Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

151
UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT "ION CREANGĂ" Cu titlu de manuscris C.Z.U.: 744 (043.2) Răileanu Veronica DEZVOLTAREA PERCEPŢIEI VIZUALE LA STUDENŢI ÎN PROCESUL STUDIERII DISCIPLINELOR GRAFICE (în baza materialului cursului de geometrie descriptivă şi desen tehnic) 13.00.02. Teoria şi metodologia instruirii (matematica) TEZA DE DOCTOR ÎN PEDAGOGIE Conducător ştiinţific: Cioclea Mihai, doctor în pedagogie, conferenţiar universitar Autorul: Răileanu Veronica Chişinău 2006

Transcript of Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

Page 1: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT "ION CREANGĂ"

Cu titlu de manuscris C.Z.U.: 744 (043.2)

Răileanu Veronica

DEZVOLTAREA

PERCEPŢIEI VIZUALE LA STUDENŢI ÎN PROCESUL

STUDIERII DISCIPLINELOR GRAFICE (în baza materialului cursului de geometrie descriptivă şi desen tehnic)

13.00.02. Teoria şi metodologia instruirii (matematica)

TEZA DE DOCTOR ÎN PEDAGOGIE

Conducător ştiinţific: Cioclea Mihai, doctor în pedagogie, conferenţiar universitar

Autorul: Răileanu Veronica

Chişinău 2006

Page 2: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

2

Cuprinsul

PRELIMINARII ……………………………………………………………………… 3 CAPITOLUL I. BAZELE TEORETICE ŞI METODOLOGICE ALE DEZVOLTĂRII

PERCEPŢIEI VIZUALE ÎN PROCESUL STUDIERII

DISCIPLINELOR GRAFICE ………………………………………… 11

I.1. Particularităţile percepţiei vizuale în procesul activităţii reprezentative ……………… 11

I.2. Nivelurile de dezvoltare ale percepţiei vizuale la studenţii facultăţilor

de artă plastică şi design…………………………………………………………….. 32

CAPITOLUL II. POSIBILITĂŢILE MIJLOACELIR DIDACTICE DE INSTRUIRE A

DISCIPLINELOR GRAFICE ÎN PROCESUL DEZVOLTĂRII

PERCEPŢIEI VIZUALE ………………………………………… 42

II.1. Tehnologiile instruirii problematizate la lecţii ca mijloc de activizare

a gândirii perceptive ………………………………………………………………….. 42

II.2. Posibilităţile lucrărilor grafice (practice) ca mijloc de dezvoltare

a percepţiei vizuale ……………………………………………………………………. 52

II.3. Posibilităţile dezvoltative ale reprezentărilor spaţiale în procresul formării şi

dezvoltării percepţiei vizuale în cadrul studierii discipline grafice ……….…………… 79

II.4. Sistemul de lucru în procesul instructiv - educaţional de dezvoltare a

percepţiei vizuale şi argumentarea experimentală a eficienţei

modelului didactic elaborat…………………………………………………………... 98

Concluzii generale şi recomandări……………………………………………………… 115

Bibliografie……………………………………………………………………………… 123

Rezumat …………………………………………………………………………… 133

Summary ……………………………………………………………………………….. 133

Резюме …………………………………………………………………………………. 133

Cuvinte Cheie……………………………………………………………………….…… 134

Ключевые слова…………………………………………………………………… … 135

Key words ……………………………………………………………………………. 136

Anexe ……………………………………………………………………………….... 137

Page 3: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

3

PRELIMINARII

Actualitatea temei de investigaţie. Obiectivul procesului educaţional, la etapa actuală,

constă în formarea unei personalităţi creative deschise, cu imaginaţie şi gândire spaţială dezvoltată,

cu spirit de observaţie, acurateţe si precizie în lucru, iniţiativă şi independenţă în gândire, gust

estetic, dezvoltarea capacităţilor elevului la nivelul potenţialului maxim. Or, soarta omenirii

depinde în mare măsură de viitorul scolii, de educaţia tineretului în cadrul ei.

Societatea contemporană este marcată de interacţiunea activă între tehnică, ştiinţă, artă care

sunt puse în serviciul civilizaţiei demonstrând că manifestarea conduitei creatoare depinde în cea

mai mare măsură de educaţie. Pentru a face faţă acestor cerinţe, e necesar de a educa profesionişti

cu o percepţie vizuală dezvoltată, cu un înalt potenţial creativ, cu o bogată cultură.

Un aşa nivel de performanţe poate fi asigurat pe baza unui şir de factori: cunoştinţe,

priceperi, deprinderi, capacităţi, aptitudini, atitudini, valenţe de potenţial creativ, gândire tehnică,

imaginaţie şi spirit de observaţie, gândire spirituală dezvoltată, gust estetic, acurateţe şi precizie în

lucru, iniţiativă şi independenţă în gândire.

În pregătirea profesorului de artă plastică aceste cerinţe se manifestă prin necesitatea de

perfecţionare tehnică, grafică, artistică şi profesională a studenţilor instituţiilor pedagogice. Toate

acestea sunt legate în mod organic de nivelul deprinderilor şi priceperilor de a citi şi a alcătui

desenele, de a opera cu ele, de a reda obiectul proiectat aşa cum va fi el perceput vizual, în spaţiu,

de a îmbina în procesul de proiectare cele doua funcţii dominante ale ei: precizia tehnică şi forma

artistică, formând şi dezvoltând facultatea de a vedea în spaţiu.

Cercetările acestei probleme în practica educaţională mărturisesc despre un nivel perceptiv

scăzut şi lipsa spiritului de observaţie al acestor procedee. Studenţii anului întâi vin la facultate cu

o percepere nu prea înaltă a disciplinelor ciclului grafic, cu o pregătire grafică insuficientă

observându-se totodată o instabilitate a intermediului faţa de studiu în general. Aceste neajunsuri

pornesc de la elementele introductive ale desenului tehnic unde studenţii trebuie să dovedească

priceperi în utilizarea instrumentelor de lucru pentru trasarea diferitor construcţii şi să cunoască

domeniile de utilizarea a liniilor, să aprecieze vizual mărimi liniare, să reprezinte triortogonal o

piesă simplă.

Tot odată lucrările grafice sunt îndeplinite de studenţii facultăţilor de artă plastică

tradiţional, utilizând produsele tehnice, piesele construcţiei de maşini sau modele convenţionale.

S-a observat că aşa tip de sarcini nu prezintă interes pentru studenţii facultăţilor menţionate,

deoarece studenţii nu văd legătura practică cu viitoarea activitate de pedagog - artist plastic.

Gradul de cercetare. În căutarea căilor de soluţionare a acestei probleme s-au realizat

valoroase cercetări psihologice şi pedagogice, autorii R.Arnheim, N.M.Mamedova, B.S.Smirnova,

Page 4: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

4

psihologilor L.S.Vîgotski, T.B. Kudreavţev, B.A.Kruteţkii, I.S. Iakimanskaia, I.P.Kaloşin,

A.N.Leontiev, S.L.Rubinştein, N.F.Talîzina, J.Piaget, James Gibson, A.Roşca, etc; pedagogii B.I.

Andreev, M. Jigău, I.I. Lerner, T.A. Iliin, M.N. Scatcin, A. Gheorghiu, I.N. Volkov, V. Şuşală, I.

Daghi, T. Hubenco, D. Patraşcu, etc., abordează tangenţial şi problema noastră de cercetare.

Urmărind direcţiile orientate spre dezvoltarea percepţiei vizuale a studenţilor în sistemul

orelor de desen tehnic, desen perspectivic, desen proiectiv, ne-am bazat pe operele fundamentale

ale lui A.D. Botvinnikov, D.M.Borisov, L.A.Bolotina, N.S.Brilling, V.N.Vinogradov,

I.S.Vişnepolski, C.A.Soloviev, B.F.Lomov, N.N.Rostovţev, I.A.Roitman, A. Tănăsescu, Horia

Teodoru, V. Iancău, Gh.Husein, M.N. Macarova etc, care precizează normele de reprezentare a

obiectului în diferite sisteme, convenţiile care stau la baza acestora, ce permit însuşirea

raţionamentului geometric ca instrument strict necesar în orice reprezentare tehnică, precum şi

deprinderea cu abstractizarea geometrică, localizând totodată atenţia asupra laturii geometrice de

rezolvare a raţionamentului vizual.

În lucrările autorilor N. Anisimov, N. Kuzneţov, A.F.Kirilov, D. M.Borisov, E.A.Vasilenco,

V.I.Kuzimenco, Anton N.Băraru ş.a. sunt expuse etapele de organizare a procesului de instruire a

temelor de studiu. Este stipulată parcurgerea a patru etape obligatorii de activitate didactică: de

proiectare a activităţii de instruire-evaluare; de desfăşurare propriu-zisă a instruirii; de evaluare a

instruirii; de perfecţionare, ameliorare a modului de instruire, pe baza efectelor pedagogice

constatate pe parcursul desfăşurării şi evaluării procesului de învăţământ.

Toate aceste lucrări demonstrează un nivel avansat în metodica predării disciplinelor grafice,

dar scopul lor nu era de a forma bazele dezvoltative ale procesului perceptiv vizual. În toate aceste

cercetări se examinează, în fond, probleme generale asupra senzaţiei şi percepţiei, diverse aspecte

ale acestor procese, însă problema formării percepţiei vizuale prin intermediul disciplinelor grafice

nu este abordată şi totodată se propune ca "desenul perspectiv în creaţia tehnică şi criteriul

estetic, trebuie fundamentat ştiinţific şi multilateral pe problemele senzaţiei şi percepţiei vizuale".

În cercetările pictorilor, savanţilor, metodiştilor N.N. Volkov, E.I. Ignatiev, B.F.Lomov,

D.N. Kardovskii, V.S. Kuzin etc. se accentuiază necesitatea formarii percepţiei compoziţional

spaţiale la studenţi, elevi în procesul activităţii grafice, dar căile de realizare nu sunt propuse, deşi

N. N. Volkov in timpul desenării percepţia vizuală o plasa pe primul loc: "Priceperea reprezentării

vine nu de la prezentare, ci de la percepţie".

. Cu toate acestea nu s-au efectuat cercetări ce ţin de dezvoltarea percepţiei în general şi

formarea percepţiei vizuale la studenţii facultăţilor de artă plastică şi design în particular. Nu este

studiată eficienţa utilizării performanţelor pedagogice, psihologice în metodologia instruirii

disciplinelor grafice la facultatea de artă plastică şi design cu scopul de a dezvolta la studenţi

Page 5: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

5

percepţia vizuală. Unele întrebări la acest compartiment sunt atinse în cercetările ştiinţifice ale lui

V.V. Boos, E.P. Zeliţman, N.S.Işuc ş.a.

Cercetările în domeniul fiziologiei vederii (I.P.Secenov, I. Haptrigg, M.S. Şehter,) psihologii

percepţiei vizuale si aptitudinilor reprezentative (R. Arnheim, L.S.Vîgotskii, G. Gregori, A.B.

Zaporogeţ, A.N. Leontiev, B:F. Lomov, D.N. Uznadze şi alţii) oferă o bază general teoretică în

cercetarea problemei noastre.

Percepţia vizuală a disciplinelor grafice, reprezintă o activitate conjugată, proces prin care se

fixează un obiect în limitele câmpului vizual, implicat în producerea ideilor originale cu utilizare

şi valoare specială. Totodată, percepţia vizuală nu este o simplă copie mecanică a obiectului, ci

dimpotrivă, este un proces conştient orientat şi organizat care implică nenumărate acţiuni cu

formele: măsurare, descompunere, recompunere, grupare, clasificare, transformare, care conduc la

dezvoltarea capacităţilor creative. Percepţia vizuală tehnică include, viziunea proprie a problemei,

gândirea analitică, spaţială, capacitatea de transferare a cunoştinţelor, activitate logică de

concluzionare care presupune orice meditaţie logică drept gândire raţională (judecata).

Programele la metodologia predării disciplinelor grafice, în special la metodica predării

bazelor perspectivei se reduc la simple declaraţii care nu dau profesorilor nici o informaţie

concretă despre cum trebuie totuşi să predăm aceste disciplini:

- prin ce procedee, metode pot fi aplicate cunoştinţele teoretice în practică;

- cum dezvoltăm percepţia vizuală a studenţilor, elevilor, cum vom intensifica activitatea

perceptivă, activitatea psihica a acestora;

- ce volum de cunoştinţe teoretice sau practice trebuie să posede studenţii anului I, pentru

facilitarea însuşirii cu succes materialul nou de studiu;

- tipul materialelor didactice demonstrative, pentru formarea imaginaţiei spaţiale a tuturor

descoperirilor perceptive în baza cărora să însuşească bazele generale de realizare şi reprezentare a

desenelor, proiectelor, schiţelor etc, şi de a le utiliza conştient în activitatea de studiu şi creaţie.

Teoria şi metodologia instruirii tradiţionale, care predomină în instituţiile de învăţământ, nu

asigură definitivarea aspectelor teoretice şi practice de realizare a activităţii grafice. Nu sunt

determinate condiţiile de dezvoltare a capacităţilor studenţilor în această activitate, sunt insuficient

cercetate particularităţile de manifestare a capacităţilor creative, rămân necercetate contradicţiile

dintre învăţare şi experienţa activităţii emotive de evaluare a capacităţilor creative şi care sunt

condiţiile de dezvoltare a personalităţii în procesul activităţii grafice. În acest context mai apare o

dilemă: care ar fi principiile, mijloacele şi condiţiile pedagogice, care ar asigura dezvoltarea

percepţiei vizuale a studenţilor facultăţilor de artă plastică şi design în procesul realizării

activităţii grafice de instruire.

Page 6: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

6

O altă premisă a cercetării a constituit-o stabilirea particularităţilor percepţiei vizuale în

cadrul disciplinelor grafice la studenţii facultăţilor de artă plastică şi design, scopurile educative

în procesul instructiv - educativ, posibilităţile de dezvoltare sub diverse forme şi metode aplicate la

educarea percepţiei vizuale.

Or metodica predării desenului tehnic nu dezvăluie posibilităţile dezvoltative ale acestui

obiect, nu se iau în consideraţie problemele sociale şi ecologice în rezolvarea problemelor

industrial-tehnice, nu se acordă atenţia necesară utilizării calculatorului în procesul grafic de

pregătire a studenţilor.

Premisele indicate au condus la necesitatea unei continuităţi între toate etapele grafice de

reprezentare, în dependenţa de păstrarea integrităţii formelor reprezentate. A apărut necesitatea de

educare a sensibilităţii şi receptivităţii la studenţi prin metoda "vederii" (de la general la

particular). Studentul trebuie să memoreze nu numai linia pe care o trasează, dar şi forma pe care o

reprezintă.

De aceea credem, că metodologia predării desenului tehnic poate fi completată de tehnologii

didactice, orientate spre dezvoltarea spiritului de observaţie, imaginaţiei spaţiale, gândirii tehnice

ale studenţilor, elevilor.

O explicaţie a abordării problemei formării spiritului de observaţie - calitate valoroasă a

personalităţii, trebuie căutate şi în insuficienţa ei de cercetare în Republica Moldova, de aceea, se

cer elucidate următoarele aspecte:

- percepţia la lecţie se educă sau se dezvoltă;

- prin ce mijloace, tehnologii se dezvoltă procesul perceptiv;

- care sunt posibilităţile orelor la disciplinele grafice în dezvoltarea percepţiei vizuale.

Insuficient tratată e şi contribuţia memoriei la dezvoltarea percepţiei vizuale în cadrul

disciplinelor grafice. În procesul instructiv lipseşte etapa învăţării pe de rost şi funcţia memoriei se

reduce la minim, cu toate că în practică atestăm problema memorizării ca o structură algoritmică

şi ca o activitate de orientare.

În consecinţă studenţii nu pot stabili căile de rezolvare a operaţiilor grafice, iar printr-o

simplă modificare a cerinţelor problemei, care ar cere schimbarea operaţiilor grafice, studenţii

întâmpină mari dificultăţi. Deci, organizarea raţională a procesului de memorizare a informaţiilor

grafice are o mare însemnătate în procesul de instruire. Nu este sistematizat însăşi procesul de

lucru al pedagogului, nu sunt elaborate tehnologiile didactice de formare a percepţiei vizuale

(tehnice şi artistice) la lecţiile tuturor disciplinelor grafice. Nu este demonstrată corelaţia dintre

concepţii si reprezentările realizate şi, nu este arătat complexul grafic al proiectului, pentru că în

baza acestui material să se determine diversitatea procedeelor tehnice şi artistice.

Page 7: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

7

Clasificarea convenţională a desenelor care este acceptată după particularităţile de preferinţă a

mijloacelor reprezentative : grafică albă-neagră (liniară, liniară-tonală, clar obscur) nu dezvăluie

posibilităţile grafice creative. Dar activitatea proiectantului constă în a găsi cu pricepere o aşa

rezolvare grafică, în care ar predomina clar ideea de pornire a concepţiei determinate.

De aceea a apărut necesitatea cercetării complexe a bazelor percepţiei vizuale în interacţiune

cu dezvoltarea priceperilor de interpretare şi creative în coeziune cu priceperea şi observaţia.

Premisele indicate au determinat alegerea temei cercetării: Dezvoltarea percepţiei vizuale la

studenţi în procesul studierii disciplinelor grafice, care este actuală şi necesită o cercetare

ştiinţifică.

Problema cercetării constituie bazele teoretice şi metodologice ale percepţiei vizuale în

interacţiune cu dezvoltarea priceperilor de desen la studenţi, precum şi mijloacele, principiile şi

factorii care le dezvoltă prin intermediul studierii disciplinelor grafice.

Obiectul cercetării îl constituie procesul de dezvoltare a percepţiei vizuale prin intermediul

studierii disciplinelor grafice.

Scopul cercetării vizează stabilirea unei metodologii eficiente de dezvoltare a percepţiei

vizuale la studenţi în cadrul instruirii grafice prin elaborarea şi evaluarea a unei tehnologii

eficiente de instruire.

Ipoteza cercetării: dezvoltarea percepţiei vizuale în procesul studierii disciplinelor grafice

la facultăţile de artă plastică şi design se constituie pe percepţia spaţial - vizuală şi poate fi

eficientizată prin elaborarea şi aplicarea unui model tehnologic de instruire axat pe:

- teoriile psihologice şi pedagogice ale percepţiei şi ale curriculumu-lui de studii;

- teoriile reprezentării grafice şi particularităţile caracteristice ale acestei activităţi;

- studierea unui sistem complex al nivelurilor de dezvoltare a percepţiei proiectându-se

obiectivele dezvoltării ei;

- sistemul de lucru în procesul educaţional la dezvoltarea percepţiei vizuale şi confirmarea

lui experimentală.

În procesul investigaţiilor am urmărit realizarea următoarelor obiective:

1) Fundamentarea bazelor teoretice şi metodologice de dezvoltarea percepţiei vizuale la studenţii

facultăţilor de artă plastică şi design, în procesul studierii disciplinelor grafice;

2) Elaborarea structurală a modelului tehnologic de dezvoltare a percepţiei vizuale la studenţi în

procesul de instruire şi activitate grafică;

3) Determinarea metodologiei proiectării pedagogice a curriculum-ului de dezvoltare a

procesului percepţiei spaţiale la studenţi, la facultăţile de artă plastică şi design;

Page 8: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

8

4) Validarea experimentală a metodologiei de dezvoltare a percepţiei vizuale la studenţii

facultăţilor de arte plastice şi design.

Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific: cercetările psihologice şi pedagogice ale

percepţiei adolescenţilor şi adulţilor, teoria curriculum-ului, legităţile psiho-pedagogice de

dezvoltare a structurilor gândirii abstracte, perceptive, gândirii tehnice, formării cunoştinţelor şi

capacităţilor, metodica predării disciplinelor grafice, posibilităţile dezvoltative ale concepţiilor

spaţiale, concepţia dezvoltării învăţământului în Republica Moldova.

Metodele de cercetare: analiza literaturii: pedagogice, psihologice şi metodice; studierea şi

analiza documentelor de stat ce vizează educaţia; analiza experienţei perceptive la student

(determinarea nivelurilor perceptive ale disciplinelor grafice); ancheta, testul şi chestionarul;

experimentul pedagogic; observarea, modelarea şi proiectarea teoretică; analiza cantitativă şi

calitativă a datelor experimentale.

Baza experimentala a cercetării au constituit-o: UPS "Ion Creangă", Institutul Relaţii

Internaţionale "Perspectiva", Academia Teatru, Muzică şi Arte Plastice din Chişinău. Lotul

experimental a cuprins 244 de studenţi.

Inovaţia ştiinţifică şi valoarea teoretică a cercetării:

− au fost determinate fundamente psiho-pedagogice de dezvoltare a percepţiei vizuale la

adolescenţi, principiile specifice ale dezvoltării percepţiei vizuale, fazele procesului perceptiv,

criteriile de deosebire între percepţie şi inteligenţă, obiectivele educaţiei vizuale (cognitive,

afective, psihomotorii);

− au fost stabilite particularităţile specifice ale studierii disciplinelor ciclului grafic,

(necesitatea de exprimare şi creaţie, dorinţa de a cunoaşte şi a vedea lucrurile în esenţa lor,

gândirea asociativă, gândirea tehnică, imaginaţia spaţială);

− au fost stabiliţi factorii determinanţi ai percepţiei vizuale: factorii interni, (aptitudini

experienţă, cunoştinţele, spirit de observaţie, gândirea, imaginaţia), factorii externi (gradul de

instruire, complexitatea reprezentărilor, structura reprezentărilor, caracteristicile câmpului, factorii

extraestetici);

- au fost evidenţiate abilităţile dezvoltative prin intermediul utilizării disciplinelor ciclului grafic

(structura perceptivă, vizualizarea spaţială, acuitatea vizuală, perceperea adâncimii, originalitatea,

sensibilitatea, inteligenţa, judecata estetică);

- a fost elaborat şi validat prin experiment modelul tehnologic de dezvoltare a percepţiei

spaţiale la adolescenţi alcătuit din următoarele componente circulare: conţinut, tehnologie

didactică, obiective, lucrări grafice, evaluare.

Valoare practică a cercetării constă în:

Page 9: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

9

- determinarea direcţiilor de dezvoltare a percepţiei vizuale la studenţi în procesul studierii

disciplinelor grafice: Geometria descriptivă şi perspectiva, Desen tehnic şi bazele proiectării,

Grafica de computer;

- argumentarea necesităţii studierii teoriei reprezentării ca obiectiv de formare în dezvoltarea

percepţiei vizual-spaţială a studenţilor cursurilor începătoare(anului I şi II);

- conturarea posibilităţilor dezvoltative a mijloacelor didactice selectate în dezvoltarea

percepţiei vizuale şi educaţiei grafice la studenţii facultăţilor de artă plastică şi design. Sugestiile

propuse vor servi în calitate de reper metodologic şi teoretic cadrelor didactice, studenţilor,

autorilor de manuale, dar şi unui cerc larg de specialişti, care îşi desfăşoară activitatea în domeniul

construcţiilor, în proiectare, cercetare şi execuţie etc.

- sistematizarea conţinutului, formelor, metodele si mijloacele educaţionale, elaborarea

recomandărilor pedagogice pentru organizatorii învăţământului, precum si la formarea si

dezvoltarea profesională a cadrelor didactice.

Etapele cercetării: cercetarea temei s-a efectuat în câteva etape.

La prima etapă (1999- 2001) au fost studiate starea şi condiţiile de dezvoltare a percepţiei

vizuale prin disciplinele grafice în instituţiile de învăţământ superior din Moldova. La această

etapă au fost evidenţiate particularităţile specifice ale nivelurilor de dezvoltare a percepţiei vizuale,

factorii şi condiţiile ce determină dezvoltarea percepţiei în studierea disciplinelor grafice

(începând cu obişnuitele aplicaţii practice, continuând cu cele de construcţie şi creaţie).

Au fost aplicate următoarele metode: studierea literaturii de specialitate - sondajul teoretic;

studierea nivelurilor de pregătire a studenţilor anului întâi în instituţiile de învăţământ superior

(prelegeri, conferinţe, olimpiade, expoziţii); evidenţierea performanţelor mijloacelor didactice

utilizate în vederea dezvoltării percepţiei vizuale şi educării grafice a studenţilor în scopul

argumentării problemei cercetării noastre.

La etapa a doua (2001-2003) s-au studiat posibilităţile experimentale ale mijloacelor

pedagogice selectate, s-a cercetat esenţa formării şi dezvoltării procesului perceptiv vizual cu

ajutorul: studierii şi generalizării experimentelor înaintate a pedagogilor de specialitate; b)fixării

datelor fenomenelor cercetate.

Pe parcursul etapei a treia (2003-2005) s-a efectuat lucrul experimental având drept scop

controlul şi aprobarea sistemului de mijloace în formarea şi dezvoltarea percepţiei vizuale,

activităţii de instruire şi educaţiei grafice. S-a introdus în practica instituţiilor de învăţământ

superior (Institutul Relaţii Internaţionale "Perspectiva", Academia Teatru, Muzică şi Arte)

sistemul de tehnologii pedagogice referitoare la procesul de formare şi dezvoltare a percepţiei

vizuale şi instruirii grafice.

Page 10: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

10

Metodologia dezvoltării percepţiei vizuale a studenţilor se constituie din claritatea scopului,

consecutivitatea etapelor de formare a capacităţilor perceptive, dorinţa şi preocuparea de a

cunoaşte, înţelege şi realiza lucruri noi pe seama celor văzute şi imaginate.

Tezele principale pentru susţinere vizează particularităţile şi condiţiile educaţionale

specifice de realizare şi dezvoltare a percepţiei vizuale şi activităţii grafice a studenţilor:

1.Cumularea procesului de creare a lucrărilor grafice cu actul de dezvoltare a percepţiei

vizuale în cadrul disciplinelor grafice contribuie la dezvoltarea comunicării studenţilor prin

descifrarea reprezentărilor spaţiale, legate de spiritul de observaţie şi motivaţie.

2. Activitatea de instruire grafică realizată conform etapelor orientării percepţiei (lucrări

grafice, instruire problematizată, tehnologiile graficii de computer şi evaluare) sporesc gradul de

asimilare, prelucrare, recepţionare a noilor cunoştinţe de experienţă vizuală.

3. Metodologia dezvoltării percepţiei vizuale se constituie din consecutivitatea etapelor de

formare a capacităţilor profesionale în baza intereselor şi particularităţilor individuale a

studenţilor.

Aprobarea rezultatelor. Concepţia şi tezele principale ale investigaţiei au fost acceptate la

şedinţele catedrei. "Desen şi Metodica Predării" ale UPS "Ion Creangă", la conferinţele ştiinţifice:

"Problemele ale ştiinţelor socio-umane şi modernizării învăţământului" (20-21 martie 2002),(17-

18 martie 2004); "Educaţia morală, etică şi spirituală în contemporanietate" (21 mai 2004); în

cadrul lecturilor pedagogice anuale ale profesorilor de specialitate; în articole ştiinţifice; în cadrul

şedinţelor laboratorului Bazele tehnologiei şi măiestriei pedagogice al UPS "Ion Creangă".

Aplicarea rezultatelor. Confirmarea cercetării s-a realizat şi în cadrul cursurilor predate

studenţilor şi profesorilor din diferite şcoli, licee, şi instituţii superioare de învăţământ, participarea

la olimpiade, concursuri, expoziţii. Experimental s-a desfăşurat în U.P.S. "Ion Creangă",

Institutul de Relaţii Internaţionale "Perspectiva", Academia Teatru, Muzică şi Arte Plastice din

Chişinău.

Cuvinte cheie: Desen, design, câmp vizual, conceptul, tehnologia instruirii, imaginaţie,

metodica predării desenului tehnic, model pedagogic, percepţie vizuală, punct de vedere, proiecţie,

reprezentare, senzaţie, spaţiu.

Page 11: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

11

CAPIOLUL I

BAZELE TEOTETICE ŞI METODOLOGICE ALE DEZVOLTĂRII PERCEPŢIEI

VIZUALE ÎN PROCESUL STUDIERII DISCIPLINELOR GRAFICE

I.1. Fundamentele teoretice ale percepţiei vizuale în procesul activităţii reprezentative

Problema unităţii percepţiei (în cadrul nostru a percepţiei vizuale) şi a reprezentărilor (a

legăturilor structurale şi reciproc determinate existente între acestea) a fost sesizată şi studiată de

psihologii Cristian Von Ehrenfels, Max Wertheimer, Wolgang Kohr, Kurt Lewin, Rudolf

Arnheim, Gyorgy Kepes, Jean Piaget, James Gibson, A. N. Leontiev, A. Roşca, S.L Rubinstein

I.A. Taylor etc ; de pictori pedagogi V. Kandinski, Malevici, A.G. Veneţianov, P. P. Cisteakov,

Bakişinskii A. V., D. N Kardovskii, Favorskii P., Labunskaia G. V., Rostovţev N. N, Rojkova E.

E, Vetrov V. N. etc; de adepţi ai învăţământului politehnic B. J. Ananiev, A. D. Botvinnikov,

B.B.Vinogradov, Poleacov, V.D. Putilin, M.N. Macarova etc.

Perceperea diverselor culori şi forme necesită un proces de selecţie extrem de sofisticat.

Această "vedere " are loc mai mult în planul mintal decât în cel fiziologic al creierului nostru, care

interpretează ceea ce vede ochiul, deoarece cunoştinţele apar sub formă de imagini, senzaţii şi

priceperi, care conduc la formarea reprezentărilor şi noţiunilor şi sub aceste două forme se

păstrează în memorie. Dar oricât de generale ar fi reprezentările şi de abstracte noţiunile, destinaţia

lor principală este organizarea şi reglarea activităţii practice. De aceea, în cazul nostru, ar fi corect

să evidenţiem mecanizmele psihice de cunoaştere:

SENZAŢIE, PERCEPŢIE, REPREZENTARE, GÂNDIRE, MEMORIE, IMAGINAŢIE

Conform schemei percepţiei lui Neisser determinăm locul percepţiei în lanţul prezentat mai

sus al formelor de reflectare. Subiectul extrage informaţia permanentă din cea disponibilă, o

sondează, modifică, o dirijează şi o interpretează. Interpretările sînt organizate cu atenţie în

sisteme cognitive – clasificări ale percepţiei senzoriale în anumite categorii, care ne permit să

gândim şi să comunicăm impresii referitoare la obiectele pe care le percepem.

Primul moment care intervine în comunicarea informaţională dintre subiect şi câmpul de

vedere este reacţia de orientare, care este urmată de exploatarea, investigarea, câmpului de vedere

şi se realizează haotic sau sistemic, selectiv. Subiectul investighează câmpul vizual selectiv, cu

scopul de a stabili acele zone, configuraţii de la care va primi maximum de informaţii.

Recepţionează, prelucrează, informaţia codificată, recodifică imaginile după experienţa sa

perceptivă în funcţie de contrast, culoare, forme reprezentate care sînt legate de spiritul de

observaţie şi motivaţie. Urmează apoi o programare imediată, care să permită trecerea la acţiune.

Page 12: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

12

Schema 1

Această etapă corespunde momentului ideilor transformării în realizări, totul reducându-se

aici la codificarea atenţiei în activitate. [35, p. 191].

Aici, după părerea noastră, poate fi trasată o schemă a procesului de desen (proiectare), care

ar fi corectă pentru oricare problemă de percepţie vizuală a activităţii grafice.

SARCINA PERCEPŢIE CONŞTIENTIZARE PROIECTARE REPREZENTARE senzaţie, analiza, sinteza, selectare, observaţie, comparaţie, studiere, atenţie, scop, concretizare, căutare, memorie, citirea, interpretarea, motivaţie, abstractizare obţinere gândire

Schema 2. Procesul de desen (proiectare)

Schema propusă reprezintă procesul activităţii grafice (se are în vedere schema psihologică,

nu cea didactică care este mai complicată), axată pe teoria cunoaşterii, pe logica activităţii propuse

şi pe legităţile teoretice de reprezentare. Apare necesitatea explicării unor noţiuni şi investigării

legăturilor lor de bază, care contribuie la dezvoltarea procesului percepţiei vizuale a activităţii

grafice.

Este cunoscut faptul, că lumea obiectelor, la prima vedere, este percepută perspectivic şi,

deoarece percepţia fiecărui observator este subiectivă şi individuală, se crează impresia, că

perspectivitatea percepţiei acestuia să aibă un caracter subiectiv. Or, la baza formării imaginilor

vizuale stă structura ochiului şi proiecţia obiectului observat pe retină, identic structurată la toţi

oamenii, graţie cărui fapt sunt formate anumite legi de percepţie perspectivică (spaţială), care

Page 13: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

13

permite oamenilor să comunice, să analizeze, să judece, să reprezinte cele observate prin proiect

sau desen, atribuind totodată percepţiei perspectivice caracter obiectiv. În acest compartiment

analiza gândirii spaţiale se axează pe realizarea problemelor de construire grafică. Citirea reprezentărilor spaţiale este un proces de reconstrucţie geometrică a obiectului după

proiecţiile ortogonale, centrale, oblice etc. Aşa tipuri de probleme sunt complicate pentru că la

studenţi, elevi lipseşte percepţia vizual - spaţială integră, vederea obiectului pe reprezentare apare

în rezultatul instruirii, când activitatea trece în domeniul gândirii, în planul reconstituirii

imaginaţiei.

Acest efort se bazează pe o calitate fundamentală a omului pe care o numim percepţie spaţial

vizuală, care constă în însuşirea psihicului de a reflecta senzorial impresiile obiectelor realităţii.

Este un proces activ reflector, determinat de scopul şi problemele activităţii subiectului [124, p. 9].

Deci, percepţia vizuală poate fi determinată ca un proces şi un rezultat de construire a

formelor, imaginilor; o activitate de bază, o impresie nemijlocită, o selectare a informaţiei şi

prelucrare a acesteia etc. În cercetările noastre consacrate studierii particularităţilor percepţiei

vizuale în activitatea reprezentativă ne-am referit la percepţia spaţială - vizuală şi importanţa ei în

activitatea practică, grafică, care constituie o dovadă elocventă a capacităţilor intelectuale de tipul

căutărilor, descoperirii, atitudinii.

Dezvoltarea percepţiei vizuale, ca rezultat al adaptării realităţii tridimensionale, constituie un

demers de proiectare geometrică de aceeaşi esenţă, ca procesul vizualizării. A vedea un obiect

înseamnă a-l avea în limitele câmpului vizual şi a-l putea fixa, sau a răspunde efectiv acestei

solicitări fixîndu-l [59, p. 100].

A fi spectator al unui fenomen ce se prezintă în planul vizual înseamnă a avea capacitatea de

a vedea ceea ce priveşti. Există o deosebire esenţială între a privi şi a vedea. A "privi" este un act

de percepere fiziologică a semnalelor optice provenite de la un obiect sau fenomen natural, a

"vedea" este un act de pricepere a ceea ce a fost perceput, "este capacitatea de a conferi o

semnificaţie spirituală structurii materiale căpătate de privire"[58, p. 10]. " Mulţi privesc, puţini

văd" - spunea Pablo Picasso.

Deci, percepţia vizuală este un proces de judecată a cunoaşterii, o aptitudine care trebuie

formată. După cum remarcă R. Arnheim "înţelepciunea privirii este vederea care s-a dovedit o

receptoare cu adevărat creatoare a realităţii – imaginativă, ingenioasă, subtilă şi plină de

frumuseţe, care face din văz un organ al explorării cunoaşterii şi interpretării lumii"[ 2, p. 19].

"Cu cît structura personalităţii este integrată pe trepte intelectual – culturale mai înalte, cu

atât activitatea perceptivă este mai bogată în conţinut informaţional, în operaţii interpretative şi în

Page 14: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

14

cadre valorice de referinţă. Acest lucru este pe deplin justificat, dacă ne gândim că una din

trasaturile distinctive ale perceperii umane este intelectualizarea şi culturalizarea”. [35, p. 123].

Dicţionarele dau următoarea definiţie etimologică a termenului "percepere" – a sesiza cu

ajutorul simţurilor sau gândirii: a înţelege, a percepe, a recepta, a asculta, a încerca, a observa, deci

a explora lumea prin simţurile proprii. A "percepe", înseamnă a pătrunde ceva cu mintea, a

înţelege, a sesiza ceva cu ajutorul simţurilor şi al gândirii prin reflectare nemijlocită. La rândul său,

"a sesiza" înseamnă a pricepe, a înţelege, a observa, a descoperi. Termenul "percepţie" din latină –

percepţio, franceză – perception - proces psihic prin care obiectele şi fenomenele din realitate,

acţionând nemijlocit asupra organelor de simţ, sînt reflectate în totalitatea însuşirilor lor ca un

anumit întreg unitar, imagine rezultată în urma acestei reflectări.[15, p. 758]

Psihologii şi fiziologii în procesul dezvoltării percepţiei, atribuie locul principal vederii, aşa

cum 90% din informaţii omul le receptează vizual, 9% cu ajutorul auzului şi 1%-cu ajutorul

simţului tactil. Acest principiu se referă la cunoaşterea senzorială în procesul studierii care ajută la

dezvoltarea percepţiei vizuale. Or, capacitatea de randament(urechi–creier) alcătuieşte 50 000

unităţi informative, iar sistemul (ochi–creier) -5 000 000 unităţi informative. Deci, analizatorul

vizual îl întrece pe cel auditiv de 100 ori.

Pentru cercetarea noastră, este semnificativ faptul, că percepţia spaţial vizuală este un proces

dezvoltativ. În acest context V.S. Cuzin afirmă: "Percepţia spaţial vizuală nu este dată din naştere,

dar apare şi se dezvoltă în procesul vieţii"[139, p.142]. După cum remarcă R. Arnheim: "La toate

nivelurile de vârstă percepţia vizuală e rezultatul unui proces de învăţare şi că omul are capacitatea

de a-şi modifica şi perfecţiona abilitatea perceptuală şi de a dezvolta forme de percepţie speciale"

[2, p.16] Prin urmare, la orele de disciplini grafice este posibilă formarea şi dezvoltarea la

studenţi a percepţiei spaţial- vizuale a obiectului reprezentării.

Un mare interes prezintă cercetările şi concluziile, cercetătorilor în domeniu: G.V. Beda,

V.P. Zincenco, A.I. Iconnicov, V.S. Cuzin, V.G. Lebedco, N.N. Rostovţev, M.N: Macarova, care

abordează unele probleme ale teoriei reprezentării şi ale percepţiei vizuale în activitatea grafică a

studenţilor facultăţilor de artă plastică şi design, determinând valoarea procesului perceptiv ca

problemă de cea mai mare importanţă. V.C. Lebedco, studiind dezvoltarea percepţiei vizuale a

studenţilor, susţine, că percepţia, ca un proces organizat cu un anumit scop, contribuie benefic la

stăpânirea diferitor tipuri de desen, …" mai ales începătorul trebuie să posede percepţia de

analiză. Doar în artă nu este suficient să ştii, trebuie şi să ştii să vezi" [125 p. 23].

Un rol important în studiul percepţiei îl ocupă conceptul senzaţie, deoarece începând

studierea percepţiei vizuale găsim noţiunea de senzaţie. Vizibilul este ceea ce sesizăm cu ochii,

sensibilul este ceea ce sesizăm prin simţuri, un fel de a simţi, - spune Maurice Ponty [59, p. 29].

Page 15: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

15

"Senzaţiile sunt în mod sigur produse artificiale, dar nu arbitrare… Luate în consideraţie din

acest punct de vedere, ele contribuie la cunoaşterea structurilor şi, pe cale de consecinţă,

rezultatele studierii senzaţiilor, corect interpretate, reprezintă un element important al psihologiei

percepţiei." [59, p. 30].

Senzaţiile vizuale se caracterizează prin câteva proprietăţi de bază:

- tonul cromatic (diferenţiază culorile unele de altele);

- luminozitatea (exprimă locul pe care îl ocupă aceeaşi culoare pe o scară în care cea mai

luminoasă culoare este albul, iar negru este cea mai puţin luminoasă);

- saturaţia ( exprimă puritatea culorii).

Senzaţiile vizuale şi efectele lor pot fi grupate după următoarele domenii:

Domeniul elementelor: forma (cantitatea formei, calitatea formei, topica formei); culoarea

(luminozitatea, calitatea culorii, intensitatea culorii); mişcarea (direcţia, ritmul plastic);

Domeniul structurilor (ordine, bogăţie, aglomerat-aerat); neobişnuitul (noul) şi obişnuitul

(frecventul).

Domeniul semantic (factura, expresia, semnul plastic)[61 p.44].

Un om obişnuit reuşeşte să diferenţieze circa 500 de nuanţe cromatice, pe când un pictor

distinge câteva mii.

Prin senzaţii omul captează, înregistrează şi efectuează o prelucrare iniţială a informaţiilor.

La nivelul lor nu-i sunt accesibile decât însuşirile concrete, simple, izolate ale obiectelor şi

fenomenelor. Superioritatea percepţiei în raport cu senzaţia s-a reflectat în concepţiile majorităţii

autorilor.

În concepţia lui Gibson, percepţia este un proces de dobândire activă a informaţiei din lumea

înconjurătoare, proces caracteristic fiecărui om, preocupat de surprinderea semnificaţiilor

obiectelor, fenomenelor, evenimentelor, proces ce determină deschiderea câmpului de activitate

pentru cel care percepe. Percepţia, comparativ cu senzaţia este:

- inferenţială (permite completarea informaţiei care lipseşte din senzaţii);

- categorială (ajută la plasarea în aceeaşi categorie senzaţii aparent diferite pe baza unor trăsături

comune);

- relaţională (oferă prilejul comparării fiecărui simţ cu toţi ceilalţi aflaţi în mediul înconjurător);

- adaptativă (serveşte pentru a centra atenţia asupra aspectelor mai importante şi a le ignora pe

cele mai puţin importante);

- automată (se produce de la sine, spontan, fără participarea conştiinţei); fondată pe

cunoştinţele interioare (include experienţa precedentă a omului sub forme de reprezentare şi

Page 16: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

16

cunoştinţe, influenţează modul actual de percepere care decurge şi cu alte procedee psihice ca

gândirea limbajului, sentimentul, voinţa) [12, pp. 173-174].

În literatura de specialitate mai atestăm şi alte caracteristici ale percepţiei, cum ar fi:

Selectivă (nu percepem orice informaţie, ci doar pe aceea ce ne interesează, contextuală,

depinde de aşteptările, atitudinile noastre);

Creativă (se consideră un proces de creare, făurire, similare şi realizare a performanţelor

ştiinţifice şi tehnice etc.).

Savantul rus S.L. Rubinştein vine cu argumentări privind trecerea de la senzaţie la percepţie

care se realizează pe măsură ce impresiile senzoriale sau senzaţiile încep să funcţioneze nu numai

în calitate de semnale, dar şi în imagini ale obiectelor. Trecerea de la senzaţie la percepţie

înseamnă trecerea la analiză, sinteză, proprietăţilor senzoriale ale obiectelor reflectate în senzaţii

[73, p. 87].

Deci percepţia este procesul prin intermediul căruia sunt interpretate senzaţiile, pe baza

cunoştinţelor autoritare, astfel, încât acestea devin experienţe ce capătă un anumit înţeles, fiind un

proces complex de cunoaştere şi nu "un simplu mozaic de senzaţii elementare". [20, p. 51] care

integrează şi sintetizează o imagine a realităţii din fragmente "construind astfel imaginea

purtătoare de informaţii, despre componentele obiectului". [25, p. 13.]; ea nu este o receptoare a

ceea ce este dat, ci o prelucrare a lui, deci o activitate de analiză, sinteză, generalizare" [73, p.

