Dezvoltarea Si Promovarea Zonei Turistice Neamt

CUPRINS

INTRODUCERE TURISMUL – ŞANSǍ A DEZVOLTǍRII ECONOMICO –

SOCIALE………………………………………………………………………………………...5

CAPITOLUL I. DEZVOLTAREA TURISMULUI…………………………………………..7

1.1. Factori determinanţi ai dezvoltării turismului. Factori reprezentativi.............................7

1.1.1. Veniturile populaţiei..............................................................................................8

1.1.2. Preţurile şi tarifele.................................................................................................9

1.1.3. Oferta turistică.....................................................................................................10

1.1.4. Progresul tehnic...................................................................................................11

1.1.5. Creşterea demograficǎ........................................................................................11

1.1.6. Procesul de urbanizare........................................................................................12

1.1.7. Timpul liber……………………………………………………………………..12

1.1.8. Factori psihosociologici………………………………………………………...13

1.2. Motivaţia turisticǎ………………………………………………………………………….14

CAPITOLUL II. PROMOVAREA TURISMULUI – ELEMENT COMPONENT AL MIX-

ULUI DE MARKETING TURISTIC…………………………………………………………18

2.1. Definirea marketingului turistic………………………………………………………….18

2.2. Conceptul de marketing – mix…………………………………………………………….23

2.3. Mix - ul promoţional. Promovarea turisticǎ……………………………………………..26

2.3.1. Obiectivele promovǎrii…………………………………………………………..27

2.3.2. Rolul informǎrii în promovarea turisticǎ………………………………………27

2.4. Strategii de promovare a turismului……………………………………………………...29

2.4.1. Publicitatea………………………………………………………………………29

2.4.2. Publicitatea la locul de vânzare…………………………………………………32

2.4.3. Publicaţiile………………………………………………………………………..33

2.4.4. Relaţiile publice…………………………………………………………………..35

2.4.5. Târgurile de turism………………………………………………………………36

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ – PERSPECTIVA DEZVOLTĂRII ŞI

PROMOVĂRII ZONEI TURISTICE NEAMŢ………………………………………………37

3.1. Prezentarea zonei turistice Neamţ………………………………………………………...37

3

3.1.1. Localizarea şi caracterizarea zonei turistice Neamţ…………………………...37

3.1.2. Forme de turism practicate în zona Neamţ…………………………………….38

3.2. Analiza strategicǎ a zonei turistice Neamţ……………………………………………….40

3.2.1. Baza tehnico-materialǎ a zonei turistice Neamţ – premisǎ a dezvoltǎrii

turismului…………………………………………………………………………………...40

3.2.2. Analiza PEST a zonei turistice Neamţ…………………………………………58

3.2.3. Analiza circulaţiei turistice şi previziunea evoluţiei viitoare………………….74

3.3. Planul de marketing pentru dezvoltarea şi promovarea turismului în judeţul Neamţ..82

3.3.1. Analiza SWOT a turismului din judeţul Neamţ.................................................82

3.3.2. Analiza pieţei turistice Neamţ...............................................................................90

3.3.3. Strategia de marketing a zonei turistice Neamţ..................................................91

3.4. Propuneri de valorificare a zonei turistice Neamţ.............................................................94

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………….........................97

4

INTRODUCERE

TURISMUL – ŞANSǍ A DEZVOLTǍRII ECONOMICO - SOCIALE

Turismul se manifestă ca o componentă distinctă a economiei, cu o prezenţă tot mai

activă în viaţa economică, socială şi culturală, cu o participare semnificativă la progresul general

şi, nu în ultimul rând, ca promotor al globalizării şi factor al dezvoltării durabile.

Turismul reprezintă un fenomen economico-social propriu civilizaţiei moderne, puternic

ancorat în viaţa societăţii şi, ca atare, aflat într-o relaţie de intercondiţionalitate cu aceasta.

Astfel, tendinţele înregistrate în evoluţia economiei mondiale, atât cele pozitive exprimate de

sporirea producţiei şi, pe această bază, a prosperităţii generale, de intensificare a schimburilor

internaţionale şi lărgirea cooperării dintre state, de industrializare şi terţiarizare, cât şi cele

negative precum crizele sau perioadele de recesiune economică, extinderea sărăciei şi şomajului,

inflaţia, deteriorarea mediului au influenţat cantitativ şi structural activitatea turistică, stimulând

călătoriile şi diversificând orientarea lor spaţială. De asemenea, faptul că turismul se adresează

unor segmente largi ale populaţiei, că răspunde pe deplin nevoilor materiale şi spirituale ale

acesteia s-a reflectat în intensificarea circulaţiei turistice, imprimând fenomenului unul dintre

cele mai înalte ritmuri de creştere. Pe de altă parte, prin amploarea şi conţinutul său complex,

turismul antrenează un vast potenţial natural, material şi uman având implicatii profunde asupra

dinamicii economniei şi societăţii, asupra relaţiilor internaţionale.

Abordarea ştiinţifică a complexităţii aspectelor pe care le presupune dezvoltarea

turismului se impune cu atât mai mult cu cât societatea trebuie să facă faţǎ unor constrângeri

dictate de caracterul limitat al resurselor şi trebuinţelor, în continuă creştere, ale oamenilor,

legate de utilizarea timplui liber, de recreere şi distracţie. Analiza ştiinţifică, obiectivă, bazată pe

raportarea permanentă la experienţa internaţională şi realităţile locale se dovedeşte, astfel,

singura în măsură să ofere fundamente pentru elaborarea unei strategii realiste, viabile. Totodată,

abordarea ştiinţifică a problematicii turismului este susţinută de interferenţele sale cu numeroase

alte domenii de activitate, de riscul preluării unei terminologii sau chiar a unor metode de lucru

inadecvate ori insuficient adaptate specificului, ceea ce provoacă adeseori confuzii sau limitează

posibilitatea unor aprecieri corecte.

Cercetarea ştiinţifică a fenomenului turistic integrează o arie tematică largă, de la

clarificările conceptuale şi definirea locului acestuia în strategia dezvoltării, la evidenţierea

determinanţilor, tendinţelor de evoluţie şi formelor de manifestare, a coordonatelor şi

mecanismelor pieţei şi la evaluarea impactului său în plan economic, social, cultural, ecologic şi

5

politic. Toate acestea se bazează pe utilizarea unei varietăţi de surse informative, a unui

instrumentar de cercetare din care nu lipsesc modelele statistico-matematice şi analizele

comparative, pe realizarea unor investigaţii din perspectiva marketingului sau conducerii

moderne1.

Diversificarea activităţilor încorporate în conţinutul prestaţiei/industriei turistice, ca şi

prezenţa unora dintre ele în structura altor ramuri ale economiei, conferă turismului caracterul

unei ramuri de interferenţă şi sinteză. De aici decurge amploarea şi complexitatea legăturilor

dintre turism şi celelalte componente ale economiei. Aceste relaţii îmbracă forme diferite,

manifestându-se direct sau indirect, permanent sau periodic, pe orizontal sau vertical. Spre

exemplu, pentru desfăşurarea activităţii turistice sunt necesare intrări din alte ramuri, ca :

agricultură, industrie alimentară, industria construcţiilor. De asemenea, turismul întreţine legături

directe cu transporturile, telecomunicaţiile, cultura şi arta. La rândul său, prin produsele pe care

le oferă turismul contribuie nemijlocit la asigurarea consumului populaţiei, împărţind această

sarcină cu educaţia şi învăţământul, ocrotirea sănătăţii, comerţul şi altele.

Toate acestea ilustrează poziţia importantă a turismului în structura mecanismului

economic şi rolul său activ în procesul de dezvoltare şi modernizare a economiei şi societăţii. In

acest context, `` a analiza impactul economic al turismului înseamnǎ a evalua locul pe care

acesta îl ocupǎ în comerţul internaţional şi în economia naţionalǎ ; a identifica şi examina

rezultatele activitǎţii turistice în comparaţie cu alte sectoare ale economiei atât în ţǎrile

industrializate cât şi în cele în curs de dezvoltare2``.

1 Rodica Minciu, Economia turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2005, pag 32 R. Lanquar, op.cit, pag 7

6

CAPITOLUL I

DEZVOLTAREA TURISMULUI

În literatura de specialitate există numeroase referiri la problema cauzelor dezvoltării

turismului, evoluţia sa considerându-se a fi sub incidenţa unui complex de factori. Diferiţi ca

natură şi rol, aceşti factori participă în proporţii diferite la determinarea evoluţiei fenomenului

turistic. Evoluţia lui variază nu numai în funcţie de conţinutul specific al acestora, ci şi în raport

cu momentul sau locul acţiunii. Mai mult intercondiţionarea lor reciprocă şi simultaneitatea

acţiunii lor potenţează efectul final, făcând dificilă descifrarea şi, cu tât mai mult, cuantificarea

aportului fiecăruia.

1.1. Factori determinanţi ai dezvoltării turismului. Factori

reprezentativi

Multitudinea factorilor care influenţează dezvoltarea turismului a determinat specialiştii

în domeniu ca, din considerente teoretice şi practice, să-i grupeze în funcţie de anumite criterii, şi

anume3:

a) În raport cu importanţa lor în determinarea fenomenului turistic:

factori primari: oferta turistică, veniturile populaţiei, timpul liber, mişcarea

populaţiei;

factori secundari: cooperarea internaţională, facilităţile de viză, măsuri de natură

organizatorică, servicii complementare.

b) După natura social- economică:

factori economici: veniturile populaţiei şi modificările acestora, oferta turistică,

preţurile şi tarifele;

factori demografici: evoluţia numerică a populaţiei, modificarea duratei medii de

viaţă, structura pe vârste şi pe categorii socio-profesionale;

factori sociali: urbanizarea şi timpul liber remunerat;

factori psihologici, educativi şi de civilizaţie: nivel de instruire, setea de

cultură, dorinţa de cunoaştere, caracterul individual, temperamentul;

factori tehnici: performanţele mijloacelor de transport, tehnologiile în construcţii,

parametrii tehnici ai instalaţiilor şi echipamentelor specifice;

3 Florina Bran, Dinu Marin, Tamara Simon, Economia turismului şi mediul înconjurǎtor, Editura Economica, Bucureşti, 1998, pag 92

7

factori politico - organizatorici: formalităţi la frontiere, facilităţi sau priorităţi în

turismul organizat, regimul vizelor, diversitatea tipologică a aranjamentelor.

c) După durata în timp a acţiunii lor:

factori de influenţă permanentă: puterea de cumpărare a populaţiei, mişcarea populaţiei,

creşterea timpului liber, stabilitate politică;

factori conjuncturali: crizele economice, dezechilibrele politice, convulsiile sociale, conflictele

armate, catastrofele naturale, condiţii meteorologice.

d) După natura provenienţei şi sensul intervenţiei:

factori exogeni (exteriori activităţii de turism): sporul natural al populaţiei, care

determină o creştere a numărului de turişti potenţiali, creşterea veniturilor

destinate practicării turismului, creşterea gradului de urbanizare, amplificarea

mobilităţii populaţiei ca rezultat al monitorizării;

factori endogeni (interiori activităţii de turism): lansarea de noi produse turistice,

în concordanţă cu nivelul cererii, diversificarea gamei serviciilor oferite, ridicarea

nivelului de pregătire a personalului din turism.

e) După profilul de marketing:

factori ai cererii turistice: veniturile populaţiei, urbanizarea, timpul liber,

dinamica evoluţiei populaţiei;

factori ai ofertei turistice: diversitatea şi calitatea serviciilor, costul prestaţiilor,

nivelul de pregătire şi structura forţei de muncă.

Lista factorilor de influenţă nu este exhaustivă, ea poate fi completată cu alte elemente;

de asemenea, pot fi utilizate şi alte modalităţi de grupare a acestora în funcţie de nevoile

analizate.

1.1.1. Veniturile populaţiei

Veniturile populaţiei, conform opiniei majorităţii specialiştilor, constituie principala

condiţie pentru manifestarea cererii turistice şi deci suportul material, obiectiv al dezvoltării

turismului.

Veniturile populaţiei exprimă sintetic, nivelul de dezvoltare economică şi socială a unei

ţări şi, indirect, posibilităţile oferite pentru practicarea turismului.

Astfel, sporirea veniturilor individuale - rezultat al creşterii economice şi, corespunzător,

produsului intern brut - influenţează nemijlocit structura consumului şi, implicit, accesul la

turism al diferitelor categorii sociale.

8

Un indicator expresiv pentru nivelul de dezvoltare economico - socială este produsul naţional

brut (P.I.B.) pe locuitor care, în ultimul secol, a înregistrat ritmuri mari de creştere, ajungând să

se situeze, în unele ţări dezvoltate ale lumii, la peste 15.000-20.000 $ pe locuitor. Printre ţările cu

venituri mari pe locuitor - şi deci cu posibilităţi largi de practicare a turismului - se numără

Franţa, Germania, Danemarca, S.U.A., Canada, Italia, Marea Britanie, Japonia, ţări ce ţin poziţii

importante pe piaţa turistică mondială. Acest venit ridicat se corelează cu o pondere mare- de

peste 70% din P.I.B. ce revine consumului final (al populaţiei şi cel guvernamental)4.

De asemenea trebuie menţionat că veniturile populaţiei au ca destinaţie, în primul rând,

satisfacerea unor nevoi vitale, care reprezintă aşa numitul ``consum obligatoriu``; acest consum

are dimensiuni relativ constante, determinate de caracterul cvasilimitat al nevoilor fiziologice; în

al doilea rând, disponibilităţile băneşti, după satisfacerea consumului obligatoriu, sunt orientate

spre satisfacerea unor cerinţe care asigură un anumit grad de confort şi, în ultimă instanţă, sunt

folosite pentru subvenţionarea activităţilor legate de timpul liber.

Pe măsură ce nivelul global al veniturilor creşte, partea destinată, de fiecare persoană,

acoperirii nevoilor vitale scade relativ, disponibilităţile pentru aşa-numitele ``consumuri libere``

devenind tot mai mari.

Experienţa a demonstrat existenţa unor legităţi în reprezentarea veniturilor pe diferite

tipuri de nevoi şi mutaţiile în structura acestora, cauzate de variaţia veniturilor.

În conformitate cu aceste legităţi, cheltuielile destinate turismului, înscriindu-se în

categoria consumurilor libere (nevoi create), se află în corelaţie directă cu evoluţia veniturilor,

iar variaţia lor, de regulă, este mai amplă decât a veniturilor.

Veniturile reprezintă un factor de acţiune complexă ele influenţând intensitatea circulaţiei

turiştilor prin creşterea numărului de turişti, dar şi durata călătoriei, distanţa deplasării, caracterul

organizat sau particular al prestaţiei, realizarea călătoriei în interiorul sau în afara graniţelor.

În privinţa posibilităţii comensurării influenţei, aceasta se poate face cu ajutorul

coeficientului de elasticitate, valoarea pozitivă şi supraunitară a acestuia indică tendinţa de

creştere aproape nelimitată a nevoii de turism şi, corespunzător, a fenomenului în ansamblul său.

1.1.2. Preţurile şi tarifele

Preţurile şi tarifele reprezintă alt factor de stimulare a dezvoltării turismului. Influenţa

preţurilor se desfăşoară, pe mai multe planuri, ca rezultat al complexităţii prestaţiei turistice,

respectiv, acţiunea lor vizează produsul turistic în ansamblu sau numai una din componentele


9

sale: transport, cazare, alimentaţie, agrement; de asemenea această influenţă se manifestă diferit

în raport cu piaţa internă sau internaţională, cu destinaţia, zona, sezonalitatea.

În general, practicarea unor tarife ridicate limitează accesul la serviciile turistice şi se

reflectă în principal, în reducerea numărului de turişti şi/ sau a duratei medii a sejurului, în timp

ce tarifele scăzute stimulează manifestarea cererii. De fapt, relaţia dintre preţuri (tarife) şi

dezvoltarea turistică este mult mai complexă, neexcluzând reacţiile inverse; de pildă, tarifele

foarte scăzute pot determina neîncrederea turiştilor şi, ca urmare, o scădere a intensităţii

circulaţiei.

Se impune în consecinţă, o atentă politică în acest domeniu; tarifele chiar ridicate, trebuie

să aibă o temeinică fundamentare economică, să reflecte calitatea prestaţiilor, sǎ realizeze

diferenţieri pe sezoane, zone turistice. De asemenea, este necesară practicarea unui sistem de

facilităţi care să sporescă atractivitatea acestora. Totodată, prin nivelul lor, tarifele trebuie să

asigure stabilitatea fluxurilor turistice, utilizarea cât mai bună a bazei tehnico - materiale,

eficienţa activităţii5.

Există cazuri în care practicarea de tarife ridicate face parte din politica deliberată

promovată de ofertant, în scopul limitării fluxurilor de turişti, în condiţiile în care are garantat un

minimum de cereri care să-i asigure atât profitabilitatea afacerii, cât şi protejarea şi conservarea

obiectivului (unitate de cazare, staţiune, zonă sau chiar ţară). Este avut în vedere faptul că

degradările ce pot fi provocate unui obiectiv considerat mai vulneros sau foarte vulnerabil,

cauzate de un flux foarte mare de turişti, nu pot fi compensate prin încasările suplimentare

obţinute sau pot avea un efect ireversibil. Astfel de măsuri pot avea caracter permanent sau pot

viza anumite perioade ale anului.

1.1.3. Oferta turistică

Oferta turistică - reprezentată prin resursele turistice (naturale şi antropice) şi

echipamente - acţionează pozitiv asupra fenomenului turistic.

Bogăţia de valori naturale (relief, climă, hidrografie, floră, faună), istorice, de civilizaţie

şi de cultură de care dispune o ţară sau zonă, precum şi gradul de amenajare a acestora şi

facilităţile create pentru vizitare, exercită o mare forţă de atracţie asupra fluxurilor turistice,

determinând amploarea şi orientarea lor. De altfel pentru orientarea turistică a unei zone,

existenţa resurselor este esenţială. Cu toate acestea, resurse mai modeste şi cu valoare mai redusă

pot fi compensate prin calitatea superioară a prestaţiilor, ca şi printr-un plus de dotare şi

amenajare în vederea practicării turismului de odihnă şi recreere sau agrement. Însoţită de o


10

promovare corespunzătoare, experienţa a dovedit că, prin eforturi în direcţia dezvoltării bazei

tehnico-materiale şi a diversificării serviciilor, zone până nu demult exploatate de turişti au

devenit importatoare, bucurându-se de aprecierile anumitor segmente ale populaţiei.

1.1.4. Progresul tehnic

Un alt fenomen cu implicaţii în dezvoltarea turismului este progresul tehnic în domeniul

transporturilor. El are consecinţe directe asupra creşterii gradului de mobilitate a populaţiei,

favorizând deplasarea în interes turistic; de asemenea el acţionează asupra altor fenomene, cum

ar fi urbanizarea, deteriorarea mediului, care, la rândul lor, îşi pun amprenta asupra activităţii

turistice.

În privinţa mobilităţii populaţiei, progresul tehnic acţionează în două direcţii:

perfecţionarea căilor şi mijloacelor de transport în comun şi creşterea gradului de dotare cu

automobile6.

Introducerea progresului tehnic în transporturi este reflectată în creşterea densităţii reţelei

căilor de transport, în sporirea numărului şi diversificarea mijloacelor de transport, în

modernizarea lor şi îmbunătăţirea performanţelor; prin aceste modificări se asigură condiţii

pentru deplasarea unui număr cât mai mare de persoane, concomitent cu sporirea confortului,

creşterea securităţii transporturilor şi reducerea duratei călătoriei. Totodată, se realizează şi o

relativă ieftinire a costului transportului, stimulându-se şi pe această cale deplasarea.

Influenţa dezvoltării transportului asupra turismului este certă şi importantă, pornind de

la premisa că transportul reprezintă o componentă de bază a prestaţiei turistice. Orice modificare

în dinamica şi structura transporturilor determină varietăţi ale mişcării turistice în ceea ce

priveşte amploarea, direcţia, formele de organizare.

1.1.5. Creşterea demografică

Circulaţia turistică evoluează şi în corelaţie cu creşterea demografică, cu mutaţiile în

structură (pe vârste, medii, profesiuni) a populaţiei. Creşterea numerică a locuitorilor, precum şi

ritmul acestei creşteri influenţează direct numărul turiştilor potenţiali. Cercetări efectuate în

această direcţie au demonstrat o majorare a pieţei turistice potenţiale cu o rată medie anuală de

0,5- 1 %, ca rezultat exclusiv al sporului demografic.

Importanţa structurii pe vârste a populaţiei şi schimbările intervenite sunt evidenţiate de

proporţiile diferite de participare la mişcarea turistică a grupelor de vârstă. Un segment al

populaţiei cu rol deosebit pentru creşterea circulaţiei turistice este tineretul, care reprezintă, la


11

scară mondială, cca 30-35% din totalul populaţiei. Cererea pentru turism este mai mare în rândul

tineretului datorită timpului liber de care acesta dispune, nevoii de instruire, dorinţei de distracţie

manifestate mai puternic decât la alte categorii. La acestea trebuie adăugat facilităţile acordate de

agenţii de turism, facilităţi care compensează existenţa unor venituri mai mici.

O altă categorie a populaţiei, ce reprezintă o importantă rezervă de lărgire a pieţei

turistice, o constituie vârsta a III-a. Creşterea duratei medii a vieţii, cu implicaţii directe asupra

numărului vârstnicilor şi disponibilităţilor de timp ale acestora, se reflectă în intensificarea

circulaţiei turistice; această situaţie este dublată şi de amplificarea nevoilor de îngrijire a

sănătăţii, înregistrată o dată cu înaintarea în vârstă7.

Structura pe vârste a populaţiei, ca de altfel şi celelalte componente ale factorului

demografic, are influenţă asupra dimensiunilor circulaţiei turistice, dar, mai ales, asupra

dinamicii diferitelor forme de turism; de exemplu, tinerii solicită în mai mare măsură formele

organizate şi semiorganizate, în timp ce persoanele mature preferă o vacanţă pe cont propriu;

populaţia vârstei a III-a solicită turismul balneo-medical în proporţie mai mare decât alte

categorii, înregistrează o durată mai mare a sejurului şi nu este condiţionată de o anumită

perioadă a anului.

1.1.6. Procesul de urbanizare

Procesul de urbanizare determină, la rândul său, o serie de mutaţii în structura nevoilor

populaţiei, influenţând direct şi dimensiunile circulaţiei turistice. Concentrarea urbană are, pe

lângă numeroasele avantaje asupra dezvoltării economice şi creşterii nivelului de trai, şi efecte

negative, vizând în special deteriorarea mediului natural şi creşterea solicitării nervoase a

oamenilor. Ca urmare apare nevoia de ``evadare`` din marile aglomeraţii urbane spre zone de

linişte, nepoluate, pentru recreere, odihnă, distracţie, manifestată cu preponderenţă la sfârşitul

săptămânii sau pe durata vacanţelor (concediilor), această nevoie de ``evadare``, stimulează

mobilitatea populaţiei, contribuind la intensificarea circulaţiei turistice. Creşterea ponderii

populaţiei urbane (la scară mondială cca. 45% din totalul populaţiei), asociată cu creşterea

numărului oraşelor, îndeosebi a celor mari, se reflectă în sporirea dimensiunilor fluxurilor

turistice.

1.1.7. Timpul liber

Un alt factor determinant este timpul liber. Progresele înregistrate în dezvoltarea

economică şi socială au generat schimbări în durata timpului liber şi în structura destinaţiilor


12

acestora. Practic, este vorba de o creştere a disponibilităţilor de timp ale populaţiei şi de

afirmare a turismului ca una dintre principalele modalităţi de utilizare a timpului liber.

În privinţa dimensiunilor timpului liber, sporirea acestora se realizează pe seama

reducerii duratei zilei de muncă sub 8 ore, reducerii săptămânii de lucru, a instituţionalizării,

generalizării şi creşterii duratei concediului anual plătit şi a reducerii timpului total de lucru în

cadrul duratei de viaţă.

În privinţa destinaţiilor timpului liber, preferinţa pentru turism se manifestă îndeosebi la

sfârşitul săptămânii şi al vacanţelor, totodată, disponibilităţile de timp ale populaţiei vârstei a III-

a oferă condiţii pentru practicarea pe scară largă a turismului. Ca urmare a acestor aspecte, se

apreciază că turismului îi este alocat, în ţările dezvoltate, cca. 30% din totalul timpului liber al

populaţiei8.

1.1.8. Factori psihosociologici

Din categoria factorilor psihosociologici, o influenţă semnificativă asupra turismului

exercită: moda, tradiţiile, dorinţa de cunoaştere şi instruire. Serbările populare tradiţionale,

festivalurile, contribuie la atragerea în circuitul turistic a noi segmente de populaţie şi determină

o anumită orientare a fluxurilor. La rândul lor, manifestările ştiinţifice, culturale, sportive,

religioase sau de altă natură reprezintă mobiluri ale mişcării turistice.

În suita factorilor ce merită o referire specială mai trebuie menţionate acţiunile

guvernamentale şi facilităţile acordate de organizatorii de turism pentru promovarea şi

stimularea circulaţiei turistice. Din categoria acestora fac parte: legislaţia turistică - prin

prevederile sale, aceasta poate îngrădi sau stimula călătoriile în interes turistic - acordurile

(naţionale sau internaţionale) în domeniul transporturilor, organizarea agenţiilor de turism.

