Directiva Consiliului European 89/391/CEE - gov.md de armonizare a... · 2008-03-10 · Tabel de...

23
Tabel de concordanţă 1. Denumirea actului comunitar şi obiectivul acestuia Convenţia OIM din 1981 (155) privind securitatea, sănătatea lucrătorilor şi mediul de muncă Directiva Consiliului European 89/391/CEE din 12 iunie 1989 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă Obiectivul – introducerea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă. 2. Denumirea proiectului legii şi obiectivul acesteia Proiectul legii – Legea securităţii şi sănătăţii în muncă Obiectivul - instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă. 3. Gradul de compatibilitate Proiectul Legii securităţii şi sănătăţii în muncă est compatibil cu Convenţia OIM din 1981 (155) privind securitatea, sănătatea lucrătorilor şi mediul de muncă şi Directiva Consiliului European 89/391/CEE din 12 iunie 1989 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă 4. Dispoziţiile Convenţiei şi Directivei 5. Dispoziţiile proiectului legii 6. Compatibilitatea între proiectul legii şi dispoziţiile Convenţiei şi Directivei Directiva Consiliului European 89/391/CEE SECŢIUNEA I DISPOZIŢII GENERALE Articolul 1 Obiectivul 1. Obiectivul prezentei directive este introducerea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă. 2. În acest scop, directiva conţine principii generale privind prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securităţii, eliminarea factorilor de risc sau neprevăzuţi, informarea, consultarea, participarea echilibrată în conformitate cu legislaţia şi/sau practica naţională şi pregătirea profesională a lucrătorilor şi a reprezentanţilor acestora, precum şi direcţiile generale privind aplicarea principiilor menţionate mai sus. Secţiunea 1 DISPOZIŢII GENERALE Articolul 1 . Obiectivul (1) Obiectivul prezentei legi este instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă. (2) Prezenta lege stabileşte principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc sau neprevăzuţi, informarea, consultarea, participarea echilibrată potrivit legii, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor, precum şi direcţiile generale pentru implementarea acestor principii. Compatibil

Transcript of Directiva Consiliului European 89/391/CEE - gov.md de armonizare a... · 2008-03-10 · Tabel de...

Page 1: Directiva Consiliului European 89/391/CEE - gov.md de armonizare a... · 2008-03-10 · Tabel de concordanţă 1. Denumirea actului comunitar şi obiectivul acestuia Convenţia OIM

Tabel de concordanţă 1. Denumirea actului comunitar şi obiectivul acestuia

Convenţia OIM din 1981 (155) privind securitatea, sănătatea lucrătorilor şi mediul de muncă Directiva Consiliului European 89/391/CEE din 12 iunie 1989 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă Obiectivul – introducerea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă.

2. Denumirea proiectului legii şi obiectivul acesteia Proiectul legii – Legea securităţii şi sănătăţii în muncă Obiectivul - instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă.

3. Gradul de compatibilitate Proiectul Legii securităţii şi sănătăţii în muncă est compatibil cu Convenţia OIM din 1981 (155) privind securitatea, sănătatea lucrătorilor şi mediul de muncă şi Directiva Consiliului European 89/391/CEE din 12 iunie 1989 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă

4. Dispoziţiile Convenţiei şi Directivei

5. Dispoziţiile proiectului legii

6. Compatibilitatea între proiectul legii

şi dispoziţiile Convenţiei şi

Directivei Directiva Consiliului European 89/391/CEE

SECŢIUNEA I

DISPOZIŢII GENERALE Articolul 1 Obiectivul

1. Obiectivul prezentei directive este introducerea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă. 2. În acest scop, directiva conţine principii generale privind prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securităţii, eliminarea factorilor de risc sau neprevăzuţi, informarea, consultarea, participarea echilibrată în conformitate cu legislaţia şi/sau practica naţională şi pregătirea profesională a lucrătorilor şi a reprezentanţilor acestora, precum şi direcţiile generale privind aplicarea principiilor menţionate mai sus.

Secţiunea 1 DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectivul (1) Obiectivul prezentei legi este instituirea de măsuri privind

promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă.

(2) Prezenta lege stabileşte principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc sau neprevăzuţi, informarea, consultarea, participarea echilibrată potrivit legii, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor, precum şi direcţiile generale pentru implementarea acestor principii.

Compatibil

Page 2: Directiva Consiliului European 89/391/CEE - gov.md de armonizare a... · 2008-03-10 · Tabel de concordanţă 1. Denumirea actului comunitar şi obiectivul acestuia Convenţia OIM

2

Prezenta directivă nu aduce atingere prevederilor naţionale şi comunitare, prezente sau viitoare, care sunt favorabile protejării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă.

Articolul 2 Domeniul de aplicare

1. Prezenta directivă se aplică tuturor sectoarelor de activitate, atât publice cât şi private, (industrie, agricultură, comerţ, administraţie, servicii, educaţie, cultură, recreere etc.). 2. Prezenta directivă nu se aplică atunci când vin în contradicţie caracteristicile specifice anumitor activităţi din domeniul administraţiei publice, cum ar fi forţele armate sau poliţia, sau specifice anumitor activităţi din domeniul serviciilor de protecţie civilă. În acest caz, trebuie asigurată securitatea şi sănătatea lucrătorilor, ţinându-se cont, pe cât posibil de obiectivele prezentei directive.

Articolul 2. Domeniul de aplicare (1) Prevederile prezentei legi se aplică în toate sectoarele de

activitate, atît publice, cît şi private. (2) Prevederile prezentei legi se aplică: a) angajatorilor; b) lucrătorilor; c) reprezentanţilor lucrătorilor; d) persoanelor care solicită angajarea în cîmpul muncii, aflate

în unitate cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale;

e) persoanelor care prestează activităţi în folosul comunităţii sau activităţi în regim de voluntariat;

f) persoanelor care nu au contract individual de muncă încheiat în formă scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă;

g) persoanelor, care pe durata ispăşirii pedepsei în locuri de detenţie, lucrează în atelierele instituţiilor penitenciare sau în alte locuri de muncă;

h) şomerilor pe durata participării la o formă de pregătire profesională.

(3) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) cazurile în care caracteristicile specifice anumitor activităţi ale forţelor armate, poliţiei şi protecţiei civile vin în contradicţie cu prevederile prezentei legi.

(4) În cazurile prevăzute la alin. (3) trebuie să se asigure securitatea şi sănătatea lucrătorilor, ţinîndu-se seama de principiile stabilite prin prezenta lege.

Compatibil

Page 3: Directiva Consiliului European 89/391/CEE - gov.md de armonizare a... · 2008-03-10 · Tabel de concordanţă 1. Denumirea actului comunitar şi obiectivul acestuia Convenţia OIM

3

Articolul 3 Definiţii

În sensul prezentei directive, termenii de mai jos vor fi definiţi după cum urmează: (a) lucrătorul reprezintă orice persoană angajată de către un angajator, inclusiv stagiarii şi ucenicii, dar cu excepţia personalului de serviciu; (b) angajatorul reprezintă orice persoană fizică sau juridică care are raporturi de muncă cu lucrătorul şi are responsabilităţi în ceea ce priveşte întreprinderea şi/sau unitatea respectivă; (c) reprezentantul lucrătorilor cu răspunderi specifice privind securitatea şi sănătatea lucrătorilor reprezintă orice persoană aleasă, selecţionată sau desemnată, în conformitate cu legislaţia şi/sau practica naţională, pentru a-i reprezenta pe lucrători în situaţiile în care se ridică probleme legate de protecţia securităţii şi sănătăţii lor la locul de muncă; (d) prevenirea include toate procedeele şi măsurile ce trebuie luate sau planificate în toate etapele de lucru din întreprindere, pentru a preveni sau reduce riscurile profesionale.

