DIRECŢIA DE SERVICII PUBLICE MUNICIPALE

Organizarea şi funcţionarea instituţiei publice

Direcţia de Servicii Publice Municipale Iaşi administrează domeniul public şi

privat, cu personalitate juridică, sub autoritatea Consiliului Local Municipal Iaşi, fiind

înfiinţată prin Hotărârea Consiliului Local nr. 387/28.10.2002, Hotărârea Consiliului

Local nr. 114/2000, Ordonanţa Guvernului nr. 70/2002, având ca activitate de producţie

şi prestări, finanţate de la bugetul local şi venituri proprii. Sediul Direcţiei de Servicii

Publice Municipale Iaşi este Şos. Naţională nr. 43.

În anul 1998 Regia Autonomă Citadin s-a transformat conform Hotărârii

Consiliului Local nr.208/12.12.1997 în Direcţia de Administrare a Domeniului Public,

unitate fără personalitate juridică, dar cu activitate productivă în sectoarele: construcţii,

reparaţii şi întreţinere străzi, semnalizare rutieră, prestări în construcţii, reparaţii, lucrări

tehnico-edilitare, salubrizare, comerţ cu amănuntul, întreţinere spaţii verzi.

În anul 1999, Direcţia de Administrare a Domeniului Public îşi schimbă denumirea

în CITADIN – D.S.P.M. (Direcţia de Servicii Publice Municipale) conform Hotărârii

Consililui Local nr.4/25.01.1999.

În anul 2002 se aprobă prin Hotărârea Consiliului Local nr.366/2002 şi 387/2002

transformarea CITADIN – D.S.P.M. în două entităti juridice:

• Direcţia de Servicii Publice Municipale

• S.C.CITADIN S.A., înfiinţată ca societate comercială pe acţiuni, unitate cu personalita-

te juridică, cu unic acţionar Consiliul Local Municipal cu preluarea patrimoniului (activul

şi pasivul) corespunzător activităţilor şi scopului pentru care a fost înfiinţată, conform

Hotărârii Consiliului Local 419/2002.

Patrimoniul Direcţiei de Servicii Publice Municipale Iaşi este stabilit pe baza

Protocolului încheiat la reorganizarea CITADIN-D.S.P.M. şi a Procesului verbal încheiat

de comisia stabilită prin Dispoziţia Primarului nr. 1200/05.06.2003

Direcţia de Servicii Publice Municipale este subordonată Primăriei Iaşi, colaborând

în desfăşurarea activităţii cu alte instituţii, precum Citadin, Salubris, etc.

Obiectul de bază al activităţii direcţiei îl constituie amenajarea, întreţinerea şi

protejarea spaţiilor verzi şi a zonelor de versant alunecător aflate în administrare.

La realizarea obiectului de activitate de bază concură şi următoarele activităţi

conexe: producţia de material dendro-floricol, întreţinerea şi repararea clădirilor

administrative şi de producţie, a căilor de acces aferente zonelor verzi şi versanţilor,

instalaţiilor tehnico-sanitare din parcuri, a mobilierului urban, a monumentelor şi

fântânilor arteziene, a podurilor amplasate pe domeniul public din administrarea

serviciului, deszăpezirea căilor de acces aferente zonelor de spaţii verzi, monumentelor şi

a lucrărilor de consolidare executate pe versant, întreţinerea şi repararea mijloacelor şi a

utilajelor de transport.

Structura personalului instituţiei

Funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în

temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administraţia

publică centrală, administraţia publică locală şi autorităţile administrative autonome.

Funcţiile publice se definesc prin mai multe trăsături:

- drepturile şi obligaţiile specifice funcţiilor publice se stabilesc pe cale unilaterală, prin

norme juridice, de către organele de stat; aceste drepturi şi obligaţii sunt create şi

organizate în vederea realizării puterii publice;

- funcţia publică are caracter continuu, iar drepturile şi obligaţiile aferente se menţin atât

timp cât există competenţa pe care funcţia o realizează şi, implicit, actul legal care a

creat-o;

- persoanele, cărora le este încredinţată realizarea anumitor funcţii, intră într-un complex

de raporturi juridice cu organele care le-au investit. Titularul funcţiei se găseşte, fie într-

un raport de subordonare faţă de instituţia publică, fie într-un raport, supraordonat, de

autoritate faţă de terţi;

- funcţiile publice pot fi îndeplinite şi de persoane fizice care nu sunt încadrate în muncă

într-un organ de stat, în general, sau al administraţiei publice, în particular. Este vorba de

persoanele private care sunt investite, prin autorizare, cu dreptul de a presta un serviciu

public.

Din punctul de vedere al importanţei funcţiei în realizarea competenţelor ce revin

organelor administraţiei de stat se deosebesc două mari categorii: funcţii de conducere şi

funcţii de execuţie.

Funcţiile de conducere sunt înţelese în sensul larg al conducerii şi cuprind atribuţii

de organizare, coordonare, îndrumare, controletc. Prin conţinutul şi impactul lor în

activitatea administrativă ele sunt în acelaşi timp şi funcţii de decizie.

Funcţiile de conducere implică un grad deosebit de independenţă şi, deci, de

răspundere. Funcţionarii de conducere sunt: directorii, directorii-adjuncţi, contabilii-şefi.

Funcţiile de execuţie au caracter auxiliar şi, deci, implică un grad mai redus de

responsabilitate. Funcţionarii de execuţie îndeplinesc, în general, operaţiuni

administrative şi de natură tehnică şi numai în mod excepţional unele acte juridice

individuale. Din această categorie fac parte: registratorii, arhivarii, secretarii, referenţii,

contabilii etc.

