Dinamica spatiala urbana Iasi

Universitatea Oradea, Facultatea de Geografie, Turism si Sport, Specializarea Geografie

1

REFERAT

Profesor coordonator:Conf. univ.dr. Stașac Marcu

Student:Puscas Gabriel Sebastian,

Master Anul I,

An universitar 2012-2013


2

Municipiul Iași

Iașii

Târgul Iașilor

Jassy(ger.)

Jászvásár(mag.)

"Sunt romani care n-au fost niciodata la Iasi, desi n-ar trebui sa fie nici unul, caci cine n-a fost

aici nu poate sa strabata cu intelegere foile celor mai frumoase cronici, nu se poate patrunde

dupa cuviinta de spiritul trecutului nostru care traieste în acest loc mai viu si mai bogat decat

oriunde aiurea [...]. In constiinta lui nationala ar fi o lipsa daca el n-ar fi vazut orasul care a

fost si-si zice inca astazi, cu mandrie, capitala Moldovei..."

Nicolae Iorga

1.Introducere

Orasul Iasi se numara printre cele mai vechi si mai importante asezari ale tarii, în care a pulsat mereu, puternic, o autentica viata romaneasca. Capitala a Moldovei, orasul a dat patrimoniului national inestimabile valori materiale si spirituale, a inscris în istoria tarii pagini glorioase, ramase durabil in constiinta poporului. Puternic centru universitar, cu peste 60.000 studenti anual în 5 universitati de stat si 3 universitati private (Universitatea Al. I. Cuza este si cea mai veche universitate din tara. Puternic centru cultural (sintagma de “capitala culturala a României” este frecvent utilizata) si istoric (în 2008 se vor sarbatori 600 ani de atestare documentara a Iasului). În Iasi, se afla Biserica "Sf. Nicolae Domnesc", cea mai veche din oras, ctitorie a lui Stefan cel Mare, restaurata integral la sf. sec. XIX. De asemenea, mai pot fi vizitate biserica Trei Ierarhi si Manastirea Golia, marturii ale gusturilor estetice ale unui mare domnitor Vasile Lupu, Catedrala Mitropolitana, Casa Dosoftei, Palatul Culturii, Casa Pogor cu "Masa Umbrelor", aleile Copoului cu mireasma de tei si cu ecouri de vers eminescian (Teiul lui Eminescu si Muzeul "Mihai Eminescu"), Casele memoriale "Mihail Sadoveanu", "George Topârceanu", "Mihai Codreanu", "Otilia Cazimir", Biblioteca Universitara "Mihai Eminescu", fondata ca biblioteca a Academiei Mihailene. Alte monumente importante din perioada medievala sunt: Manastirea Galata, din timpul lui Petru Schiopul, Biserica Sfântul Sava, (înc. sec. XVII), bisericile Barboi, Barnovschi, Ioan Zlataust, Sf. Dimitrie, Talpalari, Sf. Teodor, Sf. Andrei, Sf. Constantin, Sf. Pantelimon, Manastirea Cetatuia - ctitorie a lui Gheorghe Duca - sau Manastirea Frumoasa, din sec. XVIII. Primul spital din oras a fost întemeiat la jumatatea sec. XVIII în jurul Manastirii Sfântul Spiridon, al carui nume îl poarta si astazi. Spitalul Sfântul Spiridon este cel mai mare din zona Moldovei.1

1 http://www.fasttravel.ro/default_new.aspx?language=ro&cod=overview.iasi


3

Astazi Iasul este cel mai important centru social, economic si cultural al Moldovei, remarcindu-se prin trecutul lui care se amesteca remarcabil cu prezentul. Vechile cladiri, acoperite de patina timpurilor se imbina armonios cu noile constructii, orasul cunoscind o dezvoltare puternica datorita invatamintului si economiei locale.

2. Etimologie

Istoricii au diferite teorii referitoare la originea numelui "Iași". Unii afirmă că numele provine de la un trib sarmat, iazigii, menționați de Ovidiu ca "Ipse vides onerata ferox ut ducata Iasyx/ Per media Istri plaustra bubulcus aquas" și "Jazyges et Colchi Metereaque turba Getaque/ Danubii mediis vix prohibentur aquis".2 O altă explicație ar fi că numele are originea în tribul alanic al iașilor. Trebuie menționat aici că iazigii și alanii erau două ramuri din cele trei ale sarmaților, a treia fiind roxolanii. În limbile sanskrită și hindi, care au origine comună cu limba sarmaților, "yash" înseamnă "faimă". O inscripție astăzi pierdută pe o bornă kilometrică romană descoperită în apropiere de Osijek, Croația în secolul al XVIII-lea menționează existența unui Jassiorum municipium3. Numele maghiar al orașului (Jászvásár) înseamnă mot-a-mot "Piața (Târgul) jassilor"; numele vechi românesc, Târgul Ieșilor (și forma alternativă Iașii), ar putea avea aceeași semnificație. În Ungaria, iașii au lăsat delumirea de Jász unui comitat și mai multor localități ; pe de altă parte, sarmații erau arcași reputați, ori în limba maghiară "ijász" înseamnă tocmai "arcaș", de unde presupunerea că acest cuvânt s-ar trage tot de la iași4. În Cronica lui Nestor orașul apare menționat cu numele Askâi Torg.5

3. Aşezare geografică

Municipiul Iasi este situat la 160 km, fata de orasul Chisinau, 410 km fata de Bucuresti, 474 km, fata de Constanta. Orasul se afla pe raul Bahlui, un afluent al Jijiei, care se varsa in raul Prut. Prin extinderea lui, Iasul nu mai este acum legendara urbe a celor 7 coline, ci orasul celor 9 coline (Cetatuia, Tatarasi, Galata, Copou-Aurora, Bucium-Paun, Sorogari, Ciric, Repedea si Bârnova), cu altitudini variind între 40 m în Lunca Bahluiului si 400 m pe Dealul Paun si Dealul Repedea. Principalele coline sunt Copou, Cetatuia, Tatarasi si Galata. Orasul mai este traversat de raul Nicolina si de paraul Sorogari (numit in evul mediu Cacaina, deoarece aici se aruncau gunoaiele); la rasarit de oras, curge paraul Ciric, pe care sunt create artificial trei lacuri cu scop de agrement. Relieful zonei metropolitane lasi se integrează cu totul ansamblului Podisului Moldovei. Privit în ansamblu se prezintă în partea de nord sub forma unei câmpii colinare cu altitudini medii de 100+150 m, ce corespunde subunitătii geomorfologice a Câmpiei Jijia-Bahlui, si sub forma unor dealuri si platouri cu altitudini medii de 300+350

2 Pippidi, D.M. (sub redacția lui) - Dicționar de istorie veche a României, Editura științifică și enciclopedică,

București, 1976 3 Orbis Latinus - Jassium

4 Sarmatian - Iazyg presence in the Carpathian basin and western Europe

5 http://ro.wikipedia.org/wiki/Ia%C8%99i

http://www.columbia.edu/acis/ets/Graesse/orblatij.html#Jassium

http://www.acronet.net/~magyar/english/96-10/szarme.htm


4

m în sud, ce corespunde Podisului Central Moldovenesc. Contactul dintre aceste două unităti îl constituie Coasta lasului- o denivelare de peste 200 m, având la sud de lasi o largă retragere. Altitudinile maxime depăsesc 200 m în zona câmpiei colinare în câteva puncte izolate la nord si nord-est de lasi (dealul Cârlig - 202 m, dealul Breazu - 206 m, dealul Aroneanu - 215 m, dealul Coasta Stâncii - 222 m) si 400 m în zona de podis (dealul Repedea-Păun - 407 m, dealul Movila - 416 m, dealul Podisu-415 m). Altitudinile minime ating 32 m la confluenŃa Bahluiului cu Jijia si 30+31 m în lunca Prutului. Fragmentarea orizontală a reliefului are valori cuprinse între 700 si 900, energia medie este cuprinsă între 50+70 m în câmpia colinară si 150+200 m în podis, iar geodeclivitatea variază de la 3+5° la 15+20° si chiar mai mult. Principalele categorii de relief sunt reprezentate de forme structurale, sculpturale si de acumulare.