Pentru ca imaginea să fie completă trebuie menţionaţi şi factorii negativi ai dezvoltării

turismului. Ei sunt urmare a poluării şi degradării mediului din vecinătatea marilor centre urbane

şi industriale (poluarea aerului, a apei, degradărilor provocate prin industrializări asupra

echilibrului ecologic şi asupra peisajului). Aceşti factori vor duce, în continuare, la dezvoltarea

unor noi condiţii de refacere a energiei fizice şi nervoase consumate în procesul muncii sociale,

prin compensarea oboselii într-un mediu nepoluat. De altfel, îngrădirea posibilităţilor de

agrement şi destindere în centrele urbane din cauza poluării fonice (zgomot) şi vizuale

(monotonia peisajului urban) acţionează în sens negativ asupra stării de sănătate, stimulând în

acelaşi timp însă dorinţa potenţialilor turişti de a căuta noi destinaţii pentru odihnă, respectiv


13

pentru concedii şi vacanţe în locuri unde condiţiile de petrecere a timpului liber nu sunt alterate

de influenţa respectivilor factori.

În concluzie se poate spune că fenomenul turistic evoluează sub acţiunea intercorelată a

unui complex de factori, cu forţă şi direcţie de influenţă variind în raport cu condiţiile de timp şi

spaţiu, cu formele concrete ale circulaţiei turistice. Interfaţa acestori factori se concretizează în

impulsionarea circulaţiei turistice.

Desigur, cea mai mare parte a factorilor analizaţi (veniturile populaţiei, timpul liber,

creşterea demografică) îşi pun amprenta asupra cererii turistice- latura cea mai dinamică a pieţei,

cu toate acestea, nu poate fi ignorat sau lăsat pe un plan secundar rolul ofertei turistice. Este clar

că absenţa sau nivelul resurselor vor limita dezvoltarea turismului, chiar şi în ţările cu un

potenţial economic ridicat; aici se va forma o cerere de emisie foarte puternică a cărei satisfacere

se va realiza în ţările ofertante. Ca urmare, strategia dezvoltării turismului în limitele naţionale

sau într-o anumită zonă este condiţionată de dimensiunile şi varietatea resurselor, dar şi de gradul

de amenajare al acestora.

1.2. Motivaţia turisticǎ

Printre motivele care îl determinǎ pe omul zilelor noastre sǎ se deplaseze de la locul de

reşedinţǎ pentru a vizita o localitate, zonǎ sau ţarǎ sau sǎ-şi petreacǎ un timp în mijlocul naturii

se numǎrǎ: nevoia de relaxare, de evadare din mediul poluat al oraşelor, nevoia de divertisment,

agrement, dorinţa de a cunoaşte frumuseţile unei zone sau ţǎri, precum şi cultura, tradiţiile şi

obiceiurile acestora, nevoia de îngrijire a sǎnǎtǎţii. Toate aceste nevoi, care determinǎ o persoanǎ

sǎ se deplaseze alcǎtuiesc motivaţia turisticǎ.

O analizǎ sumarǎ a motivaţiilor cǎlǎtoriilor aratǎ cǎ satisfacerea cererii de servicii

turistice se realizeazǎ pe raza unor arii geografice diferite. În aceste cazuri se poate vorbi de o

cerere localǎ, regionalǎ şi naţionalǎ. Din punctul de vedere al intereselor economiei naţionale,

aceste forme ale cererii îmbracǎ un sens bine conturat. În mǎsura în care existǎ o unitate

teritorialǎ ce genereazǎ o anumitǎ formǎ a cererii turistice, va deveni necesar sǎ se analizeze

posibilitatea de a distribui aceastǎ cerere în interiorul ţǎrii. Nu constituie niciun secret faptul cǎ

nicio ţarǎ nu priveşte cu indiferenţǎ dacǎ plecǎrile peste hotare ale turiştilor autohtoni se

realizeazǎ într-o mǎsurǎ mai mare decât sosirile de turişti strǎini în ţara respectivǎ. O asemenea

situaţie creeazǎ un deficit în balanţa de plǎţi turistice externe, care este necesar sǎ fie acoperit din

creşterea volumului de export din alte sectoare de activitate economicǎ. Astfel este necesar ca

instituţiile guvernamentale ale ţǎrilor în cauzǎ sǎ caute soluţii pentru o folosire raţionalǎ şi

14

durabilǎ a resurselor turistice de care dispune ţara respectivǎ, în vederea atragerii atât a fluxurilor

externe, cât şi interne.

Optimizarea folosirii teritoriului naţional în scopuri turistice presupune deci dezvoltarea

dirijatǎ a bazei materiale şi a infrastructurii turistice aferente pentru a se realiza o accesibilitate

cât mai comodǎ spre zonele ce sunt sau vor fi valorificate din punct de vedere turistic.

În cercetarea ştiinţificǎ turisticǎ, diferitele niveluri ale piramidei motivaţionale umane,

propuse de A. Maslov, se regǎsesc astfel9:

motivaţia socialǎ (de afiliere, de adeziune, identificare cu alţii, apartenenţǎ la

grup, comunitate culturalǎ) se identificǎ în nevoia omului de a cǎuta grupul de

excursionişti şi de a se integra în el;

motivaţia cognitivǎ (necesitatea de a şti, de a înţelege, de a descoperi) se

identificǎ în nevoia de cunoaştere a tradiţiilor, obiceiurilor, meşteşugurilor,

istoriei, culturii, artei altor centre de civilizaţie;

motivaţia de concordanţǎ între cunoaştere, simţire şi acţiune contribuie la

integrarea personalitǎţii şi se regǎseşte în acţiunile turistice cu caracter

coparticipativ, în nevoia contactelor cu populaţia localǎ, în nevoia de a gǎsi locuri

liniştite în mijlocul naturii;

motivaţia de repaos şi de reconfortare , ca principalǎ motivaţie turisticǎ , este

satisfǎcutǎ printr-un complex de condiţii şi mijloace din afara reşedinţei

individului;

motivaţia esteticǎ exprimǎ tendinţa spre frumos, artǎ, culturǎ şi civilizaţie;

O gupare sumarǎ a principalelor motivaţii pentru vizitele în scopuri turistice este oferitǎ

de Organizaţia Mondialǎ a Turismului.

Gruparea principalelor motivaţii pentru vizite în scopuri turistice

9 Oscar Snak, Petre Baron, Nicolae Neacşu, Economia turismului, Editura Expert, Bucureşti, 2003, pag 5715

SCOPUL PRINCIPAL AL VIZITELOR

Destindere şi vacanţe

Afaceri profesionale

Alte scopuri turistice

-recreere/divertisment-evenimente culturale-sǎnǎtate – activitǎţi sportive (neprofesionale) -alte scopuri de agrement -reuniuni (congrese, colocvii, seminarii etc.) -misiuni-afaceri-altele

-studii/ documentare-familiale-tratamente balneo-medicale şi îngrijirea sǎnǎtǎţii-tranzit-altele

Figura 1.1

Sursa : Monografia statisticǎ a O.M.T., prezentatǎ la cea de a 24-a reuniune a Comisiei O.M.T. pentru

Europa: ``Tourism Trends Worldwide and in Europe, 1950-1991`` Bruges, Belgia, 7 mai 1992

Oricare ar fi motivele care îl determinǎ pe turist sǎ accepte o anumitǎ formǎ de turism,

respectiv o anumitǎ destinaţie a cǎlǎtoriilor turistice, activitǎţile ce rezultǎ urmǎresc folosirea cât

mai intensǎ a patrimoniului turistic natural, pus în valoare prin mijlocirea serviciilor oferite

populaţiei10. Prin urmare, oferta turisticǎ trebuie sǎ ţinǎ cont, pe de o parte, de posibilitǎţile de

folosire turisticǎ a teritoriului la nivel local, regional şi naţional, iar pe de altǎ parte, de

necesitatea de a crea în permanenţǎ noi servicii adecvate nivelurilor corespunzǎtoare,

comparabile cu formele de turism preconizate a fi dezvoltate, cu cererea clientelei turistice

interesate în acceptarea acestor forme de turism şi cu mutaţiile şi tendinţele existente pe plan

mondial în domeniul cererii şi ofertei, care înregistreazǎ evoluţii tot mai dinamice.

Noile concepţii privind dezvoltarea turismului trebuie sa ţinǎ cont atât de raporturile

variate şi complexe între turism şi alte fenomene economico-sociale, cât şi de fenomenul turistic,

aşa cum se va contura el în viitor.

In perspectiva evoluţiei pieţei turistice nu poate fi trecut cu vederea nici caracterul social

al turismului. Limitarea rolului şi importanţei turismului numai la implicaţiile de ordin economic

ar constitui o greşealǎ, deoarece funcţiile economice ale turismului constituie numai o parte,

10 Oscar Snak, Petre Baron, Nicolae Neacşu, Economia turismulu, Editura Expert, Bucureşti, 2003, pag 5816

desigur de importanţǎ majorǎ, din multiplele influenţe pe care le exercitǎ turismul în societatea

româneascǎ.

Spre deosebire de efectele economice ale turismului, care sunt comensurabile printr-o

serie de indicatori valorici şi cantitativi, efectele sale sociale, culturale nu sunt exprimate în cifre,

nu pot fi cuantificate, dar acest fapt nu le diminueazǎ importanţa. Acestor laturi ale fenomenului

turistic le sunt consacrate tot mai multe studii, care se referǎ la rolul social al turismului şi la

latura sa cultural-educativǎ11.

CAPITOLUL II


PROMOVAREA TURISMULUI – ELEMENT COMPONENT AL MIX-

ULUI DE MARKETING TURISTIC

2.1. Definirea marketingului turistic

Termenul de marketing provine din verbul englezesc to market, care are înţelesul de a

face piaţa, de a cumpăra şi de a vinde, de a face tranzacţii de piaţă, precum şi din substantivul

market, care înseamnă piaţă. Actualele preocupări ale teoriei şi practicii marketingului depăşesc

mult piaţa extinzându-se de la emiterea ideii de produs nou până dincolo de asigurarea serviciilor

postvânzări. De marketing ţine tot ceea ce preocupă întreprinderea pentru asigurarea succesului

ei pe piaţă. Marketingul desemnează tot ceea ce trebuie întreprins de o firmă, în conformitate

cu mediul său intern şi extern, pentru satisfacerea clientelei mai bine decât concurenţa, în

vederea obţinerii profitului dorit.

În viziunea Organizaţiei Mondiale a Turismului, marketingul turistic, desemnează o

serie de metode şi de tehnici care vizează satisfacerea în cele mai bune condiţii a nevoilor de

servicii turistice ale populaţiei.

Marketingul turistic este o adaptare sistematică şi coordonată a politicii întreprinderilor

turistice, private sau de stat, pe plan local, regional, naţional şi internaţional, în vederea

satisfacerii optime a nevoilor anumitor grupuri determinate de consumatori, în scopul obţinerii

unui profit.

Marketingul turistic este un proces de ``management`` care permite întreprinderilor şi

organizaţiilor turistice să-şi identifice clientela, actuală şi potenţială, să comunice cu ea pentru a-i

cunoaşte nevoile şi a-i influenţa dorinţele şi motivaţiile la nivel local, regional, naţional şi

internaţional în vederea adaptării produselor în scopul optimizării satisfacţiei turistice şi

maximizării obiectivelor lor organizatorice. Marketingul turistic operează în esenţă cu două

categorii de subiecţi economici: producătorii şi clienţii12. Producătorii de servicii de turism

trebuie să-şi pună întrebări de genul:

Ce bunuri să producă şi de ce ?

Cât să producă ?

La ce preţ ?

Când şi unde să le pună în vânzare ?

Vizavi de clienţi, firmele producătoare sunt confruntate cu întrebări cum ar fi:

Care sunt nevoile acestora (de ce ei cumpără) ?

Ce produse îşi aleg, unde, cât, la ce preţ, cât de frecvent ?

12 Gina-Ionela Butnaru, Marketing turistic, Editura Tehnopress, Iaşi, 2005, pag 12218

De la cine le cumpără ?

Cum se simt după ce le-au cumpărat şi utilizat ?

Marketingul îşi propune totodată să definească modalităţile în care producătorii

comunică, direct sau indirect, cu clienţii lor înainte, în timpul şi după realizarea vănzărilor. Nu

există niciodată o armonie naturală sau automată între ceea ce consumatorii doresc să cumpere şi

să plătească şi ceea ce producătorii sunt capabili sau dispuşi să ofere. De regulă, există o tensiune

permanentă între nevoia de profit şi de folosire eficientă a resurselor pe care o simte producătorul

şi dorinţele de satisfacţie ale consumatorului. Responsabilul de marketing al firmei este acela

care trebuie să gestioneze conflictele dintre producători şi consumatori care apar o dată cu actul

de vânzare-cumpărare şi să echilibreze cele două categorii de interese.

Chiar dacă, în general, principiile teoretice de bază ale marketingului sunt valabile şi în

turism, aplicaţiile practice presupun anumite particularizări, ceea ce a condus la desprinderea

marketingului turistic din marketingului general şi constituirea lui ca o ramură de sine stătătoare.

La acest lucru au contribuit o serie de caracteristici care privesc:

o natura cererii de servicii turistice;

o natura ofertei;

o natura produsului turistic şi a preţurilor oferite;

o particularităţile acţiunilor promoţionale din turism;

o particularităţile distribuţiei.

Plecându-se de la conţinutul conceptului de mediu al întreprinderii, mediul de marketing

al firmei de turism se defineşte ca fiind acea parte a mediului acesteia care afectează acele

aspecte ale activităţii sale care ţin de optica ei de marketing13.

Studiile de marketing fac distincţie între micromediul şi macromediul firmei.

1) Micromediul este constituit din agenţii care se află în anturajul imediat al firmei,

cuprinzând: furnizorii de resurse materiale şi de muncă, intermediarii, firmele

concurente şi clientela.

a) Furnizorii de resurse materiale şi de muncă, prin forţa economică de care

dispun, influenţează poziţia pe piaţă a firmei de turism (nefavorabil – dacă în

negocieri îşi pot impune – sau favorabil – dacă n-au posibilitatea să-şi impună

proprile condiţii privind preţurile, modalităţile de plată, garanţiile etc).

b) Intermediarii sunt firme specializate care preiau unele activităţi pe care

firmele de turism nu le pot realiza la fel de eficient, ei fiind constituiţi din

comercianţi şi agenţi:


Comercianţii sunt firme specializate în realizarea actelor de vânzare-

cumpărare a serviciilor turistice, grupându-se în:

Detailişti, adică agenţii care furnizează clientelei potenţiale

informaţiile asupra voiajelor posibile, modalităţilor de transport,

condiţiilor de cazare, animaţiei, tarifelor practicate etc., fiind

autorizate să vândă efectiv serviciile clientelei la tarifele convenite.

Angrosişti, de tipul ``voiajiştilor`` sau tour-operatorilor, care se

interpun între furnizorii de prestaţii şi detailişti, care pregătesc

produsele ce vor fi vândute prin detailişti.

Agenţii sunt persoane fizice sau juridice care se angajează, în numele

firmelor de turism sau clienţilor, să negocieze contractele de vânzare-

cumpărare şi alte condiţii de realizare a serviciilor de turism.

c) Clienţii reprezintă componenta micromediului căreia firma de turism trebuie

să-i acorde cea mai mare atenţie. Atunci când aceştia sunt foarte numeroşi, ei

sunt cunoscuţi sub denumirea de public, firma fiind obligată să organizeze şi

să întreţină funcţionarea unui compartiment de relaţii publice.

d) Concurenţa este elementul de micromediu a cărui importanţă pentru

specialiştii de marketing ai firmei de turism este cel puţin la nivelul celei

acordate clientelei.

2) Macromediul este definit de factorii tehnici, economici, geografici, demografici,

politico-juridici, socio-culturali, naturali etc. care-şi exercită influenţa asupra stării şi

evoluţiei firmei pe piaţă:

a) Mediul tehnologic este acel element al macromediului, definit de ritmul

progresului tehnic şi de amploarea cercetării ştiinţifice, care influenţează toate

componentele mix-ului de marketing al unei firme, începând cu produsul

turistic (ritmul înnoirii serviciilor, costul lor, calitatea etc.), continuând cu

preţurile şi canalele de distribuţie şi încheind cu soluţiile publicitare.

b) Mediul economic reprezintă componenta de bază a macromediului constituită

din preţuri şi tarife, inflaţie, venituri, înclinaţie spre consum sau spre

economii, ciclul economic etc.

Preţurile (tarifele) serviciilor turistice şi ale resurselor pe care se

bazează reprezintă componentele principale ale cererii şi ofertei de

astfel de servicii, precum şi instrumentele concurenţiale de care

depind hotărâtor starea şi perspectivele firmelor pe piaţă.

20

Inflaţia, ca factor strâns legat de preţuri, îşi exercită influenţa prin

orientarea clientelei spre serviciile turistice mai ieftine, prin

diminuarea loialităţii faţă de anumite firme, prin restrângerea

volumului de prestaţii turistice etc.

Veniturile exercită, alături de nivelul preţurilor şi tarifelor, cea mai

mare influenţă asupra cererii de prestaţii turistice. Acest factor

acţionează independent sau împreună cu alţii (care derivă din

venituri), cum ar fi: economiile şi creditul, averea, înclinaţia spre

consum sau spre economii etc.

Economiile şi creditul sunt factori care conferă cererii

consumatorilor de servicii turistice o anumită independenţă faţă de

veniturile din perioada curentă. Fiind relativ scumpe, serviciile de

turism presupun adeseori acumularea de economii sau contractarea

de credite care pot contribui la încurajarea sau descurajarea cererii

curente.

Înclinaţia oamenilor spre consum sau spre economii constituie un

factor care reglează nivelurilor afectate la un moment dat

satisfacerii cereri de prestaţii turistice influenţând corelaţia venituri

curente-cerere şi cifra de afaceri a firmelor de turism.

Averea este un factor principal al mediului economic, care

influenţează sensibil puterea de cumpărare a clientelei, respectiv

orientarea lor spre anumite tipuri de servicii turistice.

Fazele ciclului economic aduc în centrul atenţiei un gen sau altul

de strategii de marketing ale firmelor turistice. În faza de boom,

când gradul de ocupare şi veniturile populaţiei sunt în creştere,

accentul va cădea pe servicii de bună calitate, complexe, care se

vând la preţuri mari, fiind sprijinite de campanii de publicitate şi

canale de distribuţie vaste, iar în faza de criză, când populaţia este

în pierdere de locuri de muncă şi de venituri, preocupările vor viza

mai ales conservarea capacităţilor disponibile, oferta de servicii

ieftine şi de calitate mai joasă.

c) Mediul demografic reprezintă pentru firmele de turism unul dintre cele mai

importante elemente ale macromediului, pe care responsabilii de marketing îl

abordează sub aspecte multiple, cum ar fi:

21

Mărimea şi structura populaţiei, din care rezultă principalele

dimensiuni ale piaţei turistice (capacitate de absorbţie, dinamica,

structura cererii şi ofertei etc.);

Densitatea populaţiei, care influenţează îndeosebi configuraţia

reţelei de distribuţie a serviciilor turistice şi tipurile de soluţii

publicitare utilizate;

Distribuţia geografică a populaţiei, din care derivă distribuţia

cererii, a reţelei de agenţii turistice şi de alţi intermediari etc.;

Mobilitatea în spaţiu a populaţiei, care, în cazul turismului,

reprezintă una din cele mai importante componente ale

macromediului firmelor, de ea depinzând şi viteza cu care se

transmite în teritoriu imaginea cu privire la calitatea sau lipsa de

calitate a serviciilor pe care le prestează;

Vârsta oamenilor, care, corelată cu veniturile, se află într-o relaţie

foarte strânsă cu dorinţa oamenilor de a călători (clientela

principală a firmelor de turism fiind populaţia de vârstă şcolară şi

cea aflată la a doua tinereţe);

Rata nupţialităţii, care generează un gen aparte de călătorii (cele

din luna de miere);

Celibatul, derivat din rata nupţialităţii şi cea a divorţurilor, care

dimensionează un segment de bază al pieţei turistice;

Rata natalităţii, de care depind mărimea şi dinamica populaţiei,

nou născuţii făcându-i însă pe părinţi să renunţe temporar la

serviciile turistice;

Structura socio-culturală, religioasă şi etnică a populaţiei,

turismul cultural, cel religios, cel vizând descoperirea

``rădăcinilor`` fiind sub incidenţa directă a acestui factor etc.

d) Mediul politico-juridic reprezintă cea de-a patra componentă a

macromediului, el influenţând strategiile de marketing ale firmelor mai ales

prin politica şi legislaţia în domeniul turismului, prin limitările superioare şi

inferioare impuse tarifelor, prin barierele sau înlesnirile privind obţinerea

vizelor de intrare-ieşire în şi din ţară în scopuri turistice etc.

e) Mediul socio-cultural, o altă modalitate de prezentare a mediului extern al

unei firme de turism cu largi implicaţii asupra politicilor ei de marketing.

22

f) Mediul natural (amplasarea în spaţiu a localităţilor, varietatea formelor de

relief, existenţa sau inexistenţa diverselor tipuri de monumente ale naturii,

posibilităţile de acces în zonele de mare atracţie – cascade, peşteri, piscuri,

chei, lacuri, peisajul - reprezintă adeseori cel mai important factor generator

de turism14.

2.2. Conceptul de marketing – mix

Pentru întreprindere, strategia de piaţă este doar un ``ghid``. Materializarea ei - iar prin

aceasta, promovarea unei politici globale de marketing - presupune iniţierea unui şir de acţiuni

practice şi antrenarea unor eforturi pentru desfăşurarea lor. Este vorba de un ansamblu coerent

pus în mişcare pe baza unor programe, care să optimizeze eforturile de marketing necesare

pentru promovarea strategiei de piaţă, a politicii de marketing respective.

Din resursele pe care le are la dispoziţie, întreprinderea poate realiza o paletă largă de

combinaţii; în limitele profilului în care s-a specializat, activitatea sa va putea dobândi

concretizări foarte diferite. Prin modul de concepere şi de realizare a contractelor se încearcă

realizarea unui echilibru între posibilităţile întreprinderii şi presiunea ``forţelor pieţei``, pe

coordonatele strategiei de piaţă adoptate.

Ideea antrenării resurselor, în combinaţii diferite, astfel încât să permită întreprinderii

realizarea unui contact eficient cu piaţa a condus la naşterea conceptului de marketing-mix.

Acest concept, cu o poziţie centrală în teoria şi practica marketingului, este de dată relativ

recentă. Creatorul lui, profesorul Neil H. Borden, de la Universitatea Harvard, deşi foloseşte

termenul din anii ’50, îi dă o formulare coerentă cu accepţiunea pe care o înregistrăm şi astăzi.

De procesul cristalizării şi dezvoltării conceptului de marketing-mix se leagă şi numele altor

specialişti, între care E.J.McCarthy, M. de Chollet şi alţii.

Amestecul sugerat de conceptul în cauză priveşte modul cum sunt antrenate resursele

întreprinderii, proporţiile, ``dozajul`` în care ele vor intra în efortul global al întreprinderii pentru

a se ajunge la efectele dorite. Conţinutul particular al mix-ului de marketing iese în evidenţă nu

prin intermediul eforturilor antrenate, ci al instrumentelor pe care întreprinderea le utilizează în

contactele sale cu piaţa. Obiectul acestor contacte îl constituie produsele sau servicile în care

întreprinderea este specializată, oferite pieţei în anumite condiţii de plasament şi de preţ,

totodată, întreprinderea furnizează pieţei un permanent flux de informaţii, de mesaje, care preced

sau însoţesc produsele şi serviciile, pregătindu-le întâlnirea cu destinatarii lor potenţiali.

Prin conceptul de marketing-mix se poate înţelege orientarea activităţii de marketing a

întreprinderii – în funcţie de resursele interne şi de condiţiile pieţei - prin combinarea într-un tot 14 Gina-Ionela Butnaru, Marketing turistic, Editura Tehnopress, Iaşi, 2005, pag 127

23

unitar, coerent, sub forma unor programe, a elementelor politicii de produs, de preţ, de distribuţie

şi de promovare.

Se impune o remarcă în legătură cu natura elementelor care intră în compunerea mix-

ului. Cele mai multe lucrări le consideră variabile endogene – controlabile de către întreprindere.

Explicaţia pare simplă: dacă mix-ul de marketing este o ``compoziţie`` , la care recurge

întreprinderea, aceasta din urmă nu poate opera decât cu variabilele pe care le poate manevra, pe

care le poate controla şi introduce în alcătuirea mix-ului, în dozele necesare. O analiză mai atentă

conduce însă la alte concluzii. Astfel, dacă produsul şi promovarea sunt întradevăr două variabile

efectiv manevrate de întreprindere, nu acelaşi lucru se poate spune despre celelalte două. Preţul,

poate să fie hotărât de întreprindere sau să-i fie impus de afară (de concurenţă, de stat, etc.).

Referitor la distribuţie, de cele mai multe ori întreprinderea (producătoare) nu dispune de un

aparat propriu de distribuţie, ci apelează la cel existent în cadrul pieţei. Atât în privinţa preţului

cât şi a distribuţiei întreprinderea are posibilitatea alegerii din mai multe variante ce i se oferă,

aici găsindu-se explicaţia includerii lor în mix-ul de marketing. Totuşi, atât preţul cât şi

distribuţia, nu sunt nici variabile endogene, nici exogene ele având o natură aparte15.

Structura concretă a mix-ului, poziţia ocupată de fiecare dintre elementele sale

componente vor depinde de posibilităţile întreprinderii şi de solicitările pieţei luându-se în

considerare în acelaşi timp optica decidentului, capacitatea lui de realizare a celei mai inspirate

combinaţii de instrumente, corespunzătoare condiţiilor concrete în care îşi desfăşoară activitatea.

