„Dimensiuni practice ale conceptului de e-guvernare în România şi Japonia”

Alexandra Cristescu, Facultatea de Administraţie Publică, SNSPA, Bucureşti, România

Lucrarea este structurată pe următoarele puncte: Prezentarea politicii e-guvernare în Japonia; Cadrul legislativ referitor la accesul la informaţiile publice (Legea privind accesul la

informaţiile deţinute de către organele administrative nr 95 din 1988 şi Legea referitoare la aducerea la cunoştinţă a informaţiilor deţinute de către organele administrative adoptată în 2001;

Promovarea conceptului e-guvernare în Japonia; Crearea portalului guvernamental www.e-guvernare.ro, în România; Obiectivele şi conţinutul portalului guvernamental; Concluzii.

The paper is structured on the following points: Presentation of e-Government policy in Japan; Legal framework about the access to public information (Law Concerning Access to

Information Held by Administrative Organs (the 1988 Act no 95) and the Law Concerning the Disclosure of Information that Administrative Organs enacted in 2001;

The promotion of e-Governance in Japan; The establishment of the governmental portal www.e-gouvernace.ro in Romania, its

objectives and content;. Conclusions.

Guvernarea electronică reprezintă utilizarea de către autorităţile administraţiei publice centrale a aplicaţiilor bazate pe tehnologia informaţiei, în scopul:

îmbunătăţirii accesului la informaţiile şi serviciile publice ale autorităţilor administraţiei publice centrale;

eliminarea procedurilor birocratice şi simplificarea metodologiilor de lucru; îmbunătăţirea schimbului de informaţii şi servicii între autorităţile publice centrale; îmbunătăţirea calităţii serviciilor publice la nivelul administraţiei publice centrale.

„Guvernarea electronică constă în interacţiunea dintre Guvern, Parlament şi alte instituţii publice cu cetăţenii prin intermediul mijloacelor electronice. Informarea asupra proiectelor de lege aflate în discuţie şi emiterea de păreri de către cetăţeni, plata taxelor de către contribuabili, completarea unor plângeri şi petiţii online reprezintă mijloace eficiente puse la dispoziţie de către stat pentru exercitarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor. Aşadar sensul implementării guvernării electronice este de sus în jos (de la stat la cetăţean).” 1

Guvernarea electronică are trei trăsături de bază şi anume: folosirea noilor tehnologii electronice în comunicare, aplicarea unor noi metode de management a informaţiei, creşterea gradului de participare politică a cetăţenilor şi creşterea eficienţei aparatului administrativ.

Principalele componente ale guvernării electronice sunt: G2G (Government to Government) sau Guvern - Guvern inclusiv subcategoria

G2E -Guvern – Angajaţi guvernamentali G2C (Government to Citizens) - Guvern – Cetăţeni G2B (Government to Business) - Guvern – Companii

1 Ghidul de Democraţie şi Guvernare Electronică de Sebastian Ailioaie, Octavian Hera, Sorin Kertesz, octombrie 2001

G2G (Government to Government) sau Guvern – Guvern înseamnă comunicarea

dintre mai multe instituţii publice diferite pentru rezolvarea unei probleme unice a cetăţeanului. Această comunicare este, de cele mai multe ori, nedetectabilă de către cetăţean, şi presupune schimbul de date la diferite nivele de securitate între sistemele informatice ale celor două instituţii.

G2E (Guvern – Angajaţi guvernamentali) această sub-categorie a relaţiilor din sfera publică, presupune managementul online a relaţiilor dintre guvern şi angajaţi prin intermediul noilor tehnologii electronice şi a Internetului.

G2C (Guvern-Cetăţeni) Serviciile din această categorie reprezintă aducerea Guvernului mai aproape de cetăţeni, online. În primul rând, se urmăreşte aducerea online a unor informaţii simple, apoi relaţia cetăţean -guvern devine interactivă existând comunicare şi schimburi de date în ambele direcţii şi în final, relaţiile devin tranzacţionale aceasta însemnând că unele servicii furnizate de guvern cetăţenilor pot fi prestate şi online – pe site-urile de Internet ale instituţiilor publice respective sau pe portaluri guvernamentale globale. G2B (Guvern – Companii) relaţiile dintre guvern şi companii sunt probabil unele dintre cele mai disputate şi mai analizate relaţii din sfera guvernării electronice. Principala cauză a acestei atenţii speciale este, pe de o parte, faptul că firmele private reprezintă motorul creşterii economice a unei ţări. Pe de altă parte, achiziţiile şi licitaţiile guvernamentale se mută din ce în ce mai mult pe Internet, acest lucru însemnând mai multă transparenţă şi costuri mai scăzute.