Relieful structural este generat în principal de alcătuirea si structura geologică, fiind reprezentat prin platouri structurale si cueste.

Relieful sculptural este constituit din interfluvii sculpturale si versanti.

Relieful de acumulare este reprezentat prin lunci si terase. Vegetatia Vegetatia naturală apartine zonei forestiere în sud si zonei de silvostepă în nord. Limitele acestor zone sunt dificil de trasat, datorită tranzitiilor difuze, pătrunderii adânci a văilor în podis si modificărilor antropice. Zona forestieră este caracteristică sectoarelor înalte de podis din sud, fiind

reprezentată prin păduri de foioase, ce apartin etajului stejarului si gorunului, iar în părtile cele mai înalte, limitei inferioare a fagului.

Zona de silvostepă este caracteristică câmpiei colinare, unde climatul este de un continentalism mai accentuat, iar solurile sunt cernoziomice sau cenusii. Vegetatia naturală a silvostepei este reprezentată prin pâlcuri de pădure (sleauri) si pajisti, puternic transformate si modificate antropic.

Fauna Elementele faunistice ale judetului lasi sunt strâns legate de specificul învelisului vegetal, putându-se deosebi o faună caracteristică pădurilor, silvostepei – stepei si luncilor, precum si o faună acvatică. Resursele naturale ale subsolului sunt mai putin variate, fiind reprezentate de roci si materiale de constructii de interes local (calcare, gresii, argile, nisipuri, pietrisuri) si ape minerale, cu valente pentru consum si tratamente medicale. Hidrografia Apele subterane din teritoriul periuban sunt de două categorii: captive (de adâncime) si libere.


5

Apele minerale sulfuroase si feruginoase de la Nicolina, cu importante calităti terapeutice, au favorizat aparitia si dezvoltarea statiunii balneare Nicolina – Municipiul Iasi.6 Apele subterane libere includ strate acvifere fără presiune, cantonate în depozitele sectionate de văi si sub influenta precipitatiilor. Ele pot fi grupate în următoarele unităti hidrogeologice: - Ape subterane de luncă, întâlnite în depozitele aluvionare ale râurilor principale sub forma a două strate acvifere: unul principal cantonat în nisipurile si pietrisurile din bază si unul secundar,lenticular si discontinuu, cantonat în depozitele de la suprafată. Sunt ape dure, bogate în săruri solubile, considerate nepotabile conform STAS 1342/92. Luncile râurilor secundare contin un singur strat acvifer în baza aluviunilor, cu debite reduse si variabile, în cea mai mare parte necorespunzător calitativ. - Ape subterane de terase, cantonate în nisipurile si pietrisurile din baza acestora. Sunt usor alcaline, admise ca potabile, constituind principala sursă de alimentare a localitătilor rurale situate pe terase. în trecut au fost folosite si pentru alimentarea partială a orasului lasi, în prezent functionând doar captarea Ciric- Aroneanu. - Ape subterane de interferentă si versanti, cantonate în depozitele deluvio-coluviale si eluviale cuaternare, sau în intercalatiile lenticulare sarmatiene. Au debite reduse si variatii mari pe verticală, sunt bogate în săruri, fiind în general nepotabile sau la limita potabilitătii. Unele din aceste ape care spală argile si marne sarmatiene bogate în săruri, dau ape minerale cu compozitii chimice variate si mineralizări de la sub 1 g/l la 20 g/l. Astfel de izvoare minerale se întâlnesc la Grădina Botanică lasi, Breazu, Victoria, Tomesti, Bârnova. Exploatate ca ape de masă, prin îmbogătire cu CO2, sunt două izvoare din Grădina Botanică. Apele de suprafată sunt reprezentate prin râuri si lacuri. Teritoriul Zonei Metropolitane lasi este limitat la extremitatea estică de râul Prut, ce are ca afluent principal râul Jijia cu care confluează în zona localitătii Chiperesti. La rândul său, râul Jijia are ca principal afluent râul Bahlui. Partea sudică a zonei este situată în bazinul superior al râului Bârlad, afluent al râului Siret. Alimentarea principală a râurilor provine din precipitatii, fapt ce conduce la variatii mari de debite atât în cursul unui an cât si de la un an la altul. Scurgeri permanente se înregistrează pe râul Prut, Bahlui si Jijia, celelalte râuri (Vasluietul, Dobrovătul, Rebricea (în zona de podis) având un caracter temporar sau semipermanent.7 Clima Teritoriul zonei se încadrează într-un climat de tip temperat-continental, de nuantă mai excesivă în zona colinară si mai moderată în zona de podis, caracterizat prin diferentieri ale elementelor climatologice atât în timp cât si în spatiu. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 9° si 10° C în câmpia colinară si între 8° si 9° C în podis, având un maxim mediu în luna iulie între 21 ° si 22° în câmpie si sub 21

6 Planul de Amenajare Teritorială a Zonei Metropolitane Iasi, p. 14-16

7 Planul de Amenajare Teritorială a Zonei Metropolitane Iasi, p. 14-16


6

° C în podis, si un minim mediu în luna ianuarie situat între -3° si -4° C în câmpie si în jur de -3° în podis. Valorile termice absolute au înregistrat la lasi un maxim de +40° C si un minim de -36° C, acestea având însă un caracter accidental. Amplitudinile termice anuale de 24°+25° C în câmpie si în jur de 24° C în podis arată caracterul continental al climatului. O caracteristică termică specifică intervalului noiembrie-martie este înghetul, primul producându-se în medie toamna în luna octombrie, iar ultimul primăvara în aprilie, numărul mediu al zilelor cu înghet fiind de 110. Cel mai timpuriu înghet s-a înregistrat la 10 septembrie, iar cel mai târziu la 21 mai.8

4. Repere istorice

Acum 600 de ani pe locurile pe care astazi se ridica cladirile Iasilor, calatorul ce cobora dinspre Polonia spre Marea Neagra intilnea un tirgusor mic si prafuit, la capatul caruia se ridica o curte domneasca, cu aspect de cetatuie. Aceasta mica asezare, aflata la margine de codri, la o raspintie de drumuri, pe terasa unui deal ce domina valea mlastinoasa a Bahluiului, se va dezvolta pina la a deveni capitala Moldovei. In rindurile care urmeaza, ne propunem sa prezentam povestea inceputurilor Iasului. 9 Iașiul a apărut pe latura nordica a Bahluiului, deoarece pe partea opusa lui nu sunt terase sau sunt foarte mici. S-a preferat, desigur, și expunerea sore sud și s-au evitat, astfel, pe cat posibil, alunecările mai puternice de teren. Prin urmare, împrejurările și natura au impus locul viitorului oraș. Urmele de viețuire omeneasca pe teritoriul orașului Iași, din vremea orânduirii comunei primitive și până în perioada feudala, inclusiv, semnalate prin descoperiri ocazionale, au atras atenția istoricilor și arheologilor în mai multe rânduri, încă din a doua jumătate a secolului trecut și până în preajma celui de-al Doilea Război Mondial10. Orasul Iasi a fost mentionat pentru prima oara într-un privilegiu comercial emis în 1408 de domnul Moldovei Alexandru cel Bun. Totusi, deoarece existau cladiri mai vechi de

8 Planul de Amenajare Teritorială a Zonei Metropolitane Iasi, p. 14

9 http://iasi-7coline.blogspot.ro/

10 Istoria orasului Iasi : vol. 1 / red. resp. Constantin Cihodaru, Gheorghe Platon; aut. C. Cihodaru, V. Cristian, M.

Dinu, s.a,Iasi, Ed. Junimea , 1980. , p 17.