Numărul combinaţiilor posibile, dintre care urmează să fie aleasă cea mai potrivită este

extrem de mare pentru că cele patru elemente ale mix-ului nu reprezintă instrumente singulare, ci

adevărate ansambluri axate pe câte un element central. Referitor la produs s-a constatat că

întreprinderea poate opera, în condiţii diferite, asupra conţinutului şi calităţii produsului, asupra

ritmului de înnoire şi gradului de diversificare sortimentală, asupra dozajului, asupra numelui şi

mărcii produsului etc. Rezultă că fiecare dintre cele patru elemente ale mix-ului poate constitui o

adevărată constelaţie de instrumente din care se aleg cele mai potrivite condiţiilor date şi se

alcătuieşte o combinaţie, un submix.

Noua caracteristică a mix-ului de marketing va fi dată de piaţa în care acesta ar urma să

se înscrie, să se aplice practic. De regulă, în cadrul celor patru componente ale mix-ului, accentul

cade asupra primei componente-politica de produs: în definitiv, produsul este principalul mijloc

de comunicare a întreprinderii cu piaţa. În unele situaţii însă, obţinerea unor schimbări favorabile

întreprinderii în contactul cu piaţa sau fie şi numai consolidarea poziţiei pe piaţă, iar punerea în

mişcare a unui mix vizează tocmai astfel de obiective, care, pot să nu implice revederi ale

politicii anterioare de produs sau doar unele retuşuri minore. Cu aceleaşi produse pot fi


menţinute pieţele existente şi chiar cucerite altele noi. În acest caz, în mix-ul de marketing,

accentul va cădea asupra altui element: poate fi avută în vedere o amplificare a activităţilor

promoţionale, alegerea unor canale şi forme mai eficiente de distribuţie. În mix-ul de marketing

nota caracteristică este aceea că poziţia şi ordinea de importanţă a celor patru elemente variază în

funcţie de condiţiile concrete ale implementării mix-ului şi de specificul strategiei în slujba

căreia este pus. Mix-ul de marketing nu conţine în mod obligatoriu, în toate cazurile, ansamblul

celor patru elemente ale sale, el putându-se limita la două, trei sau chiar un singur element.

Indiferent câte dintre cele patru elemente sunt prezente cu schimbări afective faţă de

perioadele anterioare şi indiferent asupra căruia cade accentul principal al preocupărilor

întreprinderii, o cerinţă de bază a realismului mix-ului de marketing o constituie judicioasa

corelare a acestor elemente. Lipsa de corelare poate diminua sau chiar pune în pericol realizarea

efectului global urmărit. Toate elementele mix-ului se cer corelate cu strategia de piaţă a

întreprinderii. Mix-ul de marketing nu este altceva decât modalitatea practică de promovare a

unei strategii de piaţă, de a-i concretiza căile şi atinge obiectivele.

O problemă importantă care intervine în stabilirea mix-ului de marketing o constituie

optimizarea eforturilor de marketing. Practic, fiind vorba de o alegere dintre mai multe variante

posibile care pot duce la un anumit efect, intră în discuţie criteriul eficienţei economice.

Creşterea până la un anumit nivel a volumului vânzărilor pe piaţă poate fi obţinută fie prin

ridicarea calităţii produselor, fie prin reducerea preţurilor, fie prin antrenarea unei reţele mai

largişi mai diversificate de distribuţie, fie prin amplificarea activităţii promoţionale; acelaşi efect

putând fi obţinut prin antrenarea simultană a mai multor sau a tuturor acestor căi. În mix-ul de

marketing se cere stabilirea şi apoi adoptarea acelei soluţii care minimizează eforturile necesare

pentru obţinerea unui efect prestabilit.

Dificultatea alegerii soluţiei optime constă în faptul că impactul eforturilor de marketing,

adică al celor necesare pentru punerea în aplicare a mixului, din care numai unele pot fi evaluate,

nu este liniar. Dacă vânzările ar fi constant sensibile la investirea de fonduri de o anumită

mărime, în fiecare din cele patru elemente ale mix-ului, problema s-ar rezolva relativ uşor prin

metoda programării liniare. În realitate însă este vorba de prezenţa unui impact neliniar

determinat de interacţiunea elementelor mix-ului; funcţia cererii în raport de eforturile prevăzute

în mix-ul de marketing poate lua forma unei ecuaţii exponenţiale de forma16:

Q=kAaBbCcDd

unde:


k- multiplicator

A,B,C,D – cele patru variabile ale mix-ului

a,b,c,d – coeficienţii de elasticitate a desfacerilor faţă de variaţia fiecărei variabile

a mix-ului

Încercările de până acum de cuantificare a efectului obţinut în urma unor investiţii de

marketing s-au limitat la elemente izolate ale mix-ului. Mai puţune încercări se referă la

eforturile de marketing solicitate de mix în ansamblul său, tocmai aici aflându-se cheia

problemei, componentele mix-ului suplinindu-se uneori reciproc, însă numai până la un punct. În

acelaşi timp ele se pot condiţiona, anihila ori potenţa în funcţie de proporţiile în care sunt

distribuite între componentele mix-ului ca şi de localizarea lor concretă.

2.3. Mix-ul promoţional. Promovarea turisticǎ

Una din sarcinile cele mai importante asumate de marketingul mix este aceea de a furniza

clientelei toate genurile de informaţii, sfaturi şi îndemnuri prin intermediul cărora aceasta să fie

atenţionată de existenţa unei anumite oferte, să i se trezească interesul în legătură cu utilitatea

acesteia, să fie atrasă spre ea, să i se creeze convingerea că ea este în măsură să o satisfacă mai

bine decât altele şi să o determine să ia decizia de cumpărare.

Acţiunile promoţionale în domeniul turismului vizează atât atragerea unor noi clienţi, cât

şi păstrarea celor vechi, adresându-se, direct prin reţelele de intermediari, fie întregului public,

fie unor categorii bine identificate de clienţi ţintă. Promovarea poate favoriza firmele turistice de

la toate nivelurile, de aceea în efortul de promovare sunt angrenate nu numai organismele

teritoriale şi naţionale, ci şi organisme internaţionale.

Fiind orientată cu precădere spre turiştii potenţiali, promovarea nu va neglija nici comercianţii şi

ceilalţi intermediari.

Datorită legăturii dintre promovare şi vânzări în turism pot fi puse în evidenţă două stiluri

promoţionale distincte:

promovarea imaginii, având în centrul atenţiei destinaţiile turistice pe care

urmăreşte să le facă cunoscute;

promovarea vânzărilor, care implică operaţiunile de comercializare.

2.3.1.Obiectivele promovării

Promovarea presupune implicarea intelectuală şi financiară a tuturor firmelor care asigură

fabricarea produselor turistice. Definirea promovării turistice constituie definirea obiectivelor de

marketing ce trebuiesc avute în vedere pentru:

26

1) intărirea fidelităţii clienţilor existenţi;

2) mărirea numărului de ocazii în care clienţii existenţi pot solicita satisfacerea nevoilor

de turism;

3) atragerea clienţilor din alte zone concurente;

4) transformarea nonconsumatorilor de produse turistice în consumatori, mai întâi

potenţiali, iar apoi efectivi.

Identificarea stadiilor prin care un nonconsumator relativ poate fi transformat într-un

consumator consumator fidel pot fi:

1) stadiul cognitiv, în care obiectivul promovării este atragerea atenţiei

nonconsumatorului, aducândui-se la cunoştinţă de existenţa zonei şi serviciile care îi

stau la dispoziţie;

2) stadiul afectiv, în care, în urma identificării şi cunoaşterii gusturilor acestuia,

obiectivul trebuie să fie trezirea interesului şi dorinţei de a devenii clientul potenţial

al firmei;

3) stadiul comportamental, în care, utilizând cele mai eficiente metode de convingere,

obiectivul ţintă este transformarea clientului potenţial în client fidel;

Obiectivele promovării trebuie să fie cuantificate într-o cât mai mare proporţie pentru a

se putea asigura controlul îndeplinirii lor17.

2.3.2. Rolul informării în promovarea turistică

Promovarea este o activitate comunicaţională, informarea clientelei asupra produselor

oferite de zonă care se poate realiza prin căi şi cu mijloace multiple, sub formă verbală sau

scrisă, vizuală sau auditivă, directă sau indirectă.

Rolul centrelor de informare

Firmele şi organizaţiile intereresate în promovarea turismului îşi organizează centre de

informare cu caracter permanent sau ocazional18:

1) Centrele permanente de informare sunt organizate pe principiul teritorial, pe

cheltuiala firmelor, oficiilor de turism sau a statelor amplasate în localităţile, zonele şi

ţările în care clientela turistică este cea mai numeroasă, ele îmbrăcând forma

birourilor sau oficiilor de informare. Rolul lor este acela de a oferi pe toate căile

informaţii utile clientelei turistice, atât în localităţile emitente cât şi în cele receptoare

17 Gina-Ionela Butnaru, Marketing turistic, Editura Tehnopress, Iaşi, 2005, pag 14218 Gina-Ionela Butnaru, Marketing turistic, Editura Tehnopress, Iaşi, 2005, pag 146

27

antrenând în sistemul de distribuire agenţii de voiaj, transportatori, organisme

naţionale, sindicate, etc.

2) Punctele ocazionale de informare se prezintă sub forma:

saloanelor de vacanţă care sunt puncte de informare la care firmele turistice au

posibilitatea să contacteze direct o parte din clientela potenţială şi

intermediarii interesaţi în distribuirea produselor turistice;

standurilor care se organizează de obicei la nivel naţional sau regional cu

participarea firmelor naţionale de turism scopul lor fiind de a asigura

distribuirea documentelor promoţionale către intermediari sau clientela finală.

Documente de informare turistică

Pe măsura intensificării concurenţei, centrele şi punctele de informare turistică îşi extind

stocurile de broşuri prin editurile oficiilor naţionale de turism, ale transportatorilor şi alte

categorii de organisme interesate în promovarea turismului. Pentru a fi cât mai eficiente

documentele de informare turistică trebuie să respecte reguli privind stabilirea titlului, traducerile

şi formatul.

În funcţie de rolul pe care îl au în promovare aceste documente pot fi de apel

(propunându-şi, de exemplu, stârnirea interesului pentru o destinaţie) sau de informare

(cuprinzând toate datele de care are nevoie clientul pentru a se hotărî să devină turist) 19 :

documentele hotelurilor individuale - este vorba în general de pliante care au

drept scop promovarea serviciilor unui hotel şi sunt puse la dispoziţia clientelei

prin intermediul agenţiilor de voiaj sau al transportatorilor.

documentele lanţurilor hoteliere - posibilităţile financiare ale acestor lanţuri le

permite lansarea unor acţiuni promoţionale de mare forţă şi eficienţă.

Documentele lor internaţionale nu se limitează la pliante, ci cuprind şi broşuri,

ghiduri turistice sau jurnale de mare notorietate. În plus, ele îşi permit adesea

organizarea de saloane sau standuri, centre de rezervări etc.

documentelor staţiunilor şi zonelor turistice - ele sunt mai bogate în informaţii

decât documentele hotelurilor, cuprinzând în plus detalii de ordin istoric, cultural,

arhitectonic, sportiv, medical, geografic etc. Ele se concretizează în general în

ghiduri turistice şi sunt în multe cazuri distribuite contra cost.

documentele oficiilor naţionale de turism - ele sunt concepute în aşa fel încât să

asigure o informare foarte generală a turiştilor (în special a celor străini),

prezentându-se sub forma broşurilor sau a ghidurilor. Conţin date cu privire la


principalele elemente de atracţie turistică ale ţării destinaţie, precum şi despre

geografia, istoria, cultura şi situaţia politică şi economică ale acestei ţări.

2.4. Strategii de promovare a turismului

Promovarea presupune, în mod fundamental, comunicarea, transmiterea de informaţii de

la vânzǎtor la cumpǎrǎtor, al cǎror conţinut se referǎ la produs, sau la întreprinderea ori

organizaţia care îl comercializeazǎ. Transmiterea informaţiei se poate realiza prin diverse

mijloace, atât personale, cât şi impersonale, iar scopul ei este de a convinge potenţialii

consumatori de beneficiile pe care le vor aduce cumpǎrarea sau utilizarea produselor sau

serviciilor oferite de o anumitǎ organizaţie.

Pentru întreprinderile de turism, publicitatea, publicaţiile (cataloage, afişe, hǎrţi şi trasee,

ghiduri turistice şi de servicii sau pliante), relaţiile publice, târgurile şi Internet-ul constituie

principalele instrumente de comunicare cu piaţa.

2.4.1. Publicitatea

Publicitatea este un mod foarte eficient de a ajunge la un numǎr mai mare de beneficiari

produsele sunt cunoscute în mǎsura în care acestea sunt prezentate la televizor, se regǎsesc în

paginile de publicitate, inserate într-o revistǎ sau în ideea creativǎ de promovare adoptatǎ de o

marcǎ20.

Obietivul unei campanii publicitare poate fi acela de a face cunoscut produsul/serviciul la

un numǎr cât mai mare de persoane pentru a-i incita sǎ cumpere, de a mǎri notorietatea sau de a

schimba imaginea produsului şi de a informa mai bine publicul asupra caracteristicilor unui

produs.

Publicitatea reprezintă principala modalitate de promovare a produselor şi serviciilor

turistice. Ea îsi propune crearea şi păstrarea clientelei prin informarea, incitarea, sfătuirea şi

convingerea ei asupra necesităţii cumpărării serviciilor turistice. Publicitatea este o formă de

comunicare în masă, mesajele transmise către clientelă fiind simultane, impersonale, indirecte şi

în sens unic. Un profesionist al publicităţii va trata întotdeauna cu maximum de atenţie clientul,

considerându-l un partener bine instruit, priceput, exigent, sensibil, care nu trebuie amăgit cu

promisiuni fără acoperire deplină, sinceritatea fiind cea mai importantă condiţie pe care trebuie

să o îndeplinească. Ca parte componentă a unei strategii de marketing, publicitatea în turism

trebuie să asigure informarea clientelei potenţiale, suscitarea interesului clientelei şi

distribuitorilor, promovarea evenimentelor, anunţarea reducerilor de preţ, crearea imaginii de

20 Blanca Garcia Henche, Marketing în turismul rural, Editura Irecson, Bucureşti, 2004, pag 19129

marcă, fidelizarea clientelei, etc. În funcţie de obiectivele care urmează a fi atinse în urma

campaniilor publicitare şi a acţiunilor promoţionale de ansamblu, la alegerea agenţiilor de

publicitate se va ţine seama de capacitatea acestora de realizare a publicităţii şi a altor forme de

promovare precum şi de aria lor de acţiune. Mesajul publicitar se transmite de la emiţător spre

receptor, este indicat să fie cât mai simplu pentru a putea fi recepţionat şi evaluat cât mai uşor cu

putinţă.

Publicitatea este o formă impersonală de comunicare cu piaţa care îşi propune crearea şi

păstrarea clientelei prin informarea, incitarea şi convingerea ei asupra necesităţii cumpărării

produselor turistice ale firmei care o susţine.

Etapele unei campanii publicitare sunt urmatoarele21 :

1) Definirea obiectivelor publicităţii :

informarea clientelei potenţiale în legătură cu existenţa pe piaţă a unui

produs turistic ;

promovarea evenimentelor generatoare de turism;

anunţarea unor reduceri de preţ acordate în anumte condiţii;

crearea unei imagini de marcă.

2) Fixarea constrângerilor bugetare

3) Selectarea clientelei ţintă - ţinta principală a unei campanii publicitare

formează aşa-numitul public de audienţă.

4) Selectarea agenţiei publicitare

Criteriile principale avute în vedere aici sunt:

raportul dintre sursele care pot fi alocate publicităţii şi mărimea

agenţiei;

experienţa agenţiilor în domeniul turismului;

numărul şi felul clienţilor serviţi de unitatea turistică;

potenţialul creativ al companiei, care se poate evalua prin studiul

campaniilor publicitare deja conduse de acesta;

tipurile de servicii oferite de agenţie etc.

În sfârşit, odată campania publicitară lansată se pune problema evaluării eficienţei sale.

Este dificilă sau chiar imposibilă delimitarea netă a efectelor publicităţii de efectele datorate altor

factori, fie ei microeconomici sau macroeconomici.


Există trei mari forme de publicitate: publicitatea prin mass-media, publicitatea exterioară

şi publicitatea directă22. În ceea ce priveşte turismul singura formă de publicitate care are impact

este publicitatea prin mass-media.

Presa scrisă (ziare şi reviste) prezintă următoarele avantaje principale:

o costul redus relativ la efectul scontat;

o operativitatea: mesajele pot fi transmise rapid;

o flexibilitatea: mesajele pot fi uşor schimbate de la o apariţie la alta;

o capacitate de stocare: mesajele care interesează se pot păstra;

o selectivitatea: reclamele pot fi amplasate în acele publicaţii şi în acele pagini

care este foarte posibil să intereseze pe potenţialii clienţi;

o regularitatea apariţiei.

Dezavantajul acestui mediu de comunicare, în special al ziarelor, este acela că durata de

viaţă a unui mesaj publicitar este redusă; el trebuie repetat de multe ori pentru a fi conştientizat.

În cazul revistelor acestă durată de viaţă este mai mare, iar reclama poate fi realizată în condiţii

grafice superioare; pe de altă parte, timpul necesar plasării mesajului este mai lung, iar costurile

pot fi sensibil mai ridicate în raport cu ziarele.

Radioul, ca mijloc publicitar, are următoarele avantaje:

operativitate ridicată;

arie largă de răspândire;

costul scăzut (comparativ cu presa scrisă);

posibilitatea utilizării unui fond sonor atrăgător;

flexibilitatea;

gradul înalt de selectivitate.

Dintre dezavantajele radioului am putea semnala:

o caracterul efemer al emisiei-recepţiei mesajului;

o probabilitatea redusă de recepţie a mesajului;

o imposibilitatea stocării mesajelor de către cei interesaţi.

Televiziunea este vehiculul publicitar cel mai costisitor, el având totuşi o serie de

avantaje certe în raport cu celelalte cum ar fi:

posibilitatea asocierii tuturor celor trei elemente ale unui mesaj, şi anume textul, sunetul şi

imaginea;

posibilitatea de a beneficia de asistenţa şi consultanţa profesioniştilor din televiziune;

audienţa largă de care se bucură în rândul clienţilor potenţiali.


Dintre dezavantajele televiziunii, în afară de costul ridicat, putem aminti:

durata foarte scurtă a mesajului;

probabilitatea mai mică de receptare, datorată numărului mare de canale şi

emisiuni între care audienţa are de ales;

oarece dificultate de individualizare a mesajelor faţă de cele ale concurenţei.

Cinematograful

Reclama prin cinematograf se adresează unui auditoriu selectiv şi fracţionat care trebuie

să accepte captivitatea temporară într-o sală de cinema pentru a urmări un film publicitar. Aceste

filme sunt difuzate de regulă cu ocazia proiecţiilor unor filme artistice, înaintea acestora sau într-

o pauză. Cinematograful este un mijloc publicitar foarte scump deoarece presupune utilizarea

unor spaţii şi echipamente speciale.

2.4.2. Publicitatea la locul de vânzare

Publicitatea la locul de vânzare reprezintǎ ansamblul instrumentelor şi tehnicilor utilizate

pentru a influenţa comportamentul de cumpǎrare la respectivul punct de vânzare23.

Cele mai utilizate instrumente sunt afişele sau posterele şi afişajele electronice. Afişul sau

posterul este un instrument clasic al promovǎrii turistice. Este o formǎ de prezentare atractivǎ a

unei destinaţii turistice, prin intermediul unei fotografii mari. Aceste afişe se utilizeazǎ pentru

ornarea birourilor de turism, iar câteodatǎ se dau cadouri sau se vând.

Pentru a utiliza în mod corespunzǎtor afişele este nevoie sǎ se dispunǎ de un spaţiu

adecvat expunerii lor. Diverse birouri de turism au amenajat deja vitrine sau locuri de expunere

în care afişele sunt prezentate în mod atractiv.

In prezent, afişajele electronice înlocuiesc afişele ca material publicitar în punctele de

vânzare.

2.4.3. Publicaţiile

Publicaţiile care se utilizeazǎ ca instrument de promovare al întreprinderilor de turism

sunt urmatoarele :

ghidurile turistice ;

hǎrţile, planurile şi traseele turistice ;

pliantele ;

publicaţiile specializate.


Ghidurile turistice reprezintǎ materialul cel mai cunoscut care îndeplineşte rolul de a

informa şi pupulariza resursele turistice din diverse zone. Acest tip de publicaţii sugereazǎ

lucruri interesante de fǎcut sau de vǎzut, dar oferǎ şi informaţia practicǎ pentru ca turistul sǎ

poatǎ ajunge, sǎ se cazeze şi sǎ se desfǎşoare într-un ambient pe care nu îl cunoaşte.

Existǎ multiple variante ale acestor publicaţii, dar majoritatea se caracterizeazǎ prin prezentarea

unei zone ca marcǎ de referinţǎ (ţarǎ, regiune, ţinut sau itinerar). Este important sǎ se

diferenţieze ghidurile turistice de descriere generalǎ a resurselor din spaţiul geografic de cele a

cǎror finalitate se axeazǎ pe anumite aspecte tematice ale ansamblului de resurse (ghiduri de

arhitecturǎ popularǎ, gastronomie, ecologie etc.). Pe de altǎ parte, trebuie sǎ se evidenţieze

ghidurile care se adreseazǎ segmentelor de populaţie foarte specifice, fie pe segmente

motivaţionale, ca ghidurile gastronomice, fie pe segmente de vârstǎ, ca cele destinate publicului

tânǎr.

Marea majoritate a ghidurilor turistce se prezintǎ ca un format de carte tipǎritǎ, dar se

înregistreazǎ o creştere a publicǎrii de ghiduri informatizate, în special sub formǎ de CD-ROM.

Avantajul acestui ghid cu caracter interactiv este cǎ ordonarea informaţiei nu este condiţionatǎ de

formatul cǎrţii tipǎrite, ci poate rǎspunde necesitǎţilor particulare ale fiecǎrui cititor24.

Hǎrţile, planurile şi traseele turistice

Valoarea hǎrţilor ca sursǎ documentarǎ este foarte importantǎ, deoarece conţine

informaţii indispensabile orientǎrii în teritoriu, nu numai datoritǎ indicaţiilor referitoare la cǎile

de circulaţie, dar şi pentru faptul cǎ acestea conţin informaţii privind principalele atracţii ale

zonei.

Principalele tipuri de hǎrţi de uz turistic sunt urmǎtoarele :

hǎrţi rutiere- sunt cele mai uzuale şi sunt indispensabile cǎlǎtoriilor pentru

alegerea itinerariului ;

hǎrţi – ghiduri turistice – oferǎ informaţii privind reţeaua rutierǎ şi resursele din

teritoriu ; introduce reproduceri la scarǎ mai mare a valorilor turistice considerate

ca relevante de autori şi, de obicei, prezintǎ un text în care se enumerǎ şi se

explicǎ valorile de interes turistic ale zonei ;

planuri de oraş – aceste hǎrţi prezintǎ detalii mai mari decât cele anterioare,

deoarece trebuie sǎ permitǎ descrierea în detaliu a strǎzilor oraşelor, cu atracţiile

turistice ale oraşului ; acest tip de hǎrţi deţin informaţii privind istoria şi arta

locului, principalele monumente şi obiective de interes şi serviciile de artizanat,

gastronomie şi cazare.


Traseele turistice sunt itinerare promovate de administraţiile însǎrcinate cu turismul în

diverse perimetre. Acest tip de itinerariu are ca obiectiv sǎ prezinte o anumita zonǎ pentru vizite

de scurtǎ duratǎ şi sǎ cuprindǎ zonele relativ apropiate unele de altele pentru a produce o sinergie

între ele care sǎ depǎşeascǎ forţa turisticǎ a fiecǎruia în parte. In general, acest tip de itinerar se

adreseazǎ turismului individual care organizeazǎ aceste trasee pe cont propriu. De aceea, traseele

prezintǎ, în mod normal, diverse posibilitǎţi, în funcţie de spaţiul natural în care se situeazǎ şi de

infrastructura de cazare şi restaurant existentǎ.

Pliantele

Un pliant este un instrument, un mijloc publicitar şi comercial de care dispune

profesionistul din sectorul turistic pentru a comunica informaţia şi a vinde produsul/ serviciul

sǎu.

Caracteristica principalǎ a pliantelor este caracterul sǎu promoţional şi de popularizare, în

afarǎ de faptul cǎ posedǎ o facilitate mai amplǎ de editare comparativ cu ghidurile turistice, ceea

ce îi conferǎ o mai mare posibilitate de actualizare.

Pliantele îndeplinesc anumite funcţii25 :

acţioneazǎ ca un substitut al produsului – pliantul reprezintǎ consecinţa

eforturilor de a face tangibil ceea ce este intangibil în cazul serviciilor turistice şi,

conţinând informaţii privind caracteristicile produsului, se transformǎ într-un

înlocuitor al acestuia, deoarece clientul este, de obicei, departe de locul de

consum când vede pliantul ;

înlocuieşte sau suplimenteazǎ acţiunile publicitare ;

face cunoscute consumatorului caracteristicile produsului în mod concret, precis

şi detaliat – pentru a trezi interesul, un pliant trebuie sǎ aibǎ urmǎtoarele

caracteristici :

cel mai important este designul coperţii ;

mesajul trebuie sǎ aibǎ forţǎ pentru a atrage consumatorul ;

conţinutul imaginilor trebuie sǎ fie superior textului (pliantul reprezintǎ

imaginea locaţiei, serviciilor şi activitǎţilor care se vând) ;

trebuie sǎ fie un pliant util, pentru a facilita vânzarea produsului şi

contactul cu întreprinderea (sǎ includǎ telefonul, e-mail-ul).

mecanism pentru facilitarea cumpǎrǎrii – majoritatea pliantelor conţin informaţii

privind modul de efectuare a rezervǎrilor şi de cumpǎrare a produsului ;


34

rol de consolidare a cumpǎrǎrii – pliantul înlocuieşte produsul pe perioada

cuprinsǎ între efectuarea rezervǎrii şi pânǎ se cǎlǎtoreşte sau se consumǎ

produsul, ceea ce poate presupune mai multe sǎptǎmâni sau luni ;

transmiterea de informaţii despre întreprinderea de turism şi despre modul de

utilizare a produsului/ serviciului acesteia ;

rol educativ ;

element promoţional.

