2019

P r e o t V a s i l e O l t e a n

Diaconul coresi

2019 – Anul omAgiAl Al sAtului românesc

5N o t ă e d i t o r i a l ă

NOtă EdItORIALă

Î ncă din cele mai vechi timpuri, comunicarea a repre-zentat una dintre principalele necesități ale omului.

Nevoia de cunoaștere, de dialog, dar și de păstrare a numeroa-selor informații l-a făcut pe acesta să dezvolte noi tehnici care să îl ajute în realizarea acestui deziderat. Scrisul, cu diferitele lui sisteme – fie că vorbim de cel acadian (apărut în anul 3200 î.Hr.), de cel mesoamerican (apărut în jurul anului 600 î.Hr.) sau de celelalte sisteme mai recente –, a reprezentat unul dintre ele-mentele-cheie în procesul istorico-evolutiv al societății, acesta oferind omului unealta necesară împotriva uitării.

În jurul anului 3000 î.Hr., în Egipt, este descoperit papirusul, primul suport de scris confecționat din bucăți de papirus presate și unse cu diferite substanțe. La aproape trei milenii distanță, în jurul anilor 197-152 î.Hr., în zona Pergamului, este descoperit pergamentul, ca urmare a nevoii tot mai mari de materiale de scris. În anul 105 d.Hr., Cai Lun, un eunuc al împăratului chinez Ho ti, descoperea hârtia, aceasta fiind realizată la început din textile nefolositoare, iar mai apoi din coajă de agud și din alte plante utilizate în confecționarea textilelor.

Apariția hârtiei a reprezentat principalul pas în dezvoltarea metodelor de imprimare. La sfârșitul secolului al VI-lea, chi-nezii încep să practice o formă de tipărire prin utilizarea unei prese fixe în care hârtia era presată pe bucăți de lemn pe care

6 N o t ă e d i t o r i a l ă

se gravau litere sau diverse ilustrații. Această tehnică a fost răs-pândită în Occident prin intermediul caravanelor comerciale venind din lumea arabă.

În jurul anul 1450, Johannes Gutenberg inventează un nou sistem de tipar, pornind de la vechea presă cu șurub și bazân- du-se pe metoda presării utilizată la teascurile de vinificație fo-losite pe valea Rinului. Noul tipar al lui Gutenberg utiliza o cer-neală pe bază de ulei și o matriță prismatică din metal în care era turnat un aliaj metalic ușor prelucrabil. La aproximativ 10 ani de la invenția revoluționară a lui Gutenberg a fost descoperită cer-neala tipografică, realizată cu ajutorul uleiului de in, al rășinii și al funinginii. Invenția lui Gutenberg s-a răspândit rapid în toată Europa, mai ales în centrele monahale și la curțile domnești.

de la momentul apariției tiparului lui Gutenberg la aducerea lui în Țările Române nu a fost decât un pas. La începutul secolului al XVI-lea, la doar o jumătate de secol de la invenția lui Gutenberg, sunt înființate centre tipografice la Mănăstirea dealu (cca 1507), sub coordonarea ieromonahului Macarie, la Sibiu (1528), înființată de Theobaldus Gryphius și destinată sașilor ardeleni, la târgoviște (cca 1557), întemeiată de diaconul Coresi, la Plumbuita (1572), coordonată de ieromonahul Lavrentie, sub patronajul domnitorului Alexandru al II-lea Mircea (1568-1577) și mitropolitului Eftimie (1568-1576), și la Brașov (cca 1556), unde diaconul Coresi își continuă activitatea după plecarea de la târgoviște.

În lucrarea de față, dedicată personalității diaconului Coresi și publicată acum, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Editura Basilica a Patriarhiei Române, Părintele Vasile Oltean realizează o incursiune în istoria activității tipografice din transilvania și nu numai.

7N o t ă e d i t o r i a l ă

În prima parte a lucrării sale, Părintele Oltean, pornind de la modul în care se face trecerea de la cartea manuscrisă la cea tipărită, prezintă felul în care meșteșugul tipografic ia amploare în întreaga Europă, făcând scurte descrieri ale principalelor centre tipografice înființate imediat după apariția tiparului.

