DIAGNOSTICUL ORAL

DIAGNOSTICUL ORAL

=disciplina vazuta ca A.B.C-ul diagnosticului

Ca pasii care trebuie urmati

Modul de culegere a datelor

Evaluarea acestora si managementul lor pentru a ne permite stabilirea unui diagnostic amplu si elaborarea uniu plan de tratament complex .

Astfel vom aveaun prognostic bun care sa satisfaca atit exigentele pacientului cit si eforturilde medicului .

Aceste discipline : Diagnostic oral , Ergonomie dentara - absolvent sa cunoasca:

care sunt cerintele unui cabinet ,

dotarea care ii este necesara ,

relatiile care trebuie stabilite cu personalul ajutator ( cadre medii , tehnicieni , furnizori , contabil , jurist )

Construirea unui plan de management care sa ofere satisfactii profesionale si materiale . Cuvantul diagnostic vine din termenul grecesc diagnosticas = se poate diagnostica .

DEX , cuvantul diagnostic = identificarea unei afectiuni pe baza semnelor clinice si de laborator

Elaborarea diagnosticului :

Formularea unui diagnostic rezulta in urma unui proces complex de foarte putine ori , practicianul este pus in fata unui semn care este patognomonic (specific bolii , afectiunii respective) si cand procesul de diagnosticare este foarte simplu . In mod normal , procesul de diagnosticare este unul complex si necesita mai multe etape . Procesul de diagnosticare este numit si secventa de diagnostic sau metoda de diagnostic . Etapele elaborarii diagnosticului:- este necesar a utiliza metode stiintifice care tin seama de anumite elemente: 1. Culegerea informatiilor

2. Evaluarea informatiei

3. Deciziile referitoare la diagnostic

4. Reevaluarea SECVENTELE DE DIAGNOSTIC

Detectare si examinarea leziunilor

Antecedente si examinarea pacientului

Reexaminarea leziunilor

Clasificarea leziunilor

Enumerarea diagnosticelor posibile Alcatuirea unui diagnostic diferential

Alcatuirea unui diagnostic de lucru

Diagnosticul final 1. primul pas este reprezentat de detectarea si examinarea cauzei care provoaca durerea . Aflam ce provoaca durerea, localizam durerea.

Initial , preocuparea medicului este asupra acuzelor pacietului si in primul rand medicul este atent la ce detecteaza la prima examinare; 2. urmeazac aflarea antecedentelor si examinarea clinica cuprinzatoare. Dupa informatiile obtinute in urma anamnezei , si a examnarilor pe care le efectuam minutios este necesar sa reexaminam leziunile , in acest fel obtinem o baza de date numita si un nucleu de informatii care se consolideaza cu ocazia reexaminarii ; de fapt cu acest pas incepe analiza datelor .

In general tot timpul informatia trebuie reevaluata putand aparea elemente noi uneori contradictorii .

Ex: un semn patognomonic este durerea la cald in pulpita purulenta sau atenuarea durerii la rece in pulpita purulenta Clasificarea afectiunii: Daca pana acum datele diagnostice sunt inregistrate in ordinea in care au fost obtinute , acum clinicianul trebuie sa reorganizeze informatiile in functie de categoria in care se incadreaza

Ex: pot sa fie afectiuni medicale generale sau probleme dentare , probleme de patologie orala

O etapa importanta este reprezentata de enumerearea diagnosticelor posibile care rezulta in urma cunostiintelor teoretice si experientei clinice a practicianului , aceasta lista de diagnostice , trebuie sa cuprinda toate bolile in care apar unul sau mai multe elemente depistate fara a le ordona dupa o anumita probabilitate; Trebuie determinate - Legatura dintre constatari

Credibilitatea care in genere se refera la sursa de informatii: o cauza subiectiva descrisa verbal de pacient poarta numele de simptom iar caracteristicile clinice obiective observate de cilinician reprezinta semne clinice Semn clinic= ce constata medicul , simptomul = ce relateaza pacientul Semnele clinice sunt de obicei cele mai importante:

Consecventa care se refera la acordul cu privire la datele de diagnostic provenite din diferite surse si care sunt legate de un anumit subiect . Semificatia clinica: majoritatea afectiunilor produc atat alterarea morfologiei tisulare numita leziune cat si compromiterea functiei denumita disfunctie .

Efectuarea unui diagnostic diferential care implica rearanjarea listei cu diagnostice posibile si ordonarea lor in functie de locul obtinut dupa analizarea catorva criterii.

Diagnosticul in lucru sau diagnosticul prezumptiv = de obicei pt a pune un diagn prezumtiv avem nevoie de teste aditionale si de un tratament preliminar , cateva manopere aditionale ca examenul bioptic sau prezenta unui simptom patognomonic duc la stabilirea diagn final sau definitiv sau simplu diagnostic . Diagnosticul complet = include diagnosticul odontal parodontal , protetic ,chirurgical , etc

EVALUAREA CLINICA Scopul oricarei examinari este de a obtine informatia cu privire la pacient. Modalitatile de a obtine informatiile sunt diferite: cel mai important e ca medicul sa foloseasca o abordare sistematica Medicul trebuie sa foloseasca: o lista cu punctele cheie care trebuie atinse in timpul examinarii Daca examinarile nu se efectuau in urma cu cativa ani in cabinetul medicului , in special cu privire la detalii, astazi din ce in ce mai multi pacienti recunossc necesitatea unei ingrijiri corespunzatoare preventive si apeleaza cu regularitate la mediul dentist.

Evaluarea clinica poate fi: prescurtata sau extinsa (detailata)

I. EVALUAREA PRESCURTATA Reprezinta o varianta redusa a examinarii in care infomatia primita nu e suficient de completa . e utilizata in special in scopuri specifice: * Screening diagnostic si controlul periodic.

* *Diagnostic de urgenta.

Screening ul diagnostic Este folosit pentru detectarea bruta a bolilor Se examineaza pe un numar mare de pacienti - utilizat - la facultati pentru evaluarea unor pacienti potentiali - ca screening pentru cancer oral, - studii epidemiologice (incidenta cariei dentare , bolii parodontale )Conrolul periodic : Se face pentru a determina statusul pacientului dupa ce tratamentul a fost terminat la un interval de 3 luni , 6 luni , 1 an .

Programarile au mai multe obiective: 1. Sa evalueze orice progresie a bolii 2. Sa evalueze eficienta terapiei sau a tratamentului

3. Sa reevalueze prognosticul Examinarea in aceste cazuri consta in: 1. Antecedentele pe scurt.

2. Examinare clinica punctata.

3. Radiografii selective.

4. Reevaluarea diagnosticului.

5. Recomandari terapeutice .Diagnosticul de urgenta : e necesar pentru rezolvarea rapida a unor urgente in caz de durere ,sangerare, infectie acuta, cand pacientul crede ca are o urgenta

evaluarea de urgenta are aceleasi elemente ca si screeningul cu exceptia ca scopul e de a identifica acuza princpala si cauza , cu eliminarea sau rezolvarea acestora.

Cuprinde:

antecedentele pe scurt

examinare clinica

Radiografiile selective

stabilirea diagnosticului

recomandari terapeuticeII. EVALUAREA EXTINSA necesita abilitati de intervievare si necesitatea de a observa si asculta informatii colaterale ce trebuie sa ajute la stablirea unui diagnostic ,dar sa si permita trasarea unui plan terapeutic (de tratament) si sa determine prognosticul . Acest tip de evaluare se face in urmatoarele situatii:

1. in cazul pacientilor noi

2. pacientii veniti la control la care s-a produs o modificare semnificativa in statusul lor fizic sau dentar

3. pacientii cu probleme complexe care necesita consult interdisciplinar Evaluarea stomatologica extinsa cuprinde aceleasi elemente dar mult mai detaliate: 1. Antecedentul pacientului acuza principala si istoricul

date biografice

antecedente sociale

antecedente familiale

antecedente comportamentale si emotionale

antecedente medicale sistematice

antecedente stomatologice2. Examinarea clinica statusul fizic al structurilor de la nivelul cervical si al extremitatilor cefalice cu o concentrare principala asupra cavitatii orale medicul trebuie sa recunoasca toate tipurile de anomalii din toate zonele ce urmeaza a fi examinate

consta in examinare extraorala si in examinare intraorala3. examinarile radiologice sau complementere cand se ajunge la aceasta etapa medicul are deja o parere generala si poate decide in ce masura are nevoie de date suplimentare pentru clasificarea diagnosticului

testari suplimentare: examen biotipic, examen citologic, examen microbiologic4. concluzia diagnosticului e impartit in functie de specialitatile stomatologice( insumarea diagnosticelor alcatuiesc diagnosticul complet format din:

Dg. etiologic

Dg. odontal

Dg. parodontal

Dg. protetic

Dg. functional sau de disfunctie

Dg. chirurgical

Indicatiile terapeutice in acest stadiu sau numai pentru un singur dg. nu sunt indicate. 5. Tratamentul Elaborarea lui este importanta si utila pentru un bun management a problemelor pacientului.

Trebuie sa cuprinda acuza principala si e necesara temporizarea

Pacientului trebuie sa i se explice mersul tratamentului (planul terapeutic ) Trebuie cunoscute si dorintele pacientului pentru anumite manopere cat si abilitatile medicului pentru a le rezolva.

E necesar adeseori compromisul cu acordul pacientului , alteori , datorita aparitiei unor elemente noi planul de tratament se poate modifica din mersUn plan de tratament trebuie sa atinga urmatoarele deziderate :

Sa rezolve problemele prioritare Sa controleze si sa elimine bolile

Sa restaureze functia estetica si integritatea arcadelor Sa reevalueze ingrijireaanterioara Sa recheme pacientul pentru o evaluare ulterioara si pt tratament

Dupa o consultare , planul trebuie impartit pe etape a.i. orarul si resursele financiare ale pacientului sa-i permina ritmul dorit de medic . INTERVIUL INITIAL Cuprinde primul contact al bolnavului cu orice ramura medicala , definitoriu pentru viitorul relatiei medic- pacient Pentru medic, inseamna strangerea unui bagaj de informatii , cunoasterea , schitarea unei conduite , stabilirea unei relatii profesionale.

