Universitatea Danubius Galaţi Facultatea de Ştiinţe Economice Masterat- Gestiunea Financiară a Afacerilor în Spaţiul European Forma de învaţamant: Curs de zi

Dificultăţi şi oportunităţi pentru mediul de afaceri românesc – rezultate ale procesului de

aderare la Uniunea Europeană

Prof.univ.dr. Marchis Gabriela Studenta – Bordea Oana

CUPRINS

- Introducere

CAP.I. - Procesul de aderare la Uniunea Europeană

CAP.II. - Crearea unei economii în Romania, compatibilă cu politicile uniunii europene

CAP.III - Programul de convergenţă 2006-2009

CAP.IV - Moneda unică şi sistemul monetary internaţional

- Conculzii

- Bibliografie

Introducere

Misiunea Uniunii Europene este de a organiza relaţiile dintre statele member si intre

popoarele acestora, intr-o manieră coerentă, având drept scop solidaritatea. Aderarea României la

Uniunea Europeană reprezintă pentru întreaga societate românească un obiectiv strategig de

maximă importanţă , fiind susţinut constant de toate instituţiile statului , precum şi de forţele

politice parlamentare , de societatea civilă în general.

Integrarea europeană reprezintă un proces gradual de schimbare pentru economia si

societatea românească in ansamblu, care, prin transformările aduse, implică efecte pozitive

semnificative dar si o diversitate de costuri.

Obiectivele majore ale Romăniei în vederea integrării în structurile Comunitare vizează :

- Consolidarea sistemului politic şi al instituţiilor democratice ;

- Crearea unui climat economic şi social care să ofere maximum de satisfacţie şi beneficii

cetăţenilor ei ;

- Eficentizarea structurilor şi mecanismelor economiei de piaţă ;

- Întărirea cooperării politice, economice şi culturale cu statele membre ale Uniunii

Europene ;

- Consolidarea statului României pe scena europeană şi internaţională ;

Atingerea unui nivel de dezvoltare economico-socială apropiat de media comunitară

reprezintă dezideratul principal ţării noastre. De la aderarea la Uniunea Europeană , ţara noastră

se află în faţa unei mari provocări ,atât pantru a ajunge la nivelul mediu de dezvoltare european ,

dar şi pentru a ajunge la un nivel mai ridicat cu privire la economia ţării.

Uniunea Europeană (UE) este unică. Ea nu este un stat federal, ca Statele Unite ale Americii,

pentru că ţările membre UE rămân naţiuni suverane independente. UE nu se încadrează nici în

tiparul de organizaţie interguvernamentală, cum sunt Naţiunile Unite, deoarece ţările membre îşi

reunesc o parte a suveranităţii – şi obţin, în acest mod, o influenţă şi o putere colectivă mult mai

mare decât în cazul în care ar acţiona pe cont propriu. În practică, prin reunirea suveranităţii se

înţelege că statele membre deleagă anumite puteri de decizie unor instituţii comune pe care le-au

creat, astfel încât deciziile cu privire la probleme specifice de interes comun să poată fi adoptate

în mod democratic, la nivel European.

Cap. I. Procesul de aderare la Uniunea Europeana

Aderarea României la Uniunea Europeană a avut loc la 1 ianuarie 2007. Această dată a fost

propusă la summitul de la Salonic din 2003 şi confirmată la Bruxelles pe 18 iunie 2004. Raportul

de ţară privind progresele României din octombrie 2004 a afirmat de asemenea data de 1 ianuarie

2007 ca dată de aderare pentru România şi Bulgaria. Cele două ţări au semnat Tratatul de aderare

pe 25 aprilie 2005 la Abaţia .

România a fost prima ţară din Europa centrală şi de est care a avut relaţii oficiale cu

Comunitatea Europeană. În ianuarie 1974, o înţelegere a inclus România în Sistemul Generalizat

de Preferinţe al Comunităţii, după care a semnat o serie de acorduri cu CEE pentru facilitarea

schimburilor comerciale. În 1980, România a procedat la recunoaşterea de facto a Comunităţii

Economice Europene, prin semnarea Acordului privind crearea Comisiei mixte România - CEE,

concomitent, fiind semnat şi Acordul asupra Produselor Industriale. Relaţiile diplomatice ale

României cu Uniunea Europeană datează din 1990, urmând ca în 1991 să fie semnat un Acord de

Comerţ şi Cooperare. Acordul european a intrat în funcţiune în februarie 1995. Prevederile

comerciale au fost puse în aplicare începând din 1993 printr-un "Acord Interimar". România a

trimis solicitarea de a deveni membru pe 22 iunie 1995, împreună cu Declaraţia de la Snagov, un

document semnat de toate cele paisprezece partide politice importante ale României, în care

acestea îşi exprimau sprijin deplin pentru integrarea europeană.1

Comisia Comunităţilor Europene a publicat în octombrie 2005 un nou raport de ţară,

privind progresele înregistrate de România în perspectiva aderării la UE. Potrivit acestuia,

România continuă să îndeplinească atât criteriile politice pentru a deveni Stat Membru cât şi

criteriul unei economii de piaţă funcţionale. Raportul afirmă că „o punere în practică serioasă a

programului propriu de reforme structurale îi va permite să facă faţă presiunilor concurenţiale şi

forţelor de piaţă din cadrul UE.“. Raportul mai precizează că România a făcut progrese

semnificative în alinierea legislaţiei interne la legislaţia Uniunii Europene şi va fi capabila să-şi

îndeplinească obligaţiile de Stat Membru al Uniunii începând cu momentul preconizat al

aderării, dacă va accelera pregătirile într-o serie de domenii şi se va concentra pe consolidarea

capacităţii administrative în ansamblul ei.

______________________________________________

1. Melanie H. Ram, Ph.D., Sub-regional Cooperation and European Integration: Romania’s Delicate Balance .Principiul cooperării capătă o

importanţă şi mai mare în anii finalizării procesului integrării ţărlor asociate. Atât Uniunea Europeană, cât şi fiecare ţară asociată trebuie să

coopereze pentru a găsi cele mai bune soluţii. Cooperarea presupune stabilirea unor obiective comune şi întreprinderea măsurilor ce se impun

pentru realizara lor.

