UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Facultatea :Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei

Catedra :Ştiinţe ale Educcaţiei

Chisinau 2015

Glosar de termeni etici

ARGUMENTEGlosarul de termeni etici urmărește

definirea celor mai importante concepte,angajate în Etica

profesională.Ordinea prezentării conceptelor respectă rigorile

clasice.Definițiile propuse pot fi înțelese,astfel,în mod independent.

A

Abilitate -1) Caracter abil; capacitate de a face totul cu ușurință și iscusință; dibăcie; îndemânare;măiestrie; pricepere. 2) mai ales  la pl. Manifestare abilă; lucru sau act făcut cu ingeniozitate și finețe. [G.-D. abilității] /habilité, lat. habilitas, \~atis

Aptitudine -

Însușire psihică individuală care condiționează îndeplinirea în bune condiții a unei munci, a unei  acțiuni; aplicație, înclinație, dar^2. - Din lat. aptitudo, -inis, fr. aptitude.

Ataraxie- reprezintă scopul sistemelor filosofice ce au fost întemeiate

în Antichitate și anume atingerea stării de echilibru interior a omului. Ataraxia se numea în latină tranquilitas, cu sensul de armonie, liniște interioară și pace sufletească.

Atitudine morală - 1) Poziție a corpului; fel de a -

și ține corpul; ținută; poză; postură. 2) Fel de a fi sau de a se comporta ; comportare. * A lua \~ a - și  manifesta punctul de vedere cu fermitate; a - și  manifesta poziția. [G.-D.atitudinii] /attitude, it. attitudine

Autoritate profesională-  1. Influență general

acceptată a unei persoane, a unei organizații sau a unei instituții în diferite sfere ale vieții sociale. 2. (Jur.) Putere, drept de a emite dispoziții, de a impune ascultare. 3. Organ al puterii de stat competent să ia măsuri și să emită dispoziții cu caracter obligatoriu. ♦ Reprezentant al unui asemenea organ al puterii de stat. 4. Prestigiu de care se bucură cineva sau ceva. ♦ Persoană care se impune prin cunoștințele sale, prin prestigiul său. [Pr.: a-u-] – Din fr. autorité, lat. auctoritas, -atis. 

C Cod lingvistic - Sistem riguros de relații structurale între

semne și ansambluri de semen utilizate in comunicare

Competenţă- Capacitate a cuiva de a se pronunța asupra

unui lucru, pe temeiul unei cunoașteri adânci a problemei în discuție; capacitate a unei autorități, a unui funcționar etc. de a exercita anumite atribuții. ◊ Expr. A fi de competența cuiva = a intra în atribuțiile cuiva. A-și declina competența = a se declara lipsit de autoritate (legală) sau fără pregătirea necesară pentru a judeca o chestiune sau pentru a se pronunța într-o problemă. [Var.: competínță s. f.] – Din fr. compétence. 

Conduită morală- obiectivarea constiintei morale in

fapte si actiuni cu valoare de rasunsuri pentru situatiile concrete in care este pusa persoana umana si care imbraca , forma de deprinderi si obisnuinte morale.

Conştiinţă- Sentiment, intuiție pe care ființa umană o are despre

propria existență; p. ext. cunoaștere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existență și despre lucrurile din jurul său. 2. Faptul de a-și da seama; înțelegere. 3. (În opoziție cu existența, materia) Gândire, spirit. 4. Sentiment al responsabilității morale față de propria sa conduită. ◊ Caz (sau proces) de conștiință = dificultatea de a hotărî într-o problemă morală greu de rezolvat. Mustrare de conștiință = remușcare, regret. ◊ Expr. A fi cu conștiința împăcată sau a nu avea nimic pe conștiință = a fi convins că nu a săvârșit nimic împotriva legilor moralei sau juridice. A fi fără conștiință = a fi lipsit de scrupule. Cu mâna pe conștiință = cu toată sinceritatea. 5. (În sintagma) Libertate de conștiință = dreptul recunoscut cetățenilor de a avea orice concepție religioasă, filosofică etc. [Pr.: -ști-in-] – Din fr.conscience, lat. conscientia (după ști). 

Cultura populara- este formată dintr-un grup de

idei, perspective și atitudini (psihologie) care sunt considerate ca preferate printr-un consensneoficial în cadrul curentul principal aparținând unei anumite culturi.

DDatorie morala- motiv de recunoştinţă

Deontologie- Totalitatea normelor de conduită și obligațiilor etice

ale unei profesiuni (mai ales a celei medicale). 2. Teorie a datoriei, a obligațiilor morale. [Pr.: de-on-] – Din fr. déontologie. 

Devotament- . Atașament sincer față de o persoană sau față de o

cauză și hotărârea de a o servi în orice împrejurare și fără rezerve; abnegație. – Din fr. dévouement (după devotare…

EEtică- . Știință care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și condiției umane

din perspectiva principiilor morale și cu rolul lor în viața socială; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare; morală. 2. Adj. Privitor la etică (1), de etică, bazat pe etică, conform cu etica; moral. – Din fr. éthique, lat. ethicus. 