Articolul 3. Definiţii În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au

următorul înţeles: a) angajator – orice persoană fizică sau juridică care este

titularul unui raport de muncă cu lucrătorul şi care are răspundere în ceea ce priveşte unitatea respectivă;

b) echipament de lucru – orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită la locul de muncă;

c) echipament individual de protecţie – orice echipament destinat să fie purtat sau ţinut de lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia sau mai multor riscuri care ar putea să-i pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat în acest scop;

d) loc de muncă – locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile unităţii, inclusiv orice alt loc din aria unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii;

e) lucrător – orice persoană încadrată în muncă de către un angajator, inclusiv stagiarii şi ucenicii;

f) lucrător desemnat – orice lucrător desemnat de angajator pentru a se ocupa de activităţile de protecţie şi de activităţile de prevenire a riscurilor profesionale din unitate;

g) mediu de lucru – totalitatea condiţiilor fizice, chimice, biologice şi psiho-sociale în care lucrătorul îşi desfăşoară activitatea;

h) mijloace de producţie – totalitatea clădirilor şi altor construcţii, echipamentelor de lucru, echipamentelor individuale de protecţie, materiei prime, produselor intermediare etc. utilizate în procesul de producţie a bunurilor materiale;

i) pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională – sursa unei posibile leziuni sau afectări a sănătăţii lucrătorului la locul de muncă;

j) prevenire – ansamblul dispoziţiilor sau măsurilor adoptate sau planificate în toate etapele de lucru din unitate, pentru a preveni sau a reduce riscurile profesionale;

Compatibil

Page 4: Directiva Consiliului European 89/391/CEE - gov.md de armonizare a... · 2008-03-10 · Tabel de concordanţă 1. Denumirea actului comunitar şi obiectivul acestuia Convenţia OIM

4

k) reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă – orice persoana aleasă, selectată sau desemnată de lucrători pentru a-i reprezenta pe aceştia în ceea ce priveşte problemele referitoare la protecţia securităţii şi sănătăţii lor la locul de muncă;

l) risc profesional (risc de accidentare sau îmbolnăvire profesională) – combinaţia între probabilitatea şi gravitatea unei posibile leziuni sau afectări a sănătăţii într-o situaţie periculoasă;

m) securitate şi sănătate în muncă – ansamblul de activităţi avînd ca scop asigurarea celor mai bune condiţii de lucru, apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă;

n) serviciu extern de protecţie şi prevenire – unitatea abilitată să presteze pentru angajatori, pe bază de contract, servicii de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale.

Convenţia OIM din 1981 (155)

PARTEA II PRINCIPIILE UNEI POLITICI NAŢIONALE

Articolul 4 1. Orice membru trebuie, în lumina condiţiilor şi practicii naţionale şi în consultare cu organizaţiile angajatorilor şi ale lucrătorilor cele mai reprezentative, să definească, să pună în aplicare şi să reexamineze periodic o politică naţională coerentă în materie de securitate, de sănătate a lucrătorilor şi de mediu de muncă. 2. Această politică are ca obiect prevenirea accidentelor şi prejudiciilor sănătăţii care rezultă din muncă, sunt legate de muncă sau survin în cursul muncii, reducând la minim cauzele riscurilor inerente mediului de muncă, în măsura în care aceasta este rezonabilă şi practic realizabilă.

Secţiunea a 2- a PRINCIPIILE POLITICII STATULUI

ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ

Articolul 4. Elaborarea, reexaminarea periodică şi realizarea politicii statului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

(1) Parte componentă a politicii interne a statului, politica în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se elaborează, se reexaminează periodic şi se realizează cu consultarea patronatelor şi sindicatelor.

(2) Politica statului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă are ca scop prevenirea accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, precum şi protecţia mediului de lucru prin reducerea la minim a riscurilor inerente mediului de lucru, în măsura în care aceasta este rezonabilă şi practic realizabilă.

Compatibil

Page 5: Directiva Consiliului European 89/391/CEE - gov.md de armonizare a... · 2008-03-10 · Tabel de concordanţă 1. Denumirea actului comunitar şi obiectivul acestuia Convenţia OIM

5

Articolul 5 Politica menţionată la articolul 4 trebuie să ţină cont de marile sfere de acţiune ce urmează, în măsura în care ele afectează securitatea, sănătatea lucrătorilor şi mediul de muncă: a) concepţia, încercarea, alegerea, înlocuirea, instalarea, amenajarea, utilizarea şi întreţinerea componentelor materiale ale muncii (locurile de muncă, mediul de muncă, uneltele, maşinile şi materialele, substanţele şi agenţii chimici, fizici şi biologici, procedeele de muncă); b) legăturile care există între componentele materiale ale muncii şi persoanele care execută sau supervizează munca precum şi adaptarea maşinilor, materialelor, timpului de lucru, organizării muncii şi procedeelor de muncă la capacităţile fizice şi mentale ale lucrătorilor; c) formarea şi formarea complementară necesară, calificările şi motivaţia persoanelor care participă, cu un titlu sau altul, pentru ca niveluri de securitate şi igienă suficiente să fie atinse; d) comunicarea şi cooperarea la nivelul grupei de muncă şi al întreprinderii şi la toate alte niveluri adecvate până la cel naţional incluse; c) protecţia lucrătorilor şi a reprezentanţilor acestora împotriva oricăror măsuri disciplinare conscutive în acţiunile efectuate de aceştia de bun drept conform politicii vizate la articolul 4 de mai sus.

Articolul 5. Sferele de acţiune ale politicii statului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă Politica statului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

include următoarele sfere de acţiune, în măsura în care ele afectează securitatea, sănătatea lucrătorilor şi mediul de lucru:

a) concepţia, încercarea, alegerea, înlocuirea, instalarea, amenajarea, utilizarea şi întreţinerea componentelor materiale ale muncii (locurile de muncă, mediul de lucru, uneltele, maşinile şi materialele, substanţele şi agenţii chimici, fizici şi biologici, procedeele de lucru);

b) legăturile care există între componentele materiale ale muncii şi persoanele care execută sau supervizează munca precum şi adaptarea maşinilor, materialelor, timpului de muncă, organizării muncii şi procedeelor de lucru la capacităţile fizice şi mentale ale lucrătorilor;

c) instruirea, inclusiv instruirea continuă, calificările şi motivaţia lucrătorilor care participă, cu un titlu sau altul, pentru ca niveluri de securitate şi sănătate suficiente să fie atinse;

d) comunicarea şi cooperarea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă la toate nivelele, de la nivelul grupului de muncă, unităţii şi pînă la nivelul naţional;

e) protecţia lucrătorilor şi a reprezentanţilor acestora împotriva oricăror măsuri disciplinare ca rezultat al acţiunilor întreprinse de aceştia conform prevederilor prezentei legi.

Compatibil

Articolul 6 Formularea politicii menţionate la articolul 4 de mai sus trebuie să precizeze funcţiile şi responsabilităţile respective, în materie de securitate, de sănătate a lucrătorilor şi mediu de muncă, ale puterilor publice, ........... ţinând cont de caracterul complementar al acestor responsabilităţi precum şi de condiţiile şi practica naţională.

Articolul 11 În virtutea măsurilor destinate aplicării politicii menţionate la articolul 4 de mai sus, autoritatea sau autorităţile competente trebuie să asigure progresiv funcţiile următoare:

Articolul 6. Emiterea actelor normative de securitate şi sănătate în muncă (1) Prin organizarea executării prezentei legi Guvernul emite

acte normative de securitate şi sănătate în muncă. (2) Actele normative menţionate la alin. (1) stabilesc: a) metodologia aplicării prevederilor prezentei legi, inclusiv

prevederilor referitoare la organizarea serviciului de protecţie şi prevenire, organizarea şi funcţionarea comitetului de securitate şi sănătate în muncă, instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, comunicarea, cercetarea, evidenţa şi raportarea accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;

Compatibil

Page 6: Directiva Consiliului European 89/391/CEE - gov.md de armonizare a... · 2008-03-10 · Tabel de concordanţă 1. Denumirea actului comunitar şi obiectivul acestuia Convenţia OIM

6

b) cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă pentru locul de muncă, anumite sectoare sau activităţi complexe, folosirea echipamentelor de lucru, utilizarea echipamentelor individuale de protecţie, manipularea încărcăturilor grele care implică riscul accidentării zonei lombare, protecţia tinerilor la locul de muncă, protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi chimici, fizici, biologici, cancerigeni sau mutageni şi lucrătorilor expuşi la potenţiale riscuri în atmosfere explozive.

a) determinarea, acolo unde natura şi gradul de risc o necesită, condiţiilor care reglementează concepţia, construcţia şi amenajarea întreprinderilor, punerea acestora în exploatare, transformările importante care le trebuie aduse sau orice modificare a destinaţiei iniţiale, precum şi securitatea materialelor tehnice utilizate în muncă şi aplicarea procedurilor definite de autorităţile competente; b) determinarea procedeelor de muncă care trebuie interzise, limitate sau supuse autorizării sau controlului autorităţilor competente, precum şi determinarea substanţelor şi agenţilor la care orice expunere trebuie interzisă, limitată sau supusă autorizării sau controlului autorităţii sau autorităţilor competente; riscurile pentru sănătate care sunt cauzate prin expunerea simultană la mai multe substanţe sau agenţi trebuie luate în considerare; c) stabilirea şi aplicarea unei procedurii care vizează declaraţia accidentelor de muncă şi a cazurilor de boli profesionale de către angajatori şi, atunci când este adecvat, de către alte organisme sau persoane direct interesate; şi stabilirea de statistici anuale privind accidentele de muncă şi bolile profesionale; d) executarea de anchete atunci când un accident de muncă, un caz de boală profesională sau orice alt prejudiciu al sănătăţii apare în cursul muncii sau care are un raport cu aceasta pare a reflecta situaţii grave; e) publicarea anuală de informaţii privind măsurile luate în aplicarea politicii menţionate la articolul 4 de mai sus precum şi privind accidentele de muncă, cazurile de boli profesionale şi alte prejudicii ale sănătăţii care apar în cursul muncii sau care au un raport cu aceasta; f) introducerea sau dezvoltarea, ţinând cont de condiţiile şi posibilităţile naţionale, de sisteme de investigare a agenţilor chimici, fizici sau biologici, din punct de vedere al riscului acestora pentru sănătatea lucrătorilor.