110].

Aşa dar, percepţia este imposibilă fără senzaţii. Însă pe lângă senzaţii perceperea include

experienţa precedentă a omului sub formă de reprezentare şi cunoştinţe, manifestate plenar prin

diverse procedee psihice ca gândirea, limbajul, sentimentul, voinţa, propriile interese şi nivelul de

educaţie.

Or, percepţia presupune prezenţa diferitor senzaţii, evaluând împreună cu acestea, dar nu

poate fi considerată suma lor. Acesta este un proces psihic complicat, care depinde de anumite

raporturi între senzaţii. Legătura reciprocă a acestora depinde, la rândul său, de raportul între

calităţi, însuşiri, diferite părţi care intră în componenţa obiectului sau fenomenului[10, 22, 26, 61,

62, 113].

Gibson presupune că omul dispune de două feluri de vedere - cea obişnuită, al cărui rezultat

este ceea ce se numeşte "lumea văzută", şi aşa - numita vedere iconică, al cărui produs este

"câmpul vizual" (porţiune de spaţiu ce poate fi cuprinsă cu privirea). Astfel, dihotomia senzaţie -

percepţie a fost înlocuită de el cu dihotomia câmpul vizual - lumea văzută. După opinia lui

Gibson, capacitatea de a trăi emoţional "câmpul-vizual" a apărut la om mult mai târziu, pe treptele

dezvoltării sale cultural istorice, şi este derivată din capacitatea omului de a percepe imaginile.

Page 17: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

17

Pentru Claude Bonnet percepţia este o"activitate de tratare a informaţiilor"[61 p.45].

După părerea lui Mihai Golu şi a lui Aurel Dicu percepţia nu "este un simplu efect al acţiunii

stimulului, ci un rezultat al implicării active a subiectului". Dixon, întreprinzând o analiză

comparativă între imaginea înregistrată de aparatul de fotografiat, arată că subiectul, în virtutea

constanţei perceptive, vede obiectele aşa cum sunt în realitate, iar aparatul de fotografiat le

înregistrează aşa cum apar ele, lăsându-se indus în eroare de diferenţele de iluminare; subiectul

stabileşte o corelaţie între ceea ce vede şi propria sa experienţă [ 22, pp. 57-58].

Din moment ce percepţia se dezvoltă în procesul interacţiunii omului cu lumea, înseamnă că

" întregul conţinut al percepţiei lucrurilor şi structura sa poartă amprenta faptului ca aceste lucruri

sunt obiectivele activităţii individului" [73, p.113]. J.Piaget foloseşte termenul de activitate

perceptivă. Numim "activitate perceptivă orice punere in relaţie a elementelor percepute în

câmpuri diferite"[ 54, p.16].

Forgus [26, p.1; p.15-16] considerând că percepţia este procesul extragerii informaţiilor,

stabilea 5 etape ale procesului perceptiv: detecţia, discriminarea, rezoluţia, identificarea,

manipularea formelor. Primele două sunt determinate senzorial, următoarele trei presupun

participarea învăţării şi experienţei. Acţiunea devine astfel nu numai mijloc de realizare a

percepţiei, ci elementul ei constitutiv fundamental.

Fazele procesului perceptiv:

Detecţia – prima fază a procesului perceptiv, care constă în sesizarea şi conştientizarea doar a

prezenţei stimulului în câmpul perceptiv fără să se poată spune ceva despre caracteristicile lui. În

timpul desfăşurării ei subiectul se orientează spre stimul, îşi fixează privirea, îşi încordează atenţia.

Acum abia se depăşeşte pragul de minimum vizibile.

Discriminarea - presupune detaşarea stimului de fond şi remarcarea însuşirilor. Se depăşeşte

pragul minimum separabile.

Rezoluţia - presupune o decizie, o hotărâre, de rezolvare a percepţiei pe baza activităţii

individului.

Identificarea - se referă la cuprinderea, într-o imagine unitară, a informaţiilor obţinute şi

raportarea acesteia la modelul perceptiv corespunzător, subiectul puţin astfel recunoaşte ceea ce

percepe. Prin aceasta se depăşeşte un al treilea prag, numit minimum cognoscibile.

Interpretarea - este faza finală ce depăşeşte procesul perceptiv şi constă în integrarea verbală

şi stabilirea semnificaţiilor obiectului perceput, a posibilităţii utilizării lui în activitate. Intervin, de

această dată, mecanismele înţelegerii şi confruntarea cu planul de desfăşurare a activităţii, ceea ce

dă sens procesului perceptiv.

Page 18: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

18

După cum remarcă Reuchlin [70, p. 80] "perceptul este un construct, un ansamblu de

influenţe selecţionate şi structurate în funcţie de experienţa anterioară, de trebuinţele, de intenţiile

organismului implicate într-o situaţie". Deci percepţia îndeplineşte trei roluri fundamentale în

raport cu existenţa şi activitatea omului: rol informator, rol de ghidare, orientare şi de reglare, după

cum se exprima Mihai Golu "prezenţa ei este nu numai importanţa, ci absolut indispensabilă

pentru reglarea adaptivă, finalistă a activităţii "[35, p.191].

S-a constatat că procesul perceptiv se caracterizează prin câteva particularităţi pe baza cărora

se pot evidenţia 4 tipuri de percepere:

Percepere situativă - care apare în dependenţă de moment, de situaţie. Acest tip se

caracterizează prin concentrare tranzitorie, cu aprecieri de tipul ,,Bine, Exepţional, Extraordinar",

fiind calificat drept un epizod sau o directiva fixată, specifică unei perceperi superficiale a

realităţii.

Percepere estetică - care se exprimă prin noţiunile "frumos - urât", "minunat - diform",

demonstrând procesul de cunoaştere umană a frumosului, a relaţiilor umane, frumuseţile naturii (P.

M. Iakobson). Şi este orientată spre valorile perene ale contemporaneităţii, fiind în acelaş timp în

conexiune cu eternitatea.

Percepere pragmatică - al treilea tip de percepere, care include în prim plan utilitatea

obiectelor pentru subiect într-o situaţie concretă. Specifice acestui tip sunt expresiile "este bine,

util, rentabil, comod" etc. Percepţia pragmatică constituie o situaţie orientată spre un anumit

calcul, o speranţă, un model necesar în viitor. Subiectul cu aşa tip de percepţie "vede" viitorul prin

prisma profitului cotidian, legat de prestigiul, confortul, posibilităţile de manifestare a capacităţilor

personale. Percepţia pragmatică se caracterizează printr-o conştiinţa normativă, sensibilitate la

clişeele de conduită propuse, raportate la anumite obiecte, fără valoare estetică, dar profitabile.

Percepere profesională - total diferită de percepţia pragmatică, pentru că nu dispune de

obiect; obiectul este apreciat din punct de vedere al executării, funcţionării, formării, structurii

consecutive, arhitectonicii, semnificaţiei, analogiei şi prototipului; astfel de percepţie este destinată

istoriei, contextului cultural, memoriei, reprezentării.

Directivele de bază ale percepţiei profesionale presupun, capacitatea de trecere prin

experienţa artistică a situaţiilor particulare de viaţă. În unele cazuri percepţia profesională se

sprijină pe experienţă din trecut (întemeiată de cineva undeva). Dar şi în acest context trecutul se

contopeşte relativ cu prezentul asimilând aspecte ale contemporaneităţii, modernismului,

actualităţii.

Proiectantul concepe raporturile de forme şi mărimi ale obiectului în situaţiile concrete pe

baza propriei sale experienţe. Spre deosebire de artist plastic, care creează neconstrâns de nici un

Page 19: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

19

fel de exigenţe funcţionale, proiectantul este obligat să conceapă formele în funcţie de tehnologiile

existente, de adevărurile psihologice, de diverse legi ergonomice. Trebuie, tot odată, de ţinut cont

de rezultatele cercetărilor sociologice şi economice pentru a cunoaşte inovaţiile în condiţiile

dezvoltării vertiginoase a industriei de bunuri utilitare diverse. Deci, o serie de alţi factori, cum ar

fi inteligenţa, necesităţile, emoţiile, încep să joace un rol decisiv în percepţie.

Jean Piaget arată că: "percepţia este o structură totală, produs al unei construcţii progresive

(prin diferenţieri acomodatoare şi asimilări combinative)". Această construcţie trebuie raportată la

inteligenţă, deoarece între inteligenţă şi structurile perceptive este o legătură evidentă. Inteligenţa

intervine în decursul întregului proces de creaţie, dar cu pondere diferită la diverse etape.

În "Les Mecanismes Perceptifs", J. Piaget face o analogie între percepţie şi inteligenţă şi se

întreabă: de unde şi până unde se poate vorbi de faptul că structurile intelectuale decurg din

percepţie? Piaget stabileşte două criterii de deosebire între percepţie şi inteligenţă, diferenţe ce pun

în evidenţă relaţia dintre subiect şi obiect:

Percepţia: Intelegenţa.

- este subordonată prezenţei obiectului; - poate evoca obiectul şi în absenţa sa, pe cale simbolică;

- interacţionează mai multe obiecte apropiate spaţio – temporal;

- interacţionează obiectele la distanţe spaţio – temporale şi disociază obiectele vecine;

- este legată de poziţia subiectului faţă de obiect este individuală şi nu este comunicabilă verbal;

- se constitue ca o activitate independentă de situaţia mea ca individ şi este comunicabilă;

- ţine de aparenţa obiectelor, de ceea ce este prezent şi apropiat (ceea ce este dat este perceput);

- cuprinde tot domeniul concret perceput.

- depăşeşte obiectul, îl reconstrueşte interpretativ;

- alege din ceea ce este dat, ceea ce este necesar pentru a rezolva problema.

Tabelul I. Criteriile de deosebire între percepţie şi intelegenţă

Percepţia Intelegenţa - presupune o oarecare ridigitate; - are capacitatea de a compune şi

recompune; - leagă forma de conţinut; - poate modifica forma, independent de

conţinut;

- realizează structuri incomplete, deoarece subiectul nu percepe simultan totul cu aceeaşi intensitate, ci dispune de o singură centrare;

- realizează compoziţii operatorii complete şi bine delimitate;

- atinge bune forme perceptive datorită pregnanţei

- realizează bune forme operatorii, impunându-se cu necesitate;

Page 20: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

20

- este orientată de indici perceptivi şi de scheme figurative;

- face distincţie între date şi concluzii, între semnificat şi semnificativ;

- este inversibilă, este univocă, ea depinde de evenimentele exterioare (modificarea unei figuri nu poate face ca percepţia anterioară să se transforme).

- este reversibilă (orice modificare exterioară poate fi inversată în gândire).

Tabelul 2. Diferenţe de structură între percepţie şi intelegenţă

Percepţia are un caracter activ, ea asigură permanent contactul între acţiune sau operaţii şi

obiecte sau evenimente. Subiectul este cel care elaborează criterii şi procedee speciale în procesul

activităţii practice şi de învăţare, în scopul optimizării cunoaşterii. Este vorba de o activitate

specifică în care observaţia şi gândirea sînt angajate cu o mai mare acuitate în examinarea formelor

realităţii şi selectarea acelora care sunt tangibile estetic, transformând realitatea lor fragmentară

într-o unitate semnificativă a operei [item 59,Read H. p. 205-206].

Sistematizarea şi sinteza modelelor explicativ – interpretative ale percepţiei a fost elaborată

în numeroase lucrai (Allpart F.N., Bruse V., Eysenek M. W. Ş. Keane ect.). Unul dintre aceste

modele este modelul "întregului". Modelul îşi are originea din cercetările psihologilor gestaltişti

(Cestalt – întreg organizat), începe în Germania în 1912 şi continuă în S.U.A. în jurul anilor 30.

Teoriile lui Max Weltheimer, Kurt Koffka, Wolfgand Kohler arată că aspectul oricărui element

depinde de locul şi funcţia acestuia într-o schemă generală. Un cititor atent, spun autorii, nu poate

lua cunoştinţă de acestea fără să admire năzuinţa spre unitate şi ordine ce transpare din actul

elementar de a privi la o simplă imagine alcătuită din linii. Pentru gestaltişti (sau configuraţionişti)

întregul este mai mult decât suma părţilor lui, deoarece conţine nu doar părţile, ci părţile

organizate într-un tot.

Reprezentanţii ghestaltpsihologiei afirmă că în actul perceperii se creează forme noi, iar

obiectelor reflectate li se atribuie integritate şi caracter structural. Ei consideră că integritatea este

numai o calitate subiectivă care apare în rezultatul activităţii de reflectare. Ghestalpsihologia nu

porneşte de la particularităţile obiective ale obiectului, spre a trece la reflectarea lui în conştiinţa

omului, ci invers, de la integritatea "creării formelor noi a percepţiei spre obiectivitatea"

vizibilităţii aparente a lumii externe.

În percepţia spaţiului tridimensional vizual localizarea obiectelor se face după volumul,

distanţa, sau adâncimea la care sunt amplasate. În vederea realizării acestui deziderat subiectul

parcurge o serie de indici monoculari şi binoculari: dimensiunea relativă a obiectelor; înălţimea pe

plan; superpoziţia (un obiect eclipsează pe altul); umbra (pentru a detaşa obiectul din fond, pentru

Page 21: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

21

a-l apropia sau depărta). Fără a intra în prea multe amănunte, trebuie să specificăm câteva din

caracteristicile percepţiilor ce derivă din reflectarea însuşirilor spaţiale ale obiectelor:

Percepţia formei – proiectarea pe retină a fiecărui punct al obiectului, deplasarea receptorului

pe conturul obiectului şi urmărirea liniei care delimitează obiectul de fondul perceptiv;

Percepţia mărimii (scările de proporţii) -importă mai multe componente: imaginea

retiniană, chinestezia oculară, expresivitatea tactilo-chinestezică;

Percepţia distanţei (particularităţile însuşirilor cromatice ale obiectelor, poziţia

observatorului, mărimea imaginii);

Percepţia orientării – direcţia obiectelor;

Percepţia reliefului, percepţia adâncimii, - gradul de iluminare a suprafeţelor, perspectiva

liniară aeriană [2, p. 174].

Percepţia spaţiului vizual este dată de îmbinarea însuşirilor spaţiale simple ale obiectelor

fizice, ca şi de interacţiunea lor specifică cu sisteme senzoriale. Pentru a-l apropia sau depărta

gradientul de textură (lucrurile din îndepărtare par mai netede, cele mai apropiate apar cu toate

detaliile) creează impresia adâncimii.

Deci tridimensionalitatea, sau relieful obiectelor, este reflectat în percepţie prin corelarea

următoarelor componente: disparitatea imaginilor retiniene, gradul de iluminarea a suprafeţelor

diferit orientate spre sursa de lumină, diferenţa între gradul de convergenţă oculară, atunci când se

percep planurile apropiate faţă de cele îndepărtate.

Claude Bonnet lasă să se înţeleagă că percepţia spaţiului tridimensional vizual ar presupune

nu doar mecanisme senzorial perceptive, ci şi unele mai complexe de ordin cognitiv – intelectiv.

Într-o relaţie perceptivă mărimea, forma, culoarea variază în funcţie de condiţiile de observaţie, iar

deformările (iluziile vizuale) ale acestor mărimi îşi conservă valoare în contextul activităţii

intelectuale. R., Arnheim menţionează că "ceea ce percepem nu este un aranjament de obiecte, de

culori, de forme, de mişcări şi dimensiuni, ci poate, în primul rând, o interacţiune de tensiuni

direcţionale. Ele sunt inerte oricărui percept ca dimensiuni, formă, amploare sau culoare. Au

mărime, direcţie – forţe psihologice." [2, p.19]. Cât priveşte punctele de sprijin a ceea ce

presupunem sînt chiar elementele limbajului plastic: suprafaţa, linia, culoarea, compoziţia,

proporţia, ritmul etc. Dar limbajul plastic fără virtuţile simţului vizual (echilibru, dinamica,

pondere, mişcare, densitate, expresie, forme, lumină ect.) nu poate amplasa analiza perceptuală în

categoriile adecvate.

Paul Popescu Neveanu descrie şase legi ale percepţiei care pot sta la baza modelului

nostru:

Page 22: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

22

1. Legea integralităţii perceperii exprimă faptul că însuşirile obiectului sunt semnalate, nu

separat, ci în interrelaţii complexe, alcătuind o imagine unitară, cuprinzând atât însuşirile

principale, cît şi pe cele de detaliu. Însuşirile se percep împreună şi se impun împreuna.

2. Legea structuralităţii perceptive. Însuşirile obiectului nu au aceiaşi intensitate şi, nu

comunică aceiaşi cantitate de informaţii. Imaginea perceptivă este organizată ierarhic, iar

explorarea operativă a unui obiect se face având mai ales în vedere punctele de maximă

concentrare informatică.

3. Legea selectivităţii perceptive – caracteristice omului de a fi o fiinţă activă în relaţiile cu

lumea. Omul se fixează cu precădere asupra unui anumit aspect al lumii şi acest aspect devine

„obiectul percepţiei” şi este reflectat mai clar, mai complet, mai precis. Obiectul perceput nu este

fix. Selectivitatea în percepţie este dependentă de o serie de factori, interesul pentru ceva,

conturarea specială, contrastul cromatic, mişcarea obiectului, selecţia dintre alte forme

asemănătoare etc.

4. Legea constantei perceptive explică o serie de fenomene posibile în viaţa psihică a

omului. În cazul ochiului uman, micşorarea imaginii retiniene suportă corectări prin intermediul

mecanismelor de convergenţă a globulilor oculari şi de modificare a curburii cristalinului.

5. Legea semnificaţiei. Tot ce are semnificaţia pentru om se impune în câmpul său

perceptiv contrazicând, astfel, o lege a fizicii privind relaţia dintre mărimea cauzei şi mărimea

efectului. Ceea ce este perceput, este semnificativ, dacă se leagă de trebuinţele, interesele,

scopurile, aşteptările omului. Acel obiect care este semnificativ, chiar dacă este mai slab printre

altele mai evidente, se impune şi este mai bine perceput.

6. Legea proiectivităţii imaginii perceptive exprimă o particularitate deosebită, proprie

numai percepţiei. Imaginea se realizează la nivel cortical, dar psihologic este proiectată la nivelul

sursei, adică a obiectului care a determinat-o. Pentru fiecare obiect, ca pentru fiecare tablou într-o

galerie de pictură, există o distanţă optimă de unde se cere văzut, o orientare în care dă mai mult

din el însuşi. Dincolo şi dincoace de ea nu avem decât o percepţie confuză, excesivă sau

incompletă.

Rezultă din aceste legi că percepţia îndeplineşte nu doar un rol informativ, dar şi un rol de

orientare, de reglare a acţiunilor umane. Deci, percepţia vizuală se formează, se construieşte, se

corectează şi se verifică prin acţiuni specifice ce au la bază un raţionament logic de esenţă

proiectivă, este o judecată artistic subiectivă. Percepţia devine o interpretare a semnelor pe care ni

le "furnizează sensibilitatea dobândită prin obişnuinţă, corectată prin raţionament, pe care o face

gândirea pentru a-şi explica impresiile" [61, p. 60].

Page 23: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

23

Dar raţionamentul introdus pentru a explica percepţia vizuală (asupra impresiilor retiniene),

în loc de a fi chiar actul de percepere, redevine o activitate logică de concluzionare, care

impregnează sensibilul cu un sens şi care presupune orice meditaţie logică drept gândire raţională

(judecata).

Aici putem conchide că: "nu există cunoaştere sensibilă şi că simţim aşa cum judecăm"[59,

p. 61]. În realitate aprecierea şi perceperea profesionaliştilor se subordonează problemelor actuale,

care se bazează pe experienţa de observare şi analiză.

La început percepţia se manifestă ca un act relativ simplu, o reflecţie nepremeditată a

realităţii înconjurătoare. Dar, în procesul dezvoltării, percepţia trece dintr-o parte în activitate

teoretică - observaţia, care permite pătrunderea în lumea materială şi fenomenelor sociale. Pe de

altă parte, percepţia intervine în procesul creării formelor artistice şi a contemplării estetice a

lumii.

Observaţia se realizează, de obicei, asupra unor obiecte complexe, ceea ce presupune că

explorarea perceptivă este derulată în timp, prezintă anumite faze şi este necesar un plan de

desfăşurare. Acesta are un rol atât pregătitor, cît şi un rol de control, în activitatea observativă; un

rol deosebit îl au mecanismele verbale şi anume:

- prin intermediul limbajului se stabileşte scopul observaţiei şi planul desfăşurării acesteia;

- prin indicatorii verbali propuşi subiectului sau elaboraţi de către ei, se explorează, activ,

câmpul perceptiv;

- prin cuvânt sunt actualizate acele cunoştinţe care vor fi integrate actelor observative;

- cuvântul fixează rezultatele parţiale şi finale ale observaţiei;

- simbolurile verbale fac posibilă generalizarea schemelor logice ale activităţii perspective.

Deci comunicarea este o verigă de legătură în percepţie, înţelegere, concretizare şi

generalizare prin intermediul concepţiilor de gândire, judecată şi concluzionare în procesul

percepţiei vizuale. Diferenţa dintre percepţie şi observaţie se reflectă în expresii diferite. Astfel,

pentru percepţie se folosesc verbele: a vedea, a simţi, a auzi etc, pentru observaţie: a privi, a

cerceta, a palpa etc.

Prin observaţie se dirijează procesul elaborării, schemelor de explorare proprii procesului

perceptiv (selecţie, discriminare, identificare obiectuală). Observaţia este o modalitate de

cunoaştere senzorială, care sprijină elaborarea percepţiilor, dar şi valorificarea acestora la nivelul

intelectual [50, p. 94]. Percepţia, ca instanţă inferioară a activităţii intelectuale, se îmbogăţeşte şi se

perfecţionează pe măsură ce, sub influenţa procesului educaţional, sporeşte capacitatea gândirii de

a efectua operaţii superioare de abstractizare şi generalizare. Observaţia este una din cele mai

dezvoltate forme ale percepţiei, o percepţie premeditată, dirijată, selectivă, ce se efectuează în mod

Page 24: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

24

planificat, care permite să se reflecte ceea ce este esenţial şi caracteristic în subiectul reflectării.

Datorită observaţiei se asigură legătura cu limbajul şi gândirea, se manifestă stabilitatea

excepţională a atenţiei voluntare. Însă corelaţia lor în observaţie va fi diferită în funcţie de scopul

observării de calităţile observatorului. [10, 21, 22, 39, 40].

Succesul observaţiei depinde, în primul rând, de claritatea scopului. Pentru a observa bine

trebuie să ştim precis ce să observăm. Succesul observaţiei mai depinde de cunoştinţele prealabile

asupra obiectului observat. În unele cazuri observaţia se va manifesta intelectual, în altele va

prelua orientarea emoţională sau volitivă.

Rapiditatea şi precizia în remarcarea unor lucruri puţin sesizabile la prima vedere, dar

importante din punct de vedere al scopului urmărit, este o caracteristică a spiritului de observaţie.

Cei mai buni observatori sunt specialiştii din domeniul respectiv, care pot sesiza cu uşurinţă,

rapiditate şi precizie ceea ce este slab, ascuns, nerelevant, dar semnificativ şi de aceea spiritul de

observaţie este legat de dezvoltarea intereselor profesionale ale personalităţii. Dorinţa şi

preocuparea de a cunoaşte ceea ce este nou, de a găsi în obiecte şi fenomene aspecte noi, încă

neobservate, constituie fundamentul dezvoltării percepţiei vizuale.

Observatorul care posedă spiritul de observaţie vede mai mult, înţelege mai profund, pentru că

percepe semnele puţin vizibile, dar totodată esenţiale ale obiectului, fenomenelor, iar

"învăţătura trebuie să antreneze capacitatea de a observa, să dezvolte spiritul de observaţie".

[Uşinskii C.D., Pavlov I.P., Stanislavskii C.S.]

Un interes deosebit în această privinţă îl constituie lucrările, în care gândirea spaţială este

abordată în contextul activităţii constructiv - reprezentative. [T.V.Cudrenţov, V. A. Molenco, P.

M. Lacobşina, B. F. Lomova etc.].

Reprezentarea apare în două situaţii atunci, când un obiect sau un ansamblu de obiecte se

găsesc în reexprimare sub forma unei idei şi atunci când este realizată o corespondenţă între

obiectul de la care s-a pornit şi imaginea rezultată.

Reprezentarea este o imagine reprodusă care se bazează pe experienţa perceptivă trecută, şi

constituie o treaptă mai avansată de cunoaştere decât percepţia, reprezentând o trecere de la

senzaţii şi percepţii spre gândire. Omul percepe nu ceea ce există, ci ceea ce ştie, cunoaşte, posedă.

"Nimic nu este mai greu decât să ştim cu adevărat ceea ce vedem" [ 59, p. 89].

Ele au un caracter intuitiv dar cu un grad de generalizare mai mare decât percepţiile.

Reprezentarea în comparaţie cu percepţiile sunt mai puţin stabile, mai puţin intense şi fragmentare,

mai sărace în amănunte decât percepţiile.

Reprezentarea imaginaţiei (reproductivă sau creatoare) include senzaţiile şi percepţiile care

au fost prelucrate şi sintetizate. Nu ne putem imagina nimic, decât pe baza experienţei trecute.

Page 25: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

25

Psihologia percepţiei ne arată că percepţia vizuală se bazează pe principiul captării

imaginilor prin aparatul vizual, dar între percepţia propiu-zisă a unui fenomen vizual şi

valorificarea sa profesională este o diferenţă calitativă. Prima clasează informaţia vizuală şi

devenim conştienţi de rostul formelor, iar prin a două adăugăm şi, mai ales, imaginăm lucruri noi

pe seama modelelor văzute – fapt de mai mare complexitate, care, contribuie la crearea artei ca

dezvoltare a activităţilor vizuale.

R. Arnheim susţine: pentru ca un obiect sau un fenomen să poată fi perceput ca formă,

inclusiv ca formă artistică, acest lucru depinde de structura sistemului perceput, de câmpul mental

sau cerebral, pe care este proiectată imaginea, de raportul structurii cinetice a corpului celui care

observă obiectul. În acest sens percepţia vizuală a "figurii", vederea ei, este un proces de explorare

activă, de "pipăire" a obiectului care depinde de gradul de educaţie şi a sensibilităţii

observatorului, de aspiraţiile lui, de limitele şi condiţionările la care este supus în decursul vieţii

activitatea intelectuală (gândire, limbaj şi spirit de observaţie). Reiese că percepţia vizuală este un

proces psihic, dinamic, activ care poate fi dirijat. Or, "arta de a vedea înseamnă pornirea de la o

intuiţie justă care trebuie aprofundată printr-o reflexie corect condusă". [2, p.19].

În studiul nostru am pornit de la ideea că percepţia vizuală în activitatea grafică poate fi dezvoltată numai în concordanţă cu legităţile şi componenţii structurali ai acestei activităţi,

caracterizată prin sistemul de particularităţi ale experienţei artistice. Datorită vederii observatorul

percepe distanţional lumea reală cu toată diversitatea nuanţelor cromatice a obiectelor şi formelor,

a luminii şi umbrei situate la diferite distanţe si numaidecât pe un anumit fundal.

Se ştie că experienţa artistică este strâns legată de capacitatea omului de a-şi comunica ideile

prin fixare grafică. După părerile psihologilor şi fiziologilor, temelia primordială vizuală o

constituie desluşirea conturului obiectului. În consecinţă are loc constatarea diferenţei formelor,

texturilor şi configuraţiilor diverselor piese şi elemente ale obiectului. Separarea obiectului de

fundal constituie condiţia indispensabilă în claritatea percepţiei. Obiectul şi fundalul în percepţie

sunt dinamice şi posedă o mare mobilitate în conştiinţa omului.

Modelele informaţionale grafice: schiţe, scheme, desene tehnice, desene, proiecte, crochiuri,

constituie o armă caracteristică a gândirii, care contribuie nu numai la dezvoltarea ideilor

concepute, dar şi la reprezentarea etapelor de realizare a acestor idei, precum şi a rezultatului lor

de finisare. Elaborarea problemei, selectarea informaţiei, studierea situaţiilor analogice, căutarea şi

obţinerea rezultatului concret, de regulă, include şi presupune o activitate grafică.

Prin cercetările noastre vom încerca să evidenţiem componenţii structurali, care ar contribui

la dezvoltarea aptitudinilor activităţii grafice in percepţia spaţial vizuală a studenţilor.

Page 26: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

26

generale de sprijin

Schema 3. Aptitudinile cel mai des aplicate în activitatea grafică

Deci, realizarea oricărei activităţi grafice (de proiectare) reclamă concursul unui grup de

aptitudini, cum ar fi simţul formelor, al mărimii, al proporţiilor, al distanţei, al culorilor, al

simetriei, aprecierea schimbărilor de perspectivă etc. Fiecare din aceste însuşiri luate separat

reprezintă o atitudine simplă, iar grupul întreg de atitudini simple, necesare pentru activitatea

grafică, constituie aptitudinea complexă pentru activitate.

Problemele percepţiei obiectelor sunt sesizate în cercetările pedagogului N.N. Volcov care

susţin ideea, că cultura vizionării şi reproducerii se formează prin analiza şi sinteza vizuală, care se

realizată de student (elev) în procesul activităţii reprezentative, de unde deducem, că percepţia nu

este o contemplare inconştientă, cu toate că include în permanenţă înţelegerea particularităţilor

obiectului şi stadiile lui de reprezentare, concluzie confirmată de rezultatul experimentului la

lecţiile practice ale disciplinelor grafice cu studenţii anului I. Pe perioada realizării primei lucrări

grafice în mod evident se observă gradul de pregătire a studenţilor, tendinţa şi specificul acestei

pregătiri. În acest context ne amintim concluziile lui Maurice Merlean Ponti : "percepţia este

gândul, intenţia de a înţelege,… un proces condiţionat de cunoaştere care se caracterizează prin :

integritate, pricepere, apercepţie, selecţie, constatare, observaţie". Reprezentând un sistem de

prezentare spaţială integritatea analizatorilor vizuali, auditiv, psihomotorii

memorie vizuală atenţie dirijată

Imaginaţie vizuală

abstractizare

gândire creativă

gândire logică

memorie

interesul

respectul

Aptitudini

Comment:

Page 27: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

27

activităţi perceptive, însuşirea cărora necesită instruire specială şi o practică destul de îndelungată

[111, p. 336].

Ochiul observă mai întâi forma şi o explorează îndelung mobilizând subiectul la o selecţie de

interpretare activă, viziunea sa fiind alimentată de experienţă (amintiri şi asocieri), care stabilesc o

confruntare între percepere şi cunoaştere, adică senzaţiile tuturor simţurilor, ale obiectului, sunt

asamblate într-o percepţie ce va fi păstrată în memorie ca o reprezentare intuitivă, ca o experienţă

autonomă. Aceasta se cheamă, în termenii lui Gambrich, facultatea de a "proiecta", adică de a

completa datele vizuale conform unei "dispoziţii mintale", " a percepe înseamnă a-şi reaminti"[59,

p. 44].

Atenţia şi observaţia în procesul perceptiv sunt legate de un alt fenomen psihologic - scopul

activităţii perceptive. Scopul (fenomen obiectiv ) este rezultat real care trebuie obţinut în procesul

activităţii. În psihologie s-a stabilit o schemă structurală, care este utilizată în orice activitate a

omului.

Scop motiv mijloace rezultat

În cazul nostru activitatea studentului se manifestă în două ipostaze (în două forme)

simultan. Pe de o parte studentul trebuie să îndeplinească o lucrare obiectivă - desenul tehnic al

unui obiect, pe de altă parte trebuie să perceapă obiectul, să-şi imagineze forma lui, structura, să

pătrundă în esenţă, şi în sfârşit, să întocmească planul activităţii de interpretare. La prima etapă de

activitate a subiectului - etapa de percepere a obiectului reprezentat - scopul intervine ca fenomen

subiectiv, care activează şi îndreaptă atenţia, asigurând observaţia efectivă şi dirijată în alegerea

caracteristicilor esenţiale necesare pentru formarea integrităţii subiective a formei obiectului.

Scopul devine funcţional şi în practică se realizează ca o unitate de gândire şi acţiune, trecerea de

la obiectiv la subiectiv. Datorită prelucrării artistice, scopul, în formă ideală, cuprinde şi mijloace

de realizare a rezultatului. N.N. Volcov susţine: "cu cât mai plin este înţeles obiectul percepţiei, cu

atât este mai bogată imaginaţia, trebuie sporită imaginaţia prin dezvoltarea percepţiei

interpretative. Desenul interpretativ vine nu din imaginaţie, ci din percepţie"[118, p. 18].

Deci, noi putem constata că cunoaşterea perceptivă se realizează prin perceperea nemijlocită

a ei, când în mintea omului se reflectă obiectele si fenomenele spaţiului înconjurător care

acţionând organele de simţ se grupează într-o integritate a "simţului intern" atât în studiul teoretic,

cât şi în studiul corectitudinii realizării reprezentărilor grafice.

Orice imagine văzută şi analizată este astfel îmbogăţită de un proces de proiecţie a

experienţei privitorului asupra ei. Însă rezultatul proiecţiei este numai un proces de realizare a

datelor senzoriale şi el nu duce la creaţie dacă nu este utilizat în mod creativ – adică îmbogăţit şi

integrat într-o formă originală, cu forţă proprie de sugestie, deoarece conştiinţa văzului nu este o

Page 28: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

28

valoare pasivă asupra realităţii lucrului văzut - este însuşi efectuarea procesului vederii, care

constituie o acţiune. Gândirea vederii nu este decât o vedere de idei, vederea în realitate (M.

Ponty). N. Volkov susţine că "percepţia în artă trebuie să ne formeze o închipuire integra

emoţională despre obiect, dar ea depinde şi de propria condiţie intelectuală şi emoţinală a

privitorului, ca şi de abilitatea acestuia de a percepe, dar şi de a vedea opera aflată în faţa ochilor

săi" (118, p.13). Totul ţine de privire şi de cultivarea ochiului, nu numai ca organ fiziologic, dar şi

spiritual. "Orice percepţie este totodată gândire, orice judecată este totodată intuiţie orice

observaţie este totodată imaginaţie". [2, p. 19].

După cum observa Constantin Noica "există un ochi exterior şi unul interior. Ochiul exterior

merge până la ultima exactitate, iar cel interior încearcă să prindă cu exactitate tot adevărul". Dar

"trezirea" acestui ochi interior nu este nici spontană şi nici înnăscută, ci reprezintă rezultatul unui

îndelung şi repetat dialog cu arta, bazat pe exigenţa şi încredere reciprocă, deoarece,"cu excepţia

orbului, perceperea artelor vizuale pare a nu pune probleme dificile dar puţine persoane cu vederea

normală îşi dau seama cît de limitată le este în realitate percepţia". Natham Knobler.

Însă această "educaţie" nu trebuie confundată cu "erudiţia", care presupune înainte de toate

cunoaşterea sistemelor stilistice ale semnelor artistice, cunoaştere ce permite receptorul să

înţeleagă liber şi uşor limbajul artelor respective, stăpânirea limbajului artei într-un asemenea grad,

încât suprinderea semnificaţiilor, semnelor şi imaginilor artistice să aibă loc inconştient şi cu o

naturaleţe neconstrînsă.

Pentru a realiza saltul amintit de la a privi la a vedea, percepţia trebuie să fie susţinută de o

atenţie constantă şi concentrată (cum se vede în schema percepţiei lui Neisser). Pentru că servind

intereselor pragmatice ale acomodării noastre la solicitările mediului ambiant, percepţia curentă de

zi cu zi nu vede şi nu aude decât ceea ce este direct legat de interesele acestei acomodări, sau doar

ceea ce este şocant neaşteptat, neobişnuit şi bătător la ochi.

În cadrul comportamentului estetic, cum spune V. Masek, "subiectul se străduieşte să

perceapă caracteristicile definitorii ale obiectului ce ni se dezvăluie senzorial, să le conştientizeze

şi să le diferenţieze valoric, fără a le neglija pe cele mai fine şi cele mai ascunse. A percepe estetic

înseamnă a înţelege ceea ce percepi şi eşti în stare să diferenţiezi perceputul în conformitate cu

componentele şi notele sale particulare."

Putem spune că percepţia vizuală ce stă la baza comportamentului estetic al spectatorului se

caracterizează printr-un înalt grad de atenţie, printr-o anume senzaţie de prospeţime şi vivacitate a

simţurilor şi prin asocierea unei aspiraţii precise spre percepţia estetică.

Prezenţa acestui sistem de orientări (care sunt de natură hedonistă, comunicativă, cognitivă,

axiologică şi participativă) asigură şi susţine interesul şi respectul, ce asigură concentrare asupra

Page 29: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

29

obiectului, care ştie să fixeze privirea până a o face întrebătoare şi numai respectul este cel care

ştie să dirijeze până la a o face pătrunzătoare. Interesul îl face pe receptor capabil să interogheze

forma asupra sensurilor şi semnificaţiilor, respectul îl face capabil să o asculte şi s-o interpreteze.

Forma grafică se dezvăluie aşadar numai unei orientări suscitate de interes şi călăuzite de respect.

Procesul de dezvoltare al percepţiei vizuale prin intermediul studierii disciplinelor grafice se

realizează plenar în cadrul disciplinilor: Geometria descriptivă şi perspectiva, Desen tehnic şi

bazele proiectării, Grafica de computer.

În ştiinţa pedagogică disciplinile grafice sunt privite ca proces de cunoaştere a lumii

înconjurătoare şi ca proces de reprezentare grafică a obiectelor de design, care fac concret vizibil

obiectul creaţiei tehnice, atât în studiu, cît şi pentru proiectant, şi pentru opinia publicului, precum

şi pentru executori. În acest caz nu există deosebire esenţială între desenul tehnic şi desenul

proiectiv, ambele fac parte din geometrie cu adaptări uşor diferenţiate, amândouă caută forme

geometrice – cu conţinut şi material special – şi amândouă tind să redea vizual – anticipat –

obiectul creaţiei.

Desenul perspectivic ca rezultat al unei vederi de la distanţă finită, din anumite puncte de

vedere, este util în analiza prealabilă a raporturilor de forme şi mărimi aşa cum vor apărea acestea

în viziunea obiectului realizat. Acest desen se adresează observatorului pe calea nemijlocit

emoţională şi care este fundamentat pe problemele senzaţiei şi percepţiei vizuale. De exemplu,

N.N. Rostovţev, analizând desenul perspectivic ca proces dinamic, remarca: "În timpul desenării,

omul percepe, simte, învaţă lumea reală şi totodată reprezintă această lume reală prin desen".[164,

p. 19]

Opera de artă tehnica include capacitatea de existenţă materială de a servi unui scop practic;

performanta materială ţine de conţinut, spre a cărui înţelegere tinde contemplarea estetică. Opera

de artă plastică contemplarea estetică nu presupune performanţe materiale, ci, în locul acestora,

apar funcţiile reprezentative.

Fiecare om, scrie M.Golu, percepe lumea prin prisma subiectivităţii sale proprii, în

concordanţă cu motivaţia sa actuală, concretizată în tendinţe, trebuinţe, interese, preferinţe etc.

În percepere sunt implicate o serie de atitudini: atitudine motorie ( poziţia receptorului);

atitudine intelectuală (asigură o selecţie în ceea ce percepem); atitudine afectivă (este o

predispoziţie de a reacţiona pozitiv sau negativ la fenomenul perceput).

Pentru percepţia vizuală sunt caracteristice următoarele acţiuni perceptive evidenţiate de

B.G. Ananiev: acţiune de măsurare, de construcţie, de control, de corectare, de compunere [86, p.

135]. Tot odată, în desenul tehnic avem două elemente de bază - aranjarea formatului ales si al

reprezentărilor pe el. Este posibilă aranjarea diferită a reprezentărilor, dar este necesar de a

Page 30: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

30

determina principiul după care elementele, în dependenţă de relaţiile tonale, vor fi albe şi negre,

care, într-un caz, redau superficialitate, transparenţă şi luminozitate (nuanţă), în alt caz redau

greutate, masă, plastica, luminozitate concentrată (contrast).

Dacă senzaţia este reflecţia părţilor sau componentelor unui întreg, atunci percepţia este

reflecţia obiectului integru, care include şi înţelegerea, şi priceperea pe baza experienţei dobândite,

care apare în rezultatul percepţiei vizuale ca imagine în conştiinţa omului.

Deci, percepţia vizuală în cadrul disciplinelor grafice disciplinelor grafice constituie un

proiect riguros întocmit în baza unei concepţii clare, care aspiră spre înţelegerea anturajului,

mediului, pătrunderea în esenţa lucrurilor, fără de care nu poate avea loc manifestarea acţiunilor

creative.

Studierea disciplinelor grafice dă posibilitate studenţilor de a căpăta cunoştinţe profesionale,

deprinderi practice şi teoretice, să oglindească în lucrările sale realitatea percepută de ei în toată

complexitatea. Aşadar disciplinele grafice pot fi considerate ca fiind omniprezente în lumea ce ne

înconjoară, fundamental conţinute în perceperea vizuală şi redarea plastică a unei idei, sau a unui

fapt, indiferent de situaţia artistică utilizată.

Un factor important al dezvoltării percepţiei vizuale în procesul studierii disciplinelor

grafice, sunt şi obiectivele. După concepţiile lui Uznadze obiectivul este o stare integră de

mobilizare a omului la anumite acţiuni, condiţionate de necesitatea subiectului în situaţia

obiectivă corespunzătoare. Obiectivul determină "starea subiectului, care se schimbă în dependenţă

de scop, care şi-l pune, şi condiţiile, în care le rezolvă". Rostovţev N.N confirmă: "La perceperea

integră a naturii o mare influenţă au explicaţiile profesionale ale profesorului, mai ales în lucrul

asupra desenului"[164, p. 68]. Deducem, că examinarea subiectelor teoretice de reprezentare

grafică înaintea începerii lucrului practic (la disciplinele grafice) favorizează perceperea profundă

şi conştientă a modelului supus reprezentării grafice, fapt confirmat şi de V.S. Cuzin :" observaţia

porneşte de la formularea scopului şi obiectivelor, care direcţionează procesul perceptiv spre

calităţile obiectelor şi fenomenele realităţii"[139, p.160]. De aceea e necesar să enumărăm

caracteristicile obiectivelor pe care trebuie să le cunoască un pictor - pedagog. Obiectivul:

- determină stabilitatea, consecutivitatea, caracterul determinat al activităţii grafice, intervine

ca un mecanism de stabilitate în diverse situaţii de schimbare;

- permite desenatorului de a controla activitatea grafică în corespundere cu situaţiile atestate

anterior;

- se formează într-un proces continuu de asimilare a informaţiei şi prezintă o stare integră de

mobilitate a omului în activitatea determinată de necesitatea subiectului în situaţia

corespunzătoare.

Page 31: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

31

Obiectivul fiind un factor important în dezvoltare percepţiei vizuale este necesar de a

determina funcţiile lui:

- în procesul dezvoltării percepţiei vizuale obiectivul este formulat de profesor şi presupune

rezolvarea problemelor reprezentative concrete;

- obiectivul concret este determinat de problemele concrete care stau în faţa desenatorului şi

condiţionează şi in mare măsură realizarea lucrării, intuind caracterul imaginar al finisării şi

etapele ei de realizare.