Obiective majore

În actuala etapă a procesului integrării, ţările asociate au de îndeplinit, cu prioritate

obiectivele economice. După cum sublinia Comisarul European pentru Extindere.

Cooperarea are rol în domeniul industriei; vizează promovarea şi protecţia investiţiilor;

urmăreşte atingerea standardelor agroindustriale şi aprecierea conformităţii; se desfăşoară în

ştiinţă şi tehnologie; în învăţământ şi pregătire profesională. De asemenea, cooperarea cunoaşte

noi dimensiuni în agricultură şi sectorul agroindustrial; în domeniul energiei; în domeniul

gospodăririi apelor; în domeniul transporturilor, telecomunicaţiior, serviciul poştal şi cel al

transmisiunilor, etc.

Pentru ţările candidate la integrarea în UE, impactul este unul deosebit materializându-se

atât în efecte pozitive (beneficii) cât si în efecte negative (costuri). Sub aspectul efectelor

pozitive, cele mai importante se refera la:

- liberalizarea comerţului (creşterea exporturilor);

- reforme structurale microeconomice;

- creşterea intrărilor de capital;

- liberalizarea pieţelor;

- accesul la finanţarea comunitară.

Toate aceste efecte pozitive înseamnă creştere economică a nivelului de trai, dezvoltarea

regională echilibrată, îmbunătăţirea standardelor de mediu, prin urmare creşterea convergenţei

spre tarile din UE.

Liberalizarea comerţului a început sa înregistreze rezultate notabile începând cu primii

ani ai tranziţiei, UE devenind în timp principalul partener comercial al acestor țări. Creşterea

comerţului exterior bilateral are la bază următorii factori determinanţi:

Crearea cadrului juridic prin diverse instrumente juridice între care acordurile europene

de asociere chiar daca acestea au fost oarecum afectate de deficitele comerciale ale acestor tari cu

cele din UE;

Caracterul de monopol al relaţiilor comerciale din partea UE susţinut de faptul că ţările

candidate s-au orientat masiv spre UE în detrimentul altor relaţii existente anterior realizând

după unii autori aşa numita deturnare de comerţ;

Reformele structurale desfăşurate sub impulsul cerinţei dezvoltării unei economii de

piaţă funcţionale – criteriul economic de aderare – cu implicaţii favorabile asupra creşterii

schimburilor comerciale bilaterale, al intrării pe piaţa unică internă a UE;

Avantajul comparativ al ţărilor candidate decurgând din situaţia că acestea au o forţă de

muncă calificată, numeroasă şi ieftină care plasează aceste ţări în concurenţi redutabili pentru

anumite produse.

În relaţia cu ţările din UE s-au menţinut totuşi deficite comerciale ale ţărilor candidate,

dintre care 10 sunt noi membre ale UE, din cauza nivelelor diferite de dezvoltare ale celor doua

grupări.

Ca urmare a liberalizării comerţului, prin înlăturarea barierelor comerciale tarifare şi

netarifare se impune o tendinţă de participare tot mai intensă şi complexă la schimburile

internaţionale cu efecte microeconomice asupra unităţii de producţie în sensul adaptării acesteia

la cerinţele internaţionale prin preocupări pentru creşterea productivităţii muncii, îmbunătăţirea

capacităţilor manageriale, dezvoltarea marketingului şi compartimentelor de cercetare-

dezvoltare, preocupări care au drept consecinţe: diminuarea costurilor unitare de exploatare,

creşterea eficienţei, raţionalizarea activităţii de producţie, alinierea preţurilor la cele

internaţionale, schimbarea ponderii unor sectoare de producţie în funcţie de cerinţele pieţei şi,

ţinând cont de avantajele comparative, creşterea tehnologică şi a inovaţiei.

Intrările de capital

După includerea ţărilor ECE în UE, ca urmare a îmbunătăţirii oportunităţilor, investiţiile

de capital (directe, imobiliare şi de portofoliu) în aceste ţări vor continua să vină dinspre ţările

UE în aceleaşi ritmuri înalte ca şi înainte de aderare.

Investiţiile de capital se orientează înspre ţările noi membre UE ori candidate în primul

rând din raţiuni economice, în vederea realizării unei alocări mai eficiente a resurselor ţinând

cont de îmbunătăţirea unor condiţii necesare realizării investiţiilor şi de forţă de muncă ieftină şi

calificată din aceste ţări care vor face parte din viitoarea piaţă unică internă. Astfel de investiţii

contribuie la dezvoltarea ţărilor respective, la crearea de noi locuri de muncă, la acoperirea

deficitelor balanţelor de plăţi ale acestora.

Intrările de capital în aceste ţări au fost un fenomen care s-a manifestat progresiv încă de

la începutul perioadei de tranziţie. Ca efect al obiectivului strategic de integrare în UE, ţările în

tranziţie, viitoare candidate la integrarea europeană, au început deschiderea economiilor lor, în

special spre UE, sporind concurenţa şi generând fundamente pentru restructurare.

Un rol important în deschiderea economiilor, îmbunătăţirea performanţelor şi restructurarea

diverselor sectoare economice l-au avut investiţiile directe (ISD) care au beneficiat şi de

liberalizare timpurie.

Liberalizarea pietelor

Liberalizarea pietelor, consecinţă a lărgirii UE spre est, prin fenomenul de redistribuire a

veniturilor va face posibilă obţinerea de rezultate favorabile, mecanismele de piaţă contribuind la

redistribuirea veniturilor şi a diversilor factori de productie. Prin înlăturarea diverselor obstacole

din calea liberei circulaţii a factorilor de producţie şi prin alocarea raţională şi eficientă a

resurselor europene, se realizează convergenţa preţurilor bunurilor şi serviciilor şi a factorilor de

productie cu efecte benefice asupra dezvoltării naţionale şi regionale.