Publicaţiile specializate

Revistele specializate sunt publicaţii de mare valoare datoritǎ actualizǎrii lor constante,

deoarece au, în general, o periodicitate lunarǎ. Conţinuturile lor sunt foarte actuale şi le

completeazǎ pe cele oferite de ghiduri şi pliante.

Existǎ douǎ tipuri de publicaţii : cele de tip general, cu conţinuturi care se referǎ la

teritorii şi la resursele turistice ale acestora şi cele de tip tematic, al cǎtor conţinut este specializat

pe tipul de turism care se realizeazǎ, pe tipul de cazare care se utilizeazǎ. Printre acestea din

urmǎ, în ultimii ani au apǎrut diverse publicaţii dedicate practicǎrii sporturilor extreme,

turismului în naturǎ şi turismului rural.

2.4.4. Relaţiile publice

Relaţiile publice au ca obiectiv sǎ faciliteze cunoaşterea unei întreprinderi sau a unui

produs, sǎ creeze o imagine bunǎ şi o atitudine favorabilǎ faţǎ de acestea, departe de punctul de

vânzare sau prezentare. Aceastǎ cunoaştere se creazǎ, în principal, prin intermediul mijloacelor

de comunicaţie, prin articole, întrevederi şi ştiri.

In sectorul turistic, relaţiile publice se pot referi la inaugurǎrile de locaţii, organizarea de

şedinţe de lucru, şedinţe gastronomice.

Relaţiile publice oferǎ constant şi regulat informaţii intermediarilor, comunitǎţii locale,

turiştilor, presei şi sectorului privat, printre altele, cu scopul de a obţine pe termen lung, o

imagine pozitivǎ şi o atitudine favorabilǎ faţǎ de destinaţia de turism sau o locaţie.

Locaţiile de turism şi întreprinderile de servicii turistice trebuie sǎ foloseascǎ ştiri scurte

şi de actualitate, adresate presei specializate, interesatǎ de aceastǎ temǎ, cu scopul de a fi

publicate într-un material tipǎrit. Este o încercare din partea întreprinderilor de a difuza, prin

intermediul mijloacelor de comunicare, anumite mesaje pentru a crea o imagine bunǎ.

Intreprinderile de turism trebuie sǎ ţinǎ seama de urmatoarele aspecte26 :

trebuie sǎ se identifice responsabilul secţiei pentru a nu se pierde nota de presǎ ;


trimiterea este doar un prim pas ; a publica şi a plasa nota într-un spaţiu bun va

depinde de bunele relaţii care s-au creat cu responsabilii publicatiilor ;

este necesar sǎ se cunoascǎ linia editorialǎ, secţiile, suplimentele şi publicul

diferitelor publicaţii pentru a le oferi ceea ce îi intereseazǎ mai mult ;

trebuie sǎ se ţinǎ seama de termenul limitǎ de predare a informatiilor ;

trebuie sa fie întotdeauna dispuşi sǎ colaboreze cu ziariştii, în special când aceştia

solicitǎ în mod spontan informaţii.

2.4.5. Târgurile de turism

Târgurile de turism sunt evenimente culturale cu rol important în promovarea şi

comercializarea turismului şi care atrag profesioniştii din numeroase ţǎri. Ele reprezintǎ o formǎ

de prezentare şi, ocazional, de vânzare a produselor, deşi au loc periodic şi sunt de scurtǎ duratǎ.

Participarea la târguri reprezintǎ principala acţiune promoţionalǎ realizatǎ de majoritatea

persoanelor publice din domeniul turismului. In ciuda acestui lucru, cercetǎrile de piaţǎ

demonstreazǎ cǎ târgurile au foarte puţinǎ influenţǎ ca factor de decizie în alegerea destinaţiei,

deşi trebuie sǎ se ţinǎ cont de faptul cǎ marile târguri sunt deschise profesioniştilor şi obiectivul

lor nu este de a contacta clientul final, ci canalele de comercializare.

Participarea la târguri este fundamentalǎ în turism pentru a stabili contacte comerciale şi

pentru a cunoaşte ce produse oferǎ competitorii şi ce mijloace de comercializare utilizeazǎ.

Târgurile sunt evenimente foarte importante ca instrumente de comunicare şi de

distribuţie a produsului, astfel cǎ pun în contact consumatorul final cu locaţiile de turism, în

special prin intemediul pliantelor pe care acestea le pun la dispoziţie.

CAPITOLUL 3

STUDIU DE CAZ

PERSPECTIVA DEZVOLTĂRII ŞI PROMOVĂRII ZONEI TURISTICE

NEAMŢ

3.1. Prezentarea zonei turistice Neamţ

3.1.1. Localizarea şi caracterizarea zonei turistice Neamţ36

Judeţul Neamţ ocupă o poziţie central-estică în ansamblul teritorial naţional şi se

suprapune, parţial, Carpaţilor Orientali, Subcarpaţilor Moldoveneşti şi Podişului Moldovenesc,

făcând parte din categoria unităţilor administrativ - teritoriale cu o suprafaţă de 5896,16 km2 ,

ceea ce reprezintă 2,5% din teritoriul ţării (harta fizicǎ a judeţului Neamţ - anexǎ). Geografic,

judeţul Neamţ este situat între 46040' şi 47020' latitudine nordicǎ şi 25043' şi 27015' longitudine

esticǎ. Judeţul Neamţ are ca vecini: la nord judeţul Suceava, la vest judeţul Harghita, la sud

judeţul Bacău, iar la est judeţele Vaslui şi Iaşi.

Formele de relief ale zonei au înalţimi cuprinse între 1907m (vârful Ocolaşul Mare) şi

169 m (lunca Siretului). Unitǎţile de relief predominante în judeţul Neamţ sunt: cea muntoasǎ,

reprezentatǎ de Carpaţii Orientali (prin munţii Bistriţei, masivul Ceahlǎu, munţii Hǎşmaş, munţii

Tarcǎu şi munţii Stǎnişoarei), care ocupǎ 278.769 ha (51% din suprafaţa judeţului), cea

subcarpaticǎ, reprezentatǎ de Subcarpaţii Moldoveneşti, şi cea de dealuri ale Podişului Central

Moldovenesc. Principalele altitudini muntoase sunt: Ceahlǎu (1907m - Ocolaşul Mare şi 1900m -

Toaca), Bistriţa (1859m) şi Tarcǎu (1792 - Hǎşmaşu Mare). Lungimea totalǎ a râurilor ce

traverseazǎ judeţul Neamţ este de peste 2000 km. Lacurile existente sunt artificiale. Dintre toate,

acumularea Izvorul Muntelui este cea mai importantǎ, având o suprafaţǎ de aproximativ 3120ha

şi un volum de apǎ de aproximativ 1251 milioane .

In judetul Neamţ întâlnim douǎ tipuri de climǎ aproximativ în proporţii egale: în

jumatatea vesticǎ un climat specific montan, iar în restul teritoriului un climat temperat

continental puternic influenţat de masele de aer din est.

Judeţul Neamţ a fost înfiinţat în actualele limite administrative prin Legea nr.2/1968

privind organizarea administrativă a teritoriului României şi are în componenţa sa 83 localităţi,

după cum urmează: 2 municipii (Piatra Neamţ şi Roman), 3 oraşe (Târgu Neamţ, Bicaz şi

Roznov), 78 de comune cu 344 de sate.

Populaţia judeţului Neamţ, în 2008, numǎrǎ 566.740 locuitori din care 50,7% sunt femei,

iar 49,3% sunt bǎrbaţi ; 38,12% locuiesc în mediul urban, iar 61,88% în mediul rural.

Ramurile economice preponderente în judeţ sunt industria chimică, industria metalurgică,

industria prelucrării lemnului, industria uşoară, industria materialelor de construcţii şi industria

alimentară, turismul reprezentând un deziderat al dezvoltării judeţului Neamţ, o prioritate avută

în atenţie de către administraţia publică locală.

3.1.2. Forme de turism practicate în zona Neamţ

Varietatea peisajului geografic, cu nenumărate locuri pitoreşti, patrimoniul

monumentelor istorice şi de artă, originalitatea elementelor etnografice şi folclorice, prezenţa

37

staţiunilor balneoclimaterice reprezintă doar câteva obiective de mare atracţie turistică, ce au

favorizat dezvoltarea mai multor forme de turism:

1. Turism montan

Obiectivul turistic central al judeţului care înregistreazǎ cel mai intens aflux turistic îl

constituie zona Bicaz - Ceahlău, cu munţii Hăşmaş, Bistriţa, Tarcău, Stânişoara, accesul către

aceasta fiind uşurat de drumurile care unesc Transilvania cu Moldova prin Cheile Bicazului.

Munţii Hăşmaş, alcǎtuiţi din roci calcaroase, cuprind o vastă zonă carstică, caracterizată

prin peşteri, chei şi praguri.

Masivul Ceahlău este cel mai semeţ munte al Moldovei, un obiectiv turistic important al

ţării, un loc despre care circulă multe legende şi povestiri. Punctele cele mai înalte de pe munte

sunt Vârful Toaca (1904 m) şi Ocolaşul Mare (1907 m); la altitudinea de 1021 m există o

cascadă formată din pârâul Rupturi, numită Duruitoarea, ale cărei şuvoaie cad pe un perete de

stâncă de la o înălţime de 25 m. De la aceasta cascadă şi-a luat numele renumita staţiune Durău,

aflatǎ la poalele masivului. Situată la o altitudine de 780-800 m, staţiunea se află într-o regiune

montană frecventată din secolul al XVIII-lea. Centrul Cultural-Pastoral ``Sf. Daniil Sihastru``

este situat în incinta Mănăstirii Durău, a cărei biserică a fost pictată de celebrul pictor român

Nicolae Tonitza, într-un peisaj montan magnific, un loc în care spiritualitatea încununează

pitorescul, turistul fiind în acelaşi timp un pelerin. Recomandată pentru odihnă şi tratament,

staţiunea constituie un punct de pornire pentru numeroasele trasee care acoperă masivul Ceahlău,

oferind în acelaşi timp posibilitatea practicării sporturilor de iarnă. Cele 5 hoteluri de 2 şi 3 stele,

şi cele 16 pensiuni turistice clasificate cu 2 si 3 margarete au oferte atractive pentru orice sezon,

fiind renumite pentru specialităţile culinare specifice zonei.

Rezervaţia naturală Cheile Bicazului - Hăşmaş, monument al naturii, cu pereţi stâncoşi de

300-400 m înălţime, reprezintă un adapost pentru viaţa sălbatică şi pentru peste 600 specii de

plante pe o lungime de 10 km.

2. Turism cultural şi ecumenic

Judeţul Neamţ are o bogată moştenire istorică, evidenţiată prin muzee (Muzeul de Istorie

şi Arheologie, Muzeul de Artă, Muzeul de Etnografie şi Folclor), case memoriale (Calistrat

Hogaş, Ion Creangă), cetăţi medievale (Cetatea Neamţului), catedrale, şi mai ales mănăstiri,

cunoscute pe plan internaţional - Agapia, Văratec, Sihla, Sihăstria, Bistriţa - adevarate pietre de

hotar pentru orice traseu turistic din judeţ.

Unul dintre cele mai interesante şi căutate obiective turistice din Neamţ este Muzeul

``Nicolae Popa``, din satul Târpeşti, care prezintă un bogat patrimoniu cultural: de la măşti

tradiţionale de urători, colecţii numismatice şi de fiare de călcat, unelte agricole şi cărţi vechi. Nu 38

este de ocolit nici muzeul etnografic, unde se găsesc costume populare vechi de peste 200 de ani.

Ceramica neagră de Marginea, unică în lume, are şi ea un loc aparte. De asemenea, nu trebuie

omise nici sculpturile artistului, care atrag prin stilul nonconformist.

Emblematic pentru reşedinţa de judeţ, municipiul Piatra Neamţ, este Complexul medieval

din zona centrală, edificat în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, alcătuit din Curtea domnească

(construită în anul 1468), Biserica Sf. Ioan şi Turnul-clopotniţă (1497).

3.Turism rural şi agroturism

Adevărat remediu împotriva vieţii aglomerate a oraşelor, a zgomotului şi factorilor de

stres, satul românesc, purtător de valori spirituale autentice, oferă numeroase oportunităţi de

recreere şi de cunoaştere a tradiţiilor poporului român.

Filiala ANTREC Neamţ - Asociaţia Naţionala de Turism Ecologic, Rural si Cultural este

un operator important în dezvoltarea acestui tip de turism, oferind programe turistice şi

manifestări, servicii de cazare şi masă în pensiuni turistice şi agroturistice clasificate la categoria

2, 3 şi 4 margarete sau stele. Majoritatea pensiunilor se concentrează în Ceahlău - Durău,

Filioara - Agapia, Vânători - Neamţ, Viişoara, Vaduri, Fărcaşa, Piatra Neamţ, Almaş, Târgu

Neamţ, Tupilaţi, Bicazu Ardelean.

Turismul rural şi agroturismul au mari posibilităţi de dezvoltare, deoarece zonele rurale

ale regiunii dispun, pe lângǎ un cadru natural pitoresc, nepoluat şi cu multiple variante de

recreere, şi de un valoros potenţial cultural şi istoric.

4. Ecoturism

Unul dintre avantajele majore ale judeţului Neamţ, în comparaţie cu destinaţiile turistice

consacrate, este acela al păstrării mediului natural nealterat de prezenţa şi activităţile omului, fapt

concretizat prin numeroasele rezervaţii naturale: Parcul Naţional Ceahlău, Parcul Naţional

Vânători Neamţ, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Pădurea Goşman, Codrii de Aramă, Codrii de

Argint. Toate aceste zone sunt bogate în resurse naturale, specii de floră şi faună declarate

endemice sau monumente ale naturii, un fond piscicol bogat în numeroase râuri şi lacuri.

Parcul Naţional Ceahlău se remarcă prin numeroasele rarităţi floristice, unele fiind

monumente ale naturii: floarea de colţ, tisa, papucul doamnei, ghintura, zada. Caracterizată

printr-o mare diversitate de elemente, fauna Masivului Ceahlău conferă o inestimabilă valoare

ştiinţifică dând, împreună cu vegetaţia, măreţia biogeografică a acestui munte. Dintre speciile de

peşti una este declarată monument al naturii: lostriţa. Păsări declarate monumente ale naturii

sunt : cocoşul de munte, fluturaşul de stâncă, bufniţa, ciocănitoarea cu trei degete. Mamiferele

sunt reprezentate prin circa 30 de specii din totalul de 100 specii existente în fauna ţării printre

care două monumente ale naturii (cerbul şi râsul) şi un relict glaciar, capra neagră. Această zonă,

impresionantă ca ansamblu biogeografic, cu o mare complexitate de elemente floristice şi 39

faunistice, se impune a fi conservată în regim natural, menţinând nealterate toate valorile

naturale.

5. Turism balnear

Judetul Neamţ are un potenţial destul de ridicat pentru tratamente balneare, date fiind

resursele subsolului - ape minerale, acest tip de turism fiind asociat cu cel montan sau de

agrement. Astfel, în apropierea oraşului Târgu Neamţ, staţiunea balneo-climaterică Bălţăteşti

este renumită pentru apele clorosodice, sulfatate, bicarbonate, magneziene, feruginoase indicate

în tratarea afecţiunilor reumatismale, neurologice şi bolilor asociate - endocrine, respiratorii,

dermatologice. Apele minerale clorurate sodice şi bromurate din staţiunea Oglinzi se aseamănă

prin compoziţia lor cu apele de la Ischl (Austria), Hall (Tirol), Stotterheim (Weimar). Atât apele

minerale, cât şi nămolul de aici, au fost apreciate de mulţi turişti străini pentru calităţile lor

curative.

Zona este propice practicării sporturilor în orice anotimp, precum şi organizării de

expediţii, drumeţii pe traseele cunoscute. Mănăstirile din zonă constituie o impresionantă atracţie

turistică pentru toţi cei care ajung în România , oferind în acelaşi timp şi posibilităţi de cazare

într-un cadru natural unic.

3.2. Analiza strategicǎ a zonei turistice Neamţ

3.2.1. Baza tehnico – materială a zonei turistice Neamţ – premisă a

dezvoltării turismului

1. Reţeaua unităţilor de cazare

Intr-o zonǎ, staţiune, localitate, turismul se poate dezvolta satisfǎcǎtor numai în ipoteza

cǎ existǎ suficiente posibilitǎţi pentru cazarea, alimentaţia şi agrementarea vizitatorilor. De

aceea, din formele de bazǎ materialǎ, capacitǎţile de cazare condiţioneazǎ, poate în cea mai mare

mǎsurǎ, volumul activitǎţii turistice, deşi anumite categorii de vizitatori care sosesc într-o

localitate (staţiune) de interes turistic nu recurg întotdeauna la serviciile de cazare.

In general, prin capacitǎţi de cazare27 se înţeleg acele dotǎri de bazǎ materialǎ care

asigurǎ înnoptarea şi odihna turiştilor pe o anumitǎ duratǎ de timp, în baza unor tarife

determinate, diferenţiate în funcţie de gradul lor de confort, perioada de an (sezonul) în care sunt

solicitate serviciile de cazare. Capacitatea de cazare cuprinde totalitatea formelor de cazare

(hoteluri, moteluri, hanuri, cabane, campinguri etc.), care, în vederea asigurǎrii unui sejur cât

mai atractiv, oferǎ turiştilor condiţii optime de adǎpostire (înnoptare), îndeplinind, dupǎ caz, şi

alte funcţii caracteristice de domiciliu temporar.


Cazarea vizează crearea condiţiilor şi confortului pentru odihna călătorului, ea putând fi

definită ca rezultat al industriei hoteliere, sector ce înglobează ansamblul activităţilor desfăşurate

în spaţiul de locuire temporară. Cazarea se prezintă ca o prestaţie complexă ce decurge din

exploatarea echipamentelor de primire şi găzduire şi este alcătuită dintr-un grupaj de servicii

oferite călătorului pe timpul şi în legătură cu rămânerea sa în unităţile hoteliere.

Dimensiunile şi calitatea serviciului de cazare hotelieră sunt determinate de existenţa

unei baze materiale adecvate din punctul de vedere al mărimii, tipologiei, dotărilor etc. care să

asigure turiştilor condiţii optime de înnoptare şi să îndeplinească şi alte funcţii. Serviciul de

cazare este influenţat de încadrarea cu personal a mijloacelor de găzduire, de nivelul de

calificare a lucrătorilor, de modul de organizare a muncii. Insuficienţa spaţiilor de cazare,

înzestrarea lor necorespunzătoare, neconcordanţa între nivelul confortului oferit şi exigenţele

turiştilor, ca şi numărul mic al lucrătorilor sau slaba lor pregătire influenţează negativ calitatea

serviciului de cazare şi, prin intermediul acestuia, dimensiunile circulaţiei turistice şi gradul de

valorificare a patrimoniului.

Rolul serviciului de cazare este important în cazul turismului rezidenţial, de odihnă, când

turistul doreşte să-şi petreacă vacanţa într-un cadru natural atrăgător, fără să fie lipsit de

confortul specific civilizaţiei moderne. Valorificarea superioară a potenţialului turistic reprezintă

o latură a aportului industriei hoteliere la dezvoltareea turismului. Zone deosebit de bogate în

atracţii turistice pot rămâne în afara interesului turiştilor, datorită echipării necorespunzătoare

sau absenţei unor condiţii minime de campare.

În identificarea componentelor serviciului de cazare trebuie avut în vedere faptul că

unitatea hotelieră îndeplineşte, pentru turist, funcţia unui domiciliu temporar şi că turistul

cheltuieşte mai mult de jumătate din totalul timpului de vacanţă în aceste spaţii. Serviciul de

cazare este constituit dintr-o sumă de prestaţii independente:

cazarea propriu-zisă cu servicii complementare;

alimentaţia cu servicii specifice;

activităţi de agrement şi cultural-artistice;

servicii de informare şi intermediere;

activităţi comerciale;

servicii speciale.

Între aceste servicii există relaţii de interdependenţă, în raport cu specificul fiecărei unităţi de

cazare, unele dintre activităţi pot fi mai dezvoltate, altele mai puţin sau chiar să lipsească, după

cum pot apărea şi altele suplimentare.

Găzduirea este funcţia principală a unităţilor hoteliere, ea presupune existenţa unor spaţii

adecvate şi a dotărilor necesare asigurării odihnei şi igienei turistului. Unităţile hoteliere 41

110861

129300

117344

140761

156665

0

20000

40000

60000

80000

100000

120000

140000

160000

2003 2004 2005 2006 2007

sosiri

trebuiesc amplasate în funcţie de o serie de factori, şi anume: alegera destinaţiei şi poziţionarea

obiectivului în funcţie de acesta, distanţa faţă de mijloacele de acces şi faţă de atracţiile turistice,

frumuseţea peisajului, linişte. Amplasarea trebuie să răspundă şi unor criterii de ordin economic:

valoarea investiţiei, costurile de exploatare, asigurarea unui nivel ridicat de ocupare.

Judeţul Neamţ are în componenţă sa un număr de aproximativ 100 de spaţii de cazare

turistică de toate tipurile de la hoteluri la pensiuni şi camping-uri. Între unităţile cu o capacitate

mare se remarcă Hotelul Central şi Hotelul Ceahlău din municipiul Piatra Neamţ. Posibilităţile

de agrement ale judeţului sunt numeroase: restaurante, grădini, parcuri, grădini zoologice,

rezervaţii naturale.

Din tabelul 3.1 se observǎ cǎ în 2007 faţǎ de anul 2003 a crescut cu 23,17% numǎrul de

locuri de cazare existente, cu 20,72% numǎrul de locuri de cazare în funcţiune, cu 41,31%

numǎrul de sosiri şi cu 31,72% numǎrul de înnoptǎri.

Tabelul 3.1

Capacitatea şi activitatea de cazare turistică în perioada 2003-2007

Anul Capacitatea de cazare turistică

Sosiri Înnoptări Indici de utilizare netă a capacităţii de

cazare în funcţiune (%)

Existentǎ( locuri )

În funcţiune(locuri- zile )

2003 3482 1051884 110861 255810 24,3

2004 3483 1150550 129300 301342 26,2

2005 4045 1164661 117344 265938 22,8

2006 4121 1263552 140761 306735 24,3

2007 4289 1269877 156665 336978 26,5

Sursa: www.insse.ro

Graficul 3.1

Evoluţia sosirilor în perioada 2003-2007

42

255810

301342

265938

306735

336978

0

50000

100000

150000

200000

250000

300000

350000

2003 2004 2005 2006 2007

innoptari

24,3

26,2

22,8

24,3

26,5

20

21

22

23

24

25

26

27

2003 2004 2005 2006 2007

Indici de utilizare netă acapacităţii de cazare înfuncţiune (%)

Din analiza graficului 3.1 se observǎ cǎ numǎrul sosirilor a avut urmǎtoarea evoluţie :

- a crescut în 2004 cu 16,63% faţǎ de 2003 ;

- în 2005 a urmat o scǎdere cu 9,24% faţǎ de 2004 ;

- în 2006 şi 2007 a crescut cu 26,97%, respectiv 41,31% faţǎ de 2003.

Graficul 3.2

Evoluţia înnoptǎrilor în perioada 2003-2007

Din analiza graficului 3.2 se observǎ cǎ numǎrul înnoptǎrilor a avut urmǎtoarea evoluţie:

în 2004 a crescut cu 17,79% faţǎ de 2003;

în 2005 a scǎzut cu 11,74 faţǎ de 2004 ;

în 2006 şi 2007 a crecut cu 19,9%, respectiv cu 31,72% faţǎ de 2003.

Graficul 3.3

Evoluţia indicilor de utilizare netă a capacităţii de cazare în funcţiune

43

Din analiza graficului 3.3 se observǎ cǎ indicele de utilizare netǎ a capacitǎţii de cazare în

funcţiune, faţǎ de 2003, a crescut în 2004 şi 2007, a scǎzut în 2005, iar în 2006 a avut aceeaşi

valoare ca şi în 2003.

2. Reţeaua unităţilor de alimentaţie publică

Termenul ``alimentaţie`` este utilizat pentru a desemna ceea ce încǎ multǎ lume numeşte

``alimentaţie publicǎ``. In Dicţionarul explicativ al limbii române, atributul ``publicǎ`` are

înţelesurile de ``care priveşte pe toţi`` sau ``care are loc în prezenta unui numǎr mare de

oameni``. De aceea, termenul poate fi perceput cu un sens peiorativ, întrucât nu poate fi vorba de

o ``participare`` a tuturor şi nici nu se urmǎreşte ca derularea serviciului sa aibǎ loc în

``prezenţa``cuiva. Dimpotrivǎ, intimizarea spaţiilor de servire şi personalizarea serviciului

reprezintǎ un deziderat permanent28.

