Din 2014 hrana va fi mai aproape de consumatori

P

ubli

caţi

a Tem

atică Nr. 11

DEZVOLTAREA RURALĂ:

ORIZONT 2014-2020

Textul acestei publicaţii are doar scop informativ și nu implică răspundere juridică.

Informaţii suplimentare despre Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Unitatea de Sprijin a Reţelei pot fi accesate pe Internet:

www.madr.ro; www.rndr.ro

USR: Departamentul Publicaţii, 2012

Fotografie copertă: Justina Nistor, Neamţ

© RNDR, 2012

Reproducerea textului este autorizată cu condiţia menţionării sursei.

Foto: Lucian Călugărescu, Neamţ

CUPRINS

ABREVIERI ........................................................................................................................................................................2

PREZENTARE ....................................................................................................................................................................3

INTRODUCERE .................................................................................................................................................................4

TINERII AgRICUlTORI ...................................................................................................................................................6

FERMA MICă DIN CARPAţII ROMâNIEI .................................................................................................................... 13

FORţA DE MUNCă DIN MEDIUl RURAl ....................................................................................................................18

DIN 2014 HRANA VA FI MAI APROAPE DE CONSUMATORI ....................................................................................25

ESTE NEVOIE DE lEADER! ...........................................................................................................................................38

BIBlIOgRAFIE ................................................................................................................................................................ 51

2

AM-PNDR

APDRP

CE

CNC

DAJ

DgDR

gAl

gl

glT

INS

MADR

PAC

PNDR

REDR

RNDR

SDl

SWOT

UE

USR

ABREVIERI

Autoritatea de Management pentru PNDR

Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit

Comisia Europeană

Comitetul Naţional de Coordonare

Direcţiile Agricole Judeţene

Direcţia generală de Dezvoltare Rurală

grupul de Acţiune locală

grupuri de lucru

grupuri de lucru Tematice

Institutul Naţional de Statistică

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

Politica Agricolă Comună

Programul Naţional de Dezvoltare Rurală

Reţeaua Europeană de Dezvoltare Rurală

Reţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală

Strategia de dezvoltare locală

Metodă de planificare strategică utilizată pentru evaluarea Punctelor Tari,

Punctelor Slabe, Oportunităţilor şi Ameninţărilor

Uniunea Europeană

Unitatea de Sprijin a Reţelei

3

PREZENTARE

Publicaţia „Dezvoltarea rurală - orizont 2014-2020” încheie prima serie de publicaţii tematice elaborate de

Departamentul de Publicaţii al Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală. Publicaţiile tematice au fost elaborate atât pe baza activităţii celor opt grupuri de lucru Tematice organizate în cadrul RNDR cât şi pe baza opiniilor agenţilor dezvoltării rurale din România. Au fost prezentate informaţii şi numeroase exemple şi studii de caz care reflectă dezvoltarea rurală din România şi din alte ţări europene.

Până acum au fost editate următoarele publicaţii tematice:Publicaţia tematică nr. 1 „Înfiinţarea şi organizarea grupului de lucru lEADER şi a grupurilor de lucru Tematice”Publicaţia tematică nr. 2 „Bune Practici şi Inovare”Publicaţia tematică nr. 3 „Forţa de muncă în mediul rural”Publicaţia tematică nr. 4 „Asociere, cooperare, comunicare”Publicaţia tematică nr. 5 „Provocări pentru creşterea competitivităţii în mediul rural din România”Publicaţia tematică nr. 6 „Dezvoltarea durabilă a satului românesc. Patrimoniul cultural tradițional și natural – Abordare interdisciplinară”

Publicaţia tematică nr. 7 „Mediul şi infrastructura verde”Publicaţia tematică nr. 8 „Oportunități de finanțare”Publicaţia tematică nr. 9 „Un viitor pentru agricultura la scară mică în România”Publicaţia tematică nr. 10 „Dezvoltarea rurală prin tradiţie, calitate şi originalitate”Publicaţia tematică nr. 11 „Dezvoltarea rurală: Orizont 2014-2020”

Publicaţia tematică nr. 11 a avut ca punct de plecare prezentările şi atelierele de lucru organizate în cadrul Conferinţei Naţionale „Comunitatea rurală: Provocări şi oportunităţi în dezvoltarea rurală în perioada 2014-2020” ( www.rndr.ro).

Majoritatea fotografiile care ilustrează publicaţia sunt transmise de membrii RNDR, în cadrul concursului de fotografie organizat de Unitatea de Sprijin a Reţelei şi prezintă frumuseţea mediului rural românesc.

USR le mulţumeşte tuturor celor care au trimis fotografii la acest concurs.Câştigătorii consursului sunt anunţaţi pe website-ul RNDR: www.rndr.ro

4

Politicile de dezvoltare rurală se concentrează în principal pe trei elemente: economia agroalimentară,

mediul înconjurător şi alte activităţi neagricole adresate populaţiei rurale.

Deşi în ultimii ani au avut loc schimbări în rolul şi funcţiile pe care trebuie să le desfăşoare agricultura, aceasta continuă să fie principala componentă a oricărui program de dezvoltare rurală. Acest lucru este valabil mai ales în România, unde ponderea economiei agricole în economia rurală este de 60 %, de patru ori mai mare decât în UE, unde aceasta reprezintă 14 %. (Otiman et.al. 2010).

Agricultura nu mai este văzută doar din punct de vedere al producției de alimente, ci şi prin prisma multifuncționalităţii acesteia.

Reforma PAC a fost concepută pentru întreaga Uniune Europeană. Cu toate acestea, există diferențe semnificative de la o ţară la alta.

În anul 2010, Otiman et. al au publicat un studiu interesant legat de agricultură și dezvoltarea rurală în România. Studiul face diagnosticul situaţiei reale din România

în comparaţie cu Uniunea Europeană și analizează în ce măsură noua Reformă a PAC oferă răspunsuri situației actuale din mediul rural românesc. Studiul arată că situația actuală din România este similară cu cea din UE din anii ‘70.

Obiectivele PAC în anii ‘70 au fost: creșterea productivității agricole prin îmbunătățirea tehnologiei, inclusiv mașini agricole mai eficiente, soiuri îmbunătățite, îngrășăminte și erbicide, sisteme de irigare și formare pentru agricultori, ameliorarea condițiilor de trai ale populației și creșterea veniturilor agricultorilor, asigurarea disponibilității suficiente de alimente pentru populația europeană.

INTRODUCERE

Foto: Mihai Petru Apostolescu, Prahova

5

Succesul măsurilor desfăşurate a avut drept rezultat creșterea randamentelor și apariția unor excedente.

Prin Reforma PAC din 2000, se stabilesc următoarele obiective: creșterea competitivității sectorului agricol; îmbunătățirea igienei și calității alimentelor; obţinerea unui echilibru între agricultură și alte activități care pot genera surse de venit; încurajarea practicării unei agriculturi ecologice prin stabilirea unor plăți directe care nu sunt legate de producție, dar sunt condiţionate de aplicarea unor practici agricole respectuoase cu mediul înconjurător.

În România majorarea veniturilor agricultorilor și, în general, ale locuitorilor din mediul rural este esențială, pentru aceasta fiind necesare investiții în modernizarea agriculturii și în dezvoltarea rurală, inclusiv în dezvoltarea de afaceri în alte domenii decât cel agricol.

În acest sens, implementarea strategiilor de dezvoltare locală joacă un rol important. Prin investițiile în sectorul rural neagricol se urmărește crearea de locuri de muncă în mediul rural și revitalizarea zonelor rurale izolate și defavorizate (Vasile, 2008; Otiman et.al., 2010).

Foto: Corina Murgilă, Braşov

6

Tinerii agricultori

Activitatea agricolă din România se confruntă cu multe provocări legate de viitor, privitoare la conservarea

mediului rural. Printre acestea, menţionăm: obținerea producției în condiții de infrastructură defectuoasă (mecanizare, irigații), comercializarea produselor, competiţia ţărilor terţe, schimbările climatice, preţurile ridicate ale inputurilor, forța de muncă îmbătrânită etc.

Cu toate acestea, nu încape îndoială că predarea ştafetei de la o generaţie la alta este cea mai importantă dintre provocările cu care atât agricultura românească, cât şi cea europeană se confruntă în prezent.

Înlocuirea fermierilor în vârstă cu cei mai tineri asigură continuitatea activităţii agricole în zonele rurale.

Dintre diversele modele existente în lume şi în Uniunea Europeană, tinerii au nevoie de o agricultură competitivă, productivă şi sustenabilă din punct de vedere economic, social şi al mediului. Din acest motiv, unul dintre obiectivele urmărite de fondurile europene în ultimii ani a fost acela de a încerca să se asigure predarea ştafetei între generaţii, în agricultură.

Prin intermediul unor instrumente cum ar fi Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) se pun în practică acţiuni


Asistenţă Tematică, Unitatea de Sprijin a RNDR

7

pentru îmbunătăţirea situaţiei tinerilor agricultori. În mod concret, prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală din România 2007-2013, s-a implementat măsura 112 „Instalarea tinerilor fermieri”, cu două obiective:• îmbunătăţirea şi creşterea competitivităţii sectorului agricol prin promovarea instalării tinerilor fermieri şi sprijinirea procesului de modernizare şi conformitate cu cerinţele pentru protecţia mediului, igiena şi bunăstarea animalelor, siguranţa la locul de muncă;• îmbunătăţirea managementului exploataţiilor agricole prin reînnoirea generaţiei şefilor acestora, fără creşterea populaţiei active ocupate în agricultură.