Procesul percepţiei vizuale al disciplinelor grafice constituie un proces de lucru complicat în

rezultatul căruia omul cunoaşte, percepe, asimilează şi înţelege mai bine spaţiul înconjurător,

observând şi analizând obiectele, condiţionate de scopurile şi problemele pentru o activitate

concretă.

Dezvoltând percepţia vizuală prin intermediul disciplinelor grafice am constatat că la studenţi

se dezvolta următoarele abilităţi:

- Structurarea perceptivă – controlul şi spiritul selectiv al structurilor naturale;

- Vizualizarea spaţială – posibilitatea de a mânui mintal imagini vizuale în două sau trei

dimensiuni;

- Acuitate vizuală – posibilitatea de a percepe detaliul sau o configuraţie dintr-un sistem vizual

complex;

- Perceperea adâncimii – posibilitate de a estima distanţa, adâncimea obiectelor (sau de a

evolua relaţiile lor fizice atribuite în spaţiu);

- Originalitatea – se referă la creativitatea, capacitatea, căutările artistului de a mânui într-un

mod inventiv elementele vizuale;

- Sensibilitatea – raţionamentul necesar pentru soluţionarea problemelor;

- Orientarea spaţială – abilitatea de a menţine orientarea în raport cu obiectele din spaţiu din

punctul de vedere;

- Intelegenţa – nivelul de abstractizare sau complexitate simbolică care poate fi utilizat în

gradul cel mai înalt;

- Judecata estetică – abilitate de a face evaluări sensibile ale calităţii artistice.

Concluzionând putem spune, că a percepe un obiect înseamnă a sesiza calităţile obiective

ale formei acestuia, a aprecia poziţia subiectiv emoţională a lui, formând şi determinând legităţile

procesului perceptiv (imaginaţia sau iluzia perceptivă, corelaţia proporţională, integritatea,

asociaţia, plasticitatea, utilitatea).

G. I. Lerner priveşte perceperea formelor spaţiale ca pe un proces activ care include analiza

şi sinteza, clasificarea, generalizarea, comparaţia. Studierea acestor mecanisme psihice este

Page 32: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

32

complicată, deoarece acestea se activizează involuntar. În opinia multor cercetători specificul

percepţiei, ca proces intelectual complicat al reprezentărilor spaţiale, constă în următoarele

procedee: recepţionarea informaţiei la o examinare superficială a obiectului, structurarea datelor

iniţiale obţinute în rezultatul activităţilor perceptive.

Aşa dar, examinarea cercetărilor teoretice şi practice în psihologia percepţiei ne-a condus

spre câteva ipoteze care reprezintă baza metodologică a cercetării noastre:

- percepţia vizuală se dezvoltă în procesul activităţii grafice active a omului şi dobândeşte

particularităţile caracteristice ale acestei activităţi;

- percepţia vizuală a obiectului reprezentării este strâns legată de gândire şi comunicare;

- percepţia vizuală în instruirea grafică este un proces activ care poate fi dirijat şi dezvoltat;

- la baza percepţiei vizual spaţiale a obiectelor stau bazele teoriei reprezentării grafice şi

anumite deprinderi şi priceperi de desen;

- dezvoltarea percepţiei spaţial-vizuale la studenţi va permite obţinerea unor rezultate mai

performante în activitatea lor profesională .

Pentru a înţelege dezvoltarea percepţiei vizuale, procesul formării şi aplicării ei, e necesar să

ţinem cont de particularităţile percepţiei. Totodată trebuie să cunoaştem nivelurile dezvoltării

percepţiei vizuale în procesul studierii disciplinelor grafice, pentru a determina logica de formare

şi educare a acesteia, cît şi pentru a construi raţional procesul dezvoltării percepţiei vizuale.

Credem că ar fi necesar ca în documente, programe, acte normative să fie incluse scopurile de

formare a percepţiei vizuale şi profesorul să fie responsabil de realizarea lor.

Page 33: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

33

I.2 Nivelurile de dezvoltare ale percepţiei vizuale la studenţii facultăţilor de artă plastică

şi design

Cercetarea experimentală în diagnosticarea nivelurilor a arătat că la toate nivelurile de vârstă

percepţia este rezultatul unui proces de învăţare. Pentru a diagnostica nivelurile de percepere

vizuală vom face o analiză a perioadei de vârstă pe care o studiem.

Studenţii (18-20) ani – are loc creşterea capacităţii de adaptare profesională şi identificării de

sine. Apropierea de valorile culturale este vastă şi din ce în ce mai pronunţată. Tânărul este

pregătit psihologic şi moral pentru confruntări sociale (probe, concursuri), pentru a libera

exprimare. Gustul informaţiei continuă diversificându-se şi orientându-se mai mult în domeniul

profesional şi cel social, vrea sa ştie cât mai multe şi cît mai bine, vrea să se perfecţioneze, să-şi

formeze o cultură personală, este perioada marilor întrebări, creşte mult volumul memoriei,

caracterul activ şi selectiv se amplifică. Sensibilitatea este foarte mare, este în creştere caracterul

organizat, sistematezat,(deci voluntar) al memoriei. La această vârstă s-a constatat existenţa unui

nivel ridicat al dezvoltării gândirii şi memoriei, atenţiei şi inteligenţei.

Relieful scoarţei cerebrale se definitivează, formându-se astfel baza funcţională complexă a

gândirii abstracte şi a creativităţii. Se consolidează obişnuinţa de a gândi, de a observa.

Adolescentul pătrunde tot mai adânc în universul spiritual al adultului, îşi construieşte un

univers propriu de înduri şi idei, de dorinţe şi interese, de aspiraţii şi idealuri. Apar preocupări şi

căutări orientate atât spre lumea externă, cît şi spre propria persoană: Cine sînt? Ce trebuie să

devin în viaţă? Toate aceste frământări interne atestă:

- efervescenţa procesului de gestaţie a conştiinţei de sine;

- tendinţă puternică spre afirmare de sine şi spre autorealizare;

- nivelul de maturizare socială al definitivării viitorului status şi rol profesional.

Această schemă încearcă să determine caracteristicile principale ale adolescenţei, definită ca

o perioadă: de autoobservare, autoapreciere şi autodeterminare (W. Stern); de explorare, de

descoperire şi evidenţiere a Eului propriu (A. Tumliers); a sentimentalismului, romantismului,

întregirii Eului (Ch. Biihler, E Spranger); a tendinţei de expansiune intelectuală şi de achiziţionare

a experienţelor cognitive de nivel superior, a aprecierii valorilor, a dezvoltării idealurilor şi a

consideraţiei de sine (E. Horrocks); a inserţiunii individului în societatea adulţilor (J. Piaget).

Adolescentul este apt de gândire abstractă şi teoretică şi cu aceasta se ajunge la apogeul

construcţiei intelectuale, dincolo de care nu mai intervine un alt studiu de dezvoltare. Până la 20 de

ani aparatul intelectual se construieşte în tot ce are fundamental.

Daniel Lewinson [The Season Of a Man’s Life – New York 1979] consideră că perioada

adolescenţei este dublată de inteligenţă, memorie, abilităţi, opţiuni deplin utilizate, şi de bun

Page 34: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

34

randament ce face debutul profesional. Observaţia vizuală devine în foarte numeroase profesii

extrem de activă: la viitorii pedagogi artişti-plastici, pictori, textilişti, designeri, arhitecţi, care au

sensibilitate sporită pentru sinteze şi capacităţi subtile de prelucrare a informaţiei în planul în care

se exercită.

Câmpul de acţiune al memoriei se restructurează, încep să fie sensibil sesizate incidentele

critice, problemele-cheie, are loc procesul de adaptare şi selectare a cunoştinţelor necesare, apare

necesitatea de a revedea anumite informaţii.

Caracterul schimbării studentului e generată de logica dezvoltării procesului pedagogic. În

afară de motivaţia învăţării în general există şi motivaţia studierii unor discipline sau a unui anumit

ciclului de discipline (P.M. Jacobson, O.S. Grebeniuc, M.A. Cioclea, A.Vatavu). Tinereţea este o

perioadă de foarte mari perfecţionări senzorial – perceptive şi de intensă socializare a acestor

disponibilităţi. Atenţia care deserveşte traseul de colectare selectivă a experienţei profesionale este

activă şi centrată complex pe cerinţele profesionale.

Adolescenţii manifestă preferinţe deosebite pentru jocurile şi distracţiile ce au un caracter

pronunţat intelectual, nu numai că se antrenează jucând, dar studiază şi la modul teoretic (abstract)

eventuale variante posibile. Este perioada intereselor şi preocupărilor pentru afirmarea

personalităţii în toate compartimentele vieţii sociale. Se dovedesc capabili să găsească momente de

distracţie în manifestări creatoare.

Despre importanţa percepţiei de a vedea, despre influenţa organizării perceperii şi formarea

personalităţii au scris B. Nemenski, N. Volcov, N.Rostovţev, A.Kamenski, J.Greiher, M.Golu s.a.

În viziunea savantului S.Muhina în perioada adolescenţei se dezvoltă în special, imaginaţia

spaţială reproductivă şi imaginaţia spaţială creativă.

Odată cu creşterea autoconştiinţei, adolescenţii manifestă atitudine critică faţă de propria

creaţie tehnică. Nivelul dezvoltării generale a adolescenţilor creează premizele necesare pentru

perceperea conceptuală a disciplinelor grafice.

Studiind psihologia vârstelor şi condiţiile existente ale percepţiei vizuale la adolescenţi, am

depistat 3 niveluri inferior(minim), mediu(mijlociu), superior(avansat)). Pentru a caracteriza aceste

niveluri este nevoie, după cum arată gândirea filosofică, nu numai să se evidenţieze şi să se fixeze

diferite schimbări, dar să se determine măsura calităţii schimbărilor fixate într-un moment sau altul

al cercetării, adică să se evidenţieze nivelurile de dezvoltare ale calităţii cercetate.

Problema vizând nivelurile dezvoltării a fost cercetată în lucrările savanţilor J. Piaget, B.

Bloom, V.S Iliin, G.I. Şciuchina, O.S. Grebeniuc, M.A. Cioclea, A. Vatavu, din care rezultă că

atribuţiile de niveluri, în funcţie de gradul de generalitate al obiectivelor educaţionale este un

sistem de criterii ce ne dă posibilitatea să depistăm în conţinutul învăţământului, în obiectivele

Page 35: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

35

precizate de programele pe discipline, conduitele parţiale (cunoştinţe, deprinderi, abilităţi,

capacităţi aplicative), care pot construi pas cu pas edificiul personalităţii. Nivelurile integrative ale

obiectivelor educaţionale exprimă gradul generalităţii şi definesc caracteristicile percepţiei

disciplinelor grafice pe care studentul trebuie să o dobândească în diferite faze ale procesului de

învăţământ. La determinarea nivelurilor de dezvoltare a percepţiei ne-am condus de următoarele

afirmaţii:

Evidenţierea nivelurilor nu este posibilă fără cercetările cognitive ale subiectului, fără

obiectivele activităţii de proiectare, execuţie, renovare, inovare;

Procesul dezvoltării percepţiei presupune o subordonare consecutivă a nivelurilor şi

criteriilor ei, trecerea de la un nivel la altul. Prin urmare vom investiga dezvoltarea percepţiei ca o

trecere de la un nivel la altul, mai avansat. Vom repartiza nivelurile în felul următor: cel mai înalt

este nivelul care împlineşte formaţia studentului la cel mai înalt nivel ştiinţific şi practic. Nivelul

inferior se consideră acela care există de sine stătător, independent de cel superior.

Trecerea percepţiei vizuale de la un nivel la altul, înseamnă nu dispariţia proprietăţilor

integrate ale nivelurilor precedente, ci transformarea lor în niveluri mai desăvârşite. În ce constă

esenţa lor? Pentru a da răspuns la această întrebare ne vom folosi de rezultatele cercetării efectuate

la lecţiile de perspectivă, desen tehnic, la Universitatea Pedagogică de .Stat "Ion Creangă" din

Chişinău, la Academia de Muzică, Teatru şi Arte, la Institutul Relaţii Internaţionale "Perspectiva".

Primul nivel (inferior). Studenţii nu sunt instruiţi în ceea ce priveşte mânuirea

instrumentelor şi materialelor folosite. Nu este format acel "spirit de sinteză" care dă posibilitatea

de îmbinare a diverselor cerinţe şi condiţii, precum şi imaginaţia în spaţiu, care împreună cu

cunoştinţele de specialitate, caută şi găseşte formele geometrice cele mai adecvate funcţional,

constructiv ale obiectului. Nu pot să efectueze construcţiile, nu pot aplica materialul în practică,

nu-şi pot imagina construcţiile din diferite puncte de vedere, nu pot aplica scara de proporţii, nu

cunosc metodele de elaborare a imaginii în perspectivă. Studenţii nu şi-au format orientarea

motivaţiei şi utilizării disciplinelor grafice în viitoarea specialitate. Ei preferă cele mai simple

tipuri de activitate, transcriu condiţia problemei de pe fişă fără a o rezolva în timpul acordat.

Curiozitatea şi activismul în timpul lecţiei nu se manifestă. Perceperea disciplinelor grafice e

superficială.

Nivelul doi (mediu). Studenţii acestui nivel posedă priceperi de transfer asociativ al

cunoştinţelor noi obţinute, propun câteva metode de rezolvare a problemelor propuse, sunt instruiţi

în folosirea instrumentelor şi materialelor de lucru. Au formulată motivaţia pentru utilizarea

disciplinelor grafice în viitoarea lor profesie. Se simte o percepere conştientă a lumii

înconjurătoare, care include conştientizarea compoziţională a formatului, alegerea corectă a

Page 36: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

36

punctului de vedere. Îi caracterizează o atitudine conştiincioasă faţă de argumentarea teoretică a

construcţiilor, precum si aplicarea lor practică. Se vede activitatea de a percepe un detaliu sau o

configuraţie, de a face descriminări rapide asupra unor detalii vizuale (viteza perceptivă). Au

dezvoltată abilitatea de a menţine orientarea în raport cu obiectele din spaţiu sau de a înţelege

poziţia obiectelor în spaţiu în raport cu poziţia observatorului(orientare spaţială). Însă nu totdeauna

pot reprezenta corect obiectele din spaţiu, cele imaginate, văzute. Nu folosesc corect în

reprezentări scara de proporţii. Lucrează numai la nivel reproductiv, nu pot proiecta corect

produsul. Percepţia disciplinelor grafice e redusă.

Nivelul trei, avansat ( superior). Studenţii acestui nivel se caracterizează prin abilitatea de

a genera sau de a concepe idei noi, sau soluţii la problemele legate de percepţia vizuală. Se simte

înţelegerea importanţei activităţii de creaţie fundamentale, a respectării standardelor şi a altor

reglementări normative, ca norme şi convenţii devenite juridic obligatorii, prin care se stabilesc

prescripţii referitoare la calitatea, dimensiunile, precum şi la alte elemente ce definesc un produs.

Se vede capacitatea de asumare a sarcinilor rezolvării problemelor de desen tehnic, desen

proiectiv, de căutare şi înţelegere a problemelor cu o structură complexă ale acestui domeniu de

activitate, de siguranţă, precizie, exactitate, spirit de ordine, uşurinţă şi rapiditate în citirea,

construirea şi interpretarea desenelor.

Se simte crearea unui complex de reprezentări despre frumos, a gustului pentru frumuseţea

desenelor şi caracterul exterior plăcut (cultura grafică) şi atractiv al produselor tehnice şi obiectelor

de construcţie, cu cele mai variate ornamente şi diferite forme arhitectonice.

Studenţii acestui nivel dispun de ceea ce se numeşte vocaţie pentru asemenea activitate, au

educare artistică, tehnică, au gust estetic, sunt deprinşi să gândească forma obiectului funcţional cu

acel "simţ" al noutăţii, definitoriu pentru adevărata vocaţie a profesorilor de artă plastică. Aceşti

studenţi sunt mai bine instruiţi, vin la facultate după absolvirea liceului de artă plastică, sau după

colegiul de arte. Profesorul le poate stimula activitatea didactică cu ajutorul unor probleme mai

dificile, speciale, complexe, apreciindu-le rezultatul la justa valoare.

Studenţii creativi apreciază gestul şi lucrează cu o atenţie sporită şi o bună dispoziţie.

Verifică tema respectivă după mai multe surse, puncte de vedere: (bibliotecă, expoziţii, dialoguri

cu specialiştii în domeniu). Studiază în mod individual temele. Continuă activitatea creativă peste

timpul prevăzut, fără ca aceasta să fie cerută de profesor, cu uşurinţă pot reprezenta cele imaginate,

văzute. Simt nevoia de a discuta individual cu profesorul atunci când întâmpină greutăţi. Îşi

manifestă prin diferite forme setea de cunoştinţe (curiozitate, întrebări, exerciţii practice

suplimentare etc). Formulează şi propun soluţii pe care le verifică imediat, pierzând adesea

noţiunea de timp. Caută insistent să dobândească anumite adevăruri (artistico-plastice) având

Page 37: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

37

capacitatea de a rezista la deviaţii. Studenţii acestui nivel simt nevoia ca profesorul să le devină

partener, să le fie apropiat, să-i aprobe şi sa-i încurajeze etc.

Evidenţierea nivelurilor de percepere vizuală prin utilizarea disciplinelor grafice ne dă

posibilitatea nu numai să controlăm starea acestora în procesul dezvoltării, ci şi să prezentăm

scopurile într-o consecutivitate anumită.

Citirea şi reprezentarea unui obiect se execută în baza schemei logice a asociaţiilor posibile,

în care gândirea autorului efectuează rapid legătura dintre percepţia vizuală şi imaginea din

memorie construind, în aşa fel, forma obiectului. Pentru unii studenţi acest lucru este dificil

(exemplu: după proiecţiile ortogonale a piesei de desenat reprezentarea ei intuitivă.) Această

dificultate demonstrează imposibilitatea unei observări datorată unei explorări vizuale difuze şi

lipsa unei orientări şi a unei planificări prealabile pe baza de criterii şi principii generale.

Argumentarea acestor neajunsuri, am obţinut-o la prima etapă (experimentul de constatare)

evidenţiind starea perceperii îndeplinirii lucrărilor grafice în rezultatul unor cercetări şi al analizei

lucrărilor grafice (procesul petrecerii şi îndeplinirii lor) şi testelor de control în instituţiile

experimentale.

Proble mele

Cerceta te

Anul de studiu

Numărul de

studenţi

Utilizarea raţionala a

instrumente lor pentru trasarea

construcţii lor

Organizarea spaţială a

reprezentărilor pe desen

(metodele de proiectare)

Corectitudinea construcţiilor geometrice

aplicate (citirea desenului)

Realizarea informaţiei

grafice

2001 - 2002

76 29 38,1%

15 19,7%

12 E15,8%

11 14,5

2002 - 2003

56 21 37,5%

16 28,5%

13 23,2%

9 17,2%

2003 - 2004

49 22 45%

18 36,7%

17 34,7%

10 20,4%

2004 - 2005

63 37 58,7%

26 41,3%

24 38%

13 20,6%

MEDIU 61 27,25 44,8%

18,75 31,6%

16,5 28%

10,8 18,9%

Tabelul 3. Starea percepţiei (exp. de constatare)

Au fost chestionaţi 244 de studenţi ai anului întâi din instituţiile menţionate. După cum se

vede, situaţia nu corespunde cerinţelor societăţii în domeniul de activitate şi creaţie.

Page 38: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

38

Necesitatea studierii disciplinelor grafice este dictată nu numai de însemnătatea lor de viaţă

ci şi de rolul extrem de important al activităţii grafice în reprezentarea gândirii, capacităţilor

cognitive, capacităţilor constructive, calităţilor creatoare ale personalităţii, care educă atenţia,

spiritul de observaţie, spiritul de iniţiativă şi gustul estetic.

Desen tehnic, desen proiectiv, desen perspectiv

NIVELUL În %

Nr. de studenţi

Nivel I(inferior) 57% 139

Nivel II(mediu) 35% 85

Nivel III(avansat) 8% 20

Tabelul 4. Nivelurile de dezvoltare a percepţiei vizuale (exp. de constatare)

Observăm că numărul studenţilor la care capacitatea de a transforma achiziţiile din cadrul

disciplinelor grafice în componente active ale percepţiei vizuale e mic. În condiţiile actuale peste

90% de studenţi au formată percepţia disciplinelor grafice specifice nivelurilor I-II, ceea ce nu

poate satisface necesităţilor societăţii.

În încheiere menţionăm că determinarea unei structuri permanente a nivelurilor percepţiei

disciplinelor grafice este numai o etapă în studierea ei; fără a o analiza nu putem obţine rezultatele

pozitive. Vom folosi cercetările savanţilor în acest domeniu, Anton N.Barbu, V.Sîrbu, V. Popescu,

A. N. Băraru, V.I. Kuzmenco, A. D. Botvinnicov, B. F. Lomov etc. Studiind aceste repere, am

stabilit criteriile de dezvoltare a percepţiei vizuale ale disciplinelor grafice:

- perceperea limbajului tehnic, dicţionarul formelor grafice(reprezentările, semnele grafice,

simbolurile, convenţionalismele, simplificările) este implicat în comunicare, în cunoaştere,

interpretare, activitate de creaţie etc.;

- perceperea şi însuşirea bazelor gramaticii spaţiale privind efectuarea, citirea, înţelegerea şi

interpretarea corectă a modelelor, obiectelor, formelor;

- cunoaşterea principiilor compoziţionale în realizarea lucrărilor grafice (alegerea

formatului, priceperea de utilizare a punctului de vedere, priceperea de organizare spaţială a

materialului pe formatul desenului etc.);

- perceperea însuşirilor estetice ale formelor, obiectelor, structurilor, culorilor

(corespunderea materialului selectat scopului urmărit);

- aplicarea mijloacelor bi şi tri -dimensionale a graficii de computer.

Page 39: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

39

Deoarece adolescenţa este perioada propice dezvoltării perceptive şi poartă un caracter

pasionat, orientându-se spre domeniul profesional, putem conchide că la această vârstă percepţia

vizuală se stabileşte ca o activitate conştientă la un nivel matur.

Particularităţile specifice de percepere ale studierii disciplinelor apar din: nevoia de exprimare

şi creaţie, dorinţa de a cunoaşte şi a vedea lucrurile în esenţa lor, de aceea în această perioadă este

necesar de a stimula activitatea proiectivă prin integrarea procesului de percepere a disciplinelor

grafice în procesul de creare a reprezentărilor spaţial-compoziţionale. Acest deziderat a format

obiectivul principal al experimentului formativ.

Particularităţile percepţiei vizuale le v-om orientata spre diferenţierea metodelor şi

tehnologiilor educaţionale moderne. Aceasta se determină în diversitatea lucrărilor de curs şi

practice, rolul lor în studierea disciplinelor grafice.

Formarea şi dezvoltarea percepţii vizuale în procesul studierii disciplinelor grafice se

examinează în complex cu alte probleme, pe care profesorul le rezolvă la lecţii. De aceea în scop

dezvoltativ, percepţia vizuală se studiază în complex cu alte scopuri, raportate la cele de instruire

şi educaţie. În cercetarea noastră au fost elaborate obiectivele lecţiilor de educaţie şi instruire în

funcţie de aspiraţiile învăţământului la criteriile de maximă eficienţă.

Profesorul nu poate avea succes în realizarea obiectivelor instruirii, dacă nu atrage atenţie şi

la scopurile motivaţionale ale studierii disciplinelor grafice. Scopurile educaţiei motivaţionale

necesare procesului perceptiv trebuie să fie strâns legate de scopurile instructiv - educative.

Deoarece, după S .L. Rubinştein: "Motivaţia este determinată să se realizeze prin psihicul

omului…Prin motivaţia sa omul se implică în activitatea reală", totodată, noţiunea de motivaţie la

om cuprinde: "motive, necesităţi, interese, tendinţe, scopuri etc."

În acelaşi timp percepţia vizuală a studentului poate căpăta atât caracter creativ, cât şi

caracter reproductiv, predominarea unuia sau celuilalt depinde de orientarea dezvoltării lor.

Examinând problema percepţiei vizuale în psihologie, fiziologie, pedagogie şi metodologia

instruirii, ne-am permis să evidenţiem câteva aspecte care reprezintă baza metodologică a

cercetării noastre:

1. Baza activităţii reprezentative a disciplinelor grafice o constituie percepţia vizual

spaţială. Percepţia pentru activitatea reprezentativă se dezvoltă în procesul instruirii grafice active

a omului şi dobândeşte particularităţile caracteristice ale acestei activităţi;

2. Una din problemele de bază ale procesului de instruire al disciplinelor grafice a

studenţilor anilor I şi II este formarea şi dezvoltarea percepţiei spaţiului tridimensional şi

reprezentarea lui pe un plan bidimensional, iar prin reprezentare înţelegem organizarea planului

Page 40: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

40

formatului, evidenţiind legile, regulile, metodele, mijloacele, procedeele de construire

compoziţională şi proiectivă;

3. Determinatorul procesului percepţiei vizuale si al realizării desenului spaţial

compoziţional este obiectul reprezentării. Definitive în organizarea desenului sunt cunoştinţele

studentului, experienţa de viaţă, spiritul de observaţie, obiectivele(pentru ce reprezentăm),

tehnicile de reprezentare cu care se lucrează etc. Ca sumă a experienţei şi a cunoştinţelor interioare

studentul pleacă de la o formă geometrică, de la o schemă funcţională sau tehnologică, de cele

mai multe ori desenată;

5. La temelia proiectării grafice se află percepţia vizuală. Percepţia activităţii grafice se

formează şi se dezvoltă în procesul dirijat al instruirii şi capătă particularităţile specifice ale acestei

activităţi. Prin reprezentarea grafică constatăm o previziune a obiectului reprezentării;

6. Studierea bazelor teoretice ale reprezentări grafice la lecţiile practice va deveni obiectivul

de bază în formarea profesională a percepţiei studenţilor, determinată de noi la etapa iniţială ca

mijloc de exprimare si prezentare a formelor;

7. Percepţia vizuală şi activitatea grafică se află în concordanţă cu gândirea şi comunicarea.

Acest aspect de activitate a personalităţii este iniţial orientat spre dezvoltarea particularităţilor de

bază a percepţiei vizuale, la formarea spiritului de observaţie. Activitatea grafică educă perceperea

de a vedea integru, a generaliza, a selecta, a asculta, a citi forme ale căror realizare posedă

capacităţi de selectare informaţională vizual volumetrică;

8. Particularitatea percepţiei ca selectare vizual-volumetrică, determină din partea

profesorului, mai ales la cursurile începătoare, necesitatea de a urmări volumul şi calitatea

informaţiei primite de către studenţi în procesul studierii disciplinelor grafice. Studenţii anilor

începători nu au experienţa necesară, pentru a evidenţia obiectivele necesare pentru fiecare lucrare

practică şi priceperea de a rezolva aceste probleme pe etape. De aceea, este necesar ca la fiecare

lecţie practică, în dependenţă de scopul lucrării, de a evidenţia şi determina întrebări teoretice şi

practice concrete, la problema de studiu dată. Acesta va permite studenţilor să se concentreze şi să

execute corect lucrarea practică.

9. Procesul de elaborare a reprezentărilor spaţial compoziţionale poate fi structurat în două

etape:

- I etapă, de percepere a obiectului supus reprezentării şi întocmirea planului activităţii de

reprezentare;

- II etapă organizarea spaţial - compoziţională a formatului foii în material reprezentativ.

10. Cunoaşterea particularităţilor percepţiei vizuale determină volumul şi calitatea materialului

de studiu al disciplinelor grafice. La etapa iniţială este necesar de a constata nivelul de pregătire a

Page 41: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

41

studenţilor şi, din acest punct de vedere, de organizat procesul de instruire, care poate fi

reprezentat în modelul tehnologic de dezvoltare a percepţiei vizuale în cadrul disciplinelor grafice.

Sistemul de activitate

a profesorului

Expunerea materialului teoretic

Controlul Generalizarea curent al cunoştinţelor cunoştinţelor

Perceperea disciplinelor grafice

Aplicare Consolidare

Verificarea Conştientizare Structurare Explorare Lucrări lucrărilor cognitiv grafice

Organizarea lucrului individual al studentulu

Elaborarea sistemului de probleme grafice

Desenul 1 . Modelul tehnologic de dezvoltare a percepţiei vizuale a studenţilor în cadrul

disciplinelor grafice

Dezvoltând percepţia vizuală pe baza proprietăţilor şi legilor ştiinţifice ale domeniului tehnic,

apare necesitatea studierii unui material nou, pentru îndeplinirea desenului proiectelor, înaintându-

se modificări constructive, diferite ipoteze. Posibilităţile acestor mijloace în formarea şi educarea

percepţiei vizuale cu ajutorul disciplinelor grafice sunt influenţate de un şir de factori şi vor fi

analizate în următorul capitol.

Page 42: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

42

CAPITOLUL II

POSIBILITĂŢILE MIJLOACELOR DIDACTICE DE INSTRUIRE A DISCIPLINELOR

GRAFICE ÎN PROCESUl DEZVOLTĂRII PERCEPŢIEI VIZUALE

II. 1. Tehnologiile instruirii problematizate la lecţii ca mijloc de activizare a

gândirii perceptive

Cerinţele contemporane ale didacticii şi ale psihologiei pedagogice presupun aplicarea

diverselor mijloace în proiectarea procesului de învăţământ, care urmăreşte ca studentul să fie

coautor al propriei sale instruiri, care sa-i permită participarea sa directă la acţiunea de investigare

şi înţelegere a fenomenelor. Dar în toate cazurile este necesară păstrarea unui ciclu integru ale

activităţii studenţilor şi profesorului, care trebuie să asigure însuşirea conştientă a materialului de

studiu, folosind pentru aceasta strictul necesar, dar suficient de cunoştinţe. Tot odată pedagogul

trebuie să rezolve următoarele probleme:

- perceperea activă a materialului de studiu de către student;

- conştientizarea lui profundă, în rezultatul căreia se obţine înţelegerea celor învăţate;

- aplicarea competentă şi conştientă a cunoştinţelor teoretice în practică;

- consolidarea lor în procesul activităţii de instruire.

Însă didactica "tradiţională" nu asigură realizarea suficientă a acestor cerinţe. La etapa

actuală sistemul alternativ al învăţământului poate fi considerată instruirea problematizată sau

rezolvarea de situaţii problematice, care sunt tehnologiile instruirii problematizate şi ce reprezintă

conceptul de tehnologie.

Teoria pedagogică actuala nu a realizat încă nici un consens în ceea ce priveşte conceptul de

tehnologie. Vocabularul filozofic, Vol. II pag.568 descrie structura termenului tehnologie

constituit din sintagmele tehnic şi logie. Logie semnifică legile generale ştiinţifice raţionale, în

timp ce tehnia stabileşte regulile practice fără să se ocupe de coordonarea lor. Deci, tehnologiile

presupun operarea cu ajutorul tehnicilor, un ansamblu de factori materiali şi procedee de lucru,

îmbinate după reguli prestabilite, cu care se acţionează asupra proceselor în scopul de a le

transforma [50, p.7].

Tehnologia instruirii dobândeşte astfel un caracter de sistem, care antrenează principalele

elemente ale procesului instruirii, începând cu obiective educaţionale (evaluarea sistemului, forme

de instruire, conţinutul învăţământului, organizarea activităţii de instruire) şi încheind cu tehnicile

(mijloacele) şi metodele instruirii. Ideea abordării tehnologiei instruirii aparţine pedagogiei

americane, care provine din conceptul anglosaxon "curriculum", în care sunt introduse atât

programa de învăţământ, cît şi ansamblul metodelor, mijloacelor, formelor de instruire şi

organizare de acţiune pedagogică.

Page 43: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

43

Elaborările teoretice şi practice ale instruirii problematizate [M.I. Mahmutov, V.T.

Cudreavţev, I.Lerner, A.M. Matiuşchin, V.S. Cuzin, L.B. Rîlova şi alţii] nu reprezintă principii şi

strategii de perfecţionare ale didacticii tradiţionale sau completarea lor cu definiţii noi. Instruirea

problematizată este sistemă didactică integră fundamentată pe legităţile logico- psihologice ale

însuşirii creative a cunoştinţelor în activitatea de studiu. Cunoaşterea problematizată decurge, pe

de o parte, din contradicţiile realităţii obiective, pe de altă parte, cunoaşterea acestei realităţi.

"Orice dificultate teoretică sau practică pe care elevul trebuie să o soluţioneze printr-o

activitate proprie de cercetare" - precizează W.Okon referitor la situaţia problematică, se creează,

de obicei, în două împrejurări specifice, atunci, când studenţii trebuie să rezolve sarcini teoretice

sau practice, pentru care nu se pot folosi direct de rezultatele din experienţele anterioare, sau când

noua sarcină necesită informaţii suplimentare, pe care ei trebuie să le caute singuri.

După aprecierea lui S. L. Rubenştein "problema capătă un caracter problematizat deosebit de

acut atunci, când în ea îşi găsesc manifestare anumite contradicţii. Existenţa datelor contradictorii

în situaţia problematizată dă naştere procesului de gândire". Deci, învăţarea problematizată sau

rezolvarea de situaţii-problemă sunt confruntările cu sarcinile de învăţare, care le solicită gândirea

în dependenţă de conflictul de situaţie şi constituie rezultatul ei necesar.

Pentru gândirea omului apariţia conflictului constituie punctul de pornire, un moment de

demarare. Iar însăşi gândirea este orientată spre căutarea răspunsurilor, parcurgând în mod

conştient drumul de la elaborarea soluţiilor, la verificarea lor şi apoi la adoptarea soluţiei optime.

Prin urmare, instruirea problematizată este determinată de esenţa sa dezvoltativă: "…în condiţiile

învăţământului problematizat principiul de contradicţii se manifestă ca un conducător, deoarece în

rezolvarea situaţiilor problematice în faţa subiectului apar contradicţii, rezolvarea cărora

constituie călăuza motrică a oricărei dezvoltări, inclusiv şi psihologice. De aceea instruirea

problematizată este teoria învăţământului dezvoltativ [73, p. 16-17].

În teoria instruirii problematizate veriga de bază, după părerea multor autori, este situaţia

de problemă. Cu toate acestea, există un paradox, nu este elaborat un consens unanim referitor la

conceptul situaţie de problemă. De aceea noi ne vom opri la definiţia lui M.I. Mahmutov:

"Situaţia de problemă este o dificultate intelectuală a omului, care apare atunci, când el nu poate

explica fenomenele, evenimentele, procesele de activitate apărute, nu poate atinge scopul cu

procedeele cunoscute, care îl îndeamnă pe subiect să caute noi căi de explicare sau acţiune.

Situaţiile de problemă constituie confruntările de sarcini de învăţare care solicită o activitate

productivă, creativă, de cunoaştere, şi care condiţionează provocarea activităţii gândirii, decurgând

în procesul stabilirii şi soluţionării problemei" [151 p.124].

După M. I. Mahmutov, învăţarea prin problematizare este un "mod deosebit de organizare

Page 44: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

44

a activităţii elevilor pentru însuşirea cunoştinţelor şi acţiunilor în cursul analizării situaţiilor

problematice, formulării problemelor şi rezolvării lor pe calea ipotezei, fundamentării,

demonstrării, precum şi a verificării modului de soluţionare a problemei" [151 p. 126].

Datele experimentului de constatare permit dezvăluirea sensului didactic de utilizare în

procesul de instruire a situaţiei de problemă ca o categorie psihologică, care caracterizează

momentul iniţial al gândirii. Utilizarea sistematică a situaţiilor de problemă la lecţie îl impun pe

profesor să prevadă contradicţiile care pot apărea in conştiinţa subiectului in procesul de

instruire.

Studentul simte nevoia de a căpăta cunoştinţe noi, experienţe, atunci, când îi apare dorinţa,

necesitatea de a înţelege ceva, a face ceva, a găsi răspuns la întrebare, de a rezolva problemă, însă

cu ajutorul cunoştinţelor şi modurilor de acţiune, pe care le stăpâneşte la moment, el nu este în

stare să le realizeze, prin urmare nu-şi poate atinge scopul pe care şi l-a pus. Deci, apare o situaţie

problematizată şi, întrucât situaţia problematizată contribuie la formarea necesităţilor cognitive şi

prin aceasta – a motivelor pozitive de a învăţa, în concepţia noastră am considerat-o veriga

centrală în dezvoltarea percepţiei vizuale a disciplinelor grafice.

După cum arată A. M. Matiuşchin [149 p.28-47], procesul de gândire are loc atunci, când

există careva motive, care-l îndeamnă pe om să gândească. Datorită motivelor are loc includerea

lui în activitatea de gândire. Iar din toate mijloacele cunoscute în ziua de azi, care ar putea trezi un

astfel de interes, care ar duce la formarea necesităţii cognitive, cel mai eficient este instruirea

problematizată, care constă în apariţia necesităţii cognitive în studierea unui material nou.

Problematica dă naştere unei astfel de stări, iar aceasta, la rândul sau, duce la formarea necesităţii

cognitive. Deci, putem afirma că necesitatea cognitivă poate fi considerată ca bază, ca forţă

motrică a activităţii cognitive, care contribuie la formarea orientării pozitive spre noi cunoştinţe,

perceperi, deprinderi.

Instruirea problematizată asigură activitatea procesului de cunoaştere la toate etapele: şi în

cazul perceperii iniţiale a materiei studiate, la asimilare, la consolidarea cunoştinţelor căpătate

precum, şi în stadiul final al procesului cognitiv, în aplicarea în practică a cunoştinţelor.

Conştientizând situaţiile, elaborându-şi planurile, subiectul întâmpină dificultăţi, se confruntă cu

obstacole, pe care se străduieşte să le depăşească prin mijloace cognitive.

În acest context s-au făcut multe încercări de clasificare, de ordonare, după anumite criterii, a

categoriilor de situaţii problematice. T.V Kudreavţev analizează patru tipuri de situaţii probleme:

1. Probleme care implică un dezacord între vechile cunoştinţe şi cerinţele problemei date;

2. Probleme care cer subiectului să aleagă soluţia corectă dintr-o succesiune de procedee

cunoscute şi să completeze datele necunoscute;

Page 45: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

45

3. Probleme care-i solicită pe studenţi să "sesizeze'' dinamica dezvoltării unui proces chiar într-

o schemă aparent statică;

4. Probleme care cer aplicarea, în condiţii noi, a unor conştiinţe acumulate anterior.

După părerea lui M.I. Mahmutov, predarea prin "problematizare" este "activitatea

intenţionată a profesorului de punere a problemelor în predare şi crearea situaţiilor de problemă,

dirijarea activităţii didactice cu elevii, formarea şi rezolvarea problemelor didactice care

condiţionează însuşirea noilor cunoştinţe şi a mijloacelor de acţiune; formarea capacităţii

creatoare''.

Deci, pentru ca situaţia problematizată să influenţeze asupra procesului de instruire este

necesar ca subiectul să primească problema, încât să survină un fel de încordare, de reglare a

tuturor proceselor fizice şi psihice pentru executarea unor anumite acţiuni. Ţinând seama de acest

fapt, vom reaminti încă odată că esenţa caracterului problematizat o constituie conceperea de către

studenţi a faptului că nu-le ajung cunoştinţe sau priceperi, că cele pe, care le posedă, sunt

insuficiente. Pentru ca situaţia de problemă să apară, este necesar de a arăta contradicţiile, care, de

obicei, trezesc interesul la studenţi, elevi, care implică o inconvenienţă între vechile cunoştinţe şi

cerinţele apărute, care activează gândirea studentului, ceea ce-i permite profesorului să coordoneze

activitatea lor.

Deci, problematizarea este modalitatea de a crea ceva în mintea subiectului o stare

conflictuală intelectuală pozitivă, determinată de necesitatea cunoaşterii unui obiect, proces, sau

a rezolvării unei probleme teoretice sau practice. Anume în situaţie de problemă are loc

conştientizarea inconvenienţei, accentuată premeditat de profesor. Doar conştientizând

contradicţiile în rezultatul analizei situaţiei de problemă, subiectul poate accepta problema propusă

de profesor sau să şi-o formuleze singur.

În disciplinele grafice metoda problematizării presupune prezentarea de către profesor a

unui material cunoscut dar neelaborat complet. În predarea disciplinelor grafice prevalează

lecţiile mixte, în care studenţii obţin atât cunoştinţe teoretice, cît şi deprinderi practice. În

concepţia pedagogiei moderne există două căi, care prezintă interes în dezvoltarea didactică a

procesului grafic de modelare: studierea psihologică a instruirii problematizate [Lerner G.] şi

teoria formării pe etape a activităţilor intelectuale [Galiperin P.I.]. Teoria instruirii problematizate

leagă concepţiile sale cu creaţia, care permite modelarea procesului de instruire în găsirea

elementelor de cercetare, de investigare a unor căi noi.

Practica demonstrează eficienţa acestei metode, care permite aprofundarea experienţei de

cunoaştere a studenţilor.

În cadrul lecţiilor mixte, profesorul, folosind material didactic adecvat – machete, planşe,

Page 46: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

46

instalaţii – transmite studenţilor noile cunoştinţe (teoretice) ale obiectelor de instruire, prin

intermediul unor sarcini practice de învăţare, al unor deprinderi intelectuale sau motorii, legate de

noile cunoştinţe predate.

Astfel, în cadrul temei "Desenul la scară" (anul I), conform programei la desen tehnic sunt

prevăzute un număr de 20 de lecţii aplicative, la care studenţii reprezintă diferite piese la scară,

cotat, în proiecţie orizontală, verticală, laterală, secţiune, sau tăietură simplă sau compusă. După

ce studenţii realizează toate aceste lucrări, li se propune să răspundă la unele întrebări: dacă

reprezentarea axonometrică este mai clară în perceperea formei unei piese de ce proiecţiile

ortogonale (vederile) sunt utilizate mai des în reprezentarea pieselor, obiectelor, formelor? Deci,

studenţii trebuie sa cunoască proiecţiile axonometrice, trebuie să le compare cu proiecţiile

ortogonale, să le poată aplica, utiliza şi imagina. Acest fapt îi face pe unii studenţi să se

nedumerească. Apare situaţia de problematizare, prin care studenţii se mobilizează în

corectitudinea îndeplinirii lucrărilor, la perfecţionarea unor deprinderi, dar neavând destule

cunoştinţe, ei nu le vor putea realiza.

Lecţia la Perspectivă (anul I, semestrul I).

Tema : Mecanismul perspectivei.

Alegerea formei şi dimensiunii tabloului - studenţii sunt familiarizaţi cu metoda perspectivei,

aparatul perspectiv de proiecţie şi elementele lui, unghiul de vedere, câmpul de vedere etc.

Activitatea de instruire a profesorului Activitatea de studiere a studentului

Se propun câteva desene: 1. Un tablou şi elementele lui (hh, P, λ = 40 grade). 2. Un tablou şi elementele lui (hh, P,) 3. Un tablou şi elementele lui (hh, P, D1D).

Crearea situaţiei problematizate: Studenţilor li se propune la problema 1 să

determine câmpul de vedere clară şi unghiul de vedere.