Pentru pacient prima intalnire cu medicul e importanta deoarece e momentul ca el sa fie inteles si ca medicul va manageria cu succes , cu profesionalism si competenta problema lui de sanatate orala. Obiectivele interviului:

- obtinerea de informatii,

- stabilirea relatiei profesionale,

- intelegerea pacientului. Obtinerea de informatii

Interviul = e o forma directa de investigare ce consta in intervievarea unei persoane , a unui subiect (pacient) in scopul obtinerii de infomatii ce servesc la formularea unor idei , a unor opinii , atitudini , diagnostice. Inforrmatiile care treb obtinute de la pacienti prin interviu sunt:

Date despre pacient

Motivele vizitei pacientului sau acuza principala

Istoricul afectiunii Atecedentele medicale: stomatologice, heredo-colaterale si personale: fiziologice si patologice. Stabilirea unei relatii profesionale medic pacient se face in timpul interviului initial , pacientii pot avea un flux verbal mare sau pot fi laconici si inchisi cand medicului ii revine sarcina de a realiza o comunicare activa cu pacientul. O relatie profesionala eficienta presupune un pacient receptiv la rationamentul profesional al medicului si la recomandarile acestuia. Pacientul nu reprezinta un caz ci o persoana.

Trebuie avut in vedere dorintele , capacitatea pacientului ,starea de sanatate , ocupatia ,disponibilitatea pentru tratament.

Nu exista un plan de tratament ideal ce sa se potriveasca tuturor pacientilor ,indiferent daca tratamentul e scump sau presupune manoperte clinice laborioase . 3. Reguli de baza in desfasurarea interviului 1.Debutul interviului : Medicul trebuie sa afle motivul prezentarii la medic de la persoana ce a facut programarea .

Odata ce pacientul intra in cabinet se fac prezentarile ceea ce sporeste increderea pacientului. In cazul durerilor acute e important ca interviul sa fie tintit pentru a nu pierde timp La pacientii anxiosi e bine ca debutul interviului sa vizeze teme neutre . 2. Interviul = manevra clinica =pacientul trebuie informat despre orice manevra stomatologica timp suficient acordat

3. Utilizarea chestionarelor = ce poate sa cuprinda intrebari referitoare la antecedente medicale in ajutorul medicului dar nu inlocuiesc interviul . E util in aflarea detaliilor .

4. Luarea de notite -Notarea unor lucruri in timpul interviului trebuie sa fie limitata (se produc intreruperi ce pot duce la o limitare in comunicarea cu pacientul ) util ar fi notarea unor elemente esentiale ca notitele sa fie completate dupa terminarea interviului . 5. Atitudinea medicului pt ca pacientul sa fie cat mai comunicativ , medicul nu trebuie sa desfasoare alte activitati ce pot distrage atentia pacientului .

Raspunsurile pacientului trebuie ghidate , fara a vorbi prea mult ,pentru a da posibilitatea pacientului sa vorbeasca

Tipuri de intrebari : Cu final deschis

Cu final inchis

Strict directionate

Cu optiuni multiple

Contradictorii sau de control

Indirecte

De urmarire

cu final deschis :ex.ce tratam stomatologic ati urmat anterior?

Cu final inchis: ex. cand v-a consultat medicul ultima data ?

Directionate : ex.ce s-a mai intamplat cu dintii de la ultimul control?

Optiuni multiple: puteti descrie durerea ?

Contradictorii sau de control : ex. de ce ati luat medicamentele acestea daca nu aveti o anumita suferinta ?

Indirecte pt a vedea atitudinea generala a pacientului.

De urmarire pt a clarifica un aspect / pt a extinde raspunsul initial (aveti problem e cu T.A. ce valori ? )Elemente specifice ale interviului Pe linga setul de intrebari trebuie cunoscute tehnicile specifice de interviu :

1. Deschiderea medicul se prezinta , Conversatia initiala trebuie sa se limiteze la problemele care tin strict de stomatologie , mai ales in cazul pacientilor anxiosi .

2. Pastrarea distantei, oricat de grabit ar fi medicul , interviul trebuie sa fie condus de el si nu de personalul auxiliar iar cand se programeaza un pacient nou , trebuie sa se tina cont de timpul alocat acestuia .De asemenea, pentru a exista o buna comunicare, medicul si pacientul trebuie sa discute asezati . 3. Stabilirea unei stari de incredere reciproca care permite o comunicare deschisa si directa.

O buna comunicare stabilita intre medic si pacient are ca efect eliminarea neintelegerilor , a programarilor nereusite si chiar la eliminarea malpraxisului .

Indatoririle medicului in acest sens sunt de a sustine pacientul, sa-i arate preocupare si interes , sa arate empatie ,

Medicul nu trebuie sa critice si sa nu faca pacientul sa se simta stanjenit Efectele unei bune comunicari pe termen scurt ne aduc informatiile necesare iar pe termen lung , colaborarea cu un pacient receptiv. 4. Dialogul care presupune mai multe zone de atentie: a) formularea intrebarilor

Intrebarea initiala trebuien sa fie o intrebare cu final deschis deoarece i se da pacientului prilejul sa controleze discutia iar medicul ascultand isi poate face o impresie asupra problemelor si a cunostintelor pacientului.

Ex: care este motivul pentru care ati venit? in functie de evolutia raspunsului , daca este vorba de un pacient succint , se continua completandu-se intrebarile pentru a obtine detalii sau pentru a redirectiona conversatia .

b) Sincronizarea :

Medicul trebuie sa fie atent si sa sincronizeze problemele in timpul interviului ajutand pacientii sa-si aminteasca evenimentele specifice

Ex. pacientul vorbeste despre o interventie chirurgicala - sincronizare cu alergiile . c) Alegerea cuvintelor :

Limbajul care treb ca medicul sa-l foloseasca trebuie sa fie adaptat la nivelul si cunostiintele pacientului .

d) Evitatea pierderii timpului Pierderea de timp este contraindicata si plictisitoare pt pacient mai ales cand se discuta despre antecedentele pacientului,nu intrebam un adolescent despre afectiuni specifice virstei a treia .e) Facilitatea comunicarii . Este un element verbal utilizat in a incuraja pacientului ex. inteleg , continuati

f) Umorul :cabinetul de MD perceput ca loc neprietenos, stresant .

g) Confruntarea Este imposibil de evitat aparitia unor confruntari in cabinet in timpul interviului de diagnostic .

Acesta poate aparea ca urmare a unor elemennte contradictorrii in relatarea pacientului sau a refuzului de a discuta despre problemele dentare.

h) Concluzia comunicarii Se refera la tragerea unor concluzii si confirmarea acestora de catre pacient . Aspecte de evitat in timpul desfasurarii interviului

Intrebari care necesita raspuns scurt: da sau nu pentru ca in acest fel , medicul isi pierde accesul la anumite detalii.

Opinii precoce , pacientii de foarte multe ori , vor din prim moment , lamuriri si asigurari , In aceasta faza, medicul trebuie sa evite in a da un rapuns si sa dea incredere pacientului ca in momentul in care a strans toate informatiile necesare si are un diagnostic va beneficia de cea mai buna ingrijire .Metode prin care se poate cunoaste istoricul pacientului INTERVIUL

CHESTIONARUL MEDICAL

METODA COMBINATA INTERVIUL pacientul este intrebat intr-un mod organizat despre starea de sanatate , de asemenea pacientului ii este permis sa discute orice problema pe indelete Intervievatorul poate folosi o lista de control a temelor puse in discutie Avantajele interviului sunt reprezentate de stabilirea unei relatii profesionale bune cu pacientul . Dezavantaje informatiile primite pot fi dezorganizate - pot fi omise anumite aspecte importante CHESTIONARUL MEDICAL

= reprezinta o lista cu intrebari legate de starea de sanatate pe care pacientul o completeaza la prima intalnire Avantajele = economisirea timpului , si furnizarea unei documentatii care are un caracter privind istoricul medical . Dezavantaj - stabilirea unei relatii medic pacient nu are loc METODA COMBINATA Este o metoda care utilizeaza avantajele si reduce dezavantajele celor doua metode ennuntate anterior. Este f important ca medicul , dupa ce este trecut in revista chestionarul , sa discute cu pacientul in felul acesta , clarificandu-se neintelegerile si raspunsurile gresite Cateva raspunsuri care trebuiesc clarificate: Daca pacienttul este alergic la ceva .( medicamente, alimente ) Daca are probleme cardiace sau pulmonare( infarct , TBC)

Intrebari referitoare la tensiunea arteriala

Tendinta la sangerare Existenta unei boli hepatice hepatita sau alte boli infectioase Existenta unei boli metabolice de tip Dz

Daca pacientul urmeaza un tratament medicamentos.

Daca a fost diagnosticat cu o forma de cancer sau daca face radioterapie oricare din aceste raspunsuri , treb mentionate in fisa pacientului fie cu afirmativ, fie cu negativ. Se apreciaza ca in genere , aceasta metoda combinata da cel mai bun rezultat atat privind volumul de informatii cat si exactitatea si sistematizarea acestora . ANTECEDENTELE PACIENTULUI Componentele antecedentelor pacientului: 1. Identificarea pacientului .