Articolul 7. Coordonarea securităţii şi sănătăţii în muncă (1) Ministerul Economiei şi Comerţului coordonează

securitatea şi sănătatea în muncă în Republica Moldova. (2) Pentru realizarea prevederilor alin. (1) Ministerul

Economiei şi Comerţului: a) organizează elaborarea, în colaborare cu Ministerul

Sănătăţii, şi înaintează Guvernului, după consultarea patronatelor şi sindicatelor, spre aprobare programe naţionale şi proiecte de acte normative privind securitatea şi sănătatea în muncă;

b) asigură monitorizarea aplicării legislaţiei şi altor acte normative de securitate şi sănătate în muncă;

c) promovează măsuri stimulatorii pentru dezvoltarea securităţii şi sănătăţii în muncă;

d) asigură investigarea agenţilor chimici, fizici sau biologici, din punct de vedere al riscului acestora pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor;

e) avizează proiecte de afişe de securitate şi sănătate în muncă, destinate editări, precum şi proiecte de instrucţiuni-cadru, în sensul asigurării concordanţei mesajelor pe care acestea le conţin cu prevederile legislaţiei şi altor acte normative în domeniu;

f) abilitează serviciile externe de protecţie şi prevenire; g) asigură întreţinerea legăturilor cu reţeaua internaţională de

informare în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; h) asigură publicarea anuală a informaţiei privind măsurile

luate în realizarea politicii statului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, accidentele de muncă şi bolile profesionale;

Compatibil

Page 7: Directiva Consiliului European 89/391/CEE - gov.md de armonizare a... · 2008-03-10 · Tabel de concordanţă 1. Denumirea actului comunitar şi obiectivul acestuia Convenţia OIM

7

i) reprezintă statul în relaţiile internaţionale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

(3) În scopul sprijinirii activităţii angajatorilor privind instruirea coerentă a lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă Ministerul Economiei şi Comerţului organizează elaborarea instrucţiunilor-cadru de securitate şi sănătate în muncă pentru anumite ocupaţii sau pentru desfăşurarea unor lucrări complexe.

Articolul 9 1. Controlul aplicării legilor şi prescripţiilor privind securitatea, igiena şi mediul de muncă trebuie asigurat printr-un sistem de inspecţie adecvat şi suficient.

....

Articolul 8. Controlul aplicării prezentei legi şi a actelor normative de securitate şi sănătate în muncă

(1) Controlul aplicării prezentei legi şi a actelor normative de securitate şi sănătate în muncă de către angajatori este exercitat de Inspecţia Muncii.

(2) Activităţile de control se desfăşoară cu respectarea prevederilor Legii Inspecţiei Muncii.

Compatibil

Articolul 15 1. În vederea asigurării coerenţei politicii menţionate la articolul 4 de mai jos şi a măsurilor luate în aplicarea acestei politici, orice membru trebuie, după consultarea, cea mai prealabilă posibilă, cu organizaţiile angajatorilor şi ale lucrătorilor cele mai reprezentative, şi acolo unde este cazul cu alte organisme adecvate, să adopte dispoziţii conforme condiţiilor şi practicii naţionale, vizând asigurarea coordonării necesare între diversele autorităţi şi diversele organisme responsabile cu aplicarea părţilor II şi III ale convenţiei. 2. De fiecare dată când circumstanţele o cer şi când condiţiile şi practica naţionale o permit, aceste dispoziţii trebuie să comporte instituirea unui organ central.

Articolul 9. Comitetul Naţional pentru Securitate şi Sănătate în Muncă

(1) Pentru realizarea prevederilor art. 4 alin. (1) Guvernul înfiinţează Comitetul Naţional pentru Securitate şi Sănătate în Muncă, compus din reprezentanţii statului, patronatelor şi sindicatelor.

(2) Componenţa nominală a Comitetul Naţional pentru Securitate şi Sănătate în Muncă se aprobă de Guvern.

(3) Comitetul Naţional pentru Securitate şi Sănătate în Muncă funcţionează în baza Regulamentului aprobat de Guvern.

(4) Ministerul Economiei şi Comerţului organizează Secretariatul Comitetului Naţional pentru Securitate şi Sănătate în Muncă.

Compatibil

Page 8: Directiva Consiliului European 89/391/CEE - gov.md de armonizare a... · 2008-03-10 · Tabel de concordanţă 1. Denumirea actului comunitar şi obiectivul acestuia Convenţia OIM

8

Articolul 12 Trebuie luate măsuri conform legislaţiei şi practicii naţionale pentru ca persoanele care proiectează, fabrică, importă, pun în circulaţie sau cedează cu un titlu oarecare maşini, materiale sau substanţe cu utilizare profesională: a) să se asigure că, în măsura în care este rezonabil şi practic realizabil, maşinile, materialele sau substanţele în chestiune nu prezintă pericol pentru securitatea şi sănătatea persoanelor care le utilizează în mod corect; b) să furnizeze informaţii privind instalarea şi utilizarea corectă a maşinilor şi materialelor precum şi utilizarea corectă a substanţelor, riscurile pe care le prezintă maşinile şi materialele şi caracteristicile periculoase ale substanţelor chimice, ale agenţilor sau produselor fizice şi biologice, ca şi instrucţiuni privind maniera de a se proteja împotriva riscurilor cunoscute; c) să procedeze la studii şi cercetări sau să fie la curent de orice altă manieră asupra evoluţiei cunoştiinţelor stiinţifice şi tehnice, pentru a se achita de obligaţiile care le revin în virtutea alineatelor a) şi b) de mai sus.

Secţiunea a 3 - a OBLIGAŢIILE PROIECTANŢILOR,

PRODUCĂTORILOR, IMPORTATORILOR ŞI FURNIZORILOR

MIJLOACELOR DE PRODUCŢIE Articolul 10. Proiectanţii, producătorii, importatorii şi furnizorii

mijloacelor de producţie sînt obligaţi: a) să se asigure că mijloacele de producţie nu prezintă pericol

pentru securitatea şi sănătatea persoanelor care le utilizează în mod corect;

b) să furnizeze informaţii privind instalarea şi utilizarea corectă a mijloacelor de producţie, privind riscurile pe care le prezintă echipamentele de lucru şi caracteristicile nocive ale substanţelor chimice, ale agenţilor sau produselor fizice şi biologice, precum şi instrucţiuni privind maniera de a se proteja împotriva riscurilor cunoscute;

c) să procedeze la studii şi cercetări sau să fie la curent de orice altă manieră asupra evoluţiei cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice, pentru a se achita de obligaţiile prevăzute la lit. a) şi b).

Compatibil

Directiva Consiliului European 89/391/CEE

SECŢIUNEA II OBLIGAŢIILE ANGAJATORILOR

Articolul 5 Dispoziţii generale

1. Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor sub toate aspectele referitoare la activitatea desfăşurată. 2. Dacă, conform art. 7 alin. (3), angajatorul contractează servicii sau persoane specializate, din exterior, acesta nu este exonerat de răspunderile ce-i revin în acest domeniu. 3. Obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii la locul de muncă nu aduc atingere principiului răspunderii angajatorului.

Secţiunea a 4 - a OBLIGAŢIILE ANGAJATORILOR

Articolul 11. Dispoziţii generale (1) Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi

sănătatea lucrătorilor sub toate aspectele referitoare la activitatea desfăşurată.

(2) În cazul în care angajatorul apelează la servicii externe de protecţie şi prevenire, acesta nu este exonerat de responsabilităţile sale în acest domeniu.

(3) Obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu aduc atingere principiului responsabilităţii angajatorului.

Compatibil

Page 9: Directiva Consiliului European 89/391/CEE - gov.md de armonizare a... · 2008-03-10 · Tabel de concordanţă 1. Denumirea actului comunitar şi obiectivul acestuia Convenţia OIM

9

4. Prezenta directivă nu limitează posibilitatea statelor membre de a prevedea excluderea sau diminuarea răspunderii angajatorilor pentru faptele determinate de circumstanţe independente de voinţa acestora, imprevizibile sau determinate de evenimente excepţionale ale căror consecinţe nu ar fi putut fi evitate, în ciuda manifestării oricărei atitudini vigilente. Statele membre nu sunt obligate să recurgă la posibilitatea menţionată în paragraful anterior.