La problema 2: de stabilit poziţia punctului distanţional D1 şi câmpul de vedere. La problema 3: de determinat câmpul şi unghiul de vedere. Organizarea problemei:

Se propune studenţilor rezolvarea problemei cu ajutorul construcţiilor geometrice.

Activitatea de studiere a studentului Analizarea particularităţilor elementelor

tabloului de perspectivă. Analiza situaţiei problematizate.

Elementele tabloului pot fi găsite prin mai multe căi şi de aceea este posibil să aibă mai multe rezolvări.

Activitatea de căutare: se află cel mai îndepărtat punct al tabloului care se uneşte cu cu punctul P şi se trasează câmpul de vedere clară, dar nu pot afla unghiul de vedere, distanţa până la tablou etc.

Elaborarea ipotezei se presupune că la desenul din natură, trebuie sa se găsească corect distanţa obiectelor sau subiectelor care sunt puse în perspectivă. Prin demonstrarea şi argumentarea ipotezei în rezultatul rezolvării acestor probleme se ajunge la concluzia, că alegerea corectă a elementelor tabloului contribuie la reprezentarea corectă a obiectelor din spaţiu, aşa cum se înfăţişează ele memoriei sau privirii.

Page 47: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

47

Aşa tip de situaţii contribuie benefic la perceperea disciplinelor grafice, la dezvoltarea

reprezentărilor spaţiale, la dezvăluirea viziunii procesului perceptiv. Este ştiut faptul că furnizarea

cunoştinţelor "de-a gata" conduce la formarea la studenţi a unei gândiri reproductive şi nu

creatoare. Instruirea problematizată presupune o îmbinare optimală, a activităţii reproductive şi

creative [E. A. Vasilenco]. Formarea gândirii creative trebuie urmărită în permanenţă la studierea

disciplinelor grafice.

O altă lecţie la Perspectivă (anul I, semestrul I):

Tema: Perspectiva corpurilor geometrice - care presupune cunoaşterea elementelor,

tabloului de perspectivă, scările de proporţii, perspectiva dreptelor, perspectiva figurilor plane etc.

Activitatea de instruire a profesorului Activitatea de studiere a studentului

Se propune de a privi un desen cu perspectiva unui paralepiped cu două puncte de fugă F1 si F2. Crearea situaţiei problematizate: Studenţilor li se pune întrebarea: e posibil de a găsi elementele de perspectivă după desenul perspectivic al acestui corp geometric şi din acest paralepiped să se construiască perspectiva cubului? Răspunsul este urmat de reprezentarea grafică

Determină după cunoştinţele şi deprinderile dobândite anterior care sunt elementele perspectivice ale unui tablou de perspectivă. Analiza situaţiei problematizate. Elementele de perspectivă pot fi găsite prin mai multe căi şi de aceea sunt posibile mai multe rezolvări. Activitatea de căutare: se găseşte punctul P, dar nu se pot afla celelalte puncte.

Organizarea problemei: se propune studenţilor de a începe rezolvarea problemei de la punctele de măsură M şi N. Se presupune că aflarea acestor puncte vor permite determinarea distanţei până la tablou. Apoi studenţii singuri vor determina elementele tabloului.

Elaborarea ipotezei: se presupune ca rezolvarea problemelor inverse permit citirea elementelor de perspectivă în opera de artă plastică. Demonstrarea şi argumentarea ipotezei: În rezultatul reprezentării grafice se ajunge la concluzia, că elementele de perspectivă pot fi găsite apelând numai la reprezentarea în perspectivă a unui singur obiect dintr-o compoziţie în perspectivă.

Elaborarea şi utilizarea instruirii problematizate urmăreşte următoarele reguli recomandate de

pedagogii germani E. Beker şi E. Şaibner:

- A-i pune pe studenţi în situaţie de problemă, analiză şi conştientizarea ei de sine stătător.

- Analiza problemei legată de formularea întrebărilor intermediare, precum şi investigarea

căilor ce duc la soluţionarea ei prin formularea ipotezelor şi propunerilor;

Soluţionarea problemei pe calea verificării ipotezelor, fixarea rezultatelor obţinute

concomitent cu evaluarea procesului de rezolvare.

Schema grafică generală a lui M. I. Mahmutov referitor la consecutivitatea etapelor de

instruire problematizată.

Page 48: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

48

.

Rezolvarea problemei cu metode cunoscute

Soluţionarea pe baza de ipoteză de intuiţie

Apariţia situaţiei problemati-zate

Analiza situaţiei şi organizarea problemei

Investigarea cailor ce duc la soluţionare

Soluţionarea problemei pe baza priceperii, presupunerii

Verificarea

Desenul 2. Etapele la instruire problematizată

Din desenul 2 se vede că învăţarea problematizată sau rezolvarea de situaţii de problemă

cere studentului să elaboreze răspunsuri, parcurgând în mod conştient drumul de la elaborarea

soluţiilor, la verificarea lor şi apoi la abordarea soluţiei optime.

Situaţia problematizată se crează şi atunci, când studenţii sunt puşi să îndeplinească anumite

lucruri practice, unde, neavînd destule cunoştinţe, neapărat vor comite unele greşeli. Dându-şi

seama de aceasta studenţii devin cointeresaţi de însuşirea acestor cunoştinţe, ceea ce îi face sa fie

mai activi în cadrul procesului de instruire.

De exemplu, în cadrul temei: Proiect de releveu (semestrul IV) – sunt prevăzute lecţii de

învăţare a deprinderilor intelectuale şi motorii, necesare întocmirii unui proiect de releveu.

Pe baza unor cunoştinţe şi deprinderi căpătate anterior (reprezentarea în proiecţie ortogonală a

unor elemente de construcţie, reprezentări convenţionale, cotarea) se însuşesc noi deprinderi de

lucru, întocmirea proiectului unui obiect de construcţie (casă de locuit ). Dar pentru întocmirea

proiectului mai este nevoie de a cunoaşte următoarele:

- prescripţii tehnice care reglementează activitatea constructivă;

- scări de desenare a pieselor componente ale proiectelor de arhitectură şi construcţii;

- materiale de construcţie etc.

Întocmirea proiectului cere multă atenţie şi oarecare sensibilitate care începe de la ansamblu

şi continuă cu detaliile. Se trasează axele şi golurile şi se urmăreşte expresia, proporţia, ritmul şi

simetria, creând imaginea sugestivă a destinaţiei construcţiei. Deoarece o construcţie trebuie să

rezolve, în primul rând, o problemă utilitară, dar, în acelaşi timp, să se înscrie armonios şi,

Etapele la instruire problematizată

Page 49: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

49

eventual, să fie un moment de artă majoră în spaţiul construit al aşezării, în cadrul căreia a fost

ridicată.

Deci, studenţii, dobândind suficientă independenţă intelectuală ca să exploreze multilateral o

problemă, se pot confrunta cu sarcini de învăţare care le solicită interes, gândire divergentă şi

funcţiile creative.

Problemele de acest tip, care ţin de domeniul design-ului diferă de cele tehnice, deoarece

includ îmbinarea armonioasă a pregătirii teoretice cu cea practică, a pregătirii artistice cu cea

tehnică. Iar, pentru extinderea câmpului de imaginaţie vizuală a studenţilor, problemele design-

ului reprezintă un material abundent de probleme, soluţionarea cărora se face prin metoda

constructiv artistică.

În acest scop vom urmări procesul de dezvoltare a situaţiei de problemă din câmpul design-

ului dintr-o succesiune de cunoştinţe necunoscute la cele cunoscute. Pentru gândirea designerului

sunt caracteristice etapele de elaborare a subiectelor de clasificare. Fiecare fază intermediară de

transformare, în concordanţă cu cea precedentă, este o rezolvare, iar, în raport cu următoarea fază

este o problemă. Metoda design-ului după părerea nespecialiştilor, este pur intuitivă, bazată doar

pe intuiţie şi imaginaţie spaţială. În realitate problemele de design se bazează pe analiza detaliilor

structural - combinate a formelor vizuale realizate prin modelare.

Treapta iniţială a creaţiei de design presupune următoarele etape:

- analiza frontală a conţinutului problemei, constatarea cauzelor imposibile de rezolvare cu

metode cunoscute;

- activitatea comună (a profesorului, studenţilor), pentru analiza datelor problemei şi pentru

formularea unor ipoteze;

- reactualizarea acelor cunoştinţe care pot asigura studenţilor direcţii de cercetare a soluţiilor

problemei cu ansamblul informaţiei cuprinse în tema studiată;

- soluţionarea problemei pe baza priceperii, presupunerii, ipotezei de intuiţie.

Cunoscând şi analizând problema într-o asemenea ordine, designer-ul profesionist propune

diverse idei constructive. Deci, la designer gândirea ocupă un loc similar cu a unui inventator,

numai că designer-ul poate folosi metoda sa specifică la modelare (N. F. Talîzina).

Este vorba aici de sarcini pe care le rezolvă gândirea perceptivă cu ajutorul schemelor şi

concepţiilor figurative, care sunt de natură perceptivă.

N. F. Talizina, în cercetările sale a remarcat că formarea diverselor idei decurge mai

avantajos când subiectul parcurge această cale prin folosirea de scheme, modele, imagini

generalizate la care se raportează informaţia percepută.

Page 50: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

50

În acest context, propunând studenţilor probleme de design, ne permitem să explicăm

particularităţile concepţiilor de design în procesul rezolvării situaţiei de problemă.

La prima etapă de cunoaştere a situaţiei de proiect, studentul se convinge de imposibilitatea

folosirii metodelor de gândire pe care le posedă.

Următoarea etapă o constituie orientarea gândirii spre autoinstruire, construirea schemei de

abordare a analizei structurale, întocmirea planului activităţii de reprezentare, toate acestea sunt

căutări de rezolvare a situaţiei de problemă.

În procesul culegerii şi alegerii schemelor, modelelor, ideilor, compoziţiilor, construcţiilor,

pictorul - constructor în permanenţă caută ideea adecvată problemei de situaţie. În lucrările lui

Djons Dj, această metodă se descrie ca metodă din sfera gândirii perceptive. Menirea acestei

metode, credem noi, constă în realizarea proiectului, transpunerea în practică a concepţiei ce

desemnează, de fapt, un proces, ce marchează parcurgerea drumului de la concepţie (prin

proiectare şi producere), până la obiectul finit.

Deci, problemele de design propuse studenţilor au ca scop acumularea cunoştinţelor,

deprinderilor teoretice şi practice.

Pictorul - pedagog (în comparaţie cu savantul) trebuie nu doar să calculeze rezultatul, ci sa-l

şi vadă. Dar vederea este posibilă prin conştientizarea coeziunii problemei în toată diversitatea,

prin stabilirea etapelor de rezolvare a problemelor, iar activitatea grafică trebuie inclusă ca o

activitate de căutare activă în transpunerea practică a concepţiei.

Numai în aşa caz, după părerea noastră, procesul dezvoltării percepţiei vizual spaţiale si

formării deprinderilor profesionale va căpăta un caracter raţional, iar lucrările grafice ale

studenţilor vor reprezenta nu nişte copii ale obiectelor reale, ci modele grafice de informare, forme

funcţionale şi frumoase, totodată, în conformitate cu tehnologiile existente, care vor contribui la

dezvoltarea calităţilor intelectuale ale gândirii perceptive în câmp perceptiv.

Aşa dar, sistemul grafic de instruire a studenţilor trebuie construit în aşa fel, încât pe timpul

studierii disciplinelor grafice să se formeze următoarele capacităţi intelectuale de gândire în câmp

perceptiv:

- deprinderea de a gândi, analiza şi sinteza structurile tehnice, fondate pe o realizare largă a

modelelor grafice - informaţionale;

- deprinderea unei viziuni structurale, a percepţiei, imaginaţiei, prelucrarea informaţiei

tehnice, propuse de diferite modele grafice;

- deprinderea spaţial - combinatorie a gândirii, priceperea de rezolvare a problemelor spaţiale

în plan mental, sau cu ajutorul modelelor grafice spaţiale;

- deprinderea, activitatea de a căuta folosind diferite modele informaţionale grafice;

Page 51: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

51

- deprinderea rezolvării situaţiei problematizate în verificarea formelor spaţiale adoptate.

Enumerarea de sus asociază capacităţi de gândire care trebuie sa se manifeste în procesul

rezolvării problemelor grafice de construire. La fiecare problemă grafică se folosesc, de obicei,

toate aplicaţiile enumerate, care trebuie puse la temelia perfecţionării obiectivelor de instruire.

Activitatea de rezolvare nu duce doar la o acumulare de experienţă specifică, dar şi la efecte

formative din cele mai importante, deoarece generează matriţe rezolutive şi exersează coordonările

corespunzătoare, intervin generalizări şi transferuri ce se înscriu în constituirea de capacităţi

rezolutive şi, de aceea, este corectă aprecierii rezolvării de problemă, ca un proces de învăţare.

La procesul perceptiv se constată demersuri şi aspecte creative, activitatea exploratoare

selectivă, comportamentul de căutare, perceperea preferenţială a unor însuşiri şi configuraţii ce

devin relevante şi conferă expresivitate imaginii perceptive. Creativitatea se dezvoltă pe baza

conflictului din situaţia problematică şi constituie rezultatul ei necesar, în care au rol hotărâtor

flexibilitatea gândirii, analiza şi caracterul ei critic. Problemele de acest tip solicită decernarea

cunoştinţelor la care se referă enunţul problemei şi alegerea tehnicii de rezolvare adecvată.

Se pune concret problema utilizării experienţei în noi situaţii, a regândirii prin stabilirea de

noi raporturi între cunoştinţe, restructurări şi asamblări. În genere se ajunge la noi idei sau proiecte

prin transformări şi recombinări ale datelor cognitive, de care subiectul dispune în prelucrarea

informaţiilor, prin adoptarea schemelor operaţionale, care favorizează producerea unor noi

cunoştinţe ce nu existau la punctul de pornire.

De aceea, se consideră că pot fi dezvoltate înţelegeri sau interpretări creative, poate ajunge

la noi explicaţii. Studentul îşi pune mereu noi întrebări şi pe care este înclinat să le perfecţioneze în

câmpul activităţii sale. Deci, instruirea problematizată a disciplinelor grafice oferă:

- Încrederea în forţele proprii şi înclinaţia puternică faţă de realizare sa de sine;

- Interes cognitiv şi devotamentul faţă de profesia aleasă;

- Atitudinea menită să analizeze critic experienţa şi să deschidă căi unor noi experimentări;

- Cutezanţa în adoptare de noi scopuri neobişnuite, de îndeplinire a proiectelor îndrăzneţe;

- Perseverenţa în căutare de soluţii către revizuirea continuă a proiectelor cu diverse tehnici

de reprezentare;

- Simţul valorii şi atitudinea valorizatoare , care duce la receptivitate peste tot ce este nou şi

respectul fată de originalitate.

Încheind analiza fundamentelor psihologice a instruirii problematizate vom determina unele

consecinţe pedagogice care decurg din ea:

Page 52: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

52

1. Legităţile apariţiei şi rezolvării situaţiilor de problemă, care sunt descrise în psihologia

gândirii, sunt totodată şi legi, în baza cărora se construieşte procesul de dirijare şi însuşire a noilor

cunoştinţe şi procedee de activitate;

2. Materialul de studiu, cuprinsul instruirii trebuie prezentat printr-un sistem de probleme

de situaţii cu diverse niveluri de dificultate;

3. Pentru instruirea problematizată se cer măsuri pregătitoare din partea cadrului didactic;

4. Instruirea problematizată a disciplinelor grafice formează acel "spirit de sinteză" care dă

posibilitate să se reproducă flexibilitatea gândirii, analiza transformatorie de situaţie a naturii

gândirii şi caracterului ei critic;

5. Includerea studenţilor in activitatea creatoare prin intermediul metodelor şi formelor

active, numite în cele mai dese cazuri - problematizate, asigură posibilităţi speciale şi sentimente,

în baza cărora se formează sfera motivaţională a personalităţii; emoţii legate de rezolvarea

problemei; bucuria descoperirii; tendinţe de a rezolva noi probleme şi mai complicate; tendinţa de

a gândi independent; aşteptarea succesului, dorinţa de participa la discuţii; de a pătrunde

independent în esenţa fenomenelor şi proceselor din realitatea înconjurătoare.

6. Instruirea problematizată a disciplinelor grafice, permite antrenarea analizatorilor: vizual,

verbal, auditiv etc., precum şi corelarea operaţiilor gândirii (analiză, comparaţie, sinteză şi

abstractizare), în cadrul activităţii prin cumularea actului de proiectare a diverselor cerinţe şi

condiţii, precum şi dezvoltă percepţia vizuală care, alături de cunoştinţele de specialitate, caută şi

găseşte formele cele mai adecvate funcţional, constructiv şi uman, ale obiectului;

7. În actul de percepere a disciplinelor grafice, necesitatea de îmbinare în procesul de studiu a

instruirii problematizate cu lucrările grafice este evidentă, deoarece studentul trebuie să treacă

prin verificarea aspectelor spaţiale ale formelor geometrice adoptate, de la desenul tehnic la cel

perspectivic şi, invers, pentru corectări şi definitivări.

Aşa dar, se observă că lucrările grafice manifestă anumite posibilităţi de dezvoltare a

percepţiei vizuale, despre care vom vorbi în paragraful următor.

II. 2. Posibilităţile lucrărilor grafice(practice) ca mijloc de dezvoltare a percepţiei vizuale

Cursul disciplinelor grafice cuprinde o parte generală şi una specială, prima consacrată unor

probleme generale, cum ar fi aceea a construcţiilor geometrice pe suprafeţe plane, a metodelor de

reprezentare a formelor din spaţiu, şi a doua destinată desenului tehnic sub aspect practic,

profesional. În cadrul acestui curs se studiază un şir de lucrări grafice obligatorii, rolul cărora în

procesul de instruire este cunoscut.

Page 53: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

53

În publicaţiile cercetărilor [A. D. Botvinnicov, V. N. Vinogradov, E. A. Vasilenco, M.

Ceapă, G. Popovici, V. Iancău, S. Bogoliubov, A.Vatavu, etc.] se caracterizează conţinutul

lucrărilor grafice, căile de perfecţionare, materialele didactice şi folosirea lor. Cercetările se

efectuează în direcţia perfecţionării metodologiei predării, acordându-se atenţia cuvenită

volumului, conţinutului, caracterului şi metodologiei realizării lucrărilor grafice, al formării şi

dezvoltării perceperilor şi deprinderilor grafice şi al aplicării lor în practică.

Cu toate acestea, s-a acordat prea puţină atenţie de a dezvolta la studenţi spiritul de

observaţie, iniţiativă, ingeniozitate, a dezvolta necesităţi şi motive ale activităţii creatoare

independente. S-a acordat prea puţină atenţie activităţii specifice în care observaţia şi gândirea sunt

angajate cu mai mare acuitate în examinarea şi înţelegerea formelor realităţii şi selectarea acelora

care sunt tangibile estetic. Acest lucru presupune un arsenal intuitiv bogat, care să lege mulţimea

de senzaţii cu depozitorul activităţii cognitive în procesul inspectării câmpului perceptiv.

Problema cercetărilor în domeniul metodologiei instruirii disciplinelor grafice, după părerea

noastră, nu este suficient de adânc şi multilateral cercetată. În particular nu este studiată problema

influenţei lucrărilor grafice ca mijloc de dezvoltare a percepţiei vizuale, în general mijloacele

specifice de investigaţie a formelor vizuale.

Considerăm că lucrările grafice (prin intermediul cărora se poate forma şi dezvolta percepţia

vizuală), posedă anumite posibilităţi dezvoltative, că altfel nu ar avea loc nici un fel de dezvoltare.

Ce vom înţelege prin posibilităţile mijloacelor de dezvoltare a percepţiei vizuale?

Reieşind din definiţia filozofică a posibilităţilor ca tendinţe ale dezvoltării fenomenului, vom

înţelege prin posibilitatea mijlocului – ceea ce există în el în mod obiectiv, iar, prin activitatea bine

gândită şi organizată a profesorului în anumite condiţii, se poate naşte o actuală stare a percepţiei,

după care, transformând-o într-o stare stabilă, contribuie la creşterea şi metamorfozarea

mecanismelor perceptive.

Care sunt posibilităţile dezvoltative ale lucrărilor grafice?

Unul din componentele dezvoltării percepţiei vizuale la disciplinele grafice este organizarea

(ordonarea) informaţiei în scopul comunicării. Sursele de informaţii sunt diverse în spaţiu şi

variabile în timp, relaţionate şi organizate după anumite criterii: (încărcate de semnificaţie)

valoarea cu determinări structurale interne (fizic, chimic, biofizic) şi externe (volum, mărime,

formă, poziţie).

Interpretând lucrările grafice drept tip al activităţii de instruire, noi evidenţiem reacţia,

(compunerea unei suprafeţe), perceperea studenţilor (anului I şi II), atât spre activitate în genere,

cît şi spre posibilităţile şi acţiunile ei.

Page 54: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

54

În I capitol am arătat că particularităţile percepţiei vizuale în procesul studierii disciplinelor

grafice sunt strâns legate de marea diferenţiere a lucrărilor grafice şi s-a presupus că perceperea

studierii disciplinelor grafice va fi mai avansată, dacă profesorul, folosind programe adecvate,

având un sistem propriu de percepere, va orienta studenţii spre toate componentele procesului

îndeplinirii lucrărilor grafice.

Pentru a evidenţia posibilităţile lucrărilor grafice în dezvoltarea, educarea şi formarea

perceperii studierii disciplinelor grafice (desen tehnic, desen proiectiv, desen perspectiv), în

instituţiile experimentale a fost organizat lucrul experimental al profesorului (2002 – 2003) (2003

– 2004) şi, paralel cu ei, lucrul experimental al autorului.

În acest scop s-au realizat anchetări, observaţii asupra îndeplinirii unor sarcini şi probleme,

în special organizate şi orientate spre evidenţierea unor modalităţi specifice de dezvoltare din sfera

gândirii perceptive.

Numărul Întrebări Răspunsuri studenţilor 1. Ce însemnătate are percepţia vizuală în procesul Mare 93,5 %

studierii disciplinelor grafice? Mijlocie 5,6 % Neînsemnată 0,9 % 2.Sunt necesare cunoştinţe şi priceperi de reprezentare În mare măsură 81,5 % grafică a informaţiei (dicţionarul formelor grafice)? Puţin 16,7 % Nu-s necesare 1,8 % 3. Sunt necesare cunoştinţe constructive şi priceperea Da 75,8 % de realizare a lucrărilor grafice în percepţia vizuală a Parţial 20,7 % disciplinelor grafice ? Nu sunt 3,5 % 4. Sunt necesare cunoştinţele constructive şi priceperea Necesare 96,7 % în viitoarea activitate profesională ? Puţin 3,3 % Nu-s necesare - 5. Mijloacele reprezentative ale graficii de computer Da 79,5 % contribuie la dezvoltarea percepţiei vizual - spaţiale Nu în întregime 12,5 % şi a deprinderilor grafice? Insuficient 8,0 %

Ancheta 1.

S-a propus unui eşantion de 75 de studenţi să răspundă la următoarele întrebări ale

(anchetei 1), rezultatele căreia propun informaţii despre însemnătatea percepţiei vizuale în

procesul studierii disciplinelor grafice.

Din datele prezentate ale (anchetei 1), este clar că percepţia vizuală are o mare însemnătate

în procesul studierii disciplinelor grafice la facultăţile de artă plastică şi design. Mai mult de 93 %

din numărul studenţilor remarcă o mare însemnătate a acestei pregătiri în procesul instruirii şi în

Page 55: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

55

viitoarea activitatea profesională a profesorului de artă plastică. Însă 20,5% din studenţi au notat că

cunoştinţele constructive şi priceperea de realizare a informaţiei grafice este necesară doar parţial.

De aceea, noi am constatat că trebuie să acordăm mai multă atenţie nivelului de pregătire a

studenţilor în rezolvarea problemelor de construire grafică.

Pornind de la ipoteza că orice percepţie este totodată gândire şi că între ele nu sînt limite

precise, că există multe asemănări şi deosebiri, în cercetarea de faţă am intenţionat să evidenţiem

modalităţile de rezolvare a problemelor, participarea diferitor componente psihice în orientare şi

structura răspunsului, perceperea configuraţiilor, modalităţile operaţionale, de specificul analizei şi

ponderea datelor individuale (subiective). Am considerat că rezolvarea unei probleme depinde de

doi factori: un factor obiectiv, structura sarcinii, şi altul subiectiv – nivelul de pregătire generală,

prezenţa unor capacităţi speciale, profilul pregătirii etc. Cercetarea efectuată a urmărit mai ales

relevarea conduitei individuale în faţa unei probleme de tip perceptiv de complexitate şi structura

diferită. În acest scop am utilizat în experimentul de constatare IV categorii de probe, cuprinzând

în total 15 sarcini probleme.

În prima categorie de probe au intrat probleme:

De orientare perceptivă prin care am urmărit capacităţi de discriminare, structurare şi

aranjare corectă a elementelor pe reprezentările intuitive. Iată concret care au fost aceste probe:

a. După reprezentările intuitive ale piesei din (fig.1) "încercaţi să transformaţi punctele şi cifrele

de pe proiecţiile ortogonale corespunzătoare pe laturile reprezentărilor intuitive”.

(Proba a fost cotată cu 9 puncte).

b. Care din dreptunghiurile reprezentate în fig.2 vă par după formă mai frumoase? (Proba a fost

cotată cu 3 puncte).

Page 56: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

56

1:1 5:6 4:5 3:4 20:29

2:3 21:34 13:23 1:2 2:5

fig.2

c. Priviţi atent desenul din (fig.3.a ). O figură în formă de pătrat în interiorul căreia erau trasate

linii verticale, orizontale şi oblice. - Câte pătrate dreptunghiuri şi triunghiuri conţine figura?

(Proba a fost cotată cu 5 puncte). d. O figură în formă de pentagon, în care erau trasate linii ce uneau vârfurile. Câte triunghiuri

şi romburi există în figură?(fig.4).

(Proba a fost cotată cu 4 puncte).

După cum se vede, probele a, b, c, d solicitau din partea studentului o activitate de explorare

desfăşurată, care constitue o verigă în lanţul operaţiilor problematice. Această explorare presupune

centralizarea privirii asupra punctelor la care primim maximum de informaţie.

Era foarte important în această categorie de probe, modalitatea studentului de a observa, de a

organiza în plan perceptiv. Atenţia, observaţia şi organizarea sunt efecte ce se traduc într-o

activitate perceptivă.

Dacă în prima categorie de probe modalităţile de rezolvare implicau şi răspunsuri incomplete

în sensul că subiectul putea să rezolve total sau parţial sarcina, a doua categorie de probe cuprinde

reprezentări, citirea cărora necesită o explicaţie constructivă dirijată şi intuiţie. În rezolvarea lor nu

Page 57: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

57

există decât două posibilităţi: corect sau incorect. Tocmai de aceea, sarcinile aveau un grad mai

mare de dificultate, întrucât subiectul trebuie să-şi utilizeze imaginaţia spaţială.

a. Proiecţiile căror obiecte foarte cunoscute sunt reprezentate pe desen din fig.4?

(Proba a fost cotată cu 7 puncte).

b. Cum sunt structurate acoperişurile clădirilor de pe (fig.5.)(Proba a fost cotată cu 9 puncte).

c. Forma mesei din fig. 6 este rotundă sau pătrată? (Proba e cotată cu 3 puncte).

d. Tabla de şah este reprezentată corect în perspectivă? Fig.7 (Cota e de 3 puncte).

e. Determinaţi în cadranul ceasului reprezentat în fig.8 cifrele 3, 6, 9, 12?

(Proba a fost cotată cu 3 puncte).

Page 58: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

58

Categoria a III este alcătuită din probe de construcţie. Proba presupune perceperea exactă a

configuraţiilor, exactitatea, flexibilitatea.

Am aplicat aici următoarelor sarcini:

a. Figură în formă de pătrat, împărţită în fragmente de forme şi dimenşiuni diferite (fig.9) trebuie

reconstituită pe bază de reprezentare.

(Proba a fost cotată cu 5 puncte).

fig.9 fig.10

b. Figură în formă de oval împărţită în fragmente de forme şi dimensiuni diferite (vezi fig.10),

trebuie reconstituită pe bază de reprezentare.

(Proba a fost cotată cu 9 puncte).

c. Figura în formă de decagon, împărţită în fragmente de forme şi dimensiuni diferite (vezi

fig.11). trebuie reconstituită pe bază de reprezentare.

. (Proba a fost cotată cu 5 puncte).

Page 59: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

59

fig.11 fig.12

d. Figură în formă de octagon, împărţită în fragmente de forme şi dimensiuni diferite; trebuia

reconstituită figura după reprezentare fig. 12.

(Proba a fost cotată cu 5 puncte).

În probele de mai sus (a,b,c,d) subiectul trebuie să vadă raportul parte-întreg şi raportul

parte-parte, pentru ca în funcţie de aceasta să-şi organizeze percepţia. Varianta construcţiei după

reprezentare presupunea prezenţa corectă a imaginii mentale şi a raporturilor proporţionale a

figurii asamblate anterior.

fig.13

Page 60: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

60

fig.14

Categoria a IV-a cuprinde probe destinate urmăririi capacităţii subiectelor de a deduce un

principiu general de organizare a elementelor în cadrul unor structuri perceptive de interior sau

exterior.

a). După perspectiva interiorului reprezentat, aplicând scara de proporţii, să se determine:

dimensiunile încăperii şi poziţia sursei de lumină de la care a fost construită umbra

purtată.(fig.13).(Proba a fost cotată cu 9 puncte).

b). După următoarele reprezentări să se determine: dimensiunile interiorului şi elementele

planului tabloului (fig. 14). (Proba a cotată cu 9 puncte).

fig.15

c). După perspectiva paralelipipedului să se determine: toate elementele tabloului şi din acest

paralelipiped să se reprezinte perspectiva cubului. (fig.15) (Proba a fost cotată cu 7 puncte).

Page 61: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

61

Fiecare probă a fost aplicată individual, instructajul prezentându-se în scris la fiecare probă.

Dinamica şi specificul activităţii de rezolvare a probelor am urmărit-o atât după indicatori

calitativi, cît şi după indicatori de ordin cantitativ. Indicatorii calitativi se refereau la reacţia

generală a studentului la primul contact cu ea, modul de abordare, modalităţile specifice de

rezolvare.

Indicatorii de ordin cantitativ au fost timpul de rezolvare a sarcinii, performanţa maximă

realizată de către fiecare student pe categoria de probe şi pe ansamblul tuturor categoriilor de

probe (indicele de performanţă era determinat pe de altă parte).

Prezentarea şi analiza datelor obţinute le vom face pe grupe de studenţi şi categorii de probe,

urmărind să evidenţiem modalităţile specifice de rezolvare în funcţie de nivelul de pregătire, a

studenţilor, pe de o parte, şi de structura probelor, pe de altă parte.

Analiza indicatorilor cantitativi, timpul de execuţie al probelor ne-a permis să evidenţiem

nivelul de pregătire a grupelor de studenţi. Observăm că cel mai ridicat timp mediu s-a înregistrat

la categoria probelor de construcţie (III) şi categoria a IV de probe (descoperirea principiilor

generale) pentru toate grupele de subiecţi, valorile au fost între 1200 – 2000 secunde, (nu toţi

studenţii s-au descurcat cu aceste probe). Categoriile de probe I (probe de orientare perceptivă) şi

II (probe de semnificaţie perceptivă), au obţinut un timp mediu oscilând între 100 – 600 sec.

pentru toate colectivele concentrate, cu toate că unii studenţi nu au rezolvat în întregime toate

problemele.

Analizând timpul la nivelul fiecărei probe, observăm că valorile cele mai mari sunt la

problemele din proba IV, pentru toate colectivele de studenţi. Această categorie de probe a

solicitat elaborarea unor sisteme specifice de rezolvare, viziunea de ansamblu a imaginii,

structurarea perceptivă, orientarea spaţială, cunoaşterea legităţilor perspectivice.

Pe locul II s-a situat categoria de probe de construcţie. Această categorie de probe a fost

dificilă datorită conturului şi formei fragmentelor care necesitau o mai mare eficienţă exploratorie,

a imaginii şi apoi o structurare perceptivă şi operaţională corespunzătoare. Prima categorie de

probe s-a situat pe locul II, care a solicitat foarte mult aranjarea corectă a proiecţiilor, a

elementelor printr-o precizie de structurare.

Din rezultatele pe care le-am obţinut referitor la indicatorul timp, conchidem ca unei probe

sau unei categorii de probe i se poate aloca un timp mai îndelungat datorită unei deficienţe, în

perceperea vizuală a disciplinelor grafice din partea subiectului. În general studenţii grupelor de

control au obţinut următoarele rezultate:

grupa I de control (16 studenţi ) - 765 puncte faţă de 1472;

grupa II de control (16 studenţi) – 723 puncte faţă de 1472;

Page 62: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

62

grupa III de control ( 16 studenţi - 820 puncte faţă de 1472;

grupa IV de control – (17 studenţi) - 937 puncte faţă de 1672;

Performanţele obţinute demonstrează faptul că subiecţii au realizat o permanentă corelaţie între

imaginile perceptive actuale şi imaginea mentală anticipativă, pentru ca apoi această percepţie să

se proiecteze asupra situaţiei perceptive reale pentru a o restructura. Aceste legături dovedesc

existenţa unor mecanisme psihologice ce trebuie rezolvate, şi anume permanenta dinamica dintre

acţiunea practică a situaţiei problematice şi planul de transformare a ei în sensul restructurării

situaţiei perceptive.

Aceasta demonstrează, o dată în plus, faptul că subiecţii noştri nu dispuneau de o percepere

vizuală dezvoltată, nu dispuneau de schemele de bază ale gândirii necesare pentru analiza şi

rezolvarea problemelor de tip problematic. Ceea ce trebuie semnalat ca fiind definitorii sunt

următoarele: activitatea de explorare a reprezentărilor se face global, neorganizat, fără analiza

elementelor componente sau a relaţiilor acestora, orientarea în acţiune se face în cursul încercărilor

întâmplătoare. Interesant de semnalat este procedeul utilizat de studentul G. V. la categoria a III –

a de probe: reconstruieşte figura invers (imagine în oglindă). Modalitatea aceasta de rezolvare o

explicăm printr-o orientare deficitară, printr-un sistem de operaţii ce transformă inadecvat

condiţiile şi cerinţele problemei. În general se poate afirma că perceperea disciplinelor grafice se

află la un nivel slab dezvoltată încă la toate grupele de subiecţi (mai ales în grupa II). Explorarea

câmpului perceptiv la mulţi studenţi este slab dirijat, întâmpinând serioase dificultăţi. Aceasta se

datorează faptului, insuficienţei elaborării unei structuri perceptive generale, trainice, de care

depinde esenţa procesului perceptiv. Unii studenţi nu erau familiarizaţi cu elemente perspectivice

din proba IV, dat fiind faptul că nici unul din ei n-au rezolvat această probă. Tendinţa de a le

rezolva s-a manifestat la toţi, dar nu toţi au dispus de structurile operaţionale pentru soluţionarea

lor. Intervenţiile ajutătoare ale experimentatorului nu au adus o optimizare cît de cît eficientă şi

durabilă a activităţii de orientare şi rezolvare a sarcinii.

Deci, pentru evidenţierea posibilităţilor lucrărilor practice grafice în perceperea vizuală a

disciplinelor grafice e necesar să le transforme criteriile, calităţile în indici cantitativi. În acest scop

datele obţinute au fost interpretate şi fixate intr-o tabelă generală a stării percepţiei vizuale. În

grupa IV ( pe care am considerat-o - grupă experimentală), au fost obţinuţi următorii indici

cantitativi reflectând perceperea studenţilor în organizarea câmpului perceptiv (numărul de

studenţi -17).

Page 63: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

63

Perceperea îndeplinirii lucrărilor grafice Tipuri de activitate metode şi procedee

Perceperea fondului perceptiv Orientarea perceptivă

Perceperea limbajului

special al tehnicii Semnificaţia perceptivă

Perceperea corectitudini proiectării produsului

(construcţie)

Decodificarea şi argumentarea

celor percepute (realizarea informaţiei

grafice) Partea teoretică

Partea practică

Metoda productivă de îndeplinire a lucrării

4 5 5

6 4 4

4 5 -

2 3 -

Lucrarea grafică în general

5 7 8 5

Tabelul 5. Perceperea disciplinelor grafice(exp. de constatare)

După nivelurile dezvoltării studierii desenului tehnic, desenului proiectiv, desenului

perspectivic, repartizarea studenţilor în grupa experimentală a fost următoarea:

Nivelurile 1(inferior) 2(mediu) 3(avansat)

Numărul studenţilor 6 10 1

În procente de la numărul total 17 studenţi

35,2% 59% 5,8%

Tabelul 6. Percepţia vizuală a studenţilor grupei experimentale (exp. de constatare)

Ţinând cont de starea iniţială a percepţiei vizuale şi de scopul corectării ei, au fost evidenţiate

unele modalităţi specifice de rezolvare a problemelor din sfera percepţiei vizuale care posedă

anumite mijloace:

- Lucrările grafice practice care cuprind desen de proiecţie ortogonală, desen geometric, desen

perspectivic, desen de construcţii, desen de arhitectură.

- Analiza unor sarcini de lucru în activitatea studenţilor prin intermediul utilizării disciplinelor

grafice pentru a urmări cum se concretizează funcţia percepţiei vizuale de informare şi dezvoltare

a spiritului de observaţie.

Prin mijloace înţelegem posibilităţile care provoacă schimbul percepţiei, care sunt adoptate şi

integrate situaţiilor concrete de învăţare, însă nu provoacă schimbarea dată.

Cum sa desfăşurat experimentul?

Trebuie de menţionat, că lucrările grafice sunt îndeplinite de studenţii facultăţilor de artă

plastică tradiţional, utilizând produsele tehnice, piesele construcţiei de maşini sau modele

convenţionale.

Page 64: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

64

S-a observat că aşa tip de sarcini nu prezintă interes pentru studenţii facultăţilor menţionate,

deoarece studenţii nu văd legătura practică cu viitoarea activitate de pedagog - artist plastic. De

aceea, constatăm că ar fi raţional de a include în fiecare sarcină grafică elemente de creaţie.

Funcţia pedagogică în procesul de instruire a disciplinelor grafice porneşte de la cunoaşterea

noţiunilor geometrice şi orientează spre căutarea legăturilor esenţiale între ele.

De exemplu, însuşirea noţiunii de punct (ca urmă a intersecţiei liniei cu planul) se propune

comparaţie cu punctul de vedere, cu începutul unghiului, cu punctul de creştere etc. Proiecţia

ortogonală a punctului este comparată cu urma punctului, cu locul observatorului etc. Deci,

lucrând cu elementele reprezentative grafice şi tot ce ţine de disciplinele grafice, în aşa fel se

realizează următoarele concluzii: noţiunile nu trebuie date ca noţiuni de-a gata, cunoştinţele trebuie

însuşite prin învăţarea izvoarelor de provenienţă socială, datorită cărora ele devin necesare şi

importante. Mai mult decât atât, studentul trebuie să observe legătura dintre noţiuni, să determine

particularităţile esenţiale ale noţiunilor noi, necesare pentru însuşirea noului material de studiu la

disciplinele grafice. Prezentăm mai jos enumerarea şi interacţiunea unor noţiuni propuse

studenţilor pentru studiere la desenul tehnic. Tema: Construirea poligoanelor regulate

Noţiunile Noţiunile elaborate la de bază: la tema dată: Punctul, Punctul de intersecţie, Linia, Circumferinţa, Planul Figurile plane, Centrul circumferinţei , Centrul cercului, Arcul Tema: Racordări Tema: Secţiunea de aur Noţiunile elaborate: Noţiunile elaborate: Punctul de racordare, Segment, Centrul de racordare, Proporţia, Raza de racordare Simetria

Tema: Curbe de florar Noţiunile elaborate:

Elipsa, Oval, Spirale

Desenul 3.Interacţiunea noţiunilor la tema: Construirea poligoanelor regulate

Ne vom opri la o altă tema: Secţiunea de aur. Specificul acestei teme, de regulă, nu intră în

cuprinsul materialului de studiu tradiţional la desenul tehnic.

Page 65: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

65

La facultăţile de artă plastică şi design, studenţii anului întâi (la multe disciplini) întâlnesc aşa

noţiuni ca "proporţia", "scara de proporţii", "secţiunea de aur". Aceasta ne-a determinat să

introducem în cuprinsul cursului la desenul tehnic tema dată. Explicaţia temei noi începe cu

noţiunea de proporţie - organismul formei - care reprezintă raportul dintre elementele sau părţile

obiectului, este un raport de mărimi în care intervine dimensiunea. Proporţia este atât de împletită

cu viaţa, încât nu poate fi percepută în totalitatea ei. Anume proporţiile "secţiunii de aur" şi

simetria permit realizarea compoziţiilor diverse, atât în natură, cât şi în toate tipurile de artă

plastică şi design. Totalitatea cunoştinţelor teoretice şi practice referitoare la proporţii dobândite

prin constatări directe, fie prin deducţii, fie din experienţă, sunt de folos, credem noi, studenţilor

facultăţilor de artă plastică şi design.

Trecând de la o temă de studiu la alta, am observat că studenţii tot mai activ şi independent

lucrau la însuşirea noilor noţiuni. Ei cooptau exemple şi comparaţii tot mai interesante, îşi

expuneau gândurile mai liber, erau mai descătuşaţi în răspunsurile la tablă. Toate acestea vorbesc

despre dezvoltarea potenţialului creativ, activităţii de gândire, concentraţia studenţilor în realizarea

sarcinilor netradiţionale şi originale. Mirarea profesorului a fost foarte mare, când unii studenţi au

încercat să prezinte creaţiile sale poetice referitor la unele noţiuni geometrice şi anume:

Proporţii şi aici şi acolo,

Lucarne, focuri de reclame,

Deosebit e spaţiul din jur,

Simetric, proporţional e împrejur.

A fost foarte suprinzător că, aşa creaţie aparţine anume studenţilor din grupa experimentală.

Aşa dar lucrând cu noţiunile disciplinelor grafice, sub conducerea profesorului, la studenţi se

forma o abordare diversă a acestor definiţii. Tot odată ele se memorizau mai îndelung. Toate

acestea le permiteau de a le folosi în continuare mai corect în activitatea grafică de instruire.

Deci, se consolidau cunoştinţele, se formau priceperile şi deprinderile necesare pentru

perceperea vizuală a disciplinelor grafice în realizarea corectă şi precisă a reprezentărilor necesare.

Pe lângă aceasta, la studenţi se conecta imaginaţia în realizarea sarcinilor grafice a lucrului pentru

acasă.

Următorul pas reprezintă aplicarea sistemului de lucrări grafice elaborate special, care

cuprinde:

- lucrări grafice sub conducerea profesorului;

- lucrul de sine stătător cu elemente de creaţie şi de orientare aplicative;

- lucrări de creaţie complexe(de design) .

Page 66: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

66

Primul tip de lucrări reprezintă sarcini grafice la temele studiate, care sunt propuse de

profesor şi se rezolvă în auditoriu sub conducerea profesorului. Acest tip de lucrări conduc

studentul spre lucrul de sine stătător, pentru a-l acomoda la sarcini mult mai complexe. Prin aceste

lucrări profesorul are posibilitatea de a primi informaţia necesară pentru a dirija studentul, a

explica, corecta şi aprecia nivelul de însuşire a materialului de studiu.

