DIPLOMATIA PREVENTIVA

ANA-MARIA NEAGOEILEANA POP

VALENTIN BANCU

• Apare la inceputul anilor ’90, odata cu sfarsitul razboiului rece cu scopul intaririi capacitatii Naţiunilor Unite in domeniul diplomatiei preventive pentru operatiile de mentinere si asigurare a pacii si devine politica prioritara a ONU

• Concepte: mentinerea pacii (peace keeping), intarirea pacii (peace enforcement), consolidarea pacii (peace making).

Definitii:

eforturile de a tine conflictele de la izbucnire sau de la reaprinderea lor

diplomatie inchisa efectuata de catre oficialitati la nivel inalt cu scopul de a indrepta situatia internationala deteriorata sau folosirea de catre Secretarul General al ONU a bunelor oficii pentru a media conflictul sau chiar incetarea focului

orice efort care opreste sau limiteaza conflictul la orice stadiu, chiar supravegherea razboiului declansat de la o raspindire mai larga sau atenuarea distrugerilor posibile in razboi

Boutros Ghali vede diplomatia preventiva actionind ca sa limiteze conflictele violente nu doar la una din etape dar la diferite etape de dezvoltare a lor:

a)foarte timpurie, cind diplomatia preventiva se concentreaza asupra surselor de baza ale diferendelor;

b)mai tarzie, cind diplomatia preventiva incearca sa preintimpine diferendele care pot deveni violente;

c)mult mai tarzie, cind diplomatia preventiva urmareste sa retina expansiunea violentei declansate.

Conflicte dese tari sarace

Cea mai buna cale pentru preintampinarea conflictelor este contribuirea la dezvoltarea economica imbinata cu asigurarea drepturilor omului, a drepturilor minoritatilor si a mecanismelor politice in care in mod echitabil sunt reprezentate toate grupele populatiei.

Scop: sa descurajeze sau sa minimalizeze ostilitatile iar in cazul cand conflictul a evaluat pana la confruntari armate, sa reduca tensiunile, sa ajusteze diferentele, sa creeze canale pentru solutii si sa usureze insecuritatile si conditiile materiale care pot provoca violenta.

Forme de diplomatie: diplomatia traditionala, diplomatia de criza, razboi, diplomatie preventiva, diplomatia secreta, diplomatia economica, diplomatia ad-hoc,diplomatia multilaterala s.a

Michael S. Lund distinge trei faze ale diplomatiei preventive:

Prevenirea crizei (sanctiunile, fortele preventive de mentinere a pacii, misiunile pe teren)

Initiativele preliminare (bunele oficii, medierea, negocierea si judecarea)

Anticiparea conflictului (crearea increderii, institutionalizarea anumitor valori precum democratia, drepturile minoritatilor, adoptarea normelor de drept, neproliferarea armelor)

Recomandari:

1.Statele ar trebui sa reziste la traditionala practica de suspendare a relatiilor diplomatice.

2.Guvernele si organizatiile internationale trebuie sa exprime in mod clar si impunator interesele sale in situatia de risc.

3.Criza trebuie sa fie pusa in agenda Consiliului de Securitate al ONU sau al organizatiei internationale relevante sau a ambelor, destul de timpuriu pentru a permite actiuni preventive.

4.Chiar si in contextul multilateral al conflictului guvernele trebuie sa fie atente la oportunitatile de a sustine diplomatia linistita si dialogul cu si intre liderii moderatori in criza.

Va multumim pentru atentie!