Diagnosticul Rentabilitatii La Nivelul Intreprinderii 2

UNIVERSITATEA “OVIDIUS”

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

SPECIALIZAREA FINANŢE-BĂNCI

LUCRARE DE LICENŢĂ

TEMA: DIAGNOSTICUL RENTABILITĂŢII LA NIVELUL

ÎNTREPRINDERII

COORDONATOR,

ABSOLVENT,

NICOLETA NICULAE

- 2008-

INTRODUCERE

1

Funcţionarea şi dezvoltarea pe coordonate durabile a sistemelor economice presupune în

mod necesar obţinerea de rezultate cât mai ridicate şi satisfacerea necesităţilor prezente fără a

compromite posibilităţile viitoarelor întreprinderi de a-şi satisface propriile cerinţe.

Performanţele financiare sunt necesare pentru a putea asigura remunerarea convenabilă a

capitalurilor puse la dispoziţie, menţinerea potenţialului organizaţional corespunzător cerinţelor

noii economii şi asigurarea unei expansiuni rezonabile pe piaţă. În toate acestea se va ţine seama

ca modelul de creştere să contribuie la obţinerea de beneficii economice şi sociale atât pentru

generaţiile prezente, cât şi pentru cele viitoare.

Beneficiile rezultă în urma unui ansamblu de operaţiuni care concură la îndeplinirea obiectivelor

strategice stabilite, ceea ce înseamnă că profitul reprezintă o sarcină (obligaţie), un mijloc pentru

asigurarea dezvoltării, un semnal (informaţie relevantă pentru diagnosticul stării financiare) şi, în

fine, un rezultat al exercitării funcţiilor managementului financiar.

Întreprinderea, ca o entitate economică, indiferent de statutul juridic de organizare,

individual sau colectiv, sub forma regiilor autonome sau societăţilor comerciale, în decursul

activităţii sale are nevoia de a-şi măsura posibilitaţile de dezvoltare sau slabiciunile proprii din

diferite motive, unul dintre ele şi cel mai important fiind îmbunătăţirea performanţelor sale şi a

strategiilor pe care le dezvoltă.

Noţiunea de rentabilitate este legată, în general, de cea de profit, reprezentând

„aptitudinea unei întreprinderi de a degaja un rezultat exprimat în unităţi monetare”

Abordarea rentabilitaţii se integrează logic în investigarea „eficienţei” şi „eficacităţii”

activităţii unei întreprinderi, privilegiind o evaluare monetară a performanţelor.Această optică

monetară poate părea insuficientă, deoarece, la prima vedere, minimalizează realizările

întreprinderii care nu capătă o exprimare monetară (productivitatea fizică, competenţele

personalului, climatul social, raporturile cu mediul concurenţial). În realitate, abordarea

sistematică a întreprinderii permite înţelegerea conversiei oricărei realizări favorabile (exprimată

în termeni cantitativi şi calitativi) în rezultatele monetare şi, deci, în rentabilitate.

În această viziune, rentabilitatea este expresia sintetică a rezultatelor de orice natură, un

indicator de referinţă în orientarea deciziilor şi comportamentului întreprinderilor.

Noţiunea de rentabilitate are un caracter relativ. Aptitudinea de a degaja rezultatele

monetare nu poate fi judecată independent de mijloacele angajate pentru a le obţine. De aceea,

analiza rentabilităţii nu se limitează la investigarea indicatorilor ei absoluţi, ci şi ai celor relativi,

obţinuti prin raportarea rezultatelor la mijloacele angajate sau consumate pentru desfăşurarea

activităţii respective.

2

Rentabilitatea este una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficienţei întregii

activităţi economico-financiare a întreprinderii, respectiv a tuturor mijloacelor de producţie

utilizate şi a forţei de muncă, din toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producţie şi

vânzare.

Orientarea spre rezultate performante constituie o cale de acces la ceea ce specialiştii în

management numesc excelenţa organizaţională. Această orientare este valabilă celor mai bine

conduse firme din lume, afirmaţie confirmată de studii realizate, care demonstrează că firmele

performante se caracterizează prin: câştiguri de valoare a acţiunilor la bursă, variabilitate pozitivă

a preţului la bursă, plata uşoară a dividendelor, grad de îndatorare redus pe termen scurt,

lichidităţi mari, grad redus de îndatorare, concentrare relativ redusă a activelor şi risc de firmă

mai redus. După cum putem remarca, aprecierea rezultatelor se face în termeni obiectivi de

măsurare, în principal, a rezultatelor financiare obţinute. Sistemul informational al întreprinderii

pune la dispoziţie date care pot fi utilizate pentru evaluarea rezultatelor, iar practica financiară a

dezvoltat o serie de indicatori de rezultate care identifică starea prezentă a firmei, nivelul de

atracţie în faţa investitorilor, căile de creştere sau descreştere a diferitelor activităţi şi cunoaşterea

factorilor care concură la obţinerea rezultatelor performante.

Teoria şi practica managerială demonstrează că principalul obiectiv al oricărei organizaţii îl

constituie creşterea eficienţei. Concept viu disputat şi deosebit de complex în semnificaţii,

eficienţa economică este privită în general ca raportul dintre rezultatele obţinute şi consumul de

factori de productie. În prezent, accepţiunea largă a eficienţei economice se referă la maximizarea

efectelor obţinute în condiţiile minimizării eforturilor, ceea ce nu presupune o simplă minimizare

aritmetică a cheltuielilor, cât mai ales o creştere a rezultatelor, în aşa fel încât să fie evitate

contradicţiile între optimul total şi optimurile parţiale, între optimul economic şi social.

Eficienţa economică este o categorie economică şi mai cuprinzătoare decât rentabilitatea.

Aceasta reprezintă “cea mai generală categorie care caracterizează rezultatele ce decurg din

diferite variante preconizate pentru utilizarea (consum productiv, consum individual, vânzare)

sau economisirea unor resurse (umane, materiale sau financiare) intrate sau neintrate în circuitul

economic”. Rentabilitatea este una din problemele esenţiale pentru orice firmă deoarece este

principalul indicator care reflectă modul cum au fost utilizate resursele umane, materiale şi

financiare.

Integrat în sistemul de relevare a potenţialului economico-financiar al firmei,

rentabilitatea reprezintă o informaţie indispensabilă managementului firmei, acţionarilor,

3

băncilor, creditorilor, unor parteneri de afaceri. De aceea este socotită ca un modul semnificativ

în analiza financiară.

Între activitatea economică şi cea financiară există o strânsă legatură de intercondiţionare

reciprocă în sensul că realizarea indicatorilor economici contribuie la realizarea indicatorilor

financiari şi realizarea acestora creează premisele ca în procesele viitoare activitatea să se

dezvolte.

Analiza rentabilitaţii are ca scop descoperirea şi mobilizarea rezervelor de creştere a

rentabilitaţii, de întărire a rolului profitului în dezvoltarea activităţii societăţii respective.

Măsura rentabilităţii este dată de un sistem de rate de eficienţă care evidenţiază

caracteristicile economice şi financiare ale întreprinderilor, permiţând compararea performanţelor

industriale şi comerciale ale acestora.

Profitul (beneficiul), ca indicator absolut (de mărime) al rentabilităţii, constituie premisă

şi consecinţă a unei „afaceri”.

Ca premisă, se are în vedere faptul că iniţierea unei afaceri implică o anumită investiţie

iar consecinţa o constituie rezultatul aşteptat de investitor. Cu cât acest rezultat este mai mare, cu

atât se formează noi surse disponibile pentru alte investiţii.

CAPITOLUL 1

4

ABORDARI CONCEPTUALE PRIVIND RENTABILITATEA INTREPRINDERII

1.1. Informaţia contabilă – suport pentru determinarea corectă a rentabilităţii

întreprinderii

Situaţiile financiare sunt o reprezentare financiară structurată a poziţiei financiare şi

tranzacţiilor efectuate de o întreprindere. Situaţiile financiare au scopul de a furniza informaţii

despre poziţia financiară, performanţa şi fluxurile de numerar ale unei întreprinderi, informaţii

utile pentru adoptarea deciziilor economice. Astfel, situaţiile financiare oferă informaţii în

legătură cu: activele; datoriile; capitalurile proprii; veniturile şi cheltuielile, inclusiv câştigurile şi

pierderile şi fluxurile de numerar ale întreprinderii.

Toate aceste informaţii, alături de alte informaţii care sunt prezentate în notele explicative

ataşate situaţiilor financiare, ajută utilizatorii la estimarea viitoarelor fluxuri de numerar ale

întreprinderii şi, în special, a momentului şi gradului de certitudine a generării numerarului şi

echivalentelor de numerar.

Printre utilizatorii informaţiilor financiare se numără investitorii actuali şi potenţiali,

personalul angajat, creditorii, furnizorii şi alţi creditori comerciali, clienţii, guvernul şi instituţiile

acestuia, precum şi publicul. Aceştia folosesc situaţiile financiare pentru satisfacerea unei părţi

din necesităţile de informare. Principalii utilizatori ai situaţiilor financiare sunt:

a) Investitorii au nevoie de informaţii pentru a decide dacă ar trebui să cumpere, să păstreze

sau să vândă. Acţionarii sunt interesaţi şi de informaţii care să îi ajute să stabilească

capacitatea întreprinderii de a plăti dividende.

b) Personalul angajat şi grupurile lor reprezentative sunt interesaţi de informaţii privind

stabilitatea şi profitabilitatea întreprinderii, precum şi de capacitatea de a oferi

remuneraţii, pensii şi alte avantaje, precum şi oportunităţi profesionale.

c) Creditorii financiari sunt interesaţi de informaţii care să le permită să determine dacă

împrumuturile acordate şi dobânzile vor fi rambursate la scadenţă.

d) Furnizorii şi alţi creditori comerciali sunt interesaţi de informaţii care să le permită să

determine dacă sumele care le sunt datorate vor fi plătite la scadenţă.

e) Clienţii sunt interesaţi de informaţii despre continuitatea activităţii întreprinderii în special

atunci când au o colaborare pe termen lung cu întreprinderea respectivă sau sunt

dependenţi de ea.

5

f) Guvernul şi instituţiile sale sunt interesate de alocarea resurselor şi, implicit de activitatea

întreprinderii, pentru a determina politica fiscală şi baza de calcul a venitului naţional şi a

altor indicatori statistici similari.

g) Publicul este influenţat de întreprinderi în diverse moduri. Situaţiile financiare pot ajuta

publicul prin oferirea de informaţii despre evoluţia recenta şi tendinţele legate de

prosperitatea întreprinderii şi a sferei de activitate a acesteia.

1.2. Contul de profit şi pierdere – sursă de informaţii pentru determinarea rezultatelor

Analiza rentabilităţii se realizează pe baza „contului de profit şi pierdere”, care arată

modul în care s-a ajuns la o anumită stare patrimonială finală, care au fost fluxurile de venituri şi

cheltuieli. Oricare firmă caută să realizeze un profit suficient pentru a remunera convenabil

capitalurile de care dispune, de a menţine potenţialul său economic şi tehnic, de a asigura o

expansiune raţională ţinând seama de evoluţia pieţei şi tendinţele conjuncturale. Reprezentând

mobilul activităţii agenţilor economici, profitul se plasează în prim-planul bateriei de indicatori ai

acesteia. În consecinţă, supravegherea formării şi analiza lui se realizează atât ca diagnostic static

(faţă de valori de referinţă reprezentând nivele precedente, previziuni, nivele ale concurenţei), cât

şi dinamic-strategic.

Principala sursă de date pentru evaluarea rezultatelor întreprinderii o constituie contul de

profit şi pierdere. Variaţia capitalului propriu, generată de performanţele economice ale

întreprinderii, joacă un rol important în asigurarea echilibrului financiar al acesteia. Aceste

performanţe sunt determinate cu ajutorul unui tablou contabil care regrupează ansamblul

operaţiilor de gestiune ale unui exerciţiu financiar, exprimate în venituri şi cheltuieli, generatoare

de profituri sau pierderi, denumit contul de profit şi pierdere. Contul de profit şi pierdere

reprezintă un document contabil de sinteză, prevăzut de Legea Contabilităţii care concentrează

veniturile şi cheltuielile unei întreprinderi pentru o perioadă dată şi explică modul de formare al

rezultatelor.