Liberalizarea pieţelor presupune luarea de măsuri pentru menţinerea în piaţă, în condiţii

de concurenţă acerbă, prin alocarea de resurse în vederea realizării de investiţii atât în capitalul

uman cât şi tehnologic. Aceasta presupune dezvoltarea întreprinderilor, perfecţionarea forţei de

muncă, retehnologizarea şi crearea de noi produse cu impact pozitiv asupra dezvoltării generale a

ţărilor candidate.

Liberalizarea preturilor determină alocarea resurselor în funcţie de criterii economice şi de

competitivitate, ceea ce poate însemna o localizare mai mare de resurse în noile ţări membre, cu

efecte pozitive asupra acestora.

Din punct de vedere al teoriei economice, dar şi al practicii, în conditiile în care

într-un proces integraţionist există zone inegale cu nivel de dezvoltare şi potenţial economic, cele

mai mari câstiguri le au economiile mici.

Din cauza diferenţelor mari între vechile ţări membre şi noile ţări membre UE ori candidate, în

cazul indicatorilor macroeconomici cum ar fi ponderea sectorului agricol în total economie,

veniturile pe locuitor şi nivelurile de dezvoltare sectorială, noile ţări membre ori candidate UE

vor avea nevoie de o perioadă îndelungată pentru a egaliza nivelul din Uniune.

Cele patru libertăţi

La avantajele pentru ţările noi membre sau candidate ale UE se adaugă cele patru libertăţi:

- libera circulaţie a bunurilor;

- libera circulaţie a serviciilor;

- libera circulaţie a capitalurilor;

- libera circulaţie a persoanelor.

Libera circulaţie a bunurilor – prin eliberarea anumitor bariere tarifare şi netarifare ca

urmare a liberalizării comerţului s-au creat avantaje, de care au beneficiat cel mai rapid ţările de

dimensiuni mici, iar din cadrul categoriilor sociale, cel mai mult consumatorii şi exportatorii. Cu

cât mai repede au fost realizate reformele cerute de integrarea în UE, cu atât mai mult s-a

beneficiat de această libertate.

Libera circulaţie a serviciilor – serviciile care sunt prestate la standarde europene, în

special cele create prin investiţii străine ori privatizate, vor fi avantajate. Printre acestea, care au

înregistrat şi cele mai bune rezultate, mentionăm sectorul bancar şi al asigurărilor, al

telecomunicaţiilor, transporturilor, construcţiilor, distribuţia comercială şi turismul.

Libera circulaţie a capitalurilor – capitalul străin a fost atras de ţările ECE ca urmare a

creşterii oportunităţilor prin realizarea reformelor cerute de integrare dar şi ca urmare a marilor

privatizări care au fost făcute în aceste ţări. În multe din aceste investiţii productivitatea muncii a

crescut mai repede decât salariile ceea ce a dus la creşterea competitivităţii. Datorită anumitor

conditii specifice şi în viitor ţările membre UE şi cele candidate vor cunoaşte afluxuri de capital

străin.

Libera circulaţie a persoanelor – libera circulaţie a persoanelor, în special a forţei de

muncă, a fost una dintre problemele sensibile ale negocierilor de aderare plasată sub sceptrul

temerii posibilului exod dinspre ţările candidate, drept pentru care au fost stabilite perioade

tranzitorii care ajung la 7 ani. În cazul României, perioada tranzitorie este de 2 ani, care poate fi

majorată la 5, maximum 7 ani. O astfel de tendinţă există şi cel mai bun exemplu este al

României, dar apreciem că realizarea reformelor structurale necesare integrării va diminua mult

această tentaţie, care ar putea fi chiar în detrimentul vechilor membri UE care se confruntă cu

mari deficite în domeniul forţei de muncă.

CAP. II CREAREA UNEI ECONOMII IN ROMANIA, COMPATIBILA CU

POLITICILE UNIUNII EUROPENE

Acordul European de asociere a Romaniei la Comunitatile europene, semnat la 7

februarie 1993 si intrat in vigoare la 1 februarie 1995, statueaza cadrul juridic si institutional al

raporturilor romano-comunitare, avand ca obiectiv fundamental pregatirea aderarii Romaniei la

U.E.

Atat Comunitatile europene, cat si Romania se obliga sa autorizeze, in valuta liber

convertibila, orice plata din contul curent al balantei de plati, in masura in care tranzactiile

referitoare la plati se refera la circulatia marfurilor, a serviciilor sau a persoanelor intre parti, care

a fost liberalizata potrivit dispozitiilor Acordului european de asociere.

In scopul de a facilita circulatia capitalurilor intre Comunitati si Romania, partile

Acordului se vor consulta reciproc pentru a promova obiectivele Acordului.

7.2. Optiuni strategice in vederea integrarii Romaniei in Uniunea Europeana1

Avand in vedere ca procesul integrarii Romaniei in structurile europene beneficiaza de o

puternica vointa politica, s-a ajuns la concluzia ca masurile practice de promovare a acestui

proces trebuie sa fie mai eficiente "prin eliminarea oricaror forme de birocratie, formalism sau

tendinte de trenare a deciziilor, ceea ce implica conceperea si aplicarea unui Plan operational de

masuri. "cu scadente precise pe ani si trimestre" (Strategia nalionala de dezvoltare economica a

Romaniei pe termen mediu).

In perspectiva integrarii in Uniunea Europeana, autorii Strategiei au considerat necesare

luarea unor masuri in domeniul politicii monetare si a cursului de schimb prin:

a. refacerea credibilitatii institutiilor statului; Planul de actiune prevede "eliminarea oricarui fond

special, care nu corespunde principiilor convenite pentru aceste fonduri, si ajustarea

compensatorie a alocatiilor bugetare".

b. inceperea convergentei "reale si nominale", urmarindu-se mentinerea unor rate relativ inalte

ale cresterii economice.

Eficacitatea sporita a politicii monetare - pe masura cresterii gradului de compatibilitate

cu economia de piata - va depinde si "de reducerea dominantei fiscale", prelungindu-se

orizonturile investitionale, cat si reducerea ratei dobanzilor.