7

aceasta data (spre exemplu presupusa Biserica armeana costruita în 1395), se crede ca orasul este mult mai vechi, cel putin cu câteva decenii, de aceasta data.11 În ceea ce privește perioada de trecere la feudalism, corespunzătoare secolelor IV-V,prezintă interes faptul ca, prin săpăturile și recunoașterile arheologice efectuate în aceasta zona, au fost identificate 40 așezări cu resturi de locuire din secolul IV.12 Iașii figurează în lista rusa de orașe, alcătuita intre 1387-1392, ca oraș ,,voloh”, adică romanesc sub numele de ,,târgul iesen, pe râul Prut”. Este o prima mențiune documentara sigura pe care o cunoaștem. Indicația ,,pe râul Prut” este un lapsus al autorului listei, lapsus determinat de mica distanta dintre oraș și râul amintit; în izvorul de care s-a folosit autorul listei era probabil ,,aproape de râul Prut”. Credem ca orașul exista înainte de întemeierea statului moldovean; el era, după toate probabilitățile, centrul unei formațiuni teritoriale, al unui cnezat sau voievodat dintre Siret și Prut. în sprijinul acestei ipoteze ar veni și descoperirea tezaurului de la Voinești, la sud-vest de oraș, tezaur datând din prima jumătate a secolului al XIII-lea și alcătuit din 3 de obiecte de podoaba, de argint sau argint aurit; el a aparținut, probabil, unor feudali puternici sau târgoveți bogați13. Prima menționare sigura a Iașului este din anul 1408, inserata în privilegiul comercial acordat de voievodul Alexandru cel Bun negustorilor din Liov14. Pe lângă curtea domneasca în Iași exista și o stație vamala pe drumul care lega Cetatea Alba, prin Tutora și Lăpușna, cu Suceava. O alta menționare a orașului este din 1424. la aceasta data, eliberat de robia turceasca, se întorcea acasă, prin Cetatea Alba și Iasbazar (Iași) cavalerul bavarez Schiltberger15. Sub forma Iasmarkt sau Iosmarkt, orașul apare și în cronica lui Ulrich von Richenthal16,atunci când se vorbește despre participarea unor delegați moldoveni în consiliul de la Constanta, din anul 1415. curtea domneasca din Iași, este menționata abia în anul 1434, când voievozii Iliaș și Stefan dăruiau unor Boiernași, Giurgiu, și Ion, un sat la obârșia Săratei17. In primele sale doua secole de existenta certa (secolele XV-XVI), orasul a cunoscut o dezvoltare lenta. In perioada sa de inceput, orasul nu era foarte intins si nici populat peste masura. Vatra asezarii era in apropierea curtii domnesti, iar prima ulita mai importanta pornea de la poarta acesteia si mergea spre rasarit. Este vorba de Ulita Ruseasca, ce se continua cu Ulita Trapezeneasca (sau a „schimbatorilor de bani", actualele strazi Grigore Ureche si Grigore Ghica Voda), al caror vechi traseu a fost schimbat de constructiile din zona Teatrului Luceafarul de azi. Aici se afla piata orasului („dricul" tirgului), unde negustorii isi vindeau marfurile, dar si vama (linga biserica Sfintul Lazar).

11

http://www.travelers-way.com/Europa/descriere_iasi.html 12

Istoria orasului Iasi : vol. 1 / red. resp. Constantin Cihodaru, Gheorghe Platon; aut. C. Cihodaru, V. Cristian, M.

Dinu, s.a,Iasi, Ed. Junimea , 1980. , p 17. 13

Apud. Dan GH. Teodor, Tezaurul feudal timpuriu de obiecte de podoaba descoperit la Voinești-Iași, în

AM, I, 1961, p.245-269. 14

Apud. M. Costăchescu, Documente moldovenești înainte de Stefan cel Mare, II, 634. 15

Calatori străini prin tarile romane, I, București, 1838, p. 31. 16

C. I. Karadja, Delegați din tara noastră la Conciliul de la Constanta (Baden), în anul 1415, în An.

Acad. Rom., s. III, t. V (1926), p. 69-70. 17

Istoria orasului Iasi : vol. 1 / red. resp. Constantin Cihodaru, Gheorghe Platon; aut. C. Cihodaru, V. Cristian, M.

Dinu, s.a,Iasi, Ed. Junimea , 1980. , p 47.


8

Strainii au reprezentat un izvor permanent de populatie pentru oras, ca si o sursa de venituri pentru domnie. Pe linga romani, au venit aici armeni, unguri, polonezi, nemti sau rusi, grupati in functie de religie si ocupatie. Armenii, sositi in a doua jumatate a secolului al XIV-lea, locuiau in mahalaua din jurul bisericii Sf. Maria de linga Hala Centrala de azi, zona care, in momentul asezarii lor aici, se afla la marginea orasului. Catolicii stateau in mahalaua din jurul bisericii catolice, tot la periferia orasului de atunci. Se pare ca se ocupau cu viticultura, caci toponime ca ticau, Copou sau Ciurchi, unde erau multe vii, au rezonanta maghiara. O a treia strada importanta apare acum, Podul Vechi (azi Costache Negri), ce ducea spre iesirea dinspre nord-est a orasului. Intre Ulita Ruseasca si Podul Vechi exista o alta strada, veche si ea, Sfinta Vineri (azi Anastasie Panu). Reperele amintite arata intinderea destul de redusa a Iasilor in secolul al XV-lea. Orasul nu se mai putea intinde spre rasarit, deoarece era oprit de valea Cacainei (actualul bulevard Tudor Vladmirescu), al carei nume vine tocmai de la faptul ca aici se aruncau gunoaiele. Singurele spatii ramase disponibile se aflau spre nord si vest.18 Un moment important in istoria Iasilor il reprezinta alegerea de catre domnie a curtii de aici ca principala resedinta domneasca a tarii. Pina la jumatatea veacului al XVI-lea, domnii au stat temporar in Iasi, ca si in Vaslui, Hirlau sau Husi. Se pare ca Stefan Rares a urmarit sa intareasca curtea de la Iasi, pe care o vedea ca o potentiala cetate, cu doi pircalabi in frunte. In a doua sa domnie, Alexandru Lapusneanu decide sa se stabileasca aici, in defavoarea Sucevei, ce ramine resedinta secundara. Alegerea Iasilor ca resedinta principala confirma cresterea in importanta a orasului. Daca privim o harta a Moldovei medievale, observam ca Iasii sint situati aproximativ in centru, astfel ca, pentru o administrare mai eficienta a statului, domnia a preferat acest loc. Decizia lui Lapusneanu nu face din asezarea de pe Bahlui capitala Moldovei, caci vreme de inca un secol asistam la un „duel" pentru intiietate intre Iasi si Suceava, din care invingator va iesi, inevitabil, cel dintii. Abia din momentul in care si mitropolitul tarii se muta la Iasi (1687) putem vorbi de acest oras ca fiind capitala Moldovei. Statornicirea domnului in Iasi duce in mod firesc la stabilirea aici a tot mai multi boieri. Apare astfel o noua strada, dominata de casele boierilor, Ulita Mare, actualul Bulevard stefan cel Mare. Orasul capata o noua directie de dezvoltare, spre nord si vest, si ocupa treptat restul spatiului dintre capatul Ulitei Mari si Manastirea Golia. Marginea de nord va fi reprezentata de o noua strada, Ulita Hagioaiei (Bulevardul Independentei), dincolo de care se formeaza o mahala, ce urca pe pantele Copoului, Muntenimea. Iasii aveau acum doi poli comerciali, Tirgul Vechi sau de Jos, lateral de curte, si Tirgul Nou sau de Sus, de pe Ulita Hagioaiei. Alte piete mai mici se aflau in preajma celor doua, Tirgul lui Barnovschi, respectiv Tirgul Fainei (Tirgul Cucului, mai tirziu).19. Pe strazile orasului, pe linga romani si mai vechii armeni si unguri, s-au stabilit si alti straini, ca in orice oras medieval european. Sporeste numarul grecilor, dar vin si turci, polonezi, italieni, raguzani (provenind din Raguza, Dubrovnik-ul de astazi) si evrei. Pina in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, cei din urma erau in numar mic, insa din momentul in care incep sa soseasca in numar mai mare, se stabilesc in mahalaua din