Atribuţii generale ale direcţiei

În vederea realizării obiectivului de activitate, direcţia are următoarele atribuţii:

a) administrează, întreţine şi protejează spaţiile verzi;

b) asigură material dendro-floricol şi de înmulţire pentru spaţiile verzi ce le are în

administrare, prin bazele de producţie: serele Moara de Vânt, pepiniera Tudor Neculai;

c) asigură protecţia, conservarea fondului vegetal şi combaterea dăunătorilor şi bolilor

din unităţile aflate în administrare;

d) asigură activitatea de avizare a defrişării şi toaletare a arborilor din municipiul Iaşi;

e) asigură exploatarea şi repararea întregului patrimoniu existent în parcuri, grădini,

zone verzi şi în bazele de producţie dendro-floricol aflate în administrare, prin formaţii

specializate;

f) asigură întreţinerea şi repararea prin forţe proprii şi terţi a construcţiilor

administrative şi de producţie, instalaţiile de apă, canal, electice, gaze, în mobilierul din

parcuri, a căilor de acces, etc.

g) asigură întreţinerea şi repararea monumentelor şi fântânilor arteziene amplasate pe

teritoriul municipiului;

h) asigură întreţinerea şi repararea lucrărilor de artă construite pe teritoriul municipiului;

i) asigură întreţinerea şi repararea lucrărilor de consolidare a versanţilor;

j) asigură confecţionarea, întreţinerea, montarea şi repararea mobilierului urban şi

semnelor de circulaţie;

k) asigură montarea şi întreţinerea semafoarelor;

l) întocmeşte şi înaintează teme pentru studii şi proiecte, serviciilor specializate din

primărie;

m) întocmeşte planul de achiziţii pentru utilaje, maşini şi instalaţii pentru

retehnologizarea capacităţilor de producţie şi modernizarea activităţilor şi serviciilor

prestate;

n) asigură cooperare tehnico-economică cu alte instituţii publice, regii şi societăţi

comerciale cu firme din ţară şi străinătate şi cu specialişti din diverse domenii.

Atribuţiile directorului şi ale compartimentelor coordonate de acesta

- Conducerea Direcţiei de Servicii Publice Municipale Iaşi este asigurată de un director

numit prin dispoziţia primarului (Hotărârea Consiliului Local).

- Directorul îşi desfăşoară activitatea pe baza actelor normative în vigoare (H.C.L.,

H.C.J., Legi, Hotărâri şi Ordonanţe ale Guvernului, Ordine, etc.).

- Directorul Direcţiei de Servicii Publice Municipale conduce activitatea curentă a

acesteia, o reprezintă în relaţiile cu autoritatea publică, cu alte persoane juridice, precum

şi persoanele fizice în limitele de competenţă stabilite prin H.C.L.

Directorul D.S.P.M. are următoarele atribuţii, răspunderi şi competenţe:

- conduce şi coordonează întreaga activitate a Direcţiei de Servicii Publice Municipale;

- răspunde de administrarea legală şi eficientă a patrimoniului aferent;

- fundamentează şi propune planul de venituri şi cheltuieli pentru administrarea,

protejarea, întreţinerea, conservarea şi valorificarea eficientă a patrimoniuluii, pe care îl

supune spre aprobare Ordonatorului principal de credite;

- fundamentează şi propune planul de investiţii şi reparaţii capitale şi îl supune spre

aprobare Ordonatorului principal de credite;

- aprobă încheierea contractelor pentru derularea activităţii curente cu terţi agenţi

economici;

- coordonează activitatea privind auditul intern, juridic, de resurse umane, protecţia,

siguranţa şi securitatea muncii, cabinetul, birou aprovizionare şi oficiul de calcul;

- dispune organizarea licitaţiilor pentru achiziţii de bunuri materiale şi servicii conform

legislaţiei în vigoare;

- fundamentează şi propune proiectul de organigramă, statul de funcţiuni, regulamentul

de organizare şi funcţionare şi le supune spre aprobare, conform reglementărilor legale;

- avizează propunerile de preţuri şi tarife pentru prestaţiile şi produsele realizate în

conformitate cu prevederile legale şi le supune spre aprobare Ordonatorului principal de

credite;

- aprobă Regulamentul de Ordine Interioară şi aplicarea normelor de protecţia muncii,

îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către personalul direcţiei;

- organizează activitatea de formare şi perfecţionare profesională a salariaţilor,

urmărind pregătire şi reorientarea unor categorii de salariaţi în contextul mutaţiilor ce

intervin în obiectul de activitate ale direcţiei, potrivit cerinţelor de modernizare a

activităţii;

- răspunde de aplicarea legalităţii privind salarizarea personalului din unitate în limita

fondurilor bugetare şi dispune întocmirea fişei postului şi fişei performanţelor

profesionale individuale a întregii direcţii;

- urmăreşte creşterea calităţii prestaţiilor şi produselor realizate;

- emite dispoziţii de recuperare a pagubelor aduse direcţiei;

- asigură şi răspunde de aplicarea prevederilor legale în vigoare;

- adoptă orice alte dispoziţii privind activitatea curentă a direcţiei, în condiţiile legii;

În perioada, când din motive obiective, directorul nu este prezent în instituţie sau

când postul de director este vacant, atribuţiile sunt preluate de directorul adjunct.

Atribuţiile compartimentelor din subordinea directorului sunt următoarele:

a) Auditul intern

- certificatul trimestrial şi anual bilanţul contabil însoţit de raportul de audit şi a

contului de execuţie bugetară al serviciului, prin verificarea legalităţii, realităţii şi

exactităţii evidenţelor contabile şi ale actelor financiare şi de gestiune;

- certifică bilanţul şi contul de execuţie bugetară, premergător aprobării conducătorului

direcţiei;

- examinează legalitatea regularităţii şi conformităţii operaţiunilor, identifică erorile,

resipei, gestiunii frauduloase şi defectuoase şi pe aceste baze propune măsuri şi soluţii

pentru recuperarea pagubelor şi sancţionarea celor vinovaţi, după caz;

- supraveghează regularităţile sistemelor de fundamentare a deciziei, planificare,

programe, organizare, coordonare, urmărire şi control a îndeplinirii deciziilor;

- evaluează economicitatea eficacităţii şi eficienţei cu care sistemele de conducere şi de

execuţie existente în cadrul serviciilor publice, sau la nivelul unui program/proiect

finanţat din fonduri publice;

- identifică punctele slabe ale sistemelor de conducere şi de control, precum şi a

riscurilor asociate unor astfel de sisteme, unor programe/proiecte sau a unor operaţiuni şi

propunerea de măsuri pentru corectarea acestora şi pentru diminuarea riscurilor, după

caz.

I. AUDIT – Auditul public intern reprezintă o activitate funcţional independentă şi

obiectivă care acordă consiliere conducerii unităţii pentru buna administrare a veniturilor

şi cheltuielolor publice, perfecţionând activitatea acesteia.

Compartimentul audit public intern funcţionează în conformitate cu prevederile

Legii nr. 672/19.12.2002 şi a Ordinului nr. 38/15.01.2003 pentru aprobarea Normelor

generale privind exercitarea activităţii de audit public intern.

Compartimentul de audit public intern, subordonat în mod direct directorului

unităţii exercită o funcţie distinctă şi independentă de celelalte activităţi ale direcţiei.