1 Integrare Europeana –Drept Comunitar si Institutii Europene, Luminalex,curs, ed. aIV-a, Dumitru Mazilu. Ed. Luminalex,

Bucuresti, 2006

Perspectiva adoptarii monedei euro de catre Romania2

Aderarea la UE la 1 ianuarie 2007 impune luarea in considerare a unui scenariu de

adoptare a monedei Euro intr-un interval rezonabil dupa momentul aderarii. Conform

previziunilor BNR, Romania va putea adpota moneda Euro in cursul anilor 2012-2014 (Isarescu,

2005), perioada 2010-2012 urmand a fi dedicata participarii la mecanismul cursului de schimb.

In conditiile in care noile state membre sunt obligate sa participe la Uniunea Monetara,

Tratatul Uniunii Europene prevede respectarea in prealabil a unor criterii de convergenta

nominala. Pe langa criteriile de convergenta nominala adoptarea monedei euro presupune si

respectarea unor criterii implicite de convergenta reala legate de reducerea decalajului dintre

veniturile pe cap de locuitor, conditiile de crestere a productivitatii si convergentei preturilor

relative.

Doua dintre aceste probleme preocupa la aceasta ora Banca Centrala Europeana si

actualele state membre ale zonei euro: 1. asimetria socurilor; 2. dezvoltarea institutionala

asociata largirii eurosistemului.

Prima problema se refera la anumite tari din zona euro, in diverse perioade sau sistemetic,

in care pot exista cresteri economice si presiuni inflationiste, sau la altele in care se pot manifesta

tendinte deflationiste.

Perspectiva adoptarii monedei euro de catre noile state membre si extinderea zonei euro

alimenteaza pe de o parte dezbaterea pe marginea zonei monetare optime, iar pe de alta parte,

ingrijorarile legate de capacitatea noilor state de a raspunde cerintelor de aderare la eurosistem.

Studii recente asupra celor 27 de state ce ar putea face parte intr-un viitor previzibil din zona

euro arata ca, cel putin teoretic, adoptarea monedei euro de catre noi state nu va duce la o zona

monetara optima.

Alt criteriu luat in considerare la definirea zonei monetare optime este gradul de

deschidere comerciala. Aceasta este calculata pe baza ponderii comertului cu Uniunea

Europeana. Pentru Romania, procentul este de 27%, iar ponderea UE in comertul exterior este de

60%. Pentru Romania, avantajele adoptarii monedei euro sunt evidente din punct de vedere al

gradului de deschidere comerciala fata de UE.3

CAP. III Programul de convergenţă 2006-2009

2 Directii necesare de dezvoltare institutionala a UE in raport cu dezvoltarea sa pe orizontala (extinderea) Paul Fudulu,

Anton Comanescu, Dragos Negrescu, Petre Prisecariu. Bucuresti, 2006.

3 Directii necesare de dezvoltare institutionala a UE in raport cu dezvoltarea sa pe orizontala (extinderea) Paul Fudulu,

Anton Comanescu, Dragos Negrescu, Petre Prisecariu. Bucuresti, 2006.

I . Introducere

O preocupare permanentă a Comisiei Europene o reprezintă coordonarea politicilor

economice şi de supraveghere bugetară, ca o necesitate pentru creşterea interdependenţei

generate de finalizarea Pieţei Unice şi a Uniunii Economice şi Monetare. Mai mult, conform

Tratatului şi Pactului de Stabilitate şi Creştere al C. E.4, asistenţa bugetară în Uniunea Europeană

este promovată pe baza analizelor aprofundate şi corelate ale Programelor de Stabilitate sau

Programelor de Convergenţă (elaborate de acele state membre care nu au adoptat încă moneda

euro).

România are obligaţia de a elabora şi transmite la Comisia Europeană prima ediţie a

Programului de Convergenţă în luna ianuarie, pentru ca acesta să poată fi evaluat concomitent cu

programele celorlalte state membre.

Pentru România, finalizarea perioadei de şapte ani (2000 - 2006) de pregătire pentru

aderarea la UE şi începerea unei alte perioade, având aproximativ aceeaşi durată (2007 - 2013)

de pregătire pentru adoptarea monedei euro, constituie o oportunitate deosebită de continuare a

reformelor şi de reducere a disparităţilor economice regionale. Îmbunătăţirile în ceea ce

priveşte convergenţa reală trebuie făcute de o manieră care să nu afecteze criteriile de

convergenţă nominală, adică menţinând echilibrele macroeconomice.

Obiectivul fundamental al policii economice a Guvernului este acela de a promova o

creştere economică sustenabilă, în condiţii de competitivitate, ce va asigura la rândul său

convergenţa nominală şi reală cu Uniunea Europeană. Ca elemente cheie cuprinse în strategia

economică pe termen mediu a Guvernului evidenţiem urmatoarele obiective, conforme cu

ţelurile Comunitatii Europene prevazute în Strategia Lisabona relansată, în Liniile Directoare

Generale de Politică Economică şi în Pactul de Stabilitate şi Creştere al Uniunii Europene:

- menţinerea stabilităţii macroeconomice, continuarea procesului de dezinflaţie şi limitarea

deficitului de cont curent;

- îmbunătăţirea predictibilităţii şi performanţelor politicii fiscale pe termen mediu, inclusiv

utilizarea eficientă a fondurilor de la Uniunea Europeană;

- continuarea şi adâncirea reformelor structurale şi furnizarea de servicii îmbunătăţite de

sănătate, educaţie şi formare profesională, cercetare şi dezvoltare precum continuarea reformelor

necesare pentru a spori nivelul de responsabilizare şi de eficienţă;

- asigurarea sustenabilităţii finanţelor publice pe termen lung;

4 art. 99, respectiv 104

- îmbunătăţirea mediului de afaceri, promovarea culturii antreprenoriale, creşterea flexibilităţii şi

participării pe piaţa muncii şi o dezvoltare regională armonioasă;

- reforma administraţiei publice.

CAP. IV MONEDA UNICA SI SISTEMUL MONETAR INTERNATIONAL

Lansarea monedei unice5

5 Drept Comunitar European. Partea Generala- Augustin Fuerea, Ed All Beck, 2003

La Consiliul European de la Madrid, din decembrie 1995, denumirea de Ecu a fost

inlocuita cu cea de Euro.

