Directiva Cadru privind Apa

obiectiv: starea ecologica bună

a apelor în 2015

Consultarea publicului asupra problemelor de gestionare a apelor din

bazinul hidrografic Crişuri

Noiembrie 2006

CUPRINS

Apa – resursa esenţială a vieţii ...........................................................3

O noua politică de gestionare a apelor în Uniunea Europeană ......4

Câteva informaţii despre analiza bazinului hidrografic Crişuri .....6

Problemele identificate în gestionarea apelor ...................................7

Informarea şi consultarea publicului .............................................10

Apa – resursa esenţială a vieţii

Apa, această substanţă esenţială care stă la baza vieţii omului, a plantelor şi a animalelor, a devenit o materie primă deficitară a secolului nostru. Apa constituie un element fundamental al mediului, fiind o resursă naturală pretioasa, parte componentă a avuţiei naţionale a unei ţări.

“Apa nu este un produs comercial oarecare, ci este un patrimoniunatural care trebuie protejat, tratat şi apărat ca atare."(Directiva Cadru privind Apa, transpusa in Legea Apelor 107/1996 modificata prin Legea 310/2005)

Toate colectivităţile umane s-au constituit şi s-au dezvoltat de-a lungul râurilor şi a lacurilor. Nu este de conceput dezvoltarea modernă a unei localităţi, dezvoltarea economiei, fără un sistem dezvoltat de alimentare cu apă şi de canalizare, fără acţiuni de protejare a resurselor de apă.

Utilizarea durabilă a apei înseamnă satisfacerea necesităţilor de apă ale prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface necesităţile lor şi fără a pune în pericol ecosistemele.

Pe glob există 1400 mil. km3 de apă, din care:

- apă sărată : 97,5 %-apă dulce : 2,5 %

Apa dulce se găseşte în cea mai mare parte în gheţari, peste 2%, şi mai puţin de 0,5% în râuri, lacuri, ape subterane, umiditate din aer şi din sol

Apa în natură se găseşte sub diverse forme: lichidă, în râuri, bălţi, mări, oceane, ploaie, pânza freatică, sub formă solidă, în gheţari, aisberguri, zăpadă şi sub forma gazoasă, în nori sau vapori de apă.

Circuitul apei în natură este fenomenul prin care apa este transformată dintr-o formă în alta, prin evaporare, condensare, precipitaţii, scurgeri de suprafaţă şi scurgere subterană. Sub influenţa radiaţiei solare, apa trece dintr-o stare în alta, dând impresia că este o resursă abundentă, dar poluarea intensă din ultimele decenii a dus la apariţia unor schimbări climatice şi la perturbarea ciclului natural al apei, cauzând apariţia unor fenomene meteorologice extreme.

O nouă politică de gestionare a apelor în Uniunea EuropeanăDezvoltarea omenirii în a doua jumătate a secolului trecut, industrializarea, creşterea populaţiei şi a consumului au determinat creşterea necesităţilor de apă şi totodată au amplificat efectele negative asupra resurselor de apă. Pentru rezolvarea problemelor apărute au fost emise o serie de legi şi reglementari specifice, care acţionau fie pentru protejarea resurselor, fie pentru reducerea poluării la sursă, pentru alocarea resurselor sau pentru limitarea anumitor compuşi periculoşi evacuaţi în mediu, fiind neglijată alocarea apei pentru menţinereaecosistemelor.

Pentru a veni în întâmpinarea tuturor problemelor legate de apă, Comisia Europeană a considerat necesară elaborarea unei noi politici, comune, unitare şi coerente, care să ţină seama de toate aspectele: atât cele referitoare la necesităţile omului, cât şi cele de care depinde existenţa ecosistemelor. După un lung proces decizional a fost aprobată în anul 2000, Directiva Cadru a Apei (Directiva 2000/60/CE), care stabileşte cadrul politic de gestionare a apelor în Uniunea Europeana, bazat pe principiile durabile si integrează toate

problemele apei.

Directiva Cadru a Apei Directiva 2000/60/CE

Politica integrata a apei

Directiva apei potabile

Directiva privind poluarea cu substanţe

periculoase

Directiva apelor de suprafaţă destinate

potabilizării

Directiva calitatii apei pentru îmbâiere

Directiva nitraţilor din agricultură

Directiva apelor uzate urbane

Calitatea apei pentru susţinerea

vieţii peştilorApe subterane poluate

Directiva Cadru privind Apa (2000/60/EC)

a fost adoptată de Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene

la 23 octombrie 2000.