Prezentarea politicii e-guvernare în Japonia Guvernul japonez şi-a asumat sarcina creării unor programe variate care să asigure cea

mai avansată Tehnologie a Informaţiei şi Comunicaţiei (ICT) şi să promoveze o transformare rapidă a Japoniei în acest domeniu astfel încât să devină cea mai avansată societate IT. ICT (Information and Comunication Tehnologies) a determinat schimbări majore la nivel social şi industrial atât în Japonia cât şi la nivel mondial şi acest lucru se cunoaşte sub denumirea de „revoluţia IT”. În iulie 2000, Cabinetul japonez a stabilit primele grupuri pentru strategia în domeniul IT care aveau ca scop crearea sistemului strategic pentru revoluţia IT şi să promoveze Japonia ca o societate în domeniul IT competitivă pe plan internaţional. Legea Cadru pentru Formarea unei Reţele Avansate de Informare şi Telecomunicaţii (Legea cadru în domeniul IT) a fost aprobată în noiembrie 2000 şi a intrat în vigoare în ianuarie 2001. În lumina acestei legi cadru, guvernul era obligat să adopte urgent măsuri pentru o politică adecvată care să conducă la reformă radicală în domeniul IT şi să formeze o societate care să permită dezvoltări puternice prin transmiterea/primirea diferitelor informaţii şi ştiri prin Internet. Această lege obliga Guvernul să formuleze o strategie de bază care să susţină formarea unei reţele moderne IT. Consiliul pentru Strategia în domeniul IT a creat o strategie de bază în acest domeniu în noiembrie 2000 şi comisiile generale pentru strategia în domeniul IT au stabilit în ianuarie 2001 e-strategia japoneză ca strategie naţională pentru îndeplinirea revoluţiei IT bazată pe legea cadru în domeniul IT. Strategia are ca scop dezvoltarea unui mediu bazat pe principiile de piaţă în care sectorul privat poate folosi resursele sale cu maximum efect şi să atragă Japonia să devină leader în domeniul IT în decursul a cinci ani.

Guvernul japonez a stabilit şase priorităţi în 2001 în vederea realizării unui mediu favorabil creării unei societăţi informaţionale avansate. Aceste şase priorităţi sunt:

1. accelerarea construirii celor mai avansate reţele din lume, 2. intensificarea dezvoltării resurselor umane în Tehnologia Comunicaţiei şi Informaţiei. (ICT Information and Comunication Tehnologies), 3. facilitarea comerţului electronic, 4. crearea unei guvernări electronice,

5. securitatea şi siguranţa reţelelor de informaţii şi telecomunicaţii, 6. răspândirea aplicării Tehologiei Informaţiei şi Comunicaţiei (ICT) în viaţa zilnică a cetăţenilor. E-strategia japoneză din ianuarie 2001 prevedea în domeniul guvernării electronice

următoarele scopuri: reformarea administraţiei publice prin crearea unor documente digitale şi distribuirea şi utilizarea informaţiilor prin intermediul reţelelor informatice. Acţiunile guvernamentale pentru atingerea acestor scopuri au fost: informatizarea administraţiei publice de la nivelul autorităţilor centrale şi locale, informatizarea serviciilor publice, publicarea şi promovarea utilizării informaţiilor cu caracter administrativ prin intermediul Internetului, sprijinirea autorităţilor locale pentru a avea un sistem de informare standard, o infrastructură care să conecteze toate autorităţile locale, reforma reglementărilor şi sistemelor – se avea în vederea promovarea folosirii procedurilor online. Această e-strategie în fiecare an este revizuită.

ICT a avut un impact profund asupra guvernării în Japonia. Beneficiile e-guvernării sunt următoarele:

servicii administrative online care dau posibilitatea procedurilor administrative a fi realizate prin intermediul IT,

furnizarea unor servicii non stop, îmbunătăţirea vitezei şi furnizării serviciului fiind înlăturată birocraţia, reducerea costurilor administrative, deci taxe mai scăzute pentru serviciile

furnizate, furnizarea unor informaţii de interes public acest fapt ducând la creşterea

transparenţei şi la incurajarea participării şi implicării cetăţenilor. Utilizarea Tehnologiei de Comunicare şi Informare este intens dorită în aceste

domenii, datorită nevoii de transparenţă. De fapt, e-procurare, e-licitaţie şi alte utilizări ale ICT pentru procedurile administrative îmbunătăţesc creşterea transparenţei şi lasă puţin loc corpuţiei.