Ulterior, la Consiliul European de la Dublin (decembrie 1996), a fost adoptat un Pact

de stabititate, care prevede aplicarea, de catre statele membre ale zonei Euro, a programului de

stabilitate si aplicarea sanctiunilor financiare statelor care au deficit superior cifrei de 3%, cu

exceptia cazurilor de recesiune economica grava.

In ianuarie 1998, patru state membre ale Uniunii Europene nu faceau parte din zona

Euro: un stat nu indeplinea criteriile de convergenta (Grecia), iar alte trei state nu doreau sa

participe la zona Euro (Marea Britanie, Suedia, Danemarca).

La 2 mai 1998, Consiliul European reunit la Bruxelles, confirma crearea unei zone

Euro intre 11 state si stabileste paritatile definitive dintre monedele acestora. De asemenea,

Consiliul european l-a desemnat pe domnul Duisenberg, avand cetatenie olandeza, ca presedinte

al Bancii centrale europene.

La 31 decembrie 1998, ministrii de finante stabilesc valoarea in Euro a celor 11 monede

vizate, iar la 1 ianuarie 1999, Euro a fost lansat pe pietele de schimb si poate fi folosit ca mijloc

scriptural de plata.

Europenii folosesc biletele si monedele Euro incepand cu 1 ianuarie 2000.

1 ianuarie 2002 - Introducerea monedei unice

Sunt 7 bancnote Euro cu urmatoarele valori nominale: 5, 10, 20, 50, 100, 200 si 500

Euro. Ele sunt identice, pe ambele parti, pentru toata zona Euro. Ilustratiile de pe ele reprezinta

poduri, ferestre si porti si se înscriu în tematica “vârstele si stilurile Europei”.

Sunt 8 monezi Euro cu urmatoarele valori nominale: 1, 2, 5, 10, 20 si 50 de centi, precum

si 1 si 2 Euro. Una din fete este comuna tuturor monezilor si este cea pe care este marcata

valoarea. A doua fata este diferita de la tara la tara, având marcata pe ea ori efigia sefului statului

ori un alt simbol national.

Devenita moneda oficiala a statelor membre, euro nu se va substitui definitiv monezilor

nationale decat dupa o perioada “ de tranzitie “de 3 ani, care se intinde intre 1 ianuarie 1999 si 31

decembrie 2001.

Din punct de vedere tehnic drumul spre moneda unica a fost pregatit cu multe eforturi.

Inca din 1996 la Paris au fost reproduse monezi in euro – noua modele, de la 5 centime pana la 5

euro. Institutul Monetar European (OME), cu sediul la Frankfurt, a studiat gama de bilete de

banca. Divergente au existat pentru metal – problema deloc secundara stiind ca o cantitate uriasa

de miliarde de euro va fi necesara pentru intreaga uniune. Masinile de calcul si programele

calculatoarelor au fost modificate. Personalul bancar a trebuit sa capete o noua formatie, potrivit

monedei unice. Masinile care distibuie biletele de banca au trebuit adaptate. Salariile, declaratiile

de impunere, documentele de securitate sociala vor trebui de asemenea schimbate. Chiar art. 108

din tratatul care a instituit comunitatea “fiecare stat membru vegheaza la compatibilitatea

legislatiei nationale, inclusiv statutele bancii centrale nationale, cu prezentul tratat si statutele

SEBC”.

Din punct de vedere economic moneda unica a determinat guvernele sa respecte

conditiile necesare in materie de deficit public, sa adopte masuri de limitare a inflatiei.

Din acest punct de vedere tratatul de la Maastricht si-a asumat functia ce i-a fost

desemntata, adica dispozitiile Tratatului constituie puncte de referinta ale principalilor indici

economico-financiari vizand astfel definirea unei economii sanatoase si de lunga durata. Potrivit

masurilor adoptate, euro urmeaza sa fie o moneda puternica si sanatoasa, la adapostul

tulburarilor externe, Uniunea Monetara garantand atat stabilitatea ei cat si intregul sistem

financiar european. Comisarul european pentru afaceri economice, monetare si financiare a

repetat de nenumarate ori, de pilda la 1 aprilie 1998 la Bruxelles, ca “Europa este un pol de

stabilitate economica”.

Utilizarea unei monede unice are ca rezultate:

eliminarea comisioanelor de conversie dintr-o moneda nationala în alta;

eliminarea riscului ratei de schimb în schimburile comerciale cu alti membri ai zonei Euro;

eficienta crescuta a pietelor financiare si monetare;

transparenta preturilor la bunuri si servicii în cadrul zonei Euro, ce determina concurenta

crescuta pe piata;

mai buna distribuire a resurselor si, în general, mai buna integrare economica între partenerii

europeni.

Reducerea costurilor referitoare la tranzactiile în diferite monede si stabilitatea preturilor

sunt avantajele cele mai evidente.

Uniunea Monetara este una din realizarile cele mai importante ale istoriei comunitare, iar

introducera monedei unice este un eveniment fara precedent in istoria monetara a continentului.

Credibilitatea si stabilitatea monedei unice va depinde insa de o politica fiscala riguroasa. Insa

nici politica monetara unica nu va putea garanta singura stabilitatea preturilor. Va trebui insotita

de o politica fiscala adecvata la nivelul intregului ansamblu al Uniunii Economice si Monetare.

Beneficiile si criticile aduse monedei unice6

După lansarea euro mulţi europeni s-au plâns că preţurile la produse, servicii au crescut

din cauză că mulţi afacerişti şi-au rotunjit simţitor preţurile. Însă competiţia în vânzările

transnaţionale a crescut deoarece europenii au preferat să treacă graniţa dacă preţurile erau mai

mici în ţara vecină. Moneda unică a adus transparenţă, economii (nu mai era nevoie să efectueze

schimburi valutare), milioane de rezidenţi ai zonei euro care mergeau în vacanţă în ţările euro au

beneficiat imediat de folosirea aceleiaşi monede.