Alimentaţia se individualizează ca o componentă distinctă a economiei, orientată spre

satisfacerea nevoilor de consum ale populaţiei, având un rol important în viaţa economică şi

socială. În cazul turiştilor alimentaţia este asimilată termenului de ``restauraţie`` cu sensul de

refacere a organismului, termen derivat de la restaurant.

În privinţa conţinutului, alimentaţia se caracterizează prin complexitate, în sensul că

reuneşte într-un tot unitar activităţi independente, identice sau comparabile cu cele ale altor

ramuri ale economiei.

Groupe international de recherches agroalimentaires (GIRA) identificǎ patru motivaţii ale

consumului, corespunzǎtor tot atâtor funcţii29 (tabelul 3.2):

funcţia de hrǎnire – este vorba de masa luatǎ în afara casei; serviciul trebuie sǎ fie

rapid şi la un preţ scǎzut, de aceea tipurile de unitǎţi frecventate sunt restaurantul

fas-food, bistroul, snack-barul, restaurantul de întreprindere. Aceastǎ funcţie

deţine locul principal în totalul cererilor adresându-se consumatorului obişnuit,

fiind destinată satisfacerii unei nevoi fiziologice;

funcţia de loisir – desi rǎmâne o masǎ-necesitate fiziologicǎ, restricţiile de timp şi

preţ sunt mai puţin importante. Este tipul de masǎ luatǎ seara- în drum spre casǎ,

pentru a nu mai face bucǎtǎrie- sau în timpul unui voiaj turistic. Funcţia de loisir

răspunde nevoilor manifestate de consumatorii ce călătoresc în week-end sau în

vacanţă;

funcţia de convivialitate – masa se ia cu familia sau cu prietenii şi constituie o

atracţie în sine. Clientela cautǎ o ambianţǎ deosebitǎ şi meniuri cu suficiente

28 Nicolae Lupu, Hotelul- economie şi management, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, pag 10529 Nicolae Lupu, Hotelul- economie şi management, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, pag 105

44

variante de alegere.Timpul nu mai prezintǎ importanţǎ, iar nivelul criteriului preţ

variazǎ de la caz la caz. Funcţia de convivialitate se apropie prin conţinut,

motivaţie şi caracteristicile clientelei de cea de loisir;

funcţia de afaceri se referă la crearea cadrului propice unor întâlniri sau negocieri,

precum şi la organizarea festivităţilor ocazionate de diverse evenimente. Este masa

luatǎ de cadrele superioare, agenţii de vânzǎri, împreunǎ cu partenerii lor de afaceri.

Decorul, ambianţa şi calitatea preparatelor sunt esenţiale. Restricţiile de timp sunt mai

puţin importante, iar preţul este relativ ridicat.

Tabelul 3.2

Repartiţia pe funcţii a meselor servite

Funcţia Prânz (%) Cinǎ(%) Total (%)

hrǎnire

loisir

convivialitate

afaceri

59

5

5

1

-

20

10

-

59

25

15

1

Total (%) 70 30 100

Sursa: Y. Tinard, Le tourisme- Economie et management, McGraw-Hill, Paris, 1992, pag. 305

Paralel cu dezvoltarea turismului, cu diversificarea formelor sale şi sporirea exigenţelor

clientelei specifice, se poate vorbi de o îmbogăţire a conţinutului activităţii de alimentaţie şi o

creştere a rolului său prin multiplicarea funcţiilor pe care le poate îndeplini, cu accent pe

componenta recreativ-distractivă.

Ca parte integrantă a prestaţiei turistice, alimentaţia manifestă şi o serie de particularităţi:

să fie prezentă în toate momentele importante ale consumului turistic;

să asigure o diversitate structurală a produselor şi serviciilor;

să reprezinte un element de selecţie a destinaţiilor de vacanţă sau chiar motivaţia

principală a călătoriei.

Aceste trăsături pun în evidenţă locul important pe care activitatea de alimentaţie îl deţine

în structura produsului turistic şi contribuţia sa atât la ridicarea calităţii serviciului turistic în

ansamblul său, cât şi la creşterea activităţii voiajelor sau destinaţiilor de vacanţă. Eficienţa sa

este reflectată în costul pachetului de vacanţă, determinând nivelul şi evoluţia circulaţiei

turistice. Serviciile de alimentaţie pot fi asigurate de către restaurantele spaţiilor de cazare, dar şi

de restaurantele existente.

45

Reţeaua unitǎţilor de alimentaţie publicǎ din judetul Neamţ este reprezentatǎ în tabelul

3.3:

Tabelul 3.3

Reţeaua unitǎţilor de alimentaţie publicǎ din judetul Neamţ

Denumirea

localitǎţii

Numele şi adresa unitǎţii de alimentaţie

publicǎ

Tipul de unitate

Piatra Neamţ Amadeus (Piaţa M. Kogǎlniceanu,nr.4) Restaurant clasic

Casa Pietreanǎ (str. Dimitrie Leonida) Restaurant cu specific

Casa Româneascǎ (str. Oituz, nr.1) Restaurant cu specific

Cǎprioara (Aleea Tineretului) Restaurant clasic

Cercul Gospodinelor (Parc Cozla) Restaurant clasic

Ciao Ciao (Bd. Traian, bl.A9, parter) Pizzerie

Colibele Haiducilor (Parcul Cozla) Restaurant cu specific

Corint ( Str. Dimitrie Ernici, nr.3) Restaurant clasic

Cozla ( Piaţa Ştefan cel Mare, nr.31) Restaurant clasic

Dao (Bd. Traian, bl. A3) Restaurant chinezesc

Diana (Bd. Republicii, nr.1) Restaurant clasic

Diesel (Str. Petru Rareş, nr.21) Restaurant clasic

Don Angelo (Str. Petru Movilǎ, nr.6) Bar Biliard

Laguna (Bd. Decebal, nr.80) Bar Biliard

Marianti (Bd. Traian, bl.A6, parter) Restaurant clasic

Nefertiti (Bd. Decebal, nr.196) Restaurant clasic

Paharnicul (Str. Paharncului, nr.5) Restaurant clasic

Pietricica (Piaţa M. Kogǎlniceanu, nr.5) Restaurant clasic

Tequila Bowling (Ştrandul Tineretului) Pizzerie, bar biliard

Topaz (Str. 1Decembrie 1918, bl A14) Restaurant clasic

Unic (Piaţa Ştefan cel mare, nr.1) Restaurant clasic

Union (Bd. Traian, nr.130) Restaurant clasic

Villa Italia (Str.Burebista, nr.65) Pizzerie

Happy Food (Bd. Decebal, bl.H3, parter) Fast-food

Pizza&Grill 66 (Piaţa M.Kogǎlniceanu, nr.1-3) Pizzerie

46

Pizza Star (Bd. Traian, bl.A3, parter) Pizzerie

Pizzeria Blue Star (Piaţa M.Kogǎlniceanu, nr.1) Pizzerie

Pizzeria Buon Gusto (Piaţa Ştefan cel Mare, nr.1) Pizzerie

Cafe-bar Bacardi (Str. Durǎului, nr.1) Cafe-bar

Cafe Latino (Bd. Decebal, bl.I4, parter) Cafe-bar

Vip Sangym (Str. Cuiejdi, nr.2) Cafe-bar

Club Q 30 (Str. Ştefan cel Mare, nr.31) Disco-bar

The Kilkeny (Str. Dimitri Leonida, nr.53) Unitate tip pub

Roman Black Wolf (Pietonal Ştefan cel Mare, bl.M7) Restaurant cu specific

Club Why Not (Pietonal Ştefan cel Mare, bl.M9) Disco-bar

Favorit (str. Roman Muşat, nr.1) Restaurant cu specific

Parc (Str. Ştefan cel Mare) Restaurant clasic

Pizzeria Hera (Pietonal Ştefan cel Mare, bl.M4) Pizzerie

Rigoletto (Pietonal Ştefan cel Mare, bl.M3) Pizzerie

Romtudor (Str. Bogdan Dragoş, nr.111) Restaurant clasic

Târgu Neamţ Humuleşti (Bd. Mihai Eminescu) Restaurant clasic

Intim (Bd. Mihai Eminescu, bl.M7)) Restaurant clasic

La Ţapu` (Bd. Ştefan cel Mare) Restaurant cu specific)

Rotiserie (Str. C. Hogaş, bl.B2) Rotiserie

Agapia Cerbul Carpatin Zahana

Bǎlţǎteşti Zimbrul Zahana

Bicaz Moldoturism Restaurantul Pescǎruş (Str.

Barajului, nr.86)

Restaurant clasic

Sursa: www.bibgtkneamt.ro

3. Baza de agrement

Agrementul reprezintǎ o componentǎ de bazǎ a produsului turistic deoarece este chemat

sǎ asigure odihna activǎ a turiştilor, contribuind direct la realizarea unei noi calitǎţi a vieţii.

Odihna activǎ este o caracteristicǎ fundamentalǎ a vacanţelor în zilele noastre, contribuind la

satisfacerea nevoilor fizice şi psihice ale turistului, conturând cadrul necesar petrecerii plǎcute şi

instructive a timpului liber30.


http://www.bibgtkneamt.ro/

Agrementul este definit ca ``ansamblul mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor şi

formelor oferite de unitǎţi, staţiuni sau zone turistice, capabile sǎ asigure individului sau grupului

social o stare de bunǎ dispoziţie, de plǎcere, sǎ dea senzaţia unei satisfacţii, uni împliniri, sǎ lase

o impresie şi o amintire favorabilǎ31``.

În sens mai larg, agrementul (anumaţia turisticǎ) include32:

a) Animaţia de destindere, respectiv totala inactivitate (de tipul ``stat la plajǎ``),

animaţia comercialǎ (shopping, cumpǎrǎturi), animaţia recreativǎ (parcuri de

loisir) şi animaţia ludicǎ (cazinouri);

b) Animaţia de ``deplinǎ formǎ fizicǎ şi pshicǎ``, cuprinzând animaţia religioasǎ,

animaţia militantǎ (manifestǎri cu conotaţii politice), animaţia medicalǎ şi

paramedicalǎ şi animaţia sportivǎ (pentru practicanţi şi spectatori);

c) Animaţia-spectacol, adicǎ animaţia-naturǎ (rezervaţii şi parcuri naturale) şi

animaţia istoricǎ (castele);

d) Animatia culturalǎ, cu muzee, festivaluri;

e) Animaţia profesionalǎ.

In vacanţǎ, turistul este tot mai puţin mulţumit de clasica ofertǎ de soare şi plajǎ, alǎturi

de cazare, masǎ. Din acest motiv, pentru a oferi clienţilor posibilitatea sǎ aibǎ o viaţǎ de vacanţǎ

mai activǎ şi sǎ stabileascǎ relaţii între ei, motivaţi de un imbold comun, şi anume

divertismentul, a apǎrut animaţia şi respectiv, animatorul. Diferenţǎ dintre agrement şi animaţie

ar fi cǎ aceasta din urmǎ presupune participarea activǎ a turiştilor.

Obiectivul principal al unui program de animaţie este de a propune clienţilor o serie de

activitǎţi, de care aceştia sǎ fie conştienţi cǎ existǎ şi la a cǎror desfǎşurare sǎ participe activ sau,

din contrǎ, sǎ aleagǎ o viaţǎ sedentarǎ, fǎrǎ sǎ fie preocupaţi de respectivele activitǎţi; clienţii

însǎ trebuie sǎ ştie cǎ activitǎţile existǎ şi cǎ, dacǎ simt nevoia sǎ participe, sunt încurajaţi şi

îndrumaţi în acest sens. Animatorul trebuie sǎ aibǎ abilitatea de a motiva clienţii sǎ participe la

diversele activitǎţi, cu unicul scop de a le face sejurul cât mai plǎcut şi mai amuzant şi de a-i

ajuta sǎ-şi recupereze forţele, nu doar fizice , ci şi psihice, înainte de a reveni la viaţa cotidianǎ.

Din ce în ce mai mult, clienţii apreciazǎ acest tip de ofertǎ, care devine unul dintre factorii

decisivi în alegerea hotelului pentru petrecerea vacanţei.

Realizarea scopului fundamental al vacanţei-odihnă, recreere şi distracţie, evadarea din

cotidian presupune între altele, crearea unui cadru, a unei ambianţe de deconectare. Creşterea

preocupărilor pentru materializarea dezideratului de odihnă activă-caracteristică esenţială a

31 Stǎnculescu Gabriela, Lupu Nicolae, Ţigu Gabriela, Dicţionar poliglot explicativ de termeni utilizati în turism, Editura All, Bucureşti, 1988, pag.6 32 Nicolae Lupu, Hotelul- economie şi management, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, pag 95

48

vacanţelor în societatea modernă stimulează apariţia şi dezvoltarea unor servicii specifice celor

de agrement.

Dacă în privinţa tratamentului balneo-medical nu există nici un fel de rezervă în

recunoaşterea importanţei şi locului său în structura produsului turistic, tot aşa trebuiesc înţelese

lucrurile şi în cadrul altor prestaţii cu rol recreativ; pentru schiori, prezenţa zăpezii, a

amenajărilor pentru practicarea ski-ului, a instalaţiilor mecanice de urcat este cel puţin tot atât de

importantă ca şi a condiţiilor de cazare şi masă; situaţia se prezintă asemănător şi pentru amatorii

de sporturi nautice, de vânătoare, echitaţie, etc. toate acestea demonstrând că animaţia este o

componentă de bază a produsului turistic.

În calitate de componentă de bază a produsului turistic, agrementul îndeplineşte şi o serie

de funcţii diferenţiindu-se în raport cu turistul şi nevoile sale fizice şi psihice şi organizatorii de

vacanţe.

În ceea ce-l priveşte pe turist, agrementul are în vedere satisfacerea nevoilor sale fizice

de odihnă, destindere, mişcare şi chiar dezvoltarea capacităţilor sale, reconfortarea psihică a

turistului prin relaxare, distracţie, crearea unei atmosfere de comunicare şi chiar prin îmbogăţirea

bagajului de cunoştinţe. Satisfacerea acestor cerinţe presupune organizarea activităţilor cultural-

distractive şi instructiv-educative; în categoria acestora se înscriu excursiile, vizitarea diverselor

obiective, întâlnirea cu reprezentanţii diferitelor profesii, concursuri, stimularea creaţiei.

Agrementul se manifestă ca un factor de competitivitate a staţiunilor sau unităţilor de

creştere a activităţii acestora prin diferenţierea ofertelor. Totodată el se constituie ca un mijloc de

individualizare a produselor şi de personalizare a destinaţiilor, cu efecte stimulative asupra

circulaţiei turistice.

În privinţa obiectivelor se urmăreşte asigurarea unei baze materiale adecvate, a unui

personal cu pregătire de specialitate şi a unor programe având conţinut distractiv-recreativ

precum şi a activităţilor şi mijloacelor de informare a clientelei în legătură cu aceste manifestări.

Buna organizare şi desfăşurare a agrementului reprezintă un mijloc suplimentar de

atragere a fluxurilor turistice, de stimulare a călătoriilor

Multǎ vreme s-a considerat cǎ agrementul se poate desfǎşura doar vara. Nimic mai greşit!

Chiar dacǎ vara sunt condiţiile cele mai bune pentru desfǎşurarea activitǎţilor - datoritǎ timpului

mai bun şi afluenţei sporite de turişti - nu trebuie pierdute din vedere activitǎţile ce se pot

desfǎşura în alte anotimpuri. Pe perioada iernii, hotelurile din zonele de munte sunt comparabile

cu cele din zonele de plajǎ pe periada verii, impunând activitaţi de agrement atractive pentru

client; condiţiile meteo nu sunt mereu favorabile sporturilor de iarnǎ, iar timpul liber trebuie

ocupat cu activitǎţi corespunzǎtoare vremii şi condiţiilor hotelului. De asemenea, existǎ grupuri

de clienţi care cǎlǎtoresc cel mai mult în afara sezonului de vârf, precum grupurile de vârsta a 49

treia, necesitând anumite tipuri de activitǎţi, corespunzatoare caracteristicilor pe care le posedǎ,

de aceea, agrementul ar trebui realizat în orice perioadǎ a anului şi în orice fel de hotel, cu

condiţia sǎ se afle în concordanţǎ cu caracteristicile clienţilor vizitatori33.

În zona turisticǎ Neamţ, serviciile de agrement împreună cu frumuseţea peisajului

formează atuul cel mai important pentru promovarea turismului. Astfel pot fi dezvoltate multiple

activităţi sportive cu caracter competiţional sau de amatori, activităţi recreative sau de odihnă

precum şi activităţi cultural-artistice.

Activitǎţile ce pot fi practicate de turiştii ce sosesc în judeţul Neamţ sunt urmǎtoarele:

1. Vizitarea obiectivelor turistice

Piatra-Neamţ, una dintre cele mai pitoreşti aşezări ale ţării, supranumită adesea ``Perla

Moldovei``, este nu numai centrul administrativ al judeţului, ci şi capitala istorică a unui

străvechi ţinut românesc, calitate ce i-o conferă vechimea sa bimilenară. Amintită încă de la

sfârşitul secolului al XIV-lea printre alte târguri ale Moldovei, este locul unde Ştefan cel Mare îşi

va ridica - în a doua jumătate a veacului următor - curtea domnească şi biserică, ce constituie şi

astăzi nepreţuite podoabe ale oraşului, judicios integrate arhitecturii moderne şi ambianţei noilor

construcţii.

Pentru vizitarea obiectivelor turistice, turiştii pot parcurge o serie de trasee turistice (harta

turisticǎ a judeţului Neamţ – vezi anexe):

Traseul 1 : Piatra-Neamţ - Barajul de acumulare de la Bicaz - Poiana Teiului -

Staţiunea Durǎu - Piatra Neamţ

Obiective de vizitat:

Barajul de acumulare de la Bicaz - lac de acumulare format pe Bistriţa, are

o înǎlţime de 127 m, o lungime de 435 m şi o lǎţime maximǎ la bazǎ de

119 m ; lacul în sine are o lungime de 40 km, o suprafaţǎ de 33 km2 şi un

volum maxim de apǎ de 1250 milioane m3 ; constituie o atractivǎ zonǎ de

agrement ; se pot face plimbǎri cu vaporaşul, se pot închiria şalupe ;

Poiana Teiului - este o rezervaţie geologicǎ, aici existând un uriaş bloc de

calcar format prin eroziune ;

Staţiunea Durǎu - este o staţiune climatericǎ şi de odihnǎ situatǎ la poalele

Masivului Ceahlǎu.

Traseul 2 : Piatra-Neamţ - Mǎnǎstirile Horaiţa, Vǎratec şi Agapia - Cetatea

Neamţului - Târgu Neamţ - Casa Memorialǎ Ion Creangǎ din Humuleşti - Piatra

Neamţ


33 Nicolae Lupu, Hotelul- economie şi management, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, pag 9750

Mǎnǎstirea Horaiţa - situatǎ la 12 km de Piatra-Neamţ ; a fost construitǎ în

anul 1725 ;

Mǎnǎstirea Agapia - situatǎ la 9 km de Târgu Neamţ ; a fost construitǎ

între anii 1642-1647 ; arhitectura bisericii nu are un stil specific, ceea ce

conferǎ o deosebitǎ valoare acestui monument sunt frescele pictate de

Nicolae Grigorescu, între anii 1858-1861 ;

Mǎnǎstirea Vǎratec - s-a construit între anii 1808-1812, pe locul celei

vechi, şi a fost pictatǎ în 1841 ; arhitectonic, biserica se prezintǎ ca un

edificiu eclectic, cu elemente ale vechiului stil moldovenesc şi elemente

de arhitecturǎ strǎinǎ care au pǎtruns în Moldova la sfârşitul secolului al

XVIII-lea şi începutul secolului al XlX-lea ;

Cetatea Neamţului - situatǎ în oraşul Târgu Neamţ, a fost construitǎ de

Petru Muşat la sfârşitul secolului al- XIV-lea ;

Casa Memorialǎ Ion Creangǎ - situatǎ la la 2 km de Târgu Neamţ, este

casa în care a copilǎrit Ion Creangǎ.

Traseul 3 : Piatra-Neamţ - Târgu Neamţ - Mǎnǎstirile Neamţ, Secu, Sihǎstria -

Piatra Neamţ


Mǎnǎstirea Neamţ - situatǎ la 16 km de Tǎrgu Neamţ, este unul dintre cele

mai valoroase ansambluri arhitectonice româneşti ; prima menţiune

documentarǎ este din 1407 ; aici funcţioneazǎ una dintre cele mai vechi

biblioteci din ţarǎ (peste 600 de ani) precum şi un muzeu ce ilustreazǎ

intensa activitate culturalǎ desfǎşuratǎ de-a lungul secolelor ;

Mǎnǎstirea Secu - situatǎ la 75 km de Piatra-Neamţ, a fost ctitoritǎ de

marele vornic Nestor Ureche, în anul 1602 ;

Mǎnǎstirea Sihǎstria - situatǎ la 22 km de oraşul Tǎrgu Neamţ, a fost

ctitoritǎ în 1655 de cǎtre sihastrul Atanasie împreunǎ cu şapte ucenici de-

ai sǎi ;

Traseul 4 : Piatra-Neamţ - Mǎnǎstirile Bistriţa şi Pângǎraţi - Barajul de

acumulare de la Bicaz - Cheile Bicazului - Piatra Neamţ


Mǎnǎstirea Bistriţa - situatǎ la 10 km de Piatra-Neamţ; ctitoritǎ în anul

1402 de Alexandru cel Bun ;

Mǎnǎstirea Pângǎraţi - situatǎ la 15 km de Piatra-Neamţ ; construitǎ în

vremea lui Ştefan Cel Mare ;51

Barajul de acumulare de la Bicaz ;

Cheile Bicazului - situate la 50 km de Piatra-Neamt, Cheile Bicazului fac

parte din Parcul Naţional Cheile Bicazului - Hǎşmaş, fiind unul dintre cele

mai impresionante monumente naturale din România ;

Traseul 5 : Piatra-Neamţ - Vǎratec - Agapia - Casa Memorialǎ Ion Creangǎ din

Humuleşti - Cetatea Neamţului - Rezervaţia de zimbri ``Dragoş Vodǎ``


Mǎnǎstirea Agapia ;

Mǎnǎstirea Vǎratec ;

Casa Memorialǎ Ion Creangǎ ;

Cetatea Neamţului

Rezervaţia de zimbri ``Dragoş Vodǎ`` - a fost înfiinţatǎ în anul 1968 ; în

rezervaţie, pe lângǎ zimbri se mai pot întâlni: cerbi carpatini, cerbi

lopǎtari, cǎpriori, vulpi, bursuc, iepuri, urşi, lupi, specii de avifaunǎ ; în

momentul actual, se gǎsesc 3 exemplare de zimbri într-un ţarc de

aproximativ 4 ha ;

Traseul 6 : Piatra-Neamţ - Lacul Cuejdel - Cetatea Neamţului - Mǎnǎstirea

Vǎratec - ``Codrii de aramǎ``- Piatra-Neamţ


Lacul Cuejdel - situat în comuna Garcina, la 3 km de Piatra-Neamţ ; s-a

format în urma unor alunecǎri de teren succesive începand din 1978 pânǎ

în 1991 pe cursul pârâului Cuejdel, la baza Culmii Munticelu ; este cel

mai mare lac de baraj natural din ţarǎ, având suprafaţa de 12,2 ha,

lungimea de 1 km, lǎţimea medie de 102 m, adâncimea medie de 7,44 m,

adâcimea maximǎ lângǎ baraj este de 16 m ;

Cetatea Neamţului ;

Mǎnǎstirea Vǎratec ;

``Codrii de aramǎ`` - situaţi la 30 km de Piatra Neamţ, 1 km nord de

Mǎnǎstirea Vǎratec, este o rezervaţie forestierǎ alcatuitǎ din goruni

seculari.

2. Turism ecvestru

Turismul ecvestru se poate practica la :

Baza hipică ``Virgil Barbuceanu``- amplasată în Piatra Neamţ, în zona denumitǎ

``Peste Vale`` alcătuieşte, împreunǎ cu Mixmusic Land, un minunat complex sportiv,

turistic şi de agrement. În prezent, Baza hipică, este administrată şi folosită de Clubul 52

Sportiv Ecvestru, condus de preşedintele Prof. Costache Lupu şi de Clubul Sportiv

TCE 3 Brazi, condus de preşedintele dr. Vasile Pachiţeanu, cu sprijinul Primăriei, al

Consiliului Local Piatra Neamţ şi al mai multor unităţi economice sponsori. Pe lângă

activitatea competiţională, cele două cluburi sportive oferǎ comunităţii locale şi celor

care vizitează oraţul Piatra Neamţ posibilitatea de a se iniţia şi a pătrunde în tainele

sportului ecvestru prin cursurile Şcolii de Echitaţie care funcţionează sâmbăta şi

duminica între orele 9:00 - 14:00 şi miercurea între orele 14:00 - 18:00. Agrementul

călare se desfăşoară zilnic între orele 9:00 - 13:00 şi 15:00 - 18:00. Plimbările de

agrement cu trăsurile trase de cai pe traseele propuse de solicitanţi, au loc la cerere,

pe bază de comandă telefonică. Trăsurile pot fi puse la dispoziţie şi pentru nunţi sau

alte evenimente şi ocazii. Pe timp de vară, se asigură cai dresaţi şi adaptaţi pentru

turismul călare pe traseele marcate din zona Bâtca Doamnei, Bahrin sau în alte locuri

preferate de solicitanţi.