Cadrul legislativ referitor la divulgarea informaţiilor (Legea privind accesul la informaţiile deţinute de către organele administrative nr. 95 din 1988 şi Legea referitoare la aducerea la cunoştinţă a informaţiilor deţinute de către organele administrative adoptată în 2001).

Orice ţară trebuie să aibă o legislaţie referitoare la informaţiile pe care autorităţile administraţiei publice le poate oferi pe Internet cetăţenilor, pe pagina web a instituţiilor, fără a nu se pune problema interzicerii lor. O astfel de legislaţie referitoare la informaţiile care au caracter public are şi Japonia cât şi România. Astfel, în Japonia, există Legea privind accesul la informaţiile deţinute de organele administrative nr. 95 din 1988 care prevede regulile de bază referitoare la restricţiile privind posesia datelor personale ori cererile proprietarilor privind accesul la acestea. Scopul legii este acela de a proteja drepturile personale şi interesele. Guvernul promovează măsuri pentru protejarea datelor personale şi pentru a se asigura că legea este în mod uniform şi corespunzător aplicată. Aceste măsuri includ procedura unor notificări avansate care urmează a fi făcute când fiecare organ administrativ deţine sau modifică date din documentele personale. Pentru a implementa în mod transparent şi corect operaţiunea administrativă a fost adoptată în anul 2001 Legea privind divulgarea informaţiilor pe care organele administrative le deţin (accesul liber la informaţii). Actul stipulează dreptul la acces privind divulgarea informaţiilor administrative din perspectiva conform căreia administraţia este responsabilă în ceea ce priveşte explicarea problemelor administrative populaţiei. Şi în România există o astfel de lege şi anume Legea nr. 544 din 2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public care prevede clar care sunt categoriile de informaţii care pot fi divulgate cetăţenilor. Astfel, potrivit legii la art. 5 alin. 1 este prevăzut că „fiecare

autoritate sau instituţie publică are obligaţia să comunice din oficiu următoarele informaţii de interes public:

actele normative care reglementează organizarea şi funcţionarea autorităţii sau instituţiei publice;

structura organizatorică, atribuţiile departamentelor, programul de funcţionare, programul de audienţe al autorităţii sau instituţiei publice;

numele şi prenumele persoanelor din conducerea autorităţii sau a instituţiei publice şi ale funcţionarului responsabil cu difuzarea informaţiilor publice;

coordonatele de contact ale autorităţii sau instituţiei publice, respectiv: denumirea, sediul, numerele de telefon, fax, adresa de e-mail şi adresa paginii de Internet;

sursele financiare, bugetul şi bilanţul contabil; programele şi strategiile proprii; lista cuprinzând documentele de interes public; lista cuprinzând categoriile de documente produse şi/sau gestionate, potrivit legii; modalităţile de contestare a deciziei autorităţii sau a instituţiei publice în situaţia în

care persoana se consideră vătămată în privinţa dreptului de acces la informaţiile de interes public solicitate”.

De asemenea, mai există o lege şi anume Legea 182 din 12 aprilie 2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, unde sunt precizate care sunt datele, informaţiile la care nu au acces toţi cetăţenii ci numai anumite structuri, prin noţiunea de informaţie clasificată înţelegându-se informaţiile, datele, documentele de interes pentru securitatea naţională, care datorită nivelului de importanţă şi consecinţelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate trebuie să fie protejate.

Promovarea lui e-guvernare în Japonia Japonia are acum una dintre cele mai avansate reţele e-guvernare din lume. Există în

Japonia trei tipuri de reţele pentru e-guvernare. Acestea sunt: Kasumigaseki WAN (KWAN) – reţeaua globală, Local Government WAN – reţeaua locală şi Basic Residential Registers Network System (Jyuki Net).

KWAN este reţeaua globală de la nivel guvernamental care e conectată cu reţeaua locală a tuturor ministerelor. Această reţea KWAN a pornit în ianuarie 1997 în vederea promovăriii unei apropieri efective de managementul informaţional în cadrul departamentelor guvernamentale şi înlocuirea proceselor clasice bazate pe utilizarea hârtiei cu cele electronice.