Obiectivele auditului public intern sunt definite în Carta auditului, document intern

care informează despre obiectivele şi metodele de audit, clarifică misiunea, fixează

regulile de lucru între audiat şi promovează regulile de audit.

Activitatea compartimentului de audit constă în misiuni de audit, atât în baza

planului anual de audit aprobat de conducătorul unităţii, cât şi misiuni ad-hoc ordonate de

acesta.

Auditorul îşi desfăşoară misiunile în baza ordinelor de serviciu aprobate de

conducătorul D.S.P.M., în conformitate cu prevederile O.M.F. nr. 38/2003 pentru

aprobarea Normelor metologice generale privind exercitarea activităţii de audit public

intern.

În conformitate cu O.M.F. nr. 1702/2005 privind organizarea şi exercitarea

activităţii de consiliere desfăşurate de auditorii interni din cadrul direcţiei, auditorii

interni vor desfăşura misiuni de consiliere, activităţi menite să aducă plusvaloare şi să

îmbunătăţească administrarea direcţiei, gestiunea riscului şi controlul inter, fără ca

auditorii să-şi asume responsabilităţi manageriale.

Pentru realizarea misiunilor de consiliere auditorii interni trebuie să dea dovadă de

un înalt standard profesional, realizând misiunile la termenele prevăzute şi comunicând

rezultatele acestora directorului D.S.P.M.

Auditorii interni au acces şi pot solicita toate datele şi informaţiile utile şi probante

pe care le consideră relevante pentru scopul şi obiectivele misiunii de audit.

Auditorii exercită o funcţie de evaluare independentă care se concretizează în

recomandări.

Auditorii trebuie să respecte codul de conduită etică, să respecte secretul

profesional.

Auditorii trebuie să comunice rezultatele muncii lor (constatările şi recomandările)

conducătorului structurii audiate şi trebuie să raporteze imediat directorului D.S.P.M. Iaşi

fraudele de orice fel şi neregulile care fac obiectul auditului.

Auditorii interni trebuie să-şi îndeplinească atribuţiile în mod obiectiv şi

independent, cu profesionalism şi integritate.

Auditorii interni sunt obligaţi să respecte termenele prevăzute prin ordinele de

serviciu, să respecte dispoziţiile conducătorului unităţii.

Auditorii au obligaţia respectării Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al

D.S.P.M. şi secretele de serviciu.

II. Controlul financiar de gestiune – funcţionează independent în cadrul

compartimentului audit şi control financiar de gestiuni în conformitate cu prevederile

O.G. nr. 119/1999 privind auditul public intern şi controlul financiar preventiv, cu

modificările şi completările ulterioare, Ordin 946/04.06.2005 pentru aprobarea codului

controlului intern la entităţile publice şi dezvoltarea sistemelor de control managerial.

Activitatea de C.F.G. se implementează în managementul direcţiei, care

intenţionează să furnizeze informaţii rezonabile cu privire la:

- atingerea obiectivelor privind eficacitatea şi eficienţa funcţionării;

- fiabilitatea informaţiilor financiare;

- respectarea legislaţiei în vigoare şi R.O.F. ;

În baza legislaţiei de referinţă, previne eventualele abateri care pot avea loc în

domeniul economic, financiar-contabil şi gestionarea bunurilor.

Verifică post-factum gestionarea şi modul de utilizare a creditelor alocate la bugetul

local, constată abeterile, aduce la cunoştiinţa directorului măsurile propuse pentru a creşte

eficienţa, în strânsă colaborare cu auditul intern şi celelalte compartimente implicate în

derularea întregii activităţi a D.S.P.M.

Obiectivele C.F.G. sunt prevăzute în programul de control şi alte dispoziţii ale

conducătorului entităţii.

Controlul financiar de gestiune are următoarele atribuţii:

- verifică existenţa, integritarea, păstrarea, eliberarea şi paza bunurilor materiale şi

valorice de orice fel şi deţinute cu orice titlu;

- verifică utilizarea valorilor materiale de orice fel, declasarea şi casarea bunurilor;

- verifică întocmirea şi circulaţia documentelor privind documentele tehnico-operative;

- propune măsuri de eficientizare în circuitul documentelor, valorificarea bunurilor

materiale şi valorice, măsuri legale ce se impun persoanelor vinovate de încălcarea

legislaţiei în vigoare;

- persoanelor împuternicite cu efectuarea C.F.G. sunt obligaţi să respecte termenele

prevăzute în ordinul de serviciu, dispoziţiile conducătorului entităţii, legislaţia în vigoare,

R.O.F. şi secretul de serviciu;

- verifică existenţa, integritatea, păstrarea, eliberarea şi paza bunurilor materiale şi

valorice de orice fel şi deţinute cu orice titlu;

- verifică utilizarea valorilor materiale de orice fel, declasarea şi casarea bunurilor;

- verifică întocmirea şi circulaţia documentelor privind documentele tehnico-operative;

- propune măsuri de eficientizare în circuitul documentelor, valorificarea bunurilor

materiale şi valorice, măsuri legale ce se impun persoanelor vinovate de încălcarea

legislaţiei în vigoare;

- persoanele împuternicite cu efectuarea controlului financiar de gestiune sunt obligaţi

să respecte termenele prevăzute în ordinal de serviciu, dispoziţiile conducătorului

entităţii, legislaţia în vigoare, R.O.F. şi secretul de serviciu.

b) Juridic

- reprezintă interesele administraţiei în faţa instanţelor judecătoreşti, a altor organe de

jurisdicţie a organelor de urmărire penală, notariatelor de stat, precum şi în raporturile cu

persoane juridice şi fizice pe baza delegaţiei dată de conducerea administraţiei;

- ia măsuri de respectare a dispoziţiilor legale cu privire la apărarea şi la conservarea

patrimoniului din administrare, a drepturilor şi intereselor legitime ale personalului,

analizând cauzele care generează infracţiuni sau litigii;

- ia măsuri necesare pentru realizarea creanţelor prin obţinerea titlurilor executorii şi

sprijinirea în executarea acestora;

- avizează asupra legalităţii constractelor economice, contractelor de muincă, încetarea

raporturilor de muncă, deciziilor de imputare, alte proiecte de acte cu efect juridic,

precum şi asupra legalităţii oricăror măsuri să angajeze răspunderea patrimonială a

administraţiei ori să aducă stingerea drepturilor sau intereselor legitime ale acestuia sau

ale personalului;