El constituie o sinteză a contabilităţii de flux la nivel microeconomic, deoarece pune în

evidenţă fluxurile de valoare care au contribuit la creşterea sau micşorarea bogăţiei unei

întreprinderi, pentru o anumită durată. Însă, definirea rentabilităţii firmei se face diferit, în funcţie

de interesele utilizatorilor de informaţie contabilă şi de postulatele şi principiile contabile reţinute

pentru determinarea rezultatului. Astfel, unii utilizatori de informaţie contabilă sunt interesaţi mai

mult de informaţia privind profitul întreprinderii, pe când alţii urmăresc fluxurile viitoare de

trezorerie. Chiar noţiunea de profit sau beneficiu nu este definită în acelaşi mod de economişti şi

de profesioniştii contabili.

6

Astfel, unii experţi contabili nu includ în beneficiu anumite elemente care contribuie la

creşterea generală şi la reuşita firmei. În schimb, economistul J.R. Hicks defineşte beneficiul ca

„mărimea maximală pe care un individ poate să o cheltuiască în cursul unei perioade, fără ca

situaţia financiară să se modifice”. Mai mult conform uneia dintre interpretările definiţiei lui

Hicks, nu trebuie măsurat numai beneficiul monetar, ci şi beneficiul fizic, reprezentat de „măsura

creşterii bogăţiei, care provine din anumite calităţi particulare” ca, de exemplu, din creşterea

gradului de pregătire profesională. Deşi experţii contabili recunosc utilitatea măsurarii acestor

elemente calitative, o astfel de evaluare prezintă un anumit grad de incertitudine datorat atât

limitelor teoriei economice actuale cât şi instrumentarului metodologic al contabilităţii. Într-o

manieră generală, el oferă informaţiile necesare pentru înţelegerea şi explicarea profitului sau

pierderii înregistrate de un agent economic.

Structura contului de profit şi pierdere regăsită în reglementările Ordinului 1752/2005 pentru

aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, impune următoarea

schemă generală:

I. Venituri din exploatare

II. Cheltuieli din exploatare

III. Rezultatul din exploatare (I - II)

IV. Venituri financiare

V. Cheltuieli financiare

VI. Rezultatul financiar (IV – V)

VII. Rezultatul curent (I + IV – II – V)

VIII. Venituri extraordinare

IX. Cheltuieli extraordinare

X. Rezultatul extraordinar ( VIII – IX)

XI. Venituri totale ( I + IV + VIII)

XII. Cheltuieli totale ( II + V +IX)

XIII. Rezultatul brut ( XI - XII)

XIV. Impozitul pe profit

XV. Rezultatul net al exerciţiului financiar

Măsurarea performanţelor întreprinderii vizează, în mod esenţial, măsurarea profitului, care

poate fi abordată astăzi din trei unghiuri de vedere:

a. Patrimonial, prin utilizarea valorii unei întreprinderi referitoare la două momente

diferite, utilizând aceleaşi metode de evaluare.

7

Din punct de vedere patrimonial, măsurarea profitului întreprinderii pleacă de la ecuaţia juridică

a bilanţului: Active – Datorii = Capitaluri proprii.

Determinarea rezultatului exerciţiului prin prisma abordării patrimoniale este criticabilă în

perioada de creşteri de preţuri, deoarece ajustările aduse elementelor patrimoniale, ca urmare a

variaţiilor de preţuri, se pot realiza prin metode diferite, ceea ce atrage furnizarea mai multor

imagini (mărimi) plauzibile de rezultate.

b. Economic, prin deducerea cheltuielilor din venituri, ambele referitoare la aceeaşi

perioadă; Punctul de vedere economic defineşte rezultatul ca fiind diferenţa între venituri şi

cheltuieli: Rezultatul exercitiului = Venituri - Cheltuieli

Rezultatul poate fi o mărime pozitivă, denumită profit sau beneficiu, atunci când

veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, sau o mărime valoric negativă, denumită pierdere, în

situaţia inversă.

Dificultatea determinării rezultatului exerciţiului, din punct de vedere economic, pleacă

de la controversele privind definirea şi conectarea veniturilor şi cheltuielilor aferente unui

exerciţiu.

c. Financiar, prin deducerea amortizării din fluxurile nete de trezorerie (acest din urmă

punct de vedere este derivat din cel economic). Din punct de vedere financiar, rezultatul

exercitiului apare ca variaţia trezoreriei întreprinderii în cursul unei perioade, prin compararea

fluxurilor de încasari cu cele de plăţi. Deoarece autofinanţarea întreprinderii este asigurată de

rezultatul exerciţiului (profit) şi creşterea amortizării şi provizioanelor, care sunt cheltuieli

calculate, negeneratoare de plăti, relaţia care exprimă mărimea rezultatului în această abordare

este:

Capacitatea de autofinanţare – Cheltuieli cu amortizarea şi provizioanele= Rezultatul exerciţiului.

Conform Standardului de Contabilitate IAS 1 „Prezentarea situaţiilor financiare” în contul

de profit şi pierdere trebuie să fie prezentate următoarele informaţii:

(a) veniturile din activităţi curente;

(b) rezultatele activităţii de exploatare;

(c) costurile de finanţare;

(d) partea din profit şi pierdere aferentă întreprinderilor asociate şi asocierilor în participaţie;

(e) cheltuieli cu impozite şi taxe;

(f) profitul sau pierderea din activităţi curente;

(g) elementele extraordinare;

(h) interesul minoritar;

8

(i) profitul sau pierderea netă a perioadei.

Efectele diferitelor activitaţi, tranzacţii şi evenimente ale unei întreprinderi diferă ca

stabilitate, risc şi previzibilitate, iar prezentarea elementelor de performanţă ajută la inţelegerea

performanţelor realizate şi la evaluarea evenimentelor viitoare.

Întreprinderile trebuie să prezinte, fie în contul de profit şi pierdere, fie în notele la contul

de profit şi pierdere, o analiză a cheltuielilor utilizând o clasificare bazată fie pe natura

cheltuielilor, fie pe destinaţia lor în cadrul întreprinderii.

Prima metodă este cunoscută ca metoda clasificării după natura cheltuielilor.

Cheltuielile sunt agregate în contul de profit şi pierdere conform naturii lor (de exemplu,

amortizarea, achiziţiile de materii prime, cheltuielile cu transportul, salariile, cheltuielile de

publicitate) şi nu sunt realocate pe diferitele funcţii din cadrul întreprinderii. Această clasificare a

cheltuielilor asigură facilitarea prelucrării informaţiei contabile, deoarece înregistrările în

contabilitate se fac plecând de la natura operaţiei consemnate în documente, indiferent de

destinaţia internă a cheltuielii. Prezentarea contului de rezultate după natura veniturilor şi

cheltuielilor se întâlneşte în ţările cu un sistem contabil de întreprindere de tip dualist, caracterizat

prin deconectarea, în diverse grade, a contabilităţii financiare de contabilitatea de gestiune.

Această structurare a contului de profit şi pierdere prezintă informaţii globale asupra

întreprinderii privind capacitatea acesteia de a genera o valoare adăugată la intrările în ciclul de

exploatare, ca urmare a mijloacelor proprii utilizate în procesul de producţie şi de distributie şi

creează posibilitatea unor analize globale privind performanţa întreprinderii. În practică, această

prezentare are inconvenientul că modul de determinare a valorii adăugate, util şi în contabilitatea

naţională, se limitează doar la stabilirea valorii adăugate, fără a explica modul ei de formare, ceea

ce îi limitează utilitatea în gestiunea întreprinderii.

Această metodă este simplu de aplicat în multe întreprinderi mai mici, deoarece nu este

necesară nici o alocare a cheltuielilor de exploatare pe clasificările funcţionale.

Norma IAS 1 furnizează următoarea structură pentru contul de profit şi pierdere utilizând

metoda clasificării dupa natura cheltuielilor:

Cifra de afaceri X

Alte venituri din exploatare X

Variaţia stocurilor de produse finite şi producţie în curs X

Materii prime consumate X

9

Cheltuieli de personal X

Cheltuieli cu amortizările X

Alte cheltuieli de exploatare X

Total cheltuieli de exploatare (X)

Beneficiul din exploatare X

Cea de-a doua metodă de analiză este cunoscută ca metoda clasificării după destinaţia

cheltuielilor sau metoda ”costului vânzarilor” şi clasifică cheltuielile după funcţia lor ca parte a

costului vânzarilor, distribuţie sau activităţilor administrative. Această prezentare oferă deseori

informaţii mai relevante pentru utilizatori decât clasificarea cheltuielilor după natură, dar alocarea

costurilor pe destinaţii poate fi arbitrară şi implică în mod considerabil utilizarea raţionamentului

profesional.

Norma IAS 1 furnizează următoarea structură pentru contul de profit şi pierdere utilizând

metoda clasificării după funcţii:

Cifra de afaceri X

Costul vânzarilor (X)

Marja brută X

Alte venituri din exploatare X

Costurile de distribuire (X)

Cheltuieli administrative (X)

Alte cheltuieli de exploatare (X)

Beneficiul din exploatare X

Practica prezentării contului de rezultate în forma listă verticală şi pe funcţiuni ale

întreprinderii este întâlnită, în special, în ţările anglo-saxone, cu un sistem contabil de

întreprindere de tip monist, în care contabilitatea financiară este conectată cu contabilitatea de

gestiune, cât şi în alte ţări unde normalizatorul contabil a prevăzut şi această alternativă.

Întreprinderile care clasifică cheltuielile după funcţie trebuie să prezinte informaţii

suplimentare despre natura cheltuielilor, inclusiv cheltuielile cu amortizarea şi personalul.

Alegerea metodei de analiză între metoda costului vânzarilor şi metoda naturii

cheltuielilor depinde atât de factori istorici şi cei aferenţi sectorului economic respectiv, cât şi de

natura organizaţiei. Ambele metode indică acele costuri care se aşteaptă să varieze, direct sau

indirect, în funcţie de nivelul vânzărilor sau producţiei întreprinderii.

10

Cum fiecare dintre ele este avantajoasă în contextul diferitelor tipuri de întreprinderi,

norma IAS1 solicită o alegere pe criteriul varianta care prezintă cel mai sincer elementele

performanţelor întreprinderii.

Contul de profit şi pierdere prezintă un dublu interes:

(a) permite determinarea unui rezultat global şi formularea unei aprecieri de ansamblu

asupra performanţelor economico-financiare ale perioadei.

(b) permite recapitularea exhaustivă a elementelor de venituri şi cheltuieli care au

contribuit la realizarea lui şi identificarea factorilor favorabili sau nefavorabili care l-au

influenţat. Astfel, scăderea rezultatului exerciţiului poate fi generată de cresterea necontrolată a

costului de achizitie a unor materii prime, de îndatorarea excesivă şi cresterea cheltuielilor

financiare, de scăderea ritmului vânzărilor.

Din punct de vedere al formei, “Contul de profit şi pierdere”, respectiv “Contul de

rezultate” se poate prezenta diferit în funcţie de:

- criteriul reţinut pentru clasificarea veniturilor şi cheltuielilor;

- modul de raportare a veniturilor la cheltuieli.

În structurarea veniturilor şi cheltuielilor, practica românească, precum şi cea franceză, a

adoptat clasificarea după natură, în timp ce contabilitatea anglo-saxonă privilegiază gruparea

după destinaţii sau pe funcţii.

În ceea ce priveşte prezentarea sub forma de “cont”, veniturile şi cheltuielile apar în două

coloane distincte: soldul - înscris după caz în coloana de venituri sau de cheltuieli.

Prezentarea “în listă” permite evidenţierea veniturilor, cheltuielilor şi a rezultatului pe

operaţiuni. Acest mod de prezentare are avantajul separării rezultatului exploatării de cel

provenind din operaţiuni financiare şi extraordinare. Rezultatul net este obţinut prin corectarea

sumei algebrice a celor trei rezultate cu impozitul pe profit.

Indiferent de forma de prezentare, informaţiile contului de profit şi pierdere sunt

structurate pe tipuri de activitate, care se identifică cu însăşi operaţiunile economico-financiare

desfăşurate de un titular de patrimoniu într-o perioadă de gestiune. Astfel, operaţiunile legate de

activitatea de bază a întreprinderii (industrială sau comercială) care se identifică cu obiectul de

activitate al acesteia, formează operaţiunile curente. Aceste operaţiuni au un caracter ordinar,

obişnuit, repetitiv şi cuprind atât operaţiunile de exploatare cât şi cele financiare. Operaţiunile

extraordinare au un caracter accidental, nerepetitiv.