Valoarea aferentă acestei măsuri este de 337 milioane de euro, din care 80% sunt fonduri FEADR, iar restul de 20% reprezintă contribuţia guvernului României. În cadrul acestei măsuri, până în luna august a anului 2012, s-au semnat peste 8 000 de contracte, din aproape 22 500 de cereri de finanțare. În ceea ce priveşte cheltuiala publică executată, aceasta este de 110.464.817 euro, la aceeaşi dată.

Având în vedere numărul de tineri din mediul rural, aceste date referitoare la numărul de proiecte executate demonstrează un interes scăzut din partea tinerilor faţă de activitatea agricolă (aproximativ 0,3% dintre tineri au solicitat acordarea acestui sprijin).

În cadrul primei Conferințe Naționale „Comunitatea rurală: Provocări şi oportunităţi în dezvoltarea rurală în perioada 2014 – 2020”, organizată de Reţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală din România, în zilele de 12 şi 13 septembrie, la Bucureşti, a avut loc un atelier de lucru cu tema „Tineri fermieri”.

la atelier au participat experţi din mai multe organizaţii şi agenţi din teritoriu, pentru a analiza situaţia acestui sector de populaţie din mediul rural românesc şi a discuta cum poate viitoarea Politică Agricolă Comună să-i sprijine pe tinerii fermieri.

Din populaţia ocupată, care reprezintă 9,2 milioane de locuitori, 2,8 milioane lucrează în sectorul agricol, silvicultură şi pescuit, România fiind singura ţară din Uniunea Europeană în care acest sector reprezintă

Foto: Corina Câtiul, Bistriţa - Năsăud

8

peste 25% din populaţia ocupată.

Referitor la populaţia care lucrează în agricultură, doar 10% sunt tineri sub 24 de ani, 18% au vârsta cuprinsă între 25 și 34 de ani, în vreme ce segmentul de vârstă de peste 55 de ani reprezintă aproximativ 34%.

Prin comparaţie cu totalul economiei naţionale, agricultura este sectorul care concentrează cel mai mare procent de populaţie activă cu vârsta cuprinsă între 55 şi 64 de ani.

Datorită faptului că cel mai mic procent de populaţie ocupată în agricultură se află în categoria 15 - 24 de ani, în următorii 10 ani, când grupul între 55 şi 64 de ani (18,9%) va ajunge la vârsta pensionării, fără măsuri de stimulare a tinerilor, există riscul abandonării activităților agricole.

Pe de altă parte, nivelul scăzut al pensiilor face ca fermierul să continue activitatea agricolă, compatibilă cu primirea pensiei, aceasta împiedicând predarea ştafetei între generaţii din lipsă de teren disponibil.

Din acest motiv, Comitetul Economic și Social European sugerează că la succesul politicilor de transmitere a exploataţiilor în favoarea tinerilor, ar contribui în mod deosebit o creştere a pensiilor care să le permită fermierilor de vârstă înaintată să renunţe cu demnitate la profesia lor.

Foto: Elena Borcaias, Buzău

la nivel european, pentru fiecare fermier cu vârsta sub 35 de ani există 9 fermieri cu o vârstă mai mare de 55 de ani. În anumite state membre cum ar fi Portugalia, Spania, Italia, Marea Britanie sau Bulgaria proporţia de tineri fermieri este foarte scăzută (un singur tânăr fermier la fiecare 20 de peste 55 de ani).

Cu toate acestea, în ţări ca Polonia, Austria sau germania situaţia este diferită, existând un tânăr fermier la fiecare trei fermieri de peste 55 de ani. Aceste diferenţe se explică în mod fundamental datorită existenţei, în

9

aceste ţări, a unui cadru legislativ favorabil care a dus la o mai bună predare a ştafetei, prin acordarea de stimulente pentru transmiterea exploataţiilor. Este important ca statele membre să acorde avantaje fiscale, să elimine birocraţia, să investească în infrastructură şi servicii publice în mediul rural, să promoveze circuitele scurte de comercializare, să încurajeze diversificarea, pentru ca astfel mediul rural să devină mai atractiv pentru cei care ar dori să trăiască și să muncească la țară.

Din atelierul de lucru au fost extrase mai multe idei ce definesc sectorul tinerilor fermieri din România şi care au fost prezentate ulterior, la închiderea conferinţei:• vitalitatea zonelor rurale este strâns legată de prezenţa unui sector agricol competitiv şi dinamic, atractiv pentru tinerii fermieri;• principalele dificultăţi întâmpinate de tinerii fermieri sunt accesul la terenuri şi la credite, costurile de instalare ridicate şi perioada lungă de timp până când exploataţia devine rentabilă;• munca de fermier necesită din ce în ce mai multe cunoştinţe tehnice şi o mare capacitate

Foto: Diana Damalan, Bucureşti

10

financiară pentru investiţii; din acest motiv, pregătirea şi formarea profesională pare singura modalitate prin care numărul tinerilor profesionişti pregătiţi poate creşte;• este necesară o mai bună coordonare a administraţiilor publice pentru îmbunătăţirea eficienţei gestionării fondurilor care să ducă la creşterea nivelului de absorbţie şi să ajungă la cât mai mulţi beneficiari;• se sugerează aplicarea măsurii de pensionare anticipată pentru a favoriza accesul la terenuri şi a simplifica definiţia tânărului fermier; • satele româneşti trebuie să-şi păstreze tinerii întreprinzători, pasionaţi de profesia lor şi motivaţi să ofere alimente de o calitate superioară, să furnizeze bunuri publice şi să asigure păstrarea locurilor de muncă şi a echilibrului teritorial.

În afara acestor probleme, există şi alte aspecte ce marchează tendinţa agriculturii, cum ar fi: atractivitatea vieţii de la oraş, formarea insuficientă a tinerilor din mediul rural, lipsa informării în zonele rurale, costurile producţiei agricole etc.

Într-un raport tehnic elaborat de RNDR, în colaborare cu Universitatea Politehnică din Madrid, se fac câteva recomandări pentru România.

Menţionăm în continuare câteva dintre aceste recomandări:

• punerea în valoare a demnităţii muncii în mediul rural;• întărirea legăturii dintre acţiunile de consultanţă şi cele de suport tehnic oferite de PNDR prin măsura 112;• implicarea tinerilor în proiecte de succes, în parteneriate publice şi private, ca mijloc pentru ca aceştia să ajute, să înveţe şi să dezvolte competenţe legate de gestionarea proiectelor;• facilitarea accesului tinerilor la proprietate în vederea demarării unor proiecte antreprenoriale;

Foto: Oana Ivan, Harghita

11

• comunicarea şi transmiterea de informaţii către tineri, în mod util şi adecvat;• stimularea comunicării şi a dialogului tinerilor fermieri cu actorii publici şi privaţi pentru a motiva şi trezi interese comune în ceea ce priveşte cooperarea şi diseminarea informaţiilor.

Întinerirea sectorului agricol este una dintre prioritățile perioadei următoare, tinerii fermieri fiind sprijiniţi prin fonduri europene acordate pentru dezvoltarea rurală după anul 2013. Una dintre cele şase priorităţi ale Fondurilor Europene în următoarea perioadă de programare va fi „promovarea competitivităţii tuturor tipurilor de agricultură şi a viabilităţii exploataţiilor agricole”, incluzând sprijinul acordat noilor generaţii de fermieri.

Pentru a-i sprijini pe tineri, Uniunea Europeană propune creşterea finanţării pentru investiţii în modernizarea, transformarea şi comercializarea produselor agricole, precum şi pentru investiţii neproductive legate de obiective de mediu. Pentru perioada următoare, se urmăreşte să se ofere în continuare sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri.

Statele membre care doresc acest lucru pot implementa un subprogram specific, dedicat tinerilor fermieri şi pot oferi un pachet integrat de măsuri, cuprinzând subvenţii mai mari. Subprogramul poate include

şi alte linii de acţiune pentru promovarea transferului de cunoştinţe şi informaţii, servicii de consiliere şi acţiuni de cooperare.

România poate opta pentru implementarea unui program subtematic privind tinerii fermieri. Un astfel de program presupune însă o integrare adecvată în programul național de dezvoltare rurală și identificarea măsurilor necesare, nu doar pentru a-i stimula pe tineri să lucreze în mediul rural, ci și pentru a le oferi acces la servicii de calitate în ceea ce privește educația și sănătatea.

Familiile de tineri care pot opta pentru mutarea la țară sunt în mod direct interesate de un învățământ de calitate pentru copii și de servicii de sănătate comparabile cu cele din mediul urban. În plus, sunt interesate ca autoritățile să investească în infrastructura de bază – canalizare, alimentare cu apă, drumuri, acces la internet.

Din păcate, investițiile în infrastructură nu sunt printre prioritățile vizate de noua Politică Agricolă Comună, în special pentru că majoritatea statelor din UE au rezolvat această problemă.

Cu toate acestea, este clar că noile state membre, printre care și România, au nevoie în continuare de astfel de investiții, fără de care nu poate fi asigurat un mediu favorabil dezvoltării afacerilor la țară și, prin urmare, atragerii tinerilor în zonele rurale.

12

Propuneri în reforma PAC pentru tinerii fermieri

Plata de bază pe suprafață pentru tinerii fermieri care își încep activitatea (cei care nu au împlinit 40 de ani) ar trebui să fie completată de o plată suplimentară de 25% în primii 5 ani de la instalare. Această măsură este limitată la dimensiunea maximă a unei ferme medii din statul membru respectiv.

În cazul statelor membre în care dimensiunea fermei este redusă, limita este de 25 ha. Această măsură va fi finanțată cu până la 2% din pachetul financiar național.