2. Acuza principala si istoricul .

3. Istoricul social .

4. Istoricul emotional si comportamental .

5. Antecedentele heredo-colaterale .

6. Antecedentele medicale.

7. Istoricul dentar 1. Identificarea pacientului Care se refera la datele biografice: nume complet varsta, sex, adresa,nr tel , adresa posta electronica . Date necesare completarii formularelor in cazul in care exista o asigurare dentara , avem nevoie de CNP si act doveditor ca pacientul este asigurat. Numele medicului de familie si nr de contact pt cazul unor urgente sau a unui consult interdisciplinar .

Este recomandat ca aceste informatii sa fie obtinute de la pacient prin completarea in scris de catre acesta a unui formular . In acest mod se evita greselile si omiterea unor informatii.2. Acuza principala si istoricul Este reprezentata de motivul prezentarii pacientului la cabinetul de medicina dentara Trebuie inregistrata cu cuvintele pacientului , motivele care pot fi multiple si sunt inregistrate in ordinea importantei pt pacient .

Istoricul acuzei principale este reprezentat de descrierea pe care o face pacientul in momentul in care a sesizat simptomele legate de acuza principala. Ex: pacientul la controlul de rutina nu are f multe de relatat insa daca se prezinta cu o durere, aceasta trebuie descrisa din momentul aparititiei .

3. Istoricul social Cuprinde starea sociala , educatia , obiceiurile

Profesia poate influenta orarul programarilor

De asemenea mediul in care pacientul isi desfasoara activitatea poate duce la afectiuni specifice (ex: mediul toxic ) totodata poate influenta profesia, si tipul de tratament.4. Istoricul emotional trebuie observat in vederea stabiliri unei relatii bune medic-pacient; tipul de personalitate a pacientului poate fi un pacient intro sau extrovertit

poate fi agresiv, anxios , depresiv,apatic sau receptiv o persoana extrovertita poate raspunde cu usurinta la intrebari uneori chiar in mod excesiv pe cand relatia cu un pacient introvertit unde relatia medic-pacient e mai greu de stabilit.5. Antecedente heredocolaterale ne intereseaza istoricul familial cu privire la starea de santate a parintilor datorita faptului ca exista boli care au caracter cu factor ereditar ex: bolile genetice , si bolile comunicante , D.Z., hemofilia, HTA, alergiile , anumite forme de cancer. mediul in care traieste pacientul , mediu in care poate contacta boli transmisibile: prezenta hepatitei , a tuberculozei la un membru din familie poate creste riscul pacientului de a contacta, afectiunea.6. Antecedentele medicale- antecedente care trebuie sa se adreseze in egala masura afectiunilor diagnosticate in trecut cat si celor prezente. Clasificarea antecedent medicale:

bolile acute ,cronice

infectii si imunizari specifice

spitalizari

alergii

reactii adverse la medicamente cat si daca exista un tratament medical actual. Bolile acute si cronice - Afectiunile cardiace,

- R poliarticular Ac.

- HTA,

- afectiuni hematologice,

- diabetul zaharat,

- IR cronica

- anumite endocrinopatii.

- Sunt necesare precizari despre momentul in care a fost diagnosticata boala, tratamentul care s-au efectuat, evolutia bolii si starea ei actuala, complicatii aparute.

- Majoritatea pacientilor sunt constienti de starea lor de sanatate, dar exista si pac. incapabili sa- si inteleaga boala, sau refuza sa o accepte. Este bine sa se ia legatura cu medicul curant. Infectii sau imunizarile specificeIn cazul in care apar boli febrile in copilarie, in perioada de mineralizare, pot aparea defecte la niv smaltului dentar. Ex. Administrarea de tetraciclina in ac perioada duce la colorarea dintilor(dentinei) dintii capatand o tenta de brun portocaliu.

- boala care a necesitat o spitalizare necesita o discutie:

- interv chirurgicale,

- leziuni traumatice,

- transfuzii de sange,

- importanta deosebita trebuie data : afectiunilor maligne.

- Interventiile chirurgicale si transfuziile de sange in antecedente reprezinta potentiale surse de infectare cu virusul hep B si C.

Traumatismele craniene intervenite in trecut sunt f. importante deoarece pot exista devitalizari ale dintilor sau chiar fracturi, pot aparea dureri la niv ATM.

Edentatiii produse ca urmare a traumatismelor trebuie cunoscute deoarece prognosticul este diferit fata de situatiile in care dintii s-au pierdut prin carii dentare sau boli parodontale.

- Bolile maligne pot fi localizate la nivelul capului sau gatului , iradierea terapeutica a acestei zone poate duce la osteoradionecroza.

- Alergii si reactiile adverse la medicamente. Pot exista reactii adverse la materialele dentare sau la medicamentele prescrise. In cazul de sensibilitate trebuie testat medicamentul.

Tratamentul actual - Ne interseaza medicamentul utilizat, doza, schema terapeutica si durata trat. pt. a stii natura si severitatea afectiunii de care sufera pacientul.

- Multe din medicamentele administrate au efecte la nivelul cavitatii bucale producand uscarea gurii sau inflamatii gingivale.

- Utilizarea de rutina a unor medicamente trebuie de asemenea notata. STAREA GENERALA DE SANATATE A PACIENTULUIclasificari:

Pacienti fara boli sistemice

Pacienti cu boli sistemice moderate

Pacienti cu boli sistemice severe

Pacienti cu boli care duc la incapacitate sau pun in pericol viata pacientului.

Aparatul cardio vascular : Foarte multi dintre pacientii care se adreseaza la cab de MD sufera de afectiuni cardio vasculare.

- De multe ori sunt asimptomatice iar simptomele, care ne pot indica o astfel de afectiune trebuie sa le cautam la pacientii trecuti de 40 de ani si care se manifesta prin durere sau arsura in piept, respiratie dificila, umflarea extremitatilor, batai cardiace neregulate, racirea extremitatilor.

- In general medicul de MD trebuie sa cunoasca legatura dintre manifest somatice ale anxietatii si simptomele c-v si sa evalueze corect situatia.

- Manifest ale anxietatii: senzatia de sufocare, dispneea, tahicardia, palpitatii, dureri toracice pana la senzatie de lesin. Aparatul digestiv. - Pot exista simptome gastro intestinale reprezentate de greata, voma, diaree, constipatie, indigestie, dureri abdominale, toate acestea pot indica o disfunctie la niv tractului digestiv superior ducand pana la ulcer gastric sau duodenal, obstructie biliara.

Toate acestea pot fi asociate din punct de vedere stomatologic cu o masticatie dificila.

Sangele. - Aceste boli ale sangelui se datoreaza unor deficite de functie, a uneia sau a mai multor componente ale acestuia. tratamentul cu anticoagulante, hemofilia .

Simptomele asociate bolilor de sange:

- astenia(starea de oboseala continua, se datoreaza deficitului de eritrocite) progresia infectiilor ca rezultat a deficitului de leucocite,

- hemoragiile sau vanataile la traumatisme minore care apar deficitului de factor IX ( numit si hemofilie) disfunctiei plachetare.

- Pentru medicul de MD este obligatoriu sa cunoasca daca pacientii urmeaza un trat cu subst anticoagulante in special cand se realizeaza manevre sangerande. ISTORICUL DENTAR - Antecedentele stomatologice furnizeaza informatii asupra atitudinii pacientului fata de problemele dentare.

-Medicul trebuie sa primeasca raspuns la urmatoarele intrebari:

1. frecventa si scopul vizitelor anterioare

- ingrijire stomatologice de rutina, care implica programari periodice la control, si tratamentul imediat al oricarei probleme noi aparute.

- ingrijire stomatologice episodica care implica un tratament mai putin cuprinzator si un model neregulat de programari

- ingrijirea stomatologice simptomatica, indica faptul ca pacientii viziteaza cabinetul numai in situatii de urgenta fara a avea o atentie deosebita asupra sanatatii lui dentare. 2.Tratamentele efectuate si anumite dificultati legate de acestea - pacientul este rugat sa raspunda la intrebari privitoare la experientele de tratament efectuate in trecut, atat ca reactie a sa, cat si ca perceptie asupra medicului dentist

- trat. protetice, parodontale si de chirurgie orala. Se specifica si cand a fost efectuat tratamentul, si daca pacientul a respectat intructiunile care iau fost date.

- Radiografiile dentare recente: daca pacientul are radiografii dentare recente care pot fi utile acestea se folosesc pentru a evita expunerea la radiatii suplimentare. Alte surse de aflare a antecedentelor pacientului - Sunt situatii cand pacientul nu este capabil sa relateze situatiile.

Acestea sunt reprezentate de anumite categorii:

- unde istoricul este relatat de parinti

- pacienti care au un retard mintal, acestia pot avea tratamente in institutii specializate unde sursa de informatii este medicul curant sau foaia de obs fie vin insotiti de un infirmier, sau un membru al fam care are cunstinte despre pac.

- pac cu bariere de limbaj care necesita o persoana intermediara , pacientii surdomuti

- singura sursa de incredere in ceea ce priveste antecedentele pacientului poate fi reprezentata de medicii de familie . TEHNICI DE EXAMINARE

Tehnicile de examinare care se bazeaza pe simturile examinatorului si utilizarea instrumentarul de consultatie.

- Tehnicile utilizate sunt: inspectia, palparea, percutia, ascultatia, aspiratia, sondarea, evaluarea functiei.INSPECTIA

Inspectia sau examinarea vizuala comporta 2 etape:

absolut indispensabila- examinarea vizuala pasiva in care se face o examinare a starii generale ca o prima intalnire cu pac. inspectia activa care este de fapt observarea pacientului dupa modificarea starii de relaxare. - Pentru examinarea amanuntita este nevoie de -lumina, unitul dentar are o sursa de lumina, - oglinda dentara ce este necesara ptr examinarea CB , deoarece ea reflecta lumina in zonele intunecoase si ne ajuta la indepartarea partilor moi.

- buna vizibilitate, ptr aceasta zonele care urmeaza sa fie examinate, trebuie sa fie curate, fara saliva si fara PD.