18

http://iasi-7coline.blogspot.ro/ 19

http://iasi-7coline.blogspot.ro/


9

Tirgul Fainii spre Cacaina, unde se aflau si principalele sinagogi. tiganii erau prezenti la marginea tirgului, bordeiele lor din Brosteni, aproape de intrarea in Iasi dinspre vama, impresionind neplacut pe calatori. Cu totul, in oras in secolul al XVII-lea nu erau mai mult de 4-5.000 de case si 20-25.000 de locuitori. Populatia creste in secolul urmator, insa cifre precise nu avem la dispozitie. Faptul ca orasul incepe din a doua parte a secolului al XVII-lea si in secolele urmatoare sa urce lent spre Copou arata ca terasa pe care s-a format nucleul urban nu mai era suficienta. Cacaina limita extinderea spre rasarit, Bahluiul spre sud, in timp ce ripe adinci (Ripa Pevetoaiei si Ripa Galbena) margineau asezarea spre sud-vest. Copoul si strada sa centrala (Bulevardul Carol - Podul Verde) sint ocupate insa incet, orasul apropiindu-se de locul viitoarei Gradini Publice imediat dupa 1800. Expansiunea Iasilor continua dincolo de hotarele sale naturale si spre rasarit si sud. Tatarasii devin mahala a orasului, iar in jurul manastirii Frumoasa se formeaza un nou cartier. In preajma sau sub controlul unor manastiri apar asa-numitele „tirgusoare", in realitate asezari gindite ca locuri de negot, cu regim administrativ si fiscal separat de oras. La marginea de nord, se afla tirgusorul Copou (de aici numele Tirgusorului de azi), alte doua fiind spre sud, tirgusoarele Socola si Nicolina.20 In lunga sa istorie, orasul nu a fost scutit de nenorociri, caci atacurile si jafurile tatarilor sau ale altor neamuri, precum si incendiile si cutremurele au fost frecvente. O buna bucata de vreme, tatarii au fost o adevarata calamitate pentru Iasi. Uciderea tragica a lui Ion voda, in 1574, a fost urmata de un atac tatarasc, ce a devastat regiuni intregi si a ars majoritatea oraselor, motiv pentru care Petru schiopul, domnul ce a urmat la tron, a fost numit si „voda al cimpurilor". Unul din cele mai dramatice momente pentru oras a fost distrugerea din 1650, cind cazacii si tatarii au atacat Moldova, raspunzind refuzului lui Vasile Lupu de a-si casatori fiica cu Timus Hmelnitchi. Miron Costin ne spune ca „au ars atunce tot orasu", curtea fiind abandonata de darabanii lasati de domn pentru paza. Singura salvare a locuitorilor erau Codrii Iasilor, din apropiere. De obicei, astfel de atacuri erau urmate de perioade de foamete si saracie. In a doua domnie a lui Dumitrascu Cantacuzino, dupa citiva ani de razboaie, sint pomenite cazuri de canibalism, dupa cum ne spune tot Neculce: „era oameni tot lesinati si morti pe drumuri si pe uliti, cit sa minca om pe om". Din cind in cind bintuia ciuma, flagel de care spatiul romanesc nu a scapat decit in secolul al XIX-lea, care insa a adus holera. De obicei, cei atinsi de ciuma erau izolati in Codrul Iasilor, la schitul lui Tarita.21. Expeditiile tatarilor, polonezilor sau cazacilor, dar si lipsa de organizare si neglijenta orasenilor duc deseori la incendii, ce au efecte devastatoare, in conditiile in care majoritatea cladirilor erau ridicate din lemn si erau o prada usoara pentru foc. Dupa jaful si incendiul din 1650, orasul trece printr-un alt mare incendiu, provocat de polonezi in 1686. Oamenii se ascundeau prin manastiri, singurele locuri fortificate din oras, alaturi de curte, insa chiar si asa nu scapau de foc sau de pericolul robiei. Un alt incendiu devastator a fost in 1723. Focul a izbucnit de la o casa din sus de biserica Sfintul Dumitru-Bals, de unde intr-un ceas s-a intins spre curte. Incendii de acest fel aveau loc in fiecare deceniu, uneori si mai des.

20

http://iasi-7coline.blogspot.ro/ 21

Idem.


10

Marele incendiu din 1785 preface in scrum palatul principelui. Urmarit parca de foc, domnul de atunci, Alexandru Mavrocordat, zis si Pirlea voda, se va muta in mai multe rinduri. Mai intii, pleaca la resedinta mitropolitului, ce arde la putin timp, apoi la manastirea Galata, ale carei case egumenesti iau si ele foc, pentru ca in cele din urma sa ajunga la asa-numita „Curte din Sararie" (Casa Mavrocordat), unde s-a semnat pacea din 1792. Curtea Veche este abandonata, fiind darimata si refacuta in 1806 sub alta forma.22 Incendiile frecvente au imprimat un anumit specific asezarii. Dupa ce focul le mistuia casele, chiar si orasenii mai instariti, dar si boierii, preferau sa isi refaca locuintele tot din lemn, pentru ca era mai ieftin si casa se ridica mai repede. Daca la suprafata orasul aparea ca fiind din lemn, in subteran el era din piatra. Sub casele de lemn se aflau imense pivnite de piatra, unele intinse pe doua sau chiar trei niveluri. Orasenii au dat o folosinta acestor pivnite, in care se vindea vin. Asa se explica si de ce aproape peste tot in centrul vechi al Iasilor de azi se descopera pivnite. Din secolul al XVIII-lea, situatia cladirilor din oras incepe incetul cu incetul sa se schimbe, boierii ridicindu-si case din piatra si caramida. Orasenii mai saraci isi ridica in continuare case din nuiele acoperite cu stuf sau sindrila. Nici dughenile negustorilor, inghesuite la strada in front continuu, nu sint facute altfel. In afara bisericilor, Iasii nu au cladiri mai vechi de veacul al XVIII-lea. Din acest secol dateaza mai multe cladiri civile, ce au suferit insa diverse transformari datorita distrugerilor si renovarilor, astfel incit nici una nu mai pastreaza infatisarea originala.23

22

Idem. 23

Idem.


11

5. Dezvoltarea antebelica si interbelica a orasului Iasi Una dintre problemele stringente ale Iasilor la aceea vreme era apa potabilă .Fără surse care să facă faţă nevoilor oraşului, primăria începea studiile pentru aducerea apei fie de la Prut fie de la Timişeşti. Variantele încep a fi discutate în 1897, dar abia în 1904, după îndelungate discuţii şi proiecte, decizia finală este aducţiunea de la Timişeşti. Deşi este varianta cea mai scumpă este preferată pentru o apă de calitate. Furnizarea apei începe în 1911, iar conducta este inugurată cu fast cu ocazia serbărilor Jubileului Universităţii. În perioada marilor transformări, alături de asfaltări, aducerea tramvaiului, iluminatul public şi restaurarea monumentelor, revine pe agenda publică problema apei potabile. Cişmelele publice şi fântânile nu fac faţă cererii tot mai mari, la fel fiind şi cazul conductei pe apeduct care lega valea Ciricului de casa de apă de la Golia. Primarii de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, între care Gh. Lascăr (1904-1907), urmau să poarte bătălia apei, luptînd pentru aducerea acesteia de la Timişeşti, potrivit proiectului propus de W. Lindley. Apa fiind cerinţa cea mai importantă a bătrînului Iaşi, aşa cum s-a mai arătat, problema ei a stat mereu în atenţia administraţiei locale încă de la înfiinţarea Primăriei şi merită a fi reamintită. Toţi primarii au avut-o în faţă, căutîndu-se mereu surse pentru creşterea debitului livrat consumatorilor, folosindu-se cele aproximativ 1200 fîntîni şi 65 cişmele cu 14 havuzuri (bazine) alimentate din izvoarele locale de la Aroneanu, Ciric, Şapte Oameni, Galata, Copou, Repedea. Astfel, sub primariatul lui Dimitrie Gusti, se mărea capacitatea conductei dintre Ciric şi Golia, aşezîndu-se, peste podul de fier ce tocmai se construia în josul străzii Cucu, o conductă de 25 cm diametru, cu tuburi din fontă, aduse din Franţa. Lucrările le supraveghea inginerul Fragneau, care construise podul peste Prut. În noiembrie 1882 se termina aşezarea tuburilor, dar, din cauza iernii, podul nou de fier ce avea să dea numele zonei (Podul de Fier) se definitiva abia în vara anului 1883. Vechiul apeduct pe care trecea conducta, cu diametrul doar de 18 cm, urma a se dărîma (1887). Arhitectul Fragneau, în numele casei G. Eiffel & Comp, mai propusese, încă din 1874, suplimentarea cantităţii de apă cu circa 3000 m.c., folosind pînza freatică (de mare adîncime – 120 m.) găsită în preajma Gării de mărfuri (pe unde este acum Fabrica de ţigarete). În altă soluţie propunea şi o aducţiune de la Prut pentru 6000 m.c. Primarul N. Gane şi Consiliul comunal, după o atentă analiză, acceptau pe aceea a celebrului hidrolog englez W.H. Lindley, proiectant al mai multor lucrări de aducţiune (Varşovia, Manhein, Hamburg, Wurzburg, Samara, Craiova, Elberfeld…) La 3 mai 1897, Primăria încheia contractul pentru furnizarea a circa 10.000 m.c. apă de izvor pe zi. Pornindu-se la treabă, s-au făcut sondaje în zona Prutului, Bahluiului, Siretului, Moldovei, ajungîndu-se la concluzia că cea mai bună apă era cea din zona Timişeşti, unde se putea colecta 15.000 m.c. într-o primă fază şi circa 30.000 m.c. ulterior. Singurul cusur era acela că, pentru a ajunge la Iaşi trebuia parcursă o distanţă de aproximativ 100 km. Exista posibilitatea realizării aceluiaşi debit şi din Prut, printr-o priză cu instalaţii de pompare. Aducţiunea de la Timişeşti avea avantajul unei ape de izvor pure, cît şi a căderii naturală datorită diferenţei de altitudine dintre sursă şi oraşul Iaşi.24 Raportul