KWAN suportă sistemul email de la nivel guvernamental, baza de date cu tranzacţiile guvernamentale, sistemul de date referitoare la Dietă, baza de date cu membrii consiliului guvernamental, baza de date a cărţilor albe de la nivel guvernamental.

LGWAN este conectată la autorităţile locale, prefecturi, oraşe şi alte municipalităţi ce utilizează Local Government Public Key Infrastructure şi este interconectată cu KWAN.

Jyuki Net leagă toate municipalităţile şi prefecturile astfel încât autorităţile locale şi centrale să poată împărţi informaţiile înregistrate după nume, adresă, sex şi dată de naştere bazată pe coduri rezidenţiale de înregistrare.

Portalul naţional e-guvernare din Japonia se găseşte la adresa www.e-gov.go.jp şi a fost creat în aprilie 2001 de către Ministerul Afacerilor Interne şi Comunicaţiilor. La început a fost creat pentru a permite accesarea unor date şi informaţii referitoare la toate ministerele, agenţiile şi alte organizaţii publice. Dar, portalul guvernamental a suferit o serie de modificări majore în 2005. În acest an fişierele electronice cu informaţii pentru cetăţeni au fost adăugate pe site agregând astfel toate procedurile electronice din diferite departamente guvernamentale. Acest fapt a avut implicaţii profunde asupra modului în care agenţiile guvernamentale au văzut colaborarea instituţională. În acest an s-a stabilit ca cetăţenii să aibă posibilitatea de a completa formularele online fără a fi obligaţi să caute înainte ce agenţie guvernamentală este responsabilă pentru soluţionarea problemei.

Site-ul conţine informaţii referitoare la proceduri pentru persoane fizice, informaţii, rapoarte de la nivel guvernamental, legături cu site-urile ministerelor, informaţii referitoare la proceduri pentru persoanele juridice, căutări în baze de date pentru legi, statistici.

Crearea portalului guvernamental www.e-guvernare.ro în România

Unul dintre obiectivele societăţii informaţionale este "Reforma la ghişeu" care

urmăreşte eficientizarea actului administrativ pentru a răspunde rapid la cerinţele cetăţenilor şi structurilor guvernamentale. Astfel, în anul 2003 a luat fiinţă Sistemul Electronic Naţional (SEN) creat prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, referitoare la implementarea Sistemului Electronic Naţional Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 675 din 24 septembrie 2003 şi Hotărârea Guvernului nr. 1085 din 11 septembrie 2003 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, referitoare la implementarea Sistemului Electronic Naţional.

Sistemul Electronic Naţional din România a fost lansat în septembrie 2003 cu ocazia şedinţei Grupului de Promovare a Tehnologiei Informaţiei, acest sistem fiind accesibil pe Internet la adresa www.e-guvernare.ro. Sistemul Electronic Naţional este un sistem informatic de utilitate publică care are ca obiectiv asigurarea accesului la informaţii publice şi furnizarea de servicii publice către persoane fizice şi juridice.

Grupul de Promovare a Tehnologiei Informaţiei în România, înfiinţat prin Hotărârea Guvernului nr. 271/2001, aprobă proiectele din domeniul guvernării electronice, propune Guvernului alocarea fondurilor necesare prin bugetele anuale ale autorităţilor administraţiei publice şi supervizează implementarea serviciilor publice prin procedura electronică, ţinând cont de:2

priorităţile stabilite prin strategiile sectoriale din domeniu; planificarea fondurilor şi controlul investiţiilor realizate în domeniul tehnologiei

informaţiei; securitatea informaţiilor; protecţia datelor cu caracter personal; accesibilitatea, diseminarea şi modul de conservare a informaţiilor publice; accesibilitatea tehnologiei informaţiei pentru persoanele cu handicap; alte elemente legate de guvernare electronică.

2 art 19 alin 1 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, referitoare la implementarea Sistemului Electronic Naţional

Conducerea Grupului este realizată de către Primul- Ministru iar membrii Grupului de Promovare a Tehnologiei Informaţiei sunt: Ministrul Educaţiei şi Cercetării, Ministrul Administraţiei şi Internelor, Ministrul pentru Coordonarea Secretariatului General al Guvernului, Ministrul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, Ministrul Finanţelor Publice, Ministrul Delegat în Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Secretarul de Stat pentru IT în Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei.