Directiva oferă Comisiei Europene, Statelor Membre şi Statelor Candidate posibilitatea de a coopera în cadrul unui nou parteneriat, bazat pe cooperarea strânsă a tuturor părţilor interesateîn realizarea unei gestionări durabile a resurselor de apă.

Sunt fixate termene şi obiective extrem de ambiţioase şi strânse pentru ca toate resursele de apă din Europa să aibă în 2015 un standard bun de calitate.

Directiva Cadru a Apei doreşte extinderea obiectivelor de protecţie pentru toate sursele de apă: lacuri, ape de suprafaţă, ape subterane, ape costiere şi marine, precum şi acoperirea aspectelor legate de calitatea ecologică a acestor resurse.

Elementele cheie ale Directivei sunt:•Gestionarea apelor pe bazine hidrografice;•Cooperarea transfrontieră între ţări şi între grupurile implicate –“apa nu cunoaşte frontiere”;•Stabilirea unei politici pentru calcularea preţului apei şi asigurarea aplicării principiului: „poluatorul plăteşte“;•Echilibrarea intereselor generale de protecţie a mediului, cu cele individuale ale celor ce depind de aceste resurse.•Asigurarea participării active a tuturor părţilor interesate, a organizaţiilor non-guvernamentale şi comunităţilor locale în gestionarea resurselor de apă;

Pentru aplicarea Directivei Cadru privind Apa, trebuie elaborat “Planul de management la nivelul bazinului hidrografic”. Acesta va include o analiză a caracteristicilor bazinului hidrografic, o prezentare a influenţelor negative ale omului asupra resurselor de apă, o analiză economică a utilizării apei, precum şi un plan de măsuri elaborat împreună cu grupurile interesate în utilizarea durabilă a apei.

Principalele termene limită:

•2004 Caracterizarea bazinului hidrografic, analiza riscurilor de neatingere a obiectivelor de mediu;

•2006 Asigurarea participării publicului, publicarea calendarului şi aprogramului de lucru pentru realizarea Planului de Management;

•2007 Publicarea raportului asupra celor mai importante probleme privind gospodărirea apelor;•2008 Publicarea primei versiuni a Planului de Management al bazinului hidrografic, urmată de consultarea publicului asupra diverselor

aspecte şi revizuirea Planului de Management;•2009 Publicarea versiunii finale a Planului de Management al bazinului hidrografic, urmată de aplicarea acestuia.

Bazinul hidrografic Crişuri are o suprafaţă de cca. 14860 km2, cu o lungime a reţelei hidrogra-fice de 5785 km. Cuprinde toate formele de relief, munţi, dealuri şi câmpii în proporţie aproximativ egale. Administrativ este constituit din judeţul Bihor şi parţial din judeţele: Arad, Cluj, Sălaj, Hunedoara şi Satu Mare.

Câteva informaţii despre analiza bazinului hidrografic Crişuri

Analiza stării actuale a bazinului, ia în considerare cerinţele Directivei Cadru, utilizând foarte multe informaţii despre: relief, climă, categorii de ape, precipitaţii, dar mai ales despre influenţa exercitată de activităţile umane: localităţi, surse de apă, evacuări de ape uzate, staţii de epurare, unităţi industriale, lucrări hidrotehnice, utilizarea terenului, agricultură , zootehnie, precum şi influenţa acestor activităţi asupra calităţii apelor. Astfel, s-a realizat în 2004, prima analiză a riscurilor de neatingere a obiectivelor de mediu.

Populaţia totală este de 883 000 locuitori, din care: - 40 % în mediul urban

- 60 % în mediul ruralDoar 42 %, din populaţie beneficiază de apă potabilă furnizată de sisteme centralizate de alimentare cu apă, iar colectarea si epurarea apelor uzate se realizează doar pentru cca. 28 % din populaţia totală.