Aparatele sau protezele trebuiesc indepartate in timpul examinarii.

- Pentru anumite evaluari sunt necesare instrumente de masura, liniar, instrument Boley, degetele etc..

- Datele astfel obtinute pot fi folosite in punerea diagnosticului si in evaluarea tratamentului.PALPAREA

- este o metoda de examinare fizica care se bazeaza pe simtul tactil.

- prin palpare se pot examina structuri profunde si se pot obtine informatii despre dimensiune, consistenta, temperatura, sensibiitate, si rap cu celalalte structuri anatomice.

- In functie de informatiile pe care dorim sa le obtinem palparea se poate efectua diferit:

-cu varful degetelor, bidigital, bimanual, sau cu suprafata dorsala a degetelor.

- dimensiunea unei formatiuni sau nodul se poate obtine atat prin inspectie cat si prin palpare.

- Prin palpare in acest caz se obtin date in ceea ce priveste profunzimea si contururile structurilor examinate.

SONDAREA

- palparea cu ajutorul unui instrument

- reprez una din cele mai utilizate tehnici de diagnostic dentar.

---depistarea cariilor sonde dentare --- pt masurarea pungilor parodontale cu sonde parodontale sau speciale,

--- ptr a stabili traiectul unor fistule, conurile de gutaperca.ASPIRATIA

- este tot o manevra palpatorie, reprezinta o sondare mai adanca.

- se poate realiza cu aspiratorul sau cu ajutorul unui ac,

- poate fi limitata la tes moi sau poate interesa cavitatile naturale ale organismului si se face in scop diagnostic. Subs ce pot fi aspirate:

--- puroi, sange, lichid de culoare galben (chiste) - acele care se folosesc au diametrul intre 16 si 20 mm pentru a se evita ruperea.

- Intotdeauna cand se fac injectii cu sol anestezice, inaintea injectarii se aspira ptr a evita producea unor hematoame sau producerea altor accidente.PERCUTIA

- tehnica de lovire cu ajutorul unor instrumente sau chiar a degetelor.

- Prin percutie se observa date privind matitatea sunetului, respectiv sensibilitatea unei anumite zone.

- Extraoral sau exooral la nivelul extremitatii cefalice, percutia se foloseste pentru a diagnostica sensibilitatea la nivelul sinusurilor frontale sau maxilare.(se aseaza un deget deasupra sinusului si se loveste cu indexul de la cealalta mina). - Intraoral percutia este folosita in timpul examinarii dintilor, se utilizeaza cu manerul unui instrument de consult, cu care se face percutia in axul dintelui.

- In mod normal percutia este nedureroasa, durerea apare cand intervin afectiuni pulpare si parodontiului. In acest caz percutia nu se incepe cu dintele afectat.

- Tot prin percutie se poate obtine un sunet mat- care indica de obicei un dinte devital, sau o anchiloza osoasa.

- Palpand zona periapicala sau apicala a dintelui la care realizam percutia putem simti o anumita vibratie care indica de cele mai multe ori o osteita. AUSCULTAIA

- este un procedeu de diagnosticare prin care sunt percepute sunetele provenite din interiorul organismului si de la nivelul diferitelor structuri.

- Se poate face fara intensificarea sunetului, cu urechea sau un stetoscop.

- Examinatorul poate auzi diverse sunete care pot fi datorate unei obstructii respiratorii sau unor constrictii la niv bronsic, sunete anormale date de ATM (cracmete, sau frecaturi in timp ce pac inchide sau deschide gura)

- In med dentara stetoscopul este foarte rar fol. ATM , in caz de fracturi.

- Uzual acest stetoscop este utilizat ptr masurarea tensiunii arteriale. (rol istoric)

Examinarea cu ajutorul Mirosului - de obicei mirosul clinicianului intervine mai rar in examinare.

- Exista sit : halena de acetona sau de alcool asociata unor persoane cu DZ, reprezinta un semnal de alarma.

- De obicei infectiile bacteriene sunt insotite de un miros neplacut sau chiar putrid.

- Simtul olfactiv intervine in diagnostic in timpul trat endodontice, mirosul de gangrena simpla si complicata fiind inconfundabil. EVALUAREA FUNCTIILOR - In timpul examinarii mai ales la niv extrem cefalice sa poate evalua secretia lacrimala, o scadere a secretiei lacrimale poate fi asociata cu :

- utilizarea drogurilor,

- cu sindromul Sjogren,

- in artrita reumatoida , - si la pers in varsta.

- O hipersecretie poate aparea in blocaj la nivelul ductului nazolacrimal sau datorita incapacitatii de a clipi sau datorita prezentei unui corp strain.

- Secretia glandelor salivare - poate fi evaluata prin palparea glandelor salivare.

- In ceea ce priveste saliva este importan cantitatea, vascozitatea sau prezenta puroiului.

- Pentru a evalua secretia salivara de la nivelul parotidelor se izoleaza zona din jurul canalului Stenon. - Exprimarea salivei poate fi accelerata prin palparea sau masarea glandei parotide.

EVALUAREA FUNCTIILOR

O alta evaluare este evaluarea gustului, limba este organul gustului iar functia sa este evaluata prin utilizarea de solutii saturate, sarate, acide sau prin folosirea fructozei sau folosirea altor glucide.

- Evalurarea masticatiei si deglutitiei : ptr ca masticatia si deglutitia sa se real este nevoie de saliva, coordonarea si functioanarea musculaturii masticatorii de ATM sanatoasa, de dinti si parodontiu sanatos, de integritatea arcadelor dentare, de o mucoasa orala si faringiana normala. Nu intodeauna afectarea unui element compromite functia.

- Simptomele masticatorii care pot aparea sunt: limitarea deschiderii gurii, durere, dificultati in masticatie, deglutitie si altele.

- Fizionomia- imp ptr pac, poate fi afectata data lez carioase ale dintilor, edentatiilor frontale si lat a restaurarilor necorespunzatoare sau altor cauze. Toate aceste functii pot fi afectate ca urmare a unor leziuni neurologice sau tumorale ce duc la paralizii sau parestezii. LEZIUNI MUCOASEI BUCALE Leziuni albe

Leziuni colorate

Leziuni cu prierderea integritatii mucoasei

Excrescente ale tesutului moale

Leziuni osoaseEx. Lez care merg cu pierderea integritatii muc : eroziunile, veziculele ,pustulele, bula, ulceratie. Excrescente ale mucoasei : exista termenul de polip ( pedunculat sau sesil), chist, nodul sau tumora.

Examinarea unui nodul(ganglion, tumora, chist)

- Dupa ce localizam nodulul prin inspectie si prin examinare urmarim sa obtinem date privind pozitia, culoarea forma, dimensiunea, prezenta sensibilitatii, textura suprafetei, marginile acestuia.

- Nodulul poate fi localizat superficial deasupra planului muscular, situatie in care prin contractia muschilor devine mai proeminent sau mai profund in stratul muscular fiind mai dificil de detectat / specificarea regiunii topografice.

- Textura suprafetei da informatii despre ritmul de crestere, o eventuala malignizare(suprafata ulcerata), sau chiar o inflamatie(congestie). EXAMINAREA SI EVALUAREA CLINICA EXOORALA - Este o etapa clinica importanta in obtinerea de informatii privind stabilirea diagnosticului.

- O examinare completa presupune o examinare a pacientului nu doar in ceea ce priveste motivul prezentarii ci si o evaluare a statusului sau general, examaminare detaliata a zonei anatomice cap- gat. Clasificarea pacientilor:

--- pacienti normosomatici, cand exista o concordanta intre varsta biologica si cea cronologica

--- Hiposomatici cand varsta biologica este mai mica ca cea cronologica

--- Hipersomatici cad varsta biologica este mai mare ca cea cronologica Dezvoltarea constitutionala 1. Tipul endomorf(picnic) este numit si tip brahimorf(scund) membre si gat scurt cu lordoza cervicala sau lombara, cu o hipotonie a musculaturii , de obicei fata ovala sau de luna plina, are dintii mici si incidenta crescuta la carie.( persoane predispuse la parodontopatii)

2.Tipul mezomorf (stenic) , are o inaltime medie cu musculatura puternica, cu o fata colturoasa, dintii au forma de lopata, caract ptr ei sunt hiperostoza la nivelul alveolelor.( ED este dificila ).

3.Tipul ectomorf( astenic) are membrele lungi, musculatura hipotona, fata inalta alungita, dinti mari, prezinta incongruente dento-alveolare, au frecventa crescuta de rahitism sau de osteomalacie.

--- Mersul anormal este caracteristic bolilor neuromusculare.Semnele vitale --acestea includ TA , intervalele normale pentru un adult, pres sistolica intre 100-140 mm Hg, iar pentru cea diastolica intre 60-90mmHg.

--Urmarim pulsul, inregisteaza bataile pe minut, cu valori situate intre 60-90 batai/min.

--Valorile mai mici poarta numele de brahicardie, timp ce un puls mai rapid poata numele de tahicardie.

-- Ne mai intereseaza ritmul respirator ce reprezinta nr de inspiratii inregistate timp de 1 minut. Ritmul normal: 14-18 respiratii/min.

Temperatura- normala inregistrata oral este cu 0,5 grade mai mare decat cea axilara, peste 37,5 =febra .

EXAMINAREA LOCO-REGIONALA - Cap -extremitatea cefalica : fata, parul, tegumentele, ochii, urechile, ganglionii pre si retroauriculari, sinusurile nazale si paranazale, ATM, glanda parotida. Gat : muschii, glandele salivare submandibulare si sublinguale, ganglionii limfatici, glanda tiroida, artera carotida.