Grupul de Promovare a Tehnologiei Informaţiei are următoarele atribuţii principale:3 stabilirea direcţiilor strategice pentru trecerea la Societatea Informaţională în

România; aprobarea proiectelor directoare din domeniul comunicaţiilor şi tehnologiei

informaţiei şi a bugetelor anuale aferente acestora pentru instituţiile publice şi companiile naţionale sau pentru societăţile comerciale la care statul este acţionar majoritar;

aprobarea şi coordonarea proiectelor din domeniul comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei, mai mari de 100.000 Euro, iniţiate de instituţii publice sau care au ca beneficiare companiile sau societăţile naţionale sau societăţile comerciale la care statul este acţionar majoritar;

aprobarea proiectelor din domeniul comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei care necesită garanţii guvernamentale.

Portalul pentru acces la servicii de guvernare electronică şi la formulare administrative în format electronic ale administraţiei publice centrale este accesibil prin Internet la adresa www.e-guvernare.ro. fiind este unicul punct de acces la servicii şi informaţii publice, de interes pentru persoane fizice şi juridice care este disponibil 24 de ore pe zi timp de şapte zile.

Principiile care stau la baza furnizării de informaţii şi servicii publice prin mijloace electronice sunt:

transparenţa în furnizarea de informaţii şi servicii publice; accesul egal, nediscriminatoriu, la informaţii şi servicii publice, inclusiv pentru

persoanele cu handicap; eficienţa utilizării fondurilor publice; confidenţialitatea, respectiv garantarea protejării secretului datelor cu caracter

personal; garantarea disponibilităţii informaţiilor şi a serviciilor publice.4

Fiecare funcţionar are obligaţia, potrivit legii să accepte formularele depuse de persoanele fizice şi juridice, în format de hârtie, obţinute prin tipărirea şi completarea formularelor furnizate de Sistemul Electronic Naţional. De asemenea, în termen de 60 de zile de la înregistrare, instituţiile publice trebuie să transmită Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei date cu privire la sistemele informatice existente în cadrul acestora, precum şi formularele administrative tipizate care se utilizează în raporturile cu persoanele fizice şi juridice. Pe baza acestor date se va stabili lista extinsă a formularelor care vor fi furnizate prin Sistemul Electronic Naţional. Dacă intervine vreo modificare, instituţiile publice au obligaţia să o transmită Sistemului Electronic Naţional, potrivit Legii 161 din 2003.

3 Hotărârea Guvernului nr. 1085 din 11 septembrie 2003 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, referitoare la implementarea Sistemului Electronic Naţional 4 art 8 alin 1 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, referitoare la implementarea Sistemului Electronic Naţional

Interacţiunea dintre autorităţile administraţiei publice centrale şi cetăţeni poate fi unidirecţională sau bidirecţională.

Interacţiunea unidirecţională este procedura electronică prin care destinatarii informaţiilor publice şi beneficiarii serviciilor publice au acces la formulare administrative, pe care le pot vizualiza, completa şi tipări în vederea depunerii sau transmiterii acestora către autorităţile administraţiei publice prin mijloace tradiţionale.

Interacţiunea bidirecţională este procedura electronică prin care destinatarii informaţiilor publice şi beneficiarii serviciilor publice au acces la formulare administrative, pe care le pot vizualiza, completa şi trimite către autorităţile administraţiei publice prin mijloace electronice.

Obiectivele şi conţinutul portalului www.e-guvernare.ro Portalul are 4 secţiuni. Prima secţiune curpinde: Reforma la ghişeu, Servicii online,

Formulare online. Administraţia publică pe Internet facilitează accesul la serviciile publice locale, asigurând totodată transparenţa în îndeplinirea atribuţiilor specifice. A doua secţiune cuprinde date referitoare la înregistrarea, vizualizarea şi logarea instituţiilor publice, a treia secţiune face de fapt legătura cu paginile web ale Preşedinţiei, Guvernului şi Parlamentului României (Camera Deputaţilor şi Senatul), iar ultima secţiune cuprinde: ”Acte necesare pentru” care furnizează link-urile către primării, prefecturi şi consiliile judeţene din întreaga ţară, facilitând obţinerea documentelor necesare în urbanism şi construcţii, stare civilă şi protecţie socială, locuri de muncă, protecţia consumatorului, transport.