Principalele probleme de gospodărire a apelor identificate în bazinul hidrografic Crişuri

1. Poluarea apelor cauzată de comunităţi:a). Rata redusă a populaţiei racordate la

sistemele colectare si epurare a apelor uzate.b). Funcţionarea necorespunzătoare a staţiilor de epurare existente.c). Managementul necorespunzător al deşeurilord). Dezvoltarea zonelor urbane si protecţia resurselor de apă.

2. Poluarea apelor cauzată de activităţile agricole:

a). Utilizarea în exces a îngrăşămintelor cu azot şi fosfor şi a pesticidelor.

b). Poluarea apelor de suprafaţă şi subterane cu nitraţi.c). Creşterea animalelor, gestionarea gunoiului de grajd.d). Defrişarea şi eroziunea.

Îngrăşămintele chimice, apele provenite de la fermele de animale şi dejecţiile zootehnice, gospodărite defectuos produc poluarea cu nitraţi (azotaţi) şi cu fosfor a râurilor, lacurilor şi a apele subterane.Un numar de 11 comune au fost declarate vulnerabile la poluarea cu nitraţi proveniţi din agricultură.

Serviciile publice de alimentare cu apă, canalizare şi epurare au un rol important pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii. Datorită ratei reduse a populaţiei racordate la sisteme de colectare şi epurare a apelor uzate (doar 28 %), se produce poluarea râurilor prin evacuarea apelor uzate menajere prin rigole, direct în râu şi poluarea pânzei freatice prin infiltrarea în sol a apelor uzate.

Staţiile de epurare reprezintă principalul mijloc pentru tratarea apelor poluate, însa dacă acestea nu funcţionează corespunzător, duc la poluarea apelor de supfaţă cu substanţe organice, nutrieţi şi substanţe toxice.

Dezvoltarea zonelor urbane necesită o mai mare atenţie şi din punct de vedere al colectării deşeurilor menajere prin construirea unor depozite de gunoi ecologice şi eliminarea depozitării necontrolate a deşeurilor, întalnită deseori pe malurile râurilor şi a lacurilor.

Captările de apă pentru potabilizare sunt reglementate prin lege, privitor la calitatea apei şi la protecţia sursei de apă. Lipsa zonelor de protectie constituie un pericol de contaminare a apei.

Pesticidele folosite pentru distrugerea buruienilor, a ciupercilor, a insectelor şi a rozătoarelor, necesită o mare precauţie la manipularea şi la curăţirea dispozitivelor de stropit, deoarece neglijenţa duce la poluareaapelor şi la mortalităţi piscicole. Unele din aceste substanţe se degradeazălent, acumulându-se în plante, în tesuturile animale, ajungând in produseleconsumate de om (ex. DDT în lapte).Defrişarea este deasemenea o problemă deoarece efectele sale sunteroziunea solului, apariţia viiturilor, eutrofizarea apelor.

3.Poluarea apelor cauzată de activităţile economice:

a). Poluarea chimicăb). Industria minierăc). Industria lemnuluid). Apele termale

Poluarea chimică rezultă din deversarea în ape a diverşilorcompuşi şi deşeuri provenite din industrie, care conţin plumb, cadmiu, reziduuri petroliere, etc.

Mineritul este o activitate istorică în bazinul hidrograficCrişuri, fiind exploatate zăcămintele metalifere, de bauxită, cărbune, caolin, iar urmele poluării sunt prezente în foartemulte cursuri de apă. Închiderea şi ecologizarea minelor suntgreu de realizat şi nu elimină complet sursele de poluare, rămân ca surse de poluare - apele de mină .

Industria lemnului poluează prin gaterele şi depozitele de prelucrare a lemnului amplasate în imediata apropiere a râurilor. Depozitarea pe malurile râurilor a rumeguşuluirezultat din procesul tehnologic produce poluarea cursurilor de apă, mai ales în caz de ape mari.

În bazinul hidrografic Crişuri se utilizeaza din ce mai multapele termale, atât pentru tratament dar şi ca agent termic de încălzire. Sunt bine cunoscute efectele benefice, terapeutice, ale apelor termale, dar se ştie mai puţin că, după utilizare, aceste ape termale evacuate direct în râu, modifică salinitateaşi regimul termic natural al apei şi are efecte nefaste asupraîntregului ecosistem, favorizează dezvoltarea excesivă a algelor.