A doua parte a lucrării constituie o cercetare asupra istoriei tiparului brașovean. În această secțiune, Părintele Oltean prezintă două personalități marcante ale Brașovului: Johannes Honterus și Valentin Wagner, cu scopul de a scoate în evidență bogata activitate culturală din orașul situat la poalele tâmpei.

Corpusul principal al volumului, format din două părți, este consacrat vieții diaconului Coresi și activității sale tipografice la Brașov. Asemenea unui adevărat critic literar, Părintele Oltean, pe baza documentelor aflate în Șcheii Brașovului, la Arhivele Statului din Brașov, la Academia Română și în alte arhive din țară și din străinătate, analizează fiecare lucrare tipărită de neobositul tipograf român în Brașov, scoțând în evidență importanța acestuia pentru dezvoltarea activității tipografice în Țările Române în general și punerea bazelor limbii române literare în special.

Epilogul detaliat al lucrării reprezintă o descriere amănunțită a principalelor centre tipografice din transilvania până la începutul secolului al XX-lea (Sibiu, Alba Iulia, Sas-Sebeș, Cluj). În această parte, Părintele Vasile Oltean arată importanța pe care aceste centre au avut-o în evoluția cultural-editorială de la noi.

Lucrarea reprezintă o cercetare amănunțită și bine documentată, având la bază o bibliografie bogată, atât în limba română, cât și în limbi străine. din punct de vedere grafic, volumul cuprinde, alături de ilustrații ale diferiților tipografi, ale preselor de tipar sau ale lucrărilor importante apărute de-a

8 N o t ă e d i t o r i a l ă

lungul timpului, și fotografii ale majorității volumelor tipărite de diaconul Coresi la Brașov.

Având în vedere importanța pe care diaconul Coresi a avut-o în cadrul culturii române, precum și modul în care acesta a sprijinit, prin activitatea sa, introducerea limbii române în mediul literar, recomandăm cu căldură această lucrare atât celor pasionați de istoria poporului și limbii noastre, cât și celor care doresc să aprofundeze informațiile despre unul dintre cele mai importante subiecte ale istoriografiei românești.

Editura BASILICA

Diaconul Coresi 9

I. GENEzA

C ultura umană a început să fie eficace numai atunci când logogramele și fonemografele – semnele grafice mira-

culoase în care sunt ascunse cuvintele – au început să îmbrace haina tiparului, făcând posibilă multiplicarea rapidă a informației și, mai ales, răspândirea ei în întreaga lume. Istoriografia i-a oferit primat editorial lui Johannes Gensfleisch, supranumit Gutenberg, după denumirea casei părintești, care, prin Judecata de apoi, Cartea Sibilelor (1445) și mai ales prin Biblia cu 42 de rânduri, editată în 1445, în 200 de exemplare, pe 5.000 de piei de vițel, a dat lumii medievale cea mai puternică armă culturală – tiparul mobil.

Mărturiile cercetătorilor confirmă însă că a existat în anul 868 o carte tipărită în China, la dang Chieh, urmată de o alta, în 1045, la Pe Sheng, dar cu tipar „fix”, prin xilogravură (xilos – lemn; grafia – scriere). Asupra tiparului mobil și-au disputat întâietatea și alți tipografi contemporani cu Gutenberg, cum ar fi Laurens Janszoon de Coster, din orașul olandez Harlem, care, conform celor precizate de Adrian Junius (Batavia, 1588), ar fi descoperit secretul literelor mobile înainte de Gutenberg, tăind cuburi din lemn cu litere în relief pentru copiii surorii sale, cu scopul ca aceștia să învețe alfabetul prin joacă. Un alt inventator este socotit Jean Brito de Bruges, a cărui carte este cumpărată în anul 1445 de un arhivar pe nume Van Severin. În

P r e o t V a s i l e O l t e a n10

Joha

nnes

Gut

enbe

rg (1

398-

1468

)

Diaconul Coresi 11

Laur

ens J

ansz

oon

de C

oste

r (13

70-1

440)

P r e o t V a s i l e O l t e a n12

Diaconul Coresi 13

Italia, invenția caracterelor mobile este atribuită lui Panfilo Castaldi, medic, poet și doctor în drept, născut la 22 septem-brie 1398. totodată, în Franța, niște acte ofici-ale de la notariatul din Avignon, datate în peri-oada 1444-1446, înregis-trează activitatea mește-șugarului orfevrier Procope Valdfoghel, praghez de origine, care tipărea pe pânză, dar de la el nu au rămas lucrări.