Secţiunea Formulare online a fost creată pentru a conţine formularele tipizate de la diferite instituţii publice în vederea descărcării acestora de către persoanele fizice şi juridice. Acestea pot fi tipărite şi completate de către cei interesaţi care le pot trimite apoi la instituţiile publice abilitate prin poştă sau se pot deplasa la instituţiile publice respective pentru a le depune. În prezent pot fi descărcate peste 200 de formulare, urmând ca numărul să fie extins gradual. Portalul are următoarele funcţii:

informarea cetăţenilor cu privire la legislaţia şi reglementările aferente interacţiunii dintre aceştia şi administraţia publică;

punctul "unic" de descărcare a formularelor şi a instrucţiunilor de completare a acestora;

spaţiul electronic pentru completarea asistată a formularelor electronice. Formularele pot fi semnate electronic conform legislaţiei în vigoare şi trimise

agenţiilor destinatare prin mijloace electronice ce garantează livrarea. Această secţiune „Formulare online” conţine următoarele:

Formulare care acoperă următoarele domenii: taxe şi impozite, sănătate, pensii, alocaţii, asigurări de stat;

Numele formularelor şi denumirea instituţiilor publice sunt în ordine alfabetică pentru a putea mai uşor a fi identificate;

Accesul la formulare este permis fără înregistrarea prealabilă ca utilizator al portalului.

În cadrul secţiunii Formulare online există şi o subsecţiune creată pentru a furniza informaţii referitoare la trimiterea formularelor şi una pentru a accesa portalul de formulare administrative.

Portalul pentru trimiterea formularelor

Portalul cu formulare administrative Secţiunea Servicii online presupune completarea online a unui circuit al formularelor,

respectiv rezolvarea unei probleme în relaţia cu administraţia fără a mai fi nevoie de deplasarea la ghişeu sau utilizarea altor mijloace de transmitere a documentelor.

Serviciile publice electronice disponibile prin Formularul unic sunt : Declaraţia ANOFM, Declaraţia pentru CNAS, Declararea obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale, declaraţia privind obligaţiile de plată la bugetul de stat, Declaraţia privind impozitul pe profit, Decontul privind taxa pe valoare adăugată, Detalii şi Alte servicii.

Secţiunea „De interes” conţine:

opiniile celor care accesează portalul astfel putând fi luate măsuri în beneficiul cetăţenilor sau mediului de afaceri,

există o subsecţiune care furnizează link-uri către primării, prefecturi şi consiliile judeţene din întreaga ţară,

există de asemenea link-uri către alte pagini de interes pentru cei care folosesc mediul electronic şi anume: 1. lista băncilor care furnizează servicii bancare la distanţă,

2. plata taxelor şi impozitelor locale,

3. sistemul electronic de achiziţii publice.

În secţiunea Catalog tematic sunt o serie de legături către paginile web guvernamentale organizate pe teme de interes precum: sănătate publică, justiţie, cultură, programe de studii şi modalităţi de a obţine burse, transport şi turism.

Acest portal guvernamental a fost creat în vederea:

reducerii cheltuielilor publice, combaterii birocraţiei şi a corupţiei la nivelul instituţiilor publice;

creşterea gradului de transparenţă a modului de utilizare şi administrare a fondurilor publice;

îmbunătăţirea accesului la informaţii şi servicii publice în conformitate cu legislaţia privind protecţia datelor cu caracter personal şi liberul acces la informaţiile de interes public;

eliminarea contactului direct între funcţionarul de la ghişeu şi cetăţean sau agentul economic;

furnizarea de informaţii şi servicii publice de calitate prin intermediul mijloacelor electronice;

întărirea capacităţii administrative a instituţiilor publice de a-şi îndeplini rolul şi obiectivele şi de a asigura furnizarea, într-o manieră transparentă, de informaţii şi servicii publice;

promovarea colaborării dintre instituţiile publice pentru furnizarea de servicii publice prin mijloace electronice;

redefinirea relaţiei între cetăţean şi administraţia publică, respectiv între mediul de afaceri şi administraţia publică, în sensul facilitării accesului acestora la serviciile şi informaţiile publice, prin intermediul tehnologiei informaţiei;

promovarea utilizării Internetului şi a tehnologiilor de vârf în cadrul instituţiilor publice.