4. Problemele legate de apărarea de inundaţii:

a). Dispariţia zonelor umede şi a luncilor inundabileb). Modificările semnificative ale albiilor şi malurilorc). Efectele negative asupra speciilor de peşti şi a

vieţii peştilor

Riscul producerii inundaţiilor necesită protejarea locuitorilor şi a bunurilor lor, darapărarea împotriva inundaţiilor prin lucrări de indiguire şi regularizare are şi efectenegative nu numai beneficii pentru cetăţeni. Construirea de diguri are ca efectenegative: dispariţia zonelor inundabile din lunca râurilor, modificările albiilor, modificarea curgerii, micşorarea zonelor de reproducere a peştilor şi a locurilor de cuibărit pentru păsări, ceea ce duce la reducerea diversităţii speciilor, dispariţia unorspecii sensibile şi reducerea semnificativă a capacităţii de autoepurare a apelor.

Zonele umede au rol important în atenuarea viiturilor, în autoepurarea apelor sau în alimentarea pânzei freatice,in menţinerea diversităţii speciilor; ele reprezinta refugiipentru numeroase specii de animale care gasesc numaiin astfel de locuri conditii optime de supravietuire.

5. Probleme importante din alte sectoare:a). Educaţia ecologică;b). Recuperarea costurilor serviciilor de apă;c). Comunicarea si schimbul de informaţii între

părţile implicate.

Educaţia ecologică trebuie începută din copilărie şicontinuată pe tot parcursul vieţii, astfel incât fiecarecetăţean să fie sensibilizat, să se simtă angajat înproblemele de mediu, să aibă un sentiment de responsabilitate şi voinţa de a acţiona personal.

Directiva Cadru privind Apa, cere Statelor Membre să dezvolte politici de stabilire a preţului apei, astfel încât toţi utilizatorii să contribuie adecvat la recuperarea costurilor, pe baza principiului “poluatorul plăteşte”, pentru a încuraja utilizarea durabilă a apei .

Pentru a elabora un Plan de gestionare a bazinului hidrografic realist şiunitar este necesară o strânsă colaborare cu toate parţile implicate înutilizarea apei, pentru a identifica toţi factorii care influenţează calitateaapelor.

Informarea şi consultarea publiculuiDirectiva Cadru privind Apa, cere Statelor Membre să încurajeze participarea activă a tuturor părtilor interesate în gestionarea apelor, în special la elaborarea, revizuirea şiactualizarea Planurilor de gestionare ale bazinului hidrografic.

Implicarea publicului se desfasoară în trei etape:Informarea publicului constituie forma cea mai simplă pentru asocierea la managementul apelor, fiind o comunicare în sens unic, iniţiată de autorităţi (Directia de Ape, Comitetul de Bazin, primării,etc) sau alte organizaţii, pentru cetăţeni.Accesul la informaţiile de interes public din domeniul gospodăririi apelor este reglementat prin Legea 544/2000 şi Ordinul MMGA 1012/2005.

Consultarea publicului constituie o forma mai susţinută de asociere a publicului, fiind vorba de un schimb de informaţii, de această dată în ambele sensuri, părerile publicului fiind adunate şi luate în considerare. Directiva Cadru prevede:-prima consultare a publicului referitoare la identi-ficarea principalelor probleme de gestionare a apelor din bazinul hidrografic si la programul de lucruş-a doua consultare, în 2008, referitoare proiectul Planului de Management al bazinului hidrografic.

Participarea activă a părţilor interesate constituie o formă de implicare mult mai intensă şi nu se referă la public, ci la persoane organizate în diferite grupuri, care participă activ la realizarea însăşi a documentelor Directivei Cadru, pe tot parcursul implementării acestei (Comitet de Bazin, ONG, instituţii publice, asociaţii profesionale, etc).

Procedura privind consultarea utilizatorilor de apă, a riveranilor şi a publicului la luarea deciziilor îndomeniul gospodăririi apelor, este reglementată prin Ordinul Ministerului Mediului si Gospodăririi Apelor nr. 1044/2005.

Bazin Hidrografic – Unitatea fizico-geografică până la cumpăna apelor, în care se formează resursa de apa

Plan de Management Bazinal – Un instrument de planificare şi aplicare a măsurilor de asigurare şi de protecţie a utilizării apei în cadrul unui bazin hidrografic.

