se va sufoca şi va muri. Încrederea este elementul nativ al prieteniei—şi vorbim de prietenia cu Dumnezeu. Un sentiment constant de încredere în Dumnezeu, care se manifestă prin credinţa în puterea Lui atotstăpânitoare şi în dragostea Lui statornică, şi prin bazarea pe El în momente de întunecime, când lucrul pe care-l preţuieşti cel mai mult stă legat pe altarul de jertfă.

Duhul lui Dumnezeu este un prieten, un iubit. El ne cheamă, ne ademeneşte în mod constant spre înălţimi. Să urcăm deci. El ne invită în locul tainic a prieteniei cu El. Oare să nu ne ducem cu El? Acesta este secretul vieţii împrospătate mereu de prezenţa Sa. Aceasta este singura cale de păstrare a tinereţii spirituale, pline de puterea lui Dumnezeu.

Cei sădiţi în Casa Ta sunt ca cedrii din Liban,Ca finicii-n orice vreme înverzesc,Ei sunt plini de suc şi verzi, şi dau roade an de anCăci puterea de la Tine o primesc.

129

Page 130: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Un mănunchi de chei

Pentru cei care vor intra în odăile acestea tainice şi sacre, am un mic mănunchi de chei care vă vor descuia uşile. Sunt trei chei în mănunchi: timpul-cheie, cartea-cheie şi cuvântul-cheie. Timpul-cheie înseamnă timpul petrecut singur cu Dumnezeu în fiecare zi. Uşa închisă, lucrurile exterioare încuiate afară, şi omul încuiat doar El cu Dumnezeu. Este ora noastră de întâlnire cu Prietenul. Aici El ni se va revela pe Sine, şi ne va revela nouă adevărata noastră înfăţişare. Aceasta înseamnă să urmăm şcoala lui Dumnezeu. Să-i dăm Lui şansa să ne instruiască şi să ne corecteze, să ne întărească, să ne frământe, şi să ne dea gust.

Numai în singurătate vom putea afla că nu suntem niciodată singuri. Cu cât vom fi mai mult singuri după criteriile oamenilor, cu atât vom fi mai puţin singuri din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Trebuie să fie un timp fără grabă. Destul timp încât să uităm de timp. Cu mintea proaspătă şi deschisă. Este obligatoriu să folosim această cheie dacă dorim să cunoaştem dulceaţa prieteniei cu Dumnezeu.

Cartea-cheie este lucrarea aceasta clasică şi minunată, Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu. Ia-ţi cu tine cartea aceasta atunci când te duci la timpul de întâlnire cu Prietenul tău. Dumnezeu vorbeşte prin Cuvântul Său. El va lua cuvintele acestea din carte şi ţi le va rosti direct cu vocea Lui, în urechea şi în inima ta. Vei fi surprins să primeşti lumină la orice fel de întrebare. Este remarcabil efectul unei jumătăţi de oră cu credincioşie în fiecare zi, având Biblia cu scris mare în mână, citind meditativ, cursiv, continuu: aceasta va da oricărui om un impuls nou şi o bună înţelegere a acestei cărţi divine. În timp, şi nu după foarte mult timp, omul va ajunge să fie saturat cu gândurile şi spiritul ei. Citirea Bibliei înseamnă a-L asculta pe Dumnezeu. Este mişcător să-L vezi pe Dumnezeu cât de mult încearcă să ajungă la urechile oamenilor. El de fapt vorbeşte neîncetat, însă noi nu facem destulă linişte ca să-L auzim. Omul se bucură mereu să-l asculte pe un prieten al lui. Însă ce are să ne spună acest Prieten ne va schimba radical concepţia despre El şi despre viaţă. El ne va curăţa vederea, ne va disciplina gândirea, şi ne va oţeli voinţa.