- întocmeşte sau avizează proiecte de dispoziţii ale conducătorului unităţii reglemen-

tate, ordine şi instrucţiuni, precum şi orice acte cu caracter normativ care sunt în legătură

cu atribuţiile şi activitatea direcţiei;

- ţine evidenţa actelor normative, asigură difuzarea pe criterii de specialitate a

serviciilor urmărind înţelegerea şi aplicarea acestora;

- execută şi alte sarcini transmise de directorul direcţiei.

c) Siguranţa şi securitatea muncii

- controlează la toate locurile de muncă aplicarea cu stricteţe a normelor privind

protecţia muncii, în concordanţă cu precizările I.T.M. ;

- asigură măsurile necesare pentru prevenirea accidentelor de muncă şi ale

îmbolnăvirilor preofesionale, participă la recepţia secţiilor, atelierelor nou înfiinţate,

urmăreşte obţinerea autorizaţiilor de funcţionare;

- întocmeşte proiectul programului de măsuri şi propuneri privind fondurile necesare

pentru protecţia muncii;

- răspunde de instruirea cadrelor cu atribuţii în domeniul protecţiei muncii;

- organizează şi participă la verificarea cunoştinţelor de protecţia muncii;

- analizează cauzele accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale, întocmeşte

pentru activitate proprie programele de lucru şi graficele de control anuale, trimestriale şi

lunare;

- efectuează şi întocmeşte fişa de protecţia muncii la noii angajaţi, inclusiv venitul

minim garantat;

- informează operativ conducerea asupra accidentelor de muncă;

- participă la cercetarea cauzelor accidentelor de muncă şi răspunde de realizarea

măsurilor stabilite cu ocazia cercetărilor;

- sesizează conducerea direcţiei asupra necesităţii sistării activităţii la locurile de

muncă ce prezintă pericol iminent de producerea unor accidente;

- participă la stabilirea locurilor de muncă, la care potrivit legii se pot acorda sporuri

pentru condiţii periculoase, nocive, etc. ;

- execută şi alte sarcini transmise de directorul direcţiei sau forul tutelar.

d) Resurse umane – salarizare

1. Activitatea de personal şi învăţământ

- în baza necesarului de personal, aprobat, asigură recrutarea şi selecţia personalului,

funcţie de aptitudini, experienţă şi competenţă, în conformitate cu prevederile legale;

- răspunde de întocmirea contractelor de muncă conform legislaţiei în vigoare, cu

respectarea drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din aceasta;

- centralizează programarea concediilor de odihnă;

- întocmeşte documente privind modificarea cuantumului sporului de vechime, dosare

pentru pensionari, etc.;

- urmăreşte mişcarea personalului, eliberează legimităţii de serviciu, etc. ;

- asigură aplicarea măsurilor disciplicare;

- răspunde de registrul general de evidenţă a personalului;

- colaborează la elaborarea programelor privind necesitatea perfecţionării pregătirii

profesionale a personalului pe nivele de studii şi specialitate în raport cu cerinţele actuale

şi de perspectivă a direcţiei.

2. Salarizarea şi organizarea muncii

- asigură şi răspunde de aplicarea strictă a prevederilor legale privind sistemul de

salarizare a muncii, în concordanţă cu criteriile şi fişele de performanţe profesionale

individuale şi în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă;

- întocmeşte şi prezintă spre aprobare, conform legii, statul de funcţii şi de personal, în

concordanţă cu organigrama şi numărul de posturi aprobat;

- întocmeşte propuneri privind personalul personalul care poate beneficia de salarii de

merit;

- întocmeşte propuneri privind avansarea în trepte, grade profesionale şi funcţii, asigură

secretariatul comisiei de examinare a personalului;

- conlucrează cu protecţia muncii, pentru stabilirea locurilor de muncă cu condiţii

vătămătoare, nocive, etc., la care se acordă sporuri;

- fundamentează fondul de salarii din cadrul bugetului de venituri şi cheltuieli şi fondul

de premiere;

- administrează în colaborare cu compartimentul financiar, fondul de salarizare,

aprobat petnru acoperirea tuturor drepturilor salariale prevăzute şi intervine la forul

ierarhic superior în cazul unor decorelări între aceste drepturi şi fondul alocat;

- ţine evidenţa numerică pe funcţii, trepte şi grade profesionale a personalului angajat;

- împreună cu serviciile tehnice, participă la determinarea şi elaborarea necesarului de

personal pe structură, în concordanţă cu programele de producţie – prestaţie şi în limita

numărului de personal şi a creditelor aprobate;

- stabileşte în cadrul contractului colectiv de muncă, drepturile salariale şi celelalte

drepturi prevăzute de legislaţia în vigoare (salariu de bază, indemnizaţii de conducere,

salariu de merit, sporuri, prime de vacanţă, tichete de masă, etc.) ;

- răspunde de respectarea raporturilor stabilite de lege, între numărul de posturi tehnice,

economice, administrative, de specialitate şi cel al posturilor de conducere;

- urmăreşte încadrarea în numărul mediu de personal aprobat prin organigramă şi

răspunde de întocmirea şi comunicarea datelor statistice;

- elaborează R.O.F. în concordanţă cu organigrama aprobată;

- gestionează fişele postului;

- elaborează Regulamentul de Ordine Interioară, conform legislaţiei în vigoare;

- certifică exactitatea şi realitatea datelor înscrise privind drepturile personalului;

- execută şi alte sarcini transmise de directorul direcţiei.

3. Administrativ, pază

Administrativ

- răspunde de utilizarea raţională a imobilelor, instalaţiilor aferente, precum şi a

celorlalte mijloace de inventar administrativ-gospodăresc;

- răspunde de gospodărirea raţională a energiei electrice, combustibililor, apei, etc.;

- organizează şi asigură efectuarea curăţeniei în imobilele administrate;

- asigură aprovizionarea cu rechizite şi materiale de birou, precum şi distribuirea

acestora;

- răspunde de colectarea, depozitarea şi valorificarea deşeurilor;

- certifică exactitatea prestaţiilor efectuate de terţi: chirii, telefoane, abonamente şi alte

cheltuieli administrativ-gospodăreşti.