O combinație de măsuri poate include subvențiile pentru instalare (până la 70 000 de euro) și servicii de formare și consiliere.

Foto: Vasile Popovici, Maramureş

13

În momentul de față, nu avem o definiție a fermei mici, în lipsa căreia nu ştim către cine şi cum trebuie distribuit sprijinul

financiar pe care urmează să-l primim de la UE în următorii ani.

Pentru perioada următoare de programare, este necesară identificarea criteriilor care să definească „ferma mică”, ținând cont de specificul agriculturii din România. Comisia Europeană nu impune statelor membre o anumită definiție, lăsând la latitudinea autorităților din fiecare stat să-şi contureze un set propriu de criterii.

Deocamdată, tema aprig dezbătută privind ferma mică și sprijinirea ei după 2014 nu a avut o finalitate care să satisfacă toate părțile implicate.

În acest articol, doresc să abordez cu preponderență subiectul fermei mici din zona montană, având tot timpul în minte gospodăriile din satul meu de munte, care sunt identice în ceea ce privește pluriactivitatea din zona montană, cu toate

Ferma mică din Carpații României

celelalte gospodării din Carpați. Mă leg de zona montană pentru că aici am crescut și cunosc bine realitatea satului de munte și a fermei mici.

Totodată, abordez acest subiect – ferma mică montană – ținând cont de aria extinsă a Carpaților, de aproximativ 30% din totalul suprafeței României. Nu plec de la numărul de UDE (unități de dimensiune economică), pentru că sunt de părere că aceasta este o direcție greșită.

Ioan Agapi, director executiv al Federaţiei Agricultorilor de Munte „Dorna”


14

Cred că trebuie să pornim de la realitate și de la importanța fermei mici din punct de vedere socio-economic și ca impact asupra biodiversității.

la o primă evaluare, ferma mică este neimportantă din punct de vedere economic (strict contabil), dar făcând o evaluare profundă, constatăm că cei care se ocupă de fermele mici își câștigă existența, nefiind asistați social, păstrează biodiversitatea și tradiția.

Dacă fermele montane de mici dimensiuni, cu terenuri când pe coastă, când în jurul casei, ar dispărea iar terenurile acestea, prin comasare, ar fi preluate de un număr redus de agricultori, am constata că numărul locurilor de muncă nou create ar fi cu mult mai mic decât numărul persoanelor implicate

astăzi în gestionarea acestor terenuri. Mai mult decât atât, eficiența acestor ferme, de dimensiuni mai mari, nu ar putea satisface din punct de vedere economic (prin taxe și impozite) asistența socială acordată foștilor mici fermieri, rămași fără loc de muncă.

Așadar, ferma mică, în opinia mea, este gospodăria țărănească ce desfășoară activități multiple și este capabilă să se autoîntrețină. O gospodărie din zona de munte cu un hectar de teren din care doar 20 ari sunt teren arabil, poate să-și producă legumele pentru uz intern; dacă are și câțiva stupi – produce miere; două sau trei camere pot fi închiriate turiștilor; dacă este așezată pe malul unui pârâu, poate avea și un mic iaz de pește. la o primă evaluare, nu are teren suficient pentru a fi luată în seamă. Dar, în același timp, pluriactivitatea îi permite să fie viabilă.

Mai mult, acest tip de fermă mică contribuie la menținerea biodiversității prin faptul că acel minuscul punct de pe harta României,de un hectar, este întreținut. gândiți-vă că zona montană a României este un cumul de astfel de puncte mici, care împreună însă reprezintă o bogăție.

De aceea, consider că România trebuie să valorifice posibilitatea oferită de reforma Politicii Agricole Comune de a avea un program subtematic pentru zona montană și un program subtematic pentru fermele mici.

Foto: Corina Murgilă, Braşov

15

Printre măsurile care trebuie adoptate pentru zona montană, aşa cum a reieşit din atelierul de lucru desfăşurat la conferinţa naţională organizată de RNDR, se numără:

• dezvoltarea agroturismului ca pârghie de valorificare a produselor agricole și neagricole; • modernizarea stânelor, care să poată fi obiective turistice;• facilități pentru dezvoltarea unor meșteșuguri;

• cadru legal pentru înregistrare la APIA a terenurilor sub 0,3 hectare; • facilități de dezvoltare a activităților de procesare la micii producători; • definiţia fermei mici să se facă în funcţie de zonă şi de producţie; • încurajarea băncilor populare rurale; • susţinere financiară pentru asocierea producătorilor; • învăţământ liceal – clase de agricultură ecologică;• sprijin pentru pieţe locale.

Foto: Corina Câtiul, Bisitriţa - Năsăud

16

Dintre măsurile care trebuie adoptate pentru stimularea asocierii, nu doar în zona montană, ci şi în celelalte zone ale ţării, trebuie menţionate cele identificate de participanţii la evenimentul organizat de RNDR, şi anume: • măsură specială pentru modernizare şi utilare/procesare destinată grupurilor de producători; • recunoaşterea grupurilor să nu se mai facă pe tip de produs, ca până acum, pentru că acest lucru implică multă birocraţie (aceiaşi membri pot face parte acum dintr-un grup de crescători de animale şi dintr-un grup de producători de fructe, acest lucru însemnând două ştampile, contabilităţi separate); ar trebui ca o cooperativă să poată comercializa o gamă variată de produse (Asociaţie de

Dezvoltare Rurală-Comunală);• corelare între legea generală a cooperaţiei şi legea cooperativelor agricole;• reducerea plafonului de recunoaştere a grupului de producători de legume-fructe de la 100 000 de euro valoarea producţiei comercializate la 20 000 de euro;• o parte din subvenţiile acordate fermierilor să fie oferite prin grupurile de producători, sau ADR (asociaţie de dezvoltare rurală) nu individual.

Micii fermieri în reforma PAC

Orice fermier care solicită sprijin în 2014 poate decide, până la 15 octombrie 2014, să participe la schema pentru micii fermieri și, prin urmare, să primească o plată anuală

Foto: Andreea Titianu, Bucureşti

17

fixată de statul membru la o sumă cuprinsă între 500 și 1 000 de euro, indiferent de dimensiunea fermei. (Cifra va fi legată fie de plata medie per beneficiar, fie de plata medie națională per hectar pentru 3 ha.)

Aceasta va fi o simplificare enormă pentru fermierii în cauză și pentru administrațiile naționale. Participanții vor avea de respectat cerințe mai puțin severe legate de eco-condiționalitate și vor fi scutiți de la aplicarea măsurii de ecologizare. (Evaluarea impactului arată că aproximativ o treime dintre fermele care solicită finanțare în cadrul PAC au o suprafață de cel mult 3 ha, dar aceasta nu reprezintă decât 3% din întreaga suprafață agricolă a UE-27.)

Costul total al schemei pentru micii fermieri nu poate depăși 10% din pachetul financiar național, iar nivelul plății va fi ajustat în consecință, dacă este necesar.

De asemenea, va exista o finanțare în cadrul Fondului de dezvoltare rurală pentru consilierea micilor fermieri în vederea dezvoltării economice şi granturi pentru restructurare, în cazul regiunilor cu o mare fragmentare a terenurilor agricole.

Se va acorda un ajutor de instalare de până la 15 000 de euro pentru fiecare fermă mică.

Zona montană în reforma PAC: în cazul zonelor muntoase, cuantumurile ajutoarelor pot fi de până la 300 euro/ha.

Foto: Stefan Belafalvi, Harghita

18

Forța de muncă din mediul rural

Încă din anii ’90, mediul rural adăpostește cea mai mare parte a populației sărace. În ultima perioadă, sărăcirea mediului rural

a fost accelerată și de criza economică pe care România o traversează, dar și de întârzierea adoptării de către autorități a unor măsuri anticriză eficiente.

Reducerea oportunităţilor și așa puține, scăderea prețurilor la vânzarea produselor agricole și a puterii de cumpărare, pierderea locului de muncă și creșterea riscului de excluziune socială și economică, ar trebui să facă din populația din mediul rural un grup țintă al unor politici publice de ocupare și economice specifice și coerente.

• Membrii grupului de lucru Tematic 5, „Forța de muncă în mediul rural”, au identificat o serie de probleme pe care le consideră de actualitate și relevante pentru a face obiectul politicilor publice viitoare în sectorul ocupării în mediul rural și anume:1. mediul de afaceri din România, mai ales cel din mediul rural este neatractiv pentru IMM-uri datorită unui sistem de impozitare împovărător și a unor proceduri greoaie pentru înființarea-dezvoltarea firmelor mici și mijlocii;

Grupul de Lucru Tematic 5 “Forţa de muncă în mediul rural”

Foto: Sebastian Puraci, Caraş-Severin

19

2. necunoașterea nevoii reale de formare din mediul rural pentru toate categoriile de potenţiali beneficiari;3. existenţa discriminării la angajare în mediul rural şi acces discriminatoriu la formare-educaţie prin nepromovarea egalităţii de şanse pentru toate categoriile sociale.