Depozitul de Armăsari Dumbrava (Com.Timişeşti, program10.00-16.00) - se află

amplasat într-o zonă cu un puternic potenţial turistic, accesul în zonă fǎcându-se

pe DN 15 C dinspre Piatra Neamţ pe direcţia Piatra Neamţ-Târgu Neamţ şi pe DN 15

B dinspre Poiana Largului pe ruta Poiana Largului-Humuleşti-Târgu Neamţ.

Efectivul Depozitului de Armăsari este de 100 de capete fǎcând parte din 8 rase

deosebite cu o foarte mare importanţă biologică: arabă, semigreu, huţul, sport, lipiţan,

cal de Bucovina, gidran, pur sânge englez. Posibilităţile de practicare a turismului

ecvestru constau în: plimbări călare pentru agrement, plimbări cu trăsura, lecţii de

călărie, lecţii de sărituri peste obstacole.

Tarife practicate :

o plimbare călare pentru agrement--5 Euro /30 minute ;

o plimbare cu trăsura --10 Euro /30 minute.

3. Pescuit sportiv

Pescuitul sportiv se desfǎşoarǎ în :

Complexul de agrement ``Rechinul`` (Com.Costişa, la 300 m est de DN15) :

- iaz amenajat pentru pescuit sportiv, grătar;

- restaurant cu specific pescăresc (40 locuri), aprovizionat din păstrăvăria

proprie ;

- bar cu 20 locuri;

- teren de sport şi joacă pentru copii;

- teren amenajat pentru camping.

53

Lacul ``Balta Porcului`` – este situat pe malul drept al Bistriţei între satul

Agârcia şi Piatra Neamţ.

Lacul Budeşti (Com. Făurei);

Lacul Complex Dănăilă (Roman);

Lacul ``Ferma Caritas`` (Com. Săbăoani, la 2 Km) ;

Lacul ``Izvorul Muntelui`` (se află la baza Muntelui Ceahlău) ;

Lacul ``La Moldovean`` (Com. Dragomireşti) ;

Lacul Simioneşti (Com.Cordun, sat Simioneşti, 8 km NV de Roman) ;

Lacul Trifeşti ( Com. Trifeşti);

Lacul ``Zimbrări`` (Com. Vânători-Neamţ) - este aşezat într-un peisaj natural

deosebit în mijlocul pădurii (în locurile preferate de pescuit ale lui Mihail

Sadoveanu), în cadrul rezervaţiei forestiere Vânători-Neamţ şi în incinta

rezervaţiei de zimbri şi faună carpatină ``Dragoş Vodă``. Accesul se face din

şoseaua ce leagă oraşul Târgu Neamţ de Mănăstirea Neamţ. ``Zimbrăria``

reprezintă un complex de trei iazuri în cascadă; dintre speciile de peşti putem

enumera: crap, ten, caras, şalău, novac, ştiucă, biban.

Iazul Unghi (Com.Dragomireşti, sat Unghi).

4. Vânǎtoare

In judetul Neamţ pot fi vânate urmǎtoarele specii de animale:

Ursul :

- sezon de vânătoare: se stabileşte cu aprobarea ministerului de resort

- perioada optimă de vânătoare: în luna aprilie

Lupul :

-sezonul de vânătoare: 15 septembrie-31 martie (cu aprobarea ministerului)

-perioada optimă de vânătoare: în lunile decembrie şi martie

Cerbul :

-sezon de vânătoare mascul:1 septembrie -15 decembrie

-sezon de vânătoare femelă:1septembrie -15 februarie

-perioada optimă de vânătoare: 20-30 septembrie

Căpriorul :

-sezonul de vânătoare: 15mai - 15octombrie

-perioada optimă de vânătoare: lunile iunie-august

Mistreţul :

- sezon de vânătoare : 1 august - 31 ianuarie

- perioada optimă de vânătoare: în lunile decembrie – ianuarie54

Cocoşul de munte :

-sezon de vânătoare:15 martie - 05 mai

-perioada optimă de vânătoare: 17-30 aprilie

Iepurele :

-sezon de vânătoare 1 noiembrie - 31 ianuarie

-perioada optimă de vânătoare: pe durata întregului sezon

Vulpea :

-sezon de vânătoare: pe tot anul

Râsul :

-sezon de vânătoare: 15 septembrie - 31 martie (cu aprobarea ministerului)

- perioada optimă de vânătoare: în lunile septembrie şi martie.

Turiştii care participǎ la vânǎtoare se pot caza la :

Cabana Borcut (Ocolul Silvic Borca) - dispune de 2 camere duble şi una single,

living, baie comună, sobe cu lemne, electricitate de la un generator pe apă, izvor

apă minerală.

Cabana Durău (Ocolul Silvic Ceahlău, la 3 km de la ieşirea din Durău pe drumul

axial, pe stânga) - dispune de 1 apartament şi o cameră, fiecare cu baie, bucătărie,

cameră de zi, sufragerie, încălzire centrală cu lemne, telefon, parcare, antenă

satelit, semnal telefon mobil.

Cabana Goşman (Ocolul Silvic Brateş - situată la 500 m amonte de satul

Ardeluţa, pe valea Goşmanului)- dispune de 4 camere: 2 duble, 2 single, 3 băi şi

cameră de zi cu şemineu, sobe cu lemne, parcare.

Cabana Nemţişor 1 (Ocolul Silvic Tg.Neamţ) - are 4 dormitoare duble cu băi

proprii.

Cabana Nemţişor 3- dispune de 4 garsoniere cu băi proprii şi sufragerie.

Cabana Scăricica (Ocolul Silvic Vaduri - situată la intrarea în satul Scăricica) -

dispune de 6 dormitoare duble, din care 4 cu băi, sufragerie, cameră de zi, telefon,

parcare, încălzire cu centrală pe motorină.

Cabana Teiuş (Ocolul Silvic Tarcău - situată la 2 km din satul Brateş amonte pe

valea Brateşului) - dispune de 2 dormitoare duble, 1 cameră single, baie comună,

bucătărie, sufragerie, sobe cu lemne, parcare.

5. Drumeţii pe munte

În Masivul Ceahlău sunt delimitate, pentru uzul turiştilor, 7 trasee montane marcate

(harta traseelor – vezi anexe) :

55

Traseul 1 - Cabana Izvorul Muntelui (797m) - Poiana Maicilor (1328m) - Cabana

Dochia (1750 m) :

Marcaj: bandă roşie

Durata de parcurgere: 6 - 7 h

Distanţa de parcurs: 9 km

Diferenţa de nivel: 953 m

Observaţii : interzis pe timpul iernii

Traseul 2 - Cabana Izvorul Muntelui (797 m) - Curmătura Lutu Roşu (1020 m) -

Cabana Dochia (1750 m)

Marcaj: bandă albastră

Durată de parcurgere: 3h 30min


Diferenţa de nivel : 953 m

Observaţii: practicabil tot timpul anului

Traseul 3 - Cabana Izvorul Muntelui (797 m) - Stânca Dochiei (1185 m) - Jgheabul

cu Hotar - Cabana Dochia (1750 m)

Marcaj: triunghi albastru

Durata de parcurgere: 3h 30min- 4 h

Distanţa de parcurs: 7,5km


Traseul 4 - Staţiunea Durău (800 m) - Cabana Fântânele (1220 m) - Cabana Dochia

(1750 m)

Marcaj: bandă roşie

Durata de parcurgere: 3h - 3h 30min

Distanţa de parcurs: 7,5 km


Observaţii: grad mediu de dificultate

Traseul 5 - Staţiunea Durău (800 m) - Poiana Vesuri (1195 m) - Cascada Duruitoarea

- Cabana Dochia (1750 m)

Marcaj: cruce roşie

Durata de parcurgere: 4h 30min - 5h

Distanţa de parcurs: 7,5 km


Observaţii: grad mediu de dificultate.

56

Traseul 6 - Bicazul Ardelean (580 m) Telec (680 m) - Curmatura Stanile (1420 m) -�

Cabana Dochia (1750m)

Marcaj: bandă albastră

Durata de parcurgere: 7-8h

Distanţa de parcurs: 17km

Diferenţa de nivel: 1170m

Observaţii : grad mare de dificultate

Traseul 7 - Sat Neagra (540 m) - Curmătura Văratec (1363 m) - Poiana Maicilor

(1326 m) - Cabana Dochia (1750 m)

Marcaj: cruce albastră

Durata de parcurgere: 6 - 7h



Observaţii: -grad mare de dificultate

6. Alte activitǎţi de agrement

a) Vizitarea Complexului turistic de agrement din Piatra Neamţ

Complexul este situat la poalele muntelui Cernegura, la 250m în aval de barajul de la

Piatra Neamţ, în lunca râului Bistriţa. Complexul, cu o suprafaţă de 9 ha, cuprinde: bazin olimpic

cu adâncime descendentă de la 1,8 m la 4,6 m, bazin pentru copii cu adâncime sub 1 m (bazinele

sunt la standarde europene: sunt protejate cu liner, apa este tratată în staţii automatizate folosind

ultima tehnologie în domeniu, rigole cu apă curgătoare pentru a preveni contaminarea apei din

bazin, duşuri şi toalete, salvamari), cabinet medical, patinoar natural, teren de fotbal cu gazon

artificial (omologat F.R.F.), terenuri de tenis (standarde europene), terenuri de baschet, volei,

handbal, instalaţie de nocturnă pentru terenurile de sport, pistǎ pentru role şi skateboard-uri,

terase, restaurante, spaţii de joacă pentru copii, scenă pentru spectacole, video-proiecţii, instalaţii

de sunet, lumini şi efecte speciale, spaţii de cazare, magazine fast food, chioşc de ziare, cabinet

medical, telefon public, fax, internet, parcări auto şi biciclete, închirieri de maşinuţe pentru copii,

închirieri material sportiv, şezlonguri, grătare.

Capacitatea de cazarea a complexului este urmǎtoarea :

o Cartierul Ibiza - 3 căsuţe duble cu baie şi hol (150 lei)

o Cartierul Malibu - 10 căsuţe duble cu baie şi living (150 lei)

o Cartierul Riviera - 29 căsuţe duble cu baie comună (70 lei)

o Cartierul Roland Garros - 11 căsuţe duble cu baie comună (70 lei)

57

b) Ski - se poate practica pe pârtia de pe dealul Cozla din Piatra Neamţ, aceasta având o

lungime de 965m şi o lǎţime de 20 m.

Tarifele practicate la telescaun sunt urmǎtoarele :

urcare : 5 lei

urcare şi coborâre : 8 lei

c) Plimbǎri cu telegondola

Staţia de bază este în faţa gării, la 323 m altitudine, iar staţia de vârf se află pe Muntele

Cozla, la 632 m altitudine. Aşadar, diferenţa de nivel este de 309 m. Lungimea traseului este de

1915 m, viteza de deplasare este de 6 m/s, ceea ce face ca timpul de parcurgere să fie de

aproximativ 5 minute.

3.2.2. Analiza PEST a zonei turistice Neamţ

1. Factori politici:

cadrul legislativ general privind desfǎşurarea activitǎţii de turism:

o legi privind cadrul general al desfǎşurǎrii activitǎţii de turism – O.G.

58/1998, legea 755/2001 pentru aprobarea O.G. 58/1998 privind

organizarea şi desfǎşurarea activitǎţii de turism în Romania; O.G nr.

5/2003 pentru modificarea art. 33 din O.G nr. 58/1998 privind organizarea

şi desfăşurarea activităţii de turism în România;

o legi privind activitatea de autorizare:

- brevete şi licenţe de turism - Ordinul Ministrului Turismului nr.

691 din 26 septembrie 2002 pentru modificarea şi completarea

Normelor metodologice privind criteriile şi metodologia pentru

eliberarea licenţelor şi brevetelor de turism, aprobate prin Ordinul

Ministrului Turismului nr. 170/2001; H.G. nr. 238 / 2001 privind

condiţiile de acordare a licenţei şi brevetului de turism; Ordinul

Ministrului Turismului nr. 170 /2001 pentru aprobarea Normelor

metodologice privind criteriile şi metodologia pentru eliberarea

licenţelor şi brevetelor de turism; Ordinul Ministrului Turismului

nr. 910 / 2002 pentru modificarea Normelor metodologice privind

criteriile şi metodologia pentru eliberarea licenţelor şi brevetelor

de turism, aprobate prin Ordinul Ministrului Turismului nr.

170/2001; Ordinul Ministrului Turismului nr. 203 / 2002 privind

58

preschimbarea certificatelor de clasificare şi/sau a licenţelor de

turism;

- certificate de clasificare - H.G nr. 1328/ 2001 privind clasificarea

structurilor de primire turistice; H.G nr. 1412 / 2002 pentru

modificarea şi completarea H.G nr. 1.328/2001 privind clasificarea

structurilor de primire turistice; OM nr. 636/2008 pentru aprobarea

Normelor metodologice privind clasificarea structurilor de primire

turistice.

- ghizi de turism - H.G. nr. 305/2001 privind atestarea şi utilizarea

ghizilor de turism; H.G. nr. 631/2003 pentru modificarea şi

completarea H.G. nr. 305/2001 privind atestarea şi utilizarea

ghizilor de turism; Ordinul Ministrului Transporturilor,

Construcţiilor şi Turismului nr. 637 din 1 aprilie 2004 pentru

aprobarea Normelor metodologice privind condiţiile şi criteriile

pentru selecţionarea, şcolarizarea, atestarea şi utilizarea ghizilor de

turism;

- pârtii şi trasee de schi - H.G nr. 5 din 8 ianuarie 2004 pentru

modificarea şi completarea H.G nr. 263/2001 privind amenajarea,

omologarea, întreţinerea şi exploatarea pârtiilor şi traseelor de schi

pentru agreement; H.G nr. 263/ 2001 privind amenajarea,

omologarea, întreţinerea şi exploatarea pârtiilor şi traseelor de schi

pentru agrement; Ordinul Ministrului Turismului nr. 491/ 2001

pentru aprobarea Normelor privind omologarea, amenajarea,

întreţinerea şi exploatarea pârtiilor şi traseelor de schi pentru

agrement;

- agrement - H.G nr. 511/2001 privind unele măsuri de organizare a

activităţii de agrement în staţiunile turistice; H.G nr. 452/ 2003

privind desfăşurarea activităţii de agrement nautic; Ordinul

Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 292

din 12 septembrie 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice

privind desfăşurarea activităţii de agrement nautic;

- construcţii în domeniul turismului - H.G nr. 31/1996 pentru

aprobarea Metodologiei de avizare a documentaţiilor de urbanism

privind zone şi staţiuni turistice şi a documentaţiilor tehnice

privind construcţii din domeniul turismului.59

http://www.mturism.ro/fileadmin/mturism/legislatie/monitor_cu_autorizarea_1.pdf



http://www.mturism.ro/fileadmin/mturism/legislatie/hg1412_2002.pdf



http://www.mturism.ro/fileadmin/mturism/legislatie/hg_1328.pdf

http://www.mturism.ro/fileadmin/mturism/legislatie/hg_1328.pdf

o legi privind protecţia turiştilor – H.G nr. 77 /2003 privind instituirea unor

măsuri pentru prevenirea accidentelor montane şi organizarea activităţii de

salvare în munţi; H.G nr. 559/ 2001 privind unele măsuri de

comercializare a produselor alimentare şi nealimentare în staţiunile

turistice; H.G nr. 237 /2001 pentru aprobarea Normelor cu privire la

accesul, evidenţa şi protecţia turiştilor în structuri de primire turistice; H.G

nr. 306/ 2001 privind practicarea de către agenţii economici din turism şi

de către instituţiile de cultură de tarife şi taxe nediscriminatorii pentru

turiştii şi vizitatorii români şi străini; H.G nr. 805 / 2001 privind unele

măsuri de informare asupra tarifelor maximale pentru serviciile de cazare

în structurile de primire turistice cu funcţiuni de cazare turistică la

turismul neorganizat.

o legi privind comercializarea pachetelor de servicii turistice – O.G. nr.

107/ 1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii

turistice; Legea nr. 631/2001 pentru aprobarea O.G nr. 107/1999 privind

activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice; Ordinul

Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului Nr. 516 din 12

aprilie 2005 pentru aprobarea contractului-cadru de comercializare a

pachetelor de servicii turistice; Ordinul Ministrului Turismului nr.

235/2001 privind asigurarea turiştilor în cazul insolvabilităţii sau

falimentului agenţiei de turism.

o programe naţionale – H.G. nr. 335/2002 privind unele măsuri de

implementare în România a programului ``Steagul Albastru - Blue Flag``;

H.G nr. 668 din 5 iunie 2003 privind aprobarea Programului naţional de

creştere a calităţii serviciilor hoteliere şi de lansare a mărcii ``Q``.

o legi privind staţiunile turistice – H.G. 1122/2002 pentru aprobarea

condiţiilor şi a procedurii de atestare a staţiunilor turistice, precum şi

pentru declararea unor localităţi ca staţiuni turistice de interes naţional,

respectiv local, HG 432/2003 privind completarea H.G. 1122/2002 pentru

aprobarea condiţiilor şi a procedurii de atestare a staţiunilor turistice,

precum şi pentru declararea unor localităţi ca staţiuni turistice de interes

naţional, respectiv local;

programele naţionale derulate de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi

Turismului privind promovarea României;

60







230900

220900

214800212800

206100

190000

195000

200000

205000

210000

215000

220000

225000

230000

235000

2002 2003 2004 2005 2006

Populaţia activǎ totalǎ

studiile realizate de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului

privind dezvoltarea turismului în Romania;

strategia naţionalǎ de dezvoltare a turismului;

strategia regionalǎ de dezvoltare şi locul ocupat de turism în aceastǎ strategie;

situarea turismului ca direcţie principalǎ de dezvoltare a economiei româneşti.

2. Mediul economic

Se observǎ din tabelul 3.4 cǎ populaţia activǎ totalǎ a scǎzut în 2006 cu 10,74% faţǎ de

2002. Judeţul Neamţ se situeazǎ pe primele locuri în privinţa ratei somajului, aceasta fiind de

10,7% în 2002. Incepând cu anul 2003 se observǎ o scǎdere a ratei şomajului cu 2,5%, acesta

ajungând la 7,2%. Acelaşi trend descrescǎtor se pǎstreazǎ şi în perioada urmǎtoare, în anul 2006

atingând pragul minim de 4,9%. Evoluţia ratei şomajului în perioada 2002-2006 în judeţul

Neamţ a urmǎrit acelaşi trend ca şi evoluţia ratei şomajului la nivel naţional, observându-se

impactul pozitiv al mǎsurilor economico-politice luate de catre stat.

Tabelul 3.4

Populaţia activǎ, şomerii şi rata şomajului din judeţul Neamţ în perioada 2002-2006

Denumire 2002 2003 2004 2005 2006

Populaţia activǎ totalǎ 230900 220900 214800 212800 206100

feminin 113000 107000 104700 103000 105500

masculin 117900 113900 110100 109800 100600

Someri 24613 18105 15382 11857 10086

feminin 11415 7407 5991 4769 4196

masculin 13198 10698 9391 7088 5890

Rata şomajului (%) 10,7 8,2 7,2 5,6 4,9

feminin(%) 10,1 6,9 5,7 4,6 4,2

masculin(%) 11,2 9,4 8,5 6,5 5,6

Sursa : www.insse.ro

Din analiza graficelor 3.4, 3.5, 3.6 se observǎ cǎ, atât populaţia activǎ totalǎ, cât şi

numǎrul de şomeri şi rata şomajului, a înregistrat un trend descrescǎtor în perioada 2002-2006.

Graficul 3.4

Evoluţia populaţiei

active

61

24613

18105

15382

11857

10086

0

5000

10000

15000

20000

25000

30000

2002 2003 2004 2005 2006

Someri

Graficul 3.5

Evoluţia numǎrului de şomeri

Graficul 3.6

Evoluţia ratei şomajului

10,7

8,2

7,2

5,6

4,9

0

2

4

6

8

10

12

2002 2003 2004 2005 2006

Rata şomajului (%)

Se observǎ din tabelul 3.5 cǎ în perioada 2002-2006 s-a înregistrat o creştere permanentǎ

a salariului nominal mediu net lunar, de la 328 RON în anul 2002, la 710 RON în anul 2006, iar

procentual cu 116,46%. Cea mai accentuatǎ creştere se observǎ în domeniul ``Administraţie

publicǎ şi apǎrare``, de la 493 RON în anul 2002 la 1460 RON în anul 2006, adicǎ cu 196,14%.

62

Câştigul salarial mediu net lunar a cunoscut aceeaşi evoluţie ascendentǎ şi în ramura `` Hoteluri

şi restaurante``, crescând de la 203 RON în anul 2002, la 392 RON în anul 2006, în valoare

procentualǎ cu 93,1% (graficul 3.7).

Tabelul 3.5

Salariul nominal mediu net lunar pe diferite ramuri de activitate în perioada 2002-2006

Activitǎţi ale economiei naţionale

2002 2003 2004 2005 2006

UM: Lei, lei RON (incepand cu 2005)

Total 3284782 3903314 5028829 603 710

Agriculturǎ 2554770 3197566 4562623 475 566

Silviculturǎ, exploatarea forestierǎ şi economia vânatului

2927531 4396406 4634770 617 719

Pescuit şi pisciculturǎ 4887408 2592857 4013457 479 360

Industria 3257148 3762516 4876003 578 650

Industria extractivǎ 5845248 6956194 8404283 772 1200

Industria prelucrǎtoare 3042170 3509636 4540224 539 601

Energie electricǎ si termicǎ, gaze şi apǎ

5508150 6856203 8797593 1084 1245

Construcţii 2966536 3854971 4833501 538 598

Comerţ 1910615 2707596 4087093 398 558

Hoteluri şi restaurante 2031420 3452842 2765960 369 392

Transporturi 3298617 4313152 5037703 646 752

Poşta şi telecomunicaţii 6218842 7588774 9033095 1247 1063

Intermedieri financiare 8560003 10373558 13621244 1535 1509

Tranzacţii imobiliare şi alte servicii

3102760 3569329 4303187 507 556

Administraţie publicǎ şi apǎrare

4937278 6634737 8339641 1067 1460

Invaţǎmânt 4520996 4197598 5469256 810 901

Sǎnǎtate şi asistentţǎ socialǎ

3178736 4105584 4935412 628 766

Alte activitǎţi ale economiei naţionale

2674405 3598066 3874049 520 656


Graficul 3.7

63

http://www.insse.ro/

Evoluţia salariului nominal mediu net lunar din ramura ``Hoteluri şi restaurante``

203

345

276

369

392

0

50

100

150

200

250

300

350

400

2002 2003 2004 2005 2006

salariul nominal mediu net lunar

Din tabelul 3.6 se observǎ cǎ numǎrul total al turiştilor a oscilat în perioada analizatǎ,

atingând maximul în 2007. Aceeaşi tendinţǎ oscilantǎ se observǎ şi în cazul numǎrului turiştilor

români, dar şi strǎini (graficul 3.8)

Tabelul 3.6

Evoluţia principalilor indicatori ai circulaţiei turistice în perioada 2003-2007


Anul Innoptǎri Turişti cazaţiDurata medie a sejurului

(zile)2003 Total 255810 110861

2,30Români 220132 89602

Strǎini 35678 21259

2004 Total 301342 129300

2,33Români 260929 104833

Strǎini 40413 24467

2005

Total 265938 117344

2,26Români 225367 93503

Strǎini 40571 23841

2006

Total 306735 140761

2,17Români 271937 119913

Strǎini 34798 20848

2007 Total 336978 156665

2,15Români 291780 129392

Strǎini 45198 27273

64


89602

21259

104833

24467

93503

23841

119913

20848

129392

27273

0

20000

40000

60000

80000

100000

120000

140000

2003 2004 2005 2006 2007

Români

Strǎini

220132

35678

260929

40413

225367

40571

271937

34798

291780

45198

0

50000

100000

150000

200000

250000

300000

2003 2004 2005 2006 2007

Români

Strǎini

Graficul 3.8

Evoluţia numǎrului turiştilor români şi strǎini

Şi numǎrul total al înnoptǎrilor a variat în perioada analizatǎ. Aceastǎ tendinţǎ oscilantǎ se poate

sesiza atât în cazul înnoptǎrilor turiştilor strǎini, cât şi în cazul turiştilor români (graficul 3.9).

Graficul 3.9

Evoluţia înnoptǎrilor turiştilor români şi strǎini

Se poate concluziona cǎ deşi judeţul Neamt este unul dintre cele mai frumoase judeţe ale

ţǎrii, din pǎcate nu este pe unul din locurile fruntaşe şi în ceea ce priveşte dezvoltarea

economicǎ. In plus nici starea infrastructurii nu este deloc laudabilǎ. In aceste condiţii, turismul

65

279397

287343masculin

feminin

poate reprezenta un important factor ce poate sǎ contribuie în mod favorabil la dezvoltarea

economico-socialǎ a judeţului.

3. Mediul social

Populaţia judeţului Neamţ (tabelul 3.7), în 2008, numǎrǎ 566740 locuitori din care 50,7%

sunt femei, iar 49,3% sunt bǎrbaţi (graficul 3.10); 38,12% locuiesc în mediul urban, iar 61,88% în

mediul rural ( graficul 3.11). Densitatea populaţiei este de 94 loc/km2 (comparativ cu 98loc/km2 în

2001). Cele mai mari densitǎţi se întâlnesc în zonele municipiilor Piatra Neamţ şi Roman.