Secretariat, arhivă

- asigură activitatea de primire, înregistrări, repartizare şi predarea corespondenţei,

precum şi de expedierea la destinatari;

- înregistrează şi păstrează actele normative, asigură multiplicarea şi difuzarea acestora,

când este cazul;

- răspunde de evidenţa, selecţionarea, păstrarea şi casarea documentelor create şi

deţinute în arhivă, respectând indicativele şi termenele în vigoare;

- asigură activitatea de secretariat a conducerii şi compartimentelor direcţiei;

- răspunde de aplicarea prevederilor legale referitoare la confecţionarea ştampilelor şi

sigiliilor;

- răspunde de organizarea audienţelor;

- urmăreşte întocmirea şi transmiterea răspunderilor către organele de presă, radio şi

televiziune, ţine legătura cu mass-media;

- răspunde de organizarea evidenţei, primirii şi rezolvării în termenul legal al

sesizărilor, atât a personalului propriu, cât şi al cetăţenilor;

- asigură activitatea de informare a publicului.

Paza generală

- răspunde de respectarea şi aplicarea regulilor stabilite de conducere, vizând circulaţia

personalului propriu şi exterior;

- elaborează programul de pază a obiectivelor şi bunurilor din dotare, necesarul de

amenajări pentru pază şi alarmare;

- controlează activitatea organelor de pază, certifică şi urmăreşte decontarea prestaţiilor

executate;

- răspunde de îndeplinirea tuturor obligaţiilor stabilite de lege pentru organizarea pazei

în incinta direcţiei;

- participă la activitatea comisiilor de prevenire şi stingerea incendiilor.

e) Aprovizionare

1. Achiziţii – depozite

- asigură şi răspunde de aprovizionarea cu materii prime, materiale, combustibili,

energie, semifabricate, piese de schimb a direcţiei, în care scop efectuează calculele de

fundamentare a necesarului de aprovizionat, pe baza normelor de consum şi de stoc,

raportate la programele de producţie – prestaţie şi în limita creditelor bugetare aprobate;

- întocmeşte planul de aprovizionare anual pe care îl supune spre aprobare conducerii;

- întocmeşte planul de aprovizionare pentru calamităţi şi ia măsuri pentru realizarea

acestuia;

- întocmeşte documentaţiile pentru licitaţii în vederea achiziţiei de bunuri materiale şi

servicii, participă la analiza şi selectarea ofertelor publice de achiziţii;

- încheie contracte cu furnizorii, soluţionează divergenţele legate de derularea

contractelor şi răspunde de respectarea strictă a disciplinei contractuale;

- organizează şi efectuează recepţia cantitativă şi calitativă a materialelor

aprovizionate, propune componenţa comisiei de recepţie, asigură delegaţi pentru

contractele care prevăd recepţia la furnizori;

- răspunde de preîntâmpinarea formării şi de reducerea în circuitul economic a

stocurilor supranormative şi disponibile;

- răspunde de gospodărirea judicioasă a materiilor prime, materialelor, combustibililor,

energiei electrice, etc. sub aspectul depozitării, conservării şi gestionării;

- execută aprovizionarea cu materiale şi răspunde de transport şi depozitare;

- asigură disciplina efectuării plăţilor către furnizori;

- urmăreşte permanent evoluţia stocurilor, ia măsuri de asigurări a stocului de siguranţă

pentru unele materiale de primă necesitate;

- întocmeşte dări de seamă statistice privind stocurile materialelor;

- certifică exactitatea şi realitatea aprovizionării cu materii prime, materiale, piese de

schimb, carburanţi, lubrefianţi, prestări servicii, etc.

2. Depozite

- răspunde de depozitarea şi păstrarea în bune condiţii a tuturor materialelor şi

materiilor prime depozitate în bazele direcţiei;

- răspunde de preîntâmpinarea formării stocurilor supranormative;

- răspunde de primirea, păstrarea, recircularea şi returnarea ambalajelor refolosibile;

- urmăreşte permanent evoluţia stocurilor;

- întocmeşte dări de seamă, statistici privind stocurile materiilor prime şi materialelor;

- execută şi alte sarcini transmise de conducere, de şeful ierarhic sau rezultate din

actele normative în vigoare;

3. Licitaţii – contractări

- întocmeşte baza de date în vederea pregătirii şi organizării selecţiilor de oferte şi a

licitaţiilor privind achiziţiile de bunuri, servicii, lucrări, precum şi închirieri;

- asigură informarea şi publicarea prin presă privind intenţia de selectare de oferte sau

licitaţii;

- solicită colaborarea responsabililor de compartimente în întocmirea documentaţiei

care stă la baza selecţiei de oferte sau a licitaţiilor;

- întocmeşte documentaţia şi asigură secretariatul şi evidenţa selecţiilor de oferte şi ale

licitaţiilor şi a rezultatelor licitaţiilor;

- participă la negocierea contractelor în raport de rezultatele selecţiei de oferte sau a

licitaţiilor;

- întocmeşte împreună cu compartimentele de specialitate contractele obţinute în urma

selecţiei de oferte sau licitaţiilor;

- urmăreşte derularea şi executarea contractelor şi sesizează conducerea de eventuale

nereguli în executarea contractelor pentru a lua măsuri legale;

- participă la soluţionarea situaţiilor litigioase între părţile contractuale;

- execută şi alte sarcini transmise de directorul direcţiei sau forul tutelar.

f) Cabinetul medical

- răspunde de menţinerea stării de sănătate a salariaţilor direcţiei, în conformitate cu

legislaţia în vigoare.

g) Oficiul de calcul

- răspunde de întreţinerea, repararea şi buna funcţionare a tehnicii de calcul din dotarea

direcţiei;

- întocmeşte necesarul de materiale pentru buna funcţionare a P.C. ;

- participă la licitaţiile de achiziţionare a tehnicii de calcul şi accesoriile necesare.