130

Page 131: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

Cuvântul-cheie este ascultarea: împlinirea în fapte, cu bucurie şi promptitudine, a ceea ce doreşte Prietenul nostru, pentru simplul motiv că aşa doreşte El. Ascultarea înseamnă a-i spune “da” lui Dumnezeu. Este armonizarea vieţii cu voia lui Dumnezeu. Pentru unii ascultarea pare să însemne o împlinire servilă a detaliilor. În schimb, ea ar trebui să fie un duh de loialitate inteligentă faţă de Dumnezeu. Scopul ei este să învăţăm voia Lui, şi apoi s-o împlinim. Voia lui Dumnezeu ne este arătată în Cuvântul Său. Voia lui specifică pentru viaţa mea mi-o va descoperi El dacă voi asculta şi dacă voi împlini, în măsura în care ştiu să împlinesc. Dacă împlinesc ce ştiu, voi ajunge să ştiu mai mult. Ascultarea este organul cunoştinţei pentru suflet. “Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască...” (Ioan 7:17).

Voia lui Dumnezeu include planul Său pentru întreaga lume şi pentru viaţa fiecărui om din lume. Amândouă ne interesează. El va lucra mai întâi în noi, pentru ca apoi să poată lucra prin noi în lucrarea Lui pasionată de câştigare a lumii. Voia Lui include fiecare secundă din viaţa tuturor oamenilor, de aceea ascultarea trebuie şi ea să fie în fiecare secundă. A călca strâmb, doar într-un singur lucru, poate fi un pretext pentru mulţi alţii să facă la fel.

Legea trupului nostru, pe care dacă o urmăm aduce sau menţine sănătatea, este voia lui Dumnezeu, to în aceeaşi măsură cum este şi urmarea legilor moralităţii. Trupurile noastre sunt sfinte pentru că Dumnezeu trăieşte în ele. Lucrul prea mult, somnul insuficient, dieta şi modul de hrănire imprudent care mai degrabă constituie regula decât excepţia, lipsa protejării trupului de ploaie, furtună, stres sau altele:—acestea sunt păcate împotriva voii lui Dumnezeu referitoare la trup, şi niciunul din cei neascultători în acest aspect nu va putea putea vreodată să fie un canal al puterii lui Dumnezeu la nivelul dorit de El.

Deci, în orice priveşte viaţa cuiva, el trebuie să-şi păstreze neîncetat atenţia înspre Dumnezeu, astfel încât să aibă o imagine echilibrată a voii Sale. Practica este de mare importanţă aici. Este ca temele primite la şcoală. Printr-o atenţie şi aplicare continuă se dezvoltă o gândire matură care evită extremele în ambele direcţii. Însă regula este aceasta: ascultă

131

Page 132: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

cu bucurie şi prompt, indiferent de consecinţe. Neascultarea, eşecul în a face voia Prietenului, înseamnă ruptura de El.

Acestea sunt cele trei chei care ne permit accesul în odăile cele mai intime ale prieteniei cu Dumnezeu. Şi împreună cu ele vine inelul de chei pe care trebuie agăţate cheile de mai sus. El este acesta:—încrederea implicită în Dumnezeu. Încrederea este atmosfera obişnuită a prieteniei. În atmosfera ei normală prietenia se întăreşte şi se înfrumu-seţează. Orice lucru care deranjează încrederea activă şi continuă în Dumnezeu trebuie aruncat afară şi ţinut la distanţă. Îndoiala răceşte aerul sub valorile normale. Îngrijorarea îl supraîncălzeşte. Privirea calmă la faţa lui Dumnezeu, cu credinţă nestrămutată în El în orice împrejurare—aceasta este încrederea. Ceea ce numim noi generic credinţă are trei elemente: cunoaşterea, credinţa minţii, şi încrederea. Cunoaşterea este aflarea anumitor lucruri. Credinţa este acceptarea acestor lucruri ca fiind adevărate. Încrederea este riscarea unui lucru foarte preţios. Încrederea este esenţa credinţei. Este atmosfera adevăratei vieţi fireşti nouă, aşa cum a fost ea planificată de Dumnezeu.

“Dacă o păsăruică se poate prindeDe o rămurică strâmbăÎntr-o zi vântoasă de mai, Şi să cânte extaziată de bucurie,De ce n-aş putea oare şi euSă stau liniştit în braţele Domnului, sub cerul făcut de El,Fără a mă lăsa tulburat de necazurile acestei lumi?”

Oare să nu luăm noi aceste chei şi inelul care le prinde împreună şi să le folosim din plin? Aceasta ar însemna prietenie intimă cu Dumnezeu, şi acesta este secretul puterii, proaspătă şi tot mai nouă.