Tabelul 3.7

Populaţia totalǎ a judeţului Neamţ în perioada 2004-2008

2004 2005 2006 2007 2008

Total Total medii 571444 571266 570600 568808 566740

Urban 222011 221037 220181 218360 216060

Rural 349433 350229 350419 350448 350680

Masculin

Total medii 282244 282032 281594 280670 279397

Urban 107049 106320 105864 104953 103483

Rural 175195 175712 175730 175717 175914

Feminin Total medii 289200 289234 289006 288138 287343

Urban 114962 114717 114317 113407 112577

Rural 174238 174517 174689 174731 174766

Sursa :www.insse.ro

Graficul 3.10

Populaţia totalǎ a judeţului Neamţ pe sexe

66

216060

350680

urban

rural

571444571266

570600

568808

566740

564000

565000

566000

567000

568000

569000

570000

571000

572000

2004 2005 2006 2007 2008

populaţia totalǎ

Graficul 3.11

Populaţia totalǎ a judeţului Neamţ pe medii

Din analiza datelor din tabelul de mai sus se observǎ cǎ populaţia totalǎ a judeţului

Neamţ, în perioada 2004 – 2008, a înregistrat un trend uşor descrescǎtor, ajungând în 2008 la

566740 persoane, ceea ce înseamnǎ cǎ a scǎzut cu 0,82% faţǎ de 2004 ( graficul 3.12) .

Graficul 3.12

Evoluţia populaţiei judeţului Neamţ în perioada 2004-2008

Valorile folclorice prezintǎ o anumitǎ unitate pe întreg teritoriul Moldovei, culorile

principale fiind negru, roşu şi alb. Ştergarul pus pe cap constituie piesa costumului popular

feminin caracteristic întregii Moldove. In zona judeţului Neamţ se mai pǎstreazǎ şi în prezent

67

vechile obiceiuri populare legate de principalele sǎrbǎtori religioase, dar şi de evenimentele

marcante ale vieţii. Intre festivalurile şi sǎrbǎtorile religioase şi culturale cele mai importante

sunt:

Parada obiceiurilor şi tradiţiilor de Anul Nou (Târgu Neamt, 2 ianuarie) ;

Festivalul Internaţional de Teatru (Piatra Neamţ, luna mai) ;

Pǎdurea de argint (serbare câmpenescã) ;

Sǎrbǎtoarea Rǎzboienilor (Rǎzboieni, ultima duminicǎ a lunii iulie) ;

Festivalul de Folclor Ceahlǎul (Piatra Neamţ şi Târgu Neamţ, 1-7 august);

Sǎrbǎtoarea Muntelui Ceahlǎu (Durǎu, a doua duminicǎ a lunii august) ;

Ziua Marinei (Bicaz, 15 august);

Vacanţe muzicale la Piatra Neamţ;

Festivalul Internaţional al Filmului pentru Copii (Piatra Neamţ) ;

Festivalul de Teatru Yorick (consacrat trupelor neprofesioniste- Piatra Neamţ);

Sesiunea ştiinţificǎ anualǎ a arheologilor (Piatra Neamţ);

Sesiunea anualǎ de bibliofilie şi carte rarǎ, susţinuta de Biblioteca Judeţeana (Piatra

Neamţ) ;

Festivalul de Teatru Folcloric din Moldova ( Piatra Neamţ);

Concursul Naţional de Prozǎ ``Mihail Sadoveanu`` (Piatra Neamţ, luna noiembrie) ;

Festivalul anual de datini şi obiceiuri de Crǎciun şi Anul Nou (Piatra Neamţ, luna

decembrie).

4. Mediul tehnologic

Turiştii sunt atraşi de aceste locuri fie datorită minunatelor privelişti şi a climei plăcute,

fie datorită vestigiilor istorice întâlnite aproape la tot pasul.

Majoritatea pensiunilor se concentreazǎ în Ceahlǎu – Durǎu, Filioara - Agapia, Vânǎtori

- Neamţ, Viişoara, Vaduri, Fǎrcaşa, Piatra Neamţ, Târgu Neamţ, Tupilaţi, Bicazu Ardelean. Cele

mai multe pensiuni sunt clasificate la categoria 2 margarete sau stele, ceea ce înseamnǎ cǎ pot

oferi condiţii bune pentru majoritatea categoriilor de turişti. Camerele de închiriat sunt de douǎ

locuri şi chiar dacǎ au toaleta comunǎ cu gazda sau cu ceilalţi turişti, aceasta are apǎ rece curentǎ

şi apǎ caldǎ permanent. Turiştii au, în majoritatea pensiunilor, acces la bucǎtaria gazdei,

putându-şi prepara singuri hrana în cazul în care opteazǎ pentru o astfel de variantǎ. In cazul

pensiunilor de 3 şi 4 margarete sau stele, diferenţele în ceea ce priveşte confortul ar fi

urmǎtoarele:

o existǎ un grup sanitar comun pentru cel mult douǎ camere, însǎ majoritatea au grup

sanitar propriu;

o bucǎtǎria este numai a turiştilor în cazul în care doresc sǎ-şi prepare mâncarea; 68

o intrarea este separatǎ de cea a gazdei;

o întotdeauna existǎ curte şi posibilitate de parcare a maşinilor.

În baza prevederilor Hotǎrârii Guvernului nr.1328/ 2001 privind clasificarea structurilor

de primire turistice, în iunie 2002 a fost emis Ordinul ministrului turismului nr.510/ 2002 pentru

aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistice. Normele

prezintǎ caracteristicile tipurilor de unitǎţi cu activitate hotelierǎ (numite ``structuri de primire cu

funcţiuni de cazare``) statuate sǎ funcţioneze în România34.

Din tabelul 3.8 şi graficul 3.13 se observǎ cǎ, în 2007 faţǎ de 2005, a scǎzut numǎrul

motelurilor, a crescut numǎrul hostelurilor, bungalourilor, pensiunilor turistice urbane,

pensiunilor turistice rurale şi agroturistice şi s-a menţinut constant numǎrul celorlalte structuri de

primire turisticǎ.

Unitǎţile de cazare ``Hoteluri pentru tineret`` apar pentru prima datǎ în anul 2005 şi se menţin şi

în 2006 şi 2007.

Tabelul 3.8

Structurile de primire turisticǎ cu funcţiuni de cazare turisticǎ pe tipuri de structuri din

perioada 2005-2007

Denumire 2005 2006 2007

Total 94 109 122

Hoteluri 16 16 16

Hoteluri pentru tineret 1 1 1

Hosteluri - 1 1

Moteluri 5 4 4

Vile turistice 3 3 3

Cabane turistice 5 5 5

Campinguri 2 3 2

Tabere de elevi şi preşcolari 3 3 3

Popasuri turistice 4 4 4

34 Nicolae Lupu, Hotelul- economie şi management, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, pag 10069

94

109

122

0

20

40

60

80

100

120

140

2005 2006 2007

Structuri de primire turisticǎ

0

10

20

30

40

50

60

2005 2006 2007

Hoteluri

Hoteluri pentru tineret

Hosteluri

Moteluri

Vile turistice

Cabane turistice

Campinguri

Tabere de elevi şi preşcolari

Popasuri turistice

Pensiuni turistice urbane

Pensiuni turistice rurale şi agroturistice

Cǎsuţe turistice

Bungalouri

Spaţii de cazare pe nave

Pensiuni turistice urbane 8 16 18

Pensiuni turistice rurale şi agroturistice 42 49 59

Cǎsuţe turistice 1 1 1

Bungalouri 3 2 4

Spaţii de cazare pe nave 1 1 1

Sursa: www.insse.ro

Graficul 3.13

Evoluţia numǎrului de structuri de primire turisticǎ cu funcţiuni de cazare turisticǎ pe

tipuri de structuri

Din analiza graficului 3.14 se

observǎ cǎ numǎrul total de structuri de primire turisticǎ a crescut în 2007 faţǎ de 2005 cu

29,78%.

Graficul 3.14

Evoluţia numǎrului total de structuri de primire turisticǎ

Din tabelul 3.9 şi graficul 3.15 se observǎ o reducere a numǎrului de locuri de cazare în

hoteluri, hoteluri pentru tineret, moteluri, vile turistice, cabane turistice, campinguri, popasuri

turistice, cǎsuţe turistice, tabere de elevi şi preşcolari. In hosteluri, bungalouri, pensiuni turistice

70

urbane, pensiuni turistice rurale şi agroturistice, spaţii de cazare de neve se observǎ o creştere, în

2007 faţǎ de 2005, a numǎrului de locuri de cazare. In graficul 3.16 se observǎ cǎ numǎrul total

de locuri de cazare a crescut în 2007 faţǎ de 2005 cu 6,03%.

Tabelul 3.9

Capacitatea de cazare turisticǎ existentǎ pe tipuri de structuri de primire turisticǎ din

perioada 2005-2007

Sursa: www.insse.ro

Graficul 3.15

Capacitatea de cazare turisticǎ existentǎ pe tipuri de structuri de primire turisticǎ

Denumire 2005 2006 2007

Total (numǎr locuri) 4045 4121 4289

Hoteluri 1700 1701 1684


Hosteluri - 30 30

Moteluri 243 196 196



Campinguri 72 80 60






Bungalouri 43 35 52


710

200

400

600

800

1000

1200

1400

1600

1800

2005 2006 2007

Hoteluri


Hosteluri

Moteluri

Vile turistice

Cabane turistice

Campinguri


Popasuri turistice



Cǎsuţe turistice

Bungalouri


4045

4121

4289

3900

3950

4000

4050

4100

4150

4200

4250

4300

2005 2006 2007

capacitatea totala de cazareturisticǎ

Graficul 3.16

Evoluţia numǎrului total de locuri de cazare turisticǎ

Din tabelul 3.10 şi graficul 3.17 se observǎ o reducere a numǎrului de locuri-zile de

cazare în hoteluri, moteluri, bungalouri, campinguri, popasuri turistice, cǎsuţe turistice, tabere de

elevi şi preşcolari. In hoteluri pentru tineret, hosteluri, vile turistice, cabane turistice, pensiuni

turistice urbane, pensiuni turistice rurale şi agroturistice, spaţii de cazare pe nave se observǎ o

creştere, în 2007 faţǎ de 2005, a numǎrului de locuri-zile de cazare turisticǎ. In graficul 3.18 se

observǎ o creştere a capacitǎţii totale de cazare în funcţiune în 2007 faţǎ de 2005.

Tabelul 3.10

Capacitatea de cazare turisticǎ în funcţiune pe tipuri de structuri de primire în perioada

2005-2007 (numǎr locuri-zile)

Denumire 2005 2006 2007

Total 1164661 1263552 1269877

Hoteluri 600350 603776 572088


Hosteluri 1656 10456 9720

Moteluri 66483 57698 54410



Campinguri 7694 3220 1632



72

1164661

12635521269877

1100000

1120000

1140000

1160000

1180000

1200000

1220000

1240000

1260000

1280000

2005 2006 2007

capacitatea de cazare turisticǎtotalǎ în funcţiune

0

100000

200000

300000

400000

500000

600000

700000

2005 2006 2007

Hoteluri


Hosteluri

Moteluri

Vile turistice

Cabane turistice

Campinguri


Popasuri turistice



Cǎsuţe turistice

Bungalouri





Bungalouri 10195 10547 9413


Sursa: www.insse.ro

Graficul 3.17

Capacitatea de cazare turisticǎ în funcţiune pe tipuri de structuri de primire

Graficul 3.18

Capacitatea de cazare turisticǎ totalǎ în funcţiune

Cu privire la cǎile de acces,

zona dispune de aproape 200 km de drumuri asfaltate, 90 km drumuri forestiere şi 17 trasee

73

turistice marcate. Accesul rutier se face prin drumul european E85 şi drumurile naţionale: DN

12C, DN15, DN15B, DN15C, DN15D, DN17B. In judetul Neamţ existǎ 136 km de cale feratǎ

din care doar 46 km este electrificatǎ. Pe o distanţǎ de 109 km linia este cu o singura cale iar pe

restul de 27 km cu douǎ cǎi. Densitatea liniilor în teritoriu este de 23,1km şinǎ / 1000 km 2.

Judeţul este traversat de magistrala feroviarǎ Bucureşti –Suceava.

3.2.3. Analiza circulaţiei turistice şi previziunea evoluţiei viitoare

Din analiza turiştilor cazaţi în unităţile turistice din judeţul Neamţ (tabelul 3.11), se

observă cǎ a scǎzut numǎrul de turişti în 2005 faţǎ de 2004 cu 9,3%, iar în restul anilor a crescut,

nivelul maxim fiind atins în 2007, unde se consideră o creştere cu 41,3% faţă de perioada de

referinţă. Din analiza indicatorilor medii se observă că numărul de sosiri a crescut în medie anual

cu 11450, înregistrânu-se astfel o creştere medie anuală de 9%. Din punct de vedere economic,

această evoluţie a sosirilor în judeţ poate fi explicată printr-o creştere a interesului turiştilor

pentru această zonă, dar şi de aspecte precum creşterea veniturilor turiştilor sau a timpului liber

destinat călătoriilor.

Tabelul 3.11

Analiza turiştilor cazaţi în unităţile de cazare turistică (sosiri)

Anul Sosiri(mii

persoane)

Modificări. absolute

Indice relativ(%)

Ritmuri de creştere(%)

I R

Δi/1 Δi/i-

1

Ii/1 Ii/i-1 Ri/1 Ri/i-1

2003 110,9 - - 100 - 0 - 131 11,45 1,09 0,09

2004 129,3 18,4 18,4 116,6 116,6 16,6 16,6

2005 117,3 6,4 -12 105,8 90,7 5,8 -9,3

2006 140,8 29,9 23,5 127 120 27 20

2007 156,7 45,8 15,9 141,3 111,3 41,3 11,3

Sursa: prelucrat pe baza datelor din tabelul 3.1

Rezolvare :

1) ∆i/1 = yi – y1 sporul cu bazǎ fixǎ

∆2003/2003 = 110,9 - 110,9 = 0

∆2004/2003 = 129,3 - 110,9 = 18,4

∆2005/2003 =117,3 -110,9 = 6,4

∆2006/2003 = 140,8 -110,9 = 29,9

∆2007/2003 = 156,7-110,9 = 45,8

74

2) ∆i/i-1 = y i – yi-1 sporul cu bazǎ în lanţ

∆2003/2002 = -

∆2004/2003 = 129,3 -110,9 = 18,4

∆2005/2004 = 117,3 -129,3 = -12

∆2006/2005 = 140,8 -117,3 = 23,5

∆2007/2006 = 156,7 -140,8 = 15,9

3) I i/1 = yi /y1 indicele de evoluţie cu bazǎ fixǎ

I 2003/2003 = =100%

I 2004/2003 = =116,6%

I 2005/2003 = = 105,8%

I 2006/2003 = =127%

I 2007/2003 = =141,3%

4) I i/i-1 = yi /yi-1 indicele de evoluţie cu bazǎ în lanţ

I 2003/2002 = -

I 2004/2003= =116,6%

I 2005/2004 = =90,7%

I 2006/2005 = =120%

I 2007/2006 = =111,3%

5) R i/1 = I i/1 – 100% ritmul de evoluţie cu bazǎ fixǎ

R2003/2003 = 100% – 100% = 0;

R 2004/2003 = 116,6 %-100% = 16,6%

R 2005/2003 = 105,8% -100% = 5,8%

R 2006/2003 = 127%-100% = 27%

R 2007/2003 = 141,3%-100% =41,3%

6) R i/i-1 = I i/i-1 – 100 % ritmul de evoluţie cu bazǎ în lanţ

R2003/2003 = -

R 2004/2003 = 116,6%-100% = 16,6%

R 2005/2004 = 90,7%- 100% = -9,3%

75

R 2006/2005 = 120%-100% = 20%

R 2007/2006 = 111,3%-100% = 11,3%

7) = media seriei, unde n reprezintǎ numǎrul de ani

= 131

8) = sporul mediu de evoluţie

= =11,45

9) I =

1

1

n

y

yn

indicele mediu de evoluţie

I = = = 1,09

10) R = I - 1 ritmul mediu de evoluţie

R = 1,09 - 1 = 0,09

Analiza duratei medii a sejurului în judeţul Neamţ (tabelul 3.12) indică o scǎdere cu 3%

zile a sejurului mediu, reprezentând o scǎdere în procent mediu anual cu 2%.

Tabelul 3.12

Analiza sejurului mediu

Anul Sejur mediu (zile)

Modificări Absolute

Indice Relativ(%) Ritmuri de creştere(%)

I R

Δi/1 Δi/i-1

Ii/1 Ii/i-1 Ri/1 Ri/i-1

2003 2,30 - - 100 - 0 - 2,24 - 0,03 0,98 -0,02

2004 2,33 0,03 0,03 101,3 101,3 1,3 1,3

2005 2,26 -0,04 -0,07 98,26 96,99 -1,74 -3,01

2006 2,17 -0,13 -0,09 94,34 96,01 -5,66 -3,99

2007 2,15 -0,15 -0,02 93,47 99,07 -6,53 -0,93


Rezolvare :

1) ∆i/1 = yi – y1 sporul cu bazǎ fixǎ

∆2003/2003 = 2,30 -2,30 = 0

76

∆2004/2003 = 2,33 – 2,30 = 0,03

∆2005/2003 = 2,26- 2,30 = -0,04

∆20006/2003= 2,17 – 2,30 = -0,13

∆2007/2003 = 2,15 – 2,30 = -0,15

2) ∆i/i-1 = y i – yi-1 sporul cu bazǎ în lanţ

∆2003/2002 = -

∆2004/2003 = 2,33 – 2,30 = 0,03

∆2005/2004 = 2,26 - 2,33 = -0,07

∆2006/2005 = 2,17 – 2,26 = -0,09

∆2007/2006 = 2,15 – 2,17 = -0,02

3) I i/1 = yi /y1 indicele de evoluţie cu bazǎ fixǎ

I 2003/2003 = =100%

I 2004/2003 = =101,3%

I 2005/2003 = = 98,26%

I 2006/2003= =94,34%

I 2007/2003 = =93,47%

4) I i/i-1 = yi /yi-1 indicele de evoluţie cu bazǎ în lanţ

I 2003/2002 = -

I 2004/2003= =101,3%

I 2005/2004 = =96,99%

I 2006/2005 = =96,01%

I 2007/2006 = =99,07%

5) R i/1 = I i/1 – 100% ritmul de evoluţie cu bazǎ fixǎ

R2003/2003 = 100 – 100 = 0;

R 2004/2003 = 101,3%-100% = 1,3%

R 2005/2003 = 98,26% -100% = -1,74%

R 2006/2003 = 94,34% - 100% = -5,66%

R 2007/2003 = 93,47%-100%= -6,53%

77

6) R i/i-1 = I i/i-1 – 100% ritmul de evoluţie cu bazǎ în lanţ

R2003/2003 = -

R 2004/2003 = 101,3%-100% = 1,3%

R 2005/2004 = 96,99% - 100 = -3,01%

R 2006/2005=96,01% -100% = -3,99%

R 2007/2006 = 99,07%-100= - 0,93%

7) = media seriei, unde n reprezintǎ numǎrul de ani

= 2,24

8) = sporul mediu de evoluţie

= = - 0,03

9) I =

1

1

n

y

yn

indicele mediu de evoluţie

I = = = 0,98

10) R = I - 1 ritmul mediu de evoluţie

R = 0,98- 1 = -0,02

Previziunea circulaţiei turistice viitoare se poate realiza printr-o serie de metode:

a) ajustare prin metoda sporului mediu

Tabelul 3.13

Metoda sporului mediu

Anul Sosiri (mii persoane)

2003 110,9 0 110,9 0

2004 129,3 1 122,35 48,3

2005 117,3 2 133,8 272,3

2006 140,8 3 145,25 19,8

2007 156,7 4 156,7 0

2008 5 168,15

2009 6 179,6

78

2010 7 191,05


Din datele anterioare se cunosc: = 11,45; = 131

=110,9+0=110,9

=110,9 + 11,45= 122,35

=110,9 + 22,9= 133,8

= 110,9 + 34,35= 145,25

=110,9 + 45,8 = 156,7

=110,9 + 57,25 = 168,15

=110,9 + 68,7 = 179,6

=110,9 + 80,15 = 191,05

= = 8,25;

= = 6,29%.

Abaterea medie pătratică a seriei ajustate faţă de seria reală este de 8,25, iar coeficientul

de variaţie calculat ca raport între abaterea medie pătratică şi media seriei este 6,29% (tabelul

3.13).

b) ajustare prin metoda indicelui mediu

Tabelul 3.14

Metoda indicelui mediu

Anul Sosiri (mii persoane) ỹi = (yi - ỹi)

2003 110,9 0 110,9 0

2004 129,3 1 120,9 70,56

2005 117,3 2 131 187,69

2006 140,8 3 143 4,84

2007 156,7 4 156,7 0

2008 5 170,6

2009 6 185

2010 7 202,7


Din datele anterioare se cunosc: I = 1,09 ; = 131

79

= 110,9* 1=110,9

= 110,9*1,09= 120,9

=110,9*1,19=131

=110,9*1,29=143

=110,9*1,41=156,7

=110,9*1,54=170,6

=110,9*1,68=185

=110,9*1,83=202,7

= = 7,25

= = 5,53%.


de variaţie este de 5,53% ( tabelul 3.14).

c) ajustare prin metoda trendului

Tabelul 3.15

Metoda trendului

Anul Sosiri

(mii

persoane)

*

2003 110,9 -2 -221,8 4 110,38 0,27

2004 129,3 -1 -129,3 1 120,69 74,13

2005 117,3 0 0 0 131 187,69

2006 140,8 1 140,8 1 141,31 0,26

2007 156,7 2 313,4 4 151,62 25,8

2008 3 161,93

2009 4 172,24

2010 5 182,55


a = = 131 mii pers;

b = = = 10,31

80

170,6

185

202,7

150

155

160

165

170

175

180

185

190

195

200

205

2008 2009 2010

sosiri (mii persoane)

= a + b*

=131- 20,62 = 110,38

= 131 -10,31=120,69

=131

=131 + 10,31=141,31

=131+ 20,62=151,62

=131 + 30,93=161,93

=131 + 41,24 =172,24

=131+51,55=182,55

= = 7,59

= = 5,79%


de variaţie este de 5,79% (tabelul 3.15).

Din analiza celor 3 metode de ajustare, se observă că, coeficientul de variaţie cel mai mic

este v = 5,53% obţinut prin metoda indicelui mediu ce pune în evidenţă tendinţa evoluţiei în

timp (graficul 3.19)

Graficul 3.19

Previziunea circulaţiei turistice în perioada 2008-2010

3.3. Planul de marketing pentru dezvoltarea şi promovarea turismului

în judeţul Neamţ

81

3.3.1. Analiza SWOT a turismului din judeţul Neamţ

În cadrul sistemelor sociale şi economice înţelegerea fenomenelor, previziunea şi

reacţia la mediul extern, concomitent cu receptivitatea faţă de acţiunile şi de capacitatea de a

proiecta strategiile şi procesele organizaţionale, se poate realiza printr-o investigaţie bazată pe

analiza SWOT.

SWOT este un acronim provenit de la Strengths, Weaknesses, Opportunities and

Threats, adică puncte tari (atuuri), puncte slabe (carenţe, slăbiciuni, deficienţe), oportunităţi şi

riscuri.

Ca urmare a efectuării unei analize SWOT a activităţii turismului din judeţul Neamţ, s-au

identificat următoarele:

1. Cadrul natural

Puncte tariPuncte slabe

Poziţia geografică – peisaje naturale

atractive;

Relief foarte variat – o zonă naturală

deosebită;

Floră, faună diverse;

Resurse naturale (ale solului şi

subsolului) bogate;

Ecosistem, rezervaţii naturale;

Existenţa arealelor turistice (zone)

deosebite;

Posibilitatea de a practica diverse

tipuri de turism pe toată perioada

anului (în toate anotimpurile);

Existenţǎ a 2 parcuri naţionale, 1 parc

natural, 20 de rezervaţii naturale, 6

monumente ale naturii şi 2 arii de

protecţie avifaunistică.

Insuficienta valorificare şi dezvoltare a

potenţialului turistic de care dispune

judeţul;

Insuficienta pregătire de specialitate a unor

lucrători din industria ospitalităţii;

Insuficienta comunicare şi coeziune pentru

realizarea unor obiective majore în

domeniul turismului.

OportunităţiRiscuri

Dezvoltarea staţiuniilor turistice Lipsa mărcii turistice ``Neamţ`` care să fie

82

Bǎlţǎteşti, Durǎu, Oglinzi;

Susţinerea proiectelor care introduc

valoare turistică, obiective şi

evenimente culturale şi spirituale din

Neamţ;

Încurajarea dezvoltării unor noi forme

de turism (de exemplu turism

ştiinţific, de aventură, de afaceri).

un produs complex, să valorifice în

totalitate potenţialul de care dispune zona

şi atracţiile culturale şi tradiţionale.

2. Potenţialul turistic


Existenţa monumentelor istorice

(mănăstirile din Neamţ);

Existenţa muzeelor;

Existenţa caselor memoriale;

Valorificarea spaţiului multicultural şi

multietnic, cu un bogat trecut istoric.

Promovarea insuficientă a unor obiective

turistice (număr redus de centre de

informare turistică, lipsa materialelor

promoţionale de tipul broşurilor oferite

gratuit în unităţile de cazare, lipsa unor

ghiduri culturale din care turistul să poată

afla activităţile şi evenimentele culturale ce

se desfăşoară pe parcursul sejurului său);

Lipsa organizării evenimentelor care să

pună în evidenţă tradiţiile şi obiceiurile din

regiune;

Măsuri insuficiente luate pentru păstrarea

monumentelor istorice şi culturale;

Ofertă de agrement insuficientă – agenţii

economici din domeniu nu dispun de

echipamente de recreere şi practicare a

sporturilor accesibile turiştilor.