24



12

hidrologului, înaintat primarului Al. Bădărău, în septembrie 1899, cu două variante de traseu, era primit cu rezerve, căci aducţiunea presupunea cheltuieli de peste 12 milioane lei şi unii consilieri considerau planul „fantezist ” sau „utopic” pentru posibilităţile financiare ale comunei. Reluînd o idee mai veche, inginerul şef al Comunei, Ch. Chaigneau, propunea o aducţiune de la Prut (Ungheni) pentru circa 10.000 m.c. pe zi. La 9 iulie 1900, Consiliul comunal aproba soluţia Prutului, dar nu avea perspective deşi proiectantul găsise punct de priză mai aproape, la Ţuţora. Ziarele intraseră iar în război, fiecare variantă avînd partizani vehemenţi. Schimbarea primarului, în ianuarie 1901, îngropa proiectul. Erau pe tapet: proiectul inginerului Bejan – pentru colectarea apei din valea Ciricului; al inginerului Savul – cu aducţiune de la Gherăeşti; al hidrologului Lindley – de la Prut şi tot al lui Lindley – de la Timişeşti, deşi acesta costa de aproape trei ori mai mult decît celelalte. În anul 1904, primarul C.B. Pennescu opta pentru soluţia aducţiunii de la Timişeşti, pe care o punea în lucru urmaşul său, primarul Gh. Lascăr. Inginerul A. Savul din Serviciul Tehnic al Primăriei primea sarcina adoptării soluţiei lui Lindley la posibilităţile practice şi, în septembrie 1905, Consiliul comunal aproba demararea lucrărilor. Proiectul inginerului Savul era şi el îmbunătăţit prin varianta Cantacuzino-Papadopol. Au urmat mai multe licitaţii (cu discuţii şi acuzaţii în presă), încheiate cu aceea din 27 ianuarie/9 februarie 1907, cîştigată de firma Union Baugesellschaft din Viena. În fine, la 9 februarie 1907, se încheia contractul de execuţie între constructor şi Primăria Iaşilor, dar primarul Gh Lascăr nu avea şansa să vadă sfîrşitul lucrării sub conducerea sa, căci cădea guvernul conservator şi locul lui îl lua N. Gane, iniţiatorul proiectului. După multe eforturi, prin noiembrie l9l0 , conducta de aducţiune a apei în Iaşi, lungă de aproximativ 103 km, ajungea în oraş, iar la 6 ianuarie 1911 apărea şi apa Moldovei, făcîndu-se sfinţirea. Distribuţia începea după 5 aprilie 1911. Primar devenise D.A. Greceanu, dar inaugurarea urma a se face în perioada serbărilor Jubileului Universităţii, prevăzută toamna. Sărbătoarea, stabilită pentru zilele de 26-29 septembrie 1911, aducea la Iaşi invitaţi din întreaga ţară, reprezentanţi ai universităţilor europene, pe suveranul cu regina şi principii moştenitori.25 Începutul secolului XX înseamnă pentru Iaşi continuarea modernizărilor. Aducerea tramvaiului electric reconfigurează străzile din centru. În 1904 sunt inaugurate după restaurare Sf Nicolae Domnesc şi Trei Ierarhi. În 1906 statuia lui Vasile Alecsandri înlocuieşte statuia lui Gheorghe Asachi în faţa Teatrului Naţional . Semnîndu-se, la 19 martie 1898, contractul între Primărie şi Societatea Algemeine Electricitäts Gesellschaft (AEG) din Berlin pentru aducerea tramvaiului electric la Iaşi, străzile fiind întortochiate, urmau numeroase probleme cu alinierea, retragerea caselor pe noile poziţii indicate de planul inginerului Gr. Bejan, pentru a se da drum liber „trăsurilor fără cai”. Se făceau exproprieri, se cumpărau terenuri de la proprietarii aliniaţi, altora, după caz, vînzîndu-li-se , se mutau ziduri şi garduri, nu fără ponoase electorale la adresa înlocuitorilor lui Nicolae Gane, care făcuse „pozna” aducerii tramvaiului, lăsînd urmaşilor bătăi de cap. Totodată, se executau şi lucrările de electrificare a oraşului, contractate de Primărie cu Societatea Continentale Gesellschaft für Electriche Unternehmungen din Nürnberg, la

25

Idem.