Pentru studenţi utilitatea acestor lucrări este evidentă. Ajutorul operativ al profesorului în

însuşirea temei noi, posibilitatea de a primi răspuns la întrebările apărute în activitatea practică,

studierea metodelor de abordare a obiectelor, corectarea şi dezvoltarea deprinderilor si priceperile

în construcţiile geometrice. Cunoscând cercetările teoretice la tema dată, confirmată prin

corectitudinea metodei respective, ne-am convins că prin existenţa motivaţiei necesare chiar şi cel

mai slab student este în stare de a demonstra rezultate înalte în instruire, dovedind un mod just de a

vedea lucrurile. Deci, posibilităţile obiective ale lucrărilor grafice practice (obligatorii) realizate

sub conducerea profesorului, ce dezvoltă percepţia vizuală sunt:

- de activizare a procesului de instruire;

- de însuşire a unui volum solid de cunoştinţe trainice neformale;

- dezvoltarea a abilităţii de orientare perceptivă în raport cu poziţia observatorului;

- dezvoltarea interesului cognitiv;

- de perfectare a deprinderilor şi priceperilor în reproducerea funcţiilor reprezentative în

oglindirea realităţii înconjurătoare în toată complexitatea;

- trezirea interesului faţă de disciplinele grafice şi ale principiului politehnic de instruire;

- de dezvoltarea intuiţiei profesionale care se exprimă prin capacitatea de a "vedea dintr-o

dată soluţia reprezentării".

- crearea unui complex de reprezentări despre frumos, a gustului pentru frumuseţea desenelor

şi corectitudinea îndeplinirii lor.

- de elucidare a aspectelor teoretice de bază ale percepţiei vizuale;

- de formare şi dezvoltare imaginaţiei spaţiale reproductive.

- de dezvoltarea culturii vizuale care vizează planificarea vizuală a spaţiilor prin

cunoaşterea principiilor de bază al compoziţiei.

- de efectuare rapidă a legăturii dintre percepţia vizuală şi imaginaţia din memorie,

construind logic forma obiectului, stabilind trecere de la lucruri cunoscute, la lucruri noi.

Convingându-ne că lucrările grafice realizate în auditoriu au fost însuşite, studenţilor li se propune

de a elabora condiţii originale pentru a organiza lucrări grafice cu elemente de creaţie. De

exemplu la tema: Secţiunea de aur, studenţii trebuiau să aleagă un obiect şi să realizeze

reprezentarea lui grafică după toate regulile desenului, efectuând analiza lui grafică. Construcţia

Page 67: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

67

grafică a conturului obiectului este obligatorie. Proiecţiile obiectului nu puteau fi suprapuse cu

jumătatea reprezentării intuitive.

Desenul 4. Lucrarea la tema de studiu Racorări.

Page 68: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

68

Lucrările date, la prima vedere, după caracterul său, seamănă cu cele îndeplinite în clasă.

Desenul 5. Lucraea fost realizată la tema de studiu Curbe de florar.

Page 69: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

69

Totuşi sunt mai complexe. Obiectul reprezentat pe formatul A-3 este un desen mai reprezentativ,

mai interesant, realizat într-o manieră artistică aleasă de autor. Analiza grafică a obiectului

reprezentat trebuie să cuprindă construcţiile geometrice realizate corect la tema dată.

Deci, studentul reflectă în lucrările sale legătura interdisciplinară, în care desenul tehnic

reprezintă nu numai o disciplină de specialitate, dar şi una de cultură generală, care formează atât

cultura grafică a studenţilor, dezvoltând percepţia lor vizuală, cât şi potenţialul lor creativ şi

intelectual.

În experiment s-a evidenţiat dependenta rezultatelor de mersul procesului de instruire la

îndeplinirea lucrărilor grafice. Ţinând cont ca lucrările grafice contribuie la formarea facultăţii de a

vedea în spaţiu şi presupune o corelaţie pregnantă între imaginile perceptive actuale şi imaginea

mintală, care trebuia să demonstreze ceea ce ştiu studenţii să facă, au fost susţinute 10 prelegeri la

temele "reprezentări geometrice", "desen tehnic de construcţii", "reprezentarea în perspectivă"

(septembrie, octombrie 2003 şi martie, aprilie 2004).

S-a observat ca lucrările grafice, conform particularităţilor percepţiei vizuale, traversează

câteva etape:

- orientarea prealabilă şi generală asupra dimensiunilor lucrării, compunerea suprafeţei,

formelor compoziţionale;

- modul de executare, conţinuturile proiecţiilor, densitatea imaginilor, armonia liniilor,

utilizarea contrastelor, expresibilitatea, discibilitatea;

- aprecierea corectitudinei îndeplinirii celor proiectate. Cu alte cuvinte, proiectarea corectă a

produsului supus reprezentării.

Orice subiect este atras de o imagine acceptabilă a unui obiect din motiv că i-a plăcut prin

ceva, sau, invers, i-a displăcut. Este prima etapă a procesului vizual, receptorul încearcă să citească

planşa, descifrând elementele limbajului tehnic (II component); dacă subiectul efectuează această

decodificare el poate sesiza corectitudinea îndeplinirii celor desenate (proiectului) şi argumentarea

celor percepute (al III component). Deci, îndeplinirea lucrărilor grafice contribuie la formarea

gândirii viitorului specialist, îl deprinde cu îndemânare, precizie şi siguranţa necesară rezolvării

grafice a problemelor.

Analizând componenţii percepţiei vizuale, ai capacităţilor care se manifestă şi se dezvoltă în

ea, noi găsim unul comun în toate cazurile - rezultatul (lucrarea grafică).

Pe parcursul primului an de studii au fost desfăşurate trei etape de apreciere a lucrărilor

grafice a studenţilor: la începutul, mijlocul şi sfârşitul anului de studiu. În procesul instruirii

experimentale se corecta programa, se elabora schimbul de informaţii metodico-ştiinţifice, în

acelaş timp se petrecea analiza rezultatelor intermediare şi finale. Informaţia primită în aşa mod

Page 70: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

70

ne-a permis să determinăm nivelul de pregătire a grupelor de studenţi, a da un anumit ritm în

explicarea materialului de studiu, nivelului de complexitate a lucrărilor grafice.

În experiment au participat aceleaşi patru grupe de studenţi, dintre care trei au fost de

control şi una experimentală.

Grupa întâi: bloc dezvoltativ Criteriile de evaluare 1gr. 2 gr. 3gr. grupa de de de exper. control control control

1 2 3 4 5

alegerea formatului optimal pentru realizarea 54% 52% 52% 59% compoziţional spaţială a desenului(ponderea foii), cunoaşterea principiilor compoziţionale priceperea de utilizare a punctului de vedere şi a planelor de proiecţie pentru evidenţierea constructivă 52% 46% 50% 53% a formei obiectului(metodele de proiectare) priceperea de organizare spaţială a materialului pe coala de hârtie în evidenţierea volumului şi a 61% 58% 60% 66% construcţiilor obiectului supus reprezentării priceperea de a găsi şi evidenţia modelele informaţiona le grafice (schiţe, scheme, desene, crochiuri etc.), 53% 49% 52% 59% ce contribuie nu numai la realizare ideilor, dar şi la reprezentarea etapelor de realizare a acestor idei, cât şi la rezultatul final. Grupa a doua: bloc teoretic argumentarea teoretică în rezolvarea sarcinilor de 60% 55% 58% 65% instruire furnizate corectitudinea construcţiilor geometrice aplicate 68% 63% 65% 73% utilizarea procedeelor de reprezentare - grafică 72% 65% 70% 76% manuală sau de computer etapa de finisare a lucrărilor prezentate în 65% 60% 63% 69% organizarea desenului grupa a treia: bloc practic corespunderea materialului selectat la tema de studiu 71% 67% 69% 75% alegerea caracterului de litere în corespundere cu 72% 69% 70% 77% stilul lucrării grafice

Page 71: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

71

utilizarea optimală a diverselor mijloace şi procedee 62% 59% 60% 70% (tehnici de reprezentare) pentru realizarea informaţiei grafice.

Tabelul 7. Datele analizei lucrărilor studenţilor (experimentul de formare, lucrare de control 1)

Analiza tabelului 7 ne indică că rezultatele studenţilor grupei experimentale sunt mai înalte

la toţi parametrii, decât rezultatele desenelor studenţilor grupelor de control.

Tot odată, indicii blocului dezvoltativ sunt mai joşi decât la celelalte blocuri. Majoritatea

studenţilor nu au dezvoltată percepţia spaţial vizuală a modelelor şi priceperea lor constructivă

(circa 50%). În grupa experimentală acest component este puţin mai ridicat, decât în grupele de

control, dar numai 60% de studenţi rezolvă problemele propuse la un nivel profesional înalt. De

asemenea, nu sunt înalte rezultatele nici în grupele de control la blocul teoretic, la argumentarea

teoretică, la rezolvarea sarcinilor furnizate(până la 60%). Acest lucru spune că studenţii intuitiv

îndeplinesc lucrarea şi nu conşţientizează scopul sarcinii, ceea ce însemnă, că nu-şi pot planifica

activităţile sale.

Lucrările au fost notate cu următoarele note:

- prima grupă de control - zece - 0, nouă - 0, opt - 9, şapte - 5, şase -3; nota medie - 7,1;

- grupa a doua de control - zece - 0, nouă - 0, opt - 6, şapte - 5, şase - 6; nota medie - 7,1;

- grupa a treia de control - zece - 0 nouă - 0, opt - 7, şapte - 5, şase - 5, nota medie - 7,2;

- grupa experimentală - zece 0, nouă - 1, opt - 7, şapte - 7, şase - 2, nota medie - 7,4.

Desenul 6 . Diagrama evaluării mediei a etapei I de control (exp. de formare)

Nota medie în grupa de control este mai mare, cu 0,2 - 0,3. Aceasta înseamnă, că

perfecţionarea studenţilor în grupa experimentală la disciplinele grafice decurge mai repede, decât

în grupele de control.

7,1 7,1 7,2 7,4

4

5

6

7

8

9

10

1gr. de cotrol 2gr. de control 3gr. de cotrol gr. exp

Page 72: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

72

Următoarea lucrare de control se referă la dispunerea proiecţiilor în desenul tehnic. Invocăm

pentru ilustrare schema şi conţinutul unor lecţii:

Tema : Reprezentarea formelor constructive tehnice în proiecţii ortogonale (vederi).

Unul din obiectivele acestei teme: a dezvolta posibilităţi de aranjare şi structurare a

reprezentărilor spaţiale.

La începutul lecţiei profesorul împarte fişele de lucru (pentru fiecare student) cu reprezentări

intuitive ale diferitor piese (compuse). Fiecare student primeşte varianta sa. Profesorul pune în faţa

studenţilor problema reprezentării vederii principale a obiectului şi analizează posibilităţile

rezolvării problemelor. Se explică studenţilor aranjarea corectă a proiecţiilor ortogonale după

ambele sisteme de proiectare. Se analizează şi se îndeplinesc reprezentarea formelor constructive

ale pieselor în proiecţiile ortogonale. Studenţii aleg corect vederea principală şi aranjează

consecutiv proiecţiile ortogonale faţă de axele de proiecţie. Se stabilesc etapele de realizare a

imaginilor în proiecţiile ortogonale, standardizarea proiecţiilor, clasificarea lor, dispoziţia vederilor

pe desen, desfăşurarea cubului de proiecţie etc.

În cadrul acestei lecţii, noile cunoştinţe teoretice (dispoziţia proiecţiilor) se însuşesc odată cu

învăţarea unor deprinderi intelectuale şi motorii noi (executarea grafică a elementelor cotării, a

trasării liniilor desenului pe proiecţiile diferitor piese, unor elemente de construcţie). Noile

cunoştinţe teoretice, noile deprinderi practice se însuşesc pe baza cunoştinţelor teoretice şi a

deprinderilor practice anterioare, care, în acelaşi timp, se consolidează (reprezentări convenţionale,

convenţionalisme şi simplificări etc.)

Apoi, se trece la a doua metodă de reprezentare spaţială: metoda axonometriilor locale si

transformările lor. Se analizează metodele de obţinere a imaginilor axonometrice (axele

axonometrice şi poziţia lor, coeficientul de reducere şi valorile lor, clasificarea lor, standardizarea

proiecţiilor etc.) Studenţilor li se propune să reprezinte după proiecţiile ortogonale ale obiectelor,

pieselor proiecţiile lor axonometrice, ţinând cont de proprietăţile proiecţiilor paralele în general.

Aplicaţiile propuse sunt proiectate în aşa mod, încât studentul să-şi poată sistematiza,

fundamenta, întări, asimila cunoştinţe, deprinderi, vizând însuşirea obiectivelor perceptive de

reprezentare.

Analiza şi construirea la lecţii a astfel de reprezentări a dat posibilitatea de a dezvolta:

- corectitudinea îndeplinirii unor astfel de reprezentări;

- citirea şi înţelegerea corectă a formelor compuse;

- imaginaţia spaţială reproductivă cu invers pentru cele şase direcţii spaţiale pe care se axează

percepţia sferică a spaţiului – sus, jos, stânga, dreapta, faţă, spate. Deprinderea de a mânui cu

pricepere instrumentele necesare, jalonând pas cu pas activităţile practice de măsurare şi trasare a

Page 73: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

73

distanţelor, a lungimilor, a mărimilor în reprezentarea formelor şi a dimensiunilor în trăsături

vizibile şi gândire bidimensională.

Deci, perceperea în câmp perceptiv, parte integrantă a activităţii generale a gândirii, se

caracterizează prin corelarea dintre imaginile perceptive actuale şi imaginea mintală anticipativă.

Această activitate continuă în doua planuri: a). orientare prealabilă şi planificare pe baza de reguli

generalizate; b). construirea reprezentărilor grafice în funcţie de capacităţile reprezentative pe care

le posedă studentul.

Aşa tip de lucrări sunt orientate la formarea şi dezvoltarea percepţiei spaţial vizuale, în care,

observaţia şi executarea reprezentării grafice se unesc într-un proces unde priceperea de a

" vedea " şi interpreta imaginea obiectului corespunde interpretării grafice.

La finele semestrului doi, s-a desfăşurat vizionarea lucrărilor, Rezultatele căreia sunt

introduse în tabelul 8.

Grupa întâi: bloc dezvoltativ Criteriile de evaluare 1gr. 2 gr. 3gr. grupa de de de exper. control control control

1 2 3 4 5

alegerea formatului optimal pentru realizarea 57% 54% 55% 60% compoziţional spaţială a desenului(ponderea foii), cunoaşterea principiilor compoziţionale priceperea de utilizare a punctului de vedere şi a planelor de proiecţie pentru evidenţierea constructivă 55% 49% 53% 57% a formei obiectului(metodele de proiectare) priceperea de organizare spaţială a materialului pe coala de hârtie în evidenţierea volumului şi a 64% 61% 63% 68% construcţiilor obiectului supus reprezentării priceperea de a găsi şi evidenţia modelele informaţio nale grafice (schiţe, scheme, desene, crochiuri etc.), 56% 53% 54% 61% care contribuie nu numai la realizare ideilor, dar şi la reprezentarea etapelor de realizare a acestor idei, cât şi la rezultatul final. Grupa a doua: bloc teoretic argumentarea teoretică în rezolvarea sarcinilor de 65% 60% 62% 71% instruire furnizate corectitudinea construcţiilor geometrice aplicate 75% 70% 72% 79%

Page 74: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

74

utilizarea procedeelor de reprezentare - grafică 73% 67% 72% 77% manuală sau de computer etapa de finisare a lucrărilor prezentate în 69% 65% 66% 73% organizarea desenului grupa a treia: bloc practic corespunderea materialului selectat la tema de studiu 71% 67% 69% 77% alegerea caracterului de litere în corespundere cu 75% 71% 73% 78% stilul lucrării grafice

utilizarea optimală a diverselor mijloace şi procedee 67% 62% 64% 71% (tehnici de reprezentare) pentru realizarea informaţiei grafice. Tabelul 8. Analiza lucrărilor studenţilor(experimentul de formare, lucrarea de control II)

Comparând tabelele 7şi 8, se vede o creştere a cunoştinţelor teoretice, priceperilor şi

deprinderilor practice la toate grupele de studenţi. Dar indicii blocului dezvoltativ sunt încă joşi,

acest lucru ne vorbeşte, că formarea percepţiei spaţial vizuale la studenţi este mai complexă şi cere

mai multă atenţie. Totuşi, în grupa experimentală rezultatele sunt mai înalte, decât la grupele de

control. Mai ales, se observă această diferenţă la compartimentul blocului teoretic - argumentarea

teoretică şi utilizarea priceperilor de reprezentare grafică. Deoarece, teoria reprezentării grafice

reprezintă o dispoziţie pentru formarea percepţiei vizuale a desenatorului, putem presupune, că

acest proces pe viitor se va desfăşura mai reuşit.

După vizionare lucrările studenţilor au fost menţionate cu următoarele note:

- prima grupă de control: zece-0, nouă - 7, opt - 5, şapte - 4, şase -1, cinci - 0, nota medie - 8,1;

- grupa a doua de control: zece-0, nouă - 4, opt - 8, şapte - 5, şase - 0, cinci - 0, nota medie - 8,0;

- grupa trei de control: zece - 1, nouă - 7, opt - 6, şapte - 3, şase - 1, cinci - 0, nota medie - 8,4;

- grupa experimentală - zece - 4, nouă - 7, opt - 5, şapte - 2, şase - 0, , nota medie -8,7.

Desenul 7. Diagrama evaluării mediei a etapei II de control.

8,1 8,08,4 8,7

4

5

6

7

8

9

10

1gr. de cotrol 2gr. de control 3gr. de cotrol gr. exp

Page 75: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

75

Să analizăm acum fragmentul unei lecţii, obiectivul O1, fiind orientarea spre dezvoltarea

percepţiei vizuale cu aplicarea cunoştinţelor teoretice în practică.

Tema: Analiza elementelor de perspectivă în lucrările de artă plastică.

Obiectivele lecţiei sunt:

Q1 – familiarizarea studenţilor cu elementele tabloului de perspectivă.

Q2 – formarea deprinderilor şi priceperilor de construire a imaginii în perspectivă, care ar

forma la studenţi viziunea spaţială, menită să asigure ca schiţele concepute de ei să fie în

concordanţă cu imaginile reale

La începutul lecţiei apare necesitatea de a forma o retrospectivă a materialului teoretic

referitor la utilizarea perspectivei. Apoi, se propun studenţilor spre analiză câteva lucrări de artă

plastică V. I. Suricov, Boieroaica Morozova, Leonardo da Vinci Cina cea de taină, Fedotov, în

tabloul Dejunul Aristocratului, Repin Ne Jdali, Repin Ivan Groznîy.

Studenţii trebuie să analizeze lucrările de artă plastică în găsirea elementelor de perspectivă,

care dau posibilitatea observatorului să găsească legătura de influenţă a tabloului, concepută de

pictor. Parcă alegerea elementelor de perspectivă, influenţează caracterul compoziţiei invitând

observatorul să participe la evenimentul reprezentat pe tablou, organizând parcă percepţia

observatorului, îndrumându-l într-un anumit loc al tabloului unde se află figura centrală.

Această lecţie a permis trecerea la verificarea aspectelor spaţiale ale formelor geometrice

adoptate, de la desenul tehnic la cel perspectiv şi, invers.

Deci, cunoştinţele teoretice au fost aplicate în practică prin perspectiva de observaţie, care la

rândul ei, asigură simţul sigur al proporţiilor, fantezia spaţială şi modalităţile de rezolvare a

imaginilor. Prin urmare, activitatea orientată spre rezolvarea acestor sarcini trebuie să conţină nu

numai cunoştinţe necesare, dar şi deprinderi speciale şi priceperi.

Absenţa unor anumite deprinderi şi priceperi se observă mai puţin în timpul lecţiilor,

deoarece aici profesorul completează activitatea studenţilor. Această lipsă se observă la studenţii

care lucrează mai puţin şi care nu au pregătire în domeniul desenului.

Astfel, pentru ca studenţii să accepte cu plăcere disciplinele grafice şi problemele propuse de

ele, să manifeste interes la îndeplinirea lucrărilor grafice, e necesar de a forma deprinderi

fundamentale ale percepţiei spaţiale, ale gândirii spaţiale, ale gândirii perceptive, drept condiţie

necesară a formării şi dezvoltării percepţiei vizuale.

Gândirea spaţială reprezintă un aspect al activităţii intelectuale, ce asigură formarea unor

imagini spaţiale şi operarea cu ele şi elementelor lor în procesul rezolvării problemelor practice şi

teoretice. Mecanismul fundamental al gândirii spaţiale este reprezentarea complexă, activitatea

intelectuală în formarea imaginilor şi operarea cu ele, –spune I. S. Iachimanskaia.

Page 76: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

76

Gândirea spaţială se formează, după cum arată cercetările ştiinţifice, în orice activitate a

disciplinelor grafice, desenul după natură dezvoltă capacitatea de a înţelege spaţialitatea obiectelor

cu ajutorul analizelor vizuale, prin reprezentarea şi compararea lor în felul în care apar în faţa

ochilor. Desenul tehnic, desenul proiectiv, se sprijină pe experienţa dobândită la desenul de

observaţie, dar presupune o treaptă superioară de dezvoltare a priceperii de a observa.

Reprezentările spaţiale sunt rezultatul unui întreg sistem de operaţii mentale. Reprezentările

triortogonale, fără reprezentările spaţiale sunt de neconceput în realizarea sau citirea desenelor –

au arătat-o de timpuriu încă Aristotel, Platon, Democrit. Aristotel, în sistemul sau de educaţie,

cerea ca tinerii să înveţe desenul, pentru că "desenul este un mijloc de comunicare, un mijloc de

exprimare, un limbaj scris". Trebuie să dezvoltăm, deci, percepţia care poate fi obţinută alături de

cunoştinţele de specialitate prin cunoaşterea principiilor de bază ale compoziţiei arhitecturale, celei

decorative şi ale unor elemente de scenografie Să ajutăm studenţii la înţelegerea stilurilor artistice,

inclusiv şi acela al arhitecturii spaţiului respectiv. S-ă formăm la studenţii acel spirit de observaţie,

care dă posibilitatea de îmbinare a diverselor cerinţe şi condiţii, precum şi acea imaginaţie în

spaţiu, care caută şi găseşte formele geometrice cele mai adecvate funcţional, constructiv şi

decorativ.

Următoarea etapă a experimentului de formare a fost aplicarea lucrărilor grafice cu

caracter de cercetare şi de cunoaştere.

În scopul schimbării şi modificării lucrărilor grafice s-a schimbat caracterul organizării lor.

Aceste lucrări formează capacitatea de activitate independentă de acumulare şi însuşire a

cunoştinţelor, de înţelegere şi cunoaştere în procesul formarii percepţiei vizuale a imaginiilor,

punerea în relaţie a părţilor componente într-o anumită ordine ce intră în câmpul perceptiv. Aceste

lucrări vor dezvolta gândirea în spaţiu, deoarece vor activa în spaţiu, vor reprezenta spaţiul.

Pentru desfăşurarea şi realizarea obiectivelor experimentului au fost pregătite o serie de

lecţii în care s-au inclus:

- lucrări grafice în construirea imaginilor în perspectivă aplicând diferite metode de elaborare

(metoda arhitectului, metoda radială, metoda simetricului planului faţă de oglindă, metoda

coordonatelor etc);

- lucrări grafice cu aplicarea unei gândiri logice şi spaţiale cu elemente de creaţie,

constructive, rezolvând anumite funcţii şi alcătuind astfel anumite necesităţi;

- acţiuni de îndeplinire a desenelor de lucru ce urmează să fie organizate într-un spaţiu

concret;

- lucrări grafice de ordin perceptiv în cunoaşterea principiilor de bază ale compoziţiei

perceperea culorii, semanticii, materialelor.

Page 77: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

77

De exemplu, la elaborarea lecţiei cu tema: Metode de elaborare a imaginei în prespectivă,

studenţii, analizând volumele propuse, aleg metoda potrivită şi construiesc reprezentarea în

perspectivă, care este în întregime ordonată punctului de vedere şi corespunde axei privirii.

Îndeplinirea acestor lucrări a luat în discuţie cazuri generale de iniţiere a unei compoziţii,

condiţiile de variabilitate ale acelor categorii de elemente care participă la realizarea imaginii:

− observatorul (sursa de proiecţie);

− tabloul (planul de proiecţie);

− motivul (obiectele de proiectare).

Aici profesorul a atras atenţia studenţilor la variaţiile care apar în imaginile perspectivice în

dependenţă de schimbare a elementelor tabloului. Studenţii au observat aceste variaţii şi s-au

convins că reprezentările perspectivice se apropie mai mult de caracterul natural al vizualizării

umane, precum şi combinaţiile pe care le oferă, generează o multitudine de soluţionări ale

imaginilor perspectivice. S-a ajuns astfel la concluzia, că reprezentările perspectivice oferă un

câmp incomparabil de larg de desfăşurare a opţiunilor vizuale proiective, de o sugestivitate

expresivă, practic inepuizabilă, apropiere de "natural", apropiindu-se de formula percepţiei

vizuale.

În urma îndeplenirii acestor lucrări, care au stat în centrul căutărilor reprezentării "corecte",

"totale" şi expresive a spaţiului, s- a dezvoltat la studenţii atât imaginaţia spaţială reproductivă, cît

şi percepţia vizuală care poate fi practicată. După cum s-a observat, studenţii încep să se descurce

cu diagrama corelării unui motiv incluzând o largă varietate de poziţii.

În urma îndeplinirii acestor lucrări studenţii judecă, gândesc şi înţeleg finalităţile obţinute. Se

constată că am format orientarea spre căutarea, cercetarea procesului proiectiv, spre cunoaşterea şi

înţelegerea reprezentării finite a unui spaţiu infinit.

Putem conchide, aşa dar, că posibilităţile cu caracter de cercetare, de căutare spre

cunoaşterea în înţelegerea fondului proiectiv este stimulată de dorinţa de a vedea şi a cunoaşte

lucrurile în esenţa lor.

Aprecierea incorectă sau corectă a unei reprezentări perspectivice poate fi efectuată prin

comparaţie cu datele tehnice şi ştiinţifice care sunt condiţionate de suma cunoştinţelor geometrico-

optice, dar si de opţiunile estetice ale percepţiei vizuale.

Analizând lucrările îndeplinite s-a observat, că aproape toţi studenţii au reuşit să aplice corect

metodele de elaborare a imaginii, dar, totuşi, în unele lucrări au apărut efecte negative, care

îndepărtează perspectiva desenată de imaginea realităţii.

Aceste efecte pot avea următoarele cauze:

- o greşită alegere a punctului de vedere sau lipsa acestui studiu;

Page 78: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

78

- construirea unor elemente în perspectivă "la ochi";

- extinderea imaginii perspectivice mai mult decât unghiul optim vizual;

- folosirea unor mijloace grafice ce pot schimba senzaţia de profunzime.

Observaţiile efectuate asupra lucrărilor cu efecte negative, asupra aranjării compoziţionale a

fondului perceptiv, asupra deformărilor care provoacă confuzii, îi dau profesorului următoarele

posibilităţi:

- s-ă trezească interesul faţă de metodele de bază ale cunoaşterii;

- s-ă pasioneze studenţii prin căutarea mijloacelor grafice de prezentare a senzaţiilor vizuale;

- s-ă formeze priceperi şi deprinderi în construcţia desenului perspectivic, desenului tehnic,

desenului proiectiv.

Aplicarea unor astfel de lucrări permite profesorului să dezvolte percepţia vizuală la

studenţi, dar şi să ofere studenţilor un element de limbaj artistic în plus: sugestia

tridimensionalităţii prin intermediul disciplinelor grafice.

Pe de altă parte, aceste lucrări ne permit să modelăm dezvoltarea percepţiei vizuale, or

"pentru a putea progresa, nu poţi recurge decât la natură, iar ochiul se educă în contact cu ea".(Paul

Cezane). Observarea naturii de către Cezane se face nu numai cu ochiul sensibil al artistului, dar şi

cu cel al omului "ce vrea să ştie tot", "să ştie pentru a simţi mai bine".

Din această retrospectivă lucrările grafice pe care le folosim la studierea disciplinelor grafice

pot fi cu uşurinţă incluse :

- ca atitudine a realităţii obiective, abordate prin modalităţi de percepere vizuală a acesteia;

- ca atitudine în procesul de creaţie în faţa câmpului perceptiv organizat şi tratat prin legi de

natură subiectivă: nimic nu e vizibil fără lumină, nimic nu e vizibil fără distanţă, nimic nu e vizibil

fără culoare;

.- ca cercetări ştiinţifice în care parametrii constructivi vor fi controlaţi, măsuraţi şi corectaţi;

- ca abilitate cu care se acţionează în stabilirea structurii compoziţionale, structurii valorice,

structurii grafice, a unei structuri texturale, a unei structuri cromatice etc.

Nu încape îndoială că aceste posibilităţi pot fi utilizate la îndeplinirea lucrărilor grafice

atunci, când nevoia de exprimare este arzătoare. Acesta s-a observă la o altă lecţie, la tema Bazele

desenului proiectiv, care cere cunoaştere şi înţelegerea temelor precedente: Dispoziţia proiecţiilor,

Cotarea, Intersecţii de corpuri, Secţiuni şi tăieturi, Reprezentarea în perspectivă, Axonometrie.

Urmărind aceste schimbări, s-a ajuns la concluzia că posibilităţile lucrărilor grafice nu sunt

de ajuns în dezvoltarea percepţiei vizuale - se simte necesitatea de a structura sistemul de

principii de organizarea reprezentărilor spaţiale în procesul studierii disciplinelor grafice.

Page 79: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

79

II.3. Posibilităţile dezvoltative ale reprezentărilor spaţiale în procresul formării şi dezvoltării

percepţiei vizuale în cadrul studierii disciplinelor grafice

. Problema abordării complexităţii spaţiului s-a pus, fireşte, din cele mai îndepărtate timpuri.

Nivelul de înţelegere al acestei noţiuni poate fi citit aproape în toate imaginile reprezentative din

diferite perioade şi culturi ale civilizaţiei umane.

Democrit şi Epicur considerau spaţiul un receptacul vid, nesfârşit, alcătuit din atomi

materiali. Aristotel privea spaţiul ca fiind totalul poziţiilor fizice ocupate de ansamblul corpurilor

materiale.

Geometria neeuclidiană, cu reprezentanţii ei de seamă: Lobacevski, Bolyai, Gauss şi Riemann,

a demonstrat că proprietăţile geometrico-spaţiale nu sunt pretutindeni acaleaşi, ele fiind

dependente de proprietăţile fizice.

Ghilbert Durant rezervă înţelegerea spaţiului nesfârşitei veşnicii împotriva timpului, iar

Gaston Bachelard crede că spaţiul este prietenul nostru, pe când timpul-duşmanul nostru: ,,Timpul

ne macină, ne consumă, suntem obsedaţi de timpul care ne devorează existenţa”. Practic apelăm la

spaţiu pentru a ne "conserva existenţa". Nu e de mirare că spaţiul îşi face simţită prezenţa în toate

gândurile şi acţiunile noastre, de la conceptual la reprezentativ.

Spaţiul nu este, deci, un domeniu aparţinând disciplinelor grafice, dar cuprinde domeniile

filosofiei, ştiinţelor şi artelor, în egală măsură. Spaţiul poate fi considerat ca reflectare a realităţii

obiective de pe poziţiile observatorului, aflat în faţa acestuia ca o formă a cunoaşterii preexistând

experienţei. M. Ponti spune că spaţiul este un "vid", unde toate obiectele percepute sunt acolo şi

dacă explorarea spaţială a acestor obiecte permite elaborarea reprezentărilor spaţiale, ea şi

constituie premisa funcţionarii adecvate a percepţiei [59 p. 315].

Rezolvarea acestor probleme cuprinde trei activităţi sistemice. Primul grup include sistemul

de analiză, În care sunt incluse analiza geometrică şi spaţială a obiectelor care sunt incluse în

condiţiile sarcinii. Rezolvarea corectă a sarcinii se constituie din reprezentarea finală a obiectului,

reprezentarea spaţială iniţială a obiectului şi variantele de transformare a reprezentărilor spaţiale

ale obiectului.

Al doilea grup cuprinde activităţi de sinteză în gândirea spaţială. Calitatea dezvoltativă a

gândirii în acest sistem de activităţi se caracterizează prin descompunerea formelor create anterior

şi adaptarea lor la activităţi concrete, utile.

Al treilea grup cuprinde activităţi de dirijare în procesul de căutare. Aceste activităţi includ

căutarea performanţelor grafice reprezentative.

Page 80: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

80

Cultura percepţiei obiectelor după criteriile caracteristice determină particularităţile

constructive ale formelor speciale şi poziţia lor în spaţiu.

După părerea noastă, formarea capacităţilor perceptive - se începe şi se termină cu

structurarea succesivă a formelor concepute, care uneşte structurarea modelelor de prezentare

caracteristice pentru activitatea grafică, cu exprimarea liberă caracteristică activităţii artistice.

Pictorii - constructori, de obicei, spun: a avea ochi, încă nu înseamnă a avea priceperea de a

vedea. Organizarea corectă a vederii, reglarea ochilor la structurarea perceptivă a obiectelor - este

problema cu care se începe instruirea grafică.

Scopul didactic în dezvoltarea percepţiei vizuale a disciplinelor grafice, în problemele de

instruire a studenţilor poate fi realizat dezvoltând la studenţi unele capacităţi şi deprinderi de

interpretare caracteristice pentru activitatea tehnică, care uneşte structurarea modelelor de

prezentare cu exprimarea liberă, caracteristică activităţii artistice (modelare spaţială). În

dependenţă de cerinţele înaintate pot fi evidenţiate 4 grupuri de activităţi de modelare spaţială

grafică: constructiv - geometrică; vizual - grafică; compoziţional - sistemică; generalizare -

redactare.

Fiecare din acest grup de acţiuni se caracterizează printr-un tip specific de orientări,

determinate de necesităţile lucrului didactic individual. Primul grup include activităţi de

reprezentări geometrice ale obiectului pe planul de proiecţie. Aici sunt incluse acţiuni de construire

a reprezentărilor, precum şi organizarea structurilor spaţiale, construirea temeliilor, formelor,

detaliilor, obiectelor etc.

Al doilea grup prezintă acţiuni, care cuprind caracterul vizual - psihologic. Îndeplinind aceste

cerinţe, studentul trebuie sa-şi concentreze atenţia nu la raţionalitatea gândirii sale, dar la

corespunderea subiectivă a modelului elaborat în concordanţă cu judecata vizuală adecvată.

Grupa compoziţională leagă forma reprezentativă de conţinutul elaborat. Caracterul sistemic

al acestui grup realizează integritatea compoziţională şi expresivă a reprezentării.

Grupul de generalizare cuprinde controlul, redactarea şi aprecierea rezultatului obţinut.

Deci, activităţile de modelare spaţială sunt: perceperea de a folosi parametrii structurali de

formare, necesari în reprezentarea modelelor spaţiale, consecutivitatea îndeplinirii reprezentărilor

spaţiale, analiza structural geometrică a formei, cu însoţirea etapelor de reprezentare, priceperea de

a determina, la orice etapă de reprezentare, proprietăţile spaţiale şi metrice între elementele

obiectului.

Şi, tot odată, pentru gândirea constructivă mâna, "rezonabilă" are aceeaşi însemnătate ca şi

ochiul raţional.

Page 81: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

81

Pe lângă aceasta ochiul "măsoară unghiurile" lucrând în sistemul de coordonate, iar percepţia

spaţială apare datorită constatării conştiente a următoarelor particularităţi: superpoziţia -

eclipsarea obiectelor din depărtare cu cele din apropiere; micşorarea dimensiunilor obiectelor - pe

măsura îndepărtării de la observator (perceperea perspectivică); invariabilitatea dimensiunilor

obiectelor - privite de aproape (perceperea axonometrică); mărirea uşoară a dimensiunii

obiectelor - privite foarte aproape (perspectiva inversă); schimbul culorilor - obiectelor în

dependenţă de îndepărtarea observatorului (perspectiva aeriană); răspândirea clarobscurului,

dezvăluirea plasticităţii, suprafeţelor (planificarea structurală volumetrică).

Pentru asigurarea adecvată a imaginilor vizuale ale obiectelor psihologia percepţiei vizuale a

elaborat două mecanisme de corectare numite mecanisme constante de percepere a formelor şi

mărimilor. Mecanismul constanţei perceptive compensează micşorarea înălţimilor văzute ale

elementelor obiectului pe măsura îndepărtării de la observator, măreşte dimensiunile văzute ale

obiectelor din depărtare şi micşorează dimensiunile obiectelor apropiate (de exemplu, palma adusă

aproape de ochi). În acelaşi timp privirea are proprietatea de a subaprecia dimensiunile absolute

ale obiectelor percepute. Aproape fără denaturări privirea percepe caracterul rectiliniu şi paralel al

segmentelor, unghiurilor drepte şi congruenţa elementelor, a raporturilor de forme şi mărimi în

lumină şi umbră, în mediul înconjurător.[85 p. 85]

La adolescenţii, care sunt obiectul cercetărilor noastre, mecanismele generale ale percepţiei

spaţiului sunt deja elaborate. Dar procesul gândirii şi imaginării spaţiului necesită adâncirea

activităţii perceptive a studenţilor, privind atât spaţiul real, cât şi cel reprezentativ, acesta din urmă

fiind calea frecventă de modelare a formelor, posibilităţilor de însuşire a cunoştinţelor de

reprezentare spaţială.

Invocăm schema şi conţinutul unor lecţii pentru a demonstra cum decurge procesul de

dezvoltare şi formare a particularităţilor perceptive spaţiale la studenţi (facultatea de artă-plastică

şi design, semestrul I).

1. Tema : Reprezentarea în perspectivă a figurilor plane şi a corpurilor geometrice.

Obiectivele lecţiei:

O1 - a familiariza studenţii cu metodele de construire a perspectivei figurilor plane şi a

corpurilor geometrice.

O2 - a trezi interesul faţă de îndeplinirea corectă a construcţiilor în perspectivă în dependenţă

de poziţia observatorului.

O3 - familiarizarea studenţilor cu însemnătatea şi necesităţile practice ale cunoştinţelor studiului

perceptiv vizual.

Page 82: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

82

O4 - a forma la studenţi priceperi şi deprinderi de a folosi cunoştinţele teoretice în practică (în

care percepţia vizuală devine întruchiparea cunoştinţelor şi aşteptărilor).

La începutul lecţiei profesorul pune în faţa studenţilor problema reprezentării spaţiale a

figurilor plane, a corpurilor geometrice, în dependenţă de poziţia observatorului. După care

studenţii obţin diferite imagini, în dependenţă de punctul principal al tabloului, de direcţia laturilor

figurilor, corpurilor, de poziţia punctelor de fugă.

Se analizează şi se îndeplinesc cu clasa reprezentările perspectivice ţinând cont de acţiunea

mecanismului, de perceperea formelor. Acţiunea mecanismului constant de percepere a formelor

se manifestă prin aceea că observatorul cunoaşte anticipat formele obiectelor privite, corpurile de

rotaţie, care nu par eliptic e ca şi proiecţia lor reticulară, perceperea unghiurilor între părţile

laterale a patrulaterului apropiindu-se de 90 grade, decât la reprezentările lor proiecţionale etc.

Eficienţa mecanismului constant de percepere a formei cu cît este mai mare, cu cît mai bine este

cunoscută forma obiectelor urmărite, acţiunea căruia se extinde la o distanţă nu prea mare şi este

valabilă pentru un ungi de vedere de până la 50 grade.

Analiza şi construirea la lecţii a unor astfel de imagini grafice - probleme - a dat posibilitate

profesorului de a trezi interesul rezolvării grafice corecte a formei reale. Percepţia vizuală a

studenţilor depăşeşte limitele experimentale şi devine întruchiparea cunoştinţelor şi aşteptărilor,

fără de care viaţa formelor este imposibilă. Dar dintr-o singură privire nu poţi cuprinde tot obiectul

şi observatorul îşi schimbă privirea de la un fragment la altul, oprindu-se la punctele de

cointeresare, fixând atenţia la legăturile de sprijin. Privirea devine mobilă şi percepţia vizuală a

observatorului capătă un proces cu caracter de cunoaştere vie, de interacţiune dintre observator şi

obiectul percepţiei.

Deci, la examinarea obiectului se atrage atenţie la particularităţile vizuale ale formei

obiective reale. Imaginaţia vizuală a acestei forme reale devine forma vizibilă a obiectului. Cu alte

cuvinte, forma vizibilă a obiectului devine modelul perceput al formei reale, care apare în

conştiinţa observatorului, fie privind obiectul, fie imaginându-l.

Perceperea spaţială - activitate de gândire, care asigură formarea ideilor spaţiale şi operarea

cu ele în rezolvarea diverselor probleme (practice, teoretice, constructive) este o parte specială a

gândirii vizuale, totodată a gândirii cu ajutorul operaţiilor spaţiale. Dar explorarea spaţială vizuală

a studiului acestor metode nu este posibilă, fără studierea elementelor teoriei umbrelor.

Să analizam acum fragmentul unei lecţii (semestrul I), în care obiectivul O1, a fost trasat spre

studierea umbrelor proprii şi pentru concretizarea formei obiectelor reprezentate.

Tema: Elementele teoriei umbrelor.

Obiectivele lecţiei sunt:

Page 83: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

83

O1 - studierea umbrei proprii şi purtate;

O2 - familiarizarea studenţilor cu construirea umbrelor în proiecţie conică, perspectivă;

O3 - familiarizarea studenţilor cu construirea umbrelor în proiecţie axonometrică;

O4 - formarea la studenţi a priceperilor şi deprinderilor în trasarea umbrelor.

Lecţia începe cu o retrospectivă a materialului teoretic referitor la direcţia razelor de lumină

în trasarea umbrelor. Totodată studenţii sunt familiarizaţi cu construcţia umbrelor punctului,

dreptei, figurilor plane, corpurilor geometrice, formelor arhitecturale, elementelor de clădiri

(carnize, copertine, balcoane etc.). Studenţilor li se propune un şir de lucrări grafice practice

obligatorii referitoare la componentul teoriei umbrelor:

- Construirea umbrelor pe proiecţiile ortogonale ale formelor arhitecturale, ale corpurilor de

rotaţie, şi ale elementelor de construcţie;

- Construcţia umbrelor în perspectivă (corpuri geometrice, corpuri de rotaţie interior, frontal,

lateral, de colţ) atât de la o sursă de lumină artificială, cît şi naturală;

− Construcţia umbrelor în axonometrie (umbra unui corp, umbra unei scări).

Studenţii, îndeplinind un aşa tip de lucrări, observă că percepţia lor vizuală devine o activitate

de construcţie şi reconstrucţie a obiectului (la fel de inteligentă), după Popescu Neveanu, din care

se obţine informaţia utilă ca rezultat al explorării spaţiale perspective.