Articolul 6 Obligaţii generale ale angajatorilor

1. În cadrul răspunderilor sale, angajatorul va lua măsurile necesare privind protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, inclusiv pentru prevenirea riscurilor profesionale, informarea, instruirea, precum şi realizarea cadrului organizatoric. Angajatorul trebuie să urmărească adaptarea acestor măsuri, ţinând cont de schimbarea condiţiilor, cu scopul de a îmbunătăţi situaţiile existente. 2. Angajatorul va aplica măsurile prevăzute la alin.(1) primul paragraf pe baza următoarelor principii generale de prevenire: (a) evitarea riscurilor; (b) evaluarea riscurilor care nu pot evitate; (c) combaterea riscurilor la sursă; (d) adaptarea muncii în funcţie de individ, în special în ce priveşte proiectarea locurilor de muncă, alegerea echipamentului de lucru şi a metodelor de producţie şi de lucru, în vederea atenuării monotoniei muncii normate şi a reducerii efectelor asupra sănătăţii; (e) adaptarea la progresul tehnic; (f) înlocuirea aspectelor periculoase prin aspecte nepericuloase sau mai puţin periculoase; (g) dezvoltarea unei politici de prevenire, cuprinzătoare şi coerentă, care să includă tehnologiile, organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor asupra mediului de lucru; (h) acordarea priorităţii măsurilor de protecţie colectivă faţă de cele de protecţie individuală;

Articolul 12. Obligaţii generale (1) În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia

să ia măsurile necesare pentru protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, inclusiv pentru prevenirea riscurilor profesionale şi asigurarea informării şi instruirii, precum şi asigurarea organizării şi mijloacelor necesare.

(2) Angajatorul are obligaţia să vegheze la adaptarea măsurilor prevăzute la alin. (1), ţinînd seama de schimbarea împrejurărilor, cu scopul de a îmbunătăţi situaţiile existente.

(3) Angajatorul are obligaţia să aplice măsurile prevăzute la alin. (1) - (2) pe baza următoarelor principii generale de prevenire:

a) evitarea riscurilor profesionale; b) evaluarea riscurilor profesionale care nu pot fi evitate; c) combaterea riscurilor profesionale la sursă; d) adaptarea muncii în funcţie de persoană, în special în ceea

ce priveşte proiectarea locurilor de muncă, alegerea echipamentelor de lucru, a metodelor de producţie şi de lucru, în vederea atenuării muncii monotone şi a muncii normate şi a reducerii efectelor acestora asupra sănătăţii;

e) adaptarea la progresul tehnic; f) înlocuirea aspectelor periculoase prin aspecte nepericuloase

sau mai puţin periculoase; g) dezvoltarea unei politici de prevenire cuprinzătoare şi

coerente, care să includă tehnologia, organizarea muncii, condiţiile de lucru, relaţiile sociale şi influenţa factorilor legaţi de mediul de lucru;

Compatibil

Page 10: Directiva Consiliului European 89/391/CEE - gov.md de armonizare a... · 2008-03-10 · Tabel de concordanţă 1. Denumirea actului comunitar şi obiectivul acestuia Convenţia OIM

10

(i) acordarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor. 3. Fără a aduce atingere altor prevederi din prezenta directivă şi ţinând cont de natura activităţilor din întreprinderea şi/sau unitatea în care lucrează, angajatorul: (a) evaluează riscurile privind securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentului de lucru, a substanţelor chimice sau a preparatelor utilizate şi la amenajarea spaţiului de lucru. Ulterior acestei evaluări şi în funcţie de necesităţi, măsurile preventive şi metodele de producţie şi de lucru aplicate de către angajator, trebuie: - să asigure o îmbunătăţire a nivelului de protecţie a securităţii şi sănătăţii, oferit lucrătorilor; - să fie integrate în toate activităţile întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice; (b) ia în considerare capacitatea lucrătorilor în ceea ce priveşte sănătatea şi securitatea lor ori de câte ori le încredinţează o sarcină; (c) se se asigure că planificarea şi introducerea de noi tehnologii fac obiectul consultării lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor lor privind consecinţele alegerii echipamentului, a condiţiilor de lucru şi a mediului de lucru pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor; (d) să ia măsurile corespunzătoare pentru ca numai salariaţii care au primit instrucţiuni adecvate să poată avea acces la locurile de muncă cu grad ridicat şi specific de pericol. 4. Fără a aduce atingere celorlate prevederi ale prezentei directive, când mai multe întreprinderi au acelaşi loc de muncă, angajatorii cooperează pentru aplicarea prevederilor privind securitatea, sănătatea şi igiena profesională şi, luând în considerare natura activităţilor, îşi coordonează acţiunile de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale, se informează reciproc şi îi informează şi pe lucrătorii lor şi/sau pe reprezentanţii acestora în privinţa riscurilor profesionale.

h) acordarea priorităţii măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie individuală;

i) acordarea de instrucţiuni de securitate şi sănătate în muncă corespunzătoare lucrătorilor.

(4) Fără a aduce atingere celorlalte prevederi ale prezentei legi şi ţinînd seama de natura activităţilor din unitate, angajatorul are obligaţia:

a) să evalueze riscurile privind securitatea şi sănătatea lucrătorilor, între altele, la alegerea echipamentelor de lucru, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă;

b) ca, ulterior evaluării prevăzute la lit. a) şi în funcţie de necesităţi, măsurile de prevenire, precum şi metodele de producţie şi de lucru aplicate de către angajator trebuie să asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate în toate activităţile unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice;

c) să ia în considerare capacitatea lucrătorilor în ceea ce priveşte sănătatea şi securitatea lor ori de cîte ori le încredinţează o sarcină;

d) să se asigure că planificarea şi introducerea de noi tehnologii fac obiectul consultării lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor lor în ceea ce priveşte consecinţele alegerii echipamentului, condiţiilor de lucru şi mediului de lucru asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor;

e) să ia măsurile corespunzătoare pentru ca numai salariaţii care au primit instrucţiuni de securitate şi sănătate în muncă adecvate să poată avea acces în zonele de risc grav şi specific.

(5) Fără a aduce atingere celorlalte prevederi ale prezentei legi, în cazul în care, la acelaşi loc de muncă, sînt prezenţi lucrători ai mai multor unităţi, angajatorii acestora au următoarele obligaţii:

a) să coopereze pentru aplicarea prevederilor privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă, luînd în considerare natura activităţilor;

Page 11: Directiva Consiliului European 89/391/CEE - gov.md de armonizare a... · 2008-03-10 · Tabel de concordanţă 1. Denumirea actului comunitar şi obiectivul acestuia Convenţia OIM

11

5. Măsurile privind securitatea, igiena şi sănătatea la locul de muncă nu trebuie să presupună, în nici o situaţie, obligaţii financiare din partea lucrătorilor.

b) să îşi coordoneze acţiunile de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale, luînd în consideraţie natura activităţilor;

c) să se informeze reciproc despre riscurile profesionale; d) să informeze lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora despre

riscurile profesionale. (6) Măsurile privind securitatea, igiena şi sănătatea în muncă

nu trebuie să comporte, în nici o situaţie, obligaţii financiare din partea lucrătorilor.

Articolul 7 Servicii de protecţie şi prevenire

1. Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute la articolele 5 şi 6, angajatorul va desemna unul sau mai mulţi lucrători pentru a se ocupa de activităţile de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale în întreprindere şi/sau unitate. 2. Lucrătorii desemnaţi nu trebuie să fie discriminaţi ca urmare a desfăşurării activităţilor de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale. Salariaţii desemnaţi în acest sens trebuie să dispună de timpul necesar pentru a-şi putea îndeplini obligaţiile ce le revin prin prezenta directivă. 3. Dacă, în întreprinderea sau unitatea respectivă, nu se pot lua măsurile necesare de protecţie şi prevenire din lipsa personalului specializat, angajatorul recurge la servicii sau persoane din afara întreprinderii sau unităţii respective. 4. În cazul în care angajatorul recurge la asemenea persoane sau servicii specializate, acestea trebuie informate de către angajator asupra factorilor cunoscuţi sau care pot exercita efecte asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi să aibă acces la informaţiile prevăzute la art. 10 alin. (2). 5. În toate cazurile: - lucrătorii desemnaţi trebuie să aibă capacitatea necesară şi să dispună de mijloace adecvate; - persoanele sau serviciile externe consultate trebuie să aibă aptitudinile şi mijloacele personale şi profesionale adecvate;

Articolul 13. Serviciul de protecţie şi prevenire (1) Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute la art. 11 şi 12,

angajatorul desemnează unul sau mai mulţi lucrători pentru a se ocupa de activităţile de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale în unitate.