La sfârşitul anilor 90 mulţi americani au venit în vacanţă în Europa deoarece dolarul era

mai bine cotat decât euro. Căderea euro a fost cauzata pe de o parte de o puternica economie

americana din acea vreme, dar şi de incertitudinea despre intenţiile BCE. Mulţi politicieni şi

oficiali europeni, care au văzut în mod greşit valoarea euro ca un indicator al virilităţii UE, au

fost dezamăgiţi de performanţa euro pe pieţele internaţionale. Pe de altă parte, mediul de afaceri

a avut un punct de vedere mai pragmatic, deoarece o monedă euro mai slabă a favorizat exporturi

masive pe pieţele internaţionale, în principal pe piaţa americană.

Situaţia s-a schimbat după anul 2001, euro devenind mai puternic decât dolarul , însă

indiferent de valoarea fluctuantă a euro, BCE şi-a făcut datoria şi a urmat o politică monetară

independentă, care a avut drept scop principal stabilitatea preţurilor. În toată această perioadă, de

la introducerea monedei unice, au fost puţine presiuni inflaţioniste în zona euro, cu excepţia

Irlandei care a avut unele perioade de creştere economică extraordinară şi creşteri importante de

preţuri. Diferenţele legate de performanţele economice şi presiunile inflaţioniste între Irlanda şi

Germania (cea mai puternică economie din zona euro) întăresc un neajuns al UEM: fezabilitatea

unei politici monetare unitare unui grup de economii naţionale, care sunt divergente mai degrabă

decât convergente.

Datorită acestei diversităţi, restricţiile monetare sau relaxarea monetară va afecta statele

membre în moduri diferite la momente diferite. Gestionarea monedei unice, ca şi pregătirea

pentru moneda unică presupune costuri care sunt distribuite inegal între statele membre. În cazuri

extreme, un şoc economic într-un stat membru poate genera un răspuns din partea BCE care ar

putea dezavantaja un alt stat membru.

In afara cazurilor extreme, din cauza diferenţelor dintre economia şi dimensiunea

Germaniei şi cea a Irlandei, BCE este înclinată să acorde mai multă atenţie evenimentelor din

6 Ever closer Union. Introduction to European Integration- Desmond Dinan; ed.III, july 2005, Publisher: Lynne Rinner Pub

Germania decât celor din Irlanda când îşi formulează politica monetară, dând naştere inevitabil

unor acuzaţii de comportament pro-german.7

AVANTAJE

Stabilitate pentru schimburi

Cu o moneda comuna nu vor mai exista fluctuatii de schimb riscand sa blocheze comertul

inter-europen. Totusi, chiar si cu o moneda comuna preturile interne pot evolua, dupa ritmurile

diferite ale fiecarei tari, in asa fel incat puterea de cumparare a euro sa varieze de la o tara la alta.

Acest lucru nu mai e, cu toate acestea, o problema in masura in care preturile au tendinta sa

convearga antrenand chiar prin acest fapt o convergenta a puterii de cumparare in interiorul

uniunii monetare. Aceasta stabilitate a puterii de cumparare este un avantaj important caci

conduce in principiu la o crestere a comertului european. Absenta incertitudinilor faciliteaza

circulatia marfurilor.

De la initiativa pietei unice in Europa, comertul intra-european a cresut considerabil; este

posibil ca moneda unica sa conduca la o integrare si mai puternica a pietelor si sa incurajeze

comertul. Astfel, climatul de stabilitate si de certitudine este beneficiul principal al uniunii

monetare.

Reducerea ratei dobanzii

Moneda unica ar permite o reducere a ratelor dobanzilor in Europa.

Actualmente, anumite tari trebuie sa adauge o prima ratei de risc a dobanzii pentru a atrage

investitorii care se tem de o depreciere a monedei. Cu o moneda unica o devalorizare este

imposibila si prima de risc ar disparea. Ca urmare, dobanzile ar trebui sa aiba o medie mai

scazuta in Europa.

Eliminarea atacurilor suspensive

O moneda unica va elimina atacurile speculative care ar constrange o tara sa ridice mult

dobanzile pentru a-si apara moneda cum a fost cazul in septembrie 1992. Dar o dobanda mai

ridicata reprezinta un cost pentru economie: mai putine investitii, crestere mai lenta, mai mult

somaj. Acest cost datorat comportamentelor speculative si independnt de fundamentari

economice ar putea fi evitat cu rate de schimb fixe sau cu o moneda unica.

Moneda internationala

Euro va deveni probabil o moneda internationala importanta. Exista mai multe motive

pentru a detine o moneda.

7 Ever closer Union. Introduction to European Integration- Desmond Dinan; ed.III, july 2005, Publisher: Lynne Rinner Pub

Plati: euro va fi utilizat pentru a regla comertul intre tarile europene si poate intre alte natiuni

daca se internationalizeaza;

Rezerva de valoare: euro va prezenta un risc scazut de depreciere, daca reputatia in termen de

inflatie a Bundesbank este transferata Bancii centrale europene; euro va fi o moneda cu inflatie

slaba anticipata, ceea ce o va face si mai atragatoare.

Crearea unei mari monede internationale poate avea mai multe avantaje. Europa, cu o

moneda unica, va fi mai bine plasata pentru a negocia cu alte tari un sistem monetar international

care ar putea sa-I apere mai bine propriile interese. Coordonarea internationala a politicilor

economice va fi facilitata, Europa avand o singura voce, numarul actorilor va fi mai restrans.

Aceste elemente vor fi propice unui sistem monetar international tripolar (dolar, euro, yen) mai

bine coordonat, cu castiguri pentru toti participantii.

Facilitatea de comparatie a preturilor

Cu o moneda unica, firmele si persoanele fizice pot mai usor sa compare preturile in

diferitele tari europene. Anterior introducerii monedei unice pretul unui bun de consum putea

varia pana la 100% intre tari. Intreprinderile puteau cere preturi diferite pentru acelasi produs de

la un stat la altul in functie de elasticitatea cererii. Aceasta putere de monopol exercitata de

anumite intreprinderi inseamna implicit o pierdere pentru consumator. Din momentul

introducerii monedei unice, toate bunurile vor fi exprimate prin aceiasi moneda si nimeni nu va

mai calcula convertibilitatea, iar comparatia va fi mai usoara. Moneda unica presupune deci o

mai buna informare a consumatorilor si in acelasi timp o incurajare a concurentei in interiorul

uniunii.

