Hristos a Înviat!

1

Învierea Domnului naște în su-fl etul nostru credința puternică

în Dumnezeu, Stăpânul lumii vă-zute și nevăzute, întărește în noi nădejdea în bunătatea și drepta-tea Sa și adâncește dragostea cu-rată față de Dumnezeu și față de semenii noștri.

Învierea Domnului ne dă tu-turor certitudinea că nu sun-tem singuri pe acest pământ, că Domnul ne poartă de grijă și că în fi ecare clipă a vieții ne afl ăm sub oblăduirea Lui. În Biseri-ca Ortodoxă, pregătirea pentru Sărbătoarea Sfi ntelor Paști este precedată de șapte săptămâni de pocăință și post, rugăciune și milostenie, pentru ca adevărata bucurie a Învierii este bucuria iertării păcatelor și arvuna vieții veșnice. Darul iertării este darul cel mai mare pe care Hristos l-a dăruit ucenicilor Săi în prima zi a Învierii Sale din morți, zicând: ,,Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și Eu pe voi. Și zicând acestea, a sufl at asupra lor și le-a zis: Luați Duh Sfânt, cărora veți ierta păcatele, le vor � iertate și cărora le veți ține vor fi ținute” (Ioan 20, 21-23).

Învierea Domnului ne adună pe toți în bisericile Lui, unde ne întâmpină vestirea îngerului care a coborât din cer la mormân-tul cel dătător de viață, spunân-du-ne: Hristos a Înviat! Veniți

de vedeți locul de îngropare, nu este aici, ci a Înviat precum a zis mai înainte, mergeți și vestiți tu-turor că a Înviat din morți” (Ma-tei 28, 6-7). Mormântul în care a fost așezat Domnul se afl a într-o grădină și era nou, acest fapt nu e lipsit de semnifi cație, deoarece în grădina raiului a căzut primul om, neascultând de Dumnezeu, prin el venind în lume suferin-ța și moartea. Momentul Învie-rii Domnului este impresionant prin strălucirea și slava lui, depă-șind limitele înțelegerii omenești. Străjerii copleșiți de lumina Învi-erii, întocmai Sfi nților Apostoli afl ați pe Tabor, cad cu fețele la pă-mânt. Prezența gărzilor, introdu-să de Evanghelistul Matei, arată o anumită tensiune. Ei sunt învinși ca păzitori ai morții, care se opun vieții cu piatra și cu pecețile lor. Oricum, străjerii mormântului nu au fost martori ai Învierii, de-oarece în momentul apariției în-gerului au rămas înmărmuriți: Ei nu l-au văzut pe Domnul Înviat, iar cutremurul provocat de des-chiderea mormântului îi aruncă într-o orbire totală.1

Cele dintâi care ajung la mor-mântul Domnului sunt femeile mironosițe, care găsesc mormân-tul gol. Ele vin pentru a-și îm-plini o îndatorire de sufl et, fără niciun însoțitor și fără niciun ajutor, și merg la mormânt pen-tru a arăta evlavia și prețuirea lor față de Iisus Cel răstignit și în-

gropat. Aveau curaj mult și evla-vie, dar n-aveau destulă putere să ridice piatra de la ușa mormân-tului. Pentru că femeile nu aveau pe nimeni ca să le ajute (aposto-lii erau speriați, după răstignirea lui Iisus, și se temeau să nu li se întâmple și lor ceva din partea iudeilor), însă Dumnezeu le-a trimis înger din cer, ca să le ajute, arătând prin aceasta că la dragos-tea lor pentru Hristos, Dumne-zeu răspunde cu minunea milos-tivirii și a ajutorului Său.