(2) Lucrătorii desemnaţi nu trebuie să fie dezavantajaţi ca urmare a desfăşurării activităţilor de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale.

(3) Lucrătorii desemnaţi trebuie să dispună de timpul necesar pentru a-şi putea îndeplini obligaţiile care rezultă prin prezenta lege.

(4) În cazul în care resursele unităţii respective sînt insuficiente pentru organizarea activităţilor de protecţie şi prevenire din lipsa personalului specializat, angajatorul este obli-gat să recurgă la servicii externe de protecţie şi prevenire.

(5) În cazul în care angajatorul recurge la serviciile externe de protecţie şi prevenire, acestea trebuie să fie informate de către angajator cu privire la factorii cunoscuţi sau suspectaţi ca avînd efecte asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi trebuie să aibă acces la informaţiile prevăzute la art. 16 alin. (2).

(6) Lucrătorii desemnaţi trebuie să aibă, în principal, atribuţii privind securitatea şi sănătatea în muncă şi, cel mult, atribuţii complementare.

(7) În toate cazurile: a) lucrătorii desemnaţi trebuie să aibă pregătirea

corespunzătoare şi să dispună de mijloacele necesare;

Compatibil

Page 12: Directiva Consiliului European 89/391/CEE - gov.md de armonizare a... · 2008-03-10 · Tabel de concordanţă 1. Denumirea actului comunitar şi obiectivul acestuia Convenţia OIM

12

- salariaţii desemnaţi şi persoanele sau serviciile externe consultate trebuie să fie în număr suficient de mare pentru a se putea ocupa de organizarea măsurilor de protecţie şi prevenire, ţinând cont de mărimea întreprinderii şi/sau unităţii şi/sau de riscurile la care sunt expuşi salariaţii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii. 6. Protecţia şi prevenirea riscurilor privind securitatea şi sănătatea ce fac obiectul acestui articol sunt asigurate de unul sau mai mulţi lucrători, în cadrul unui serviciu sau de către servicii distincte, indiferent dacă sunt din interiorul sau exteriorul întreprinderii şi/sau unităţii. Lucrătorul (lucrătorii) şi/sau agenţia (agenţiile) trebuie să lucreze împreună ori de câte ori este necesar. 7. Statele membre pot defini, în funcţie de natura activităţilor şi de mărimea întreprinderilor, categoriile de întreprinderi în care angajatorul, dacă este competent, poate el însuşi să-şi asume răspunderea pentru măsurile arătate la alin. (1). 8. Statele membre vor defini capacităţile şi aptitudinile necesare prevăzute la alin. (5). Ele pot determina numărul suficient necesar menţionat la alin. (5).

b) serviciile externe de protecţie şi prevenire consultate trebuie să aibă aptitudinile şi mijloacele personale şi profesionale necesare;

c) lucrătorii desemnaţi şi serviciile externe de protecţie şi prevenire consultate trebuie să fie în număr suficient pentru a se putea ocupa de organizarea măsurilor de protecţie şi prevenire, ţinînd cont de mărimea întreprinderii sau unităţii şi de riscurile la care sînt expuşi salariaţii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii sau unităţii.

(8) Protecţia şi prevenirea riscurilor profesionale, care fac obiectul prezentului articol, sînt asigurate de unul sau mai mulţi lucrători desemnaţi, de către un serviciu sau de către servicii distincte, indiferent dacă sînt din interiorul sau exteriorul unităţii.

(9) Lucrătorul desemnat (lucrătorii desemnaţi) şi/sau serviciul (serviciile) de prevenire şi protecţie trebuie să colaboreze între ei ori de cîte ori este necesar.

(10) În cazul unităţilor în care se desfăşoară activităţi fără pericole de accidentare sau îmbolnăvire profesională, conducătorul unităţii poate să-şi asume atribuţiile lucrătorului desemnat, dacă are pregătirea corespunzătoare în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Articolul 8 Primul-ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea

lucrătorilor, riscurile grave şi imediate 1. Angajatorul trebuie să: - ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea salariaţilor, măsuri adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau unităţii şi care iau în considerare prezenţa altor persoane; - să asigure orice contacte necesare cu serviciile externe, în special, în privinţa acordării primului ajutor, asigurării serviciului medical de urgenţă, serviciilor de salvare şi pompieri. 2. Conform alin. (1), printre altele, angajatorul desemnează salariaţii care trebuie să aplice aceste măsuri de prim ajutor, stingere a incendiilor şi evacuare a salariaţilor,.

Articolul 14. Primul ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor în cazul unui pericol grav şi imediat

(1) Angajatorul are următoarele obligaţii: a) să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor,

stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, măsuri adaptate naturii activităţilor şi mărimii unităţii şi care iau în consideraţie prezenţa altor persoane;

b) să asigure orice contacte necesare cu serviciile externe de protecţie şi prevenire, în special în ceea ce priveşte acordarea primului-ajutor, asigurarea serviciului medical de urgenţă, a serviciilor de salvare şi a celor de pompieri.

(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), angajatorul desemnează, între altele, lucrătorii care trebuie să aplice măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor.

Compatibil

Page 13: Directiva Consiliului European 89/391/CEE - gov.md de armonizare a... · 2008-03-10 · Tabel de concordanţă 1. Denumirea actului comunitar şi obiectivul acestuia Convenţia OIM

13

Numărul acestor lucrători, pregătirea şi echipamentul la dispoziţia lor vor fi adecvate, ţinând cont de mărimea şi/sau riscurile specifice ale întreprinderii şi/sau unităţii. 3. Angajatorul: (a) informează, cât mai curând posibil, toţi salariaţii care sunt sau pot fi expuşi unui pericol grav şi iminent asupra riscului la care sunt expuşi şi asupra măsurilor luate sau care urmează a fi luate privind protecţia lor; (b) acţionează şi oferă instrucţiuni pentru a le da lucrătorilor posibilitatea să-şi oprească lucrul şi/sau să părăsească imediat locul de muncă şi să se îndrepte către o zonă sigură, în condiţiile unui pericol grav, iminent şi inevitabil; (c) cu excepţia cazurilor bine întemeiate nu impune lucrătorilor reluarea lucrului, atunci când la locul de muncă încă există un pericol grav şi iminent. 4. Lucrătorii care, în cazul unui pericol grav, iminent şi inevitabil, îşi părăsesc postul de lucru şi/sau o zonă periculoasă nu trebuie discriminaţi, ci trebuie protejaţi împotriva oricăror consecinţe vătămătoare şi injuste, în conformitate cu legislaţia şi practica naţională. 5. Angajatorul se asigură că toţi lucrătorii săi sunt apţi, în cazul unui pericol grav şi iminent pentru propria lor securitate şi/sau a altor persoane, iar în lipsa responsabilului imediat superior, aplică măsurile corespunzătoare în conformitate cu cunoştinţele lor şi cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecinţele unui astfel de pericol. Pentru acţiunile lor nu vor fi supuşi nici unei discriminări, excepţie făcând situaţiile în care acţionează fără discernământ sau dau dovadă de neglijenţă.

(3) Numărul lucrătorilor menţionaţi la alin. (2), instruirea lor şi echipamentul pus la dispoziţia acestora trebuie să fie adecvate mărimii şi/sau riscurilor profesionale specifice unităţii.

(4) Suplimentar la cele menţionate la alin. (1) angajatorul are următoarele obligaţii:

a) să informeze, cît mai curînd posibil, toţi salariaţii care sînt sau pot fi expuşi unui pericol grav şi imediat asupra riscului implicat şi asupra măsurilor luate sau care urmează a fi luate cu privire la protecţia lor;

b) să acţioneze şi să ofere instrucţiuni de securitate şi sănătate în muncă pentru a le permite lucrătorilor să înceteze lucrul şi să părăsească imediat locul de muncă şi să se îndrepte către o zonă sigură, în condiţiile unui pericol grav, imediat şi inevitabil;

c) să nu impună lucrătorilor reluarea lucrului, atunci cînd la locul de muncă există încă un pericol grav şi imediat, cu excepţia cazurilor bine întemeiate.

(5) Lucrătorii care, în cazul unui pericol grav, imediat şi inevitabil, îşi părăsesc postul de lucru sau o zonă periculoasă nu trebuie dezavantajaţi, ci trebuie protejaţi împotriva oricăror consecinţe negative şi nejustificate.

(6) Angajatorul trebuie să se asigure că toţi lucrătorii săi, în cazul unui pericol grav şi imediat pentru propria lor securitate şi cea a altor persoane şi în cazul în care responsabilul imediat superior nu poate fi contactat, pot lua măsurile corespunzătoare în conformitate cu cunoştinţele lor şi cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecinţele unui astfel de pericol.

(7) Lucrătorii nu trebuie să fie dezavantajaţi pentru cazurile prevăzute la alin. (6), cu excepţia situaţiilor în care aceştia acţionează imprudent sau dau dovadă de neglijenţă gravă.