Cert este faptul că tiparul mobil a fost precedat, cu mult înainte, de tiparul „fix”, în Egipt, în China, Coreea și chiar în America pre-columbiană. O cronică coreeană afirmă că, în jurul anului 1392, a fost instituită o „administrație editorială pentru turnarea lite-relor și imprimarea cărților”. O altă dovadă o aduce monahul Giovanni da Pian del Carpine, trimisul Papei Inocențiu al IV-lea, în anul 1245, în calitate de sol, la hanul Güyük (nepotul lui Ginghis Han), care pre-zenta textul soliei prin imprimate pe pânză. În

Laur

ens J

ansz

oon

de C

oste

r(s

tatu

ie d

in c

entr

ul o

rașu

lui H

arle

m)

P r e o t V a s i l e O l t e a n14

Japonia s-a păstrat cel dintâi model de tipar tabelar, datând din anul 770, cu text conținând

formule magico-religioase, fiind utilizat ca talisman.

Se afirmă, pe bună dreptate, că tiparul a existat chiar înainte de fabricarea

hârtiei, fiind folosite ca material de imprimare pânza, lemnul și chiar

ceramica1.tipăriturile apărute până

la 1500 sunt denumite incu-nabule (din latinescul incuna-

bulum – leagăn), acestea având ca particularități: lipsa foii de titlu, filele nenumerotate, ilustrații reali-zate manual, la fel ca literele inițiale, imprimarea într-o singură culoare (rar două culori). Literatura de spe-cialitate a inventariat cca 40.000 de incunabule, primele tipografii deschizându-se la Mainz (1445), Strasbourg (1458), Bamberg (1460), Roma (1465), Köln (1466), Basel (1467), Augsburg (1468), Veneția (1469), Paris (1470),

Nürnberg și Neapole (1471), Londra (1480) etc.

de remarcat este faptul că, între anii 1450-1460,

1 dan dumitrescu, „Hic incipit Liber”, în: Poligrafia, 2/1968, p. 2; Silvia Popa, Istoria scrisului, cărții, presei, bibliotecilor, Brașov, 1997, pp. 157-166.

Joha

nnes

Gut

enbe

rg(s

tatu

ie d

in o

rașu

l Mai

nz)

Diaconul Coresi 15

Fact

a et

dic

ta m

emor

abili

a (in

cuna

bul)

P r e o t V a s i l e O l t e a n16

tiparul este cunoscut de un grup restrâns de meșteri proveniți din Maiența (Mainz), unde apar primele ateliere tipografice, cărțile lor fiind răspândite în Frankfurt și Lübeck. În următorii zece ani, tiparul se răspândește în Germania și Italia, aici fiind tipărite ope-rele anticilor Aristotel, Virgiliu, Cicero, Esop ș.a. La Nürnberg, pictorul renascentist Albrecht dürer introduce ilustrația tipogra-fică într-o tipografie cu 10 prese și 100 de ucenici. În sud-estul european, prima tipăritură apare la Praga, în limba latină, și apoi, datorită mișcării husite, în limba cehă (1468). În principa-tul Zetei (Muntenegrul de astăzi), tiparul este influențat, în mod evident, de Veneția, prima tipografie fiind instalată la Cetinje, în anul 1494, fiind condusă de Macarie. În Polonia, Schweipolt Fiol tipărește primele cărți cu caractere chirilice începând cu anul 1491, un exemplar al uneia dintre aceste tipărituri (Triodul-Pen-ticostar înflorat) aflându-se în Șcheii Brașovului.