Studenţii ajung la concluzie că studiul umbrelor, în percepţia spaţială, este necesar, deoarece

datorită umbrelor se evidenţiază compoziţia spaţial-volumetrică si, mai ales, perceperea

adâncimilor (perspectiva liniară şi aeriană). Tot odată, trasarea umbrelor trebuie executată corect şi

precis după regulile generale.

Aşa tip de probleme-constructive permit evidenţierea posibilităţilor de modelare spaţială a

formelor; dezvoltarea percepţiei spaţiale în însuşirea cunoştinţelor de reprezentare spaţială, în

dezvoltarea spiritului de observaţie.

Dar studiul umbrelor, metodologia însuşirii ei, analiza constructivă a formei din perspectiva

proporţională, fac să fie corectă reprezentarea. Nerespectarea legilor constructive ale umbrelor

distrug însă-şi reprezentarea.

Iar reprezentarea, după părerea noastră, este condiţionată de suma cunoştinţelor geometrico-

optice, dar şi de opţiunile estetice, ideologice, de personalitatea şi experienţa autorului, de mediul

social şi istoric în care se află. Ţinând cont de aceste afirmări, am organizat în continuare, astfel,

încât să dăm o orientare creatoare, prin situaţii de gândire, imaginaţie şi originalitate, cu aspect

cognitiv înalt, în rezolvarea problemelor "spaţiul concept-spaţiul reprezentativ."

Cuprinderea spaţiului sub aspect conceptual presupune măsurarea sa, ceea ce necesită

inventarea unui termen de referinţă şi o modalitate de calcul. Cu acest scop s-a făcut o

Page 84: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

84

retrospectivă la izvoarele ştiinţifice, la scrierile filosofice, descoperirile ştiinţifice, reprezentările

bi şi tridimensionale istorice, care au dat informaţii despre modul de trăire şi înţelegere a spaţiului.

S-a observat că în istoria omenirii există câteva mari tendinţe de conceptualizare a spaţiului

cu implicaţii în arhitectură şi artă. Reprezentarea spaţiului în pictură şi valorificarea lui în

urbanism, arhitectură, sculptură, pot fi privite ca o oglindire a acestor idei despre spaţiu. Între

domeniul conceptual şi cel figural se stabilesc transferuri şi se realizează acorduri. Ele se

determină şi se condiţionează reciproc.

Varietatea volumelor şi formelor spaţiale interioare şi exterioare este aşa de mare, încât

pentru analiza şi înţelegerea lor este necesară o structurare pe categorii a tipurilor speciale de

forme, care au la baza lor atât un conţinut funcţional tehnic, cât şi unul artistic. Cunoaşterea şi

înţelegerea formelor volumelor sau spaţiilor porneşte de la cunoaşterea legităţilor de construcţie,

sesizarea echilibrului static, a raţionalităţii funcţionale etc. şi continua cu posibilităţile de modelare

şi interpretare artistică a spaţiului şi elementelor structurale.

Spaţiul interior proiectat trebuie să fie dimensionat şi proporţionat prin proiecte potrivit

necesităţilor funcţionale, tehnologice, dar şi celor psihologice care se aplică unor anumite situaţii.

Deci, varietatea spaţiilor este deosebit de mare atât din punct de vedere al capacităţii, cît şi al

funcţiunii, formei şi expresiei estetice. Pentru înţelegerea lor este necesară o sumare şi o analiză a

tipurilor de spaţii frecvent utilizate, în raport de modul de dezvoltare interioară a lor, a formelor

posibile pe care le pot lua, de relaţiile cu exteriorul şi sistemul constructiv. O astfel de analiză

făcută pe baza îndelungatei evoluţii, ar putea să ne sugereze că cele mai cunoscute tipuri de spaţii

sunt: centrale, profunde, frontale, libere, compuse.

Un component esenţial în dezvoltarea profesională a viitorilor pedagogi, artişti - plastici este

gândirea spaţială combinatorie, teoretic şi practic inclusă în activitatea acestor studenţi.

Structurarea spaţială constituie obiectul de studiu al studenţilor la facultatea de design şi artă

decorativă. Compunerea obiectelor în spaţiu şi perceperea acestora duce la formarea unor imagini

grafice care constituie o orientare obligatorie pentru viitorii profesionişti de design.

Dar depistăm şi studenţi cu o dezvoltare slabă a percepţiei spaţiale, care pot reţine în câmpul

de vedere numai o parte din forma reprezentată: trecând la cealaltă parte, ei se detaşează de lucrul

pe care l-au realizat. În asemenea desene se încalcă orientarea spaţial structurală, dar apare şi o

absurditate în reprezentarea geometrică spaţială a formelor.

De aceea, a fost necesară determinarea metodelor fundamentale de reprezentare spaţială pe

plan (tablou), bazată pe legităţile fireşti ale percepţiei vizuale, despre acare s-a discutat cu studenţii

la alte lecţii cu genericul: Metodele fundamentale de reprezentare spaţială, semestrul doi, 12 ore.

Obiective :

Page 85: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

85

O1 - familiarizarea studenţilor cu metodele fundamentale de reprezentare spaţială ;

O2 - formarea la studenţi a priceperilor şi deprinderilor de cercetare constructivă;

O3 - trezirea şi extinderea interesului faţă de evidenţierea legităţilor constructive ale

imaginilor.

Temele propuse la perceperea spaţială, cu caracter cognitiv de cercetare, sunt cuprinse în

spiritul de observaţie, a ceea ce are loc în jur. La aceste lecţii are loc trecerea de la teorie la

practică, de la practică la argumentarea teoretică, cunoştinţele teoretice ale studenţilor

îmbogăţindu-se astfel prin aplicaţii practice. Această trecere dă posibilitatea de a descoperi esenţa

fenomenelor, cunoştinţelor.

. În procesul îndeplinirii lucrărilor de design, studenţii se deprind să judece în spaţiu, să perceapă

în spaţiu, să gândească şi să înţeleagă finalităţile obţinute. Deci, se constată orientarea spre

cercetare, spre căutarea aplicaţiilor practice. Dar aceste căutări spaţiale trebuie fixate atât din punct

de vedere fizic, cât şi ca senzaţie, acest rol revenindu-i sistemului constructiv, prin forma pe care o

generează. Această fixare se poate obţine prin schiţare spaţială (volumetrică).

Analiza experienţei de mai mulţi ani demonstrează că studenţii anului I întâmpină dificultăţi

la etapa îndeplinirii schiţelor spaţiale. De aceea a fost necesar să studiem gradul de formare a

priceperilor de modelare spaţială, să determinăm metodele şi căile rezolvării lor.

Trecând la aplicarea practică, mulţi studenţi întâmpină dificultăţi în folosirea scării de

proporţii, în găsirea celor mai reuşite raporturi ale acestor proporţii, în folosirea tehnicilor de

reprezentare, în perceperea spaţială a reprezentărilor concepute.

Astfel, pentru perceperea disciplinelor grafice, la un nivel superior, e necesar, paralel cu

dezvoltarea gândirii tehnice şi a gândirii spaţiale, să formăm şi să dezvoltăm deprinderi de

modelare spaţială la studenţi (procesul formării reprezentărilor spaţiale). În acest scop studenţilor li

s-au propus însărcinări individuale de cercetare şi construcţie: unor interioare frontale, laterale,

unghiulare; plasarea mobilierului în aceste interioare în corespundere cu utilitatea încăperii;

alegerea gamei coloristice, a formelor, obiectelor, în dependenţă de stilul ales; alegerea optimală a

sursei de lumină.

Aceste însărcinări de cercetare şi construcţie cer pentru soluţionare un timp mai îndelungat,

dar şi studiul unor teme noi legate de percepţia culorilor şi semnificaţiei abstracte ale liniilor,

suprafeţelor, volumelor spaţiale.

Fiecare student a lucrat asupra căutărilor soluţiilor sale individuale. Gradul succesului în

aceste rezolvări a depins de:

- alegerea corectă a punctului de vedere;

- reprezentarea în perspectivă, în conformitate cu unghiul optim vizual;

Page 86: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

86

- folosirea corectă a mijloacelor grafice în redarea profunzimei interiorului;

- folosirea corectă a scărilor perspectivice.

Metoda de construcţie aleasă trebuie să creeze o imagine spaţială, care să permită

desenatorului să-şi controleze desenul încă de la primele linii.

De la condiţiile de funcţionalitate şi amplasare, se construieşte interiorul, urmărind să i se

stabilească sistemul cel mai potrivit, precum şi mijloacele de valorificare plastică, în totalitate sau

parţial, concepute prin raportare, proporţii, ritmuri, lumină, culoare etc si care se realizează prin

schiţare spaţială. În acelaşi timp, era binevenită şi studierea materialului nou cu temele:

- Etapele de proiectare şi construire a interioarelor;

- Percepţia spaţiului;

- Lumina, culoarea şi factura materialelor de construcţie, şi finisaj în spaţiul arhitectural.

La lecţia cu tema: Lumina, culoarea şi factura materialelor de construcţie şi finisaj în spaţiul

arhitectural, profesorul va accentua că spaţiul are calitatea să răspândească lumina, iar, în acest

fel, diferite tipuri de spaţii acţionează asupra sensibilităţii şi stării de spirit a omului: spaţiul

profund este mai misterios în zonele mai îndepărtate de sursa luminoasă, cel mai aşezat pe lăţime

este mai strălucitor, mergând până la oboseală, spaţiul circular produce o gradaţie a umbrelor;

profesorul va vorbi despre culoare decât la modul teoretic, practic, însă, aprecierea unei culori în

spaţiul arhitectural se face doar în comparaţie cu alte culori, forme volume, materiale etc.

Totodată profesorul a accentuat influenţa luminii in perceperea interiorului. Într-o încăpere în

care nu pătrunde o cantitate suficientă de lumină naturală, suprafaţa pereţilor, a mobilierului, a

ţesăturilor etc. trebuie să aibă tonuri mai deschise la culoare; în schimb, acolo unde este belşug de

lumină, aceasta trebuie observată nu numai de culorile cu nuanţe mai neutre sau închise, dar şi de

textura mată a suprafeţei, pe care cu ajutorul culorii, se poate marca un centru de greutate,

masivitate sau uşurinţa unor elemente, sensul preferenţial, monumentalitatea sau intimitatea şi alte

senzaţii care sunt necesar să fie exprimate în interior.

Luând în consideraţie relaţiile dintre jocul luminii şi umbrei, de pe o parte, şi culoare şi

textura materialelor, de pe alta, se obţin valori cromatice de intensitate plastică diversificată. Cele

trei elemente componente ale percepţiei vizuale - lumina, culoarea şi textura - sunt regăsite în toate

spaţiile arhitecturale: fără lumină nu s-ar vedea nimic, iar culoarea şi textura sunt proprii fiecărui

material.

Analizând spaţiile interioarelor proiectate studenţii au observat că dacă fondul colorat are o

nuanţă mai închisă, lumina şi umbra pot fi mai intense, iar, cu cît culoarea este mai deschisă, cu

atât reflexele date de lumină şi umbră vor fi mai expresive. Clădirile şi spaţiile finisate policrom,

având textura materialelor mată, de obicei, concurează expresivitatea luminii şi umbrei. În cazul

Page 87: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

87

materialelor lucioase, volumul şi suprafeţele vor fi mai clare dacă lumina pe care o primesc va fi

difuză.

La studierea culorii s-a discutat despre influenţă psihologică a culorilor asupra psihicului

uman. De exemplu, culoarea roşie este definită de specialişti ca excitantă şi explozivă,

simbolizând tot ce este viu şi intens, nuanţele de culoare albastră creează senzaţia de calm şi

linişte, putând fi aplicate pe suprafeţele mari ale pereţilor, iar, în combinaţie cu lumina naturală

intensă, aceştia pot deveni luminoşi. Culorile în interior pot fi folosite pentru a marca anumite linii

sau suprafeţe care reprezintă accente decorative sau completa o compoziţie a spaţiului arhitectural

prin participarea şi a altor componente ale acestuia, elemente de construcţie, mobilier, tapiserii

naturale sau artificiale etc. Experienţa milenară de folosire a culorilor arată că acestea s-ar putea

împărţi în culori convenţionale, de influenţare şi decorative.

Cu ajutorul liniilor, ale luminii şi ale culorii se încearcă să acţioneze asupra psihicului uman.

De categoria iluziilor optice ţine şi împărţirea culorilor în "agresive" şi "defensive",

semnificav apare locul în care sunt amplasate aceste culori, într-un spaţiu închis (sus, jos, lateral).

În acest fel, prin aplicarea corectă a raporturilor cromatice se pot aduce corecţii optice de scară a

proporţiilor interioarelor. Spre exemplu, în încăperi lungi şi înguste se recomandă ca pereţii

longitudinali să fie coloraţi în culori reci şi deschise, creând impresia de suprafeţe defensive, iar

pentru peretele adiacent îngust să se folosească o culoare saturată, capabilă să marcheze

"defensiva" celorlalţi doi pereţi. Culoarea portocalie, aşezată sus va crea senzaţia de protejare,

concentrare, atenţie. Aşezată lateral va transmite senzaţia că încălzeşte, învăluie, iar jos dă

impresia că "arde." Cafeniul aşezat sus creează senzaţia de apăsare, camera pare mai scundă, spre

deosebire de culoarea bleu, care, aşezată în acel loc, oferă impresia de uşurinţă; culoarea galbenă,

dacă va fi amplasată lateral, va crea senzaţia de iritare, iar, aşezată jos, va oferi un sentiment de

supraînălţare.

După cum observăm, analiza culorii asupra percepţiei vizuale spaţiale, depinde de

sensibilitatea şi receptivitatea de care dă dovadă privitorul.

Totodată, după părerea noastră, pentru a-şi dezvolta percepţia, este necesar ca studentul să

primească informaţii despre caracterul psihologic şi semnificativ abstract al liniilor, suprafeţelor,

sau volumelor spaţiale:

Linia dreaptă - sugerează hotărâre, rigiditate, forţă, dar şi ceva pozitiv, îndrăzneţ, viguros.

Linia curbă - reprezintă ezitare, flexibilitate, valorile decorative, ca şi gingăşie, moliciune,

plăcut, feminin, senzaţie de ceva domol, lunecos.

Spirala este simbolul ascensiuni, detaşării, descătuşării, cu ajutorul ei se poare exprima

concentrarea sau dispersarea, bucuria sau tristeţea.

Page 88: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

88

Cubul - este simbolul integrităţii, având toate dimensiunile egale, uşor perceptibile,

transmiţând siguranţa şi determinarea.

Cercul - transmite un sentiment de echilibru şi, posibil, controlul spaţiului, o concentrare a

interesului asupra unui obiect sau acţiuni.

Elipsa - generează mobilitatea privirii, iar cele patru puncte cu ajutorul cărora se construiesc

elipsele creează o suprafaţă ce poate asigura senzaţia de căutare continuă şi nelinişte.

Sfera - este volumul care reprezintă perfecţiunea, finalitatea.

Suprafeţele şi volumele pot fi şi ele mesajele unor impresii create în funcţie de prelucrarea şi

îmbinarea formelor, cantităţii şi texturii materialelor, culorilor etc. Volumele pot fi masive,

articulate şi echilibrate, flexibile, încordate, transparente, feminine, puternice şi austere, vesele şi

variate, elegante şi moderne, senine şi teribile etc., impresii pe care le creează, în funcţie de traseul

şi cantitatea liniilor orizontale, verticale şi înclinate etc.

Vor fi date şi unele recomandări de proiectare a reprezentărilor spaţiale:

- Se recomandă evitarea intersecţiilor de unghiuri prea ascuţite, acestea conducând la

construcţii lipsite de precizie;

- La precizarea desenului să se folosească multiple verificări;

- Posibilitatea dezvoltării perceptive a activităţii de cercetare, pentru evaluarea independentă

a necesităţilor rezolvărilor.

Studenţii observă similitudini frapante între conceptele fiziologice, ştiinţifice, tehnice şi

artistice, care se intercondiţionează reciproc, urmează parcă un mecanism al ordinii universale.

Realizarea proiectului unei case de locuit este următoarea lucrare grafică complexă

care era orientată la metodologia de elaborare a desenelor în programe AutoCad şi interioarelor în

programe 3D Studio MAX. Lucrul se organizează sub formă de sarcini de proiectare a unei case

de locuit(VILĂ, cottedj) în două nivele care include: reprezentarea corectă a fundaţiilor,

reprezentarea planurilor etajelor, faţadelor, tăieturilor verticale, planului acoperişului, legăturilor

constructive şi amenajarea interioarelor.

Sarcina e destul de complicată şi cere, mai întâi de toate, variante de căutări expresive în

desenul faţadei , în echilibrarea volumelor, în circulaţia comodă între încăperi etc.

Justificarea soluţiei proiectate se face prin amplasarea mobilierului în fiecare încăpere,

desfăşurata pereţilor, construirea perspectivei faţadei şi interioarelor.

Sarcina acestei lucrări cere ingeniozitate, aplicarea unei gândiri logice şi spaţiale, cu elemente

de creaţie constructive, rezolvând anumite funcţii şi alcătuind astfel un obiect care să satisfacă

anumite necesităţi materiale şi spirituale ale omului.

Page 89: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

89

Pe baza unor date cantitative şi calitative asupra acestor funcţii şi necesităţi, cunoscând

proprietăţile şi legile ştiinţifice ale domeniului tehnic respectiv, dar şi pe baza unei instrucţii

specifice ca sumă a experienţei şi cunoştinţelor anterioare, proiectantul (studentul) pleacă de la o

primă formă geometrică, de la o schemă funcţională sau tehnologică, de cele mai multe ori

desenată, care devine o ipoteză de lucru ce urmează a fi justificată multilateral şi corectată

succesiv prin calcul şi desen, până la o formă geometrică definitivă. Analiza experienţei de mai

mulţi ani a profesorilor din oraşul Chişinău, UPS "Ion Creangă", Institutul Relaţii Internaţionale

"Perspectiva", Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, demonstrează că studenţii se întâlnesc

cu dificultatea de a crea imaginea vizuală a acestui obiect, cu priceperea de a modela aspectul

exterior şi interior în corespundere cu cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească o casă de locuit.

Unii studenţi prezintă nişte schiţe care nu corespund sarcinii propuse, ceea ce înseamnă că

viitoarea construcţie trebuie nu numai să corespundă funcţiei, scopului, dar şi să aibă o plastică, un

aspect care să exprime fidel procesul de viaţă pe care îl conţine. Toate acestea se realizează, în

primul rând, printr-o judicioasă distribuire a spaţiilor şi volumelor, atât pe orizontală, cât şi pe

verticală, conform cerinţelor de ordin funcţional şi estetic.

Deci, condiţiile necesare pentru îndeplinirea unor astfel de lucrări le constituie interacţiunile

dintre ştiinţă şi artă, care actualizează imaginaţia spaţială, originalitatea, perceperea integră,

creativitatea.

Constatând că între diversele manifestări artistice există similitudini evidente, iar spaţiul şi

timpul conlucrează, fiind de nedespărţit, am constatat că, în scopul dezvoltării percepţiei spaţial

vizuale, să introducem un curs special, referetor la spaţiul reprezentat în artele vizuale

(caracteristic epocii istorice), şi anume, evoluţia exprimării adâncimii spaţiului ca imagine în

perspectivă, pe epoci istorice accentuând principalele idei referitoare la spaţiu, care au influenţat

reprezentările spaţiale şi dimensionale.

Studierea cursului va cuprinde etapele de dezvoltare a percepţiei vizuale de la antichitate

până la momentul perceperii adâncimii spaţiale, perioada culturilor primitive, Grecia antica,

Egiptul Antic, Roma Antică, arta paleocreştină şi bizantină (Perioada Antichitate - Renaştere).

Percepţia tridimensionalităţii din percepţia vizuală corespunde Renaşterii, ca început de

prelucrare a adâncimii spaţiale. Din acest moment se aplică plenar a treia dimensiune. Spaţiul

devine conţinător pentru că însuşi Universul capătă cu totul altă configuraţie. Viziunea de

ansamblu asupra Universului a mers paralel cu tendinţa de a gândi ansamblurile ambientale în

integritate, ca un tot unitar. Vederea în ansamblu, care presupune o ierarhizare a elementelor

componente, o divizare duce la organizări spaţiale remarcabile (acţionează legile de organizare

perspectivă, la nivelul percepţiei). Integritatea, caracterizată de legături indisolubile dintre parte şi

Page 90: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

90

întreg, perspectiva, secţiunea de aur, ca expresii ale integrităţii, se teoretizează în Renaştere.

Barocul duce aceste cuceriri la extrem. A treia dimensiune acum este elucidată, valorificată plenar.

În domeniul percepţiei vizuale este momentul amplasării optime a obiectelor în spaţiu, la scară

universală.

Dacă avem în vedere că, în percepţia vizuală, funcţiile principale sunt activate de la simţuri

către memorie (prelucrări ascendente), întoarcerile în trecut, începute încă din Renaştere,

continuate în sec. XIX, cu romantismul şi clasicismul şi, în sec XX, cu postmodernismul,

corespund prelucrărilor descendente din schema percepţiei vizuale (de la memorie către simţuri).

Aceste întoarceri în trecut pot fi interpretate şi ca un început al relativismului în gândire, când se

încearcă punerea în corespondenţă a legilor fundamentale, descoperite în trecut, cu noile

descoperiri ştiinţifice, de unde se pot releva particularităţile reprezentărilor spaţiale:

a) Reprezentările spaţiale sunt evocări interne ale însuşirilor de formă, mărime, extindere,

direcţie, proporţii, dispoziţie spaţială;

b) Reprezentările spaţiale presupun în dezvoltarea lor o bogată experienţă cu obiectele lumii

reale;

c) Reprezentările spaţiale sunt puternic vizualizate. Ce schimbări au avut loc în perceperea

îndeplinirii reprezentărilor spaţiale, cum se reflectă acestea asupra dezvoltării perceptive a

disciplinelor grafice?

Cu toate că în problemele experimentului s-a pus accent pe mijloacele pedagogice privind

perfecţionarea percepţiei, însuşi experimentul purta un caracter diagnostic de cercetare. Pe

parcursul efectuării lui au fost elaborate etapele de formare şi dezvoltare a procesului perceptiv.

Prima etapă de dezvoltare a percepţiei disciplinelor grafice o constituie de orientare spre

bazele desenului tehnic, logica citirii li îndeplinirii reprezentărilor tehnice. La această etapă se

folosesc următoarele metode: conversaţia, euristica, explicaţia, observaţia dirijată şi demonstrată.,

exersarea unor capacităţi perspective (ascultare, contemplare, exersare, comparare, descrierea şi

îndeplinirea lucrărilor grafice reproductive).

La această etapă modelele aplicate asigură achiziţionarea de cunoştinţe teoretice, practice, în

citirea, îndeplinirea, reproducerea, analizarea şi construcţia formelor.

Etapa a doua se realizează pe metode fundamentale de acţiune, (constituie metoda de lucru

cu caracter practic aplicativ), urmărind operaţionalizarea obiectivelor, formelor, temelor,

disciplinelor. Are loc preluarea, fixarea, consolidarea, interpretarea - să ştie, să intuiască diferite

părţi de realităţi luate în studiu, să mânuiască informaţiile culese, să identifice, să descifreze şi să

explice prin diferite mijloace cunoştinţele noi.

Page 91: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

91

Etapa a III. Fixarea, prelucrarea, consolidarea şi interpretarea materialului perceput sub

formă de creaţie (să întocmească un pan de arhitectură , faţadă, plan cu detalii de construcţii,

elemente de instalaţii, un interior sau exterior în perspectivă.)

Astfel, trecerea studenţilor prin aceste etape asigură un nivel înalt de transmitere a

capacităţilor de analiză şi comparare, sinteză şi abstractizare, permite antrenarea în cadrul

activităţilor de proiectare, reprezentare, mărind câmpul acţiunilor intelectuale. Parcurgerea acestor

etape, care, după părerea noastră, alcătuiesc un sistem complexat pe următoarele principii(idei de

bază, puncte de vedere), pe legităţile fireşti ale percepţiei vizuale, şi care, totodată, alcătuiesc

principiile didactice contemporane în pregătirea studenţilor pentru activitatea constructivă:

principiul intuitiv; principiul sistematizării şi consecutivităţii; principiul accesibilităţii şi

posibilităţii; principiul participării conştiente şi active în activitatea de învăţare; principiul însuşirii

temeinice a cunoştinţelor; principiul legăturii teoriei cu practica; principiu instruirii ştiinţifice;

principiul de pricepere operativă; principiul cu caracter istoric.

Principiul intuitiv(imaginar). Fondatorul principiului intuitiv de instruire este Ian Amos

Komenskii, care în cartea sa Marea didactica a formulat "regula de aur", esenţa căreia este că

elevii , studenţii trebuie să perceapă obiectele de studiu concomitent cu câteva simţuri: privirea cu

vederea, ascultarea cu auzul, mirosul, pipăirea. Tot odată, după cum afirmă Komenskii,

perceperea pe simţuri prezintă etapa începătoare a cunoaşterii, iar următoarea etapă a cunoaşterii

este gândirea abstractă.

În psihologie se disting trei tipuri de imaginaţii: reprezentativă, verbală şi obiectivă.

Imaginaţia obiectivă, în studiul disciplinelor grafice presupune, perceperea nemijlocită a

obiectelor de producţie - maşini, detalii, piese etc.

Imaginaţia reprezentativă in proiectare, în primul rând, se realizează cu ajutorul desenelor,

proiectelor, schiţelor, schemelor, machetelor.

Imaginaţia verbală este un dialog al profesorului, care stimulează la studenţi reprezentări

concrete despre obiecte sau fenomene.

Combinarea corectă a aspectelor şi procedeelor intuitive este o reflectare reuşită a organizării

activităţii perceptive a disciplinelor grafice.

Principiul sistematizării şi consecutivităţii. Pentru realizarea acestui principiu în pedagogie

sunt formulate următoarele reguli:

1. În instruire se cuvine trecerea de la ceea ce studentului îi este aproape, la ceea ce este nou,

necunoscut. În rezultatul acestei reguli trecerea de la construirea celor mai simple forme la obiecte

de construcţii complexe este logică în dezvoltarea şi însuşirea procesului perceptiv;

2. În instruire se cuvine trecerea de simplu la compus. La tema cercetării noastre procesul

Page 92: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

92

de trecere de la simplu la compus se manifestă în următoarea legătură:

- parcurgerea elementelor introductive ale disciplinelor grafice aplicarea corectă a

regulilor de reprezentare cunoaşterea metodelor de proiectare întocmirea schiţei de

lucru realizarea lucrării verificarea corectitudinii celor proiectate.

Principiul legării teoriei de practică, îmbinarea cunoştinţelor teoretice cu actul de formare a

priceperilor şi deprinderilor practice.

Principiul de participare conştientă în procesul de instruire - unul din cele mai tinere

principii ale didacticii. Utilizarea procedeelor de proiectare manuală (tradiţională) sau grafica de

computer sunt cele mai efective instrumente de introducere a acestui principiu în instruire.

Principiul educaţiei grafice(accesibilitate şi posibilitate), a mijlocului de exprimare şi

prezentare a formelor (efectuarea, citirea, înţelegerea, interpretarea corectă a unui desen tehnic).

Principiul intuiţiei sau unităţii dintre senzorial şi raţional: exprimă necesitatea studierii

disciplinelor grafice ca o percepţie "trecută şi reprodusă" ce poate fi constituită prin schematizări şi

combinări, care intră în circuitul operaţional al gândirii, deşi conservă sistemul de referinţă (a

modelării spaţiale), perceptiv. Principiul unităţii percepţiei şi creaţiei asigură apariţia valorilor

estetice, a capacităţilor de a întrevedea fapte, aspecte mai inedite, privind concepţia, proiectarea,

realizarea produselor originale. Reprezentăm, mai jos, principiile didactice contemporane în

pregătirea studenţilor pentru activitatea grafică constructivă.

Cuprinsul Activitatea studenţilor Principiul Intuitiv (obiectiv) imaginar

Tipuri de imaginaţie, reprezentativă, verbală,

obiectivă

1. Studierea standardelor şi regulilor de reprezentare

2. Citirea desenelor tehnice Principiul Accesibilităţii şi posibilităţii

Structurarea procesului compus din părţi consecutive Studierea materialului nou după însuşirea materialului precedent

1. Proiectarea obiectului 2. Examinarea constructiva

obiectului prin sinteza părţilor componente

Principiul sistematizării şi consecutivităţii

Trecerea de la uşor la compus Trecerea de la cunoscut la nou, necunoscut. Trecerea de la analog (apropiat) la divers

Elaborarea desenelor tehnice

Principiul Participării conştiente şi active în activitatea de învăţare

Conştientizarea de către student a probleme particulare şi generale

Discuţiile despre inovaţiile actuale legate de procesul reprezentativ şi proiectiv

Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor

Memorizarea şi reproducerea Materialului de studiu. Aplicarea cunoştinţelor în rezolvarea noilor probleme

Realizarea lucrărilor de curs, de control, de laborator

Page 93: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

93

Principiul relaţiei i teoriei cu practica

Îmbinarea cunoştinţelor teoretice cu deprinderile practice

Proiectarea construcţiilor diverse de interior şi exterior

Principiul instruirii ştiinţifice (unităţii percepţiei şi creaţiei)

Cunoaşterea tehnologiilor moderne

Legăturile interdisciplinare

Principiul perceperii operative

Utilizarea computerului şi a pachetului de programe Grafica de computer Proiectarea obiectului

Discuţii colective asupra metodelor euristice a schiţei de proiect, alegerea variantei optimale din punct de vedere estetic, constructiv, util

Principiul cu caracter istoric

Studierea spaţiului reprezentat în artele plastice

Studierea literaturii de specialitate

Tabelul 9. Principii didactice în procesul studierii disciplinelor grafice

Pentru realizarea reuşită a procesului perceptiv în activitatea profesională a studenţilor,

viitorilor pedagogi artişti plastici, noi am utilizat şi tehnologiilor de computer, care au asigurat

integritatea procesului de învăţământ în activitatea grafică a studenţilor.

Mai mult ca atât, pentru mulţi pictori, graficieni şi design-eri la momentul actual computerul

personal a devenit un instrument necesar pentru căutări artistice în creaţie, inclusiv până la stadiile

de finisare. Totodată ei pot lucra în grupuri atât tradiţionale, cît şi în grupuri care aparţin

excepţional graficii de computer.

Deci, a devinit importantă problema elaborării bazelor de programare pentru însuşirea

cunoştinţelor şi priceperilor în domeniul graficii de computer, care sunt necesare pentru

profesionalismul, măiestria şi performanţa studenţilor facultăţilor de artă plastică şi design.

Însemnătatea computerului personal, ca instrument al instruirii, cunoaşterii şi în domeniul

instruirii disciplinelor grafice, e mare, în măsură în care acest "manual viu" (cum arată practica) se

manifestă ca un procedeu unic la toate etapele de pregătire a viitoarelor cadre didactice de artă

plastică şi design. În acelaşi timp, lucrând cu computerul personal, la student se dezvoltă afectiv

multe aptitudini personale, mai ales gândirea spaţială, analitică, logică, imaginaţia, memoria,

percepţia vizuală, acurateţea în lucru etc.

Problemele cursului de grafică de computer prevede stabilirea relaţiei interdesciplinare cu

disciplinele artistico-grafice. Grafica de computer permite elaborarea spaţiilor tridimensionale cu

modelarea umbrelor şi luminii şi determinarea poziţiei punctului de vedere, în studierea

procedeelor şi mijloacelor compoziţionale, aşa cum ar fi reproducerea spaţială a mediului,

clarobscurul, perspectiva liniară şi aeriană, fiind evidente avantajele acestei programe. Grafica

tridimensională de computer permite modelarea tuturor elementelor spaţiului, cât şi a fiecărui

obiect aparte.

Page 94: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

94

Acest aspect al graficii de computer dispune de mari posibilităţi pentru susţinerea disciplinelor

ciclului grafic şi anume desenului tehnic, desenului perspectivic, desenului proiectiv. Pentru

studierea aprofundată a cursului grafică de computer s-a propus studenţilor programe de pachete

variate (Corel Draw, Photoshop, Fractal Designer Painter, 3D Studio-max şi altele), discipline de

specializare, cum ar fi Grafica de computer şi animaţia, Grafica de computer în reclamă. De

exemplu, prin Autodesk 3D Studio s-au construit machetele construcţiilor de arhitectură elaborate

la desenul de construcţii (ultima lucrare grafică a experimentului nostru, şi anume proiectul unei

case de locuit), dând posibilitatea de a vedea obiectul creaţiei din diferite puncte de vedere, de a

introduce corectări, schimbări în forme, proporţii, dimensiuni etc. Tot odată în studierea graficii de

computer se examinau posibilităţile de verificare şi studiere a compoziţiilor reuşite ale unui studiu,

desen, lucrări pentru susţinerea sculpturii, design-ului, graficii artistice, baticului etc.

Conducându-ne de cerinţele didacticii, selectarea materialului pentru cursul grafica de

computer, cunoaşterea căreia este necesară studenţilor, a fost realizată în trei etape.

Prima etapă cuprinde studiul bazelor teoretice ale informaticii, regulile de lucru cu computerul

personal, bazele introductive ale graficii de computer. Etapa a doua propune un curs introductiv

care cuprinde toate tehnologiile şi aspectele graficii de computer. Un redactor grafic trebuie studiat

detaliat. Apoi, la etapa a treia pot fi studiate toate aspectele şi posibilităţile graficii de computer,

redactorii graficienii profesionişti vor cunoaşte de asemenea tehnologiile de instruire a

programelor de masă (multimedia).

Deci, utilizarea tehnologiilor de computer în studiul disciplinelor grafice este posibilă atunci

când studenţii vor avea:

- cunoştinţe despre mijloacele utilizate în domeniul graficii de computer;

- deprinderi de lucru cu sistemul operaţional grafic actual, aplicat în programul respectiv;

- cunoştinţe şi aspecte ale graficii de computer (vectori, tridimensionali şi CAD);

- cunoştinţe despre instrumentele mondiale standardizate;

- deprinderi şi priceperi cu unul din instrumentele actuale de programare;

- cunoştinţe în posibilitatea utilizării tehnologiilor informaţionale în învăţământ;

- priceperi în aplicarea cunoştinţelor căpătate în domeniul graficii de computer în

activitatea pedagogică;

- iscusinţa de a valorifica şi utiliza de sine stătător noile inovaţii a graficii de computer.

Deci, în procesul de instruire, computerul este instrumentul atât pentru profesor, cît şi pentru

student, el a devine participant la programul de instruire. De aceea, în tabelul de mai jos, am

încerca să analizăm specificul activităţii grafice al disciplinelor grafice şi legătura ei cu grafica de

computer.

Page 95: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

95

Etapele de proiectare

Cunoştinţele şi grafice priceperile

Mijloace grafice tradiţionale

Tehnologii grafice de computer

Selectarea informaţiei, studierea analogiilor, cercetare

Pricepere de măsurare, schiţare, realizarea reprezentărilor intuitive

Schiţe, crochiuri, proiect sumar realizat cu mijloace tradiţionale

Scanarea, utilizarea fotografiilor numerice

Elaborarea concepţiei generale a proiectului, realizarea primelor schiţe

Perceperea de realizare a schiţelor, desenelor tehnice, citirea desenelor, care conţin vederi, tăieturi

Mijloace tradiţionale care uşor se şterg de pe foaie

Aranjarea compoziţională

Aprobarea formei

Priceperea de realizare a schiţelor, a desenelor de asamblare, cunoaşterea convenţională, convenţionalisme şi simplificări în desen

Realizarea schiţelor cu mijloace tradiţionale, utilizare convenţională a culorii în evidenţierea elementelor constructive

Aplicarea mijloacelor bi şi tridimensionale ale graficii de computer în combinare cu mijloacele tradiţionale

Proiect total Priceperea de realizare a desenelor tehnice, desenelor de asamblare, metodele de proiectare, construirea umbrelor etc.

Realizarea reprezentărilor intuitive, construirea umbrelor, laviu

Modelarea cu mijloace grafice de computer

Prezentarea proiectului

Priceperea de realizare a machetelor cu utilizarea diverselor materiale şi tehnologii

Îndeplinirea machetei

Prezentarea proiectului folosind animaţia la computer

Tabelul 10. Specificul activităţii grafice şi legătura ei cu grafica de computer. Particularităţile specifice grafice

Remarcăm că odată cu tehnologiile graficii de computer, sarcinile proiectării grafice se

rezolvau mai uşor. Pe de o parte ele putea fi uşor redactate, pe de altă parte variantele căutărilor

pot fi păstrate şi grupate cu diverse schimbări pentru fiecare model. Totodată

proiectantul(studentul) avea priorităţi. El nu era limitat de formatul hârtiei sau al mesei de lucru. În

căutările sale proiectantul putea propune mai multe idei, schiţe decât în utilizarea mijloacelor

tradiţionale grafice, deoarece studentul nu trebuie de fiecare dată să deseneze conturul obiectelor.

Avantajele graficii de computer sunt prezente si în proiectele la ultima treaptă de realizare. De

exemplu, vizualizarea proiectului modelat grafic de computer, (tridimensional), modelarea

spaţială, se realizează în mod firesc, deoarece obiectele se repartizează în spaţiul virtual (într-un

mediu) bine determinat. Proiectul de finisare în comparaţie cu schiţele de proiect reprezintă

Page 96: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

96

caracteristicile funcţionale şi reprezentative ale obiectului proiectat. La această etapă se determină

forma, dimensiunile, proporţiile şi funcţiile constructive ale elementelor, construcţia interioară,

factura, gama coloristică.

Pe proiecţiile ortogonale şi pe reprezentările intuitive (axonometrii sau perspectivă) se

concentrează informaţia despre construcţia interioară şi exterioară a obiectului proiectat. Forma

interioară se prezintă prin secţiuni şi tăieturi, cu diverse materiale, grafica cu acuarela, laviu, haşuri

etc. Sunt caracteristice combinaţiile de linii de diverse grosimi şi culori, suprapunerea tăieturii pe

reprezentările obiectului. Utilizarea scărilor de proporţii este convenţională, pe o foaie de hârtie

pot fi reprezentate obiecte, realizate în diverse scări.

După repartizarea umbrelor purtate poate fi determinată poziţia obiectului în spaţiu.

Construcţia umbrelor purtate se face automat prin modelarea tridimensională a graficii de

computer în alegerea poziţiei în spaţiul virtual şi a parametrilor sursei de lumină.

Pentru redarea plastică a materialului cu mijloace tradiţionale sunt utilizate diverse mijloace

tehnice: aplicarea temperei sau guaşei, laviu, aerograful, stropirea, zgârierea, imprimarea

materialelor cu factură care ajută la imitarea texturii suprafeţelor.

Este de remarcat că la etapa de realizare a proiectului de finisare, utilizarea tehnologiilor

graficii de computer este mai raţională, deoarece, problemele de căutare sunt de acum rezolvate,

iar cerinţele estetice calitative sunt mai ridicate. Prin utilizarea graficii de computer se obţine:

- integritatea reprezentării grafice;

- armonia coloristică şi materialelor de lucru;

- combinarea optimală informaţională şi decorativă a proiectării grafice;

- o reprezentare intuitivă adecvată.

Concomitent cu aceasta, utilizarea graficii de computer predispune sporirea valorii

proiectului (desenului) din contul diferitor texturi, facturi, al materialelor, care nu pot fi obţinute

prin mijloacele tradiţionale grafice. Dar, tot odată, proiectantul trebuie să poată utiliza mijloacele

tradiţionale grafice, să cunoască bazele geometriei descriptive, desenului tehnic şi perspectivei,

care contribuie la formarea corectă a reprezentării din diferite puncte de vedere, să poată opera

liber cu ferestrele proiecţiilor, în procesul proiectării computerizate tridimensionale.

Nu putem să nu ne amintim, despre procedeele de realizare a conceptului de proiect: Ele

sunt reprezentate de două grupuri de bază: lucrul cu planele de proiecţie; machetarea (lucrul cu

formele volumetrice).

Este interesant că la etapa de finisare a proiectului tehnologiile graficii de computer, câte

odată, rezolvă problema machetării. Cu ajutorul lor proiectantul poate realiza cele mai interesante

idei, unde pot fi proiectate atât obiecte reale în lumea reală, cât şi în mediul fantastic, în aşa mod

Page 97: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

97

se poate anticipa viitorul.

Particularităţile enumerate al graficii de computer, în cazul nostru, corespund activităţii

grafice a disciplinelor ciclului grafic şi anume proiectului unei case de locuit şi designului

interiorului etc. Fiecare din particularităţile enumerate în procesul activităţii grafice, ne-am

convins, are avantajele sale care pot fi observate în tabelul 11.

Mijloace tradiţionale grafice Grafica de computer Deprinderi grafice Generalizarea complectă,

libertatea utilizării, legătura directă cu procesul gândirii (mâna-gândirea)

Specificul procedeelor de însuşirea a graficii de computer

Reprezentarea spaţială Reprezentarea pe plan (proiecţii ortogonale, perspectivă, axonometrie

Reprezentarea obiectelor în diverse racursiuri

Calitatea reprezentării grafice

Introducând schimbări în proiect trebuie realizarea repetată a desenelor

Diversevitatea variantelor, reprezentarea este mai calitativă şi mai precisă, din punct de vedere al cerinţelor estetice pot şi uşor introduse schimbările şi corectat proiectul

Compoziţia Limita planului după dimensiunea foii şi locului de muncă

Practic spaţial nu este limitată

Realizarea reprezentării Imitarea iluminaţiilor şi materialelor depinde de profesionalismul proiectantului, reprezentarea obiectului este convenţională

Posibilitatea realizării unei reprezentări reale ale obiectului

Demonstraţia proiectului Machetarea şi realizarea diferitor materiale

Animaţia proiectului, demonstrarea funcţiei modelului.

Tabelul 11. Caracteristicile comparative ale mijloacelor tradiţionale grafice şi mijloacelor

reprezentative a graficii de computer

Pe măsura dezvoltării intereselor, priceperilor, deprinderilor practice în baza cunoştinţelor

teoretice, studenţii se străduiesc să se antreneze în studierea disciplinelor grafice ca într-o activitate

activă de cercetare, de căutare, de selectare, de creaţie. Mai mult decât atât, pe parcurs are loc o

transformare a ordinii vizuale într-o neobosită suită de experienţe proprii perceptive.

Prin urmare, aprecierea mijloacelor didactice enumerate (lucrări grafice, practice,

tehnologiile instruirii problematizate, reprezentări spaţiale, tehnologiile graficii de computer)

creează posibilitatea dezvoltării percepţiei vizuale a disciplinelor grafice care poate fi observată în

capitolul următor.

Page 98: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

98

II.4 Sistemul de lucru în procesul instructiv - educaţional în dezvoltarea percepţiei vizuale şi

confirmarea lui experimentală

Deoarece analiza lucrărilor grafice ale studenţilor la etapele I şi II a experimentului de

formare au fost expuse în capitolul 2.2, v-om analiza în continuare lucrările grafice la etapa a III de

control cu tema: Proiectarea interioarelor, care s-a desfăşurat la sfârşitul semestrului trei.