În ţara noastră contul de profit şi pierdere se întocmeşte obligatoriu de către toate unităţile

patrimoniale, fie în sistem de bază (unităţi mari), fie în sistem simplificat (unităţile mici şi

11

mijlocii). Informaţiile despre performanţa unei întreprinderi, în special despre profitabilitatea

acesteia, sunt necesare pentru evaluarea modificărilor potenţiale ale resurselor economice pe care

întreprinderea le va putea controla în viitor. În acest sens informaţiile despre variabilitatea

performanţelor sunt importante. Informaţiile despre performanţe sunt utile pentru anticiparea

capacităţii întreprinderii de a genera fluxuri de trezorerie cu resursele existente. Ele sunt utile şi

pentru formularea raţionamentelor despre eficienţa cu care întreprinderea poate utiliza noi resurse

Contul de profit şi pierdere cuprinde: toate veniturile generate de activitatea întreprinderii

pe parcursul exerciţiului şi toate cheltuielile aferente, pe parcursul aceleaşi perioade.

Veniturile corespund resurselor obţinute prin realizarea operaţiunilor industriale,

comerciale, financiare, extraordinare, iar cheltuielile corespund resurselor consumate cu ocazia

realizării acestor operaţiuni.

Profitul este frecvent utilizat ca o măsură a performanţei sau ca bază de referinţă pentru

alţi indicatori, cum ar fi rentabilitatea investiţiei sau rezultatul pe acţiune. Veniturile şi

cheltuielile constituie elemente direct legate de măsurarea profitului. Recunoaşterea şi măsurarea

veniturilor şi a cheltuielilor, şi deci a profitului, depind parţial de conceptele de capital şi de

menţinere a nivelului capitalului, concepte utilizate de întreprinderi în elaborarea situaţiilor

financiare.

Elementele de venituri şi cheltuieli sunt definite după cum urmează:

a) veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul

perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori descreşteri ale datoriilor, care

se concretizează în creşteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuţii ale

acţionarilor;

b) cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul

perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor,

care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea

acestora către acţionari.

Distincţia dintre elementele de venituri şi cheltuieli şi combinarea acestora în diferite

moduri permite întreprinderii să îşi prezinte în mod variat performanţele. Aceste clasificări

prezintă diferite grade de cuprindere. De exemplu, contul de profit şi pierdere poate include marja

brută, profitul din activităţile curente înainte de impozitare, profitul din activităţile curente după

impozitare şi profitul net.

Veniturile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când a avut loc o creştere

a beneficiilor economice viitoare aferente creşterii unui activ sau diminuării unei datorii,

12

modificare ce poate fi evaluată în mod credibil. Aceasta presupune că recunoaşterea veniturilor se

realizează simultan cu recunoaşterea creşterii activelor sau a reducerii datoriilor (de exemplu,

creşterea netă a activelor rezultată din vânzarea produselor sau a serviciilor ori descreşterea

datoriilor ca rezultat al anulării unei datorii).

Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când a avut loc o

reducere a beneficiilor economice viitoare aferente diminuării unui activ sau creşterii unei datorii,

modificare ce poate fi evaluată în mod credibil. De fapt aceasta înseamnă că recunoaşterea

cheltuielilor are loc simultan cu recunoaşterea creşterii datoriilor sau a reducerii activelor (de

exemplu, drepturile salariale angajate sau amortizarea mijloacelorfixe).

O cheltuială este recunoscută imediat în contul de profit şi pierdere atunci când un cost

nu generează beneficii economice viitoare sau atunci când şi în măsura în care viitoarele beneficii

economice nu corespund sau încetează să mai corespundă condiţiilor pentru recunoaşterea în

bilanţ sub formă de activ.

O cheltuială este, de asemenea, recunoscută în contul de profit şi pierdere în acele situaţii

în care apare o datorie fără recunoaşterea unui activ, cum ar fi cazul în care datoria apare ca

urmare a acordării de garanţii pentru produsele vândute.

Contul de profit şi pierdere prezintă importanţă pentru o gamă largă de utilizatori de

informaţie contabilă, fiecare urmărind satisfacerea propriilor nevoi informaţionale. Astfel,

plecând de la contul de profit şi pierdere, investitorii şi creditorii pot să evalueze fluxurile viitoare

de trezorerie ale întreprinderii. Astfel, investitorii pot să evalueze cu cea mai mare exactitate,

valoarea economică a întreprinderii unde sunt acţionari, iar creditorii pot să determine măsura în

care întreprinderea îşi va putea rambursa datoriile.

CAPITOLUL 2

13

STUDIUL PRIVIND STABILIREA DIAGNOSTICULUI RENTABILITATII LA S.C.

,,BAIERL” S.R.L.

1.1. Sistemul de indicatori utilizaţi în analiza rentabilitaţii întreprinderii

Rentabilitatea întreprinderii se măsoară printr-un sistem de rate. Ratele se stabilesc ca

raport între două elemente comparabile, ce sunt legate între ele printr-o relaţie cauză – efect.

Ratele de rentabilitate evidenţiază carateristicile economice şi financiare ale întreprinderilor,

permiţând compararea performanţelor industriale şi comerciale. În elaborarea diagnosticului

întreprinderii, ratele de rentabilitate permit efectuarea de comparaţii în timp şi spaţiu.

În funcţie de elementele luate în calcul, teoria şi practica economică operează cu mai

multe forme de exprimare a rentabilităţii. Astfel, deosebim următoarele forme de rate de

rentabilitate:

1. Ratele de rentabilitate comercială apreciază randamentul diferitelor stadii ale

activităţii întreprinderii în formarea rezultatului. Se determină ca raport între marja de acumulare

bănească şi cifra de afaceri sau valoarea adaugată. Există următoarele categorii de rate:

a. Rata marjei brute de exploatare = Excedentul brut de exploatare / Cifra de afaceri

Aceasta măsoara nivelul rezultatului de exploatare independent de politica financiară, de

politica de investitii, de incidenţa fiscalităţii şi a altor elemente extraordinare, ea indică, deci,

posibilitatea întreprinderii de a degaja profit din exploatare.

b. Rata marjei nete = Rezultatul net al exerciţiului / Cifra de afaceri

Aceasta exprimă eficienţa globală a întreprinderii, respectiv capacitatea sa de a genera

profit şi de a rezista concurenţei.

c. Rata marjei nete de exploatare = Rezultatul exploatării / Cifra de afaceri

Aceasta pune în evidenţă eficienţa activităţii de exploatare sub toate aspectele: industrial,

administrativ şi comercial.

d. Rata marjei brute de autofinanţare = Capacitatea de autofinanţare / Cifra de afaceri

Aceasta măsoară surplusul de resurse de care dispune întreprinderea pentru a-şi asigura

dezvoltarea şi/sau remunerarea acţionarilor săi.

e. Rata marjei asupra valorii adăugate= Excedentul brut de exploatare / Valoarea adăugată

Aceasta măsoară rezultatul brut de care dispune întreprinderea după deducerea

cheltuielilor de exploatare.

2. Rata rentabilităţii resurselor consumate caracterizează eficienţa costurilor.

Profitabilitatea cheltuielilor măsoară eficienţa activităţii desfaşurate de firmă pe perioada

unui exerciţiu financiar prin prisma consumului de resurse, arătând capacitatea lor de a degaja

14

profit; măsoară capacitatea tuturor resurselor de a genera prin consum profit. Aceasta prezintă

importanţă în estimarea şi negocierea preţurilor de vânzare a produselor sau tarifelor pentru

prestări de servicii. De asemenea,permite poziţionarea produselor sub aspectul rentabilităţii faţă

de media pe întreprindere. Se exprimă prin raportul dintre rezultatul exploatării şi cheltuielile de

exploatare

3. Ratele de rentabilitate economică reflectă eficienţa capitalului economic alocat

activităţii productive a întreprinderii.

Rentabilitatea economică măsoară remunerarea brută a capitalurilor investite, atât proprii

cât şi împrumutate şi arată cât profit revine la 100 u.m de capital investit. Întregul capital folosit

de firmă este investit în elemente de activ, care, într-o formă sau alta, direct sau indirect,

contribuie la obţinerea profitului. Se exprimă în general prin raportul dintre rezultatul economic

şi activul total

4. Ratele de rentabilitate financiară măsoară randamentul capitalurilor proprii, reflectând

scopul final al acţionarilor exprimat prin rata de remunerare a investiţiei de capital, realizată la un

anumit moment. Forma generală de exprimare a rentabilităţii financiare este:

Rf = Profit net / Capitaluri proprii

Rentabilitatea financiară remunerează acţionarii fie prin acordarea dividendelor, fie prin

majorarea rezervelor, ce reprezintă, de fapt, o creştere a averii proprietarilor.

1.2. Prezentarea generală a societăţii S.C. ,,BAIERL” S.R.L.

Societatea îşi are sediul in Alexandria, Jud.Teleorman, fiind o societate cu capital integral

privat, functionand din anul 1991.

În anul 1998, Grupul Koyo-Seiko a investit în S.C. ,,BAIERL” S.R.L. prin cumpărarea

pachetului majoritar de acţiuni de 51% pentru suma de 57 milioane USD.

Domeniul principal de activitate declarat al acestei societăţi este producţia, activitatea

principală fiind fabricarea lagărelor, angrenajelor şi organelor mecanice de transmisie.

Activităţile secundare declarate sunt: producţie, comerţ şi servicii.

Societatea are ca activitate principală producerea şi comercializarea de rulmenţi. Procesul

de producere a rulmenţilor este un proces complex şi costisitor, şi acest lucru implică existenţa

unor categorii variate de personal, a unui număr mare de muncitori şi a unor maşini specializate.

Diversitatea mare a soluţiilor de lăguire, caracterizate prin turaţie, mărimea şi sensul

sarcinilor, temperaturile de funcţionare, soluţia de ungere, au condus la diversificarea tipurilor de

rulmenţi, a formei şi dimensiunilor acestora, astfel încât să satisfacă toate cerintele lăguirii.

15

Societatea are propriul departament de proiectare şi modernizare maşini - unelte,

echipamente şi tehnologii, precum şi departament de proiectare - dezvoltare.

Principalii clienţi ai societăţii sunt: Koyo Olanda; Rollway Belgia; Thyssen Germania;

Marsuda Rogers S.U.A.

Principalii furnizori sunt: Dapinia Ucraina; Nedstaal Olanda; Tehnostyl Metal Franţa; Ispat

Sidex Galaţi.

Principalii concurenţi sunt: Rulmentul Braşov; Rulmenţi Suceava.

Elementele patrimoniale se înregistrează în evidenţa contabilă pe bază de documente

justificative corect întocmite. Realizarea acestora se face prin intermediul programului de

contabilitate “EVO Experience”, program achiziţionat de către firmă pe bază de licenţa BRAIN

SOFTWARE, după care se trece la printarea acestora pe formulare tipizate.

Activitatea comercială a firmei se realizează pe baza contractelor încheiate în nume

propriu atât cu furnizorii interni şi externi de mărfuri, materiale şi servicii, cât şi cu beneficiarii

interni şi externi.

Toate activităţile desfăşurate de societate sunt în conformitate cu statutul acesteia şi

potrivit reglementărilor legale. Societatea produce cele mai utilizate tipuri de rulmenti, care

reprezintă mai mult de 60% din consumul total al pieţei.

În rândul consumatorilor, firma este cunoscută pentru produsele şi serviciile sale, având în

vedere durata de timp de când funcţionează societatea, atât pe piaţa internă cât şi pe piaţa

internaţională. anterior pusă pe seama creşterii creanţelor cu 52.55%, fapt care poate fi

defavorabil pentru firmă, şi scăderii disponibilităţilor cu aproximativ 51.38%.

1.3. Analiza resurselor financiare ale întreprinderii

Privite în sens general, întreprinderile pot fi considerate ca fiind organisme vii, mai mult

sau mai puţin complexe; ele se nasc, trăiesc şi mor. Pornind de la această perspectivă, există o

multitudine de unghiuri din care poate fi analizată o întreprindere.

Analiza resurselor financiare ale întreprinderii este cea care completează imaginea

contabilă a întreprinderii cu elemente ale realităţii financiare ale acesteia.

Activităţile de producţie şi comercializare implică modificări între plăţile necesare

exploatării şi încasările din exploatare corespunzătoare acestora, determinând decalaje de fluxuri

de trezorerie care se pot concretiza în deficite care implică apelarea la resurse financiare.