In cadrul exam loco-regionale, la niv capului si gatului prin intermediul inspectiei urmarim configuratia capului

- incadrarea tipului constitutional morfologic al fetei

- aspectul si culoarea tegumentelor faciale

- aprecierea in plan frontal a simetriei faciale

- stabilirea tipurilor antropologice prin determinarea indexului facial

- aprecierea in plan frontal a proportionalitatilor dintre etaje - aprecierea aspectului santurilor fetei in plan frontal

- profilul fetei EXAMINAREA LOCO-REGIONALA examinarea amplitudinii maxime de deschidere a gurii, aprecierea caracterului functional al deschiderii gurii.

Prin palpare se obtin date privind: - textura tegumentelor fetei,

- contururile osoase,

-punctele de emergenta a pachetelor nervoase si a nervilor. - Palparea glandei parotide,

- palparea sinusurilor nazale si paranazale

- ATM

- tonusul muschilor-masticatori,

-glanda tiroida,

-artera carotida.

-prin ascultatie putem gasi elemente patologice la niv ATM, EXAMINAREA FETEI = regiunii piloase - menton

topografic este impartita in 3 etaje: etajul inferior, intre menton(gnation) si linia subnazala(acantion).

- etajul mijlociu de la linia subnazala pana la linia bisprancenoasa (nasion)

- etajul superior, de la linia bisprancenoasa pana la limita frontala a regiunii piloase a capului (trichion)

In mod normal cele 3 etaje sunt egale. EXAMINAREA FETEI Sigaud descrie 4 tipuri morfologice :

1.tipul muscular :- figura si fata patrata , cele 3 etaje au o inaltime egala .

2.tipul respirator figura ovala , etajul mijlociu predomina.

3. tipul cerebral figura si fata trapezoidala cu baza mare in sus , predomina etajul superior.

4. tipul digestiv figura si fata trapezoidala cu baza mare in jos ,predomina etajul inferior. Simetria fetei in cele 3 planuri este pastrata in mod normal, pot exista situatii cind simetria nu se pastreaza (temporare sau permanente).

Ex: abcese perimaxilare sau formatiuni tumorale, pareze,edentatii partiale, extinse, unilaterale, hipertrofii musculare,accidente.

Proportia dintre diametrul vertical al fetei, adica de la nasion-gnation si diametrul orizontal( zygion-zygion) inmultit cu 100 da valoarea indicelui antropometric al fetei.

Valoarea --de peste 88 caracterizeaza o fata alungita si relativ ingusta

--sub valoarea de 84, fata este lata cu arcade zigomatice proeminente. --val intre 84-88 au fata armonioasa.

Culoarea si aspectul tegumentelor fetei pot da informatii importante cu privire la starea generala a pacientului. Trebuie obs de asemeni simetria orbitelor, si aspectul fantelor palpebrale, cat si nasul, buzele si mentonul.

Aspectul acestora corerat cu forma fetei poate duce la concluzii privin caracterul psihosomatic al pacientului. Ne inetreseaza la buze, conturul buzei sup, cat si al celei inf, volumul, simetria si mobilitatea. In mod normal linia surasului se afla pe marginea superioara a buzei inferioare fiind paralela cu linia care uneste marginile incizale ale frontalilor maxilari pana la primii premolari acoperind marginea incizala a frontalilor inferiori cu 1-2 mm.

Glanda parotida- este localizata pe marginea externa a ramurei mandibulei, se extinde posterior spre muschiul stercleidomastoidian. in c.n. aceasta glanda este dificil de recunoscut la palpare. Situatii cand poate fi palpata: ganglioni limfatici sau prezenta durerii. Cand este marita in volum depaseste lobul urechii indicand un anumit bocaj al canalului Stenon. Poate varia cand exista o infectia secundara, poate da paralizia faciala prin afectarea nervului facial. In parotidita epidemica glanda este crescuta in volum, unilat sau blateral, si este sensibila la palpare. ATM = localizata in fata tragusului, se evidentiaza cand punem pacientul sa inchida si sa deschida gura.

Odata localizata, poate fi examinta prin inspectie, palpare si ascultatie, prin inspectie se urmareste examinarea comparativa a regiunii pretragiene, deschiderea maxima a gurii, excursia pe care o face mandibula in cursul deschiderii precum si evaluarea amplitudinii maxime de deschidere a cavitatii bucale.

Si miscarea de inchidere a gurii trebuie urmarita deoarece poate fi discontinua sau cu devieri de la linia mediana. Palarea se face simultan, examintorul deobicei sta in fata, palparea se face introducand indexul mainii in conductul auditiv extern si cele 2 police situate pretragian urmarindu-se anumite stari patologice cand pac este invitat sa deschida sau inchida gura.

In mod normal aceasta excursie condiliana este simetrica si se desfasoara fara durere. Uneori se simt salturi a unui condil sau miscarile sunt insotite de zgomot,cracmente sau crepitatii. Durerea la palpare poate fi datorata inflamatiei sau unei afectari interne.MUSCHILOR MOBILIZATORI AI MANDIBULEI M. maseteri,temporali, pterigoidieni interni si externi.(hipertrofii, spasticitatea,tonicitatea,

zone dureroase ,spasme musculare ) Artera carotidiana poate fi palpata in triunghiul carotidian, prin palpare se simt pulsatiile acesteia, pulstaiile in ritm crescut indica hipertensiune, in timp ce pulsul variabil indic un anevrism. Nervii cranieni:12perechi

I- n olfactiv, II- n optic, III- n oculomotor, IV - trohlear, V- n trigemen, VI n abducens, VII- n facial, VIII- n acustic, IX n glosofaringian, X- n vag, XI - n accesoriu , XII- n hipoglosV = TRIGEMEN - are o componenta senzitiva cu 3 ramuri si una motorie :

Oftalmic: inerveaza conjunctiva , corneea si irisul si este raspunzator de reflexul cornean

Maxilar : inerveaza dintii maxilari , mucoasele nazale, palatul dur , palatul moale , amigdalele si faringele

Mandibular : senzitiv inerveaza dintii mandibulari ,gingia si mucoasa limbii

: motor controleaza muschii masticatori

Examinarea clinica intraorala Echipamentul medicului:

-manusi

-masca de protectie,

-masca

-camera intraorala Examinarea mucoasei bucale

- tes moi care tapeteaza cavitatea bucala sunt denumite mucoasa bucala.

- Topografic vorbim despre mucoasa labiala, jugala, linguala, palatinala, gingivala, sublinguala.

- Din pct de vedere fct se delimiteaza 3 categorii:

1. mucoasa de acoperire (acopera buzele, fata interna a obrajilor, vestib bucal, palat moale, fata ventrala a limbii si planseul bucal)

2. mucoasa specializata , supraf dorsala a limbii, este adaptata functiei gustative

3. mucoasa masticatorie, suporta fortele functionale din timpul maticatiei( se gaseste la niv boltei palatine, la niv proceselor alveolare( gingie) ) .

!!!!!!! toate aceste zone trebuiesc examinate inainte de a examina dintii.

Buzele si mucoasa labiala :

Buzele sunt zona de acces in CB , au o portiune extraorala, rosul buzelor si piele, si o port intraorala numita mucoasa labiala.

Pielea din jurul gurii prezinta cateva santuri, fiind reprezentat de santurile labiale laterale, labial median, median mentonier.

Mucoasa labiala poate fi vizualizata prin rasfrangerea buzei superioare si inferioare . Palparea bidigitala pune in evidenta o grosime si o consistenta uniforma.

Mucoasa jugala :

- captuseste fata interna a obrazului fiind o membrana muco scuamoasa cu o grosime variabila. La niv acestei muc jugale in apropierea M2 sup, se gaseste papila glandei parotide, o proeminenta cu diametrul de aprox 5 mm la niv careia se deschide orificul exterior al canalului Stenon. - Obs o linie alba omogena numita linea alba si care corespunde cu planul de ocluzie a dintilor laterali.

Aceasta linie este de natura hiperkeratozica si aparitia ei se datoreaza fie presarii mucoasei pe cuspizii V ai Ms de catre m buccinator fie obiceiului pac de a mesteca sau suge obrazul. Cand este prezenta aceasta linie bilateral, la niv extrem ei anterioare se gaseste un nodul palpabil numit caliculus angularis.

La limita posterioara a mucoasei jugale se gasete o plica tisulara numita rafeu pterigomandibular ( la ac nivel isi au originea m buccinator si constrictorul sup al faringelui).

In zona premolarilor se gasesc frenurile laterale ( bride) care solidarizeaza mucoasa jugala la maxilar respectiv la mandibula.

Alte elemente care sunt considetate variatii topografice ale anatomiei normale sunt granulele Fordyce si edemul alb. Vestibulul bucal- se gaseste intre obraji, buze, si versantul extern al proceselor alveolo- dentare.

Superior si inferior se termina la niv funduui de sac sau fornixului.Examinind vestib bucal 2 elemente sunt de observat Suprafetele vestibulare ale oaselor maxilare si plicile mucobucale( bride) cute ale mucoasei cu rol similar cu a frenurilor labiale.

La niv tesutului osos prezenta exostozelor trebuie evidentiata, sunt mai frecvente in zona molarilor superiori. Prezenta lor poate afecta insertia protezelor situatie in care aceste exostoze se indeparteaza chirurgical.

Insertia frenurilor si bridelor trebuie urmarita, un atasament neadecvat a acestora poate contribui la aparitia problemelor muco gingivale in cadrul bolilor parodontale putand cauza o malpozitie sau o inghesuire la niv incisivilor superiori. Deasemeni aceste insertii inalte pot compromite stabilitatea protezelor prin dislocarea bazei acestora. PALATUL DUR este delimitat:

anterior de versantul intern al crestei alveolare maxilare , in lateral pana in zona de langa ultimul molar , si al tuberozitatii maxilare iar posterior se continua cu palatul moale PAPILA INCISIVA - situata pe linia mediana chiar in spatele IC sup - aceasta ridicatura este denumita si extremitatea anterioara a rafeului palatin si reprezinta locul de efectuarea anesteziei in teritoriul nervului naso- palatin.