Există o istorie simplă, spusă de un vechi prieten al lui Dumnezeu de origine germană, şi ea ilustrează cu un farmec pitoresc tot ce am spus mai înainte. Profesorul Johann Albrecht Bengel a fost profesor de seminar în Denkendorf, Germania, în secolul al optsprezecelea. “El a

132

Page 133: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

unit reverenţa adâncă faţă de Biblie cu străduinţa de a nu-i lăsa nimic să-i scape.” Studenţii din seminar se mirau de capacitatea lui intelectuală, de umilinţa-i profundă şi de asemănarea cu Cristos, toate amestecându-şi frumuseţea în el. Într-o seară, unul dintre ei, dornic să afle secretul vieţii lui sfinte, s-a strecurat în apartamentul lui pe când el era plecat în oraş să predice, şi s-a ascuns îndărătul unor perdele groase în scobitura imensă a ferestrei de modă veche. A obosit tot aşteptând, gândindu-se în toată această vreme cât de obosit va fi profesorul său după multele ore petrecute în clasă şi apoi prin oraş. Când într-un târziu a auzit paşi în hol, a aşteptat cu respiraţia tăiată să afle secretul mult căutat. Bărbatul a intrat, şi-a schimbat încălţămintele cu nişte şlapi de casă şi aşezându-se la masa de studiu şi-a deschis Biblia lui uzată şi a început să citească fără grabă pagină după pagină. A trecut o jumătate de oră, apoi trei-sferturi, o oră şi peste. Apoi plecându-şi capul pentru câteva minute în mâini a stat în tăcere, după care a rostit în cel mai familiar mod, “Ei bine, Doamne Isuse, ne înţelegem tot aşa de bine ca şi până acum. Noapte bună.”

Ah, dacă am putea şi noi să trăim aşa. Să ne începem ziua cu un timp de singurătate, o mică discuţie de dimineaţă cu El. Şi apoi pe măsură ce ziua îşi urmează ciclul ei grăbit, să ne oprim câteodată în loc, să ne întindem mâinile spre El şi între două răsuflări să rostim, “Doamne Isuse, să continuăm să ne înţelegem bine.” Iar la urmă, spre asfinţit, să ne ducem iar singuri cu El, să-i privim faţa, să avem o conversaţie de seară, după care, cu reverenţă familiară, să-i putem spune: “Noapte bune, Doamne Isuse... am făcut şi azi cum facem mereu, ne-am înţeles bine, ca întodeauna, am stat împreună, doar eu cu Tine. Noapte-bună.” Ah! O astfel de viaţă ar purta mireasma prezenţei lui Dumnezeu Însuşi.

Tradusa si scrisă în luna Decembrie, anul 1967 de Lidia Carcoana Tudor.

133

Page 134: DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE - John 17 · Web viewDISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE S. D. GORDON O PĂRERE PERSONALĂ N am avut niciodată plăcerea să l întâlnesc pe S. D. Gordon,

**** ANEXA A *****

Dintre cele 20 de împrejurări arătate, în trei nu este specificat direct norul, iar în altele două el este deasupra muntelui, cu caracteristici mult intensificate. Aceste referinţe sunt pentru cei ce vor să studieze mai de aproape această ilustraţie minunată.

Călăuzire: Ex. 13:21-22; Num. 14:14

Hrănire trupească: Ex. 15:25; 16:13-14, 45; 17:6. Num.11:31-32; 20:1-12.

Protecţie de pericol fizic: Naţiunea: Ex. 14:19-20Conducătorii: Num. 14:10 şmd; 16:19 şmd,16:42 şmd; 20:1-12

Înfrângerea unui vrăjmaş: Ex. 14:24-31; 17:8-16

Certare: Ex. 16:4-7; 10-12

Mustrare sau pedepsire pentru păcat: Num. 11:33; 12:1-10, 14:10 şmd, 16:19 şmd; 42 şmd; 20:1-12

Prevenire în calea spre rău: Num. 14:10 şmd, 16:19 şmd, 42 şmd; 20:1-12

Instruire şi educare: Ex.19:9, 16 şmd; 24:15-18

O descoperire mai deplină: Ex. 34:5 şmd; 11:34-38; Lev. 9:6, 23

Plan special pentru uşurarea administraţiei: Num. 11:16-17, 25

Apropiere: Ex. 33:7-11, în vers.revizuită

134