Cu toate că îngerul le-a spus ,,nu vă înspăimântați”, ele nu s-au eliberat complet de teamă, teamă care vine din întâlnirea cu neo-bișnuitul, însă la această teamă s-a adăugat bucurie mare și ui-mire, pentru că au înțeles că Iisus Cel răstignit și îngropat a Înviat din morți. De aceea bucuria în-tâlnirii cu Hristos Cel Înviat este bucuria negrăită pe care Biserica o aduce lumii.2

Îngerii sunt prezenți la cele mai importante evenimente. Sunt prezenți și în acest eveniment ho-tărâtor pentru femeile mironosi-țe care aveau să vestească aposto-lilor cele întâmplate cu Hristos. Evanghelistul Matei înfățișează pe înger cu o înfățișare solem-nă, impunătoare, ca fulgerul și îmbrăcămintea albă ca zăpada” (Matei 28, 3), arătând prin aceas-ta o imagine nepământească, stârnind respect, teamă și ado-

Acum toate s-au umplut de lumină și cerul și pământul și cele dedesubt

Foaie parohială bilunară a bisericii ortodoxePogorârea Sfântului Duh - Sfântul Nicolae

Militari - Bucureşti

Anul

II, N

r. 32

/ 15

mai

201

6

DIALOG DE DUMINICĂ

2

rație. Astfel, intermediarii dintre cer și pământ, dintre Dumnezeu și oameni, aduc în locul întris-tării semnele bucuriei, în locul morții le arată mormântul gol. Așadar, îngerul de la ușa mor-mântului, aflat pe piatră, devine el însuși străjerul mormântului gol, ia locul ostașilor, care își în-cheiaseră într-un fel misiunea. Deși puși în slujba mai marilor poporului iudeu, dar și cu încu-viințarea reprezentatului forței romane, Pilat din Pont, (străje-rii) ei aflați acum în fața minunii Învierii lui Iisus Nazarineanul, devin martori ai Evenimentului Învierii petrecute în preajma lor. Vestiți prin curajul și profesiona-lismul militar roman, precum și prin modul lor exemplar în care își îndeplineau ordinul trasat, aflați în fața faptului împlinit, în fața mormântului gol, ei rămân totuși nepedepsiți (în loc să fie trași la răspundere pentru că au dormit în timpul misiunii lor ei au fost răsplătiți cu bani).

După Înviere, Mântuitorul Cel Înviat din morți se mai arată ce-lor doi ucenici Luca și Cleopa în drum spre Emaus și celor un-sprezece ucenici apropiați care se aflau adunați într-o casă de teama iudeilor, iar după opt zile, S-a arătat lui Toma (Ioan 20, 26- 29). Apoi, mai târziu S-a arătat la peste cinci sute de frați în Gali-leea (I Corinteni 15, 6). Hristos după Înviere se arată fraților în-tr-o desăvârșită libertate: când vrea, și cum vrea El. Se lasă vă-zut și recunoscut numai printr-o lucrare a ochilor duhovnicești. El se arată o clipă, apoi se face nevăzut, adică El nu mai poate fi reținut de nimeni și de nimic din lumea aceasta pământească. El trece prin ușile încuiate, pare ca fiind un duh, El are un trup ce poate fi atins și recunoscut, mă-nâncă nu pentru că îi este foame

ci pentru a arata că este Om în trup. Spre deosebire de Lazăr cel înviat din morți a patra zi, care trăiește încă o vreme în lumea aceasta pământească

și apoi moare ca toți oa-menii, Iisus Cel Înviat din

morți nu mai revine

la viața biologică, pământească, amestecată cu durere, ci începe altă viață pentru trup: viața ce-rească. Pentru aceasta Biserica Ortodoxă cântă în ziua de Paști: ,,Prăznuim omorârea morții și începutul unei alte vieți, veșni-ce”(Sfântul Ioan Damaschin). Ii-sus acceptă să treacă prin moarte, pentru ca moartea să fie învinsă. Moartea nu este pentru om, dar nici omul nu este pentru păcat. Deși noi numim moartea un fe-nomen natural, Sfânta Scriptură ne spune că este contrară firii și că, de fapt, conform firii este numai viața. Dumnezeu l-a re-adus pe om la ființă, nu ca să-i dăruiască viețuire spre moarte, și nici pentru a-l omorî, ci pentru a