Eliminarea costurilor de convertibilitate.

Moneda unica va elimina pentru intreprinderi si pentru consumatori anumite costuri de

comision si de tranzactie.

Intreprinderile   : O intreprindere care face import-export intraeuropean suporta riscul unei rate de

schimb nefavorabile cand o regleaza sau este reglata in moneda straina. Este posibil sa se reduca

acest risc prin recurgerea la targuri cu plata la termen, dar comisioanele costa scump

intreprinderea. Costurile de convertibilitate de tranzactie si cheltuielile de acoperire pe piata cu

plata la termen vor fi evitate cu o moneda unica.

Persoanele fizice: suporta in mod egal costurile de convertibilitate. Un turist care isi incepe

calatoria in Franta cu 100 de franci si viziteaza fiecare tara a uniunii, convertind astfel banii in

moneda locala se intoarce acasa cu 53 de franci (fara sa fi facut o singura cumparatura). Evident

cu o moneda unica turistul nostru isi va pastra francii – sau mai degraba euro.

Cuantificarea costurilor de convertibilitate : majoritatea costurilor de convertibilitate sunt

suportate de intreprinderile care fac mult comert intra-european si, dupa cum s-a vazut, costurile

exista si pentru indivizi.

2. INCONVENIENTE

Constrangeri in cea ce priveste politica monetara.

Statele membre nu vor mai putea avea o politica monetara independenta. Dar in masura

in care economiile sunt deja interdependente, chiar si fara Uniunea Europeana Monetara, in orice

caz o tara nu duce o politica monetara complet autonoma, mai ales cu schimburi fixe. Cand o

tara ridica rata dobanzii, vecinul trebuie sa faca la fel, altminteri risca sa-si vada investitorii

mergand in tara unde randamentul este superior si sa suporte o depreciere a ratei de schimb.

Astfel faptul de a merge spre UEM nu reprezinta o pierdere a suveranitatii in raport cu situatia

actuala.

Pierderea independentei in termeni de politica bugetara.

Odata cu criteriile de la Maasticht, tarile trebuie sa duca politici bugetare restrictive, ceea

ce va duca la o scadere a cresterii economice si a locurilor de munca in Europa. Fara autonomie

in materie de politica monetara, politica bugetara reprezinta ultima marja de manevra, si jugul

sub care se gaseste reprezinta o constrangere inutila si periculoasa. Totusi, aceasta critica

influenteaza perioada de tranzitie prevazuta de Maastricht si nu neaparat in ceea ce priveste

situatia prevaland dupa adoptarea monedei unice. Constrangerile care au pondere asupra

conduitei politicii bugetare in UEM nu sunt astazi definite.

Convertibilitatea monedelor nationale in moneda europeana.

Acest cost nu trebuie sa fie subestimat. In afara costurilor de fabricatie a monedelor si

biletelor noi, trebuie luate in calcul costurile de convertibilitate in momentul introducerii

monedei unice, caci trebuie ajustate sistemele de compatibilitate. Bancile au suportat deci costuri

neindoielnice: toate serviciile oferite de banci, imprumuturile, in sfarsit, tot ceea ce era emis

inainte in deviza nationala va fi emis in euro. La fel pentru intreprinderi, toata facturarea,

preturile si casele de bani vor fi schimbate. Totusi, aceste costuri vor fi suportate o data pentru

totdeauna, in timp ce beneficiile vor fi durabile.

Pierderea de ajustare prin rata de schimb

Fara rata de schimb, tarile vor pierde un amortizor important. Variatia ratei de schimb

permite absorbtia socurilor asimetrice, mai ales in absenta mobilitatii factorilor de productie

(mana de lucru si/sau capital) si a unui sistem bugetar federal care poate compensa lipsa ajustarii.

Evoluţii macroeconomice recente

După ce în anul 2005, România a înregistrat o incetinire a ritmului de creştere economică,

respectiv de 4,1%, pe fondul condiţiilor interne şi externe deosebit de dificile, în anul 2006 s-a

revenit la o creştere a produsului intern brut peste nivelul său potenţial. Ritmul de creştere a

produsului intern brut, de 7,8% în primele nouă luni ale anului 2006 este cel mai ridicat dintre

cele înregistrate pentru această perioadă în ultimii ani.

O caracteristică importantă a creşterii economice din primele 9 luni ale anului 2006, o reprezintă

contribuţia echilibrată a componentelor cererii agregate în care se remarcă accelerarea creşterii

formării brute de capital fix şi a exporturilor de bunuri şi servicii în raport cu cele din 2005.

Continuând tendinţa înregistrată începând cu trimestrul IV 2005, în primele trei trimestre

ale anului 2006 produsul intern brut s-a majorat ca urmare a unor dinamici superioare ale

formării brute de capital fix şi a ameliorării contribuţiei negative a exportului net, comparativ cu

primele trimestre din anul 2005, ca efect al accelerării exporturilor de bunuri şi servicii. Aceste

evoluţii au condus la creşterea formării brute de capital fix pe primele 9 luni din 2006 cu 13,7%

comparativ cu 9,4% în primele 9 luni din 2005 şi la reducerea contribuţiei exportului net la

creşterea reală a produsului intern brut de la 5,7 puncte procentuale în primele 9 luni din 2005 la

4,6 puncte procentuale în primele 9 luni din 2006.

Ỉn primele 11 luni 2006, deficitul contului curent s-a mărit cu 44,8% faţă de cel din perioada

similară a anului anterior, creşterea datorându-se în cea mai mare parte majorării deficitului

comercial cu 48,1%, în principal pe seama accelerării activităţii de investiţii, ceea ce a condus la

majorarea importurilor bunurilor de capital. Acesta a fost acoperit aproape integral prin investiţii

străine directe (93,4%), care au cumulat 8,3 miliarde euro în perioada ianuarie-noiembrie 2006,

comparativ cu 4,5 miliarde euro în perioada corespunzătoare din anul 2005.