Grupul întâi: bloc dezvoltativ Criteriile de evaluare 1gr. 2 gr. 3gr. grupa de de de exper. control control control

1 2 3 4 5 alegerea formatului optimal pentru realizarea 59% 55% 57% 67% compoziţional spaţială a desenului(ponderea foii),

cunoaşterea principiilor compoziţionale priceperea de utilizare a punctului de vedere şi a planelor de proiecţie pentru evidenţierea constructivă 57% 52% 54% 64% a formei obiectului(metodele de proiectare) priceperea de organizare spaţială a materialului pe coala de hârtie în evidenţierea volumului şi a 66% 63% 64% 73% construcţiilor obiectului supus reprezentării priceperea de a găsi şi evidenţia modelele informaţio nale grafice (schiţe, scheme, desene, crochiuri etc.), 61% 57% 59% 69% care contribuie nu numai la realizare a ideilor, dar şi la reprezentarea etapelor de realizare a acestor idei cât şi la rezultatul final Grupul al doilea: bloc teoretic argumentarea teoretică în rezolvarea sarcinilor de 68% 63% 65% 78% instruire furnizate corectitudinea construcţiilor geometrice aplicate 73% 68% 71% 82% utilizarea procedeelor de reprezentare - grafică 76% 72% 74% 84% manuală sau de computer etapa de finisare a lucrărilor prezentate în 70% 68% 69% 76% organizarea desenului grupul al treilea: bloc practic corespunderea materialului selectat temei de studiu 77% 72% 75% 83%

Page 99: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

99

alegerea caracterului de litere în corespundere cu 76% 73% 74% 80% stilul lucrării grafice utilizarea optimală a diverselor mijloace şi procedee 69% 64% 65% 71% (tehnici de reprezentare) pentru realizarea informaţiei grafice.

Tabelul 12. (Analiza lucrărilor studenţilor, experimentul de formare)

Analiza datelor tabelei demonstrează că studenţii grupei experimentale îi depăşesc la toţi

parametrii pe studenţii grupelor de control. În grupa experimentală se vede o creştere stabilă.

Acest lucru ne spune că la studenţii grupei experimentale se formează şi să dezvoltă cu

succes percepţia spaţial vizuală, care conduce la rândul ei la înţelegerea conţinutului informaţional

grafic şi la priceperea activităţii reprezentative. În grupele de control cele mai joase rezultate sunt

la parametrii blocului dezvoltativ şi de aceea putem constata că la etapa dată, la jumătate dintre

studenţi nu s-a format percepţia spaţial vizuală şi, drept urmare, - notele luate la vizionare nu sunt

înalte:

- prima grupă de control - zece - 2, nouă - 6, opt - 7, şapte - 2, şase - 0, cinci - 0, nota

medie 8, 4;

- grupa a doua de control - zece - 0, nouă - 5, opt - 7, şapte - 4, şase - 1, cinci 0, nota

medie - 7,9;

- grupa a treia de control - zece - 1, nouă - 4, opt - 6, şapte - 4, şase -1, cinci 0, nota medie

- 8,1;

- grupa experimentală - zece - 6, nouă - 6, opt - 5, şapte - 1, şase - 0, cinci - 0, nota medie -

8,9.

Desenul 9 . Diagrama evaluării etapei trei de control

La finele semestrului patru, după cum s-a vorbit mai sus, obiectivele la desenul tehnic au fost

elaborate în baza desenului de construcţii (proiectul unei case de locuit). În grupele de control

lecţiile au avut loc după programa tradiţională la desenul tehnic, în grupa experimentală - după

programa elaborată de noi folosind si tehnologiile graficii de computer aplicate. La finele anului

8,47,9 8,1

8,9

4

5

6

7

8

9

10

1gr. de cotrol 2gr. de control 3gr. de control gr. exp

Page 100: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

100

doi de studii s-a evaluat ultima etapă de control şi s-a efectuat o generalizare la doi ani de studii.

Analiza cantitativă a ultimei etape de control a fost prezentată în tabelul de mai jos.

Grupul întâi: bloc dezvoltativ Criteriile de evaluare 1gr. 2 gr. 3gr. grupa de de de exper. control control control

1 2 3 4 5

alegerea formatului optimal pentru realizarea 70% 62% 61% 73% compoziţional spaţială a desenului(ponderea foii), cunoaşterea principiilor compoziţionale priceperea de utilizare a punctului de vedere şi a planelor de proiecţie pentru evidenţierea constructivă 73% 66% 69% 77% a formei obiectului(metodele de proiectare) priceperea de organizare spaţială a materialului pe coala de hârtie în evidenţierea volumului şi a 74 % 69% 70% 79% construcţiilor obiectului supus reprezentării priceperea de găsi şi evidenţia modelele informaţiona le grafice (schiţe, scheme, desene, crochiuri, etc.), 71% 67% 70% 76% care contribuie nu numai la realizare a ideilor, dar şi la reprezentarea etapelor de realizare a acestor idei, cât şi la rezultatul final Grupul al doilea: bloc teoretic argumentarea teoretică în rezolvarea sarcinilor de 73% 66% 68% 77% instruire furnizate corectitudinea construcţiilor geometrice aplicate 74% 70% 72% 75% utilizarea procedeelor de reprezentare - grafică 66% 68% 70% 79% manuală sau de computer etapa de finisare a lucrărilor prezentate în 67% 64% 65% 71% organizarea desenului grupul al treilea: bloc practic corespunderea materialului selectat la tema de studiu 71% 72% 73% 79% alegerea caracterului de litere în corespundere cu 77% 72% 73% 79% stilul lucrării grafice utilizarea optimală a diverselor mijloace şi procedee 68% 63% 64% 72% (tehnici de reprezentare) grafice. Tabelul 13. (Analiza lucrărilor studenţilor, experimentul de formare)

Page 101: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

101

Parametrii grupei experimentale prezintă o creştere esenţială, faţă de grupele de control. Ceea

ce demonstrează corectitudinea ipotezei noastre de lucru şi eficienţa sistemului de lecţii academice

şi a lucrărilor grafice elaborate la anii întâi şi doi de studii la facultatea de artă plastică şi design.

Notele primite la etapa patru de control a grupelor de instruire:

- prima grupă de control - note de zece -1, nouă - 3, opt - 6, şapte - 4, şase - 1, cinci - 1,

nota medie - 7,8;

- grupa de control doi - note de zece - 1, nouă - 2, opt - 8, şapte - 3, şase - 2,

nota medie -8,0;

- grupa trei de control - note de zece - 2, nouă - 4, opt - 7, şapte - 2, şase - 1,

nota medie - 8,2;

- grupa experimentală - note de zece 5, nouă - 5, opt - şase, şapte - 1, nota medie - 8,8.

Desenul 10 . Diagrama notelor medii la etapa IVde control

Sistemul metodologic propus în organizarea lecţiilor academice şi a lucrărilor grafice au

dat rezultate pozitive în desfăşurarea experimentului de formare. Aceasta dovedeşte că sistemul

propus este raţional în procesul de instruire la disciplinele grafice şi este orientat:

- la formarea şi dezvoltarea percepţiei spaţial-vizuale a obiectelor şi a reprezentării obiectelor

pe planul de proiecţie;

- la însuşirea temeinică a teoriei reprezentării grafice;

- la dezvoltarea priceperilor şi deprinderilor practice în organizarea şi reprezentarea spaţială

a obiectelor din diferite sisteme, îndreptând totodată atenţia asupra tehnologiilor moderne actuale.

Rezultatele obţinute la experimentul de formare dovedesc că sistemul de lucru propus în

procesul studierii disciplinelor grafice este raţional. Desenul 11 reprezintă rezultatele etapei de

cercetare a experimentului de formare.

7,8 8 8,28,8

4

5

6

7

8

9

10

1gr. de contr 2gr. de cotrol 3gr. de control gr. exp

Page 102: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

102

Desenul 11. Reprezentarea grafică a mediilor etapelor de control

Etapa 1 de

control

Etapa 2 de control Etapa 3 de control Etapa 4 de control

1 gr. de control 7,4 8,1 8,4 8,1

2 gr. de control 7,1 8,0 7,9 7,5

3 gr. de control 7,2 8,4 8,1 8,2

gr. experimentală. 7,4 8,7 8,9 8,8

În rezultatul experimentului de formare am constatat că obţinerea unui nivel profesional

înalt al viitorilor pedagogi - artişti plastici depinde de realizarea a trei aspecte psihologo -

pedagogice în procesul studierii disciplinelor grafice:

- formarea şi dezvoltarea percepţiei spaţial vizuale a obiectelor şi a reprezentărilor vizuale;

- însuşirea practică a teoriei reprezentării grafice, dezvoltarea priceperilor şi deprinderilor de

reprezentare cu mijloace tradiţionale, cît şi a tehnologiilor graficii de computer;

- metodic - sistemul de organizare a lecţiilor academice şi a lucrului de sine stătător care

contribuie la rezolvarea atât a problemelor psihologice cât, şi a problemelor practice.

Sistemul metodic propus de organizare a lecţiilor academice, cît şi a lucrului de sine stătător

la disciplinele grafice permite studenţilor, în timpul destinat, de a dezvolta percepţia vizuală în

însuşirea teoretică a reprezentărilor spaţiale, cît şi a deprinderilor de instruire grafică, atât de

necesare pentru citirea şi reprezentarea corectă a desenului tehnic, proiectiv, perspectivic.

În procesul experimentului am putut determina posibilităţile mijloacelor, apelând la

rezultatele obţinute. Tot odată am putut depista şi schimbările care au apărut în percepţia vizuală a

disciplinelor grafice.

După tipurile de activitate, metodele şi procedeele realizării lucrărilor grafice, perceperea

vizuală a disciplinelor grafice a suferit schimbări esenţiale. A avut loc schimbul şi generarea

7,4

8,9 8,88,7

4

5

6

7

8

9

10

1 etapa de cotrol 2 etapa de cotrol 3 etapa de cotrol 4 etapa de control

Page 103: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

103

stărilor perceptive, s-au format priceperi şi deprinderile de gândire logică şi spaţială, de executare

grafică a reprezentărilor spaţiale - ţinând seama de regulile teoretice de aplicare grafică.

Percepţia fondului perceptiv, logica citirii şi îndeplinirii desenelor s-a format la 60%, faţă de

15%. Perceperea corectitudinii constructive a materialului perceput s-a format la 50% faţă de 14%

în faza iniţială.

Percepţia îndeplinirii lucrărilor grafice Tipurile de activitate, metode şi procedeele

realizării

Percepţia fondului perceptiv orientarea

perceptivă

Perceperea limbajului

tehnic

Perceperea corectitudinii constructive

Decodificarea şi argumentarea

celor percepute

Partea teoretică Partea practică

20 24

25 22

18 20

24 25

Corelaţia cunoştinţelor,

formarea câmpului acţiunilor intelect.

15

20

21

14

Lucrările grafice de creaţie

12

18

9

14

Tabelul 14. Perceperea îndeplinirii lucrărilor grafice

După nivelurile dezvoltării desenului tehnic, desenului proiectiv, desenului perspectivic,

repartizarea studenţilor a fost următoarea:

Nivelurile

1(inferior)

2(mediu)

3(avansat)

Numărul de studenţi 0

21

13

Rezultatul în % faţă de numărul total - 34 studenţi

0

62%

38%

Tabelul 15. Repartizarea nivelurilor studenţilor(exp. de formare)

După cum observăm pe parcursul experimentului s-a schimbat esenţial percepţia,

componentele procesului perceptiv al disciplinelor grafice.

Pe măsura dezvoltării intereselor, priceperilor, deprinderilor practice în baza cunoştinţelor

teoretice, studenţii se străduiesc să se antreneze în studierea disciplinelor grafice ca într-o activitate

activă de cercetare, de căutare, de selectare, de creaţie. Mai mult decât atât, pe parcurs are loc o

transformare a ordinii vizuale într-o neobosită suită de experienţe proprii perceptive. Iar

modelarea, schiţarea, utilizarea tehnologiilor de computer, reprezentarea grafică spaţială conduc la

dezvoltarea capacităţilor creative care se bazează pe schimbul percepţiei vizuale (de la memorie la

senzaţii), de la general la particular, de la generalizarea volumului de bază la o formă desăvârşită.

Cum a avut loc organizarea operaţiunii de obţinere rezultatelor maxime în desfăşurarea

experimentului formativ vom încerca să descriem mai jos.

Page 104: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

104

Pornind de la consideraţiile prezentate mai sus, putem reconsidera percepţia ca un proces

complex de codificări şi recodificări, rezultat al unor generalizări şi abstractizări, proces ce

presupune existenţa unor scheme, modele, imagini generalizate, care se referă la informaţia

percepută şi în raport cu care se structurează strategia de acţiune.

Ţinând cont de faptul că percepţia poate fi considerată drept o funcţie pe care o realizează

gândirea perceptivă sub influenţa strategiilor şi schemelor speciale de explorare, interpretare,

elaborate de subiect în procesul activităţii sale concrete, am stabilit metodologia de cercetare în

felul următor:

1) Evidenţierea unor modalităţi specifice de rezolvare a problemei din domeniul disciplinelor

grafice, în scopul obţinerii unui efect maximal dezvoltativ în sfera de organizare a percepţiei

vizuale;

2) Analiza unor sarcini de lucru din activitatea studentului pentru a urmări cum se

caracterizează funcţia gândirii perceptive de informare şi interpretare în procesul explorării

vizuale.

Pentru acesta, după părerea noastră, a fost util să reieşim din posibilităţile instructive ale

studenţilor (nivelul de pregătire, prezenţa unor capacităţi speciale) şi posibilităţile mijloacelor de

tip perceptiv, de complexitate şi structură diferită.

Aplicarea lucrărilor grafice de un anumit tip, după cum am arătat mai sus, permite să se

formeze unele elemente, ce corespund unei etape a micro - procesului; componentelor percepţiei,

legăturilor lor reciproce, formându-se şi dezvoltându-se în cadrul activităţii sub influenţa instruirii

perceptive şi a activităţii profesionale exercitate de individ.

Pentru a aplica în mod ilustrativ evoluţia şi proiectarea dinamicii mijloacelor utilizate

(instruire problematizată, lucrări grafice obligatorii, cu elemente de creaţie, de căutare şi

conoaştere, tennologiile graficii de computer) am reprezentat schematic imaginea procesului,

alcătuit dintr-o etapă a orelor de studiu.

Procesului perceptiv de explorare vizuală la disciplinele grafice a unei etape este reprezentată

în desenul 12 de mai jos

Desenul 12. Procesul perceptiv de explorare vizuală

Sistemul de mijloace

Starea percepţiei

Condiţiile interioare Condiţiile

externe

Page 105: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

105

I. Condiţii interne:

− Analizatorii: vizual, tactic, auditiv, motric;

− Factorii afectivi (dispoziţia, emoţiile, sentimentele);

− Aptitudinile;

− Atitudinile;

II. Condiţii externe:

− Orientarea perceperii (instructajul, limbajul, denumirea, utilizarea);.

− Pregătirea intelectuală şi culturală a receptorului;

− Pregătirea generală (elementele limbajului tehnic, compoziţia, modele de elaborare);

− Pregătire specială (structuri compoziţionale, experienţa receptorului, interesul către

cunoaştere);

− Complexitatea reprezentărilor;

− Durata percepţiei.

Pentru o astfel de integritate, procesul de explorare vizuală a disciplinelor grafice a fost

structurat şi analizat pe etape. Chiar de la început, în baza unei analize teoretice a datelor

experimentale, descrise în capitolele precedente, s-a proiectat procesul, după care s-a efectuat

controlul experimental. Dar pentru a compara obiectivele proiectate şi rezultatul obţinut cu cele

iniţiale e necesar să evidenţiem starea iniţială a calităţii in formare, să arătăm dinamica ei, să

corelăm datele obţinute, folosind anumite criterii obiective.

Dar cum să obţinem astfel de rezultate obiective, cum să respectăm criteriul corectitudinii in

concluzii?

În cercetările noastre, ţinând cont de recomandările despre perfecţionarea metodică a

experimentului pedagogic (M. A. Danilov, O. S. Grebeniuc, Al. Roşca, M. A. Cioclea, A. Vatavu

etc.) şi reieşind din obiectivele cercetării, am construit metodologia clasificării rezultatelor

experimentului în felul următor:

S-au ales trei grupe de control şi una experimentală, în anii de studii 2002 - 2003; 2003 -

2004; specialităţile artă plastică, design - interior. După componenţă şi dezvoltare studenţii

grupelor erau cam la acelaş nivel.

Experimentul l-am promovat timp de 2 ani, au participat studenţii de la specialitatea design

interior, anii I şi II. Rezultatele cercetării au fost comparate şi cu starea percepţiei vizuale la

studenţii altor universităţi şi instituţii.

Care a fost starea iniţială a cunoştinţelor la obiectul studiat, a calităţii explorării vizuale a

disciplinelor grafice în general? Prin starea obiectului înţelegem nivelul dezvoltării perceptive a

Page 106: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

106

disciplinelor grafice, componenţa şi structura percepţiei claselor în întregime, într-un anumit

moment al dezvoltării. Pentru studierea stărilor obiectului am aplicat metodologia descrisă de O.

S. Grebeniuc şi ş. a.

Analizând starea studierii perceptive în grupele date, am stabilit că, după nivelurile de

dezvoltare a percepţiei vizuale la disciplinele grafice, bazele desenului tehnic se caracterizează în

felul următor ( calculele se prezintă pentru două grupe de studenţi.)

Nivelurile

I(inferior)

II(mediu)

III(avansat)

Numărul studenţilor

14

20

0

Numărul studenţilor în % de la numărul total - 34

studenţi

41,2%

58,8%

0

Tabelul 16. Grupa la specialitatea: Design interior(2002-2003).

Nivelurile

I(inferior)

II(mediu)

III(avansat)

Numărul studenţilor 15

15

0

Numărul studenţilor în % de la numărul total - 30 studenţi

46,6%

53,3%

0

Tabelul 17. Grupa de specialitate: Design interior(2003 - 2004)

După cum observăm, studenţii se caracterizează printr-un nivel nu prea înalt al dezvoltării

percepţiei vizuale la disciplinele grafice, nefiind pe deplin dezvoltate percepţiile cognitive,

capacităţile şi calitatea cunoştinţelor.

De aceea este evident, ca obiectivele educării perceptive, rezultatele aşteptate sau proiectate

constau în formarea şi dezvoltarea percepţiei corespunzătoare unui nivel mai înalt decât cel iniţial,

dar pentru aceasta este necesar să se ridice starea perceptivă a studenţilor cu cel puţin un nivel, iar

al unora-cu şi mai mult.

Cum ar trebui să decurgă procesul de educare perceptivă în procesul studierii disciplinelor

grafice la prima etapă?

După părerea noastră, acest proces poate fi reprezentat în felul următor: iniţial, una din

problemele profesorului trebuie să fie: problema orientării spre posibilităţi de citire şi interpretare,

spre realizare, transpunere în practică a concepţiei, ca instrument de lucru în investigaţiile teoretice

(orientare perceptivă).

Page 107: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

107

În scopul îndeplinirii obiectivelor puse este necesar să se utilizeze la maximum posibilităţile

de modelare, de reprezentare spaţială, volumetrică. Circumscrierea obiectivelor generale se va face

în viziunea ansamblului, cu degajarea a ceea ce este semnificativ pentru totalitatea cunoştinţelor

disciplinelor grafice. Orientarea mai întâi spre ansamblu, care are menirea de a conferi logică

internă sistemului de valori, cunoaşterea relaţiilor interne ale desenului tehnic, adică modul în care

anumite momente decurg din altele şi le implică pe altele, fiind vorba in esenţă de sintaxa internă a

domeniului.

Un alt grup de probleme ale profesorului trebuie să devină formarea unei gândiri logice

spaţiale, prin realizarea căreia, transpare specificitatea desenului tehnic în reprezentări şi semne

grafice, dobândite în gândire, având rolul unui excelent instrument de cunoaştere, de comunicare,

de interacţiune socială în activitatea de creaţie.

În acest scop paralel cu formarea principilor cognitive sub aspectul conţinutului de studiu,

trebuie propus, de sine stătător, algoritmul rezolvării şi îndeplinirii lucrărilor, ce poate fi constituit

prin schematizări şi combinări care pot intra cu unele limitări, în circuitul operaţional al gândirii,

deşi conservă sistemul de referinţă perceptiv.

Dacă prima parte de probleme este orientată spre explorarea actului perceptiv, rezolvarea

problemei din celălalt grup condiţionează detecţia, reuşita rezolvării problemelor precedente,

constituind o inspecţie vizuală, care exprimă caracterul activ şi selectiv al subiectului de "inspecţie

şi control".

Încercând să rezolvăm problemele abordate, am folosit relaţia care se referă la reprezentarea

obiectelor şi a concepţiilor tehnice privind structura, construcţia, funcţionarea lor.

Aceste probleme le-au inclus şi pe cele ale dezvoltării intrinsece: formarea deprinderilor şi

priceperilor de a citi şi interpreta corect toate elementele produsului (cote, vederi, secţiuni, tăieturi,

starea suprafeţelor, materialul de fabricaţie), să poată reprezenta triortogonal o piesă după

reprezentarea axonometrică (izometrie, dimetrie, ), să înţeleagă un obiect în spaţiu prin citirea

simultană a proiecţiilor lui pe 2-3 plane de proiecţie, să poată reda, pe cât posibil, obiectul

proiectat aşa cum el este perceput vizual în spaţiu, după anumite puncte din jurul obiectului, sau

din interiorul lui.

În cadrul acestei etape lucrările grafice s-au realizat la lecţii, în mod individual, ori de sine

stătător, acasă. Au avut loc lecţii experimentale la temele: Modele de elaborare a imaginii în

spaţiu; Obţinerea şi citirea desenelor în proiecţii ortogonale; Proiecţii axonometrice,

dreptunghiulare şi oblice, Proiecţii conice; Perspectiva pe tablou vertical, perspectiva pe tablou

înclinat.

Page 108: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

108

Metodologia realizării lor este descrisă în capitolul II. Însă în cadrul acestui experiment

formativ, lecţiile au fost desfăşurate într-o anumită consecutivitate, demersul obligatoriu al

conţinutului cărora este acela al aprofundării şi dezvoltării pe un plan superior a cunoştinţelor

însuşite anterior. Astfel la lecţia cu tema: Proiecţii axonometrice s-a propus studenţilor, să se

aleagă şi să se construiască proiecţia axonometrică potrivită după proiecţii ortogonale ale

obiectelor. Profesorul a acordat atenţie modului de determinare a proiecţiilor, căilor de rezolvare,

raţionalităţii lor, studenţii fiind puşi în situaţia de a determina cea mai raţională axonometrie pentru

reprezentare.

Rezolvarea acestor probleme nu este posibilă fără imaginaţia spaţială, în studierea formelor

şi relaţiilor spaţiale, care reprezintă formarea gândirii tehnice, capacităţii de cunoaştere a

disciplinelor grafice, cu ajutorul reprezentărilor spaţiale. Deci, efectuarea lucrărilor grafice

dezvoltă capacităţile cognitive, spiritul de observaţie, gândirea operaţională şi percepţia spaţială,

însă proiecţiile axonometrice sunt nişte desene ale obiectelor care nu sunt utile în analiza

prealabilă a raporturilor de forme şi mărimi aşa cum vor apărea acestea în viziunea obiectului

realizat. Nu întotdeauna se pot efectua generalizări teoretice, analogii constructive, apelând la

proiecţiile ortogonale şi proiecţiile axonometrice, de aceea, în tot timpul studiului, studentul

trebuie să treacă la verificarea aspectelor spaţiale, de la desenul tehnic (proiecţii ortogonale,

proiecţii axonometrice) la desenul perspectiv şi, invers.

De aceea, pentru dezvoltarea percepţiei vizuale a disciplinelor grafice a fost necesar,

determinarea căilor şi metodele de rezolvare a desenului perspectiv, înscriindu-l ca atare printre

artele decorative.

Astfel procesul dezvoltării percepţiei vizuale a disciplinelor grafice va fi asigurat dacă:

a) Vom orienta studenţii spre studierea conştientă a conţinutului teoretic, spre cunoaşterea

proprietăţilor şi legilor specifice ale domeniului;

b) Le vom forma un raţionament interior educativ, încât să intuiască diferite aspecte ale

realităţii, în scopul detectării unor noi informaţii, al obţinerii de noi cunoştinţe.

c) Vom demonstra că orice problemă necesită gândire, astfel subiectul trebuie să-şi cunoască

performanţele dobândite, să beneficieze de controlului şi de autocontrolul permanent al

corectitudinii execuţiei;

d) Vom constata că activitatea de rezolvare nu ne duce doar spre o acumulare de experienţă

specifică, ci şi la aprecierea corectă a rezolvării problemei, fiind un proces de învăţare, care

generează noi informaţii şi căutări.

e) Vom organiza lucrul la lecţii în aşa fel, încât să dăm o orientare creatoare, să acordăm

situaţii de gândire, imaginaţie şi originalitate, în aspect înalt cognitiv întru rezolvarea problemelor.

Page 109: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

109

Tot odată vor fi aplicate şi alte mijloace, cum sunt lucrările grafice problematizate, la

studierea temelor noi, lucrări grafice de ordin perceptiv, în construirea imaginilor în perspectivă,

probleme de design.

Posibilităţile diferitor tipuri de lucrări grafice au fost investigate în capitolul II. Aici vom

insista asupra relaţiilor între unele lecţii, care formează posibilităţile dezvoltative ale procesului

perceptiv.

Vom analiza lecţia la tema: Reprezentarea în perspectivă, având următoare obiective:

O1 - a-i familiariza pe studenţi cu nomenclatura folosită de reprezentarea în perspectivă;

O2 - a familiariza cu clasificarea perspectivei după direcţia principală de privire;

O3 - a-i familiariza cu modele de construire a perspectivei figurilor plane, a corpurilor

geometrice, a volumelor utilizate în construcţii;

O4 - a forma la studenţi priceperi şi deprinderi de construcţii geometrice care se pot efectua

direct pe tabloul de perspectivă;

O5 - a le trezi interesul faţa de evidenţierea legităţilor, construcţiilor, imaginilor, afirmaţiilor

teoretice, faţă de modelele cunoaşterii de organizare perceptivă.

La această lecţie am stabilit următoarele stări ale procesului dezvoltării percepţiei vizuale:

- Orientarea prealabilă în condiţiile şi sarcinile problemelor propuse. Profesorul explică

studenţilor mecanismul perspectivei, regulile şi metodele de reprezentare a obiectelor din spaţiu pe

tablou.

Reprezentarea obţinută trebuie să corespundă imaginii pe care o creează ochiul omenesc

atunci când priveşte acelaşi obiect sau ansamblu din natură. Deci, trebuie respectate atât relaţiile

de poziţie metrică, ce caracterizează obiectul din punct de vedere geometric, cât şi legile

procesului perceptiv.

Acestea trezesc interesul studenţilor faţă de studierea limitelor vizibilităţii clare până la care

se pot extinde construcţiile grafice fără a contrazice observaţia practică.

Studenţii au observat şi însuşit modelele de construire a perspectivei figurilor, corpurilor,

elevaţiilor, din diferite puncte de vedere. Tuturor studenţilor le-a fost interesant şi fiecare a

constatat că, privind un obiect din acelaşi punct de vedere, vom obţine imagini perspectivice

diferite, în funcţie de direcţia spre care ne îndreptăm privirea.

În continuare se pune scopul lărgirii şi aprofundării interesului apărut. Li se propune

studenţilor să folosească construcţiile perspectivice în reprezentarea interioarelor (frontal, central,

unghiular, frontal lateral). Aici apare interesul pentru compararea şi aprecierea imaginilor obţinute,

pentru cunoaşterea şi priceperea legităţilor de construcţie a raţionalităţii funcţionale, cu

posibilităţile de modelare şi interpretare artistică a disciplinelor grafice.

Page 110: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

110

După cum observăm, profesorul îi orientează şi dirijează pe studenţi spre posibilităţi cu

caracter de căutare, spre cunoaşterea şi înţelegerea fondului perceptiv, spre dorinţa de a vedea şi a

cunoaşte lucrurile în esenţa lor. Activitatea de rezolvare a astfel de probleme se asociază cu

capacităţile de gândire, care trebuie să se manifeste în procesul rezolvării problemelor grafice

propuse, în deprinderea unor viziuni structurale, în perceperea unor însuşiri şi configuraţii, ce

devin relevante şi conferă expresivitate imaginii perspective.

Astfel de lecţie are loc în schimbul exigenţelor cognitive, care evoluează crescând de la o

stare la alta, formând priceperi şi deprinderi în gândire logică şi spaţială, fondate pe o scară largă a

modelelor grafice informaţionale.

Prin ce se explică o astfel de schimbare în care predomină acţiunile de citire, înţelegere,

întocmire, realizare, comunicare şi care sunt un rezultat de operaţii mintale promovate cu ajutorul

analizelor vizuale, prin raportarea şi compararea lor, în felul cum apar în faţa privirii.

Dacă vom reveni la analiza stării iniţiale a percepţiei vizuale a disciplinelor grafice, vom

observa că starea iniţială este diferită la diferite grupe de studenţi, aceasta însemnând că

obiectivele educării percepţiei vizuale trebuie să fie de asemenea diferite. Pentru a rezolva o atare

contradicţie, am ales evoluţia obiectivelor înaintate la o singură lecţie. Prin aceasta am obţinut

schimbări pozitive în procesul instructiv - educativ la toţi studenţii, ceea ce asigură logica optimală

a dezvoltării perceptive la majoritatea studenţilor.

De exemplu, la organizarea lecţiei pe tema: Construirea perspectivei corpurilor geometrice

prin utilizarea metodei coordonatelor, obiectivele au fost: O1 - formarea priceperilor şi

deprinderilor construirii proiecţiilor ortogonale, axonometrice, conice; O2 - reprezentarea în

proiecţie conică a corpurilor după proiecţiile ortogonale; O3 - formarea metodei de explorare

directă a realităţii, (observaţia, studierea, efectuarea de analize comparative), O4 - dezvoltarea

capacităţilor operatorii ale cunoştinţelor şi deprinderilor dobândite.

La prima etapă a lecţiei, analizând imaginile ortogonale ale pieselor, studenţii şi-au imaginat

forma lor şi şi-au construit proiecţiile axonometrice. În continuare, ghidaţi de profesor, trec la

algoritmul construirii imaginii perspectivice a pieselor aplicând metoda coordonatelor, fixând

acest algoritm şi îl aplicîndu-l în îndeplinirea lucrărilor grafice.

În acest scop, vom examina interacţiunea dintre obiective, metode, mijloace de instruire şi

stări perceptive în acest şir de lecţii, şi rolul acestora în organizarea procesului de instruire. Pentru

fiecare lecţie studenţii erau orientaţi spre o anumită activitate, esenţa căreia era dezvăluită. La

prima lecţie era prezentată descrierea dată de către profesor a noţiunii de proiecţie ortogonală

(vederi, dispoziţia proiecţiilor, legătura proiectivă, reprezentarea).

Page 111: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

111

Apoi urmează proiecţiile axonometrice (dreptunghiulare şi oblice, poziţia axelor, coeficienţii

de modificare şi valorile lor, construirea cercului). Aplicarea cunoştinţelor teoretice în rezolvarea

problemelor practice devine nu numai un mijloc de realizare a percepţiei, ci şi elementul

constructiv fundamental al fiecărei lecţii.

Reprezentarea în perspectivă este următoarea metodă de reprezentare spaţială. La fiecare

lecţie s-a urmărit scopul de formare a unui nivel înalt, corespunzător proceselor de gândire, de

analiză, de constatare, de generalizare, cât şi de aplicare a cunoştinţelor şi performanţelor grafice.

Astfel evoluţia obiectivelor a avut loc atât în interiorul lecţiei (legătura genetică între

obiective), cât şi de la o lecţie la alta (legătura ierarhică între obiective).

În dependenţa de evoluţia obiectivelor s-au schimbat modelele şi procedeele de instruire. În

interiorul lecţiei cea mai complicată activitate revine mijlocului ei: între lecţii - activitatea îşi

extinde hotarele de cercetare. Se constată interesul studentului spre cunoaşterea orientării atenţiei

sale vizuale, pe de o parte, şi a datelor percepţiei, pe de altă parte. Primul obiectiv se întâlneşte în

ceea ce vede subiectul, ce se poate identifica într-un câmp perceptiv, în sarcinile de exploatare, de

discriminare, de identificare. Al doilea obiectiv se întâlneşte, mai ales, în sarcinile de rezolvare a

problemelor cu caracter spaţial.

La acest compartiment s-au predat lecţii cu caracter problematizat, promovate prin metode

problematizate, analiza acestora fiind descrisă în capitolul II.

În cadrul acestor lecţii am evidenţiat crearea situaţiei de problemă. De exemplu, la

efectuarea lucrărilor grafice Construirea corpurilor geometrice în perspectivă, studenţilor li s-a

propus să rezolve de sine stătător probleme inverse (după reprezentarea în perspectivă a corpurilor

geometrice să găsească elementele de perspectivă ale tabloului). Analizând lucrările studenţilor,

am observat că ei manifestă un mare interes pentru îndeplinirea lor şi pentru căutarea răspunsului

la problema pusă, propuneau mai multe căi de rezolvare, puneau întrebări profesorului. Pentru a-şi

îmbogăţi cunoştinţele a apărut necesitatea de a studia literatură suplimentară.

Toate acestea vorbesc despre posibilităţile modelelor de instruire problematizată în

dezvoltarea percepţiei vizuale care cer studentului să elaboreze răspunsuri, parcurgând în mod

conştient drumul de la elaborare, la verificarea lor şi apoi abordarea soluţiei optime grafice.

Construcţiile creatoare deliberate ale gândirii şi imaginaţiei sunt de neconceput fără

meditaţia personală, fără reflecţia interioară. Cultivarea reflecţiei decurge paralel cu dezvoltarea

intelegenţei, a gândirii şi a imaginaţiei, cu iniţierea în procesele raţionamentului deductiv. Aceasta

corespunde principiului optimizării procesului de educare şi dezvoltare a percepţiei vizuale care

trebuie privită, după opinia lui M. Golu, ca o parte integrată a activităţii cognitive, informaţionale a

subiectului.

Page 112: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

112

Pentru atingerea acestui obiectiv, la următoarea etapă, problemele şi mijloacele au fost

orientate spre dezvoltarea perceptivă de căutare, cercetarea creativităţii. Aici se cere mai mult

decât realizarea unor lucrări grafice, de sinteză, ce vor reaminti studenţilor de unele cunoştinţe

teoretice şi deprinderi plastice.

Problemele de design reprezintă un material abundent de probleme, soluţionarea cărora nu

este decât o modă constructiv-artistică. Pentru redarea acestora este necesar să se facă comparaţii

şi proporţionări de orientare pe orizontală, verticală sau în adâncime. Acesta se realizează în

procesul desenării, optic sau prin diferite măsurări, pentru a se obţine imagini şi forme

proporţionale şi armonioase. Îndeplinirea unor astfel de lucrări grafice cere o activitate mai

îndelungată şi se îndeplinesc şi acasă.

În aşa caz după părerea noastră procesul formării percepţiei vizuale va căpăta un caracter

raţional, iar lucrările grafice ale studenţilor nu vor prezenta numai nişte copii ale obiectelor reale,

ci vor fi modele grafice de informare, forme funcţionale şi frumoase, în conformitate cu

tehnologiile existente. Deci, activitatea de rezolvare duce la acumularea de experienţă ştiinţifică;

intervin generalizări şi transferuri de cunoştinţe, comportamente de căutare, se constată demersuri

şi aspecte creative.

Care sunt rezultatele experimentului la sfârşitul anulu II de studii? Sistemul de mijloace al

explorării vizuale examinate, după datele noastre, a asigurat dezvoltarea percepţiei, impresia,

corelaţia proporţională, integritatea, selectivitatea, expresivitatea.

După nivelurile de dezvoltare a percepţiei disciplinelor grafice, la finele experimentului

starea acestora se caracterizează astfel:

Tabelul 18. Grupa la specialitate, arta plastică anii 2001-2003 (anii I-II)

Nivelurile I(inferior) II(mediu) III(avansat) Începutul experimentului

09.2002 în % la numărul total

41,2% (13)

58,8 (20)

0

Sfârşitul experimentului 06. 2004 la numărul total 34

5,8 (2)

50 (17)

44,2 (15)

Tabelul 19. Grupa la specialitatea design - interior 2001 - 2003 (anii I - II)

Nivelurile I(inferior) II(mediu) III(avansat)

Începutul experimentului 9.2002 în % de la numărul

total 31

46,6% (15)

53,3% (16)

0

Sfârşitul experimentului 05.2004

în % de la numărul total

6,5% (2)

42% (13)

51,6% (16)

Page 113: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

113

Aceasta ne permite să afirmăm că sistemul de mijloace aplicate a condiţionat dezvoltarea

percepţiei vizuale a disciplinelor grafice în corespundere cu obiectivele orientate.

Observăm o creştere a nivelurilor: dacă la începutul experimentului mai mulţi studenţi erau

la nivelul I şi II, la sfârşitul experimentului la primul nivel au rămas doi studenţi, ceilalţi s-au

ridicat la nivelurile II şi III. Putem afirma că dezvoltarea percepţiei la majoritatea studenţilor a

avut o deplasare cu mai mult de un nivel. Este evidentă creşterea numărului de studenţi cu nivelul

III şi de micşorare evidentă a numărului de studenţi cu nivelul I. Aceşti indici nu sunt întâmplători,

deoarece problemele unei etape a procesului educării percepţiei, reprezintă modalitatea de

exprimare şi prezentare a formelor care cere să fie realizat cu precădere la desenul tehnic, şi la

care majoritatea studenţilor corespund nivelurilor înalte. Indicii prezentaţi sunt în creştere deoarece

corespund procesului dezvoltativ, deoarece sistemul de mijloace aplicat corespunde nivelurilor

înalte ale percepţiei.

Validitatea obiectivă a rezultatelor am obţinut-o folosind metodele statisticii matematice

[după Grabari, Crasneanscaia], şi anume criteriul hi pătrat (x²). Deoarece avem 3 categorii de

clasificare (3 niveluri perceptive, 2 linii şi 2xC (2 linii şi C coloane), c=1,2,3 ;i formula

∑= +

⋅−⋅⋅⋅

⋅=

c

i ii

ii

ooonon

nnT

1 21

21221

21

)(1

n1=64 o21=35

n2=65 o22=30

c=2

o11=28

o12=36 . Alcătuim tabela 2x3.

Populaţia nr.1 începutul

experimentului

28

36

0

n1=64

Populaţia nr. 2 Sfârşitul

experimentului

4

30

31

n2=65

Observăm că valorile elementelor matricei O13 şi O21 sunt mai mici decât 5 pentru o mai mare

precizie a aproximării repartiţiei statistice T după criteriul x2 unim categoriile unu şi trei şi trecem

la tabela 2x2.

Page 114: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

114

Populaţia nr.1 începutul

experimentului

28

36

n1=64

Populaţia nr.2 începutul

experimentului

35

30

n2=65

Ipoteza nulă Ho - nivelul dezvoltării percepţiei în procesul studierii disciplinelor grafice, a

studenţilor, în clasele experimentale, la sfârşitul lui e mai înalt decât la început (P1i=P2i).

Din formula menţionată mai sus obţinem:

32,1)111966112(

13645

)11146

912127(

13645)

66146

631249(5

65641

)66

)61364(3063

)41364(35(6564

1)66

)36653064(63

)28653564((6564

1)3036

)(3528

)6564((6564

1

2222

22222

1222212

1121

=⋅

+⋅

=

=⋅

+⋅⋅

⋅=

⋅+

⋅⋅

⋅=

=⋅−

+⋅−

⋅⋅

=⋅−⋅

+

+⋅−⋅

⋅=

+⋅−⋅

++

⋅−⋅⋅

=ononooT

Gradul de libertate V=(r-1)(c-1) este (2-1) (2-1)=1

Din tabela valorilor pentru x2 pentru P=0,05, avem 3,84, adică Texp.=1,32<3,84

Diferenţele obţinute în urma experimentului fiind semnificative, constatăm o distanţă între

nivelurile de dezvoltare ale percepţiei vizuale în procesul studierii disciplinelor grafice.

Compararea rezultatelor finale demonstrează schimbări atât cantitative, cât şi calitative ale

dezvoltării perceptive, obţinerea unui rezultat mai înalt, decât cel de la început. Datele obţinute

demonstrează că scopul experimentului de a elabora bazele psihologo - pedagogice ale percepţiei

vizuale, ce ar asigura logica optimă de dezvoltare, a fost în general rezolvată. Putem face

următoarele concluzii:

- procesul dezvoltării perceptive a disciplinelor grafice decurge în câteva etape pe care le-am

descris mai sus. Procesul perceptiv cu un nivel suficient de înalt se formează prin aplicarea

sistemului de mijloace elaborat;

- dezvoltarea percepţiei vizuale a disciplinelor grafice şi sistemului de mijloace ce-i

corespunde s-a planificat; ţinându-se cont de starea perceptivă iniţială a studenţilor.

- lucrările grafice, practic obligatorii, pot fi considerate ca nişte mijloace de baza de

cercetare, perfecţionare, structurare, a activităţii cognitive, informaţionale a studentului;

- sistemul de mijloace elaborat este suficient, însă nicidecum absolut; el poate fi perfecţionat,

extins şi completat.

Page 115: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

115

Concluzii generale

Corectitudinea reprezentării depinde nu numai de condiţiile obiective ale percepţiei, dar şi de

capacităţile perceptive pe care le posedă subiectul. De aceea, în reprezentarea obiectului o

mare însemnătate îl are nivelul de dezvoltare a percepţiei spaţial - vizuale a studentului. Ea se

formează în procesul activităţii reprezentative în baza studierii teoriei reprezentării şi dezvoltării

deprinderilor şi priceperilor de desen. Pedagogul trebuie să cunoască particularităţile formării

procesului percepţiei vizuale şi să poate dirija cu ele.

Cercetarea stării perceptive vizuale a disciplinelor grafice a arătat că nivelul ei înalt este

prezent numai la 8%, cel mediu la 35%, cel inferior 57% de studenţi. O astfel de stare nu

corespunde nivelului cerinţelor, pe care societatea le înaintează universităţii contemporane.

Situaţia aceasta impune recomandări argumentate ştiinţific, cu atât mai mult că procesul

dezvoltării perceptiv-vizuale ale disciplinelor grafice nu este elaborat.

În cercetările noastre au fost abordate particularităţile percepţiei spaţial vizuale ale obiectului

reprezentării, precum şi unele probleme ale educării percepţiei vizuale la studenţii anilor întâi şi

doi, care studiază desenul tehnic, desenul perspectiv şi desenul proiectiv.

Pentru modelarea procesului percepţiei vizuale a disciplinelor grafice a fost necesar să

evidenţiem nivelurile dezvoltării, particularităţile specifice ale percepţiei disciplinelor grafice, ceea

ce va permite să formulăm logica şi să construim sistemul de obiective ale procesului.