trăi veșnic cu întreaga creație și cu Sine. Pe lângă moartea tru-pească, care înseamnă despărți-rea sufletului de trup, pe care o plângem, de care ne înfricoșăm și pe care nu o dorim în viața aceasta, există și o moarte a su-fletului, o moarte la care puțini se gândesc astăzi, și puțini se în-fricoșează. Deoarece omul crede ca doar trăirea biologică este cea care trebuie întreținută, iar legă-tura omului cu Dumnezeu este redusă semnificativ, doar la îm-plinirea unor dorințe trecătoare. Întrucât Dumnezeu este iubire, El nu vrea ca omul să cunoască moartea sufletească și nici moar-tea trupească, de aceea trimite pe Hristos în lume ,,ca tot cel ce

crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3, 15).

Fără Înviere totul rămâne fără sens. Sfântul Apostol Pavel ne spune că ,,împotriva adevărului nu avem nici o putere” (2 Corin-teni 13,8). El biruiește și cei ce mărturisesc adevărul și Învierea umblă în lumină, Hristos fiind biruitorul morții și întunericu-lui. Înviind Domnul din mor-mânt, ne-a arătat puterea vieții în moartea pe care a biruit-o ,,fi-ind început al învierii celor ador-miți” (I Corinteni 15, 20).

Cuviosul Paisie Aghioritul, re-cent canonizat, se întreba de ce nu găsim bucuria Învierii la toți creștinii. Pentru că cei mai mul-ți oameni nu au gustat bucuria jertfirii, și nu iubesc osteneala. Ei consideră o izbândă atunci când reușesc ceva fără osteneală. Și ce bucurie simte omul atunci când se jertfește? Întreabă același părinte. “Nu-și poate exprima bucuria. Numai când omul se jertfește, se înrudește cu Hristos, pentru că Hristos este jertfă”.

Hristos S-a jertfit pentru a ne împăca cu Dumnezeu, căci în lo-cul urii și a necredinței noastre, El ne-a dăruit iubirea Sa dum-nezeiască. În acest sens Sfântul Iustin Popovici spunea că dacă noi, prin păcatele noastre, îl răs-tignim pe Hristos, El ne răspun-de cu iubire veșnică: ,,Oamenii l-au condamnat pe Dumnezeu la moarte; Dumnezeu însă, prin Învierea lui îi conduce pe oameni la nemurire. În locul loviturilor pe care I le-au dat oamenii, El îi îmbrățișează, în locul ocărilor, El dă nemurirea…Oamenii au vrut să-L facă pe Dumnezeu muritor, dar Dumnezeu,prin Învierea Lui, i-a făcut pe oameni nemuritori”.

Preot Dan Petre

1. Pr. Conf. dr. Constantin Preda, Învie-rea Mântuitorului în memoria narativă a Evangheliilor, Editura Basilica, p. 83

2. Daniel Mitropolitul Moldovei si Bu-covinei, Făclii de Înviere, Editura Tri-nitas, p. 80.

3

În seara zilei de 5 mai, chiar în Săptămâna Luminată, am re-

ușit, cu ajutorul Domnului și la chemarea părintelui diacon Da-niel, să ne strângem la biserică în formula părinți, bunici și pitici, pentru prima întâlnire sub titlul „Joia părinților”. A fost o iniția-tivă mai mult decât binevenită și mai ales fi rească, dacă stăm să ne gândim că suntem o parohie tânără, iar curtea bisericii la fi e-care Liturghie se transformă, în mod minunat, într-un veritabil Orășel al Copiilor. Dincolo de evidențe însă, în joia trecută ne-am surprins, noi cei aproximativ 20 de tineri prezenți la întâlni-re, preocupați de multe subiecte comune, de la sănătatea copiilor noștri până la educația religi-oasă, încercând să prioritizăm temele de interes astfel încât să trasăm un format al întâlnirilor. Am reușit în mare măsură să pu-nem un început și o coerență în aceste întâlniri, care se doresc a fi în principal un loc unde ne îm-părtășim temeri, cerem sfat de la cei mai experimentați (dintre noi sau chiar profesioniști în diverse domenii, invitați la întânire) sau găsim împreună soluții.