Dupa papila , mergand transversal pe ambele parti a liniei mediane , sunt rugile palatine.acestea sunt importante in actul vorbirii ajutand mai ales la pronuntarea consoanei s. PALATUL DUR Rafeul palatin este ca o banda ingusta albicioasa de tesut care se afla pe linia mediana a palatului ,cu originea la nivelul papilei incisive terminandu-se pierdut la cele mai multe persoane chiar inainte de uvula.

pe linia mediana se intalneste frecvent torusul maxilar care este o proeminenta osoasa de forma si marime variata .

Mucoasa palatului dur contine de asemenea numeroase orificii de deschidere aglandelor salivare accesorii .

La jonctiunea dintre palat dur si moale se afla linia vibratorie (numita astfel datorita aspectului sau in pronunta vocalei a) chiar inainte de aceasta linie se gasesc 2 mici depresiuni denumite fosele palatine care reprezinta orifiiciile de deschidere ale glandelor palatine. Se examieaza direct sau indirect. Accesul direct vizual se face din perspectiva submentoniera , pacientul cu gura larg deschisa si capul in extensie , permite evidentierea conturului posterior al palatului .

Palatul are un aspect roz palid fiind acoperit de un epiteliu keratinizat cu un strat superficial de tesut conjunctiv, dens , de asemenea rugiile palatine sunt simetrice au aspect pliat si incretit.

Bolta palatina se examineaza prin aprecierea adancimii latimii si forma ei poate fi ;

joasa , plata ( sub 5 mm adancime )

medie

adanca ( peste 10 mm)

bolta ogivala care se intalneste frcvent in ocluzia deschisa PALATUL MOALE Este reprez de o cortina musculara subtire care separa cavitatea bucala de cea nazala , este denumita si val palatin. La nivelul marginii posterioare pe linia mediana se gaseste uvula putand fi si bifida. La nivelul fetei orale se gasesc numeroase glande mucoase.

Examinarea orofaringelui si nazofaringelui:

Orofaringele se gaseste posterior de valul palatin si este format din fosele tonsilare care contin amigdalele palatine. LIMBA

Este un organ muscular care umple aproape in totalitate CB atunci cand dintii sunt in ocluzie. este alcatuita din 2 segmente : radacina si corpul limbii .

Corpul limbii cu fata dorsala , ventrala , margini Fata dorsala a limbii se observa cand pacientul are gura deshisa si limba este asezata pe planseul bucal .

Este acoperita de mucoasa orala specializata care are o textura rugoasa datorata prezentei a 4 tipuri de papile: 1.Papilele filiforme = cele mai numeroase , acop cea mai pare parte a fetei dorsale aparand ca niste proiectii mici albicioase datorate cantitatii de kertina, ele nu contin muguri gustativi .

2.Papilele fungiforme =sub forma de ciuperca imprastiate printre papilele filiforme fiind mai proeminente pe margine si in vf-ul limbii au culoarea rosie datorita cantitatii reduse de keratina,contin muguri gustativi 3. Papilelcircumvalate= aprox 10-12 , sunt asezate posterior formand V lingual si contin muguri gustativi;

4. Papilele foliate:sunt localizate pe marginile laterale ale limbii , destul de dificil de identificat avand o forma de frunza .

Frecvent pe linia mediana a limbii se gaseste o fisura de adanncime variabila numita fisura sau sant median care se termina posterior printr-un foramen cecum . Prezenta a numeroase fisuri pe fata dorsala da aspectul de limba fisurata, o varietate anatomica destul de des intalnite Fata ventrala a limbii Se ataseaza de tuberculii gemeni ai mandibulei si prezinta fenul limbii L ateral de fren se gaseste o proemiinenta tisulara care contine orificiul de deschidere a glandelor salivare.

Zona ventrala a limbii este o zona puternic vascularizata cu expetie frenului Odata cu inainteara in varsta, venele linguale pot forma numeroase varicozitati care sunt asezate simetric care nu au semnificatie clinica. PLANSEUL BUCAL

= reprezinta podeaua cavitatii bucale, are un contur unduit care se schimba odata cu modificarea pozitie limbii si a gradului de contractie a musculaturii limbii.

Frenul lingual imparte PB in 2 jumatati lateral de acestea se gasesc carunculele sublinguale care sunt ca niste proeminente nodulare = ele reprezinta locul de deschidere a glandelor salivare submandibulare, canalele lui Warthon glandele salivare sublinguale cu canalele Risorius ,muschiul milohioidian si numerosi noduli limfatici Examinarea dintilor si a parodontiului Urmeaza in general examinarii tesuturilor moi , aceasta examinare se desfasoara in mai multe etape:

1. Examinarea dentara si parodontala orientativa prin inspectie vizuala 2. Examinarea detaliata a fiecarui dinte folosind inspectia ,sondarea , palparea , percutia si evaluarea functiei

3. Examinarea detaliata parodontala prin inspectie , palpare, sondare si 4. Examinarea ocluziei

Pentru inspectia vizuala se foloseste - oglinda dentara - sursa buna de lumina , utilizarea camerei intraorale permite vizualizarea a mai multor detalii, cu ajutorul sondei acesteia preia imagini din zone greu acceasibile si mareste imaginea facand detaliile mai clare , pacientul poate participa activ la examinare iar toate imaginile pot fi stocate si consultate ulterior , singurul dezavantaj fiind pretul de cost ridicat de asemeni aceasta examinare se realizeaza inainte curatirii dintiilor si inaintea periajului pt a observa si gradul de autoingrijire.1. Examinarea dentara orientativaObservam aspectul arcadelor dentare odata cu examinarea tesuturilor intraorale Tipuri de arcade normale( dupa Izard ): parabola , elipsa, hiperbola, semicerc, forma de V ,

ovoida , La Mx predomina formele de parabola , iar la Md forma de hiperbola .

Aspectele patologice sunt reprezentate de urmatoarele forme de arcade dentare: omega , in forma de trapez sau in forma de litera M sau forma evazata ingusta cu incongruenta dintilor frontali , cu ectopie de canini sau asimetrica

Forma anormala se datoreaza anomaliilor sau unor incongruente dentoalveolare .1. Examinarea dentara orientativa Sunt evidentiate de asemeni edentatiile sau lipsa dintiior care sunt clasificate in functie de topografie: clasificarea dupa Kennedy(1923) care este o clasificare utilizata in prezent:

clasa I = edentatie termino- terminala

cls a II-a= edentatie terminala unilateral

cls a III-a = edentatie laterala (intercalata) cls a IV-a = edentatie frontala . Toate clasele de edentatie inafara de cls a IV-a pot fi complicate cu zone edentate suplimentare care sunt numite modificari in numar de 1 pana la 4 . Aprecierea calitatii igienei dentare Indicatori ai lipsei de igienasunt: - Acumularea de resturi alimentare , - prezenta placii bacteriene, - inflamatie gingivala , - halena - Un alt indicator este si incidenta crescuta a cariilor - Evaluarea igienei dentare nu trebuie sa se limiteze doar la inspectie ci se utilizeaza si indicii de placa

- Distributia placii si a inflamatiei gingivale ne poate ajuta sa tragem niste concluzii - Cand distributia placii este generalizata, igiena orala a pacientului lasa de dorit

- In absenta unei igiene corespunzatoare , orice plan de tratament va fi afectat

Cand zonele de gingivita sunt localizate , trebuie suspectata prezenta unei carii , a unei restaurari sau a unei lucrari debordante sau subconturate , o carie secundara cu inchidere marginala defectuoasa

Aspectul dintilor

la dentitia normala urmarim numarul dintiilor =32 Trebuie urmarite mai multe elemente: Integritatea anatomica a coroanelor dentare

pot exista leziuni carioase ,leziuni necarioase care sunt datorate uzurii dintiilor fie prin abrazie , prin atritie, eroziune sau datorita unor traumatisme dentare

Marimea si forma dintiilor

Volumul coroanei

Numarul dintilor

Culoarea

Pozitia Alinierea si simetria acestora pe arcada Prezenta anomaliilor dentare Examinarea orientativa evidentiaza si absenta dintiilor nu doar prezenta lor , acestia fie nu au erupt fie au fost extrasi .

In cazul traumatismelor dentare este obligatoriu sa examinam zona , cautam necroza dentara ,

fractura radiculara sau

mobilitate crescuta ,

anomalii de dezvoltare ,

anomalii de numar ,

anomalii de dimensiune ,

anomalii de forma ,

anomalii de structura si de culoare. EXAMINAREA DENTARA DETALIATA se mai numeste si apelul dintilor;

presupune evaluarea fiecarui dinte in parte privind pozitia, prezenta cariilor simple sau complicate, coloratii anormale, anomaliile, migrarile, fatele de abrazie, mobilitatea, si eventualele traumatisme(fracturi, luxatii, subluxatii);

evaluam tratamente ce au fost efectuate pe dinte:obturatie, lucrare protetica, material, grad de finisare;

Tehnici si materiale:

tehnici de exam:inspectie, palapare,percutie, evaluarea functiei;

instr necesare:sonda, oglinda, sursa de aer, si sursa de lumina

surse auxiliare:hartie de articulatie pt relief ocluzal, icurile de lemn, matase, ata dentara,caldura, gheata si un ap electric(pt testarea vitalitatii);

-de ajutor pt elaborarea unui Dg direct avem la dispozitie radiografii si modele de studiu;Depistarea cariilor se face in conditii de iluminare f buna si dintii sa fie curati si uscati;

-se face prin inspectie si palpare cu ajutorul sondei ce se aplica cu o usoara presiune perpendicular pe dinte;

- dintii cu leziuni carioase au aspect alb cretos, colorat sau prezinta cavitati;

- dpdv al palparii dovada cea mai clara e agatarea sondei;

Cariile din santuri si fosete au semne specifice:

consistenta mai scazuta la baza unui sant sau foseta;

opacitate care inconjoara un sant sau o foseta;-indica subminarea sau demineralizarea smaltului;

demineralizarea smaltului ce poate fi indepartat cu instrument de explorare;

Cariile din 1/3 cervicala apar sub forma de pata alba cretoasa pe marginea gingiei;astfel dintii trebuie sa fie f bine uscati;

-cariile interporximale: sunt mai dificil de explorat si diagnosticat.