Articolul 9 Alte obligaţii ale angajatorului

1. Angajatorul: (a) trebuie să fie în posesia unei evaluări a riscurilor privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă, inclusiv referitoare la acele grupuri de lucrători care sunt expuşi unor riscuri speciale;

Articolul 15. Alte obligaţii ale angajatorului (1) Angajatorul are următoarele obligaţii: a) să fie în posesia unei evaluări a riscurilor privind securita-

tea şi sănătatea la locul de muncă, inclusiv a celor referitoare la grupurile de lucrători expuşi unor riscuri speciale;

Compatibil

Page 14: Directiva Consiliului European 89/391/CEE - gov.md de armonizare a... · 2008-03-10 · Tabel de concordanţă 1. Denumirea actului comunitar şi obiectivul acestuia Convenţia OIM

14

(b) decide care sunt măsurile de protecţie ce urmează a fi luate şi, dacă este necesar, care este echipamentul de protecţie ce poate fi utilizat; (c) ţine evidenţa accidentelor de muncă care conduc la o incapacitate de muncă a lucrătorului mai mare de 3 zile; (d) redactează, la solicitarea autorităţilor competente şi în conformitate cu legislaţia şi/sau practica naţională, rapoartele privind accidentele de muncă suferite de lucrători. 2. Statele membre stabilesc, în funcţie de natura activităţilor şi mărimea întreprinderilor, obligaţiile ce revin diferitelor categorii de întreprinderi cu privire la redactarea documentelor prevăzute la alin (1) lit. (a) şi (b) şi la pregătirea documentelor prevăzute la alin. (1) lit. (c) şi (d).

b) să decidă care sînt măsurile de protecţie ce urmează a fi luate şi, dacă este necesar, care este echipamentul de protecţie care poate fi utilizat;

c) să ţină evidenţa accidentelor de muncă care conduc la o incapacitate de muncă a lucrătorului mai mare de 3 zile;

d) să întocmească pentru autorităţile competente şi în conformitate cu reglementările legale rapoarte privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii săi.

(2) Pentru asigurarea condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorul are următoarele obligaţii:

a) să adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a echipamentelor de lucru, precum şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie, soluţii conforme cerinţelor de securitate şi sănătate în muncă, prin a căror aplicare să fie eliminate sau diminuate riscurile profesionale;

b) să întocmească, acolo unde natura şi gradul de risc profesional o necesită, un plan anual de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice şi de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor profesionale, pe care să îl aplice corespunzător condiţiilor de lucru specifice unităţii;

c) să stabilească pentru lucrători, prin fişa postului, atribuţiile ce le revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzător funcţiilor exercitate;

d) să asigure elaborarea instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă, în spiritul prezentei legi, pentru completarea şi/sau aplicarea actelor normative de securitate şi sănătate în muncă, ţinînd seama de particularităţile activităţilor şi ale locurilor de muncă aflate în responsabilitatea lor;

e) să asigure şi să controleze cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi a dispoziţiilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, prin lucrătorii desemnaţi, prin propria competenţă şi/sau prin servicii externe de protecţie şi prevenire;

Page 15: Directiva Consiliului European 89/391/CEE - gov.md de armonizare a... · 2008-03-10 · Tabel de concordanţă 1. Denumirea actului comunitar şi obiectivul acestuia Convenţia OIM

15

f) să ia măsuri pentru asigurarea unităţii cu materiale necesare informării şi instruirii lucrătorilor: afişe, filme cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă;

g) să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă, asupra riscurilor profesionale la care aceasta este expusă la locul de muncă, precum şi asupra măsurilor de prevenire şi de protecţie necesare;

h) să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical şi, după caz, a testării psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute şi să asigure controlul medical periodic şi, după caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajării;

i) să ţină evidenţa zonelor cu risc profesional ridicat şi specific prevăzute la art. 12 alin. (4) lit. e);

j) să asigure funcţionarea permanentă şi corectă a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice;

k) să asigure comunicarea, cercetarea şi raportarea corectă şi în termenele stabilite a accidentelor de muncă produse în unitate, elaborarea şi realizarea măsurilor de prevenire a acestora;

l) să prezinte documentele şi să dea relaţiile privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă, solicitate de inspectorii de muncă în timpul controlului sau al efectuării cercetării accidentelor de muncă;

m) să asigure realizarea măsurilor dispuse de inspectorii de muncă cu prilejul vizitelor de control şi al cercetării accidentelor de muncă;

n) să desemneze, la solicitarea inspectorului de muncă, lucrătorii care să participe la efectuarea controlului sau la cercetarea accidentelor de muncă;

o) să nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident grav, mortal sau colectiv de muncă, în afară de cazurile în care menţinerea acestei stări ar genera alte accidente de muncă ori ar periclita viaţa accidentaţilor şi a altor persoane;

Page 16: Directiva Consiliului European 89/391/CEE - gov.md de armonizare a... · 2008-03-10 · Tabel de concordanţă 1. Denumirea actului comunitar şi obiectivul acestuia Convenţia OIM

16

p) să asigure echipamente de lucru fără pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor;

q) să acorde gratuit lucrătorilor echipament individual de protecţie;

r) să acorde gratuit echipament individual de protecţie nou, în cazul degradării sau al pierderii calităţilor de protecţie.

Articolul 10 Informarea lucrătorilor

1. Angajatorul ia măsurile necesare pentru ca lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora din întreprindere şi/sau unitate să primească, în conformitate cu legislaţia şi practicile naţionale, care pot avea în vedere, printre altele, mărimea întreprinderii şi/sau unităţii, toate informaţiile necesare privind: (a) riscurile asupra securităţii şi sănătăţii, şi măsurile şi activităţile de protecţie şi prevenire atât la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general, cât şi la nivelul fiecărui tip de loc muncă sau post, în particular; (b) măsurile luate în conformitate cu art. 8 alin. (2). 2. Angajatorul ia măsurile corespunzătoare pentru ca angajatorii lucrătorilor din orice întreprindere şi/sau unitate exterioară salariaţi în întreprinderea lui să primească, în conformitate cu legislaţia şi practica naţională, informaţiile adecvate cu privire la aspectele mnenţionate la alin. (1) lit. (a) şi (b), care privesc lucrătorii respectivi. 3. Angajatorul ia măsurile corespunzătoare pentru ca angajatorii lucrătorilor care îndeplinesc funcţii specifice de protecţie privind securitatea şi sănătatea lucrătorilor sau a reprezentanţilor acestora să aibă acces, pentru a-şi îndeplini funcţiile lor în conformitate cu legislaţia şi/sau practica naţională, la următoarele: (a) evaluarea riscurilor şi măsurilor de protecţie prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. (a) şi (b); (b) lista şi rapoartele prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. (c) şi (d); (c) informaţii privind măsurile de protecţie şi prevenire, instituţiile şi organele de control, precum şi cele responsabile pentru sănătate şi securitate.

Articolul 16. Informarea lucrătorilor (1) Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare, pentru

ca lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora din unitate să primească, toate informaţiile necesare privind:

a) riscurile profesionale, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie atît la nivelul unităţii, în general, cît şi la nivelul fiecărui tip de post de lucru şi/sau funcţie, în particular;

b) măsurile luate în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (2) şi (3).

(2) Angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru ca angajatorii lucrătorilor din orice unitate externă încadraţi în muncă în unitatea sa să primească informaţii adecvate cu privire la aspectele menţionate la alineatul (1), destinate lucrătorilor în cauză.

(3) Angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru ca lucrătorii desemnaţi sau reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă să aibă acces, pentru a-şi îndeplini funcţiile lor în conformitate cu prevederile prezentei legi, la următoarele:

a) evaluarea riscurilor profesionale şi măsurile de protecţie, prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. a) - b);

b) evidenţa şi rapoartele prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. c) şi d);

c) informaţii care rezultă din măsurile de protecţie şi prevenire, precum şi informaţii provenind de la inspectoratul teritorial de muncă.