Principalele resurse financiare ale întreprinderii sunt capitalurile proprii şi datoriile.

16

Capitalurile proprii reprezintă ansamblul finanţării pe care proprietarii întreprinderii o

realizează fie prin aporturi directe (constituirea şi majorarea capitalului social), fie prin

renunţarea la remunerare (autofinanţarea).

Datoriile sunt obligaţii controlate de întreprindere care provin din evenimente trecute şi

care la decontare antrenează ieşiri de resurse economice care încorporează beneficii economice.

Nr.crt Indicatori 2004 2005 2006

1 Total Activ 1012376964 1138441106 1242198417

2 Datorii totale 282620353 488983295 387222077

3

Patrimoniul net, finanţat din: 729756611 649457811 854976340

4 Capital social 858890636 858890636 1029240156

5 Rezerve 10086486 10086486 10086486

6 Rezultatul reportat 227165655 139220511 21951,312

Principalele surse de finanţare ale întreprinderii au evoluat după cum urmează:

- capitalul social înregistrează aceeaşi valoare atât în anul 2004, cât şi în anul 2005; în

anul 2006, capitalul social a crescut cu 19,83 %, ceea ce în mărime absolută reprezintă o creştere

cu 170349520 lei;

- rezervele societăţii sunt de 10086486 lei în cei trei ani supuşi analizei;

- rezultatul reportat a scăzut cu 38,71% în anul 2005 faţă de 2004, ceea ce în mărime

absolută reprezintă o scădere cu 87946144 lei, iar în anul 2006, acesta a crescut cu 57,68%, ceea

ce în mărime absolută reprezintă o creştere cu 80298801 lei.

Datoriile reprezintă principala sursă de finanţare externă a întreprinderii. O datorie

constituie un element al pasivului extern atunci când trebuie să fie rambursată: fie în cadrul

ciclului normal de exploatare a întreprinderii; fie la o scadenţă în cadrul următoarelor

douăsprezece luni care succed datei închiderii exerciţiului.

Datoriile firmei, după cum se observă din tabelul de mai sus au crescut în anul 2005 faţă

de 2004 cu 73,02%, ceea ce în mărime absolută reprezintă o creştere cu 206362942 lei, iar în anul

2006 faţă de 2005, acestea au scăzut cu 20,81%, ceea ce înseamnă o scădere cu 101761218 lei,

scoţând în evidenţă faptul că societatea s-a îndatorat achiziţionând utilaje performante pentru

executarea produselor sale într-un timp mai scurt şi de o calitate superioară.

Structura capitalului utilizat de societate are o importanţă deosebită în aprecierea poziţiei

financiare a acesteia. Totodată, gradul de risc al activităţii şi al activelor necesare, poziţia

17

financiară, precum şi flexibilitatea financiară a întreprinderii reprezintă factori decisivi în

constituirea structurii financiare. Aprecierea acesteia necesită calcularea ratelor de structură

financiară:

1. Rata autonomiei financiare (RAF) RAF = Capital propriu / Pasiv total

Rata autonomiei financiare


1 Capital propriu 729756611 649457811 854976340

2 Pasiv total 1012376964 1138441106 1242198417

3 RAF (%) 72,08 57,05 68,83

Se observă că societatea dispune de autonomie financiară, ponderea capitalului propriu în

total pasiv fiind de 72,08 % în anul 2004, în anul 2005 aceasta scade semnificativ (57,05 %), ca

urmare a scăderii capitalului propriu, deci a creşterii datoriilor pe termen mediu şi lung, iar în

anul 2006, rata autonomiei financiare creşte la 68,83%, ca urmare a creşterii capitalului propriu şi

a scăderii datoriilor pe termen mediu şi lung.

2. Rata stabilitătii financiare RSF = Capital permanent / Pasiv total

Rata stabilitatii financiare


1 Capital permanent 937838908 999439227 1155026028

2 Pasiv total 1012376964 1138441106 1242198417

3 RSF(%) 92,64 87,79 92,98

Societatea prezintă o stabilitate financiară ridicată în anul 2004 (92.64 %), dar care s-a

degradat la nivelul anului 2005 (87,79%), iar în anul 2006 rata stabilităţii financiare este de

92.98%, ceea ce reprezintă o apreciere a acesteia faţă de anul precedent.

3. Rata îndatorării (RI) RÎ = Datorii / Pasiv

Rata îndatorării


1 Datorii 282620353 488983295 387222077

2 Pasiv total 1012376964 1138441106 1242198417

3 RÎ(%) 27,92 42,95 31,17

După cum se observă, rata datoriilor totale a crescut simţitor în anul 2005 faţă de anul

2004, ceea ce a mărit gradul de îndatorare al societăţii, reflectând faptul că 42,95 % din valoarea

18

patrimoniului este finanţată din credit. În anul 2006 se observă că rata îndatorării a scăzut la

31,17%, fapt datorat scăderii ponderii datoriilor totale în patrimoniul societăţii.

4. Analiza corelaţiei FR – NFR – TN

Fondul de rulment (FR) apare ca o marjă de securitate financiară care permite firmei să

facă faţă, fără dificultate, riscurilor pe termen scurt.Această marjă garantează solvabilitatea

firmei, permiţându-i,în caz de probleme comerciale sau la nivelul ciclului financiar al exploatării

(reducerea temporară a vânzărilor, întârzierea plăţilor către clienţi, accelerarea plăţilor către

furnizori) conservarea unei anumite autonomii (independenţa financiară faţă de creditorii săi).

Fondul de rulment reprezintă diferenţa dintre capitalul permanent şi activele imobilizate.

Acesta se mai poate determina ca diferenţă între resursele stabile şi imobilizările, exprimate în

valori brute.

Valoarea informativă deosebită a FR, conferită de poziţia strategică a acesteia, de a realiza

legătura între cele două părti ale bilanţului financiar, conduce la aprecierea analiştilor financiari

că FR reprezintă cel mai important indicator al echilibrului financiar lichiditate-exigibilitate, fiind

rezultatul arbitrajului între finanţarea pe termen lung şi cea pe termen scurt.

Pornind de la echilibrul care trebuie să existe între nevoile temporare şi resursele

temporare, bilanţul patrimonial pune în evidenţă un alt indicator de echilibru financiar, necesarul

de fond de rulment.

Necesarul de fond de rulment (NFR) reprezintă diferenţa dintre activele circulante

exclusiv disponibilităţi şi obligaţii pe termen scurt neincluzându-se creditele pe termen scurt sau

diferenţa dintre nevoile temporare şi disponibilităţile adunate cu diferenţa dintre resursele

temporare şi creditele pe termen scurt.

Trezoreria netă (TN) se poate calcula ca diferenţă între fondul de rulment şi necesarul de

fond de rulment, sau ca diferenţă între trezoreria de activ (Ta) şi trezoreria de pasiv (Tp).

TN = FR – NFR; TN = Ta – Tp.

Calculul celor trei indicatori se realizează după cum urmează: - lei-

Corelaţia FR - NFR - TN


1 Capital propriu 729.756.611 649.457.811 854.976.340

2 Datorii pe termen mediu şi lung 0 0 0

3 Capital permanent (1+2) 729.756.611 649.457.811 854.976.340

4 Active imobilizate 489.384.260 671.898.244 690.677.420

19

5 Fond de rulment ( 3 - 4) 240.372.351 -22.440.433 164.298.920

6 Active circulante 522.316.701 465.567.948 551.093.352

7 Disponibilităţi şi plasamente 40.531.762 22.405.109 10.893.713

8

Active circulante, exclusiv

disponibilităţi 481.784.939 443.162.839 540.199.639

9 Datorii pe termen scurt 282.620.353 488.983.295 387.222.077

10 Credite pe termen scurt 208.082.297 349.981.416 300.049.688

11 Obligaţii pe termen scurt 74.538.056 139.001.879 87.172.389

12 Nevoia de fond de rulment (8-11) 407.246.883 304.160.960 453.027.250

13 Trezoreria netă ( 5 - 12) -166.874.532 -326.601.393 -288.728.330

Pe baza datelor obţinute se observă ca FR înregistrează valori pozitive în anii 2004 şi

2006, indicând excedentul capitalurilor permanente în raport cu imobilizările pe care le

finanţează, excedent ce va fi utilizat pentru finanţarea activelor circulante. Partea activelor

circulante nefinanţată de datoriile pe termen scurt se regăseşte sub forma nevoii de fond de

rulment pozitivă. În anul 2005, spre deosebire de anii 2004 şi 2006, fondul de rulment

înregistrează o valoare negativă de -22440433 lei, această situaţie evidenţiază faptul că o parte

din activele imobilizate se finanţează din resurse pe termen scurt, contrar normelor echilibrului

financiar. Se observă astfel, că în perioada analizată fondul de rulment este mai mic decât nevoia

de fond de rulment, deci se înregistrează o trezorerie netă negativă, care indică un deficit monetar

la sfârşitul anului, deci o situaţie de dezechilibru financiar.

1.4. Analiza rezultatului întreprinderii

Rezultatul net al exerciţiului exprimă rentabilitatea netă sau pierderile aferente activităţii

firmei, după deducerea cheltuielilor totale din veniturile totale şi a impozitului pe profit aferent

unui exerciţiu financiar. Profitul net este măsura absolută a rentabilităţii financiare a capitalului

propriu.

În economia de piaţă, profitul reprezintă raţiunea de a fi a oricărui agent economic. El

dimensionează, în jocul preţurilor, raportul cerere – oferta şi reflectă modul de gestionare a

resurselor consumate, reprezentând indicatorul absolut al rentabilităţii.

Rezultatul exerciţiului, materializat fie în profit, fie în pierdere, caracterizează toate

laturile activităţii economice (producţie, distribuţie şi prestări servicii), financiare şi

extraordinare. Mărimea acestui indicator este direct influenţată de strategia de aprovizionare şi

vânzare, de asigurarea şi eficienţa folosirii resurselor materiale şi umane, de politica financiară.

20

Analiza structurală a rezultatului exerciţiului are două obiective: măsurarea impactului

fiecărui rezultat intermediar asupra rezultatului net şi prezentarea configuraţiei rezultatului

exploatării. - lei-

Nr

crt Indicatori Simb. Exerciţiul financiar

2004 2005 2006

1 Venituri exploatare Ve 1017209447 970160773 1120277771

2 Cheltuieli exploatare Ce 917279329 1036279269 1080857543

3 Rezultatul exploatării RE 99930118 -66118496 39420228

4 Venituri financiare Vf 35192596 42613337 82293914

5 Cheltuieli financiare Cf 65359362 56793641 85879310

6 Rezultatul financiar Rf -30166766 -14180304 -3585396

7 Rezultat curent RC 69763352 -80298800 35834832

8 Rezultatul brut RB 69, 63352 -80298800 35834832

9 Impozit pe profit Ip 0 0 665824

10 Rezultatul net RN 69763352 -80298800 35169008

Nr

crt Indicatori

D D D %) D (%)

2005/2004 2006/2005 2005/2004 2006/2005

1 Venituri exploatare -47048674 150116998 95,37% 115,47%

2 Cheltuieli exploatare 118999940 44578274 112,97% 104,30%

3 Rezultatul exploatării -166048614 105538724 - -

4 Venituri financiare 7420741 39680577 121,09% 193,12%

5 Cheltuieli financiare -8565721 29085669 86,89% 151,21%

6 Rezultat curent -150062152 116133632 - -

7 Rezultatul brut -150062152 116133632 - -

8 Impozit pe profit 0 665824 - -

9 Rezultatul net -150062152 115467808 - -

Grafic, evoluţia principalilor indicatori ai societăţii se prezintă astfel:

21

Se constată că în exerciţiul financiar 2005 faţă de 2004, veniturile din exploatare au scăzut

cu 47048674 lei, ceea ce reprezintă procentual o scădere cu 4,63%, aceasta datorându-se scăderii

veniturilor din variaţia stocurilor. În anul 2006 faţă de 2005, acestea au crescut cu 150116998 lei,

procentual reprezentând o creştere cu 15,47%, aceasta se datorează, în principal, creşterii

volumului fizic al productiei vândute şi creşterii preţurilor.