-leziunile incipiente nu pot fi depistate decat radiologic;iar la dintii frontali cu ajutorul transiluminarii

O depistare indirecta a cariilor aproximale se poate face prin indicarea unei papilite la nivelul d laterali putem suspiciona o carie pe f proximale sub punctul de contact. Sau daca e distrusa cresta de smalt- cav carioasa.

Cariile secundare= recurente; sunt de 2 feluri;- marginale si recidiva de carie;(recidivante);

marginalele- apar la marginile obturatiilor ,se investig prin sondare;

Recidiva - apare sub restaurari;- pot fi depistate radiologic sau prin transiluminare; EXAMINAREA RESTAURARILOR inchiderea marginala;

conturul lor trebuie sa refaca conturul inital al dintelui;

modelarea si finisarea;

raporturile cu gingia;nu trebuie sa fie nici debordante si nici conturate;

refacerea punctului de contact!!!;pt protectie parodontala si pt transmiterea fortelor ocluzale;

trebuie verificate si in ocluzie statica(IM=intercuspidare max) si in ocuzie dinamica(propulsie si lateralitate);

Orice restaurare nefunctionala trebuie inlocuita;la fel si pt lucrarile protetice;Testarea vitalitatii dintilor se indica in carii profunde, dureri, dinti tratati cu obt voluminoase;

se poate face electric, termic, sau frezaj explorator(creezi o cavitate de acces)se face ocazional;

ap electric= are 2 electrozi din care unul p dinte si cealalta la medic; se realiz prin inceperea cu dintii vecini marind intensitatea curentului;

test termice= se fac la cald sau la rece;

cele la cald se fac cu gutaperca incalzita pe un dinte izolat uscat si se aplica la nivelul coletului unde e smaltul subtire;

la rece-cu clorura de etil sau gheata- pe un dinte uscat, tot la nivelul coletului;

La dintele vital apare senzatie de disconfort ce dispare in 5 sec.

Daca durerea se prelungeste apare o inflamatie pulpara iar daca nu e deloc atunci dintele e devital;

se mai poate face in cazul unor chiste mari pe maxilar sau mandibula ce ar putea interesa un dinte vecin;PERCUTIA e necesara la dinte cu obt masiva sau leziune carioasa mare;se percuteaza in axul dintelui cu capatul sondei sau oglindei; se realiz intotdeauna pe dinte vecin

apare in inflam ligam parodontal; pulpite apicale; parodontite apicale acute;

sau dinte fisurat(caz special);

se foloseste pt a identifica dintele afectat in cazul in care dor mai multi dinti;

mobilitatea : se evalueaza cu 2 instr rigide aplicate pe f.v. sau f.o. sau f.p. si miscarile sunt: v-o; m-d si in ax;

( gr de mobilitate: 0=in absenta ei; 1= mobil v-o(vestibulo-orala);

2= vo- md(vestibulo-orala) si (mezio-distala);

3= vo, md si in ax; O alta evaluarea mai subiectiva are gr 0= mobil usoara sau deloc; 1- deplasare de 1 mm;

2= deplasare mai mare de 1 mm;

3= deplasare de cel putin 1 mm in toate sensurile; cauze: indepartarea recenta a unui aparat ortodontic;

pierderea sustinerii parodontale;

malocluzia;

afect parodontiului apical;

producerea unui traumatism; mobilitate= afect parodontiului de sustinere;Determinarea gradului de uzura -procesul poate afecta 1 dinte , un grup de dinti sau toti dintii;

poate fi uniforma sau nu;

-la 1 dinte= trauma ocluzala

-pt toti dintii= bruxism; clasificare:

1= prez doar in grosimea smaltului; 2= uzura atinge limita amelodentinara;-se evidentiaza insule de dentina; 3= nu exista smalt ocluzal, dentina expusa in intregime; 4= uzura se apropie de camera pulapara ce poate sa transpara prin dentina;

5= uzura cu deschiderea camarei pulpare;EXAMINAREA PARODONTIULUI Anatomie topografica: parodontiul e format din tes care inconj si sustin dintele;

Se imparte in: gingie, ligam parodontal, os alveolar si cement; Gingia e form din 3 zone: a) g marginala- e imd in apropierea coletului dintilor;

nu e libera si form peretele extern al santului gingival; se continua cu g fixa sau atasata- se delim de ea printro usoara depresiune; b) g atasata- e atasata de os alveolar;

- are latime intre 1 si 9 mm;

- e keratinizata si se intinde pana la jonctiunea mucogingivala;

c) g interdentara (papila interdentara)

- ocupa spatiul interproximal dintre 2 dinti, nisa gingivala;

Tehnica de exam:

inspectie, palapare, sondare;Gingia - caracteristici Culoare n= roz ;patologie= rosu-violaceu;

conturul marginal trebuie sa fie ascutit ,taios, normal; patologic= rotunjit decapitat sau chiar crateriform;

consistenta: ferma rezistenta; patologic= moale, edematoasa, fibroasa sau fibroedematoasa;

textura: coaja de portocala; patologic= stearsa, lucioasa;

marimea: patologic= hipertrofie sau atrofie;

pozitia: aderenta la nivelul zonei de jonct smalt-cement; patologic= apare deplasata fata de jonctiune;

La sondaj patologic poate aparea singerare usoara, moderata sau severa; Latimea g atasate/fixe: patologic= pot aparea defecte mucogingivale; Indici epidemiologici pt evaluarea gr de acumare a placii, gr de inflam sau sang si prezentei tartrului;Santul gingival- e un spatiu virtual situat intre g marginala si dinte;

se intinde in plan vertical de la marg gingivala la ep jonctional;

are adancime de aprox 1, 8mm;

adancimea se exam pe 6 -8 puncte in jurul dintelui;

pot aparea patologic hipertrofie gingivala, pungi false- se produc prin cresterea gingie;

pungile adevarate= datorita pierderii atasamentului ep de dinte;

afectarea furcatie:

clasificare: - cls I= stadiu initial se paote detecta concavitatea furcatie;

** furcatia-spatiul dintre radacini;

cls II -a = stadiu partial; poate fi sondata furcatia1-2mm

cls a III- a = sonda trece prin furcatie pe partea cealalta; Adancimea santului gingival foloseste pt diagnostic sau pt eficienta tratamentului; Un indicator pt distructia osoasa alveolara = evaluarea mobilitatii;Indicele - CPITN Community Periodontal Index of Treatment Needsare in vedere severitatea bolii si necesitatea de tratament.

0= normal;

1= singerare la palpare- trat instuctaj de igienizare;

2= tartru supra si subgingival; iritatie marginala iatrogena; tratament - instructaj de igienizare ,detartraj si indepartarea factorilor iatrogeni;

3= pungi pana la 5 mm- (trat de la 2)

4= pungi mai mari de 6mm- trat de la 2 +chirugie parodontala( tr chirugical);EXAMINAREA OCLUZIEI Ocluzia se examineaza atat static cat si dinamic,urmareste atat aspectul anatomic cat si cel functional cu dintii in intercuspidare maxima .

Dpdv anatomic sunt de urmarit raporturile la nivelul incisivilor , la nivelul caninilor, a primilor M permanenti precum si curba sagitala (Spee) si transversala( Wilson)de ocluzie si consemnarea breselor edentate. Examenul functional reprezinta timpul fundamental din analiza ocluziei In timpul IM contactele dentare trebuie sa fie repartizate uniform , de intensitate egala si sa fie punctiforma Inregistrarea acestor contacte se face cu ajutorul hartiei de articulatie de preferat este hartia bicolora

Sau poate exista un spray sau chiar policalibrate din ceara Cand postura de intercuspidare maxima(IM) corespunde cu relatia centrica (RC) , numim de asa numitul point centric . Exista situatii cand se produce o alunecare a mandibulei din relatie centrica in intercuspidare maxima si atunci vorbim de long centric .

In cazul in care exista contacte premature, glisarea mandibulei va fi mai mare de aprox 1 mm.

Aceste rapoarte care se stabilesc in IM trebuie analizate tridimensional adica : In plan sagital , transveral si vertical (S,T,V)~ sagital se utilizeaza clasificarea lui Angle care are ca element de referinta primul molar maxilar

- este denumita cheie de ocluzie

~ transversal raporturile statice intre arcade in acest plan , se examineaza la nivelul dintilor frontali si la nivelul dintilor laterali .

La nivelul dintilor frontali - liniile interincisive( inferioara si superioara ) care coincid si cu linia mediosagitala a fetei ;

La nivelul dintilor laterali , dintii maxilari ii circumscriu pe cei mandibulari Raporturile patologice sunt caracterizate prin absenta continuitatii liniei interincisive, prin laterodeviatia mandibulei sau ocluzie inversa in zona laterala care poate interesa un dinte sau toata hemiarcada .

In plan vertical Aprecierea raporturilor se face la nivelul dintilor frontali in primul rand

Ocluzia normala este considerata

ocluzia psalidodonta unde gradul de acoperire al incisivilor inferiori de catre cei superior este de 1/3 din fata V (overbite ) . ocluzia cap la cap (ocluzia labiodonta ) unde nu exista o supraacoperire verticala a dintilor frontali inferiori de catre cei superiori . Ocluzia adanca reprezinta gradul de acoperire de 1/2; 2/3 sau chiar 1/1 care e considerata patologica.