13

15 noiembrie 1897. În ziua de 8 septembrie 1898 se punea piatra fundamentală la clădirea Uzinei, iar peste vreo 8 luni, mai bine zis la 6 mai 1899, „Uzina de lumină”, cum se mai numea, furniza curentul alternativ, cu tensiune înaltă de 3000 V şi tensiune joasă de 300/150 V, în reţelele oraşului. Se afla pe strada Moţoc, numită apoi „strada Uzinelor”, fiindcă tot acolo se construia şi Uzina electrică a tramvaielor, ce avea să fie dată în exploatare la 1 martie 1900. Societatea de Electricitate îşi organizase un birou comercial în Casa Neuchötz din strada Ştefan cel Mare nr. 1 – unde este acum restaurantul „Select”. Luni dimineaţa, în ziua de 24 ianuarie 1900, începeau voiajurile experimentale ale primelor tramvaie, la 17 februarie/1 martie 1900 punîndu-se în circulaţie, pentru public, linia Gară-Hală, la 6/19 martie – linia Păcurari, iar la 7/20 martie – tronsonul Hală-Socola şi apoi celelalte. Primarului C.B. Pennescu, îi revenea plăcuta misiune de a reda oficiilor religioase biserica „Sfîntul Neculai cel Mare” sau „cel Bogat”, în care se ungeau vechii domni ai Moldovei, cît şi biserica Trei Ierarhi. Terminîndu-se lucrările principale începute prin anul 1884 – la prima şi în 1882 – la a doua, cu toate că mai erau de făcut clopotniţele, grilajul şi Sala gotică din fostul Palat al lui Vasile Lupu, s-a hotărît sfinţirea şi deschiderea lor. Cu fast sunt redeschise Sf. Nicolae Domnesc şi Trei Ierarhi . Anul 1905 aducea o mare realizare economică: deschiderea Atelierelor C.F.R. Nicolina, sorocite să dea Iaşului putere industrială şi peste 1000 de locuri de muncă. Sfârşitul secolului XIX prinde Iaşul într+o perioadă de mari transformări. Pe de o parte încep pregătirile pentru aducerea tramvaiului, a curentului electric şi pentru dezvoltarea economică. Pe de altă parte, sunt restaurate bisericile Trei Ierarhi şi Sf. Nicolae Domnesc şi este construit Institutul de Anatomie. Teatrul Naţional era inaugurat cu fast la sfârşitul anului 1896, semnând o perioadă de mari transformări şi modernizări ale Iaşului. Oraşul se pregăteşte pentru infrastructură modernă, străzile sunt îndreptate, nu fără conflicte şi multe clădiri dispar în praful demolărilor. Mai erau de terminat sau de pornit şi alte înzestrări pentru aşezarea oraşului în rîndul marilor centre culturale, aşa cum se dorise după cedarea capitalei în favoarea Bucureştilor. Unele erau în plină execuţie, precum Atelierele de la Şcoala Belle Arte, aşezată lîngă clădirea Academiei Mihăilene şi înălţate, în noiembrie 1895, de arhitectul Jean Catargiu. Peste drum, cu un an mai înainte (1894), se inaugurase localul modern al Liceului Naţional, iar la Copou, Liceul Internat (1895), vizavi de clădirea Şcolii Centrale de învăţătoare, terminată în 1890. Un grup de şase şcoli primare erau în lucru, Consiliul votînd încă zece (12 septembrie 1896). La noul Palat al Universităţii ce se ridica, de arhitecţii Trolli şi Scolari, în Copou, pe locul fostului Teatru ars cît şi al Şcolii de Belle Arte, profesorul Al. Petrescu şi cu ajutoarele sale decorau sala „ Paşilor pierduţi”, aula şi tavanul bibliotecii (mai-iulie 1896). Cam odată cu instalaţiile de ventilaţie aduse la Teatru sosise şi instalaţia de iluminat furnizată de casa Wolff din Paris. Lîngă clădirea vechii Universităţi din Strada de Sus, (astăzi Bd. Independenţei) se construia un mic palat, în stil doric, pentru Institutul Anatomic, după proiectul arhitectului ieşean, Ştefan Emilian („Evenimentul” , 19 februarie 1893). Era înzestrat cu instalaţii frigorifice şi lumină electrică, frontonul urmînd a fi sculptat de artistul Hegel. Meticulos, arhitectul Gh. Velescu, în mai 1896, dădea în folosinţă Baia Turco-Română, ce se zidise în locul Băii Turceşti, care ar fi trebuit să fie doar reparată, dar, la începerea lucrărilor (aprilie 1894) a fost dărîmată pînă la pămînt datorită „putreziciunii” zidurilor, îndurerînd nespus pe iubitorii vechiului Iaşi, dornici s-o păstreze ca o relicvă istorică.


14

Noile instalaţii se aduceau de la casa Balas din Paris – inspiratoarea planurilor şi se instalau de Casa Koerting- Freres (iunie 1897).26 Concentrat, in parte de sud-est a terasei mediane formata de raul Bahlui, vechea asezare s-a extins initial pe doua axe: una de patrundere si tranzit (actuala Stefan cel Mare) si una secundara (actuala Anastasie Panu). Nucleul simbolic central al orasului – Curtea Domneasca, aflata la intersectia dintre cele doua axe, se afla pe panta din nord-vestul extrem. De jur imprejurul orasului, pe Valea Bahluiului, de exemplu imprejurul Galatei, Nicolinei, Copoului, Sarariei sau Ticaului se aflau un fel de sate (Albinet, Rufeni, Tatarasi, Brosteni, Cismeaua lui Pacurar etc.) care erau structuri administrative independente, organizate in jurul propriilor nuclee. In decursul timpului aceste sate au devenit carteiere ale orasului. La inceputul secolului al XIX-lea, orasul avea un caracter nedefinit, care combina rafinamentul orasului cu viata la tara. Micile zone rezidentiale erau construite in jurul cate unui nucleu comercial cum ar fi Targul de Faina, Medeanul, Spiridoniei, Beilicul etc., sau in jurul unor nuclee mixte: cultural, de artizanat, industrial, sanitar, cum ar fi, de exemplu, Piata Spiridon, lucru care conferea orasului specificul si caracterul spectaculos. Numarul mare de monumente religioase din centrul orasului ii puneau in evidenta silueta unica, impozanta, relevata de catre dialogul dintre cladirile impunatoare si simbolurile strategice aflate pe dealul Galatei, pe cel al Cetatuiei si cel al Aroneanului. Dezvoltarea intensiva a elementului cultural a generat aparitia unor noi sub-centre functionale, cum ar fi: - Piata Universitatii – situata in Copou, nu departe de cartierul "intelectual", de pe langa strada L. Catargi - Strada Garii, care dadea in Strada Arcu, unde se aflau doua importante institutii de cultura: Liceul National si Academia Mihaileana; - Piata Teatrului, care dadea in strada Cuza-Voda, incadrata la randu-i de cladirile Teatrului, Filarmonica si Banca Nationala - unde se afla si inca se mai afla una dintre cele mai frumoase statui din oras, cea dedicata lui Miron Costin, statuie care strajuieste mijlocul pietei. Principale subcentre functionale sunt: a) centre comerciale: Piata Agroalimentara, situata pe locul fostei piete "Sfanta Vineri" si a vechii Piete, proiectata de catre echipa de arhitecti condusa chiar de catre G. Effel, Piata Targu Cucu, Piata Unirii (cu impunatoarea statuie a lui Al. I. Cuza si prietenilor unionisti), Piata Sfantu Spiridon (astazi Piata Independentei, cu statuia Independentei) b) centre culturale: Piata Fundatiei Regale, cu statuia lui Eminescu si Biblioteca Centrala Universitara (a carei fond de carte este cel mai mare din Iasi si unul din cele mai mari si mai valoroase din Romania); Piata Universitatii (cu statuilile lui Mihail Kogalniceanu si A. D. Xenopol), Piata Institutului de Medicina si Farmacie (cu vechea cladire a Universitatii, inaugurata in 1860); Piata Palatului (cu "Complexul Muzeal Moldova", Biblioteca Gheorghe Ascachi si "Casa Dosoftei" si statuia acestui mare carturar si mitropolit. c) centre administrative si sociale: latura strazii Stefan cel Mare, care duce la Casa Dosoftei si inapoi, in Piata Unirii.