Astfel, pentru întâlnirea urmă-toare din 12 mai, tema propusă ca fi ind stringentă a fost „Copiii în biserică” (atât la propriu, cât și la fi gurat), când l-am avut in-

vitat pe părintele Visarion, pentru a înțelege care este tradiția bisericii pe acest subiect. Am primit astfel răspuns la diverse dileme, precum: când și cum co-municăm copiilor credința ortodoxă; cât de important este să fi e copiii prezenți în biseri-că la Sfi ntele Sluj-be (și nu în curte, jucându-se); cum să păstrăm duhul rugăciunii și în mediul familial, etc.

Încercând acum să scriu despre întâlnire pentru Dialog de Du-minică, am făcut eu însămi un exercițiu, căutând să răspund la o întrebare care se afl ă probabil deja pe buzele multora: de ce e necesară totuși o astfel de întâlni-re? De ce tinerii din ziua de azi au nevoie de atâta informare pentru a săvârși un lucru prin excelență instinctual?

Simeon Kraiopoulos spune, în cartea sa „Parinți și copii”, un mare adevăr al zilelor noas-tre: „Uneori, însă, toate acestea (n.r. informații) sunt lipsite de perspectiva creștină, de lumina creștină, de lumina Evangheliei, de adevărul Domului nostru Ii-

sus Hristos. Și fără acest adevăr toate sunt neînsufl ețite și nu pot ajuta atât cât promit. Însă lumea, în majo-ritatea ei, speră și se sprijină mult pe acestea. Eu personal cred că, psihologia singu-ră sau pedagogia singură, dacă nu primesc pecetea harului lui Dum-nezeu, harului

Duhului Sfânt, nu pot ajuta cu nimic, ba mai mult pot fi chiar vătămătoare.”

Ca proaspăt părinte, pot spune că m-am confruntat la rându-mi cu abundența de informații, ava-lanșa de păreri de multe ori con-tradictorii și, nu de puține ori, cu incapacitatea mea de a discerne. De aceea se simte nevoia unei di-recții, fără a pierde bineînțeles din originalitatea fi ecărei familii, o di-recție care să ne ducă spre ceea ce probabil năzuim cu toții: să spri-jinim copilul pentru a deveni un om desăvârșit duhovnicește, în deplină libertate, iubitor de oa-meni și iubitor de Dumnezeu.

Un vechi proverb spune că „pentru a educa un copil e nevoie de un sat întreg” - și asta pentru că numai în comuniune omul se descoperă pe sine și pe Dumne-zeu, începe să simtă binele și bu-curia de a-l înfăptui și ajunge, în timp, să îi iubească mai întâi el pe ceilalți, până la măsura jertfei de sine.

Cu aceste gânduri vă așteptăm la Joia Părinților, în fi ecare săptă-mână de la ora 18:00 la bisericuța noastră, alături de mămici, tătici, bunici, pitici și oricine altcineva care s-ar folosi de comunitatea noastră tânără și plină de între-bări și nădejde.

Ela Ciumacencu

Joia părințilorÎntâlniri săptămânale, adresate actualilor și viitorilor părinți

Contactul redacţiei: dialog-de-duminica@sf-nicolae-militari.ro 0742 451 895 - Natalia www.sf-nicolae-militari.ro

Adresa Parohiei Ortodoxe Pogorârea Sfântului Duh-Sfântul Nicolae Militari:Str. Aleea Politehnicii, Nr. 7, Sector 6, Bucureşti

Crucea Ierusalimului

[Arătarea semnului Sfintei Cruci pe cerul Ierusalimului - 7 mai 351]

Arată-se Crucea Ta, DoamneÎn crugul Ierusalimului

Ca oarecând în vremuri de eres,Apropie-se bolta cu viţă

De fruntea mea Înaltă, mustind a ţărână

Și gând de păcat,Mă picură cu roua milei

A sângelui de spini fermentaţi,Minunea s-o văd prin credinţă

Și Crucii slăvire să-i plâng,Pelerin sunt și eu 

Pe drumul IerusalimuluiCu o rugă de pâine și vin.