Starea Bună – Starea atinsă de apele de suprafaţă atunci când, atât starea sa ecologică cât şi starea chimică sunt “bune”.

Utilizator de apă – Orice persoană fizică sau persoană juridică care, in activităţile sale, foloseşte apa, luciul de apă sau valorifică potentialul acesteia.

Ape uzate – Ape reziduale care provin din activităţi casnice, sociale sau economice, conţinând substanţe poluante sau reziduuri care-i alterează caracteristicile fizice, chimice si bacteriologice.

Lucrarile hidrotehnice – Sunt lucrări complexe care se execută atât pentru folosirea resurselor de apă în diverse scopuri, cât şi pentru combaterea efectelor distructive ale apei.

Zona umedă – Largă varietate de habitate precum suprafeţe ale mlaştinilor, luncilor, turbelor, râurilor şi lacurilor, terenuri umede create de om, cum ar fi lacuri de acumulare, heleştee şi terenurile de tratare a apelor uzate - lagunele sau iazurile biologice.

Ecosistemul – este un ansamblu de organisme care interacţionează reciproc cu mediul lor, în care substaţele sunt interschimbate intro manieră ciclică vastă.

Dezvoltare durabilă – Dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fară a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi.

Parte interesată – Orice persoană, grup sau organizaţie care manifestă interes faţă de o problemă, fie că sunt afectaţi, fie că pot să influenţeze rezultatul acesteia.

Participarea publicului, conform Directivei Cadru privind Apa – Informarea, consultarea şi implicarea activă a publicului in activităţile de gospodărire a apelor.

Comitetul de Bazin, creat în baza Legii Apelor 107/1996 cu modificările ulterioare, are atribuţii pentru consultarea şi informarea publicului la nivel bazinal, local şi asigură participarea publicului la luarea deciziilor în domeniul apelor.

Termeni uzuali în gospodărirea apelor

Unde se găsesc informaţiile de mediu şi de gospodărire a apelor?

•Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile (MMDD) - autoritatea administratiei publicecentrale in domeniul gospodaririi apelor si mediului; BUCURESTI, Bd. Libertatii nr.12, Sector 5, tel. 021/ 3160215;

www.mmediu.ro

•Administraţia Naţionala Apele Române – institutie publica de interes national, administreazaapele ce fac parte din domeniul public al statului; BUCURESTI, Bd. Edgar Quinet nr.6, Sector 1, tel. 021/ 3151301;

www.rowater.ro

•Direcţia Apelor Crişuri (DAC) – autoritatea bazinala, care administrează apele de suprafaţă şisubterane din bazinul hidrografic Crisuri; ORADEA, str. Ion Bogdan nr.35, Cod poştal 410125; Tel. 0259/442033; www.apecrisuri.ro

•Agenţia de Protecţia Mediului Bihor (APM) – institutie publica competenta in domeniulprotectiei mediului la nivel judetean; ORADEA, Bd. Dacia nr.25/A, Cod poştal 410464; Tel. 0259/444 590;

www.apmbh.ro

•Comisariatul Judetean Bihor al Garzii Naţionale de Mediu (GNM) – autoritatea cu atributiide control si aplicare sanctiuni in domeniul protectiei mediului la nivel judetean ; ORADEA, Bd. Dacia nr.25/A, Cod poştal 410464; tel. 0259/442 500, fax. 0259/432 863;

•Instituţia Prefectului- judeţul Bihor; Prefectul este reprezentantul Guvernului la nivel judetean; ORADEA, str.Parc Traian nr.5, Cod poştal 410033, telefonul cetateanului 0259/411 811; www.prefecturabihor.ro

•Consiliul Judeţean Bihor, autoritatea administratiei publice la nivel judetean, care coordoneazaactivitatea consiliilor comunale si orasenesti; ORADEA, str.Parc Traian nr. 5, Cod poştal 410033; tel. 0259/ 411 317,

www.cjbihor.ro

•Primariile şi Consiliile Locale – institutii care se ocupă pe plan local de problemele comunităţii;

Aceasta brosura a fost realizata în cadrul proiectului Managementul bazinuluitransfrontier Crisuri / Koros, sub bazin al Tisei

Fondul Francez de MediuApele Romane

Directia Apelor Crisuri

-Ministerul Mediului şi

Gospodaririi Apelor