Cheltuielile de exploatare au crescut în anul 2005 faţă de 2004 cu 118999940 lei, ceea ce

procentual reprezintă o creştere cu 12,97%, iar în anul 2006 faţă de 2005, acestea au crescut cu

44578274 lei, iar în mărime relativă cu 4,30%. Creşterea cheltuielilor de exploatare s-a datorat în

principal creşterii preţurilor la principalele materii prime şi materiale consumabile folosite în

productie, precum şi creşterii cheltuielilor cu salariile, în urma negocierii salariale între

conducerea societăţii şi sindicat.

În condiţiile creşterii veniturilor din exploatare mai mult decât cheltuielile din exploatare,

în anii 2004 şi 2006, rezultatul exploatării a fost un profit de 99930118 lei şi respectiv 39420228

lei. În anul 2005, datorită creşterii cheltuielilor din exploatare mai mult decât veniturile din

exploatare, rezultatul exploatării este pierdere de 66118496 lei.

Veniturile financiare au crescut în anul 2005 faţă de 2004 cu 21,9 % şi cu 93,2% în 2006

faţă de 2005, spre deosebire de cheltuielile financiare care în anul 2005 faţă de 2004 au scăzut cu

13,1%, iar în anul 2006 faţă de 2005 au crescut cu 51,1%, aceasta din urmă datorându-se creşterii

cheltuielilor cu diferenţe de curs valutar, având în vedere preponderenţa vânzării produselor

societăţii la export.

În anii 2004 şi 2006, rezultatul net al exerciţiului a fost obţinut pe baza soldului favorabil

al operaţiunilor de exploatare, rezultatul activităţii de finanţare având o influenţă negativă asupra

Evolutia principalilor indicatori

-200.000.000

0

200.000.000

400.000.000

600.000.000

800.000.000

1.000.000.000

1.200.000.000

Ve Ce RE Vf Cf Rf RCRB Ip RN

lei Anul 2004Anul 2005Anul 2006

22

acestuia, spre deosebire de anul 2005, când pierderea exerciţiului este pusă atât pe seama

activităţilor de exploatare cât şi celor de finanţare.

Se constată o creştere a rezultatului exerciţiului în mărime absolută de 115467808 lei în

anul 2006faţă de baza de comparaţie, situaţie apreciată pozitiv datorită implicaţiilor favorabile

asupra celorlalte performanţe ale întreprinderii. Această situaţie se explică prin:

Creşterea rezultatului brut cu 116133632 lei datorită:

- creşterii veniturilor totale obţinute de întreprindere (în cadrul cărora ponderea majoritară

o deţin veniturile din exploatare), care a determinat scăderea cu 15050948 lei a profitului net.

Creşterea veniturilor este determinată de suplimentarea volumului fizic al producţiei vândute, cât

şi de creşterea preţurilor, ca rezultat al factorilor de piaţă şi al politicii de marketing pe care

societatea o promovează.

- majorarării profitului mediu la un leu venituri, care a determinat o creştere a profitului

net cu 131184580 lei, reflectând o gestiune eficientă a factorilor de producţie, a capitalurilor

întreprinderii. Această creştere a performanţei întreprinderii este rezultatul unei creşteri

superioare a veniturilor în raport cu creşterea cheltuielilor în cadrul activităţii de exploatare care,

deţinând ponderea majoră în totalul activităţii, imprimă sensul şi intensitatea evoluţiei profitului

la un leu venituri totale.

- structura veniturilor a influenţat pozitiv, în sensul creşterii profitului cu 167518235 lei,

ca urmare a creşterii ponderii veniturilor din exploatare;

- profitul la un leu venituri pe activiăţti a influenţat negativ profitul, cu - 36333655 lei.

Creşterea corespunzătoare a impozitului pe profit, ca urmare a creşterii profitului

impozabil, a condus la diminuarea profitului net cu 665824 lei.

-100,000,000

-80,000,000-60,000,000-40,000,000-20,000,000

020,000,00040,000,00060,000,00080,000,000

100,000,000

- lei-

2004 2005 2006

Ani

Evolutia rezultatelor intreprinderii

Rezultatul exploatariiRezultatul financiar

Rezultatul curent

Rezultatul net

23

2.4. Soldurile intermediare de gestiune

Atât în activitatea pe care o desfăşoară o firmă în ansamblul sau, cât şi la nivelul

calculelor pur teoretice, care pot duce la o influenţă semnificativă asupra activităţilor trecute,

prezente şi realizatoare de premise, tabloul soldurilor intermediare de gestiune are o importanţă

deosebită.

În conformitate cu legea cererii şi ofertei orice cumpărator potenţial al unei firme, cel care

investeşte, doreşte o remunerare a capitalului investit corespunzător riscurilor asumate, realizând

investiţia respectivă. În activitatea unei societăţi, analiza rentabilităţii trebuie să realizeze o

structurare şi o analiză cât mai bună a informaţiilor oferite de sistemul contabil, în special contul

de profit şi pierdere. valuarea sintetică a rezultatului, ca volum şi rentabilitate, este abordată prin

analiza soldurilor intermediare de gestiune în preţuri curente.

Soldurile intermediare de gestiune sunt indicatori care reflectă rezultatele parţiale

economico-financiare ale activităţii unei întreprinderi. Calcularea lor în trepte permite aprecierea

modului de gestionare şi rezultatului activităţii unei întreprinderi.

Necesitatea utilizării este impusă de două cerinţe: analiza economico- financiară a

întreprinderii plecând de la datele contabile şi întocmirea conturilor anuale. Normele contabile

româneşti nu au prevăzut obligativitatea întocmirii unui document care să redea soldurile

intermediare de gestiune şi nici nu au lăsat la dispoziţia întreprinderii o asemenea opţiune, spre

deosebire de Franţa, unde întreprinderile mari sunt obligate să întocmească o anexă la bilanţul

contabil numită tabloul soldurilor intermediare de gestiune.

Totuşi, modelul românesc de cont de rezultate, cu structurarea informaţiilor după natura

economică a veniturilor şi cheltuielilor, permite întocmirea tabloului soldurilor intermediare de

gestiune.

2.4.1. Marja comercială

Este primul sold de gestiune şi se referă la partea de activitate pur comercială efectuată

de întreprinderile producătoare.Măsoară rezultatele activităţii comerciale, reprezentând

diferenţa dintre veniturile din vânzarea mărfurilor şi costul de cumpărare al mărfurilor vândute.

Marja comercială reprezintă valoarea care ramâne la dispoziţia întreprinderii pentru acoperirea

cheltuielilor de funcţionare proprii şi asigurarea profitului. - lei-

Nr

crt

Specificare UM Perioada de analiză

2004 2005 2006

1 Vânzări de mărfuri lei 0 2.948.425 1.501.342

2 Costul mărfurilor vândute lei 0 0 0

24

3 Marja comercială lei 0 2.948.425 1.501.342

4 Indicele de creştere a vânzărilor de mărfuri % - 100 50

5 Indicele de creştere a costului mărfurilor

vândute

% - - -

6 Indicele de creştere a marjei comerciale % - 100 50

7 Variaţia marjei comerciale % - 0 -50

Se constată creşterea marjei comerciale în 2005 faţă de 2004 cu 2948425 lei, ca urmare a

creşterii vânzărilor datorită: practicării unor preţuri mai mici în comparaţie cu preţurile

concurenţei; creşterii calităţii mărfurilor vândute; creşterii puterii de negociere a comerciantului,

datorită poziţiei şi imaginii sale pe piaţă.

Din tabel se observă o reducere a marjei comerciale cu aproximativ 50% în 2006 faţă de

2005, ceea ce denotă o deficienţă în: strategia întreprinderii de cointeresare a comercianţilor;

puterea de negociere a întreprinderii, datorită poziţiei şi imaginii sale pe piaţă.

2.4.2. Producţia exerciţiului

Măsurarea activităţii de producţie globale a întreprinderii se realizează cu ajutorul

indicatorului producţia exerciţiului care conţine: producţia vândută, variaţia stocului de produse

finite şi în curs de execuţie şi producţia imobilizată.

Spre deosebire de sistemul anglo-saxon, în care rezultatul se determină pornind de la

vânzari, în sistemul francez se porneşte de la producţie.

Producţia exerciţiului este indicatorul care exprimă cel mai bine activitatea

întreprinderii în cursul unui exerciţiu -

lei-

Elemente

Producţia vândută

2004

936825792

2005

970596001

2006

1100520377

2005/2004

103,6%

2006/2005

113,39%

+ Producţia stocată

SD - 17330883 - - -

SC 64574092 - 3084450 - -

+Producţia imobilizată 0 0 0 - -

Producţia exerciţiului 1001399884 935265118 1103604827 93,4% 118,00%

25

Analizând datele din tabel, observăm creşterea producţiei exerciţiului cu 18% în perioada

2006-2005, fapt datorat în principal creşterii producţiei vândute cu 13,39%, adică 129.924.376

lei, ca urmare a unor măsuri impuse de societate în ceea ce priveşte îmbunătăţirea calităţii

producţiei realizate, activităţilor întreprinse de aceasta pentru promovarea produselor sale,

orientarea către noi pieţe de desfacere, către segmente de piaţa noi.

O situaţie inversă se observă în perioada 2005-2004, când producţia exerciţiului a scăzut

cu 6,6%, ceea ce reprezintă o scădere cu 48.134.766 lei, deşi producţia vândută a crescut cu

3,6%.

2.4.3. Valoarea adăugată

Valoarea adăugată reprezintă un concept semnificativ al analizei economico-financiare şi

sociale a întreprinderii. Acest indicator reprezintă aportul întreprinderii în producţia şi

comercializarea bunurilor şi serviciilor sale obţinut prin utilizarea resurselor de care dispune:

tehnice, umane şi financiare. Exprimă o creare de valoare sau creşterea de valoare pe care

întreprinderea o aduce bunurilor şi serviciilor sale.

Valoarea adăugată constituie una din punţile de legatură între conceptele macroeconomiei

şi regulile ce guvernează gestiunea unei întreprinderi, realizând o legătură informaţională directă

între contabilitatea de întreprindere şi contabilitatea naţională.

- lei-

Elemente 2004 2005 2006 2005/2004

( % )

2006/2005

( % )

Marja comercială 0 2948425 1501342 0 50,92

Producţia exerciţiului 1001399884 953265118 1103604827 95,19 115,77

- Cheltuieli materiale 470196119 510114173 487446206 108,49 95,56

- Alte consumuri de la terţi 81670046 96719642 201664888 118,43 208,50

Valoarea adăugată 449533719 349379728 415995075 77,72 119,07

Utilizând datele din tabel, observăm că valoarea adăugată a scăzut în perioada 2005-2004

cu 22,28%, situaţie inversă perioadei 2006-2005, când indicatorul a înregistrat o creştere de

19,07%, această creştere se explică prin sporirea producţiei vândute în condiţiile unei activităţi

eficiente Această situaţie a fost determinată de fluctuaţiile cheltuielilor cu materialele şi a

26

consumurilor provenite de la terţi, dar a fost influenţată şi de modificarea producţiei exerciţiului

şi a marjei comerciale.

De asemenea, creşterea valorii adăugate poate fi pusă şi pe seama unui management

corect al întreprinderii, care tinde să-şi mărească dimensiunile prin ameliorarea factorului

calitativ la nivel de produs.

2.4.4. Excedentul brut din exploatare

Excedentul brut din exploatare reprezintă diferenţa dintre principalele venituri din

exploatare încasabile şi principalele cheltuieli de exploatere plătibile cărora le corespund intrări

şi ieşiri de trezorerie imediat sau pe parcurs. Acest indicator măsoară eficacitatea capitalului

economic (reprezintă valoarea adaugată de capitalul economic). Reprezintă resursa rezultată din

exploatare şi folosită pentru menţinerea şi dezvoltarea potenţialului productiv al întreprinderii şi

remunerarea capitalurilor utilizate şi a statului. Excedentul brut din exploatare reprezintă

capacitatea întreprinderii de a genera flux de lichiditate din activitatea sa, constituind baza

autofinanţării care trebuie să-i permită reînnoirea potenţialului productiv, finanţarea investiţiilor

de creştere, rambursarea împrumuturilor, remunerarea capitalului. În teoria şi practica economică

acest indicator este folosit în aprecierea rentabilităţii, eficienţei politicii financiare prin măsurarea

contributiei pe care exploatarea o aduce la autofinanţarea întreprinderii.

Repartiţia excedentului brut din exploatare depinde de structura financiară a firmei, costul

capitalului, mărimea investiţiilor, sistemul de amortizare şi politica fiscală a statului.