26



15

6. Orasul Iasi dupa 1950

Modernizartea orasului a fost realizata in trei etape diferite, care l-au transformat din oraselul rafinat si cosmopolit in marele oras din zilele noastre. 1) Etapa 1950-1970, implica reconstructia de dupa razboi si diversificarea ramurilor industriei prin modernizarea si extinderea zonei industriale si, de asemenea, prin cresterea numarului de locuitori la 150.000. Programele de dezvoltare au fost marcate de doua concepte fundamentale: a) satisfacerea cererilor de locuinte, care erau din ce in ce mai numeroase. b) protejarea prin lege a tuturor constructiilor declarate monumente istorice. Din analizarea acestei perioade s-au tras doua concluzii importante: a) locuintele ofereau populatiei un minim confort, similar celui oferit de alte cartiere din tara (spre exemplu, cartierele Bucurestiului: Balta Alba, Piata Palatului etc.) sau ale altor tari: Bulgaria, Ungaria etc. b)ignorarea anumitor elemente rtaditionale (istoricul, specificul zonei etc.), care erau de fapt "rebuturi" ale stilului "international" (blocurile tip "cutie de chibrituri", locuinte nepersonalizate, asa cum erau peste tot in tara). Inlocuirea brusca a stilului traditional cu unul mai modern a dat nastere la proteste (ca, de exemplu, demolarea Jockey Clubului din Piata eminescu si construirea in locul acestuia a unei Case de Cultura, cu o arhitectura anosta, de catre arh. C. Costinescu. Insa, in anumite contexte, stilul "international" denota rafinament, echilibru si integrare perfecta in peisaj: - blocurile-turn de pe Splai Bahlui, de pe malul stang al raului cu acelasi nume (arhitect M. Lupu) - centrul cartierului Nicolina (specialistii ICPROM – Iasi) - ansamblul arhitectural Super Copou, cu un grup statuar foarte inspirat: Cavaleria Romana (arhitect Gh. Tanase) - modificarile la planul strazilor, cu scopul de a spori circulatia rutiera si a reorganiza teritoriul in acest scop (extinderea razei orasului de cartiere rezidentiale in lunca Bahluiului si in perimetrul cuprins intre Gara Nicolina si Centru a dus, intr-un fel, la o aliniere arhitecturala, in comparatie cu reliaful sinouos (axa Anastasie Panu – Tatarasi Sud, prin strada Padurii si Tudor Vladimirescu), infatisand elemente care dau orasului un fel de rafinament (largirea Bulevardului Copou si extinderea zonei industriale catre sud-vest). 2) Etapa 1970-1980. Pentru a satisface anumite nevoi de ordin social, comercial, cultural si sanitar ale populatiei orasului, care era la acea vreme mult mai mare decat fostul orasel patriarhal, trebuia remodelat. Specialistii in urbanism ai municipalitatii au decis ca peste centrul istoric al orasului ar putea fi suprapus un nou centru civic, cu multe cladiri fara importanta istorica, intercalate printre monumentele istorice (arh. G. Curinschi). Intr-o maniera hausmaniana, aceasta actiune a schimbat, prin simplificare, sensul axelor traditionale, largind flancurile prin de,molarea unor cladiri fara importanta ecologica sau traditionala si, in cele mai multe cazuri, inlocuirea acestora cu cladiri fara echilibru dimensional. Axa Anastasie Panu a fost redirectionata fara o analiza temeinica asupra modului in care vechea axa ar putea fi integrata in noile planuri de urbanism. In incercarea de a respecta intocmai planurile de amplasare au fost construite cateva


16

cladiri foarte importante, dar diferite din punct de vedere functional, amplasate pe o suprafata de doar 200 m2: - Prefectura (arh. N. Vericeanu) - Palatul de Justitie (arh. G. Constantinescu) - Magazinul Universal "Moldova" (arh. V. Mihailovici) - Hala Centrala (arh. G. Constantinescu). Actualul Centru Civic a inceput a fi construit in 1977, dupa ideea inovatoare a arhitectului I. Cernucan de a introduce arhaicul in arhitectura moderna. Monumentele istorice au fost integrate intr-un ansamblu de cladiri cu 8 etaje, lucru care era menit sa creeze impresia unei citadele, in contradictie cu spiritul locului. Cu toate acestea iseea s-a materializat in cateva elemente de o reala valoare: - biserica Sfantul Nicolae Domnesc a fost pusa in valoare de construirea hotelului Moldova, langa deschiderea axei Anastasie Panu, largita pana la 28 m, iar deschiderea catre Tatarasi inlesneste accesul catre colinele care inconjoara orasul. - impunatorul Palat al Culturii si cladirea Prefecturii (o cladire scunda, cu arhitectura anosta) alcatuiesc un contrast cu valente pozitive; - acel echilibru dintre locurile interesante situate de-a lungul axei Anastasie Panu va fi perturbat de catre noul centru cultural, care va fi amplasat in zona Elena Doamna. - institutiile de interes cultural si social satisfac, intr-o mai mare masura, nevoile locuitorilor. Calitatile sunt contrabalansate de o serie de aspecte negative, dintre care ar trebui mentionate cateva: - lipsa logicii functionale in succesiunea cladirilor (Hotel-Teatru-Tribunal-Magazin) - impresia de “citadela” a dus la construirea unui numar mult mai mare de cladiri, fapt care nu se potrivea cu arhitectura traditionala moldoveneasca, care ofera spatii deschise si multe spatii verzi. - multe tipuri de volum, carora le lipseste o conceptie unitara, integrationista, dau impresia unui caracter provizoriu al oraselor. 3) Etapa 1980-1991. Actiunea de resistematizare a orasului, inceputa in 1970, a fost amplificata dupa anul 1980, atunci cand, pe platforma sud-vestica, a fost construit gigantul CUG (Combinatul de Utilaj Greu), care a angajat aproximativ 60 % din forta de munca a orasului. De fapt, toate ramurile industriei, ca si prestarile de servicii, s-au dezvoltat, in aceasta perioada, intr-o maniera spectaculoasa. In fiecare an institutiile de invatamant superior scolarizeaza aproximativ 30.000 de studenti; in afara de acestea exista si o gama larga de scoli postliceale si de arte si meserii. Asadar, in 1975 Iasul avea aproximativ 300.000 de locuitori, iar in 1989 avea 400.000. Astfel, au trebuit construite foarte multe locuinte si o serie de institutii au trebuit utilate. Imaginea de orasel patriarhal cu vile si gradini raspandite pe coline, cu o axa centrala care includea monumente istorice si arhitecturale, se indeparteaza pe zi ce trece. Orasul a devenit un conglomerat de cladiri cu anumite elemente de arhitectura care ilustreaza stiluri diferite. Axa traditionala Anastasie Panu (Stefan cel Mare – Banu – Pacurari) a fost mult extinsa atat spre est, cat si spre vest.27

27

http://www.iasi.djc.ro/


17

7. Dinamica populatiei

In perioada ce a urmat celui de-al II-lea Razboi Mondial, cand populatia a crecut de 3,6 ori , in evoluitia populatiei municipiului Iasi se pot detasa 3 subperioade distincte :1948-1966,1967-1989, 1990-2000. In prima subperioada(1948-1966) cresterea populatiei a fost lenta (de la 94.075 locuitori la 161.023) avand un spor mediu anual de 3.719 persoane. Cresterea numarului de locuitori a fost conditionata atat de bilantul natural cat si de cel migratoriu, deoarece in acest interval au intrat in productie un numar mare de intreprinderi industriale , care au solicitat si stabilizat un important numar de forte de munca, provenite atat din mediul rural al judetului Iasi cat si din judetele invecinate. Urmatoarea subperioada (1967-1989) se caracterizeaza prin sporuri de poluatie mai ridicate , atat prin cel natural (ca urmare a aplicarii Decretului din 1966 de interzicere a avorturilor), cat si prin cel mecanic , ca urmare a continuarii procesului de industralizare a orasului , prin intreprinderi mari si foarte mari, care au apelat in continuare la noi fluxuri de forta de munca , chiar extraregionale. In consecinta , numarul de locuitori in 1989, a ajuns la 330.195, ceea ce reprezinta o crestere de 2,7 ori fata de 1966, cu un spor mediu natural de 7.730 de persoane .28 A treia subperioada (1990 - 2000) corespunde tranzitiei politico-economice si sociale( afectata de o puternica criza economica si agresata de coruptie, inflatie si somaj )cand evolutia populatiei este contradictorie , iar numarul scade cu 782 de locuitori, ca urmare a reducerii puternice , pana in 2000, a bilantului natural (pana la 1.5 la mie). Mai mult decat atat, in anii 1991, 1993, 1998, 1999, 2000, populatia a continuat sa scada fata de anii anteriori. Dinamica populatiei municipiului Iasi in perioada 1948-2000 Anul 1948 1956 1960 1966 1970 1975 1977 1980 1985 1990 1992 1995 2000

Pop. 94075 112977 122083 161023 181786 218806 265002 266245 312182 346577 344425 343330 345795

28

Nimigeanu Vasile, Serban Raluca-Ioana, Aspecte dinamico-structurale si spatiale privind populatia municipiului

Iasi in perioada postbelica, Seminarul Geografic „Dimitrie Cantemir” nr.21-22 / 2002, p.290