Pentru aceste probleme, membrii grupului de lucru Tematic 5 recomandă următoarele potențiale soluții:• realizarea unei strategii inovatoare pentru generarea de locuri de muncă şi prosperitate în mediul rural și în agricultură, care să includă iniţiative inovatoare pentru sprijinirea grupurilor dezavantajate de a se

integra pe piața muncii; recomandăm ca PNDR și POP 2014-2020 să fie elaborate pornind de la direcțiile de acțiune ale acestei strategii, care ar oferi o perspectivă coerentă și integrată, în locul practicilor existente, de implementare a unor proiecte singulare, de nișă. • mutarea accentului de la statutul de salariat la cel de ANTREPRENOR: simplificarea procedurilor fiscale și îmbunătăţirea mediului de afaceri prin eliminarea obligaţiilor şi constrângerilor fiscale, sprijinirea noilor sisteme private de investiţii şi de încurajare şi mobilizare a economiilor locale în afacerile locale, îmbunătăţirea accesului la piaţa externă, la inovare, la fondurile UE. Diversificarea economiei rurale şi creșterea competitivității întreprinderilor locale, stimularea întreprinderilor din sectoarele cheie de creştere, diversificarea activităţilor acestora, diversificarea pieţelor, integrarea femeilor în afacerile locale. • încurajarea formelor asociative; introducerea criteriului de apartenență la o formă asociativă este salutară, dar diferenţa de punctaj dintre grupurile de producători și o asociație profesională este prea mică și nu stimulează formarea grupurilor de producători, care ar trebui să fie un criteriu decisiv de selecție pentru acordarea sprijinului. lipsa formalizării în agricultura românească face ca înființarea grupurilor de producători să fie problematică. Producătorii care vând doar pe baza certificatului de Foto: Simona Țura, Iaşi

20

producător sunt evident favorizați față de PFA sau vânzarea printr-un grup de producători. Avantajele intrării în grupuri de producători sunt pe termen mediu și lung, inițial costurile de oportunitate sunt prea mari (din pricina schimbărilor impuse de condițiile de recunoaștere a grupului). • Promovarea conceptului de industrii culturale şi creative (ICC). ICC sunt considerate un factor esenţial pentru inovare, coeziune socială şi teritorială, având efecte benefice asupra celorlalte sectoare ale economiei şi asupra societăţii în ansamblu.

Concret, domeniile ICC cuprind: designul, arhitectura, moda, filmul, muzica, artele vizuale, meșteșugurile, arhivele digitale, publicitatea, IT-ul, editarea de cărți, industria audiovizuală. ICC au reprezentat în 2010 cca 3,3% din PIB-ul total al UE și au generat cca 3% din locurile de muncă din România. Uniunea Europeană a subliniat importanţa ICC printr-o serie de documente strategice, de iniţiative practice (constituirea de grupuri de lucru şi platforme, cum ar fi European Platform on Cultural and Creative Industries) şi de programe de finanţare,

Foto: Vasile Nistor, Neamţ

21

oferindu-le un rol tot mai însemnat în propunerea legislativă pentru viitoarea sa politică de coeziune în perioada 2014-2020.• Educaţie şi formare profesională sigură pentru locuitorii din zonele rurale, prin creşterea şi îmbunătăţirea ofertei educaţionale (învăţământul primar, secundar şi superior), precum şi prin orientarea ofertei de formare spre zonele rurale, conform nevoilor specifice pieţei forţei de muncă. Formarea trebuie integrată într-o strategie multisectorială, de dezvoltare a zonelor rurale, ținând cont și de pericolul în care se găsește satul românesc de a-și pierde identitatea, tradițiile și valorile, împrumutând tot mai mult din trăsăturile zonei urbane moderne. De aceea, oferta educațională ar trebui să cuprindă protejarea patrimoniului tradițional, specializări în practici tradiționale, inclusiv meșteșuguri și marketing pentru produsele meșteșugărești, tehnici de construcție care respectă arhitectura tradițională, gestionarea mediului, inovarea pentru o dezvoltare sustenabilă, antreprenoriatul.

Unele aspecte semnalate de noi se regăsesc în documentul elaborat de OECD în 2006, „Noua paradigmă rurală: politici şi guvernare”, care prezintă provocările comune cu care se confruntă regiunile rurale: emigrarea şi îmbătrânirea populaţiei, un nivel scăzut de educaţie, o productivitate redusă, un nivel scăzut al serviciilor publice. În plus, existența facilităților sociale Foto: Vasile Nistor, Neamţ Foto: Sebastian Puraci, Caraş-Severin

22

incorect dimensionate pentru populația din mediul rural încurajează munca la negru. Recomandăm efectuarea unui studiu care să identifice cele mai bune soluții pentru sprijinirea integrării sociale și pentru creșterea gradului de ocupare a populației din mediul rural indiferent de etnie, vârstă, educație, gen etc.

Resursele umane din mediul rural românesc„Resursa umană de la nivel rural are un nivel scăzut de educaţie şi de informare în toate domeniile (legislaţie, oportunităţi de finanţare, cetăţenie europeană etc.). Spiritul de iniţiativă şi de leadership în comunităţi este mai degrabă latent sau orientat unilateral spre soluţii pentru

probleme individuale. Aceste aspecte fac dificilă recunoaşterea resurselor locale şi a valorii deosebite a acestora, iar mobilizarea comunităţii pentru a găsi cele mai eficiente soluţii de utilizare şi de regenerare a acestora, care să conducă la creşterea bunăstării comunităţii în general, pare un ideal greu de atins”( Carta albă a sectorului ONg 2012, Fundația PACT).

În România, în 2010 cel mai mare procent al persoanelor (vârsta 20-64 de ani) cu un loc de muncă remunerat a fost al lucrătorilor din agricultură (30,1%), femeile având un procent mai mare (31,4%) decât cel al bărbaților (29%). În UE, România este printre țările cu cea mai scăzută rată de

Foto: Andrea Debreczeni, Cluj

23

ocupare pentru tineri cu vârsta între 20-30 de ani înregistrând un procent de 52,8% (sursa: Eurostat, Ancheta anuală asupra forței de muncă - 2010).

De subliniat faptul că economia rurală neagricolă din România a angajat numai 24,5% din populaţia rurală activă, conform Programului Naţional de Dezvoltare Rurală din România 2007-2013.

În prezent, zonele rurale înregistrează rate mai mici de învățământ superior și rate

mai mari de abandon școlar. În consecință, îmbunătățirea acestor indicatori în zonele rurale ale României este esențială pentru atingerea obiectivelor principale prevăzute în Strategia Europa 2020 (EU Agricultural Briefs; No 4, October 2011). Mai mult decât atât, România trebuie să se alinieze obiectivelor strategiei Europa 2020 prin care Uniunea Europeană a reiterat angajamentul său de a promova adoptarea modelului social european, care promovează crearea de locuri de muncă mai multe și mai bune în întreaga UE.

Foto: Daniel Curteanu, Dolj

24

Pentru a atinge aceste obiective, Strategia Europeană de Ocupare încurajează măsuri pentru a îndeplini trei obiective principale până în 2020: 75% din persoanele cu vârsta cuprinsă între 20 şi 64 de ani să fie ocupate; reducerea abandonului școlar sub 10%; reducerea numărului de persoane cu risc de sărăcie și excludere socială.

Dorim însă să atragem atenția asupra nevoii derulării unui studiu care să analizeze ipoteza dezvoltării unui nou posibil scenariu al ruralității din România, făcând referire la existența unui grad scăzut de interes al populației din mediul rural de a lucra, precum și la ipoteza instalării fenomenului migrației inverse a populației din mediul urban în mediul rural, în special în zonele adiacente marilor centre urbane.

Migraţia din mediul urban în mediul rural a început să întreacă la număr migraţia rural-urban începând din 1997, în special din cauza reîntoarcerii populaţiei care s-a mutat la oraşe în perioada de industrializare forţată, soldul migraţiei fiind negativ doar pentru populaţia de 20-29 de ani.

Peste jumătate din cei care se stabilesc în mediul rural sunt persoane de peste 40 de ani, împreună cu copiii lor sub 15 ani; mulţi dintre ei sunt şomeri sau pensionari care nu se pot întreţine la oraş.

O altă categorie de populaţie venită din oraşe este cea educată, cu venituri mai ridicate, care alege să se stabilească în sate periurbane şi în satele cu potenţial turistic ridicat (INS, 2008c).

Foto: Anca Arghiri, Bucureşti

25

Din 2014 hrana va fi mai aproape de consumatori

Consumul de produse locale este o altă formă de patriotism - un patriotism al hranei. Reforma Politicii Agricole

Comune propusă de Comisia Europeană, de echipa Comisarului European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Dacian Cioloș, include și o prioritate interesantă pentru agricultura românească. Una dintre cele șase priorități propuse este organizarea lanțurilor alimentare, ceea ce va oferi posibilități sporite de acces la piață. Punctul de vedere pe care vi-l propunem atrage atenția agricultorilor, micilor fermieri, producătorilor din mica industrie alimentară, spre noile oportunități de piață care le vor permite să ofere românilor produse locale de calitate, proaspete și de sezon.

Un croitor măsoară de șapte ori și taie o dată? Probabil că da, pentru a reduce cât mai mult riscul de a pierde material, timp și deci bani, dacă ar da greș. Dacă lucrează în serie mică, un croitor nu produce fără să aibă clienți. Dacă vorbim de o fabrică de confecții, aceasta își susține piața aflând ce își doresc clienții, croind cât mai bine pe dimensiunile indivizilor din grup (modelele

Tiberiu Cazacioc, Asociația

Grupul de Inițiativă Radu Anton Roman

Foto: Rodica Ciutureanu, Dolj

26

antropometrice), făcându-și reclamă și propunând linii vestimentare.

În agricultură lucrurile sunt cu mult mai complicate, dar atunci când avem în vedere desfacerea, orientarea către piață și către consumator, în funcție de volumul producției, totul pare a se reduce la trei variabile. Prima opțiune este vânzarea prin formele de comerț modern și anume hipermarketuri, supermarketuri, cash and carry, discounteri. A doua opțiune este vânzarea în piețele urbane organizate. A treia posibilitate este vânzarea la colțul străzii, la marginea drumului. Toate aceste opţiuni constituie forme de piață.