Compatibil

Page 17: Directiva Consiliului European 89/391/CEE - gov.md de armonizare a... · 2008-03-10 · Tabel de concordanţă 1. Denumirea actului comunitar şi obiectivul acestuia Convenţia OIM

17

Articolul 11 Consultarea şi participarea lucrătorilor

1. Angajatorii îşi consultă lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora şi le permit să ia parte la discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea şi sănătatea la locul de muncă. Aceasta presupune următoarele: - consultarea lucrătorilor; - dreptul lucrătorilor şi/sau reprezentanţilor lor de a face propuneri; - participarea echilibrată, în conformitate cu legislaţia şi/sau practica naţională. 2. Lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor cu răspunderi specifice privind securitatea şi sănătatea muncitorilor iau parte la următoarele activităţi, în mod echilibrat, în conformitate cu legislaţia şi practica naţională, sau vor fi consultaţi, în prealabil şi în timp util, de către angajator cu privire la: (a) orice măsură care ar afecta în mod semnificativ securitatea şi sănătatea; (b) desemnarea lucrătorilor menţionaţi la art. 7 alin. (1) şi art. 8 alin. (2) şi activităţile prevăzute la art. 7 alin. (1); (c) informaţiile menţionatela art. 9 alin. (1) şi art. 10; (d) angajarea, când este cazul, a unor persoane sau servicii competente din afara întreprinderii şi/sau unităţii, prevăzute la art. 7 alin. (3); (e) planificarea şi organizarea pregătirii prevăzute la art. 12. 3. Reprezentaţii lucrătorilor cu răspunderi specifice privind securitatea şi sănătatea lucrătorilor au dreptul să-i ceară angajatorului să ia măsurile corespunzătoare şi îi pot prezenta propunerile lor cu scopul de a îndepărta riscurile la care sunt supuşi lucrătorii şi/sau de a elimina sursele de pericol. 4. Lucrătorii menţionaţi la alin. (2) şi reprezentaţii lucrătorilor menţionaţi la alin. (2) şi (3) nu pot fi discriminaţi din cauza desfăşurării activităţilor prevăzute la alin. (2) şi (3).

Articolul 17. Consultarea şi participarea lucrătorilor (1) Angajatorii consultă lucrătorii şi/sau pe reprezentanţii

acestora şi le permit să ia parte la discuţii cu privire la toate problemele referitoare la securitatea şi sănătatea la locul de muncă.

(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) implică: a) consultarea lucrătorilor; b) dreptul lucrătorilor şi/sau al reprezentanţilor acestora de a

face propuneri; c) participarea echilibrată. (3) Lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi

specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă iau parte, în mod echilibrat, sau sînt consultaţi în prealabil şi în timp util de către angajator cu privire la:

a) orice măsură care ar afecta semnificativ securitatea şi sănătatea în muncă;

b) desemnarea lucrătorilor menţionaţi la art. 13 alin. (1) şi la art. 14 alin. (2), precum şi cu privire la activităţile la care s-a făcut referire la art. 6 alin. (1);

c) informaţiile menţionate la art. 15 alin. (1) şi art. 16; d) recurgerea, dacă este cazul, la servicii externe de protecţie

şi prevenire, conform art. 13 alin. (4); e) planificarea şi organizarea instruirii prevăzute la art. 19. (4) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în

domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă au dreptul să solicite angajatorului să ia măsuri corespunzătoare şi să îi prezinte propuneri cu scopul de a îndepărta riscurile profesionale la care sînt expuşi lucrătorii şi/sau de a elimina pericolele.

(5) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă sau lucrătorii nu pot fi dezavantajaţi din cauza desfăşurării activităţilor prevăzute la alin. (1) - (3).

Compatibil

Page 18: Directiva Consiliului European 89/391/CEE - gov.md de armonizare a... · 2008-03-10 · Tabel de concordanţă 1. Denumirea actului comunitar şi obiectivul acestuia Convenţia OIM

18

5. Angajatorul trebuie să acorde reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice privind securitatea şi sănătatea muncitorilor, timpul liber plătit necesar, şi să le furnizeze mijloacele necesare pentru a-şi putea exercita drepturile lor şi funcţiile care derivă din prezenta directivă. 6. Lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor sunt îndreptăţiţi să apeleze, în conformitate cu legislaţia şi/sau practica naţională, la autorităţile responsabile în domeniul protecţiei securităţii şi sănătăţii la locul de muncă, dacă consideră că măsurile luate şi mijloacele puse la dispoziţie de angajator nu corespund scopului de asigurare a securităţii şi sănătăţii la locul de muncă. În timpul inspecţiilor, reprezentanţilor lucrătorilor trebuie să li se acorde posibilitatea de a supune atenţiei autorităţilor competente observaţiile lor.

(6) Angajatorul trebuie să acorde reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă timp liber plătit corespunzător şi să le furnizeze mijloacele necesare pentru a le permite acestora să-şi exercite drepturile şi atribuţiile care derivă din prezenta lege.

(7) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi/sau lucrătorii au dreptul să recurgă la inspectoratul teritorial de muncă, în cazul în care consideră că măsurile luate şi mijloacele puse la dispoziţie de angajator nu corespund scopurilor de asigurare a securităţii şi sănătăţii la locul de muncă.

(8) În timpul inspecţiilor, reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă trebuie să li se acorde posibilitatea de a prezenta inspectorilor de muncă observaţiile lor.

Articolul 18. Comitetul pentru securitate şi sănătate în muncă

(1) Pentru realizarea prevederilor art. 16 şi art. 17 alin. (1), la nivelul unităţii se constituie comitetul pentru securitate şi sănătate în muncă.

(2) Comitetul pentru securitate şi sănătate în muncă se constituie, în baza principiului de paritate, din reprezentanţi ai angajatorului şi, respectiv, ai lucrătorilor.

(3) Iniţiator al constituirii comitetului de securitate şi sănătate în muncă poate fi oricare dintre părţi.

Compatibil

Articolul 12 Pregătirea lucrătorilor

1. Angajatorul trebuie să se asigure că fiecare angajat al său a primit o pregătire suficientă privind protecţia securităţii şi sănătăţii în special sub forma informaţiilor şi instrucţiunilor specifice locului de muncă şi postului: - la angajare; - în cazul schimbării locului de muncă sau a unui transfer; - în cazul introducerii unui nou echipament de lucru sau a unor modificări ale echipamentului existent; - în cazul introducerii oricărei tehnologii noi.

Articolul 19. Instruirea lucrătorilor (1) Angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare

lucrător să primească o instruire suficientă, adecvată, teoretică şi practică în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în special sub formă de informaţii, instrucţiuni şi/sau cursuri de instruire:

a) la angajare, care include instruirea introductiv-generală şi instruirea la locul de muncă;

b) la schimbarea locului de muncă, postului de lucru sau la transfer;

c) la introducerea unui nou echipament de lucru sau a unor modificări ale echipamentului de lucru existent;

Compatibil

Page 19: Directiva Consiliului European 89/391/CEE - gov.md de armonizare a... · 2008-03-10 · Tabel de concordanţă 1. Denumirea actului comunitar şi obiectivul acestuia Convenţia OIM

19

Această pregătire este: - adaptată ţinându-se cont de noi riscuri sau modificarea acestora, şi - periodică, dacă este necesar. 2. Angajatorul trebuie să se asigure că lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi externe care sunt salariaţi în întreprinderea sa au primit instrucţiunile corespunzătoare referitoare la riscurile privind securitatea şi sănătatea pe durata desfăşurării activităţii în întreprinderea şi/sau unitatea sa. 3. Reprezentanţii lucrătorilor cu un rol specific privind protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor au dreptul să primească o pregătire corespunzătoare. 4. Costul pregătirii prevăzute la alin. (1) şi (3) nu poate fi suportat de lucrători sau de către reprezentanţii acestora. Pregătirea prevăzută la alin. (1) trebuie să se desfăşoare în timpul programului de lucru. Pregătirea prevăzută la alin. (3), trebuie să se desfăşoare în timpul programului de lucru sau conform practicii naţionale, fie în interiorul, fie în afara întreprinderii şi/sau unităţii.

d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;

e) la executarea unor lucrări speciale. (2) Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în

muncă trebuie să fie: a) adaptată evoluţiei riscurilor profesionale sau apariţiei unor

noi riscuri; b) periodică şi ori de cîte ori este necesar. (3) Angajatorul se va asigura că lucrătorii unităţilor din

exterior, care desfăşoară activităţi în unitatea proprie, au primit instruire adecvată referitoare la riscurile profesionale, pe durata desfăşurării activităţilor în unitatea sa.

(4) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă au dreptul la instruire corespunzătoare.

(5) În cazul în care resursele unităţii respective sînt insuficiente pentru organizarea instruirii lucrătorilor în sensul alin. (1) din lipsa personalului specializat, angajatorul este obligat să recurgă la servicii externe de protecţie şi prevenire.

(6) Conducătorii unităţilor, conducătorii locurilor de muncă, lucrătorii desemnaţi şi reprezentaţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă trebuie să absolve cursuri de instruire realizate de servicii externe de protecţie şi prevenire, îndată după numirea lor în funcţiile respective şi periodic cel puţin o dată în 24 luni.

(7) Instruirea lucrătorilor prevăzută în prezentul articol trebuie să se realizeze pe cheltuiala angajatorului, în timpul programului de lucru, în interiorul sau în afara unităţii.