Modul de determinare a acestui indicator îi conferă un anumit grad de independenţă,

înlăturând astfel unele distorsiuni contabile şi fiscale ale realităţii economice:

este independent de politica financiară, calculându-se înainte de elementele financiare ;

este independent de politica de amortizare şi de riscurile evidenţiate în provizioanele constituite;

este independent de politica fiscală, calculându-se înainte de impozitul pe profit. - lei -

Elemente 2004 2005 2006 2005/2004 2006/2005

Valoarea adăugată 449533719 349379728 415995075 77,72% 119,07%

+Subvenţii din exploatare 0 0 0 0 0

- Cheltuieli cu personalul 301018365 317103743 300081058 105,34% 94,63%

- Cheltuieli cu impozitul pe

profit

13341491 7712907 10764030 57,81% 139,56%

Excedentul brut din

exploatare

135173863 24563078 105149987 18,17% 428,08%

27

În anul 2006, comparativ cu anul 2005, s-au înregistrat următoarele evoluţii:

I EBE = 428,08 %

IVA = 119,07 %

I chelt. cu pers = 94,63%

I impozite si taxe = 139,56 %

Creşterea salariilor într-un ritm inferior creşterii valorii adăugate şi existenţa unei presiuni

fiscale ridicate au determinat o scădere a excedentului brut din exploatare cu 110.610.785 lei, în

anul 2005 faţă de anul 2004. În anul 2006 faţă de 2005, excedentul brut din exploatare a crescut

cu 80.586.909 lei asigurându-se cu lichidităţi pentru autofinanţarea investiţiilor, rambursarea

împrumuturilor, achitarea dobânzilor, asigurarea unei anumite remunerări a proprietăţii şi plata

impozitului pe profit.

2.4.5. Rezultatul din exploatare

Reprezintă rezultatul degajat din activitatea de exploatare, normală şi curentă a

întreprinderii. Acest sold de gestiune constituie primul element de măsură a rentabilităţii

economice, independent de politica financiară a întreprinderii şi incidenţa elementelor

extraordinaRezultatul exploatării reprezintă “venitul degajat din activitatea de exploatare şi pus la

dispoziţia aportorilor de capitaluri proprii şi imprumutate”. De aceea, acest rezultat este folosit în

compararea performanţelor întreprinderilor care au politici financiare diferite.

- lei-

Elemente 2004 2005 2006 2005/2004 2006/2005

EBE 135173863 24563078 105149987 18,17% 428,08%

+Alte venituri din

exploatare

15809563 13947230 15171601 88,22% 108,78%

050,000,000

100,000,000150,000,000

200,000,000

250,000,000300,000,000

350,000,000

lei

2004 2005 2006

Ani

Evolutia Excedentului brut din exploatare

Cheltuieli cu personalul

Cheltuieli cu impozitul peprofit

Excedentul brut dinexploatare

28

- Ajustări ale valorii

imob.corp, necorp, active

circ şi provizioane

40044947 66095018 59510885 165,05% 90,04%

-Cheltuieli cu despăgubiri,

donaţii şi active cedate

11008361 38533786 21390476 350,04% 55,51%

Rezultatul exploatării 99930118 -66118496 39420227 x x

Se observă astfel că rezultatul exploatării a înregistrat o scădere semnificativă în anul

2005, iar în anul 2006 o creştere cu 105538723 lei, creştere determinată atât de creşterea

producţiei exerciţiului cât şi de creşterea eficienţei activităţii desfăşurate, acestea ducând la

înregistrarea unui efect favorabil pentru firmă.

Dacă nu se iau în considerare implicaţiile generate de impozitul pe profit, acest indicator

poate fi deosebit de relevant pentru activitatea de producţie, prestări servicii şi comercializare a

societăţii, masurând aportul în creştere al exploatării la autofinanţarea globală.

2.4.6. Rezultatul curent al exerciţiului

Rentabilitatea întreprinderii este caracterizată de rezultatul curent al exerciţiului, aceasta

fiind rezultanta celor trei cicluri: exploatare, financiar, investitiţional, desfaşurate în mod normal,

curent, repetabil, fară impactul unor elemente aleatorii.

- lei-


1 Rezultatul brut al exploatării 135173863 24563078 105149987

2 Venituri financiare 35192596 42613337 82293914

3 Cheltuieli financiare 65359362 56793641 85879310

4 Rezultatul curent 69763352 -80298800 35834831

5 Indice de creştere a veniturilor financiare

100% 121,09% 193,12%

6 Indice de creştere a cheltuielilor financiare 100%

86,89% 151,21%

7 Indice de creştere a rezultatului curent(%) 100% x x

În anul 2005 faţă de 2004 se constată o reducere semnificativă a rezultatului curent al

exerciţiului, fapt datorat următorilor factori:

- scăderii cu 13,11% a cheltuielilor financiare ale întreprinderii, fapt ce are un impact

pozitiv asupra rezultatului curent;

- creşterii veniturilor din activitatea financiară cu 21,09%;

29

- scăderii rezultatului din exploatare.

Ritmul de creştere a veniturilor financiare precum şi ritmul de scădere a cheltuielilor

financiare nu a putut acoperi ritmul de scădere al rezultatului exploatării, ducând la diminuarea

rezultatului curent al exerciţiului.

În anul 2006 faţă de 2005, se observă o creştere a rezultatului curent al exerciţiului,

aceasta datorându-se următorilor factori:

- creşterii semnificative înregistrate de rezultatul exploatării, fapt care are o influenţă

pozitivă asupra rezultatului curent;

- creşterii veniturilor financiare cu 93,12%, având influenţă semnificativă asupra

rezultatului curent;

- creşterii cheltuielilor financiare cu 51,21%, având o influenţă negativă asupra

rezultatului curent.

Această influenţă negativă a fost, însă, acoperită de ritmul de creştere a rezultatului din

exploatare şi a ritmului de creştere a veniturilor financiare, ducând la creşterea rezultatului curent

al exerciţiului la valoarea de 35834831 lei.

2.4.7. Rezultatul extraordinar

Rezultatul extraordinar se determină ca diferenţă între veniturile extraordinare şi

cheltuielile extraordinare. Acest indicator prezintă un interes scăzut în analiza financiară, în

măsura în care el este imprevizibil şi fără a fi susceptibil de înlocuire. Permite explicarea unei

părţi a rezultatului net şi a capacităţii de autofinanţare, prin identificarea elementelor încasabile

sau nu şi a celor plătibile sau nu. În perioada analizată, rezultatul extraordinar nu înregistrează

valori.

2.4.8. Rezultatul net al exerciţiului - este ultimul sold de gestiune şi exprimă rezultatul

degajat de întreaga activitate desfăşurată de întreprindere, în cursul unui exerciţiu

-100.000.000

-50.000.000

0

50.000.000

100.000.000

lei

2004 2005 2006

Ani

Rezultatul curent al exercitiului

Rezultatul curent

30

financiar.Acesta reprezintă variaţia situaţiei nete a întreprinderii între deschiderea şi închiderea

exerciţiului ca urmare a activităţii economice.

Rezultatul net al exerciţiului este rezultatul care urmează să fie supus deciziei de

repartizare de către adunarea generală a asociaţilor. Rezultatul disponibil pentru proprietarii

întreprinderii poate fi conservat la nivelul întreprinderii sub forma rezervelor, neafectând

trezoreria, sau repartizat sub forma de dividende, afectând trezoreria.

- lei-


1 Rezultatul brut 69763352 -80298800 35834831

2 Impozitul pe profit 0 0 665824

3 Rezultatul net al exerciţiului 69763352 -80298800 35169007

În anul 2005, rezultatul net al exerciţiului a scăzut la valoarea de - 80,298,800 lei, fapt

datorat exclusiv scăderii semnificative a rezultatului brut al exerciţiului. În anul 2006, însă, se

observă o ameliorare a rezultatului net, societatea reuşind să îşi acopere pierderea înregistrată în

anul 2005 şi să obţină un profit net de 35169007 lei, ceea ce evidenţiază o situaţie favorabilă

pentru firmă.

-100.000.000

-50.000.000

0

50.000.000

100.000.000

i lei

2004 2005 2006

Ani

Rezultatul net al exercitiului

Rezultatul net alexercitiului

31

TABLOU RECAPITULATIV AL SOLDURILOR INTERMEDIARE DE GESTIUNE 2005/2004 - lei -

Indicatori 2004 2005 Indicatori 2004 2005 S.I.G 2004 2005

Vânzari de

mărfuri

0 2948425 Costul

mărfurilor

0 0 Marja

comercială

0 2948425

Producţia

exerciţiului

1001399884 953265118 Producţia

exerciţiului

1001399884 953265118

Producţia

exerciţiului

Marja

comercială

1001399884

0

953265118

2948425

Consumuri

intermediare

551866165 606833815 Valoarea

adăugată

449533719 349379728

Valoarea

adăugată

449533719 349379728 Cheltuieli cu

impozitul pe

profit

Cheltuieli

personal

13341491

301018365

7712907

317103743

EBE 135173863 24563078

EBE

Alte venituri

din exploatare

135173863

15809563

24563078

13947230

Cheltuieli cu

despăgubiri,

donaţii,active

cedate

Ajustări ale

valorii

imob.corp,

necorp, active

11008361 38533786 Rezultatul

exploatării

99930118 -66118496

32

circ,proviz. 40044947 66095018

Rezultatul

exploatării

Venituri

financiare

99930118

35192596

-66118496

42613337

Cheltuieli

financiare

65359362 56793641 Rezultatul curent 69763352 -80298800

Venituri

extraordinare

0 0 Cheltuieli

extraordinare

0 0 Rezultatul

extraordinar

0 0

Rezultatul

curent

Rezultatul

extraordinar

69763352

0

-80298800

0

Rezultat brut 69763352 -80298800

Rezultatul

brut al exerciţ

69763352 -80298800 Impozit pe

profit

0 0 Rezultatul net al

exerciţ

69763352 -80298800

33

TABLOU RECAPITULATIV AL SOLDURILOR INTERMEDIARE DE GESTIUNE 2006/2005 - lei -

Indicatori 2005 2006 Indicatori 2005 2006 S.I.G 2005 2006

Vanzari de

mărfuri

2948425 1501342 Costul

mărfurilor

0 0 Marja

comercială

2948425 1501342

Producţia

exerciţiului

953265118 1103604827 Producţia

exerciţiului

953265118 1103604827

Producţia

exerciţiului

Marja

comercială

953265118

2948425

110360,827

1501342

Consumuri

intermediare

606,833,815 689111094 Valoarea

adăugată

349379728 415995075

Valoarea

adăugată

349379728 415995075 Chelt. cu

impoz.peprof.

Cheltuieli

personal

7712907

317103743

10764030

300081058

EBE 24563078 105149987

EBE

Alte venituri

din

exploatare

24563078

13947230

105149987

15171601

Cheltuieli cu

despăgubiri,

donaţii,active

cedate

Ajustări ale

valorii imob.

corp, necorp,

active circ,

38533786

66095018

21390476

59510885

Rezultatul

exploatării

-66118496 39420227

34

proviz.

Rezultatul

exploatării

Venituri

financiare

-66118496

42613337

39420227

82293914

Cheltuieli

financiare

56793641 85879310 Rezultatul curent -80298800 35834831

Venituri

extraord.