IN REZUMAT :

In timpul miscarii de propulsie ,ghidajul este incisiv,cu traiectorie rectilinie si cu dezarticularea dintilor posterior ,

In timpul miscarii de lateralitate , ghidajul este canin , antero-lateral sau de conducere de grup functionala pe partea activa , cu dezocluzia dintilor din partea de balans .

Orice contact prematur sau interferenta aparute in cursul acestor miscari trebuie inregistrata .

Investigatiile paraclinice- examenul radiologic si modelul de studiu. Examenul radiologic

informatia este folosita nu doar in scop diagnostic ci si in realizarea planurilor de tratament in monitorizarea afectiunilor si in evaluarea succesului sau esecului la nivel de tratament Situatii in care este indicat ex radiologic: 1. Examinarea initiala

2. In examinarea din timpul tratamentului

3. Examinarea de control

4. In examinarea post tratament Examinarile radiologice sunt intraorale si extraorale .

Radiografiile intraorale cele mai utilizate sunt cele retroalveolare si cele ocluzale .

Radgiografiile exoorale o part din ele se pot realiza in cabinet , celelalte fiind realizate in serviciile speciale de radiologice ; cea mai solicitata este radiografia panoramica care expun atat mandibula cat si maxila , condilii , ATM . Exista tehnici speciale de examinare: tomografia computerizata (CT), teleradiografia, RMN .Modelul de studiu este efectuat atat in scop diagnostic cat si pentru a evalua rezultatele tratamentului (in special in ododontie)

Ele permit aprecierea formelor arcadelor cat si a starii dintilor (forma , prezenta unor leziuni netratate, fatete de abrazie , de uzura fiziologica) , cat si analiza topografica a breselor edentate cat si aprecierea relatiilor intermaxilare

toate aceste elemente se pot obtine in absenta pacientului , multe aspecte fiind mai usor de observat pe modele decat la examenul intraoral . Examinari paraclinice( de laborator) examenul hematologic: care cuprinde analiza eritrocitara , leucocitara , cuprinde hemostaza cat si compozitia chimica a sangelui si teste serologice;

examenulurinei culturi bacteriene si testarea sensibilitatii Examenul anatomo - patologic: biopsia tisulara si citologia exfoliativa orala; DUREREA Ca si scopuri ale medicinei dentare moderne = identificarea ,diagnosticul si eliminarea precoce a durerii

Durerea este intodeauna subiectiva.

Fiecare pacient invata semnificatia acestui cuvant prin intermediul suferintelor traite.

Definitie : o senzatie de suferinta care rezulta dintr-o stimulare nociva a terminatiilor nervoase, printr-o afectare a structurilor nervoase sau dintr-o tulburare psihica . exista cauze multiple ale durerii aceasta nefiind provocata doar de stimularea terminatiilor nervoase fenomenul durerii comporta doua componente distincte: perceptia durerii si reactia la durere.Clasificarea durerii

dpdv anatomo-fiziologic si al originii:

o durere somatica fiziologica = este o durere acuta / primara , e bine localizata, aparuta la aprox 0,1 sec din momentul aplicarii stimulului

durerea somatica neuropatica este determinata de tulburari functionale inflamatorii sau metabolice caracteristici: spontaneitate, continuitate, manifestari paroxistice, deficit senzorial si fenomenul de cascada durerea neurogena este determinata de alterari morfologice tisulare ale cailor de transmisie durerea psihogena are de obicei o cauza psihica si nu se datoreaza unei afectari a structurilor nervoase.

Diagnosticul durerii pt diagnostic se folosesc mai multe metode

sunt esentiali parametrii durerii:

debutul ,

localizarea,

cronologia

caracterul ,

factorii care o influenteaza

datele asociate DUREREA ODONTOGENA

poate fi de origine pulpara( pulpo-dentinara,pulpara , pulpo-periapicala) poate fi durere de origine parodontala si mucozala ( durere de origine gingivala,parodontala , mucozala , trauma ocluzala, eruptie dentara , tratament ortodontic)Obiceiuri vicioase orale o cauza frecventa de esec terapeutic o reprezinta incapacitatea medicului de a descoperi daca pacientul are obiceiuri vicioase

acest lucru este destul de dificil de depistat deoarece pt pacient unele gesturi sunt inconstiente;

bruxismul = care poate fi diurn cand dintii sunt inclestati pt perioade lungi de timp si sunt insotiti de contractii si relaxari ritmice ale muschilor maseteri .

bruxismul nocturn = este un act inconstient , de care pacientul devine constient cand este atentionat de apartinatorisau cand se spala cu dintii inclestati sau mai grav , cu dureri la trezire .

Onicofagia =roaderea unghiilor

Fumatul de pipa

Ruperea atei cu dintii

Tinerea creionului intre dinti

Respiratia bucala

Toate sunt cauzatoare de solicitari nefiziologice in primul rind asupra parodontiului si in final asupra ATM

CONCEPEREA PLANULUI DE TRATAMENT- plan de tratament sa fie bun -trebuie sa fie bine individualizat pt fiecare pacient, se bazeaza pe informatiile obtinute in timpul examinarii putand fi elaborat numai dupa stabilirea diagnosticului .

Factori care trebuie avuti in vedere in momentul in care se stabileste planul de tratament :

1. starea generala de sanatate a pacientului 2.varsta pacientului

3.perspectivele pacientului

4.factorii psihologici

5.alte afectiuni dentare

6.experienta medicului

7.prognosticul Etapele planului de tratament1. Tratamentul urgentei, al prioritatii 2. Controlul bolii care presupune tratamentul tuturor afectiunilor

3. Restaurarea functionala si estetica

4. Reexaminarea si controlul periodic

1.Tratamentul de urgenta Planul de tratament de urgenta se refera la rezolvarea problemei cu care se prezinta pacientul. Urgenta in sens medical se refera la:

durere,

infectie, in special infectia acuta.

In cabinet pot aparea si urgente care se datoreaza afectarii functiei si esteticii.

Tratamentul de urgenta poate rezolva problema prin calmarea durerii si controlul infectiei urmand ca in vizita urmatoare sa se efectueze tratamentul propriu zis (pulpectomia, pulpotomia, tratamentul parodontal si altele) situatie cand pacientul poate opta pt continuarea sau nu a tratamentului. In cazul in care avem de-a face cu un dinte total compromis sau cand pacinetul refuza tratamentul endodontic urgenta se rezolva prin extractia dintelui. In aceasta faza pacientului trebuie sa i se explice consecintele extractiei unui dinte folositor, decizia apartinindu-i pacientului.

2.Tratamentul tuturor afectiunilor- planul de tratament se face strict pt o problema care de obicei nu reprezinta o urgenta. Acest tratament se face de obicei de un parodontolog sau implantolog, situatie in care avem - o etapa in cursul unui plan complet de tratament.

Tratamentul complet are mai multe secvente:

1. Rezolvarea urgentei (ex. pansamentul calmant, obturatie provizorie, coafajele pulpare, incizia sau drenarea unui abces, tratarea unor leziuni traumatice cat si extractia dintelui). Un element suplimentar este reprezentat de biopsie ceea se refera la biopsierea oricarei leziuni suspecta de a fi o tumora maligna (cancer). Aceasta boala poate sa apara si la nivelul cavitatii bucale. 2.Controlul infectiei si a afectiunilor active se face prin identificarea factorilor etiologici, eliminarea acestora si tratamentul leziunilor. Aceasta presupune in primul rand asanarea cavitatii bucale prin igienizare si educarea pacientului in ceea ce priveste igiena prin periaj si mijloace suplimentare de igiena.

tratarea leziunilor carioase simple si complicate si refacerea tratametelor odontale necorespunzatoare, mai bine zis refacerea unor obturatii necorespunzatoare.

Tot in aceasta etapa se face extractia dintilor irecuperabili, se pregateste terenul pt restaurarile protetice care au ca scop refacerea functiei si a esteticii. Realizarea unui dispoztiv corono radicular (DCR), aplicarea unor implante daca este cazul, alte interventii de chirurgie orala (rezectiile apicale, modelarea de creasta, adancirea unor santuri) . 3.Realizarea esteticii si a functiilor cavitatii bucale. Acest lucru se realizeaza prin restaurarea finala a dintilor care au suferit un tratament endodontic, tratamentul leziunilor carioase superficiale si in final tratamente protetice. Tratamentele protetice mai costisitoare pot fi amanate o perioada fara sa existe riscul unei deteriorari suplimentare.

Daca este necesar un tratament ortodontic, acesta se realizeaza dupa definitivarea altor proceduri avand rolul de a realiza un tratament optim. Ca element final al acestei etape este tratamentul protetic si consta in realizarea de microproteze si proteze fixe mobilizabile sau mobile - in functie de posibilitatile pacientului.4. Etapa de evaluare a tratamentului efectuat - controlul periodic reprezinta o evaluare a starii de sanatate orala la pacienti, in functie de afectiune. Controlul se poate face la 3 6 12 luni.

Prognosticul = o previziune a rezultatului probabil al tratamentului Obiectivele determinarii prognosticului:

de a prevedea succesul unui plan terapeutic

de a identifica interrelatiile dintre factori

de a selecta factorii care ar putea limita obtinerea unui tratament de succes

de a dezvolta un plan terapeutic alternativ sau a fragmenta tratamentul pt a evita factorii adversi

de a renunta la un tratament sortit din start esecului

Atunci cand se determina prognosticul trebuie evaluate urmatoarele zone:

dorintele si posibilitatile pacientului

starea de sanatate sistemica

statusul structurilor de sustinere

starea dintilor

potrivirea dintre dorintele pacientului si planul terapeutic

unele consideratii particulare ale pacientului