Uniunea Europeană va susține financiar integrarea în lanțul alimentar, schemele de calitate, promovarea pe piețe locale, circuitele scurte de aprovizionare prin implicarea grupurilor de producători și a organizațiilor interprofesionale și prin gestionarea riscurilor.

Conform definiției propuse de Comisia Europeană, un lanț scurt de aprovizionare (short food chain) „implică un număr limitat de operatori economici angajați în activități de cooperare și de dezvoltare economică locală, precum și relații geografice și sociale strânse între producători și consumatori.”

Foto: Nicu Buculei, Argeş

27

Prezentul ne cere piețe noi, inovative, competitive

Pentru a inova și pentru a profita de oportunitățile pe care ni le va oferi reforma PAC, trebuie să privim cu alți ochi ce se întâmplă în prezent.

Prima formă de desfacere, cea de comerț modern îi forțează pe legumicultori și horticultori să cultive anumite soiuri de fructe și legume de mare productivitate, însă în detrimentul soiurilor autohtone, îi forțează să se organizeze, să dețină competențe de marketing și cunoștințe sofisticate de organizare de stocuri și logistică.

De aceea, combinarea cu lanțurile de comerț modern este în fapt un proces dificil de adaptare și transformare a producătorilor de legume și fructe, forțați de cerinţele partenerilor lor, cu avantajele date de predictibilitatea vânzării, dar cu dezavantajele unei dependențe pe termen lung și ale reducerii diversității. Unul din efecte este că niciodată, în mod normal, consumatorul nu va găsi în comerțul modern zecile de soiuri de mere, de exemplu, ce cresc în România, ci doar câteva.

Pot fi o alternativă piețele de en gros ale producătorilor, ale asociațiilor, ale cooperativelor, ale organizațiilor interprofesionale, de la care să cumpere

28

lanțurile comerciale moderne sau de la care să cumpere lanțurile de restaurante, alianțe de consumatori de grup.

A doua formă de desfacere sunt piețele urbane, atât de mult criticate. Unul din actorii acestei forme de organizare sunt consiliile locale. Piețele urbane din orașele României sunt organizate și administrate de consiliile locale, fiind în mod legitim surse de venit pentru bugetele locale. Așa cum funcționează în prezent, acestea nu sunt decât spații comerciale de un tip special, adică magazine, dar nu piețe de legume și fructe. Pieţele urbane sunt acaparate de importul de legume și fructe, care afectează competitivitatea micului producător.

Aplicarea reglementărilor referitoare la vânzarea în piețe, precum și la folosirea certificatului de producător, ar elimina problemele din ultimii ani şi din prezent.

Dar pentru că piețele urbane sunt doar surse de venituri, pare că nu contează cine vinde și ce.

Starea de fapt este confirmată de faptul că celelalte piețe ce se organizează în prezent sunt fie parte a evenimentelor de tipul „Ziua Recoltei”, fie evenimente de piață de tip volant, organizate de asociații de producători, sindicate, de companii mici sau de către Mișcarea „Slow Food” din România. Piețele volante alternative sunt soluția.

29

Trebuie demonstrată și construită o relație mai apropiată cu consumatorul. Este necesar ca orice piață alternativă să demonstreze consumatorului unde au fost cultivate și de unde au fost recoltate legumele și fructele, prin pancarte, bannere, etichete, cărți de vizită, pagini de internet. Piețele alternative trebuie să aducă în fața consumatorului producători, numai sâmbăta și duminica, pentru că numai atunci cei care trudesc pământul pot veni la întâlnirea cu consumatorul.

Un altfel de legumicultor, horticultor, apicultor, va trebui să fie prezent, omul care știe procesul agricol și poate da explicații. Ar mai fi necesar să se treacă spre fiscalizarea acestui tip de producție, pentru că numai astfel va fi susținută competitivitatea legumicultorilor și horticultorilor care vor beneficia de sprijin european.

A treia formă de vânzare, dar dezorganizată, este vânzarea de la colțul străzii. Și pentru aceasta se pot găsi forme de vânzare care deja sunt practicate pe scară mică și în România.

Este vorba de organizarea, sindicalizarea unui grup de consumatori care devin coproducători. Astfel de forme pot fi: „Coșul cu legume”, „Coșul verde”, „Coșul bio”, „CAP gurbănești.” Pentru cantitățile mici pot fi stabilite relații cu restaurantele mici, cu bistrourile, care doresc să folosească legume și verdețuri din agricultura locală, proaspete, în mod fiscalizat.

Foto: Adriana Daniela Stan, Călăraşi

30

Lanțul alimentar, în prezent un drum întortocheat până la consumator

Orice activitate umană care nu are rezultate numai pentru sine, pentru cei care o întreprind, ci şi pentru satisfacerea nevoilor celorlalți, are nevoie de planificare. Producția, ca și oferta de servicii, include aprovizionarea cu materii prime, transformarea, desfacerea și distribuția lor. Toate acestea alcătuiesc un lanț. Și activitatea în agricultură are nevoie de organizarea în lanț, de organizarea pe canale de distribuție. Este posibil ca uneori planificarea producției să nu satisfacă cererea contractată, alteori

să o depășească. Pentru fiecare dintre aceste situații, producătorii trebuie să aibă pregătite instrumentele necesare asigurării unui echilibru.

În ultimii 22 de ani și mai ales în ultimii șase ani, de când România este stat membru al Uniunii Europene, s-a vorbit foarte puțin despre lanțul sau canalul de distribuție, iar consumatorul este aproape absent.

Dacă urmărim majoritatea dezbaterilor despre producția agricolă, știrile despre efectul nefast al stării vremii, toate întâmplările care au ca subiect produsele agricole, observăm că nu se vorbește aproape deloc despre consumator. Se discută foarte mult despre piețe, dar foarte puțin despre nevoile consumatorului.

Dacă adăugăm viziunii noastre, în lanțul alimentar, consumatorul, situația devine mai clară, dar şi mai diversificată. Unde se află consumatorul? la muncă, în excursie, în turismul rural, gătește acasă, iese cu prietenii la restaurant, este uneori, din nefericire, la spital. În prezent, în România, nu se discută aproape deloc despre lanțuri alimentare integrate care să includă fabricile de conserve, unitățile de alimentație publică (creșe, grădinițe, spitale, cantine de ajutor social, restaurante, bistrouri, baruri).

Nu mai vorbim despre faptul că de multe ori gastronomia întâlnită atunci când profităm de turismul rural este bazată pe

Foto: Diana Bogdan, Caraş-Severin

31

produse alimentare ce provin din industria alimentară, şi nu din gospodăria gazdei. „Slow Food” vine cu această filosofie care propune suveranitatea hranei, nefiind însă singura mișcare de acest fel. Cu alte cuvinte, nu producția de inputuri este importantă, ci calitatea hranei de care are parte un consumator din România.

Nu procedurile HAACP contează în primul rând, ci dacă hrana conține nutrienți, dacă are elementele nutritive necesare. Viitorul va cere hrană de calitate, proaspătă și hrănitoare, care să provină dintr-o agricultură durabilă, care poluează puțin. O hrană corespunzătoare trebuie să fie subiectul unui mod de a trăi sănătos, cu efect asupra duratei de viață.

Lanțurile alimentare, o prioritate a reformei PAC

Uniunea Europeană este o construcție instituțională în continuă adaptare. Transformarea sa este determinată atât de dinamica sa internă, cât și de modificarea contextului global, din 2008 şi până în prezent. Atingerea obiectivelor stabilite prin Strategia 2020 face ca politicile comunitare să fie în continuă schimbare. Nu demult, Comisia Europeană a dat publicității Propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR).


32

Adaptarea Politicii Agricole Comune ține cont de realitățile contemporane, fiind propuse șase priorități ale politicii de dezvoltare rurală, printre care și promovarea organizării lanțurilor alimentare și a gestionării riscurilor în agricultură.

Unul din obiectivele generale al reformei PAC este competitivitatea agricolă. Aceasta va fi atinsă prin obiectivul tematic promovarea organizării lanțului alimentar

și a gestionării riscurilor în agricultură.

Ariile de intervenție sunt prevăzute, în propunerea de Regulament, la Art. 5, alin. (3), astfel: „Promovarea organizării lanțului alimentar și a gestionării riscurilor în agricultură, cu accent pe următoarele sectoare: (a) o mai bună integrare a producătorilor primari în lanțul alimentar prin intermediul schemelor de calitate, al promovării pe piețele locale și în cadrul

33

circuitelor scurte de aprovizionare, al grupurilor de producători și al organizațiilor interprofesionale; (b) sprijinirea gestionării riscurilor la nivelul exploatațiilor.”

În ceea ce privește programarea politicii de dezvoltarea rurală, Comisia Europeană propune ca unul din cele patru subprograme tematice (vezi TITlUl II, Programarea, Capitolul I, Conținutul programării, Articolul 8, Subprograme tematice) să fie: „(d) lanțurile scurte de aprovizionare.”

Aceasta înseamnă că vor fi orientate fonduri pentru atingerea acestei priorități.

Reforma PAC, propusă de CE statelor membre al Uniunii Europene, prin cele trei propuneri de regulamente, va veni în întâmpinarea nevoilor producătorilor români, dar și a consumatorilor.

Plângerile atât de frecvente referitoare la lipsa accesului la piețe ne arată că agricultura din România suferă de lipsa asocierii în cooperative, a unor asociații de marketing și distribuție, iar consumatorii nu sunt suficient prezenți decât ca putere de cumpărare, nu ca relație umană, socială.