0 0 Cheltuieli

extraordinare

0 0 Rezultatul

extraordinar

0 0

Rezultatul

curent

Rezultatul

extraordinar

-80298800

0

35834831

0

Rezultatul brut -80298800 35834831

Rezultatul

brut al

exerciţiului

-80298800 35834831 Impozit pe

profit

0 665824 Rezultatul net al

exerciţiului

-80298800 35169007

35

CAPITOLUL 3

ANALIZA RENTABILITĂŢII ÎNTR-O ALTĂ MANIERĂ

A. Strategii şi obiective de îmbunătăţire a activităţii S.C. ,,BAIERL” S.R.L.

Principalele „puncte slabe” ale S.C.,,BAIERL” S.R.L. sunt:

Reducerea puterii de absorbţie a pieţei interne ca urmare a situaţiei extrem de dificile a

economiei românesti în procesul tranziţiei la economia de piaţă;

Cererea internã redusã datoratã în principal reducerii producţiei în fabricaţia de serie

(autoturisme, autocamioane, tractoare);

Supraproducţia şi supraoferta mondialã de rulmenţi cu presiune asupra preţului (China);

Unele bariere tehnice şi comerciale (netarifare) pe pieţele tradiţionale (Grecia, S.U.A.);

Creşterea, uneori nejustificată, a costurilor cu materiile prime şi utilitaţile tehnologice,

mult mai rapidă decât a cursului de schimb leu / USD, afectează eficienţa exporturilor;

Existenţa unor furnizori care creează greutăţi în asigurarea materiei prime şi a

materialelor în cantitaţile şi la termenele necesare, periclitându-se respectarea clauzelor

contractuale şi, implicit, imaginea de marcă;

Ponderea excesiv de mare a personalului muncitor în detrimentul sferei tehnico-

comerciale;

Uzura fizică şi morală a unor mijloace fixe din dotare, susceptibile să nu mai asigure

calitatea şi precizia produselor realizate, volumul de vânzari şi, implicit profitul;

Existenţa unui compartiment de cercetare-dezvoltare subdimensionat;

dotare necorespunzătoare a laboratoarelor societăţii;

Slăbirea poziţiei firmei în cadrul mediului ei concurenţial;

Lipsa de preocupare pentru stimularea iniţiativei şi creativităţii tehnice a personalului;

Lipsa unor metode de reclamă şi promoţionare a serviciilor şi produselor oferite;

Concurenţa puternică în sectorul de activitate;

Activitatea de marketing necesită mai multă atentie şi mai multe resurse financiare şi

trebuie să vizeze toate elementele mix-ului de marketing (produs, preţ, promovare,

distribuţie);

Principalele „puncte tari” ale S.C. ,,BAIERL” S.R.L. sunt:

36

Societatea face parte dintr-un sector de interes major datoritã ponderii deosebite la

export;

Calitatea aliniatã la norme tehnice internaţionale ISO 9001, 4;

Forţã de muncã calificatã, utilizând tehnologii moderne la nivel mondial;

Societatea face parte dintr-un sector omogen cu grad înalt de integrare, cu producţie

având ciclu scurt de fabricaţie;

Complementaritate cu producţia partenerilor din U.E;

Tradiţie de prestigiu în domeniu;

Tronsoane de piaţã tradiţionale asigurate ;

Industrie nepoluantã, cu autorizaţii de mediu si investiţii de ecologizare;

Constanţa performanţei în producţie şi export în ultimii ani;

Reducerea normelor de consum prin forjarea în turn automatizată – ceea ce a condus la

economie de material şi obţinerea unor produse competive;

Obţinerea unor produse cu clasă de precizie superioară, aspect silenţios, ambalaj de înaltă

clasă şi design modern;

Forţa de muncă prezintă un grad înalt de calificare;

Modul de management, pregătirea personalului şi relaţiile de muncă în cadrul societăţii

permit caracterizarea mediului organizaţional ca deţinând un nivel ridicat de cultură

profesională, orientat spre performanţe şi competiţie şi prezentând interes de cunoaştere

şi dezvoltare.

Oportunităţi:

Găsirea de noi pieţe de desfacere;

Reanalizarea creanţelor- clienţi incerţi la export şi evaluarea necesităţii de provizioane

pentru deprecierea acestora;

Reanalizarea structurii stocurilor de produse finite şi a oportunităţii valorificării acestora.

Ameninţări:

Accentuarea dificultăţilor financiare ;

Intrarea în imposibilitatea de plată a datoriilor.

Este necesară crearea condiţiilor pentru schimbările necesare în cadrul societăţii (politici

pe termen mediu şi lung):

Îmbunătăţirea activităţii de marketing pentru asigurarea unui portofoliu de produse care

să asigure un nivel optim de stabilizare a capacităţii de producţie;

Penetrarea unor segmente noi de piaţa;

37

Colaborarea cu instituţii specializate din ţară cât şi din exterior pentru modernizarea

produselor şi tehnologiilor;

Valorificarea spaţiilor excedentare ca resursã pentru tehnologii noi;

Depistarea şi promovarea în producţie numai a produselor care asigură indicatori de

eficienţă maximă, în aşa fel încât să se urmărească obţinerea de profit din fiecare

activitate;

Externalizarea activitãţilor netehnologice;

Mecanizarea şi automatizarea unor operaţiuni tehnologice, conducând la scãderea

consumurilor şi costurilor de producţie;

Protejarea mărcii de export “lxURB”, în special prin asociaţia profesională de

specialitate;

Selectarea gamei de sortotipodimensiuni prin specializarea fabricaţiei la nivelul cererii

pieţei, pentru evitarea concurenţei interne şi externe;

Măsuri de ridicare a nivelului de pregătire profesională şi de cointeresare a personalului.

Promovarea şi consolidarea imaginii S.C. Koyo România Alexandria S.A.

Dintre obiectivele strategice pe care societatea le are în vedere în sensul creşterii

eficienţei exploatării pe termen mediu şi lung menţionez:

Dezvoltarea durabilã a unei fabricaţii competitive, prin modernizarea şi îmbunãtãţirea

procesului de producţie, a marketingului, în vederea reducerii consumurilor de materii

prime şi energie, concomitent cu creşterea valorii adãugate, crearea de noi pieţe de

desfacere şi de eficientizare a activitãţii ;

Dezvoltarea resurselor umane prin îmbunãtãţirea instruirii profesionale, reducerea

operaţiunilor manuale prin mecanizarea şi automatizarea operaţiunilor de montaj;

Atragerea de surse de investiţii private interne şi externe, în paralel cu autosusţinerea

financiarã pentru realizarea programelor de investiţii necesare, care asigurã reducerea

consumurilor energetice şi de materiale mari şi care va conduce la creşterea calitativã şi

cantitativã a producţiei.

Căutarea unor mijloace de decontare rapidă, atât pe piaţa internă cât şi pe piaţa externă;

Eliminarea din parcul tehnic a acelor utilaje şi echipamente care nu mai pot contribui nici

in prezent şi nici în perspectivă la procesul de producţie.

Coroborând o serie de elemente de analiză cu starea tehnică a dotării existente, evoluţia

pieţei, modernizarea şi îmbunătăţirea procesului de producţie, atragerea unor surse de investiţii, a

rezultat următorul scenariu privind viitorul societăţii S.C. ,,BAIERL” S.R.L.:

38

Estimarea evoluţiei pe termen mediu şi lung a sectorului de rulmenţi

Elemente Realiz Previziuni

2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

Producţie (milioane bucãţi) 127 136 147 160 174 188 203

Export (milioane dolari

S.U.A.)

118,9 128,5 138,8 150,1 161,9 174,8 188,8

Necesar investiţii (milioane

dolari S.U.A. pe societate

comercialã)

9,4 5,25 3,5 3,7 4 4,5 4,7

Consum de materii prime

(kg/bucatã)

1,2 1,2 1,19 1,19 1,15 1,14 1,12

Consum de energie

(kWh/bucatã)

4 4 3,98 3,98 3,95 3,8 3,66

Numãr de salariaţi (mii

persoane)

16,5 16,5 16,3 16,2 16 15,8 15,8

În condiţiile unor investiţii în valoare de 80.000.000 lei, din care suma de 50.000.000 lei

va fi contractată pe termen scurt de la bancă în condiţii avantajoase, iar 30.000.000 lei reprezintă

contribuţia societăţii la acest program de investiţii pentru retehnologizare şi a unei prezenţe

active pe piaţa, se cuvine să se facă următoarele precizări:

Cifra de afaceri va înregistra următoarele evoluţii:

2007 –va creşte cu 20%;




2011 –va creşte cu 10%.

Această sumă va fi folosită pentru:

modernizarea liniei automate de forjare;

montarea unei noi linii de producţie, care vizează, în principal, creşterea producţiei pentru

o serie de repere recent introduse;

modernizarea maşinilor unelte: SIW 4 şi SWAAGL 125;

modernizarea reţelei de calculatoare din cadrul societăţii.

39

Rata de actualizare este de 20%, iar valoarea reziduală a societăţii se stabileşte în funcţie

de profitul net din ultimul an al previziunii şi multiplicatorul stabilit în funcţie de rata de

actualizare.

Pentru determinarea valorii întreprinderii s-a folosit metoda de actualizare a fluxurilor de

disponibilităţi (DCF). Valoarea întreprinderii prin metoda DCF rezultă din însumarea valorii

actualizate a cash-flow-ului net disponibil din anii de previziune cu valoarea actualizată a valorii

reziduale. Formula de calcul este :

VDCF = Σ CFi / (1+a)i + VR / (1+a)n, în care:

1/(1+a) reprezintă factorul de actualizare aferent ratei de actualizare (a).

Valoarea reziduală se determină cu ajutorul relaţiei: VR = RNn / k; unde:

RNn = rezultatul net din ultimul an al previziunii ;

1/k = rata de capitalizare.

VR = 236.522.016 / 0,20 = 1.182.610.080 lei;

VDCF = 24.678.771 + 32.436.818 + 73.918.502 + 99.217.925 + 99.306.217 + 1.182.610.080 /

0,402 = 3.271.374.352 lei.

40

Nr.

crt. Indicatori

An de

referinţă Perioada de previziune

2006 2007 2008 2009 2010 2011

1 Cifra de afaceri 1.102.021.720 1.322.426.064 1.586.911.277 1.745.602.404 1.920.162.645 2.112.178.909

Rata evoluţiei x 1,20 1,20 1,10 1,10 1,10

2 Alte venituri din exploatare 15.171.601 19.000.000 19.000.000 19.000.000 19.000.000 19.000.000

3

Venituri din exploatare -

TOTAL 1.120.277.771 1.341.426.064 1.605.911.277 1.764.602.404 1.939.162.645 2.131.178.909

Rata evoluţiei x 1,20 1,20 1,10 1,10 1,10

4 Cheltuieli variabile 924.133.199 1.099.543.670 1.300.458.184 1.408.780.747 1.526.067.659 1.653.055.093

5 Cheltuieli fixe 156.724.344 156.724.344 156.724.344 156.724.344 156.724.344 156.724.344

6

Cheltuieli exploatare -

TOTAL 1.080.857.543 1.256.268.014 1.457.182.528 1.565.505.091 1.682.792.003 1.809.779.437

Rata evoluţiei x 1,16 1,16 1,07 1,07 1,08

7 Rezultatul exploatării 39.420.228 85.158.050 148.728.749 199.097.313 256.370.642 321.399.472

8 Rezultatul financiar -3.585.396 -4.123.205 -4.535.526 -4.989.079 -5.487.986 -6.036.785

Rata evoluţiei x 1,15 1,10 1,10 1,10 1,10

9 Profit brut 35.834.832 81.034.845 144.193.223 194.108.235 250.882.656 315.362.687

10 Impozit pe profit 665.824 20.258.711 36.048.306 48.527.059 62.720.664 78.840.672

11 Profit net 35.169.008 60.776.133 108.144.917 145.581.176 188.161.992 236.522.016

Rata evoluţiei x 1,73 1,78 1,35 1,29 1,26

12 Amortizarea 61.685.408 89.443.842 89.443.842 89.443.842 89.443.842 89.443.842

13 NFR 453.027.250 543.632.700 652.359.240 717.595.164 789.354.680 868.290.148

41

Nr.

crt. Indicatori

An de

referinţă Perioada de previziune

2006 2007 2008 2009 2010 2011

Rata evoluţiei x 1,20 1,20 1,10 1,10 1,10

14 ΔNFR x 90.605.450 108.726.540 65.235.924 71.759.516 78.935.468

15 Cash Flow exploatare x 59.614.525 88.862.219 169.789.094 205.846.317 247.030.390

16 Investiţii x 80.000.000 x x x x

17 Cash Flow investiţii X -80.000.000 x x x x

18 Credite bancare X 50.000.000 x x x x

19 Rambursare credite x x 42.123.288 42.123.288 x x

20 Cash Flow financiar x 50.000.000 -42.123.288 -42.123.288 x x

21 Cash Flow net total x 29.614.525 46.738.931 127.665.806 205.846.317 247.030.390

Rata evoluţiei x x 1,58 2,73 1,61 1,20

22 Factor actualizare x 0,833 0,694 0,579 0,482 0,402

23 Cash Flow actualizat x 24.678.771 32.436.818 73.918.502 99.217.925 99.306.217

42

B. Evaluarea indicatorilor financiari într-o manieră generală

Pentru ca activitatea societăţii să fie cât mai eficientă am propus o nouă formă de şedinţă

organizată în interiorul societăţii, numită cercurile calităţii.