deși în perioada incunabulelor românii nu aveau tipar, mulți meșteri apar menționați în tipografii străine. Un oarecare toma din transilvania tipărește cărți, între anii 1472-1473, la Man-tova, în Italia; Ioan Francisc din Brașov, la Modena; Bernard Secuiul, la Neapole; Lucius din Brașov realizează xilogravuri excelente. Presbiterul Georgius din Sebeș (Alba) își tipărește o carte la Roma, în 1422, și alta la Utrecht, în 1482 (Tratat despre credințele, obiceiurile, viața și viclenia turcilor). timișoreanul Pelbartus tipărește, la Nürnberg , în 1498, o carte de Cuvântări.

tematica acestor incunabule este foarte variată: de la texte religioase și sbornice creștine la anale, istorii, studii enciclope-dice, tratate medicale etc. Dracula Waida a cunoscut 6 ediții între 1480-1500, ca urmare a popularității negative pe care i-au făcut-o sașii din Ardeal voievodului Vlad Țepeș. Realități din țara noastră cuprinde și Chronica Hungarorum (1488), precum și Geschichte von der Turchey [Istoria turcilor (1482)], care include, între altele, știri privind expediția lui Mahomed al II-lea în Muntenia, în anul

Diaconul Coresi 17

1462, luptele lui Ștefan cel Mare cu turcii la Podul Înalt (10 ianu-arie 1475) sau la Războieni (1476). O pagină dedicată Valahiei și o gravură reprezentând imaginea orașului București le aflăm în Liber Chronicarum, tipărită la Nürnberg, în 1493.

Repr

ezen

tare

a V

alah

iei

(Lib

er C

hron

icar

um)

P r e o t V a s i l e O l t e a n18

La noi, tiparul ia naștere pe terenul unei îndelungate tradiții a scrisului confirmat de numeroasele manuscrise din veacurile XI-XVI, copiate în liniștea chiliilor din mănăstiri, a bisericilor de mir sau a cancelariilor voievodale. Cataloagele de manuscrise editate de Gabriel Ștrempel (pentru manuscri-sele de la Biblioteca Academiei Române), Elena Lința (pen-tru manuscrisele slave din depozitele din București, Cluj-Napoca, Iași și Brașov), Radu Constantinescu (pentru manus-crisele românești din arhive străine) sunt doar câteva dintre cele care confirmă impresionantul număr de manuscrise, de copiști și chiar de creatori de texte pe pământ românesc. domnitorii, marii boieri luminați și chiar negustorii cu dare de mână făceau din preocuparea pentru protecția copiștilor și a cărților ceva obișnuit, aspect confirmat de numeroasele mărturii în acest sens.

Grafica manuscriselor devine model al primelor tiparnițe de la noi, iar tiparul se dovedește, de la început, protejat de voievod, dar mai ales de Biserică, primele tipărituri având conținut litur-gic, dogmatic, religios.

Primul centru tipografic la noi este înființat la târgoviște, cetatea de scaun a domnitorului Țării Românești, iar prima carte apărută aici este Liturghierul, terminat la 10 noiembrie 1508, în timpul domniei lui Radu cel Mare, deci la 53 de ani după prima tipăritură realizată de Gutenberg, la 25 de ani după prima carte slavonă și la 17 ani după prima carte cu alfabet chirilic din lume (Schweipolt Fiol, Cracovia, 1491). tipărită de călugărul sârb Macarie din Muntenegru, în quatro, pe 256 pagini, Liturghierul, alături de tiparul târgoviștean, deschide un drum lung și sinuos tiparului românesc. după tipărirea celor trei cărți ale sale (Litur-ghierul, Octoihul și Evangheliarul), Macarie se retrage la Athos, munca sa fiind continuată de dimitrie Liubavici și de călugărul

Diaconul Coresi 19

Litu

rghi

erul

lui M

acar

ie (1

508)

P r e o t V a s i l e O l t e a n20

Moise, care editează alte cinci lucrări între anii 1545-1551, unele dintre acestea fiind comandate pentru Moldova de către Petru Rareș.

Cel de-al doilea centru tipografic este Sibiul, aici activând Filip Moldoveanu Pictor (Maler), căruia îi este atribuit Cate-hismul românesc din 1544 (pierdut) și Tetraevanghelul slavo-român (1551), descoperit în Rusia de slavistul brașovean Ioan Bogdan.