Atribuţiile directorului adjunct

- răspunde din punct de vedere tehnic de activităţile aferente, de dotarea şi de

exploatarea mijloacelor de transport, a utilajelor, reparării şi întreţinerii acestora;

- studiază modalităţile de îmbunătăţire a activităţii tehnice în domeniul său de

responsabiliate;

- ia măsuri pentru organizarea eficientă a producţiei şi a muncii, precum şi pentru

introducerea tehnicii noi;

- prin programele de dotări, în limita resurselor financiare, ia măsuri de creştere a

gradului de mecanizare şi îmbunătăţirea dotărilor pentru unităţile direcţiei;

- răspunde din punct de vedere tehnic de corecta exploatare, întreţinere, reparare şi

administrare a mijloacele tehnice din dotare şi de asigurarea bazei tehnico-materiale

necesare bunei desfăşurări a activităţilor de producţie şi prestări;

- coordonează şi răspunde de utilizarea raţională a mijloacelor de transport şi utilajelor

din dotare, de regimul privind gararea, efectuarea în timp şi în condiţii de calitate a

reparaţiilor şi întreţinerea acestora;

- asigură prin serviciile de specialitate, controlul modului de respectare a prescripţiilor

şi calităţii la lucrările executate la terţi în cazul contractării de lucrări cu aceştia;

- controlează din punct de vedere disciplinar, personalul din subordinare şi propune

măsuri adecvate pentru menţinerea unui climat stimulator şi eficient sub raportul

realizării profesionale şi de disciplina muncii;

- execută şi alte sarcini transmise de director şi forul tutelar superior. În lipsa

directorului din unitate, cât şi pe perioada vacanţării postului de director, preia atribuţiile

acestuia.

- coordonează serviciul spaţii verzi.

Atribuţiile, răspunderile şi competenţele contabilului şef

- răspunde din punct de vedere financiar – contabil de activităţile aferente;

- studiază modalităţile de îmbunătăţire a activităţii economice în domeniul său de

responsabilitate;

- ia măsuri pentru organizarea eficientă a producţiei şi a muncii, precum şi pentru

introducerea tehnicii noi;

- răspunde de întocmirea bugetului şi a planului de venituri şi cheltuieli;

- răspunde de urmărirea debitorilor;

- răspunde de corectitudinea şi legalitatea tuturor actelor economice emise de direcţie;

- coordonează activitatea serviciilor din subordine.

Principiile generale şi specifice ale ştiinţei administraţiei

În ştiinţa administraţiei şi în activitatea din administraţia publică sunt utilizate, atât

principii cu un caracter general, aplicabile în toate domeniile de activitate administrativă,

cât şi principii specifice, anumitor activităţi din acest domeniu, precum: organizarea;

conducerea şi aplicarea metodelor.

Principiile generale folosite în ştiinţa administraţiei sunt:

1) administraţia publică se află în serviciul omului;

2) administraţia publică se subordonează interesului general (public);

3) adaptarea administraţiei trebuie să se adapteze la mediul în care-şi desfăşoară

activitatea;

4) cunoaşterea cerinţelor sociale actuale şi prevederea celor viitoare;

5) respectarea normelor de drept în înfăptuirea administraţiei publice;

6) asigurarea profesionalizării funcţiunii publice;

7) creşterea eficienţei administraţiei prin îmbunătăţirea permanentă a activităţii şi

structurii administrative.

Primul principiu este cel mai important şi constituie cheia de boltă a activităţii

administraţiei publice, pentru că activitatea administraţiei se sprijină pe moralitate, etică

şi respect faţă de om. Aceste precizări sunt legiferate şi în Constituţia ţării noastre din

2003; astfel România este considerată stat de drept, democrat şi social, în care demnitatea

omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane şi

dreptatea, reprezintă valori supreme şi sunt garantate.

Al doilea principiu reprezintă o consecinţă firească şi se intercondiţionează cu

primul principiu. Dacă administraţia are ca obiectiv servirea omului, fără îndoială că

trebuie să servească pe toţi membrii colectivităţii respective. În acest mod, este acoperit

interesul public.

Cel de-al treilea principiu presupune ca, în vederea îndeplinirii obiectivelor sale,

administraţia să se adapteze în mod continuu mediului în care evoluează. Astfel, se

creează posibilitatea ca aparatul ei administrativ să fie pregătit, în orice moment, pentru a

face faţă circumstanţelor aflate în continuă transformare.

În aplicarea principiului al patrulea, de cunoaştere a cerinţelor sociale actuale şi de

previziune a celor viitoare, administraţia trebuie să fie organizată temeinic, pentru a

răspunde exigenţelor cetăţenilor. Este necesară cunoaşterea profundă a cerinţelor fiecărei

colectivităţi. Pe baza studierii datelor statistice şi a altor metode de cercetare,

administraţia va căuta să prevadă care sunt domeniile în care se înregistrează mutaţii

mari, unde, cerinţele vor creşte mai mult, pentru orientarea adecvată şi intensificarea

eforturilor sale.

Potrivit principiului al cincilea, întreaga activitate din administraţia publică,

funcţionarea aparatului instituţional trebuie să se realizeze într-un cadru legal, conform cu

prevederile actelor normative în vigoare. Prin aplicarea acestui principiu se creează în

administraţie premise pentru o activitate raţională şi eficientă, în interesului cetăţeanului

şi al societăţii. Dimpotrivă, nerespectarea acestui principiu face ca activitatea din admi-

nistraţie să fie iraţională şi neeficientă, sau mai grav, devine posibil ca actele emise să nu

aibă caracter legal, urmând a fi anulate de însăşi instituţia publică emitentă.

În concordanţă cu principiul al şaselea, aplicarea cu succes a principiilor anterioare,

necesită o pregătire corespunzătoare a personalului instituţiilor administrative. Acest

aspect este deosebit de important, deoarece nivelul calitativ profesional al funcţionarilor

determină calitatea actului administrativ. În acest context, prezintă o importanţă majoră,

adoptarea şi aplicarea în practică a unui Statut al funcţionarilor publici, în care să fie

reglementate drepturile şi obligaţiile acestora, inclusiv asigurarea condiţiilor de

remunerare a acestora, corespunzător funcţiei îndeplinite şi de manifestare a deontologiei

profesionale.

Conform celui de-al şaptelea principiu, cercetările întreprinse în administraţia

publică urmăresc îmbunătăţirea continuă a activităţii şi structurii acesteia. Mersul

ascendent al societăţii impune pentru ştiinţa administraţiei publice elaborarea unor noi

soluţii, adaptate mereu realităţilor economice şi sociale. În acelaşi timp, toate obiectivele

administraţiei publice nu pot fi concepute şi materializate decât în condiţii de eficienţă şi

raţionalitate.

Principiile speciale sunt:

1. organizarea unitară;

2. autonomia de organizare;

3. conducerea unitară;

4. participarea funcţionarilor la conducerea instituţiilor;

5. comunicarea directă dintre şef şi funcţionari;

6. recunoaşterea meritelor ce revin funcţionarilor;

7. simplificarea activităţii şi structurii administraţiei

1. Utilitatea acestui principiu decurge din faptul că evită tendinţele divergente care

pot apărea în domeniul organizării, datorită numărului mare de instituţii publice. O

organizare diversă, cu structuri diferite de la un aparat administrativ la altul, creează

disfuncţionalităţi în planul conducerii, coordonării şi controlului. De aceea, nu se

recomandă o organizare perfectă, din punct de vedere teoretic, la nivelul unei instituţii

administrative, (care ar contraveni funcţionării ansamblului), deoarece rezultatul

activităţii tuturor instituţiilor publice este mult mai important decât o performanţă

singulară.