Page 20: Directiva Consiliului European 89/391/CEE - gov.md de armonizare a... · 2008-03-10 · Tabel de concordanţă 1. Denumirea actului comunitar şi obiectivul acestuia Convenţia OIM

20

SECŢIUNEA A III-A OBLIGAŢIILE LUCRĂTORILOR

Articolul 13 1. Fiecărui lucrător îi revine răspunderea de a avea grijă, în măsura posibilului, de sănătatea şi securitatea sa şi a altor persoane ce pot fi afectate de acţiunile sau erorile sale la locul de muncă, în conformitate cu pregătirea şi instrucţiunile date de angajatorul său. 2. În acest scop, lucrătorii, în conformitate cu pregătirea lor şi instrucţiunile primite de la angajator, trebuie, în special: (a) să utilizeze corect maşinile, aparatele, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie; (b) să utilizeze corect echipamentul de protecţie individuală furnizat şi, după utilizare, să îl înapoieze la locul său; (c) să nu procedeze la deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrară a dispozitivelor de securitate corespunzătoare maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor şi să utilizeze corect aceste dispozitive de protecţie; (d) să comunice imediat angajatorului şi/sau altor lucrători cu răspunderi specifice privind securitatea şi sănătatea lucrătorilor, orice situaţie de muncă, despre care au motive întemeiate să o considere un pericol grav pentru securitate şi sănătate, precum şi orice defecţiuni ale sistemelor de protecţie; (e) în conformitate cu practica naţională, să coopereze cu angajatorul şi/sau lucrătorii cu răspunderi specifice privind securitatea şi sănătatea, atâta timp cât este necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror sarcini sau cerinţe impuse de autoritatea competentă pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor; (f) în conformitate cu practica naţională, să coopereze cu angajatorul şi/sau lucrătorii răspunderi specifice privind securitatea şi sănătatea, atâta timp cât este necesar, pentru a da posibilitatea angajatorului să se asigure că mediul şi condiţiile de muncă sunt corespunzătoare şi nu prezintă riscuri asupra sănătăţii şi securităţii în domeniul său de activitate.

Secţiunea a 5-a OBLIGAŢIILE ŞI DREPTURILE LUCRĂTORILOR Articolul 20. Obligaţiile lucrătorilor (1) Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în

conformitate cu pregătirea profesională şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile de securitate şi sănătate în muncă primite din partea angajatorului, astfel încît să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atît propria persoană, cît şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.

(2) În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prevăzute la alin. (1), lucrătorii au următoarele obligaţii:

a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie;

b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie pus la dispoziţie şi, după utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;

c) să evite deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrară a dispozitivelor de securitate a maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor şi să utilizeze corect aceste dispozitive de protecţie;

d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă pe care au motive întemeiate să o considere un pericol grav pentru securitate şi sănătate, precum şi orice defecţiuni ale sistemelor de protecţie;

e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoană;

f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atît timp cît este necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de muncă;

Compatibil

Page 21: Directiva Consiliului European 89/391/CEE - gov.md de armonizare a... · 2008-03-10 · Tabel de concordanţă 1. Denumirea actului comunitar şi obiectivul acestuia Convenţia OIM

21

g) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atît timp cît este necesar, pentru a da posibilitatea angajatorului să se asigure că mediul de lucru este corespunzător şi nu prezintă riscuri profesionale în cadrul domeniului său de activitate;

h) să însuşească şi să respecte instrucţiunile de securitate şi sănătate în muncă;

i) să dea relaţiile privind securitatea şi sănătatea în muncă la postul său de lucru, solicitate de către inspectorii de muncă.

(3) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) se aplică, după caz, şi altor persoane menţionate la art. 2 alin. (2) lit. c) – h).

Articolul 21. Drepturile lucrătorilor Fiecare lucrător are dreptul: a) să aibă un post de lucru corespunzător actelor normative de

securitate şi sănătate în muncă; b) să obţină de la angajator informaţii veridice despre

condiţiile de lucru, despre existenţa riscului profesional şi despre măsurile de protecţie împotriva influenţei factorilor de risc profesional;

c) să refuze efectuarea lucrărilor în cazul apariţiei unui pericol pentru viaţă sau sănătate, pînă la înlăturarea acestuia;

d) să fie asigurat, din contul angajatorului, cu echipament individual de protecţie;

e) să fie instruit în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi să beneficieze de reciclare profesională pentru motive legate de securitatea şi sănătatea în muncă, din contul angajatorului; f) să se adreseze către angajator, patronate, sindicate, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, instanţele de judecată pentru soluţionarea problemelor ce ţin de securitatea şi sănătatea în muncă;g) să participe personal sau prin intermediul reprezentanţilor săi la examinarea problemelor legate de asigurarea unor condiţii de lucru nepericuloase la postul său de lucru, la cercetarea accidentului de muncă sau a bolii profesionale contractate de el; h) să fie supus unui control medical extraordinar potrivit recomandărilor medicale, cu menţinerea postului de lucru şi a salariului mediu pe durata efectuării controlului respectiv.

Suplimentar

Page 22: Directiva Consiliului European 89/391/CEE - gov.md de armonizare a... · 2008-03-10 · Tabel de concordanţă 1. Denumirea actului comunitar şi obiectivul acestuia Convenţia OIM

22

SECŢIUNEA IV DISPOZIŢII DIVERSE

Articolul 14 Controlul medical

1. Pentru a asigura lucrătorilor controlul medical corespunzător situaţiilor de risc al securităţii şi sănătăţii cu care se confruntă la locul de muncă, se introduc măsuri în conformitate cu legislaţia şi practica naţională. 2. Măsurile prevăzute la alin. (1) sunt astfel formulate încât fiecare lucrător, dacă doreşte, să poată beneficia de control medical la intervale regulate. 3. Controlul medical poate fi prevăzut ca parte a sistemului naţional de sănătate.

Secţiunea a 6-a DISPOZIŢII DIVERSE

Articolul 22. Controlul medical (1) Măsurile prin care se asigură lucrătorilor controlul medical

corespunzător situaţiilor de risc profesional cu care se confruntă la locul de muncă se stabilesc potrivit reglementărilor emise de Ministerul Sănătăţii.

(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) vor fi formulate astfel încît fiecare lucrător, dacă doreşte, să poată beneficia de control medical la intervale regulate.

(3) Angajarea şi transferul lucrătorilor la alte locuri de muncă şi/sau posturi de lucru se vor face conform certificatelor eliberate în temeiul examenelor medicale.

(4) Cheltuielile legate de organizarea şi efectuarea controlului medical sînt suportate de angajator.

Compatibil

Articolul 15 Grupurile de risc

Grupurile supuse unor riscuri speciale trebuie protejate împotriva pericolelor care le afectează în mod deosebit.

Articolul 23. Grupuri sensibile la riscuri specifice (1) Grupurile sensibile la riscuri specifice: femeile gravide,

lehuzele sau femeile care alăptează, tinerii, precum şi persoanele cu capacităţi funcţionale limitate, trebuie protejate împotriva pericolelor care le afectează în mod specific.

(2) Angajatorii au obligaţia să amenajeze locurile de muncă ţinînd seama de prezenţa grupurilor sensibile la riscuri specifice.

Compatibil

Convenţia OIM din 1981 (155)

Articolul 9 .... 2. Sistemul de control trebuie să prevadă sancţiuni adecvate

în caz de infracţiune la legi sau la prescripţii.

Articolul 24. Răspunderea pentru încălcarea prezentei legi şi actelor normative de securitate şi sănătate în muncă

Persoanele cu funcţie de răspundere şi lucrătorii vinovaţi de încălcarea prezentei legi şi actelor normative de securitate şi sănătate în muncă poartă răspundere materială, disciplinară, administrativă şi penală în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Compatibil

Secţiunea a 7-a DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE

Articolul 25. (1) Prezenta lege intră în vigoare la _______________ 200__.

Page 23: Directiva Consiliului European 89/391/CEE - gov.md de armonizare a... · 2008-03-10 · Tabel de concordanţă 1. Denumirea actului comunitar şi obiectivul acestuia Convenţia OIM

23

(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea Republicii Moldova cu privire la protecţia muncii Nr. 625-XII din 2 iulie 1991 (Monitorul Oficial ....................), cu modificările ulterioare.

(3) Guvernul, în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi:

a) va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prevederile prezentei legi;

b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prevederile prezentei legi;

c) va asigura revizuirea şi abrogarea de către ministere a actelor lor normative ce contravin prezentei legi.

(4) Prezenta lege transpune dispoziţiile Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii (155) din 22 iunie 1981 privind securitatea, sănătatea lucrătorilor şi mediul de lucru, ratificată prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 755-XIV din 24 decembrie 1999 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr. 1-4, art. 19), şi dispoziţiile Directivei europeane nr. 89/391/CEE privind introducerea de măsuri pentru promovarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 183/1989.

Preşedintele Parlamentului