Diaconul Coresi 269

CuPRINS

Notă editorială ..................................................................................... 5I. Geneza ............................................................................................... 9II. Începuturile tiparului brașovean .......................................... 21

II.1. Tiparul Honterian – Johannes Honterus (1498-1549) ........................................................................... 23

II.2. Valentin Wagner și tipăriturile sale.................................. 43III. Diaconul Coresi ......................................................................... 56

III.1. Elemente biografice ............................................................ 56III.2. Tipăriturile Diaconului Coresi ........................................ 64

III.2.1. Micul Octoih Brașovean (12 iulie 1556 – 14 ianuarie 1557) .......................... 66

III.2.2. triod-Penticostar slavon (8 iulie 1557 – 1 iulie 1558) ...................................... 72

III.2.3. Catehismul românesc (1559) ................................... 81III.2.4. Pravila Sfinților Apostoli (1561, 1570-1580) ........ 87III.2.5. tetraevanghelul românesc

(3 mai 1560 – 30 ianuarie 1561) .............................. 94III.2.6. tetraevanghelul slavon (1562) ...............................100III.2.7. Apostolul românesc (1563, 1566) .........................105III.2.8. Molitfelnicul românesc (1564, 1567) ...................111III.2.9. Cazania I – tâlcul Evangheliilor (1564, 1568) ...117III.2.10. tetraevanghelul slavon

(19 decembrie 1565 – 2 septembrie 1566)........122

P r e o t V a s i l e O l t e a n270

III.2.11. Octoihul slavon (20 ianuarie – 29 iunie 1567) ...............................123

III.2.12. Liturghierul slavon (15 noiembrie 1567 – 30 ianuarie 1568) ...........125

III.2.13. Psaltirea slavonă (1 iunie – 30 noiembrie 1568) .............................127

III.2.14. Psaltirea românească (1568) ................................129III.2.15. Liturghierul slavon (Slujebnic)

[1568-1570, 1588] ..................................................131III.2.16. Sbornicul slavon I

(10 ianuarie – 10 iunie 1569) ...............................133III.2.17. Sbornicul slavon II

(12 iulie – 6 decembrie 1569) ..............................136III.2.18. Liturghierul românesc (1570) .............................138III.2.19. Psaltirea românească (1570) ................................141III.2.20. Psaltirea slavonă (1573, 1570-1575) ...................147III.2.21. Psaltirea cu Ceaslov (1572-1573) ........................148III.2.22. tetraevanghelul slavon (1574) ............................148III.2.23. Octoihul slavon I

(12 mai – 20 octombrie 1574) .............................149III.2.24. Octoihul slavon II

(25 ianuarie – 23 august 1575) ............................152III.2.25. Psaltirea slavonă (1576, 1580) .............................156III.2.26. Psaltirea bilingvă slavo-română (1577) .............158III.2.27. Psaltirea slavonă (1577) ........................................167III.2.28. Psaltirea slavonă (1577-1580) ..............................170III.2.29. triodul slavon

(24 august 1578 – 26 martie 1579) .....................170III.2.30. Octoihul mic slavon (1578) ..................................173III.2.31. tetraevanghelul slavon (1579) ............................176III.2.32. tetraevanghelul slavon

(25 februarie – 16 mai 1579) ...............................179

Diaconul Coresi 271

III.2.33. Sbornicul slavon (20 mai – 11 noiembrie 1580) .............................181

III.2.34. Cazania a II-a (Evanghelia cu învățătură) [14 decembrie 1580 – 28 iunie 1581] .................188

III.2.35. tetraevanghelul slavon (1583) ............................205III.2.36. Liturghierul slavon (1588) ....................................206III.2.37. Psaltirea slavo-română (1588) .............................209

IV. Epilog. Alte tipografii din Transilvania ............................211IV.1. Tipografia de la Sibiu .......................................................211IV.2. Tipografia lui Ioan Barth ................................................217IV.3. Tipografia Arhidiecezană din Sibiu ..............................223IV.4. Tipografia Seminarului din Blaj ....................................226IV.5. Tipografia de la Sas-Sebeș ...............................................230IV.6. Tipografia de la Alba Iulia (Bălgrad) ............................232IV.7. Tipografia de la Cluj ........................................................236IV.8. Tipografia lui Johann Gött ..............................................241IV.9. Tipografia din Buda .........................................................243