Restaurarea monumentelor istorice,

mănăstiri şi refacerea unor obiective

Lipsa de coeziune a măsurilor de

dezvoltare economică şi socială pe fondul

83

turistice de mare interes (Curtea

Domneascǎ);

Includerea unor case de vacanţă

(pensiuni agroturistice) în reţeaua de

agenţii de turism din România şi în

reţelele europene profesionale.

Încurajarea unor noi forme de turism

şi valorificarea moştenirii istorice,

culturale, spirituale şi de tradiţie.

accentuării lipsei de încredere a populaţiei

în redresarea economică a ţării;

Degradarea monumentelor de artă şi

arhitectură.

3. Infrastructura


Drumul european E85, drumurile

naţionale DN 12C, DN15, DN15B,

DN15C, DN15D, DN17B;

Reţeaua feroviară - judeţul este

traversat de magistrala feroviarǎ

Bucureşti –Suceava;

Crearea capacităţilor de cazare

(pensiuni, hoteluri, moteluri) cu

respectarea standardelor

internaţionale.

Dezvoltarea coridorului european est-vest;

Infrastructură rutieră nemodernizată (se

află sub standardele minime acceptate);

Reţele de alimentare cu gaze, apă potabilă

şi canalizare slab dezvoltate, mai ales în

mediul rural;

Infrastructura de sănătate şi educaţie

insuficient modernizată;

Slaba dezvoltare a infrastructurii turistice,

lipsa magazinelor cu articole de specialitate

pentru turişti (suveniruri, hărţi, ghiduri,

pliante).


Modernizarea, extinderea şi refacerea

infrastructurii de transport rutier;

Extinderea şi modernizarea

infrastructurii de mediu.

Capacitatea scăzută a populaţiei din

regiune de a prelua costuri specifice de

utilizare şi întreţinere a infrastructurii

reabilitate, modernizate sau construite,

datorită posibilităţilor materiale şi

financiare reduse;

84

Furnizarea anumitor tipuri de servicii din

infrastructura de utilităţi implică costuri

foarte ridicate;

Insuficienta colaborare între administraţiile

publice locale şi judeţene pentru

promovarea unor mari proiecte de interes

judeţean sau naţional.

4. Mediul


Existenţa resurselor necesare de apǎ

potabilă în majoritatea localităţilor,

atât din punct de vedere cantitativ, cât

şi calitativ;

Diminuarea poluării subterane ca arie

afectată şi ca nivel al concentraţiei

poluanţilor rezultaţi de la platforma

chimică Săvineşti;

Utilizarea la scară redusă a

pesticidelor şi îngrăşămintelor

chimice, cu efecte favorabile asupra

dezvoltării unei agriculturi

ecologice;

Posibilitatea de a crea capacităţi de

producţie care să producă şi să

valorifice produsele ecologice.

Poluarea atmosferică şi nivel crescut de

zgomot în localităţile urbane, datorită

traficului rutier;

Inexistenţa sistemelor centralizate de

alimentare cu apă în mediul rural şi gradul

de uzură avansat al reţelelor de distribuţie

apă potabilă din zonele rurale ;

Colectarea neselectivă a deşeurilor şi lipsa

sistemelor de colectare a acestora în zonele

rurale;

Creşterea gradului de eroziune a solului

datorită posibilităţilor reduse de efectuare a

lucrărilor de îmbunătăţiri funciare.


Existenţa fondurilor de finanţare

pentru realizarea unor trasee

Continuarea defrişărilor necontrolate cu

efecte asupra poluării aerului, eroziunii

85

ocolitoare a localităţilor urbane;

Dezvoltarea parteneriatelor în vederea

derulării proiectelor de mediu;

Existenţa Programului Operaţional

Sectorial pentru Mediu;

solului;

Depozitarea necontrolată a deşeurilor în

mediul rural;

Existenţa unor zone predispuse la dezastre

naturale (alunecări de teren, inundaţii) şi

lipsa hărţilor de risc a localităţilor.

5. Mediul de afaceri


Cifra de afaceri din domeniul hotelier,

restaurante, agenţii de turism este

realizată de IMM-uri cu activitate în

acest domeniu;

Finalizarea procesului de privatizare

(agenţii economici din domeniul

turismului îşi desfăşoară activitatea

numai în domeniul privat).

Mediul fiscal şi legislativ instabil;

Asigurarea resurselor financiare bugetare

(de către autorităţile locale în vederea

facilităţii accesării de finanţări

rambursabile sau nerambursabile);


Posibilitatea dezvoltării mediului de

afaceri ca rezultat al construcţiei

parcurilor industriale şi a

incubatoarelor de afaceri;

Dezvoltarea IMM-urilor în domeniul

serviciilor.

Modificările legislative repetate (inclusiv

cele fiscale);

Slaba competitivitate a firmelor din judeţ,

comparativ cu cele din statele UE;

Blocajele financiare care se produc

periodic;

Gradul redus de asociativitate şi cooperare

a IMM-urilor.

86

6. Cercetarea, inovarea tehnologică şi IT, crearea societăţii informaţionale


Existenţa unor firme în judeţ

specializate în producerea de software

şi în furnizarea serviciilor IT;

Experienţa şi expertiza Agenţiei

pentru Dezvoltare Regionalǎ Nord-

Est în derularea de proiecte

comunitare în domeniul inovativ.

Insuficienta finanţare a sectorului de

cercetare-inovare, IT;

Insuficienta conlucrare între mediul

academic, instituţiile specializate şi

cercetare şi agenţii economici cu privire la

folosirea rezultatelor activităţii de cercetare

şi de transferul tehnologic.


Dezvoltarea transferului de tehnologie

prin parcurile tehnologice şi de soft

realizate în cadrul programelor cu

finanţare externă;

Dezvoltarea într-un ritm accelerat a

comerţului electronic şi a pieţei e-

bussiness;

Dezvoltarea societăţii informaţionale

prin convergenţa canalelor de

comunicaţii;

Prezenţa pe piaţă a unor firme de IT

din Europa şi SUA care promovează

cele mai avansate tehnologii.

Migrarea forţei de muncă calificate şi

specializate din cercetare-inovare către alte

ţări care oferă un salariu motivant;

Costurile ridicate privind accesul la

tehnologie pe plan mondial şi care pot

genera noi decalaje.

7. Dezvoltarea rurală


Producţia agricolă;

Producţia silvică;

Ponderea ridicată a populaţiei concentrate

în mediul rural;

Exploataţiile agricole se realizează pe

87

Relaţiile comerciale favorabile cu

pieţele interne şi externe.

loturi de dimensiuni mici, ceea ce conduce

la un grad de valorificare redus;

Utilajele din parcurile agricole existente la

nivelul comunelor sunt insuficiente având

un grad de uzură avansat şi nu sunt

performante.


Acordarea de facilităţi pentru

asocierea deţinătorilor de terenuri

agricole, în conformitate cu

prevederile legislaţiei în vigoare;

Creşterea producţiei agricole datorită

folosirii substanţelor fertilizatoare

ecologice;

Valorificarea potenţialului silvic şi

cinegetic de care dispune judeţul.

Slaba competitivitate a firmelor de profil

din judeţ cu cele din statele membre ale

UE;

Acces redus la credite pentru dezvoltarea

rurală;

Acces redus la granturi nerambursabile, la

activităţi desfăşurate în mediul rural,

deoarece nu sunt preluate informaţiile.

8. Resurse umane


Ponderea populaţiei tinere;

Şcoala de arte şi meserii;

Ospitalitatea tradiţională a

proprietarilor şi a personalului care

desfăşoară activităţi în domeniul

turismului;

Preocuparea autorităţilor locale pentru

dezvoltarea acestui sector de

activitate.

Colaborarea deficitară între agenţii de pe

piaţa turistică;

Ponderea ridicată a populaţiei din mediul

rural care nu are posibilitate materială de a

dezvolta o activitate în acest domeniu;

Lipsa centrelor de instruire-consiliere sau a

centrelor de servicii integrate de

consultanţă pentru persoanele interesate să

desfăşoare activităţi în acest domeniu.

88


Constituirea Consorţiului Regional

Nord-Est pentru dezvoltarea

învăţământului profesional şi tehnic

TVET şi a învăţământului universitar

tehnic;

Consolidarea relaţiilor de parteneriat

între toţi operatorii turistici de zonă şi

organizaţiile neguvernamentale cu

activitate în domeniul turistic;

Crearea unor parteneriate cu

organisme sau investitori străini în

sectorul turistic; integrarea în

programele finanţate de Uniunea

Europeană

3.3.2. Analiza pieţei turistice Neamţ

Există mai multe obiective de marketing diferite care pot fi urmărite de către Agenţia de

Promovare Turistică Neamţ. Datele arată că principalul accent ar trebui pus în viitorul apropiat

pe sporirea vizibilităţi în interiorul României, pe baza ocaziilor favorabile de călătorie şi

petrecere a timpului liber în judeţul Neamţ.

O strategie iniţială de marketing ar trebui să includă un program agresiv de publicitate, cu

ajutorul unui web site internet care sǎ conţinǎ informaţii actuale, calendar al evenimentelor,

actualizarea produselor şi alte lucruri similare; plasarea reclamelor în publicaţiile de turism

naţionale şi regionale şi participarea la târgurile de turism din România.

Există câteva segmente de piaţă care merită o atenţie specială :

a)Ecoturismul

Există deja o reţea de resurse şi de unităţi pentru ecoturism în judeţul Neamţ.

Campingurile, vilele şi cabanele sunt în interiorul sau în apropierea parcurilor naţionale şi locale.

Asociaţia Română pentru Turismul Ecologic (RETREAT) a anunţat recent deschiderea a 12 noi

pensiuni în Târgu Neamţ şi intenţia de a deschide altele în Piatra Neamţ, Bicaz şi Durău. .

89

Studiile internaţionale arată că ecoturismul este o nişă de piaţă în creştere, iar judeţul Neamţ este

bine poziţionat astfel încât se poate începe capitalizarea acesteia.

b) Mini-vacanţe şi turişti de week-end

Raportul asupra locurilor care merită a fi văzute arată că ``urmare a unui studiu

sociologic desfăşurat în judeţele limitrofe judeţului Neamţ, s-a ajuns la concluzia că motivele

principale pentru care respondenţii respectivi au vizitat judeţul Neamţ ca turişti sunt următoarele:

peste 40% au vizitat obiectivele istorice, culturale şi naturale, 26% au petrecut mini-vacanţele şi

concediul anual acolo, 17% au petrecut week-end-ul în regiune``. Combinaţia de turişti pentru

mini-vacanţe şi pentru week-end sugerează că ar trebui acordată o atenţie specială acestui

segment de piaţă printr-o publicitate regională ţintită şi prin campanii de informare.

c) Turişti străini

Datele actuale arată că 17,4 % din turişti vin în judeţul Neamţ din alte ţări.. Unii turişti

străini stau pe perioade mai scurte de timp, unii folosesc Neamţul ca destinaţie primară pentru

şederi mai lungi. Oficiile Ministerului Turismului din România în 20 de alte ţări oferă

posibilitatea unei strategii de marketing specializate şi ţintite către potenţialii turişti străini.

d) Turismul de afaceri

Raportul asupra locurilor care merită a fi văzute menţionează turismul de afaceri ca un

posibil segment de marketing. Turismul de afaceri (simpozioane, reuniuni, sesiuni ştiinţifice)

îndeplineşte toate cerinţele în staţiunea Durău, datorită faptului că Hotel Bradul a fost redeschis

şi datorită Centrului Ecumenic Daniil Sihastrul (săli, confort, mediu, instalaţii de comunicare şi

proiecţie), deşi distanţa la care se află faţă de centru poate reprezenta un dezavantaj. În plus,

Hotel Central din Piatra Neamţ a construit o sală de conferinţe dotată cu facilităţile

corespunzătoare care ar putea fi locul potrivit pentru convenţii de afaceri şi pentru turism. Totuşi,

multe din unităţile de cazare au facilităţi limitate pentru organizarea de întâlniri de afaceri şi

acesta este probabil un segment de marketing de explorat pe termen mai lung.

3.3.3. Strategia de marketing a zonei turistice Neamţ

Strategia de marketing cuprinde teme şi obiective de marketing. Acestea sunt

urmǎtoarele:

1. Tururi şi calǎtorii:

stimularea şi sprijinirea alianţelor de marketing cu Ministerul Turismului din

România şi cu alte organizaţii de marketing al destinaţiilor turistice din România;

90

promovarea judeţului Neamţ la două târguri de turism naţionale din România

(aprilie şi octombrie);

organizarea a două misiuni de vânzări de succes în oraşe care furnizează turişti

pentru zonă, în colaborare cu oficiile de turism din România;

organizarea trimestrial de excursii de succes de familiarizare cu zona judeţului

Neamţ;

proiectarea şi construirea unui stand de prezentare care să fie utilizat la târguri;

explorarea posibilelor parteneriate regionale şi avantajelor colaborării cu

Agenţiile de Promovare din Harghita şi Suceava.

2. Publicitate :

o stabilirea unui set iniţial de criterii pentru plasarea publicităţii în diferite medii de

comunicare ;

o clasificarea priorităţii obiectivelor în funcţie de audienţă, accesibilitate şi cost;

o crearea criteriilor de măsurare a impactului publicităţii;

o realizarea unui spot video de 10 minute care să fie folosit în autocarele de turişti

pentru a familiariza pasagerii înainte de sosirea lor în zonă, şi în alte scopuri

promoţionale la târguri.

3. Relaţii publice şi relaţii cu presa :

dezvoltarea unor relaţii funcţionale cu scriitorii de jurnale de călătorie din

România şi încurajarea scrierii unor prezentări turistice de calitate despre judeţul

Neamţ;

dezvoltarea de relaţii cu liniile aeriene române sau străine care deservesc ţara şi

promovarea prezentărilor turistice despre judeţul Neamţ în publicaţiile liniilor

aeriene;

realizarea unui eveniment anual în judeţul Neamţ la care să participe oficialităţi

din partea guvernului, industriei şi presei.

4. Publicaţii :

conceperea şi imprimarea unei broşuri promoţionale;

supravegherea publicării ``Ghidului turistului`` în zona

judeţului Neamţ;

crearea şi distribuirea calendarului şi programului de

evenimente bianuale;

91

identificarea resurselor financiare oferite de Ministerului Transporturilor

Construcţiilor şi Turismului pentru publicarea ghidurilor turistice şi în alte limbi

străine;

conceperea unor pachete de vizite pentru turişti, de una, două sau trei zile.

5. Internet :

stabilirea de link-uri către web site-urile altor

parteneri din turism;

publicarea unei broşuri de informare trimestriale

pentru clienţii online;

negocierea cu Ministerul Turismului în vederea creării şi folosirii sofware-ului

pentru un punct de informare într-o locaţie din judeţul Neamţ;

actualizarea şi întreţinerea web site-ului nu mai puţin de o dată pe lună.

6. Cercetare :

crearea unei baze de date cu tour-operatorii din turism şi cu persoanele care au

nevoie de informaţii turistice;

elaborarea unui chestionar care să evalueze gradul de satisfacţie a turiştilor şi

atragerea participării hotelurilor şi industriei de servicii turistice pentru a asigura

feed-back-ul din partea turiştilor, analizarea rezultatelor anual în vederea

întocmirii planurilor de marketing viitoare.

7. Realizǎri :

o elaborarea unor proceduri pentru

procesarea informaţiilor sau cererilor primite la târgurilor, în chestionarele online

sau prin mesajele scrise sau telefonice;

o desemnarea persoanelor responsabile

cu această activitate;

8. Dezvoltarea produsului:

obţinerea unui standard înalt

de furnizare de servicii de turism şi al infrastructurii comunităţii, cum ar fi

standardele stabilite de Uniunea Europeanǎ, prin dezvoltarea unor programe de

autorizare şi de formare în domeniu şi prin crearea unui inventar de îmbunătăţiri

dorite la nivel public şi privat pentru a asigura servicii eficiente pentru turişti sau

pentru a spori experienţa turistică ;

trecerea în revistă a

standardelor Uniunii Europene cu privire la cazare, restaurante şi capacităţi de

92

alimentaţie publică şi alte servicii de turism şi conceperea programelor de formare

şi de autorizare, după cum este necesar;

trecerea în revistă a criteriilor

UNESCO de recunoaştere a ``structurilor cu semnificaţie istorică`` (mănăstirile)

şi analizarea potenţialului de aplicare a acestora în judeţul Neamţ;

pregătirea unui plan de

investiţii de capital pentru acoperirea necesităţii de a îmbunătăţi infrastructura

drumurilor de acces către obiectivele turistice, cum ar fi mănăstirile, şi înaintarea

acestui plan Consiliului Judeţean pentru aprobare;

crearea unui program care să

îmbunătăţească semnalizarea rutieră în vederea direcţionării turiştilor către

atracţiile turistice locale;

panourile cu ``Bine aţi venit``

plasate la intrarea în localitate să fie proaspăt vopsite şi atractive;

promovarea programelor de

curăţire, reparaţii şi înfrumuseţare a comunităţii în zonele de dezvoltare

economică având un aflux mare de vizitatori;

explorarea posibilităţii de a

îmbogăţi oferta de agrement şi experienţele culturale de pe teritoriul Judeţului

Neamţ.

3.4. Propuneri de valorificare a zonei turistice Neamţ

Statisticile au arătat că o mare parte din atracţiile turistice ale judeţului nu sunt pe deplin

cunoscute şi promovate, unul din obiectivele esenţiale ale autorităţilor locale fiind transformarea

municipiului Piatra Neamţ şi a zonelor înconjurătoare într-una din cele mai importante destinaţii

turistice din România pentru turismul alternativ, ecologic şi cultural.

Pentru Piatra Neamţ, autorităţile au în vedere un amplu program de dezvoltare constând

dintr-o bază nautică pe lacul Bâtca Doamnei - pentru sporturile nepoluante, va fi dezvoltat

ştrandul municipal - care are bazine de înot, terenuri de tenis, volei, handbal, pistă de role şi

patinoar artificial, va fi reamenajată Baza Hipică din vecinătate pentru a oferi turiştilor lecţii de

echitaţie, deplasarea călare pe cărări de munte sau plimbarea cu trăsura prin centrul oraşului,

pârtiile de schi pentru începători şi avansaţi vor fi reamenajate şi dotate cu instalaţie de zăpadă

artificială, maşini de bătut zăpada, instalaţie de nocturnă şi instalaţii de transport pe cablu, iar

traseele de drumeţie existente vor fi reamenajate şi, eventual, îmbogăţite cu itinerarii noi. În ceea

93

ce priveşte traseele de drumeţie pe dealurile ce înconjoară oraşul, amenajarea drumului ce urcă

spre ``Restaurantul Gospodinelor`` pe Dealul Cozla constituie un element de atracţie pentru

turiştii dornici de o plimbare liniştită încheiată cu un popas la restaurant. Mai sus, la întretăierea

dintre pădurea de fag şi cea de brad, se află o stâncă săpată, cunoscută sub numele ``La trei

căldări``, care ar putea deveni o importantă atracţie turistică dacă ar fi amenajat aici un popas sau

un restaurant rustic.

Traseul de drumeţie de pe muntele Pietricica va fi amenajat cu hotel şi parcaje subterane,

în zona de pornire, restaurant rotativ, centru cultural şi un muzeu al rezervaţiei naturale

Pietricica, în zona de sosire. Traseul va avea porţiuni de scară fixă, ce vor alterna cu porţiuni de

scară rulantă, iar din loc în loc vor fi amenajate platforme belvedere, dotate cu puncte de

alimentaţie publică, bănci, iar pe vârful muntelui va fi construit un restaurant.

Un traseu cu potenţial turistic pentru judeţ este drumul dinspre Piatra Neamţ către Bicaz,

de-a lungul râului Bistriţa, pe malul căruia ar putea fi construit un debarcader cu un complex de

campinguri, un sat de vacanţă, cu parcări, spaţii special amenajate pentru jocuri, restaurant,

terasă, plimbări cu vaporul.

O propunere importantă în vederea valorificării turistice ar fi construcţia unui aeroport, în

condiţiile în care judeţul nu dispune de aşa ceva, avionul fiind o alternativă avantajoasă de

călătorie, în condiţiile tendinţei de reducere a timpului destinat deplasării. Spaţiul pentru un

astfel de proiect ar putea fi reprezentat de baza unui fost regiment la ieşirea dinspre Piatra Neamţ

spre Bacău. De asemenea, construirea unei grădini botanice în Piatra Neamţ, pe drumul înspre

Roman, ar atrage turişti.

O altă propunere interesantă ar fi reamenajarea păstrăvariei Potoci, pe drumul dinspre

Bicaz spre Hangu, în sensul renovării campingurilor deja existente, construirea unei pensiuni cu

restaurant cu specific pescăresc, conform normelor europene şi amenajarea şi renovarea

crescătoriei de păstrăvi de pe Lacul Bicaz. Accesul către Cetatea Neamţului, obiectiv turistic

reprezentativ pentru judeţul Neamţ, s-ar putea realiza în mod inedit prin construcţia unor scări

rulante către porţile cetăţii, fiind astfel evidentă o îmbinare a două epoci atât de îndepărtate, cea

istorică şi cea contemporană.

Pe drumul ce leagă oraşul Târgu Neamţ de Bicaz întâlnim numeroase mănăstiri şi un

peisaj de nedescris, însă prea puţine sunt pensiunile şi motelurile turistice, cea mai mare parte a

turiştilor trebuind a se întoarce în oraş pentru a găsi cazare. De aceea, o altă propunere

importantă ar fi construirea unei pensiuni turistice complexe pe drumul dinspre Târgu Neamţ

spre mănăstirile Neamţ, Secu, Sihăstria, Sihla.

Legat de aspectul cultural, literar al judeţului, un traseu ce ar atrage turişti ar putea fi

intitulat ``Pe urmele lui Calistrat Hogaş`` (Piatra Neamţ – Mănăstirea Horaiţa - Mănăstirea 94

Almaş - Mănăstirea Văratec - Mănăstirea Agapia - Podişul Ciungi - Mănăstirea Secu -

Mănăstirea Sihăstria - Mănăstirea Sihla - Mănăstirea Neamţ - Sat Poloboc - traseu peste munţi)

sau `Pe urmele Vitoriei Lipan`` (între judeţele Suceava şi Neamţ, pe traseul Mălini - Poiana

Mărului – Stânişoara -Crucea Talianului - Borca).

Strategia de dezvoltare a turismului în cazul judeţului Neamţ ar trebui pornitǎ din

interior, adica chiar din cadrul judeţului. Este foarte important ca localnicii sǎ aprecieze

potenţialul turistic al judeţului la adevarata sa valoare. Desigur aceştia nu vor opta pentru cazarea

în structurile puse la dispoziţia turiştilor, dar pot opta pentru echipamentele de alimentaţie si

pentru mijloacele de agrement. In plus primul contact în momentul în care turistul ajunge în

aceasta zonǎ este acela cu localnicii (la gara, la taxi, la unitatea de cazare etc.). Simpla

amabilitate a localnicilor poate reprezenta uneori mai mult decat orice mijloc de promovare.

Oferirea unor informaţii suplimentare în legaturǎ cu atracţiile turistice ale judeţului, în cadrul

site-ului oficial al judeţului (www.neamt.ro) ar putea atrage atenţia multor turişti. O idee de

promovare ar fi şi aceea a participǎrii la târguri şi expoziţii unde sǎ poatǎ fi prezentatǎ oferta

localǎ. In aceste cazuri se pot organiza anumite concursuri şi tombole. Se vor împǎrţi desigur

pliante, broşuri. Prezentarea unor filmuleţe în care sǎ fie surprinse principalele puncte de atracţie

poate avea un impact mult mai mare asupra potenţialului vizitator, decât simpla prezentare a

unor panouri cu fotografii. Fotografiile profesioniştilor îi pot face pe turişti sǎ supraevalueze

oferta. In acest caz existǎ pericolul ca în zilele de vacanţǎ petrecute în judetul Neamţ, sǎ aparǎ

dezamǎgirea şi astfel se poate întâmpla ca turistul sǎ nu mai revinǎ. In agenţiile de turism pot fi

trimise cd-uri cu prezentǎri ale zonelor, punându-se accent şi de aceastǎ datǎ pe punctele de

atracţie.

BIBLIOGRAFIE

1. Bran Florina, Marin Dinu, Simon Tamara - Economia turismului şi mediul

înconjurǎtor, Editura Economica, Bucureşti, 1998

2. Butnaru Gina-Ionela - Marketing turistic, Editura Tehnopress, Iaşi, 2005

3. Garcia Henche Blanca - Marketing în turismul rural, Editura Irecson,

Bucureşti, 2004

95

http://www.neamt.ro/

4. Lupu Nicolae - Hotelul-economie şi management, Editura All Beck, Bucureşti,

2005

5. Minciu Rodica – Economia turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2005

6. Snak Oscar, Baron Petre – Economia turismului, Editura Expert, Bucureşti,

2003

7. Stǎnculescu Gabriela, Lupu Nicolae, Ţigu Gabriela – Dicţionar poliglot

explicativ de termeni utilizaţi în turism, Editura All Beck, Bucureşti, 1988

8. **** www.bibgtkneamt.ro

9. **** www.cjneamt.ro

10. **** www.insse.ro

11. **** www.mturism.ro

12. **** www.neamt.ro

13. **** www.piatra-neamt.net

96

http://www.neamt.ro/

http://www.mturism.ro/


http://www.cjneamt.ro/

http://www.bibgtkneamt.ro/

Dezvoltarea Si Promovarea Zonei Turistice Neamt

Documents

Transcript of Dezvoltarea Si Promovarea Zonei Turistice Neamt