2. Conceptul de autonomie se explică prin însuşirea structurilor sociale de a fi

autoreglabile. Administraţia publică reprezintă un subsistem al societăţii, iar instituţiile

publice sunt ansambluri concrete, capabile să soluţioneze problemele legate de activitatea

şi structura lor.

De aceea, instituţiilor administrative beneficiază de autonomie relativă şi sunt

capabile să se autoregleze. Autonomia de organizare urmează a se manifesta, însă, într-un

cadru legal, cu respectarea normelor juridice şi reprezintă ceea ce se numeşte puterea de

apreciere sau puterea discreţionară a administraţiei.

Respectarea acestui principiu face ca instrucţiunile care se referă la instituţiile

administraţiei să stimuleze caracteristica lor de autoreglare; în caz contrar, s-ar majora în

mod nejustificat cheltuielile aparatului administrativ.

3. O conducere realizată pe baze ştiinţifice asigură o unitate fermă, atât în planul

gândirii, cât şi în cel al acţiunii. În faza de elaborare a deciziilor, trebuie asigurate condiţii

pentru dezbaterea complexă a problemelor şi realizarea unei largi confruntări de opinii, în

scopul fundamentării cât mai temeinice a soluţiilor. Însă, odată ce s-a ajuns la o concluzie

şi s-a adoptat o decizie, aceasta devine obligatorie pentru toţi, chiar şi pentru cei care au

avut altă părere.

În practică, pentru realizarea acestui principiu este necesar ca fiecare şef al unei

instituţii publice să stabilească o direcţie unitară de acţiune, de la care să nu admită

abateri. În acest sens, se impune respectarea regulii ca orice funcţionar să depindă

ierarhic de un singur şef şi să nu primească, în acelaşi timp, dispoziţii de la mai mulţi şefi.

4. Participarea funcţionarilor la activitatea de conducere presupune consultarea

sistematică a acestora asupra stabilirii sarcinilor care le revin, întrucât de efortul lor

depind în ultimă instanţă, realizările în plan administrativ. Astfel, orice conducător

eficient trebuie, nu numai să încurajeze funcţionarii în iniţiativele lor, dar să le acorde

anumite răspunderi în planul conducerii, în limita competenţelor pe care le au.

5. Funcţionarii publici îşi îmbunătăţesc rezultatele, dacă sunt bine şi la timp

informaţi de către superiorii lor. Dacă şeful ascunde faţă de funcţionari condiţiile în care

se înfăptuieşte misiunea instituţiei în ansamblu, dificultăţile apărute sau rezultatele

obţinute în fiecare etapă, colectivul de funcţionari este lipsit de informaţiile necesare

pentru realizarea în condiţii de eficienţă a activităţii sale.

Funcţionarii care nu sunt ţinuţi la curent cu activitatea instituţiei, se consideră

diminuaţi în valoarea lor profesională, lipsiţi de încrederea şi respectul pe care le merită.

Comunicarea conferă substanţă, atât acţiunilor realizate, cât şi colaborării dintre

conducere şi funcţionari. Conducătorul care consideră că-şi sporeşte puterea, păstrând

anumite secrete faţă de colaboratorii săi direcţi, greşeşte şi astfel scade eficienţa

activităţilor respective.

Se apreciază că cea mai judicioasă metodă de comunicare a şefului constă în a se

adresa direct funcţionarilor pentru a-i cunoaşte, a-i înţelege, a-i cointeresa şi a-i integra

creator în structura funcţională a instituţiei publice.

6. Una din modalităţile cele mai simple, dar eficiente de a stimula funcţionarii şi a

le îmbunătăţi activitatea, constă în a-i aprecia şi a-i premia. Aprecierea trebuie să fie

meritată şi sinceră. Dacă recompensa se acordă pe nedrept, ea îl demobilizează pe cel

care beneficiază de ea, întrucât acesta nu mai depune nici un efort pentru a-şi depăşi

valoarea. În acelaşi timp, ea are rezultate negative şi pentru ceilalţi funcţionari, deoarece

în loc să-i stimuleze spre o activitate merituoasă, îi incită la acţiuni de captare a

bunăvoinţei şefului.

Pe de altă parte, pentru a eficientiza activitatea instituţiei, un conducător trebuie să

aplice sancţiuni funcţionarilor nedisciplinaţi sau care au greşit. O conduită corectă din

partea şefului contribuie la satisfacerea interesului reciproc al instituţiei şi funcţionarilor.

7. Principiul simplificării activităţii şi structurii administraţiei se opune

supradimensionării aparatului de stat, funcţionării unor structuri paralele cu atribuţii

similare, birocraţiei inutile, soluţiilor complicate şi formularisticii voluminoase. Toate

acestea au efecte dăunătoare şi costuri nejustificate. Simplificarea administraţiei, implicit

a aparatului administrativ de stat, trebuie să se facă în mod raţional, în concordanţă cu

cerinţele reale ale bunei funcţionări a instituţiilor publice.

Metodologia de cercetare şi de organizare a cercetării

În plan organizatoric, în metodologia de cercetare în administraţia publică se pot

distinge două faze:

a) stabilirea obiectivelor ce urmează a fi îndeplinite, care se cuprind într-un plan de

activitate al instituţiei respective;

b) realizarea activităţilor corespunzătoare acestui plan, prin acţiunea funcţiei de control

din procesul de administrare.

Întocmirea unui plan de activitate este indispensabilă în orice instituţie

administrativă. Conţinutul planului trebuie să fie în concordanţă cu obiectivele de

îndeplinit şi resursele disponibile. Planul se întocmeşte pentru a stabili o ierarhie a

obiectivelor şi a coordona activitatea în interiorul unei instituţii, în vederea atingerii unui

scop comun. Deşi se bazează pe folosirea la maximum a posibilităţilor existente,

alcătuirea planului trebuie să ţină seama şi de necesitatea constituirii unei rezerve.