18

Populaţia şi densitatea populaţiei la recensăminte

8.LocaIizarea populatiei

In perioada postbelica, municipiul Iasi, pe langa cresterea demografica, s-a dezvoltat puternic si urbanistic. Construite in graba, ansamblurile de locuinte (blocurile) sufera prin: densitate mare si inaltime, prin legaturile de transport deficitare cu centrul orasului si lipsa unor echipamente publice29 si prin ponderea mare a locuintelor colective. Localizarea (concentrarea sau dispersia) si densitatea populatiei s-a modificat in functie de conditiile create si aplicate prin planul de sistematizare al municipiului, de cresterea numarului de locuitori si localizarea marginasa a noilor si marilor ansambluri de locuinte, de modificarile in structura interna a intravilanului etc. Astfel, pentru anul 1948 se considera ca Iasul ar fi avut o densitate generala de 44,3 loc./ha si ceva mai mare in 1956 (53,2 loc./ha). Cresterea populatiei cu 231.449 loc. in perioada 1956-1992, a dus la sporirea densitatii generale, dar si la mari diferentieri pe cartiere, in functie de structura fondului funciar si a tipurilor de locuinte. In anul 1992, din suprafata administrativa, de 9527 ha, intravilanul reprezenta 3797 ha, adica cea 39,8%, iar densitatea populatiei in intravilan a fost de cea 90,7 loc./ha (sau 9070 loc./km2). Teritorial, exista puternice discrepante intre cele 16 cartiere, privind atat densitatea populatiei cat si cea a locuintelor. In conformitate cu studiile demografice si de locuire aferente Planului Urbanistic General, elaborat in 1995, se constata urmatoarele aspecte: - cartierele cu cele mai mari densitati de populatie sunt, in ordine: Alexandru cel Bun (546,0 loc./ha), Socola-Nicolina (265,0), Tatarasi (224,0), Pacurari (172,8), Centru

29

In anul 1992, municipiul Iasi dispunea de 103960 locuinte si 10326 cladiri de locuit, 239983

camere de locuit, revenind o suprafata medie per persoana de 10,65m2, 3 persoane pe locuinta si

1,32 persoane pe camera.

Judeţul Iaşi Numărul

locuitorilor Locuitori / km2

29 decembrie 1930

420488 76,8

25 ianuarie 1948 431586 78,8

21 februarie 1956

516635 94,3

15 martie 1966 619027 113,0

5 ianuarie 1977 729243 133,2

7 ianuarie 1992 811342 148,2

18 martie 2002 816910 149,2


19

(138,4), Nicolina-Sud (138,3), Studentesc (133,8), cu o mare densitate de blocuri si suprafete reduse de spatii verzi si cu alte utilizari funciare; - cartierele cu densitati reduse sunt: Copou (39,3 loc./ha) si Bucium (27,8 loc./ha), care au si suprafete mari: spre exemplu, cartierul Copou, pentru cei 16.000 loc. are o suprafata de 404 ha iar cartierul Alexandra eel Bun pentru cei 61.000 loc. are o suprafata doar de 112 ha (de 3,6 ori mai mica); - cea mai mare densitate de locuinte se inregistreaza in cel mai mare cartier al Iasului: Alexandru cel Bun (160 locuinte/ha), dupa care urmeaza Socola-Nicolina (97 locuinte/ha) si Tatarasi (82 locuinte/ha) - cartiere relativ compacte, cu constructii de 4-10 nivele, destul de monotone, cu alei inguste si spatii verzi reduse; - cea mai mica densitate de locuinte se inregistreaza in cartierele Copou (9,4 locuinte/ha) si Bucium (6,7 locuinte/ha), dupa care urmeaza cartierele Obreja si Studentesc, precum si Zonele industriale Jutora si Pacurari, considerate cartiere; in primele doua cartiere o frecventa ridicata o au locuintele tip-vila si spatiile verzi, pentru odihna si recreere.30

9.Disfunctii urbane

Avand in vedere ca in perioada 1992-2000 populatia municipiului Iasi a crescut doar cu 1370 persoane (4‰), modificarea densitatilor este nesemnificativa, atat pe ansamblu cat si pe cartiere. Forta de atractie a orasului s-a redus datorita crizei economice, a inchiderii mtreprinderilor si cresterii somajului, a coruptiei si a blocajului pe piata fortei de munca.

Ceea ce apare destul de evident este neputinta in care se zbate municipiul Iasi in a rezolva problemele economice si financiare, precum si cele ce privesc o mai buna organizare a spatiului urban. si aceasta, in conditiile in care municipiul dispune de un ridicat potential stiintific, dar care, nefiind "integrat" si politic, ramane nevalorificat si deci ineficient.

In ultimul deceniu (1990-2000) multe din problemele privitoare la amenajarea si sporirea confortului urban, inscrise in programele electorale, au ramas nerezolvate; iata cateva dintre acestea:

In cadrul cartierelor mari (avand in vedere ca unele - precum Alexandru cel Bun, Socola-Nicolina si Tatarasi - sunt de marimea unor orase de talie medie) lipsesc o serie de servicii social-culturale, de spatii de odihna, agrement si recreere (pentru batrani, copii etc), inclusiv pentru practicarea unor sporturi.

Existenta unor imobile neterminate sau nefinisate in exterior, de zeci de ani, murdare si in stare de degradare avansata, care contrasteaza cu vilele nou construite.

Persistenta pericolului prabusirii unor imobile din cartierele Tatarasi, Jicau- Sararie si Copou, datorita iminentei alunecarilor de teren. Totodata, nu trebuie pierdut din vedere ca in perioada urmatoare un nou cutremur de

30


Iasi in perioada postbelica, Seminarul Geografic „Dimitrie Cantemir” nr.21-22 / 2002, p.297


20

pamant cu magnitudinea de 7° pe scara Richter este prevazut a avea loc in Romania.

Numeroase probleme nerezolvate privesc strazile si pietele urbane, traficul rutier si transportul in comun. Spre exemplu: tergiversarea, de cateva decenii, a realizarii unor pasaje intre cartierele mari ale orasului §i centra sau peste calea ferata; scoaterea traficului greu din central orasului si dirijarea lui pe artere speciale, pentru protejarea constractiilor si reducerea poluarii; modificarea tramei stradale (largire si crearea de racorduri) pentru fluidizarea circulatiei, in paralel cu semaforizarea unor intersectii mari, greu de negociat in trafic; crearea de spatii de parcare, inclusiv de tip aerian, in vederea deblocarii trotuarelor si a partii carosabile de pe arterele cu patra benzi de circulatie care, in prezent, stranguleaza traficul; eliminarea din transportul comun a tramvaielor, uzate fizic si moral, dar si a unor autobuze si troleibuze care, prin frecventele defectiuni, afecteaza permanent transportul la "orele de varf'.

La toate acestea se adauga apoi dificultatile, frecvente, legate de gospodarirea comunala, cuprinzand: disfunctionalitatile ce apar in alimentarea locuintelor cu agent termic, gaze naturale, apa calda (in lunile reci), care genereaza un disconfort urban inadecvat unei metropole regionale. Situatia se agraveaza pe masura degradarii strazilor, mai ales in cartierele marginase (dar cu densitate mare de populatie) prin care circula sau stationeaza toate tipurile de mijloace de transport si spre care atentia edililor orasului este mai scazuta.31

31


Iasi in perioada postbelica, Seminarul Geografic „Dimitrie Cantemir” nr.21-22 / 2002, p.297-299


21


22

Bibliografie

1. Planul de Amenajare Teritorială a Zonei Metropolitane Iasi

2. http://iasi-7coline.blogspot.ro/

3. Istoria orasului Iasi : vol. 1 / red. resp. Constantin Cihodaru, Gheorghe Platon; aut. C. Cihodaru, V. Cristian, M. Dinu, s.a,Iasi, Ed. Junimea , 1980

4. http://www.travelers-way.com/Europa/descriere_iasi.html

5. http://www.iasi.djc.ro/

6. Nimigeanu Vasile, Serban Raluca-Ioana, Aspecte dinamico-structurale si spatiale privind populatia municipiului Iasi in perioada postbelica, Seminarul Geografic „Dimitrie Cantemir” nr.21-22 / 2002

7. N.Barbu, Al.Ungureanu si colab. (1987) - Geografia Municipiului Iasi, Edit. Univ. "Al.I.Cuza" Iasi;

8. Ion Niculae - Suburbanismul – ca fenomen geografic in Romania,Ed.Meronia, Bucuresti, 2002 .

Dinamica spatiala urbana Iasi

Documents

Transcript of Dinamica spatiala urbana Iasi