de Alex Rădescu

A păstra bucuria Învierii lui Hristos, adevărata bucurie

în sufletele noastre, se poate nu-mai dacă relaţia cu Hristos este o relaţie personală de iubire, şi numai dacă în această relaţie personală de iubire căutăm  să fim cu Hristos cât mai des. Şi am văzut din experienţa de preot că oamenii care au înţeles lucrul acesta şi se împărtăşesc mai des nu mai sunt așa de doborâţi de necazuri, pentru ei viaţa nu mai înseamnă neapărat lupta pentru a depăşi o boală, pentru a depăşi neajunsurile din lumea aceasta, ci pentru ei sensul vieţii s-a schim-bat – sensul vieţii este bucuria de a fi cu Hristos şi întâlnirea lor cu Hristos. Atunci toate se schimbă: mă duc la biserică nu fiindcă am necazuri sau mi-e greu în lumea aceasta, sau pentru că „aşa trebuie”. Mă duc pentru că acolo este Cel pe care Îl iubesc, şi vreau să mă întâlnesc cu El şi să mă un-esc cu El. Şi, bineînţeles, oamenii

aceştia, am văzut, trăiesc relaţia cu Hristos mult mai conştient. Împărtăşania nu mai este un obicei. Poate de aceea nici nu putem păstra bucuria şi oamenii nici nu mai simt bucuria. Unul care trăieşte relaţia unirii sale cu Hristos ca o relaţie de iubire, nu ca o îndatorire sau ca un obicei, un om ca acesta chiar trăieşte bu-curia. Au fost oameni care s-au împărtăşit şi păstrează în ei mult bucuria asta…

Îmi vine în minte o întâmplare din  Pateric: un Părinte mai în vârstă, după ce se termina slujba, mergea aţă la chilie, nu stătea de vorbă cu nimeni. Fraţii se mai opreau în tinda bisericii, mai povesteau una-alta, dar Părintele nu. Şi, la un moment dat, fraţii l-au oprit şi i-au zis: „Părinte, tu de ce nu stai să vorbim şi noi?”. Şi el a spus: „Nu pot, fraţilor! Iertaţi-mă, îmi aprinde Dumn-ezeu o lumină, o flacără în inima mea, şi aş vrea să o păstrez cât

mai mult”. Cam aşa se întâmplă la biserică: primim har, primim bucurie, primim lumină – dar bucuria aceea duhovnicească, bucuria în Duhul Sfânt o pier-dem în momentul în care ne lăsăm pătrunşi de tot ceea ce vine din lume, în loc să zicem: „Nu mă mai interesează ce e în lumea asta, necazurile, bolile…”. Normal că știu că sunt tot felul de probleme, de nevoi, dar nu mă mai preocup de ele. Ce bine ar fi dacă am putea măcar în ziua aceea de Duminică, după ce ieşim de la biserică, să nu ne mai oprim pe nicăieri, să nu ne mai băgăm nici acasă mintea în calculator, nici în ştiri, nici în nimic – să fim cu Hristos toată ziua aceea. Și cine ar putea toată Săptămâna să se păstreze cât mai mult cu gândul legat de Hristos, atunci bucuria chiar ar rămâne.

Protosinghelul Dionisie (Mănăstirea Albac)

Direcționează 2% din impozitul pe venit către parohia noastră!

Până pe 25 mai poți alege unde vor merge banii. Această sumă este o par-te din impozitul deja achitat pe ven-itul din anul 2015, iar declarația doar direcționează banii spre o anumită instituție. În lipsa declaraţiei, repar-tizarea se va face aleatoriu de către stat. Cereți formularul de la pangarul Bis-ericii noastre (unde sunt lumânările), iar după ce l-aţi completat cu datele şi semnătura dumneavoastră, îl puteţi lăsa tot acolo și ne vom ocupa noi să-l transmitem către Administrația Financiară. Mulțumim!

Să păstrăm bucuria Învierii lui Hristos în sufletele noastre!