Anexă ................................................................................................249Tabelul cărților coresiene ..........................................................251

Bibliografie ......................................................................................253Documente de arhivă .................................................................255Studii și articole ..........................................................................255Lucrări de specialitate ...............................................................260

Credite foto .....................................................................................265

tIPOGRAFIA CăRţILOR BISERICEştIIntrarea Miron Cristea nr. 6, 040162, Bucureşti

tel.: 021.335.21.29; 021.335.21.28; Fax: 021.335.19.00E-mail: contact@librariacartilorbisericesti.ro,

tipografia@patriarhia.ro, editura@patriarhia.rolibrariacartilorbisericesti.ro

De același autor

1. Întâia școală românească, Brașov, 1980;2. Tipărituri românești (1530-1750) existente la Brașov – Catalog, Biblioteca

Județeană Brașov, 1980, (în colaborare);3. Acte, documente și scrisori din Șcheii Brașovului, Ed. Minerva, București, 1981;4. Școala româneasca din Șcheii Brașovului, Ed. Științifică și Enciclopedică,

București, 1989;5. Imnul național Deșteaptă-te Române! – scurt istoric, Ed. Orientul latin, Brașov,

1998;6. Muntele Baiul, documente inedite, Ed. transilvania Expres, Brașov,1999;7. Junii Brașoveni și troițele lor din Șchei, Ed. Semne, București, 2000;8. Valea Oanei-Valea plângerii, Ed. Bren, București, 2001;9. Istoricul Troițelor din Șcheii Brașovului, Ed. Pentru Viață, Brașov, 2001;10. Moartea lui Mihai Viteazul la Turda, Ed. Ermetic, Brașov, 2001;11. Monografia orașului-stațiune Predeal, Predeal, 2001;12. Imnul național Deșteaptă-te române! – scurt istoric, Ed. Phoenix, Brașov, 2001;13. Prima școală românească din Șcheii Brașovului, Ed. tipo Moldova, Iași, 2004;14. Catalogul de carte veche din Șcheii Brașovului, vol. I-II, Ed. Edict Production,

Iași, 2004; vol. III-IV, Ed. tipo Moldova, Iași, 2011;15. Brașov – monografie comercială – Camera de Comerț și Industrie, Brașov, 2004;16. Junii din Șcheii Brașovului – monografie istorică, Ed. Edict Production, Iași,

2005;17. Primul Parimiar românesc, vol. I-II, Ed. Edict Production, Iași, 2005;18. Istoria tiparului brașovean, vol. I-II, Ed. tipo Moldova, Iași, 2005;19. Istoricul Troițelor din Șcheii Brașovului, Ed. Edict Production, Iași, 2005;20. Imnul național „Deșteaptă-te române!” – scurt istoric, Ed. Salco, Brașov, 2005;21. Mitropolitul Andrei Șaguna în documentele din Șcheii Brașovului, vol. I-IV,

Ed. Andreiana, Sibiu, 2008-2010 (în colaborare cu IPS Laurențiu Streza, mitropolitul Ardealului);

22. Configurația istorică și bisericească a Brașovului, sec. XIII-XX, Ed. Andreiana, Sibiu, 2010.

24. Sfântul Constantin Brâncoveanu și brașovenii, Ed. Andreiana, Sibiu, 2014 (în colaborare cu IPS Laurențiu Streza, mitropolitul Ardealului);

25. Sfântul Constantin Brâncoveanu și Brașovul – Album foto, Ed. transilvania Expres, Brașov, 2014;

26. Pași spre Marea Unire. Mărturii din Șcheii Brașovului, vol. I-II, Ed. Basilica, București, 2018;

27. O cronică necunoscută din vremea lui Mihai Viteazul – Nurenberg – 1603, Ed. Andreiana, Sibiu, 2019;

28. Îngrijitor, alături de IPS Laurențiu Streza, mitropolitul Ardealului, al lucrării lui Nicolae Stoicescu, Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor medievale din Transilvania, vol. I-II, Ed. Andreiana, Sibiu, 2013.