Etica afacerilor - studiază principiile şi regulile care

trebuie să guverneze procesele manageriale şi conduita corectă în afaceri.

Etica profesională- studiază aspecte particulare ale

problematizării etice din perspectiva unor anumite profesii

Etichetă- A califica pe cineva sau ceva așa cum se cuvine sau cum

crede că se cuvine. – Din fr. étiqueter. 

IV

Imaginea de sine - se refera, asa cum se subintelege

deja, la modul in care ne percepem propriile noastre caracteristici fizice, emotionale, cognitive, sociale

M

Management- „arta de a înfăptui ceva împreună cu alți

oameni”

Măiestrie pedagogică- este acea capacitate a

profesorului de a organiza, planifica, conduce, proiecta demersul didactic, dând dovadă de originalitate, creativitate, eficienţă atât în procesul de predare, dar şi în educarea şi formarea elevilor

Morală -

Ansamblul normelor de conviețuire, de comportare a oamenilor unii față de alții și față de colectivitate  și a căror încălcare nu este sancționată de lege, ci de opinia publică; etică. ** Comportare (lăudabilă);moravuri. 2. Disciplină științifică care se ocupă cu normele de comportare a oamenilor în societate; (concr.) carte care cuprinde  aceste norme; etică. 3. (Fam.) Dojană, mustrare. ** Concluzie moralizatoare cuprinsă într - o  scriere, mai ales într - o  fabulă; învățătură. - Din lat. moralis, fr. morale.

Moralitate -

Însușirea a ceea ce este moral (I 1); natura, caracterul, valoarea unui fapt, a conduitei unei persoane sau  a unei colectivități din punct de vedere moral. ** Comportare, conduită, moravuri în conformitate cu principiile morale ; cinste, bună purtare. - Din lat. moralitas, -atis, fr. moralité.

N

Normă-reguli,idei ,principii.. este un model de actiune, care trebuie aplicat

in anumite imprejurari. Fiecare norma ofera un tipar comportamental abstract, ideal pentru un gen specific de actiune, care lasa deoparte aspectele accidentale si nesemnificative ale contextului social, reliefand lucrurile importante care trebuie infaptuite sau evitate

Norme morale- este datoria autoimpusa de catre fiecare

constiinta libera si care ii cere omului sa vrea – prin tot ceea ce gandeste si face – sa fie om la nivelul maxim al posibilitatilor sale. Rostul specific al normelor morale in fiinta umana, pe care nu-l impart cu nici un alt tip de norme, este optimizarea conditiei umane si, prin aceasta, un maximum de sociabilitate.

Norme etice-  Ansamblu de norme în raport cu care un grup

uman își reglează comportamentul pentru a deosebi ce este legitim și acceptabil în realizarea scopurilor

OOpinie publică - "procesul psihosociologic interactiv de

agregare a judecăților evaluative, atitudinilor și credințelor referitoare la o problemă socială ale unui număr semnificativ de persoane dintr-o comunitate care se exprimă verbal deschis".

PPrincipiu - ste o afirmație sau regulă care formează baza pentru

alte considerații, afirmații sau activități.

Perfecţiune morală- că perfecţiunea morală este un

„ideal”, în sensul că nu-l putem atinge.

Personalitate -

1. Ceea ce este propriu, caracteristic fiecărei persoane (1) și o distinge ca individualitate ; ansamblu de trăsături morale sau intelectuale prin care se remarcă o persoană; felul propriu de a fi al cuiva . * Personalitate  juridică = calitatea de a fi persoană juridică. 2. Persoană cu aptitudini deosebite și cu alese însușiri intelectuale  și morale, care se realizează și se manifestă în mod practic prin reușite într - un  anumit domeniu de activitate.3. Persoană care deține o funcție importantă în viața politică, socială, culturală; personaj (1). 4. (Astăzi rar; mai ales la pl.)aluzie tendențioasă și jignitoare la adresa unei persoane (1). - Din fr. personnalité, germ. Personalität.

TTact- Simț care se referă la senzațiile provocate de agenții exteriori asupra receptorilor pielii sau mucoaselor ; pipăit. 2. Măsură, cadență, ritm în muzică.

** Ritm de mișcare în mers, în dans etc. 3. Facultate de a judeca o  situație dificilă rapid și cu finețe, care determină o comportare corectă, delicată și adecvată. - Din germ. Takt, fr. tact.

Tact pedagogic-   echilibrul sufletesc, stăpânirea de sine,

spiritul de dreptate, onestitatea, concordanţa dintre vorbă şi fapte, 

Talent -  Aptitudine, înclinare înnăscută într -

un anumit domeniu; capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită , într - o  ramură de activitate, care favorizează o activitate creatoare. * Loc. adj. De talent = talentat. ** Persoană înzestrată cu aptitudini remarcabile. - Din fr. talent, lat. talentum.

S Stima de sine-  constituie o valoare

umană fragilă şi schimbătoare. Ea creşte de fiecare dată când ne străduim să ne respectăm standardele şi scade atunci când nu reuşim să atingem respectivele standarde. Aşa încât, pe parcursul vieţii, este posibil să cunoaştem valori foarte înalte ale stimei de sine, dar şi foarte scăzute