Experienţa a demonstrat că întocmirea de planuri, fără conceperea de rezerve, duce la

apariţia unor deficienţe la nivelul compartimentelor funcţionale, care pot paraliza întreaga

activitate a instituţiei

În vederea realizării obiectivelor prevăzute în planul de activitate al instituţiei

administrative, se utilizează anumite metode de organizare, care contribuie, totodată, la

sporirea eficienţei activităţii în acest sector. Asemenea metode sunt:

1. Metoda utilizării de formulare adecvate activităţii instituţiilor din administraţie.

În acest fel, se asigură organului administrativ numai datele strict necesare pentru

rezolvarea problemei respective şi se realizează soluţionarea simplă şi rapidă a cererilor.

Folosirea formularelor tipizate este raţională şi se impune, deoarece evită repetarea

aceluiaşi text şi nu încarcă activitatea administraţiei cu examinarea unor date inutile.

Utilizându-se asemenea imprimate, se completează numai datele minime, pentru a

reflecta în documentul administrativ, ce urmează a fi emis, particularităţile individuale

ale cazului (numele şi domiciliul solicitantului etc.).

În ansamblu, extinderea folosirii formularelor în administraţia publică amplifică

eficienţa acestei activităţi şi îmbunătăţeşte raporturile dintre ea şi colectivităţile umane. În

viitor, pe măsura introducerii tehnicii de calcul moderne în administraţia publică, se

impune întrebuinţarea unor chestionare şi formulare cu un conţinut standardizat.

2. Metoda colectării datelor necesare pentru soluţionarea cererilor. Activitatea de

rezolvare a unei cereri coincide cu circuitul lucrării respective între compartimentele

administrative de specialitate, care se cere a fi conceput pe baze raţionale. Prin circuitul

raţional al unei lucrări se înţelege utilizarea unei metode adecvate prin care să se asigure

obţinerea tuturor datelor necesare unei soluţionări concrete, cu un consum minim de efort

şi de timp, atât pentru administraţie cât şi pentru solicitant.

În statul de drept, timpul cetăţeanului este la fel de preţios ca acela al funcţionarului

public, urmărindu-se folosirea raţională a tuturor resurselor umane ale societăţii. În acest

scop, în administraţia publică se pot utiliza două modalităţi de organizare a circuitului

lucrărilor. În una dintre acestea, solicitantul care îşi înregistrează cererea este obligat să

anexeze documentele necesare rezolvării cazului său. În cealaltă, solicitantul depune

numai cererea, iar documentele necesare soluţionării sunt colectate de către lucrătorii din

administraţie.

Realizarea unui circuit raţional al lucrărilor se fundamentează pe studierea unor

probleme de organizare şi tehnică administrativă. În acest scop, este necesar să se

definească etapele soluţionării lucrărilor, care sunt:

- intrarea lucrării, care reprezintă momentul în care o instituţie administrativă primeşte o

problemă spre rezolvare. După primire, lucrarea trebuie imediat şi necondiţionat

înregistrată, prin atribuirea unui număr de ordine de către compartimentul competent al

instituţiei respective;

- soluţionarea lucrării, care ia forme concrete adecvate problemei de rezolvat şi are loc

pe durata de timp dintre intrarea lucrării şi transmiterea deciziei administrative către

persoana interesată.

Fundamentarea raţională a acestor etape se presupune respectarea unor condiţii, şi

anume:

- diminuarea locurilor de oprire a lucrărilor, eliminarea staţionărilor inutile;

- renunţarea la colectarea unor date inutile, de la alte compar-timente specializate; un loc

de oprire nejustificată tergiversează soluţionarea problemei şi consumă timpul

funcţionarilor cu lectura şi gândirea asupra unei lucrări a cărei rezolvare nu este de

competenţa lor.

- diminuarea timpului de aşteptare prin atribuirea dreptului de decizie chiar func-

ţionarului care a studiat efectiv lucrarea, urmând ca în cazuri complexe să ceară sprijinul

şefului său direct.

3. Metoda repartizării funcţionarilor şi lucrărilor în instituţia administrativă.

Activitatea unei instituţii administrative este condusă de şeful acesteia, care răspunde de

organizarea ei raţională şi eficientă. Este eronată practica prin care şeful urmează să

rezolve cât mai multe lucrări; el soluţionează numai pe acelea care nu pot fi repartizate

spre soluţionare altor funcţionari.

Unii funcţionari lucrează direct cu publicul, la ghişee, alţii sunt implicaţi în

pregătirea deciziilor administrative. În practică se constată o tendinţă de a se repartiza un

număr prea mare de funcţionari în compartimentele care lucrează, fie direct cu şeful

instituţiei, fie la pregătirea deciziilor. Astfel, este afectată calitatea activităţii desfăşurate

cu publicul, prin apariţia unei aglomerări de solicitanţi care îşi pierd timpul aşteptând să

ajungă la ghişeu.

La repartizarea lucrărilor în instituţiile administrative trebuie să se aibă în vedere

necesitatea de a asigura servirea directă şi continuă a solicitanţilor. Este considerată

judicioasă o structură administrativă care permite ca, în condiţii normale de activitate,

conducătorul să dispună de o anumită rezervă, pe care o poate folosi în cazuri de

necesitate.

4. Metoda consfătuirilor. Această metodă reprezintă, modalităţi de coordonare a

activităţii, şi de popularizare, sau clarificare a anumitor probleme administrative.

Consfătuirile consumă o mare parte din timpul de lucru, mai ales al funcţionarilor

de conducere. Uneori, conducătorii nu mai au timp pentru a transmite subordonaţilor

recomandările făcute la asemenea întruniri; or, funcţionarii necunoscând acele

recomandări, îşi declină competenţa privind rezolvarea problemelor. Lucrările aşteaptă să

fie rezolvate de conducătorul instituţiei, în timp ce acesta participă la alte consfătuiri,

ceea ce înseamnă că activitatea lui nu este bine organizată.

Numărul consfătuirilor trebuie să fie raţional. În limitele raţionale, ele se dovedesc a

fi utile în activitatea administraţiei, facilitând realizarea unui acord rapid între cei

implicaţi. Consfătuirile simplifică rezolvarea problemelor şi facilitează colaborarea

organelor administrative şi, ca urmare, rolul lor se amplifică. Ele dau rezultate eficiente

dacă sunt pregătite şi organizate temeinic, cu un scop precis şi clar stabilit.

BIBLIOGRAFIE

Filip, Gh., Onofrei, M., Elemente de ştiinţa administraţiei, Editura Sedcom Libris,

Iaşi, 2004