Prin intermediul unui astfel de subprogram, cumpărătorii vor avea șansa să devină mai apropiați de producătorii lor, prin lanțurile scurte ale hranei. În țară funcționează organizații, asociații care luptă, muncesc și își

doresc să aducă producătorii și consumatorii mai aproape unii de alții.

Un lanț alimentar scurt va da valoare produselor locale, produselor de calitate de tip „specialitate tradițională garantată” (STg), „denumire de origine protejată” (DOP), „indicație geografică protejată” (IgP), produselor din agroturism și vor aduce fructe și legume proaspete în piețele alternative.


34

Ce ne trebuie pentru a organiza un lanț alimentar scurt cu o piață alternativă, volantă:

• Un program național, multisectorial și interministerial privind alimentația sănătoasă;• Piața să fie destinată producătorilor direcți;• la piață să participe un număr suficient de mare de producători, organizați pe principiul teritorial (minim 10);• Participanții la piață să se asociaze (dacă nu sunt asociați deja) în cooperativă, asociație neguvernamentală, pentru a administra piața volantă și să aleagă un comitet de conducere care să includă producători care vând direct, la tarabă;• Managerul pieței să fie o persoană calificată conform COR (Clasificării Ocupațiilor din România) ca administrator de piață, având cunoștințe de management, bugete, relații cu producătorii și autoritățile, contabilitate simplă, marketing;• Să se încheie contracte ferme de participare la piață;• Să se asigure diversitatea și sezonalitatea ofertei (legume, fructe, brânzeturi, produse din carne);• Să se folosească o infrastructură de piață volantă ce poate fi activată, instalată și demontată periodic;• Sloganul pieței să spună clar că este vorba de „Produse proaspete, locale, de sezon”, pentru că acestea sunt de la producători direcți, din apropierea orașului, a zonei urbane;• Să se creeze un set de reguli de acces în piață (ex. numai vânzare directă, doar rude de gradul I), posibilitatea ca piața să fi standardizată și să se aplice francize, fără costuri, către alte organizații de producători;

35

• Setul de reguli de tipul „Târgul Țăranului” să fie protejat prin marcă înregistrată la OSIM;• Numai cine respectă regulile standard și le aplică să poată organiza o piață volantă de tip franșizat în altă parte a țării; este de preferat extinderea modelului, pentru consolidarea lui într-o rețea de piețe volante de producători;• Toate elementele de comunicare precum sigla, tipul de literă, publicitate, culori, identitatea vizuală, să fie create specific doar pentru tipul de piață volantă creat;• Relația cu cumpărătorii să fie una de tip comunitar, cumpărătorii trebuind să afle cât mai multe lucruri despre producție, putând fi chiar invitați la fermă;• Cooperarea cu grupurile mișcării „Slow Food” din România, pentru activități de educare a consumatorului;• În cadrul pieței să se organizeze periodic întâlniri cu consumatorii, „Ziua producătorului”, prezentări despre legume și fructe pentru grupuri de școlari, liceeni, copii de grădiniță, să se organizeze vizite la fermele din apropierea orașului, să fie marcate sezoanele pentru a atrage atenția asupra caracterului local al produselor.

36

Ce ne spun cifrele despre piețele locale

Conform publicației EU Rural Review, ediția nr. 12 din 2012, editată de Rețeaua Europeană de Dezvoltare Rurală:

• Aproximativ 4% din producătorii din Flandra lucrează într-un lanț alimentar scurt;• În 2005, peste 16% din fermierii din Franța erau implicați în vânzarea directă a produselor;• Aproape 46 000 sau o treime din toate fermele din Austria sunt implicate în vânzări directe. Pentru 11 000 din acestea, vânzările directe înseamnă peste jumătate din veniturile lor anuale. lanțurile alimentare scurte sunt importante pentru producătorii austrieci de fructe, vin, ouă și carne de porc, fiind mai puțin importante pentru marketingul și distribuția de lapte și produse din carne de la ferme (acestea sunt consumate în agroturism);• Circa 5% din sumele cheltuite pe hrană în Spania se plătesc pentru produsele vândute prin lanțurile alimentare scurte;• În Italia este înregistrată o creștere continuă a sectorului, cu 63 000 de producători în 2009, o creștere de 4,7% față de 2008, cu o valoare de 3 miliarde de euro, ceea ce înseamnă o creștere de 11%; din acest volum, 40% sunt vânzări directe de vin și 20% sunt vânzări directe de fructe și legume.

Mai multe la http://enrd.ec.europa.eu

37

Franța aplică în prezent legislația privind lanțurile alimentare scurte

În Franța, conform legii nr. 2010-874 din 27 iulie 2010 privind modernizarea agriculturii și pescuitului, se dispune chiar din Art. 1 ca Programul Național de Alimentație să prevadă acțiuni practice privind dezvoltarea circuitelor alimentare scurte și aprovizionarea cu produse agricole locale pentru alimentația publică, colectivă sau privată (art. l.230-1 din Codul rural și al pescuitului maritim). În același articol, se prevede ca statul să aibă ca obiectiv pentru aprovizionarea serviciilor sale de alimentație colectivă achiziția de produse din lanțuri alimentare scurte, ce provin din exploatații agricole sau de la organizații ce regrupează exploatațiile agricole.

Statul francez definește ca lanț alimentar scurt, un mod de comercializare al produselor agricole care se realizează prin vânzarea directă de la producător către consumator (în cazul de mai sus achizitorul public) ori prin vânzarea indirectă, cu condiția să nu existe decât un singur intermediar. lanțul alimentar scurt nu este definit pe baza unui criteriu geografic.

Sursă: Ministerul Francez al Economiei și Finanțelor, GUIDE DE L’ACHAT PUBLIC DE FRUITS, LEGUMES ET POMMES DE TERRE A L’ETAT FRAIS, validat în 27 aprilie 2012 de Consiliul Științific al Observatorului Economic al achizițiilor publice, care înlocuiește Ghidul GEMRCN nr. F9-02 din 28 ianuarie 2003, cu privire la achiziția de fructe, legume și cartofi în stare proaspătă.

Mai multe detalii la http://www.economie.gouv.fr/daj/guide-lachat-public-fruits-legumes-et-pommes-terre-a-letat-frais

38

Este nevoie de LEADER !

Foarte puțini oameni care trăiesc în zonele rurale vor fi auzit vreodată de Programul lEADER al Politicii Agricole

Comune (PAC). Acesta încă reprezintă uneori un acronim, ce propune o inițiativă de regenerare a economiei și a comunităților rurale. Numele provine din limba franceză: liaisons entre Actions de Développement de l’Economie Rurale (legături între acțiuni pentru dezvoltarea economiei rurale). De la debutul său din anii 1990 și până în prezent, un număr mare de locuitori din mediul rural a aflat care sunt beneficiile create de lEADER: locuri de muncă, întreprinderi noi, sprijin pentru servicii esențiale pentru comunitățile rurale, incluziune socială. Cu timpul, această abordare a dezvoltat o adevărată „inițiativă comunitară”, un concept european pentru a genera un nou mod de gândire despre dezvoltarea zonelor rurale pe termen lung, pornind de la nivel local.

Însă lEADER a întâmpinat și numeroase obstacole, printre care concentrarea excesivă pe o anumită măsură sau metodologie, conducând la limitarea autonomiei gAl-ului în a formula strategiile locale cât mai

Raluca Barbu, Consultant independent politici de dezvoltare

rurală şi mediu

eficient, proceduri complicate de elaborare și luare a deciziilor, accent exagerat de mare pe controlul și monitorizarea proiectelor și nu suficient pe atingerea obiectivelor, birocrație sufocantă, insuficienta încurajare a gAl-rilor în implementarea unor proiecte inovatoare, lipsa transparenței etc.


39

Ne aflăm acum la finele unei perioade de programare a politicii agricole și de dezvoltare rurală și privim deja spre perioada următoare. S-au examinat provocările și oportunitățile cu care se confruntă comunitățile rurale, s-a contribuit direct cu idei pentru a le soluționa și pune în practică și s-a învățat din experiența perioadelor anterioare.

Învățămintele au fost luate în considerare pentru a așeza lEADER-ul pe un făgaș mai temeinic după 2013, încurajându-se totodată o creștere continuă a participării actorilor locali, ținând seama pe deplin de nevoile multisectoriale din comunitățile rurale.

Noile prevederi privind programul LEADER pentru 2014 - 2020

lEADER va continua și în viitoarea perioadă de programare, în cadrul Fondului European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR), pentru a sprijini obiectivele politicii de dezvoltare rurală și diseminare a inovației, însă, ca element de noutate, poate fi sprijinit și prin alte fonduri ale UE, incluzând posibilitatea „multifinanțării” strategiilor de dezvoltare locală (SlD - Strategia de dezvoltare locală”: un ansamblu coerent de operațiuni alcătuit pentru a răspunde obiectivelor și nevoilor locale, contribuind la îndeplinirea priorităților Uniunii pentru dezvoltarea rurală).

Foto: Diana Damalan, București

40

Acest articol se concentrează pe clarificarea noutăților și a implicațiilor ce derivă din aplicarea propunerilor legislative ale Comisiei, publicate în octombrie 2011. Trei propuneri juridice distincte din partea Comisiei Europene sunt relevante pentru lEADER în viitor: Regulamentul privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din FEADR, Cadrul Strategic Comun (CSC), Regulamentul privind fondurile europene, precum și Regulamentul (PAC) pentru măsuri orizontale. Aceste propuneri sunt în prezent discutate de către Consiliu și

Parlamentul European și, prin urmare, pot suferi unele modificări în timpul negocierilor.