Un cerc al calităţii este un mic grup de muncitori sau angajaţi (de 5-10 persoane) din

acelaşi atelier sau birou care se reunesc periodic (una-două ore pe săptămână sau de două ori pe

lună) pentru as examina cum să procedeze ca ceea ce lucrează ei (sub aspectul calităţii, uneltelor,

procedurilor, mediului de lucru) să se facă mai bine, pentru a propune căi de ameliorare, a

implementa soluţiile găsite şi a controla rezultatele acestora.

Psihologic, succesul cercurilor de calitate se bazează pe sentimentul indus personalului de

bază că „sunt băgaţi în seamă, ca fiind fiinţe gânditoare, nu ca simpli executanţi”. În plus, este

evident că cel ce lucrează concret la un utilaj, un banc de montaj, recunoaşte mai în detaliu decât

şefii lui, vede mai direct şi imediat ce probleme sunt şi (eventual) cum pot fi rezolvate unele din

ele.

Un cerc al calităţii nu apare printr-o simplă decizie a conducerii, ci trebuie întreprinsă cu

grijă, o sumă de acţiuni. Principalele condiţii de îndeplinit, pentru ca o asemenea măsură să aibă

rezultate bune, sunt menţionate în cele ce urmează:

1. O iniţiativă şi un angajament permanent al conducerii societăţii.

2. O susţinere din partea personalului cu studii superioare. Aceştia trebuie informaţi,

motivaţi, formaţi pentru ca ulterior, ei să devină formatori şi iniţiatori.

3. Crearea unei echipe de sprijin (eventual din partea unei firme de consultanţă)

capabilă să asigure acţiunile de informare, formare, organizare, mai ales în momentul creării

primelor cercuri.

4. O campanie de informare şi sensibilizare la nivelul întregii societăţi. Instrumentele de

lucru trebuie să devină familiare întregului personal.

5. O poziţie clară a structurilor funcţionale care sunt implicate în soluţionarea

problemelor ridicate de cercurile de calitate sau de implementare a soluţiilor propuse

de acestea.

Este interesant de notat că la unele societăţi aceste cercuri au pornit de la rezolvarea

unor probleme sociale (mobilizarea muncitorilor, ergonomia locurilor de muncă), iar la alte

societăţi s-a pornit de la obiective tehnice privitoare la calitate, dar în timp cele două structuri au

evoluat spre obiective convergente.

43

Se pot identifica o serie de elemente de control care să asigure succesul implementării

unor asemenea cercuri ale calităţii, cum ar fi:

1. Definirea clară a ceea ce se aşteaptă de la ele (prin obiectiv = calitate, productivitatea

muncii, motivarea, ergonomia muncii, etc).

2. Pornirea cu una-două cercuri şi respectarea strictă a voluntariatului.

3. Implicarea structurilor ierarhice.

4. Introducerea în practica cercurilor a instrumentelor specifice de lucru (brain -

storming, diagrama Pareto, etc).

5. Urmărirea soluţionării propunerilor rezultate.

6. Introducerea unui tablou de bord pentru măsurarea rezultatelor.

7. Estimarea efectelor.

8. Recompensarea rezultatelor ce au condus la efecte economice măsurabile.

9. Stabilirea unui orar precis al activităţii cercurilor de calitate.

10. Realizarea de întâlniri de schimb de experienţă între cercurile din diverse ateliere.

Se poate imagina o schemă de implementare a cestei activităţi.

Determinarea orarelor cercurilor, a procedurilor de transmitere şi rezolvare a sugestiilor

acestora, a modalităţilor de estimare şi recompensare a efectelor propunerilor.

Elementele cercurilor de calitate sunt:

1. Societăţile, fiind supuse unei presiuni concurenţiale tot mai puternice, sunt interesate de

orice soluţie care să le permită a-i face faţă, iar cercurile calităţii pot fi o asemenea soluţie.

2. Resursele umane ale societăţii (inclusiv cele „de la bază”) pot juca un rol strategic

esenţial în buna funcţionare a societăţii, uneori chiar în supravegherea ei pe piaţă.

3. este foarte importantă adoptarea unui stil de management care să integreze valorile

socio-culturale pozitive ale societăţii şi să mobilizeze personalul, iar cercurile calităţii sunt un

asemenea instrument, cu atât mai mult cu cât ele valorifică specificităţile particulare ale fiecărui

colectiv.

4. O societate mai puţin „tayloriană”, mai deschisă, cu o mai bună comunicare între

compartimente se dezvoltă mai bine, iar cercurile calităţii pot contribui la buna funcţionare a unei

asemenea structuri.

5. În ecuaţia Competitivitate = Producţie x Calitate, cercurile calităţii contribuie la

îmbunătăţirea ambilor termeni din dreapta ecuaţiei.

Dacă fluxurile de numerar generate de activitatea de exploatare sunt variabile în nevoia de

capital pentru investiţii, este greu de previzionat ca societatea să se bazeze, în principal, pe

44

finanţarea prin emisiune de acţiuni. De asemenea, politica de împrumut a societăţii poate fi

influenţată şi de atitudinea managerilor faţă de risc sau de flexibilitatea financiară a

conducătorilor.

Seria de indicatori ce permit evaluarea împrumuturilor, pe care o supun atenţiei, pot fi

determinate astfel:

I. pentru analiza completă capital împrumutat în structura capitalului societăţii pot

fi utilizate următoarele rate:

1 rata: datorii – capital propriu ( ):

unde: = rata datorii – capital propriu

p = total datorii

Acest raport este egal cu 1 minus factorul de multiplicare a capitalului.

2. Raportul: capital împrumutat – capital propriu ( ):

unde: = Raportul: capital împrumutat – capital propriu

= împrumuturi pe termen scurt şi lung

Raportul capital împrumutat – capital propriu indică numărul de unităţi de măsură

finanţate din împrumuturi pentru fiecare unitate de măsură investită de acţionari.

3. Raportul: capital împrumutat – capital total ( ):

unde: = capital împrumutat – capital total

Raportul evidenţiază proporţia capitalului împrumutat în capitalul total al societăţii.

II. În structura financiară a societăţii o deosebită importanţă o reprezintă rata de

acoperire a dobânzilor.

Aceasta poate fi calculată pe baza următoarelor formule:

45

a. Rata de acoperire a dobânzii:

unde: = rata de acoperire a dobânzii

= cheltuieli cu dobânzile

= cheltuieli cu impozitele

= profit net

Rata ilustrează numărul de unităţi de măsură profit disponibil pentru fiecare unitate de

măsură dobândită de plătit.

b. Rata de acoperire a dobânzii:

unde: = flux numerar din activitatea de exploatare

= dobânzi plătite

= impozite plătite

Această rată reprezintă numărul de unităţi de măsură numerar generat din activitatea de

exploatare pentru fiecare unitate de măsură dobândă de plătit.

În ambele relaţii, numitorul este reprezentat de cheltuielile cu dobânzile. La numărător

adăugăm cheltuielile cu impozitele pentru că acestea se calculează numai după deducerea

cheltuielilor cu dobânzile. Dacă acest raport este egal cu 1 se demonstrează că societatea acoperă,

din rezultatele activităţii de exploatare, numai cheltuielile cu dobânzile, situaţie care este foarte

riscantă.

Privitor la evaluarea politicii de împrumut a societăţii se pot naşte o multitudine de

întrebări ale căror răspunsuri sunt în egală măsură importante pentru conducerea managerială a

societăţii, în vederea redresării situaţiei economico-financiare a acesteia, cât şi pentru potenţialii

investitori, creditori, băncile, interesaţi în efectuarea de investiţii, acordarea de credite, interesaţi

cu toţii în creşterea economică şi evident, financiară a societăţii:

Societatea a obţinut împrumuturi suficiente societăţii?

46

În ce măsură sunt exploatate avantajele oferite de aceste împrumuturi: reducerea

impozitului, disciplinarea conducătorilor, etc?

Este gradul de îndatorare al societăţii mult prea mare din perspectiva riscului economic al

societăţii?

Ce fel de convenţii a încheiat societatea cu creditorii?

Costul capitalului împrumutat este ridicat?

Cum utilizează societate fondurile împrumutate? Le investeşte în capital circulant? Le

investeşte în imobilizări? Sunt aceste investiţii profitabile?

Societatea apelează la împrumuturi pentru a plăti dividende? Dacă da care este

justificarea?

De cele mai multe ori conceptul de creştere economică este folosit ca o modalitate de

evaluare a indicatorilor financiari ai societăţii într-o manieră generală.

Rata de creştere economică a unei societăţi se calculează conform relaţiilor:

1. Rata creşterii economice:

unde: = rata de creştere economică

= rata de plată a dividendelor

Rata creşterii economice este rata de dezvoltare viitoare a societăţii în condiţiile în care îşi

menţine profitabilitatea şi politicile financiare. Rentabilitatea capitalului propriu şi politica de

plată a dividendelor influenţează crearea rezervelor de fonduri pentru dezvoltare. Evident,

societatea poate creşte într-un ritm diferit de rata de creştere economică calculată dacă

profitabilitatea, politica de dividende sau gradul de îndatorare al societăţii se modifică.

2. Rata de plată a dividendelor:

unde: = dividende plătite

Rata de plată a dividendelor reprezintă un indicator al politicii de dividende promovate de

societate.

Societăţile plătesc dividende din următoarele motive: dividendele sunt o vale prin care

societatea returnează acţionarilor numerarul excedentar nevoii de capital pentru activitatea sa de

exploatare sau de investiţii; când între manageri şi acţionari comunicarea este insuficientă,

47

valoarea dividendelor plătite relevă acţionarilor aşteptările conducătorilor privind viitorul

societăţii; prin plata dividendelor, societatea poate atrage anumiţi acţionari.

Corelaţia dintre rata creşterii economice şi rata de plată a dividendelor precum şi

indicatorii privitori la profitabilitatea capitalului propriu se prezintă conform schemei nr. 3.

Aceste corelaţii permit examinarea factorilor de influenţă ai ratei de creştere economică ai

societăţii.

Dacă întreprinderea intenţionează să crească cu o rată mai mare decât rata sa creştere

economică, trebuie să se analizeze modul în care vor varia indicatorii financiari ai societăţii.

Pentru efectuarea unei astfel de analize trebuie să se răspundă la următoarele întrebări:

Ce indicatori se vor modifica?

Gestiunea financiară estimează o creştere a profitabilităţii?

Se previzionează o creştere a productivităţii activelor?

Cât de realiste sunt aceste previziuni?

Gestiunea este pregătită pentru aceste schimbări?

Dacă profitabilitatea nu va creşte, societatea va apela la noi împrumuturi sau va reduce

valoarea dividendelor?

Care sunt efectele probabile ale schimbării politicii financiare?

48

BIBLIOGRAFIE

1.SPATARIU E, Notiuni de analiza economica financiara la nivel micro economic, Editura Ex

Ponto, Constanta, 2007;

2.ANDRONE, B.C. Performanta firmei, Editura Polirom, Iasi,2000

3. ISFANESCU A. Ghid practice de analiza economico-financiara, Editura Tribuna Economica,

Bucuresti, 1998

4. BREZEANU P., „Gestiunea financiară şi politici financiare ale întreprinderii”, Editura

Economică, Bucureşti, 2000;

5 BREZEANU P., „Gestiunea financiară a întreprinderii în economia de piaţă”, Editura

Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti, 1999;

.6.MANOLESCU G., PETRE I. – „Finanţele întreprinderii”, Editura Fundaţiei România de

Mâine, Bucureşti, 1999;

7. MONICA PETCU, “Analiza economico–financiară a întreprinderii- Probleme, abordări,

metode, aplicaţii”, Editura Economică, Bucureşti 2003;

8. STANCU I., „Analiza şi gestiunea financiară”, Editura Economică, Bucureşti ,2000;

9. TOMA M., ALEXANDRU F., ARMEANU D., IVĂNESCU D., VÂRBAN R. – „Gestiune

financiară de întreprindere” Editura Economică, Bucureşti, 2003;

10.VINTILA G., „Gestiunea financiară a întreprinderii”, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 2000;

11. VASILE ROBU, NICOLAE GEORGESCU, “Analiza economico-financiară”, Editura

Economică, Bucureşti, 2001.

49

Diagnosticul Rentabilitatii La Nivelul Intreprinderii 2

Documents

Transcript of Diagnosticul Rentabilitatii La Nivelul Intreprinderii 2