Efectele pozitive ale creşterii economice, în special ca urmare a amplificării creşterii

investiţiilor, s-au regăsit atât în îmbunătăţirea structurii ocupării pe sectoare de activitate, cât şi în

majorarea populaţiei ocupate cu 2,4% pe 9 luni 2006 faţă de 9 luni 2005. Cele mai mari creşteri

s-au înregistrat în sectorul construcţiilor şi în servicii. Ponderea populaţiei ocupate în agricultură

s-a redus la 30,8% din totalul populaţiei ocupate.

Pentru anul 2007 principalele influenţe sunt estimate că vor veni din preţurile

reglementate cât şi din programul convenit cu Uniunea Europeană de creştere a accizelor.

În concluzie, perspectivele de creştere economică pentru următorii 3 ani evidenţiate

prin acest scenariu au un grad de predictibilitate ridicat, fiind în concordanţă cu potenţialul

economiei româneşti şi corelate cu resursele disponibile de finanţare. Fluxurile de investiţii

străine preconizate a fi atrase sunt sub nivelurile record realizate în 2005 şi 2006, iar etapizarea

atragerii fondurilor comunitare ţine cont de capacitatea economiei româneşti de absorbţie. Ca

urmare, cererea agregată se menţine la un nivel ridicat, iar oferta internă – urmare a îmbunătăţirii

utilizării factorilor de producţie – poate acoperi într-o proporţie sporită această cerere. De aceea

se poate aprecia că riscurile de natură economică care să determine o decelerare puternică a

creşterii economice sunt mult mai reduse.

V. Impactul deprecierii cursului de schimb

Evoluţia cursului de schimb în ultimii ani a jucat un rol important în susţinerea

procesului de dezinflaţie şi a tendinţei pozitive a consumului, în condiţiile în care a crescut

semnificativ puterea de cumpărare. Acest scenariu evaluează efectele probabile ale unei

deprecieri nominale cu 5 puncte procentuale a cursului de schimb în 2007 comparativ cu

scenariul de bază. Efectul cel mai vizibil este cel asupra inflaţiei, cu o ratare a ţintei în 2007 de

mai mult de un punct procentual faţă de limita maximă a acesteia şi o performanţă similară în

2008. Deficitul bugetar va fi marginal mai redus, datorită unui produs intern brut mai mare.

Acest tip de şoc are un efect pozitiv asupra balanţei comerciale, care se va situa la un nivel mai

redus în fiecare an al perioadei de proiecţie (faţă de scenariul de bază), menţinându-se, însă, pe o

tendinţă crescătoare pe termen mediu şi lung. 8

CONCLUZII

Printre actiunile Comunitatii Economice Europene enumerate in art. 3 din tratat la

punctul g s-a scris despre “aplicarea procedurilor care permit coordonarea politicilor statelor

membre si de evitare a dezechilibrelor in balantele lor de plati”. Era un enunt din care nu rezulta

ca politica monetara era vazuta ca un domeniu de mare atentie din partea comunitatii. Sistemul

8 Programul de convergenţă 2006-2009, Guvernul României, Bucureşti- ianuarie 2007

de la Bretton Woods, care a instaurat rate de schimb fixe, obliga statele sa adopte masuri fiscale

pentru a evita deficitele in balantele lor de plati.

Evolutiile ulterioare ale reglementarilor in materie de politica monetara sunt controversate.

Tratatele de la Roma, raportul Werner, sarpele monetar european ilustreaza tendintele

inregistrate de-a lungul anilor si reflecta interesele statelor in ceea ce priveste o politica monetara

comunitara.

Adoptarea Tratatului de la Maastricht reprezinta punctul culminant in ceea ce priveste

politica monetara comunitara. In partea “Principii” din Tratat, un nou articol 3A, precizeaza ca

actiunea (a statelor membre si a Comunitatii) comporta fixarea irevocabila a ratelor de schimb

care conduc la instaurarea unei monede unice ecu, precum si la definirea si conducerea unei

politici monetare si de schimb unica al carei obiectiv principal este asigurarea stabilitatii

preturilor.

In cadrul Consiliului European de la Madrid din 1995 se pune la punct programul

introducerii monedei unice, ce se va numi euro.

Concretizarea eforturilor spre realizarea unei politici monetare unice la nivel european

are loc prin introducerea monedei unice EURO la 1 ianuarie 2002.

Uniunea Monetara este una din realizarile cele mai importante ale istoriei comunitare, iar

introducera monedei unice este un eveniment fara precedent in istoria monetara a continentului.

Credibilitatea si stabilitatea monedei unice va depinde insa de o politica fiscala riguroasa. Insa

nici politica monetara unica nu va putea garanta singura stabilitatea preturilor. Va trebui insotita

de o politica fiscala adecvata la nivelul intregului ansamblu al Uniunii Economice si Monetare.

Bibliografie

- Tratatul de Aderare al României si Bulagariei la Uniunea Europeana - 31 martie 2005,

Bruxelles, http://www.mie.ro/_documente/negocieri/cuprins_tratat_aderare.htm

- Plan masuri prioritare 2005 – 2006 , Criterii politice

http://www.mie.ro/_documente/dialog_Ro_UE/Plan_masuri_2005_2006.pdf

- Relaţiile industriale în Europa, 2008 / Comisia Europeană, manuscris finalizat in Septembrie

2008

- Strategia pentru îmbunatatirea sistemului de elaborare, monitorizare si evaluare a politicilor

publice la nivel central

- Ghid pentru elaborarea, monitorizarea si evaluarea politicilor publice la nivel central

- Manualul afacerilor Europene , Institutul European din România, 2005

- Marchis Gabriela, Impactul extinderii Uniunii Europene asupra strategiilor si politicilor

regionale, editura: Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2009.

- ComunitaNile Europene (2009) Institutul European de inovare si tehnologie (EIT)

ExcelenNa pentru inovare, Luxemburg: Oficiul pentru PublicaNii Oficiale ale ComunitaNilor

Europene, ISBN: 978-92-79-10960-7.

- Integrarea României în Uniunea Europeană - http://ro.wikipedia.org/wiki/Integrarea_Rom

%C3%A2niei_%C3%AEn_Uniunea_European