Se estimează că aceste discuții se vor încheia la finalul lui 2012.

Astfel, printre propuneri, se numără:a) ca lEADER să rămână un program obligatoriu pentru statele membre, cu o alocare financiară de minimum 5% din pachetul FEADR în cadrul fiecărui program de dezvoltare rurală (PDR);

Foto: Dana Maria Oprişan

41

b) după 2013 programul lEADER trebuie să servească obiectivele priorităților de dezvoltare rurală care contribuie la Strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii politicii de dezvoltare rurală și să aducă un spirit de inovare, fără a fi însă limitat de regulile unor măsuri predefinite;c) limitarea la maximum 49% a drepturilor de vot deținute de sectorul public, sau al oricărui singur grup de interes în procesul de luare a deciziilor în cadrul strategiilor de dezvoltare locală (SDl);d) posibilitatea multifinanțării lEADER-lui (corelarea cu alte fonduri europene) pe principiul „dezvoltare locală bazată pe comunitate”.

Consolidarea abordării LEADER în perioada următoare

Creșterea capacității locale

Se dorește ca în viitorul cadru legislativ 2014 - 2020, structura programului lEADER să fie mai bine adaptată pentru a sprijini consolidarea capacității gAl-urilor, urmărind diferitele grade de dezvoltare și experiență din zonele rurale.

Pentru a-și îndeplini misiunea, programul lEADER trebuie să fie cât mai accesibil tuturor celor care posedă un nivel necesar de angajare și un spirit inovator, fiind nevoie de expertiză, aceasta variind de la caz la caz.

Astfel, după 2013, Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR) va acoperi toate aspectele pregătirii și ale implementării SDl-urilor, funcționarea gAl-urilor, precum și cooperarea între teritorii și grupuri care aplică o abordare ascendentă, gestionată de comunitate, în materie de dezvoltare locală. În acest fel, gAl-urile își pot îmbunătăți cunoștințele și abilitățile pentru o implementare ulterioară cât mai eficace a SDl.

Toți actorii implicați în lEADER (gAl-uri și autorități) ar trebui să beneficieze, de asemenea, și de sprijin pentru schimburi de experiență, efectuate de către rețelele rurale naționale (RRN) și Rețeaua Europeană de Dezvoltare Rurală (REDR).

Foto: Daria Răducanu, Bucureşti

42

Se propune ca RRN să asigure formarea gAl-urilor de-a lungul întregului proces lEADER și să le sprijine pentru monitorizarea și evaluarea SDl-urilor.

LEADER start-up kit (sprijin pentru inițierea în LEADER)

Ca o dispoziție specială pentru potențialele gAl-uri care nu au fost implicate anterior în lEADER, este introdus noul “lEADER start-up kit”. Potențialele gAl-uri vor putea utiliza acest sprijin pentru înființare

și funcționare, având, de asemenea, posibilitatea de a experimenta mici proiecte pilot. Dacă se dovedește că gAl-urile care au accesat acest sprijin pentru a testa abordarea lEADER decid, după un timp, că nu este cazul să continue, nu vor fi obligați să treacă mai departe la aplicarea unei SDl.

Rată de cofinanțare mai mare

Termenul „rată de cofinanțare” se referă la contribuția fondurilor UE în cadrul cheltuielilor publice ale unui program.


43

Cofinanțarea este, de obicei, prevăzută cu un prag maxim. Pentru următoarea perioadă de programare este propusă o rată de cofinanțare mai mare pentru lEADER: 90% în regiunile mai puțin dezvoltate și 80% în alte regiuni, comparativ cu actualele rate de 75% și, respectiv, 50%, prevăzute în mod normal pentru măsurile de dezvoltare rurală. Cum adesea lEADER se confruntă cu lipsa fondurilor publice (naționale) pentru a sprijini inițiativele locale ce aduc abordări noi, această majorare urmărește facilitarea și încurajarea sprijinului pentru strategii locale inovatoare.

Mai multă flexibilitate și un cadru îmbunătățit pentru valorificarea LEADER-ului

Curtea Europeană de Conturi (CEC), în Raportul său special nr. 5/2010 privind punerea în aplicare a abordării lEADER pentru dezvoltarea rurală, a constatat că, în ciuda unor exemple de bună practică, modul în care s-au implementat proiectele a condus la anumite limitări. S-a considerat că atât Comisia, cât și statele membre nu au fost suficient de exigente în a asigura că programul lEADER este implementat la adevăratul său potențial pentru a îndeplini obiectivele stabilite prin SDl-uri.

De aceea, s-a propus ca după 2013 să fie introduse o serie de elemente minime pe care SDl-urile ar trebui să le conțină. Printre

acestea se numără:• definirea zonei acoperite; • analiza SWOT (aplicată teritoriului); • obiectivele strategiei și ordinea priorităților;• contribuția cooperării și (eventual) inovației la obiectivele strategiei; • precum și un plan de acțiune care să cuprindă: structura gAl-ului, regulile și procedurile de organizare internă, sistemul de monitorizare și evaluare.

SDl-urile trebuie să conțină cel puțin una din următoarele priorități ale UE pentru dezvoltare rurală:1)încurajarea transferului de cunoștințe și a inovării în agricultură, silvicultură și zonele rurale;


44

2)creșterea competitivității tuturor tipurilor de agricultură și creșterea viabilității exploatațiilor;3)promovarea organizării lanțurilor alimentare și a gestionării riscurilor în agricultură;4)refacerea, conservarea și consolidarea ecosistemelor care depind de agricultură și silvicultură;5)promovarea utilizării eficiente a resurselor și sprijinirea tranziției către o economie cu emisii reduse de carbon și rezistentă la schimbările climatice în sectoarele agricol, alimentar și silvic;6)promovarea incluziunii sociale, a reducerii sărăciei și a dezvoltării economice în zonele rurale.

O completare importantă este faptul că pentru prima dată gAl-urile au obligația de a monitoriza și evalua lDS, aceasta fiind necesară pentru a demonstra plusvaloarea realizată.

Mai multă flexibilitate

Multe state membre s-au limitat până acum doar la măsurile oferite prin Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR), condiționând obiectivele SDl-urilor și adaptarea lor la cerințele locale.

Prin articolul 64 al Consiliului (CE) din Regulamentul 1698/2005 s-a prevăzut deja posibilitatea ca statele membre să propună

criteriile de eligibilitate specifice pentru lEADER în PNDR lor, sau să continue vechea abordare axată pe măsurile din PNDR, dacă aceasta s-a dovedit a fi de succes.

În scopul de a asigura fluxul de numerar, gAl-urile pot solicita Agenției de Plăți competente achitarea unui avans în cazul în care se include în programul de dezvoltare rurală o astfel de posibilitate. Avansurile nu pot depăși 50% din sprijinul public privind costurile de funcționare și de animare.

În perioada actuală acest lucru este doar în mod special prevăzut pentru până la 20% din costurile de funcționare (conform prevederilor menționate în articolul 42 al propunerii de regulament pentru dezvoltare rurală).

Foto: Sebastian Puraci, Caraș-Severin

45

Costurile de funcționare sunt considerate a fi costurile legate de gestionarea implementării strategiei de dezvoltare locală prin intermediul grupului de acțiune locală (gAl). Costurile aferente animării teritoriului sunt costuri care acoperă acțiunile de informare cu privire la strategia de dezvoltare locală, precum și activitățile de dezvoltare a proiectelor.

Creșterea autonomiei administrative a GAL-urilor

Deși abordarea de jos în sus presupune ca gAl-ul să decidă cu privire la proiectele implementate prin lEADER urmărind obiectivele SDl, procedurile stabilite au condus în timp la o implicare accentuată a

autorităților și agențiilor de plată în acest proces pentru a depista neregulile apărute. Astfel, s-a ajuns la sancțiuni aplicate întregului PNDR, în locul penalizărilor la nivel de proiect. Combinat cu concentrarea SDl-urilor adesea numai pe măsurile din PNDR, s-a ajuns inevitabil la pierderea amprentei locale a strategiilor și la limitarea acestora.

Pentru următoarea perioadă se dorește o împărțire clară a sarcinilor, atât a autorităților, cât și a gAl-urilor. Se propune astfel descrierea sarcinilor minime ale gAl-urilor, având responsabilitatea de a implementa SDl-urile.


46

Multifinanțarea Strategiei de Dezvoltare Locală

Parte a FEADR, abordarea lEADER devine acum componenta unui concept mai larg și integrat - “Dezvoltare locală bazată pe comunitate” (DlBC), subiect al multi-finanțării din alte fonduri UE. Sprijinul acordat prin axa lEADER va fi coerent și coordonat cu sprijinul pentru dezvoltare locală acordat din alte fonduri cu gestiune partajată ale UE.

Aplicarea acestui concept, bazat pe principiul lEADER, se va opera la nivelul tuturor fondurilor din Cadrul Strategic de Referință pentru 2014-2020, ca principal instrument de dezvoltare la nivel subregional, finanțat din fondurile UE.

În cazul în care la nivel național multifinanțarea este valabilă (statul membru a realizat cadrul legislativ aferent coordonării fondurilor), gAl-urile vor putea opta pentru acest tip de finanțare a SDl-urilor.

Îmbunătățirea proiectelor de cooperare

Cooperarea nu este obligatorie. Cu toate acestea, în cazul în care nu se optează pentru cooperare, SDl-urile, prin analiza SWOT a teritoriului, trebuie să indice de ce acțiunile de cooperare nu sunt avute în vedere.

Proiectele de cooperare sunt îngreunate de regulile administrative diferite din statele membre. Noua legislație ar trebui să includă unele dispoziții pentru a armoniza aceste diferențe, în vederea facilitării cooperării.

Câteva clarificări privind proiectele de cooperare interteritorială sau transnațională:• „Cooperare interteritorială” înseamnă cooperarea în interiorul unui stat membru; • „Cooperare transnațională” înseamnă cooperarea dintre teritorii aparținând mai multor state membre, precum și cu teritorii ale unor țări terțe;• În același sens, este prevazută și asistență tehnică pregătitoare pentru proiectele de cooperare interteritorială și transnațională, cu condiția ca grupurile de acțiune locală să poată demonstra că au în vedere implementarea unui proiect concret.


47

Exceptând alte gAl-uri, partenerii din cadrul unui gAl finanțat din FEADR pot fi:(a) un parteneriat public-privat dintr-un teritoriu rural, care implementează o strategie de dezvoltare locală în interiorul sau în afara Uniunii;(b) un parteneriat public-privat dintr-un teritoriu nerural, care implementează o strategie de dezvoltare locală.

În cazul în care grupurile de acțiune locală nu selecționează proiecte de cooperare, statele membre instituie un sistem de depunere permanentă a candidaturilor pentru proiecte de cooperare.

Pentru a asigura mai multă trasparență acestui tip de proiect, se prevede ca statele membre să comunice procedurile

administrative naționale sau regionale de selectare a proiectelor de cooperare transnațională și o listă a costurilor eligibile, cel târziu în termen de doi ani de la data aprobării programelor lor de dezvoltare rurală.

De asemenea, proiectele de cooperare se vor aproba cel târziu în termen de patru luni de la data depunerii proiectului.

Statele membre comunică Comisiei proiectele de cooperare transnațională aprobate.

Un alt obiectiv este consolidarea legăturii rural-urban prin cooperare. Noi posibilități de cooperare au fost introduse pentru perioada de după 2013. Orice alt teritoriu (mediu rural sau urban), selectat în conformitate cu abordarea metodologică comună pentru dezvoltarea locală, ar putea fi considerat partener de cooperare.

Un premiu pentru proiectele inovatoare de cooperare pe plan local va sprijini inițiativele transfrontaliere favorabile inovării.

Consolidarea strategiilor de dezvoltare locală

Urmărind experiențele acumulate în cadrul lEADER, se poate spune că dezvoltarea locală integrată bazată pe comunitate este tot mai mult recunoscută ca un mod eficient de implementare a politicilor UE. În acest sens, Comisia Europeană, prin recentele propuneri

Foto: Armand Dascălu, Suceava

48

ale Politicii Agricole Comune (PAC), deschide calea pentru consolidarea parteneriatelor locale, prin posibilitatea finanțării simultane din diferite fonduri europene (dezvoltare rurală, dezvoltare regională, fondul social sau din domeniul pescuitului), urmărind un set de norme comune pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor într-un mod integrat.

Cu toate acestea, un factor determinant al succesului abordării lEADER este calitatea strategiilor de dezvoltare locală (SDl). Un raport realizat în 2010 de către Curtea Europeană de Conturi (CEC) privind punerea în aplicare a Programului lEADER a evidențiat o serie de deficiențe în ceea ce

privește strategiile de dezvoltare locală și a subliniat necesitatea îmbunătățirii calității acestora și modul de realizare a obiectivelor propuse.

Raportul a evidențiat în mod special că „gAl-urile nu au pus un accent îndeajuns de puternic pe realizarea obiectivelor strategiilor lor”, deturnând adesea resursele dedicate prin proiecte pentru activități care nu au fost identificate ca priorități strategice.Ca urmare, începând cu luna mai 2011, un grup de lucru specializat (focus group) creat la nivel european (inițiat și moderat de către Rețeaua Europeană de Dezvoltare Rurală) a demarat un proces de observare a modului în care gAl-rile își pot îmbunătăți și consolida

Foto: Nicu Buculei, Argeș

49

calitatea strategiilor, ținând cont mai bine de caracteristicile și condițiile locale și acordând o mai mare atenție monitorizării și evaluării performanțelor („Better local Development Strategies”).

Concluziile grupului de lucru au fost sintetizate într-un raport care include o serie de bune practici aplicate pe întreg teritoriul UE.

Rezumând, concluziile grupului de lucru privind îmbunătățirea Strategiilor de Dezvoltare locală (SDl) menționează următoarele:• SDl reprezintă un proces: o strategie bună înseamnă un proces eficient de implicare. Acest lucru presupune o analiză atentă a nevoilor comunității, bazată pe o puternică implicare a localnicilor, precum și o abordare dinamică și realistă în aplicarea strategiei de către parteneri.• Cu cât mai devreme cu atât mai bine: cu cât planificarea, pregătirea și planul de lucru sunt demarate mai devreme, cu atât mai solidă va fi strategia și va exista o continuitate între un program și următoarele perioade de programare.• Mobilizați toți partenerii interesați: beneficiarii sunt parteneri activi în punerea în aplicare a SDl-lor, prin urmare implicarea lor cât mai devreme și trasparența sunt cheia succesului unei SDl și a unui parteneriat solid.• Comunicați deschis: este importantă


50

menținerea unui dialog permanent cu autoritățile (autoritățile de management și agențiile de plată) - ele pot atenționa gAl-urile cu privire la eventualele greșeli și pot oferi sfaturi practice. • Investiți în parteneri și animatori: dezvoltarea capacităților, abilităților celor implicați la toate nivelurile este esențială pentru asigurarea unei înțelegeri unitare a SDl. Prin urmare, sesiunile de instruire, asistare și mentoring trebuie apreciate, încurajate și aplicate cât mai mult cu putință. • Fiecare euro contează: atenție la procedurile și regulile finanțării – o corectă estimare a costurilor, precum și evaluarea cofinanțărilor și aprecierea potențialelor ajustări sunt extrem de importante pentru ca SDl să se implementeze cât mai eficient și fără întârzieri sau întreruperi.• Selectați proiectele care sunt conforme și servesc obiectivelor SDl: prin urmare, criteriile de selecție pentru proiecte ar trebui să fie definite pornind de la obiectivele SDl.• Rămâneți alerți: atât SDl, cât și proiectele ce le deservesc au nevoie de o revizuire constantă - și chiar de ajustare, dacă

este necesar; de aceea, este nevoie de o permanentă monitorizare și evaluare a performanțelor SDl.• Autoevaluarea: realizată chiar de către gAl, reprezintă un bun instrument pentru a evalua progresul SDl.• Interacționați cu comunitatea: este vital ca membrii gAl să mențină o interacțiune directă cu promotorii de proiecte, în special în ceea ce privește monitorizarea și evaluarea SDl.• Concentrați-vă pe imaginea de ansamblu: progresul în derularea SDl și obținerea rezultatelor prevăzute în proiecte trebuie privite în ansamblul SDl.• Dați mai departe: gAl-urile ar trebui să promoveze în mod activ și transparent ceea ce fac și cum fac, mai ales în cadrul comunității cu care lucrează. Oamenii trebuie să știe că există o strategie și că aceasta va fi realizată, să înțeleagă că acea strategie îi implică și servește intereselor lor. • Bucurați-vă de întregul proces de învățare: toți cei implicați trebuie să fie încurajați să învețe prin procesul de implementare a SDl și să împărtășească ceea ce au învățat!

51

Bibliografie

Atlasul economiei sociale, FDSC, 2011;

Carta Alba a sectorului ONg 2012;

Dezvoltarea rurală. Ocuparea forței de muncă în mediul rural, Kerekes Kinga, Editura Accent, 2010;

laura Ioana Palcica, Maria Palcica – Resursele umane și pregătirea forței de muncă din mediul rural, Editura Orizonturi, Timișoara, 2005;

Otiman, Păun Ion, Filon Toderoiu, Violeta Florian, Cecilia Alexandri, Camelia gavrilescu, Iuliana Ionel, Mariana grodea, Cornelia Alboiu, Minodora Moldovan, Vasile goşa, Andrea Nagy. Agriculture and Rural Development in Romania – The Main Modalities To Attenuate The CrisisPolicy brief CRPE (Centrul Roman de Politici Europene), „De ce nu este atractivă asocierea - Sprijinul din fonduri europene pentru asocierea în agricultură”, iunie 2012.

Programul Naţional de Reformă 2011 – 2013;

Strategia de Competitivitate a României 2012-2020;

Strategia guvernului României de Incluziune a cetăţenilor români aparţinând minorităţii romilor pentru perioada 2011 – 2020;

Strategia României privind Imigraţia pentru perioada 2011-2014;

The New Rural Paradigm: Policies and governance, OECD, 2006

Vasile Mioara (2008). Perspectives on Rural Development in The European Union. Scientific Papers Management, Economic Engineering in Agriculture and Rural Development. Vol.8(1)/2008 ISSN 1844-5640 Effects And To Resume Economic growth. Agricultural Economics and Rural Development, New Series, Year VII, no. 2, p. 163–211, 201

Contact:

Sediul Naţional al Unităţii de Sprijin a Reţelei (USR)

Str. Clucerului nr. 35, et. 1, Sector 1, Bucureşti, CP 011363

Tel/fax: 021 3171580, 021 3171581

E-mail: [email protected]

Internet: www.rndr.ro

Acest material a fost realizat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România în cadrul proiectului „Înfiinţarea şi sprijinirea Reţelei

Naţionale de Dezvoltare Rurală”.

2012

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene

Departamentul Publicaţii USR

Foto: Andreea Dumitrache, Bucureşti

Din 2014 hrana va fi mai aproape de consumatori

Documents

Transcript of Din 2014 hrana va fi mai aproape de consumatori