Pentru a asigura dezvoltarea percepţiei disciplinelor grafice la majoritatea studenţilor, şi

pentru a obţine rezultate, determinate de obiectele respective, este necesar să construim sistemul de

mijloace în corespundere cu starea iniţială evidenţiată a percepţiei (reieşind din posibilităţile

mijloacelor). În dependenţa de pregătire, de dezvoltare a gândirii, particularităţilor de vârstă a

studenţilor, am încercat să caracterizăm criteriile şi nivelurile percepţiei vizuale, care după părerea

noastră cuprind următoarele aspecte bazate pe perspectiva de observaţie:

- capacitatea de a înţelege spaţialitatea obiectelor cu ajutorul analizelor vizuale, prin raportarea

şi compararea lor în felul cum apar în faţa ochilor;

- capacitatea de transformare a achiziţiilor din cadrul disciplinelor grafice în componente active

ale gândirii tehnice creative;

- capacitatea de a crea un complex de reprezentări despre frumos, a gustului pentru frumuseţea

desenelor şi caracterul exterior plăcut şi atractiv al produselor tehnice şi obiectivelor de

construcţie;

- capacitatea de sesiza calităţile obiective ale formei obiectului formând şi determinând

legităţile procesului perceptiv.

Page 116: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

116

În scopul diagnosticării şi proiectării procesului perceptiv am evidenţiat structura nivelurilor

perceptive, bazându-ne pe esenţa criteriului obiectivelor şi cel al existenţei (fiecare nou nivel îl are

la bază pe cel existent).

Evidenţierea nivelurilor:

Primul nivel (inferior) se caracterizează printr-o dezvoltare slabă a percepţiei. Acel punct de

reper de la care se poate dezvoltata percepţia vizuală este orientarea percepţiei spre disciplinele

grafice.

Al doilea nivel (mediu) se caracterizează prin perceperea pozitivă ce s-a format. Aici putem

analiza interesul necesităţii de a acumula cunoştinţe, deprinderi practice, teoretice, atât în

reprezentare cât şi în conştiintezare şi discriminare.

Nivelul trei (avansat) se caracterizează prin abilitatea de a concepe idei noi şi se distinge

printr-o dezvoltare armonioasă a tuturor componentelor perceptive ale disciplinelor grafice.

Percepţia vizuală este un proces complex care se află în dependenţă de sistemele sociale, în

care se include şi obiectul, şi subiectul. Este foarte greu de vorbit despre modelarea complexă a

relaţiilor sistemice ale acestui proces. De aceea studierea disciplinelor grafice este posibilă, după

părerea noastră, prin rezolvarea şi îndeplinirea lucrărilor grafice, şi a instruirii problematizate, a

modelării spaţiale volumetrice, atât prin intermediul tehnologiilor tradiţionale, cât şi al celor

moderne. În cercetările noastre sunt evidenţiate posibilităţile dezvoltative ale acestor mijloace.

Posibilităţile instruirii problematizate ca mijloc de dezvoltare a gândirii perceptive sunt:

1). de a rezolva probleme mai complexe;

2) de succes, dorinţa de a participa la discuţii;

3) de a pătrunde independent în esenţa fenomenelor şi procedeelor de reprezentare

perceptivă;

4) încrederea în forţele proprii şi înclinaţia puternică faţă de realizarea de sine;

5) încercarea de adoptare a scopurilor originale, de îndeplinire a proiectelor îndrăzneţe;

6) posibilitatea de realizare a unor noi experimentări;

7) posibilitatea demonstrării însemnătăţii gnoseologice, practice şi dezvoltative a

cunoştinţelor grafice;

8) posibilitatea dezvoltării perceptive a capacităţilor studentului la nivelurile superioare ale

percepţiei vizuale şi instruirii grafice.

Pentru realizarea logică a problemelor menţionate, referitor la particularităţile specifice ale

nivelurilor, au fost evidenţiate posibilităţile dezvoltative ale lucrărilor grafice.

Page 117: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

117

Cu atât mai mult, la etapa actuală, lucrările grafice obţin o mai mare importanţă, o extindere

şi o diversificare din ce mai mare, impusă de o legitimă accentuare a caracterului aplicativ al

învăţământului, de cerinţele instruirii şi ale pregătirii tehnico - ştiinţifice.

Gama acestor lucrări este extrem de largă, începând cu obişnuinţele aplicaţiei practice,

continuând cu cele de proiectare şi încheind cu cele de execuţie, de construcţie, de producţie şi

creaţie.

Lucrările grafice se realizează după un algoritm bine determinat şi argumentat, după un

anumit plan, în aşa fel, încât studenţii să înveţe să învingă metodic dificultăţile care sunt

caracteristice genului de lucrări grafice.

Pentru a realiza logica problemelor menţionate în particularităţile specifice şi nivelurile

dezvoltării percepţiei, au fost evidenţiate posibilităţile dezvoltative ale lucrărilor grafice, la desen

tehnic, desen proiectiv, desen perspectivic.

Posibilităţile obiective ale lucrărilor grafice sunt:

- de formare şi dezvoltarea imaginaţiei spaţiale reproductive şi creative;

- de dezvoltarea culturii vizuale care vizează planificarea vizuală a spaţiilor prin cunoaşterea

principiilor de bază al compoziţiei;

- evidenţierea însemnătăţii cunoştinţelor teoretice şi necesitatea aplicării acestora în practică;

- efectuarea rapidă a legăturii dintre percepţia vizuală şi imaginaţia după memorie,

construind logic forma obiectului, printr-o trecere de la lucruri cunoscute la lucruri noi;

- stimularea implicării necesităţilor de studiere a cunoştinţelor, în special a cunoştinţelor de

atitudine perceptivă;

- dezvoltarea percepţiei vizuale care poate fi obţinută prin cunoaşterea principiilor de bază

ale compoziţiei arhitecturale, celei decorative şi a unor elemente de scenografie;

- formarea la studenţii a acelui spirit de observaţie, care dă posibilitatea de îmbinare a

diverselor cerinţe şi condiţii, precum şi a acelei imaginaţii în spaţiu, care caută şi găseşte formele

geometrice cele mai adecvate funcţional, constructiv şi decorativ;

- facilizarea înţelegerii stilurilor artistice, de către studenţi inclusiv şi a acelora ale

arhitecturii spaţiului respectiv.

Interesul pentru lucrările grafice practice şi eficienţa lor sporeşte considerabil atunci când

executarea include elemente de problematizare, de cercetare concretă, de creaţie personală şi se

desfăşoară în câteva etape:

a) planificarea individuală a lucrării;

b) reprezentarea propriu - zisă a lucrării în mod conştient şi independent cu perseverenţă,

precizie şi consecvenţă în conformitate cu planul de acţiune;

Page 118: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

118

c) controlul şi evaluarea în dependenţă de corectitudinea de execuţie şi a standardelor de

performanţă stabilite.

Este evident că lucrările realizate sunt executate în baza unor demonstraţii, instructaje oferite

de către profesor, fiind o activitate a studenţilor orientată, în ultima analiză, în direcţia dezvoltării

percepţiei vizuale a disciplinelor grafice, dar totodată a formării "mânii experte" a cultivării

isteţimii sau "inteligenţei mânii", a inteligenţei practice şi tehnice, atât de mult solicitate în

condiţiile civilizaţiei moderne.

Aplicarea lucrărilor grafice ne permite să oferim studenţilor, într-un limbaj artistic; sugestia

tridimensionalităţii prin intermediul disciplinelor grafice, pe care le putem include:

- ca atitudine a realităţii obiective abordată prin modalităţi de percepere vizuală a acesteia;

- ca atitudine în procesul de creaţie în faţa câmpului perceptiv organizat si tratate prin legi de

natură subiectivă;

- ca cercetări ştiinţifice în care parametrii constructivi sunt măsuraţi si corectaţi;

- ca abilitate cu care se acţionează în stabilirea structurilor compoziţionale, structurii valorice,

structurii grafice, structurii cromatice etc.

Totodată au fost structurate si prezentate principiile de organizare a reprezentărilor si

prezentărilor spaţiale, care au alcătuit sistemul de mijloace dezvoltative ale percepţiei vizuale si

instruirii grafice.

Mijloacele selectate în investigaţiile noastre sunt analizate sub un anumit ungi de vedere, care

ar influenţa dezvoltarea perceptivă a disciplinelor grafice. Fără îndoială, posibilităţile mijloacelor

cercetate nu se limitează doar la cele abordate în investigaţia noastră. Mijloacele menţionate

trebuie să alcătuiască baza sistemului de activitate al profesorului, orientat spre dezvoltarea

percepţiei disciplinelor grafice.

Prin sistemul de mijloace înţelegem un "ansamblu de procedee pedagogice şi de legături între

elemente, o astfel de combinare, consecutivitate şi aranjare a acestora în baza logicii obiectivelor

educaţiei… care asigură realizarea acestor obiective în procesul instructiv-educativ",

(O.S.Grebeniuc) adică se înţelege un ansamblu ordonat şi logic, prin aplicarea cărora, se realizează

maximal posibilităţile fiecărui mijloc.

Procesul formării şi educării percepţiei disciplinelor grafice la studenţii anilor I şi II decurge

în câteva etape. În timpul acestui proces se formează trecerea percepţiei de la un nivel la altul, fapt

ce se obţine prin aplicarea sistemului elaborat. La prima etapă a procesului de educare a procesului

perceptiv are loc orientarea spre posibilităţile de citire şi interpretare, spre realizare, transpunere în

practică a concepţiei (orientarea perceptivă). La această etapă e necesar să dezvoltăm priceperile,

să determinăm principiul şi consecutivitatea construcţiilor, studentul să poată să întocmească

Page 119: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

119

desenul la scară, să poată reprezenta triortogonal o piesă, să-şi educe încrederea în forţele proprii,

în acţiuni. În acest context se acordă atenţia logaritmului bine determinat şi argumentat al realizării

lucrărilor grafice după un anumit plan.

La etapa a doua, atenţia principală a fost acordată posibilităţilor de cercetare, spre

cunoaşterea în înţelegerea reprezentării finite a unui spaţiu infinit. Această etapă corespunde

activităţii de sinteză în gândire spaţială, de dirijare în procesul de căutare. Aceste activităţi se

include în căutarea performanţelor grafice reprezentative. Se accentuează modelarea spaţială a

reprezentărilor spaţiale. Aceste probleme îi pun pe studenţi în situaţia de căutare, de studiere, de

cercetare a performanţelor perceptive.

Etapa a treia condiţionează detecţia, fiind o inspecţie vizuală care exprimă caracterul activ şi

selectiv de inspecţie şi control. Pe parcurs lucrările devin tot mai complexe după conţinut, după

metodele şi procedeele de realizare, fapt ce include activitatea productivă, creativă, iar dificultăţile

întâlnite intensifică efectul dezvoltativ.

Fiecare student îşi realizează obiectivele şi elementele de cercetare, spre acumularea

cunoştinţelor şi a noilor procedee, cit şi spre generalizarea acestora, spre o mai bună însuşire a lor.

Cercetările realizate au confirmat, în linii generale, adevărul ipotezei, construirea sistemului

de mijloace, care asigură rezultatul şi logica optimală a dezvoltării percepţiei vizuale şi a permis să

constatăm următoarele:

1. Percepţia în activitatea grafică se formează şi se dezvoltă în procesul instruirii şi obţine

particularităţi specifice pentru această activitate a omului. De aceea, la prima etapă a studierii

disciplinelor grafice, este necesar de a dezvolta la studenţi percepţia spaţial vizuală a obiectului

reprezentării. Sistemul de formare a percepţiei vizuale este orientat spre studierea obiectului

reprezentării în concordanţă cu obiectivele educaţionale de instruire, care se bazează pe studiul

teoriei reprezentării şi dezvoltarea deprinderilor şi priceperilor de desen;

2. Studierea disciplinelor grafice predispune realizarea consecutivă a trei aspecte psihologo -

pedagogice. Primul aspect constă în formarea şi dezvoltarea percepţiei spaţiale a spaţiului

tridimensional si a planului de proiecţie în baza teoriei reprezentării grafice ca obiectiv

psihologic. Aspectul doi rezultă în dezvoltarea priceperilor practice de reprezentare a spaţiului

tridimensional pe panul de proiecţie, utilizarea tehnicilor de reprezentare. Al treilea aspect

presupune organizarea procesului de instruire şi mijloacelor pedagogice de influenţă, care

contribuie la rezolvarea problemelor practice şi psihologice;

3. Formarea şi dezvoltarea, la studenţii facultăţilor de artă plastică şi design, a percepţiei

vizual-spaţiale este un proces complex, care decurge în câteva etape şi necesită însuşirea

consecutivă a bazelor proiectării la toate etapele de desen. Prin aceasta se determină însemnătatea

Page 120: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

120

formării şi dezvoltării percepţiei spaţial vizuale în organizarea procesului de instruire al

disciplinelor grafice, la general, şi în particular, obiectivului concret la diferite etape ale

activităţii reprezentative;

4. Procesul formării percepţiei compoziţionale spaţial-vizuale la studenţii anilor I şi II are

următoarele particularităţi: la nivel inferior de dezvoltare a percepţiei vizuale nu este format

obiectivul percepţiei compoziţional - spaţiale în procesul desenului, studenţii au cunoştinţe

insuficiente la teoria reprezentării, dezvoltare slabă a deprinderilor practice în desen, proiectare.

Cunoaşterea acestui proces, priceperea de a-l dirija permite plasarea studierii în baza ştiinţifică,

planificarea acţiunii pedagogice, prognozarea rezultatelor;

5. Dezvoltarea percepţiei vizuale în studierea disciplinelor grafice se activează în succesiune

cu alte obiecte (desen artistic, pictura, sculptura, compoziţia etc.). Practicarea altor genuri de artă

reprezentativă extind cunoştinţele obţinute în procesul studierii disciplinelor grafice, îmbogăţesc

experienţa profesională a studenţilor;

6. Dezvoltarea percepţiei vizuale prin intermediul utilizării disciplinelor grafice la adolescenţi

se recomandă a fi realizată pe cale logică, având în vedere că gândirea este spaţială prin însăşi

natura sa, iar limbajul, ca expresie a gândirii, se constituie tot spaţial. Deci, comunicarea este o

verigă de legătură între înţelegere, concretizare şi generalizare, prin intermediul concepţiilor de

gândire, judecată şi concluzionare în procesul percepţiei vizuale.

7. Baza activităţii reprezentative este percepţia vizuală - care constituie o citire a conţinutului,

este un dialog cultural între obiectul supus reprezentării şi observator. În procesul perceperii şi

elaborării desenului o mare însemnătate îl are nivelul de cunoştinţe teoretice şi al deprinderilor

practice ale instruirii grafice, senzaţiile şi caracterul gândirii. Evidenţa individuală a nivelului de

dezvoltare a perceperii studenţilor şi cadenţa instruirii lor permite obţinerea unor rezultate mai

înalte în însuşirea disciplinelor grafice.

.

Recomandări:

1. Stabilind că trecerea de la un nivel al percepţiei la altul este subordonată schimbării

sarcinilor, lucrărilor grafice obligatorii, e necesar să se păstreze subordonarea dintre tipuri de

lucrări şi nivelul dezvoltării perceptive.

2. Întrucât fiecare tip de lucrări grafice dă posibilitatea să schimbăm perceperea realizării lor,

care conduce spre dezvoltarea percepţiei vizuale în cadrul disciplinelor grafice, putem afirma că

procesul dezvoltării poate fi început şi continuat cu realizarea lucrărilor grafice(obligatorii, cu

elemente de creaţie, de căutare şi cunoaştere).

Page 121: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

121

3. Logica optimală a sistemului de mijloace didactice ce influenţează la dezvoltarea

percepţiei vizuale este determinată de posibilităţile lor şi relaţiilor dintre ele.

4. Dezvoltând la studenţi percepţia vizuală, profesorul trebuie să posede nu numai

performanţele activităţii reprezentative, dar să cunoască şi să ţină cont de procesele psihologice,

care decurg în procesul studierii disciplinelor grafice. Priceperea de a dirija cu aceste procese va

permite să apreciem învăţământul ca bază ştiinţifică şi să planificăm rezultatele lucrului.

5. O mare însemnătate are realizarea lucrărilor grafice de scurtă durată (schiţe, crochiuri), cât

şi a lucrărilor de căutare şi creaţie. Aceasta permite profesorului de a determina aptitudinile

individuale ale studentului, caracterul gândirii precum, şi includerea lui în procesul creativ activ.

Concluzionând, putem afirma că cercetarea noastră nu poate acoperi toate problemele de

formare a percepţiei vizuale la studenţi în procesul studierii disciplinelor grafice la facultăţile de

artă plastică şi design al universităţilor pedagogice, diverse aspecte ale cercetării noastre necesită

precizări şi concretizări metodice şi teoretice, iar eventualele spaţii albe în domeniul investigaţiei

noastre le lăsăm pe seama celor care vor acoperi aceste goluri prin alte cercetări.

Page 122: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

122

Conţinutul tezei a fost elucidat în următoarele publicaţii:

1. Răileanu, V. Perspectiva (Tehnologii didactice). Chişinău, UPS "Ion Creangă", 1996, 43 p.

2. Răileanu, V. Studierea perspectivei şi contribuţia ei in dezvoltarea profesionalismului

viitorului artist plastic. // Tehnologia educaţiei artistice plastice. Chişinău, 1996, vol. I, UPS "Ion

Creangă", p. 36-41.

3. Răileanu, V. Arta de a vedea arta. // Tehnologia educaţiei artistice plastice, vol. II,

Chişinău, UPS "Ion Creangă", 2000, p.83 - 90.

4. Răileanu,V. Structuri geometrico-plastice prin intermediul perspectivei. Tehnologia

educaţiei artistice plastice. Vol. II, Chişinău, UPS "Ion Creangă", 2000, p. 92-94.

5. Răileanu, V. Percepţia vizuală în sugestia tridimensionalităţii. // Conferinţa ştiinţifică

anuală " Probleme ale ştiinţelor şi modernizării învăţământului", UPS "Ion Creangă", (20-21

martie 2002), Rezumate ale comunicării, vol I, p. 470- 474.

6. Vatavu, A., Lutcov, B., Răileanu, V. Indicaţii metodice pentru elaborarea şi îndeplinirea

desenelor tehnice cu angrenaje filetate. Chişinău, UPS "Ion Creangă", 2002, 26 p.

7. Răileanu V. Dezvoltarea percepţiei vizuale a viitoarelor cadre didactice în procesul

explorării spaţial-vizuale. // Materialele Conferinţei ştiinţifice, ediţia VIII-a "Educaţia morală,

etică şi spirituală în contemporaneitate", Chişinău, 2004, UPS "Ion Creangă", p. 242 -246.

8. Răileanu, Veronica. Criteriile percepţiei vizuale în desenul tehnic. // Mat. Conferinţei

ştiinţifice anuale " Problemele ale ştiinţelor socio-umane şi modernizării învăţământului" (17-18

martie 2004), vol. II, Rezumate ale comunicării, p. 325-327.

9. Răileanu, V. Reprezentări în perspectivă. // Manual pentru studenţi şi elevi, Chişinău,

2005, 117 p.

10. Răileanu, V. Standarde curriculare şi profesionale la ştiinţele tehnice. // Tehnologii

educaţionale moderne. De la standarde curriculare la competenţe profesionale, vol. VII, coord. dr.

habil. Mândâcanu V., Chişinău, 2005, UPS "Ion Creangă", p. 229 - 238.

11. Răileanu, V. Specificul activităţii grafice şi legătura ei cu grafica de computer în

studierea disciplinelor grafice. // Univers Pedagogic, nr. 1, Chişinău, 2006, p. 61-64.

12. Răileanu, V. Formarea capacităţilor profesionale la studenţi prin intermediul

disciplinelor grafice. // Univers Pedagogic, nr. 2, Chişinău, 2006, p. 51-54.

13. Răileanu, Veronica. Indicaţii metodice la desenul tehnic pentru studenţii anului II. UPS

"Ion Creangă, 2006, Chişinău, 78 p.

Page 123: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

123

Bibliografie

1. Achiţel, Cheorghe, Frumosul dincolo de artă, Bucureşti, Meridiane, 1988, 418 p.

2. Arnheim, Rudolf, Arta şi percepţia vizuală, Bucureşti, Meridiane, 1979, 467 p.

3. Arnheim, Rudolf, Arta şi iluzie, Studiu psihologic a reprezentărilor picturale, Bucureşti,

Meridiane, 1993, 97 p.

4. Arnheim, R., Forţa centrului vizual, Meridiane, Bucureşti, 1995, 234 p.

5. Arbore Grigore, Forma ca viziune, Editura Meridiane, Bucureşti, 1984 (311 p.)

6. Bucun N., Musteaţă S., Guţu V., Bazele ştiinţifice ale dezvoltării învăţământului în

Republica Moldova, Chişinău, Prometeu, 1997, 339 p.

7. Bontaş, Ioan, Pedagogie, ALL, Bucureşti, 1996, 315 p.

8. Bogoslovski, V., Kovaliov, A., Stepanov A., Psihologie generală, Lumina, Chişinău, 1992,

345 p.

9. Berhnard, Arnold, Geometria proiectivă. Perceperea spaţiului prin desen, carte de exerciţii

pentru învăţământ şi studiul individual, Editura Tehnica, 1993 (275 p.)

10. Bernstein D.A, Roy E. S, Srul T.K şi Wickens C.D, Psychology, Houghton Mifflin, Boston,

1991

11. Băraru, Anton, Sîrbu, C., Popescu, V., Îndrumări metodice pentru disciplina desen tehnic,

Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1982, 159 p.

12. Bârlogeanu, Lavinia, Psihopedagogia artei, Educaţia estetică, Bucureşti, 2001, Polirom, 211 p.

13. Bouleau, Charles, Geometria secretă a pictorilor, Bucureşti, Meridiane, 1979, 284 p.

14. M. Ceapă, Gh. Popovici, Tudor Rusu, Al. Botez, Desen tehnic, Tehnica - Info, Chişinău, 2002,

193 p.

15. Vasile Breban, Dicţionar general al limbii române, Bucureşti, Polirom, 1157 p.

16. Ceapă, Mihail, Popovici Gheorge, Geometrie descriptivă, Editura Tehnica, Chişinău, 1997,

210 p.

17. Căliman Tiberiu, Învăţământ, inteligenţă, problematizare, Bucureşti, Editura didactică şi

pedagogică, 1975, 202 p.

18. Bollelach, Gunter, Desenul. Pe scurt despre tehnică, Bucureşti, Meridiane, 1964, 44 p.

19. Constantin, Paul, Culoare, artă, ambient, Bucureşti, Meridiane, 1978, 220 p.

20. Comenius, G., Arta didactică, Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, 1975, 112 p.

21. Cerghit Ioan, Metode de învăţământ, Ediţia a III - a, revăzută şi adăugită, Editura

didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1997, 270 p.

22. Dafinoim Ion, Personalitatea. Metode calitative de abordare, 2002, Polirom, Bucureşti, 245

p.

Page 124: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

124

23. Delacroix, Henri, Psihologia artei. Eseu asupra activităţii artistice, Bucureşti, Meridiane,

1983, 433 p.

24. Delay J., Pichot P., Abrege de psihologie, Masson Co Editeurs, Paris, 1984,

25. Dimitriu Emilian, Psihologia proceselor de instruire, Editura ştiinţifică, Bucureşti,

1982, 265 p.

26. Dixon, N.F., Începuturile percepţiei, în FOSS, B.M. coord., Orizonturi noi în psihologie,

Editura enciclopedică Română, Bucureşti, 1973,

27. Dogaru, Dorian, Metode noi în proiectare. Elemente de grafică tridimensională, Bucureşti,

Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1988, 391 p.

28. Enache, Mircea, Perspectiva. Note de curs pentru studenţi, Institutul de Arhitectură, Bucureşti,

1979, 105 p.

29. Filimon, Liviu, Filozofia Percepţiei, Bacău, Editura pedagogică şi ştiinţifică, 1999,

130 p.

30. Forgus, R.H., Perception, McGraw- Hill Book Company, Nev Yorc, 1966

31. Gagne, R, Principii de design ale instruirii, Bucureşti, Editura Didactică şi pedagogică, 1975,

123 p

32. Gondiu, Eugenia, Pedagogie generală în prezentare grafică, volumul 1, Cartier, Chişinău,

1997, 55 p.

33. Gănju, Traian, Arta de a gândi, Albatros, Bucureşti, 1983, 135 p.

34. Grigorescu, Dan, Idee şi sensibilitate. Direcţii şi tendinţe în arta contemporană românească,

Bucureşti, Meridiane, 1991, 84 p

35. Georgescu I., Cum să citim desenele de construcţii, Bucureşti, Editura Meridiane, 1991, 134

p.

36. Georgescu, I., Proporţii şi trasee geometrice în arhitectură, 1991, Editura Meridiane,

Bucureşti, 64 p.

37. Goncearov, A. D., Arta graficii, Bucureşti, Meridiane, 1968, 139 p.

38. Ionescu, Miron, Lecţie între proiect şi realizari, Dacia , Cluj-Napoca, 1982, 166 p.

39. Golu, M., Percepţie şi activitate, Cluj, Ediţia ştiinţifică, 1971

40. Golu, M, Dicu A., Culoare şi comportament, Craiova, Scrisul Românesc, 1974

41. Gleitman, H., Psyhology, W.W., Norton Company, New York, 1991

42. Gheorghiu, Adrian, Tehnica desenului perspectiv în construcţii şi arhitectură, Bucureşti,

Tehnica, 1986, 468 p.

43. Kabanov-Meller, E.N., Psihologia însuşirii cunoştinţelor şi a deprinderilor la şcolari, Editura

didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1963, 361 p.

Page 125: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

125

44. Kramar, Mihai, Psihologia stilurilor de gândire şi acţiune umană, Polirom, Iaşi, 2002 183 p.

45. Matei, D., Tradiţie şi inovaţie în artă, Bucureşti, E Meridiane, 1971, 163 p.

46. Matei, N.S., Învăţare eficientă în şcoală, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1955,

325 p.

47. Mândâcanu,Virgil, Promovarea tehnologiilor moderne în context curricular, Tehnologii

educaţionale moderne, vol. III, coordonator Mîndîcanu V. Chişinău,

48. Mândâcanu,Virgil, Bazele tehnologiei şi măiestriei pedagogice, Liceum, Chişinău, 1997, 358

p.

49. Miller, Judith, Culorile. De la stilul clasic la cel contemporan, Editura Aquila, 1993, Oradea,

240 p.

50. Muşat Doina, Percepţia şi gândirea în câmp perceptiv, Editura Universităţii din Bucureşti,

1996, 95 p.

51. Tehnologii educaţionale moderne. Standarde curriculare, vol. VI, coordonator Mândâcanu,

Virgil, Chişinău, 2003, 243 p.

52. Necomireanu, Ilie., Noţiuni introductive de desen tehnic, Editura didactică şi pedagogică,

Bucureşti, 1980, 95 p.

53. Oprea, Olga, Didactica nova. Teoria instruirii, Chişinău, Lumina, 1992, 293p.

54. Oprea, Olga, Didactica nova. Tehnologia didactică, Chişinău, Lumina, Partea 2, 1992, 281 p.

55. Okon, Wincenty, Învăţământul problematizat în şcoala contemporană, Bucureşti, Editura

didactică şi pedagogică, 1978, 300 p.

56. Iacobescu, V. R., Tehnica scrierii artistice, Bucureşti, Editura Tehnică, 1989, 191 p.

57. Iancău, V., Bărbat V., Rusu I., Zetea E., Roşca S., Reprezentări tehnice şi desen tehnic,

Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1982, 647 p.

58. Piaget Jean, Psihologie şi pedagogie, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1972, 160 p.

59. Piaget, J., Les mecanismes perceptifs, P. U.F. , Paris, 1961

60. Piaget, J., Psihologia intelegenţei, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1965

61. Reuchlin, M., Psihologie, P.U.F., Paris, 1988

62. Masek, Victor Ernest, Arta de a fi spectator, Bucureşti, Editura Meridiane, 1986,

262 p.

63. Mauriuce, Merleau Ponty, Fenomenologia percepţiei, Aion, Oradea, 1999, 536 p.

64. Popescu Mircea, Dicţionar de artă, Bucureşti, Editura Meridiane, 1995, 295 p.

65. Zlate Mielu, Psihologia mecanismelor cognitive, Bucureşti, Polirom, 1999, 519 p.

66. Zlate, Mielu , Introducere în psihologie, Bucureşti, Polirom, 2000, 412 p.

67. Popa, Constantin , Desen tehnic, Editura "Gh. Asachi", Iaşi, 1996, 514 p.

Page 126: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

126

68. Popescu-Neveanu Paul, Studii de didactică şi psihologia învăţării, Editura didactică şi

pedagogică, Bucureşti, 1964, 296 p.

69. Stoica, Marin, Sinteze de psihologie şi pedagogie, Editura universitară, Craiova; 1992, 136 p.

70. Stoica, Marin, Psihologia personalităţii, Editura didactică, Bucureşti, 1996, 291 p.

71. Sîrbu, Vasile, Desen de construcţie. Desen geometric si proiectiv, Manual pentru clasa IX-a,

licee industriale şi şcoli profesionale cu profil de construcţii-montaj, Editura didactică si

pedagogică, Bucureşti, 1995, 126 p.

72. Psihologia vârstelor şi pedagogică, în red. Valentina, G. Vlas., Lumina, Chişinău, 1992,

223 p.

73. Radinschi, C., Desen artistic în industria uşoară, Editura didactică şi psihologică, R.A,

Bucureşti, 1992, 80 p.

74. Reuchlin, M., Psihologie, P.U.F., Paris, 1988

75. Roşca, Al., Creativitatea, Editura enciclopedică română., Bucureşti, 1972, 143 p.

76. Rock, I, "The logic of perception", MIT Press, Cambridge, 1988

77. Rubinştein, S.L., Existenţa şi conştiinţa, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1962

78. Pădureţ-Şoitu, L., Modalităţi de stimulare a creativităţii. Sugestii metodologice de dezvoltare a

creativităţii pentru profesori, studenţi şi elevi, Chişinău,1999, Sirius, 48p.

79. Tănăsescu, Aurelian, Geometrie descriptivă. Perspectiva. Axonometrie, Editura didactică şi

pedagogică, Bucureşti, 1982, 639 p.

80. Horia, Teodoru, Perspectiva, Editura de stat pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1963, 573 p.

81. Husein, Gh., Tudose M., Desen tehnic de specialitate, Manual pentru licee industriale,

Editura didactică şi pedagogică, R.A., Bucureşti, 1995, 281 p.

82. Huygbe Rene, Dialog cu vizibilul, Meridiane, 1981, 443 p.

83. Vinţanu N., Educaţia Universitară. Educaţia XXI, Bucureşti, Aramis, 2001, 272 p.

84. Husein, Cheorghe, Aplicaţii şi probleme de desen tehnic, Editura didactică şi pedagogică,

1981, 376 p.

85. Hubenco, Teodora, Dezvoltarea percepţiei artistice la preadolescenţi în cadrul activităţii de

educaţie artistico plastică. Teza de doctor în pedagogie, Chişinău, 2000 130 p.

86. Vatavu, Alexandru, Formarea motivaţiei activităţii de instruire în procesul studierii

disciplinelor grafice. Autoreferat al tezei de doctor în ştiinţe pedagogice, Chişinău, 2000, 19 p.

87. Vasilenco, E., Marin D., Desen tehnic industrial. Elemente de proiectare, Editura Tehnică,

Bucureşti, 1995, 316 p.

88. ADOBE PhotoShop 4.0, Oфициалный учебный курс, разработанный фирмой ADOBE, +

CD-ROM, -M, Кубка, 1998.

Page 127: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

127

89. Проблемы восприятия пространства и пространственных представлении, под ред. Б.

Г. Ананъевa и Б Ф. Ломова. Издательство Академии Педагогических Наук РСФСР,

Москва, 1961, 200 стр.

90. Aнaньев, Б., Индивидуальное развитие человеса и константность восприятия, M.,

Просвещение, 1986.

91. Аугер, В., AutoCAD 11.0: Пер. с нем., Киев: ВHV, 1993, 320 c.

92. Анохин, С. М., Педагогические условия подготовки студентов к исполъзованию

компьютерных технологий (на примере тенхнолого-экономического факультета

педвуза). Автореф. дисс. Канд. пед.наук, Уфа, 2000б, 18 стр.

93. Ананьев, Б. Г., Избранные психологические труды. Том 1. Под ред. А.А. Бодалева, Б Ф.

Ломова. Москва, Педагогика, 1980, 230 стр.

94. Ананьев, Б. Г., Психология чувственного познания, Рос. Акад. Наук. Институт

психологии, Москва, Наука, 2001

95. Антонов, А. В., Информация, восприятие и понимание. Киев, Вища школа, 1988

96. Авдотин, Л. Н. Технические средства в архитектурном проектировании. Москва,

Высшая школа, 1986, 312 стр.

97. Аркелеан Рудик Левонович, Формирование начальных графических умений учащихся

при обучении геометрии, Автореферат Дисертации на соискание ученой степени

кандидата педагогических наук, Москва. 1998, 14 стр.

98. Бахнов, Ю. Н., Сборник заданий по техническому черчению, Москва, Высшая школа,

1984, 159 стр.

99. Повышение эффективности и качества преподавания черчения. Составитель А. Д.

Ботвинников, Москва, "Просвещение", 1981, 128 стр.

100. А. Д. Ботвинников, Пути совершенствования методики обучения черчению, Москва,

Просвещение, 1983, 128 стр.

101. Барышников, А. П., Перспектива, Москва, Искусство, 1955, 198 стр.

102. Бархин, Б. Г., Методика архитектурного проектирования, М., Стройиздат, 1982,

223 стр.

103. Бабанский, Ю. К., Оптимизация процесса обучения, Ростов-на-Дону, 1972,

стр.

104. С. К. Боголюбов, Задачник по черчению, Москва, Машиностроение 1972,

271 стр.

105. А. Д. Ботвинников, В. Н. Виноградов, И. С. Вышнеполъский, Черчение в средней

школе, Москва, Просвещение, 1984, 127 стр.

Page 128: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

128

106. А. Д. Ботвинников, Методы исследования в частных дидактиках. Рекомендации и

материалы по организации и методике научно-ислед. работы. Под редакцией член кор.

АПН РСФСР, М. Н. Скаткина, Москва, Просвещение, 1964, 112 стр.

107. А. Д. Ботвинников, Б. Ф. Ломов, Научные основы формирования графических знаний,

умений и навыков школьников, Москва, Педагогика, 1979, 254 стр.

108. А. Д. Ботвинников, Обучение основам проектирования, Сборник статей, Москва,

Просвещение, 1975, 190 стр.

109. А. Д. Ботвинников, Сборник задач по черчению, Москва, Просвещение, 1973 223 стр.

110. А. Д. Ботвинников, И. С. Вышнеполъский, Черчение в средней школе, Москва,

Просвещение, 1989, 110 стр.

111. А. Д. Ботвинников, В. Н. Виноградов, И. С. Вышнепольский, К. Т. Дембенский,

Десенул линиар, Мануал пентру шкоала де културэ женералэ. Традучере дин лимба русэ,

Лумина, 1978, 303 стр.

112. Основы методики обучения черчению, под. ред. А. Д. Ботвинникова, Москва,

Просвещение, 1966, 510 стр.

113. Борисова, Д. М., Черчение, Москва, Просвещение 1987, 350 стр.

114. В. Г. Бурова, В. Г., Иванцивская, Н. Г., Инженерная графика, Москва, Лотос, 2004,

230 стр.

115. Будасов Б.В., Камиинский В.П., Базилевский Г.В., Строительное черчение и

рисование, М. ,Стройиздат, 1981, 446 стр.

116. В. Г. Бурова, Н. Г. Иванцивская, Инженерная графика, Москва, Лотос, 2004, 230 стр.

117. Величковский Б. М., Зинченко В.П., Лурия А. Р., Психология восприятия, М., Изд.

Московского университета, 1973, 336 cтр.

118. И. А. Воротников, И. А., Занимателъное черчение, Москва, Просвещение, 1990, 222

стр.

119. ЕСКД. Общие правила выполнения чертежеи, Москва, Изд-во стандартов,

1984, 232 стр.

120. Вавилов С. И., Глаз и солнце, О свете, Солнце и зрении, Москва, Наука, 1982, 126

стр.

121. Вальков, К. И., Лекции по основам геометрического моделирования. Л., 1970, 237

стр.

122. Волков, Н.Н., Восприятия предмета и рисунка, М., Изд. АПН РСФСР, 1950, 508 стp.

123. Венда, В. Ф., Инженерная психология и синтез систем отображения информации,

Москва, Наука, 1982, 126 стр.

Page 129: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

129

124. Графические задачи на уроках черчения, Под ред. В. Н. Виноградова, Минск,

Народная асвета, 1984, 126 стр.

125. Г. А. Владимирский, Перспектива, Москва, Просвещение, 1969, 127 стр.

126. В. Н. Виноградов и др., Методика обучения черчению, Под ред. Е. А. Василенко,

Москва, Просвещение, 1964, 80 стр.

127. В.О. Гордон, Е. Г. Старожилец, Почему так чертят?, Москва, Просвещение, 1980,

207 стр.

128. Гипсон, Дж., Экологический подход к зрительному восприятию, М. Прогресс, 1988,

461стр.

129. Грегори, Л. Р., Глаз и мозг. Психология зрительного восприятия,

/Пер. с анг. Москва, Мир, 1970, 246 стр.

130. Грегори, Р., Разумный глаз, Пер. с анг. , Москва, Мир,1972, 209 стр.

131. Грюнбаум, А., Философские пространства во времени \ Пер. с анг. Москва Наука,

1969, 585 стр.

132. Глезер, В. Д., Зрение и мышление, Рос. Акад. Наук, Ин-т физиологии им И. П.

Павлова. СПб, Наука, 1993.

133. Е. К. Годик, Техническое черчение, Киев, Выша школа, 1993, 143 стр.

134. С. М. Даниэлъ, Искуство видетъ, Ленинградкое отделение, Искуство, 1990, 223 стр.

135. Б. И. Коротяев, Учение - процесс творческий, Москва, Просвещение, 1989, 159 стр.

136. Грабаръ, М. И., Краснянская К. А., Применение математической статистики в

педагогических исследованиях, Непараметрические методы, Москва, Педагогика, 1977,

135 стр.

137. Иванивская, Н. Г., Буров В. Г., Инженерная графика и качество графичесого

образовния: Межвуз.сб.науч.тр. Новосибирск: Изд-во НГТУ, 2000. - Вып. 16.

138. Итоговые тесты: метод. Пособие , Под ред. Г. Б. Скок, Новосибирск: Изд-во

НГТУ, 1996, 26 стр.

139. Кузнецова, Г. В., Аполинская Р. И., Горбанъ Н. А., Методические аспекты

преподавания графических дисциплин// Актуальные вопросы графического образования

молодежи. Сб.тез.докл.Всерос.науч.-метод.конф., Рыбинск, 1998.

140. Коршунов, А. М., Отражение, деятелъностъ, познания, М., Политздат, 1979, 215

стр.

141. О проблемном обучении, Сборник задачь, выпуск 3, под ред. д-ра псих. Наук Т. В.

Кудрявцева, Москва, Высшая школа, 1974, 150 стр.

Page 130: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

130

142. О проблемном обучении, Сборник задачи, выпуск 2, под ред. д-ра псих. Наук Т. В.

Кудрявцева, Москва, Высшая школа, 1969, 63 стр.

143. Kузин, В. С., Психология, Учебник, 3-е изд., М., АГАР, 1997, 346 стр.

144. В. И. Кузьменко, М. А. Косолапов, Методика преподавания черчения, Москва,

Просвещение, 1981, 272 стр.

145. Лапшина, Е. Г., Капитанова Е. В., Рачкина Н. Г., Компъютерный подход к методе

обучения плоскому моделированию//Актуалъные вопросы современой инженерной

графики. Сб.тез.докл.Всерос.Науч.метод.конф., Рыбинск: РГАТА, 1995.

146. Лебедко, В. К., Пространственные представления в творческом развитии

художника - педагога. Диссертация доктора пед. наук. М., 1994, 258 стр.

147. Леонтъев А. Н., Потребности, мотивы, эмоции, Москва, Изд. МГУ, 1971, 40 стр.

148. Лернер И.Я., Дидактические основы методов обучения, Москва, Педагогика, 1981,

186 стр.

149. Актуалъные вопросы методики преподавания начертателъной геометрии и

черчения в техническом ВУЗе, В. М. Лагерев, 1990, 48 стр.

150. А. Н. Лук, Учитъ мыслитъ, Москва, Знамя, 1975, 96 стр.

151. М. Н. Макарова, Перспектива, Москва, Просвещение, 1989, 188 стр.

152. М. Н. Макарова, Перспектива, учебник для вузов, Москва, "Академический

Проект, 2002, 510 стр.

153. Матюшкин А. М., Проблемные ситуации в мышлении и обучении, Москва,

Педагогика, 1972, 208 стр.

154. М. И. Махмутов, Методы проблемно-развиваюшего обучения в средних

профтехучилищах, Методические рекомендации, Москва, 1983, 63 стр..

155. М. И. Махмутов, Проблемное обучение, Москва, Педагогика, 1975, 366 стр.

156. М. И. Махмутов, Современный урок, Москва, Педагогика,1981, 190 стр.

157. М. И. Махмутов, Вопросы теории методов развивающего обучения, (5-60 стр.) в

книге "Вопросы совершенствования форм и методов общеобразователъной подготовки в

средних профтехучилищах, Москва, Педагогика,1980, 165 стр.

158. В. И. Маху, В. А. Быку, Организация и методика самостоятелъной работы

студентов художественно-графических факультетов, Кишинев, 1988, 42 стр.

159. В. М. Непомнящий, Г. Б., Практическое применение правил перспективы в

станковой картине, Москва, Просвещение, 1978, 119 стр.

160. Вопросы совершенствования графической подготовки инжинера педагога. Под

ред. Петров И. Н., Свердловск, СИПН, 1988, 119 стр.

Page 131: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

131

161. Петрович, Д., Теоретики пропорций, Пер. с серб.-хорв, М. Стройиздат, 1980, 287

стр.

162. Петерсон, М., Минтон Л., Эффективная работа с 3D MAX 2 (+CD), С. Петербург,

ПИТЕР, 1998, ISBN 5-314-00149-7;

163. С. Пономареко, Corel Draw 8, BHV, Санкт-Петербург", 1998, ISBN 5-8206-0007-X.

164. Раушенбах, Б. В., Системы перспективы в изобразительном искусстве: Общая

теория перспективы, М.: Наука, 1986, 255 стр.

165. Русскевич, Н. Л., Перспектива на наклоной картине, К.: Будiвелъник, 1967, 67 стр.

166. В. М. Ратничин, Перспектива, Киев, Вища школа, 1982, 232 стр.

167. В. В. Рассохин, С. В. Розов, Н. А. Челинский, Занимателъные задачи по

проекционому черчению, Москва-Свердловск, Машгиз, 1962, 168 с.

168. Ростовцев Н. Н., Академический рисунок, М., Просвещение, 1984, 200c.

169. С. Л. Рубинштейн, Основы обшей психологии, том 1, Москва, Педагогика, 1989 486

стр.

170. Г. Руубер, О закономерностях художественного визуалъного восприятия, Таллин,

Валгус, 1985, 344 стр.

171. Н. Л. Руссевич, Д. И. Ткач, П. Р. Ниринбег, М. Н. Ткач, Архитектурное черчение,

справочник, Киев, Будивэлънык, 1991, 272 стр.

172. Е. Т. Соколова, Мотивация и восприятия в норме и паталогии, изд. Московского

Университета, 1976, 128 стр.

173. С. А. Соловьев, Перспектива, Москва, Просвещение, 1981, 114 стр.

174. С. А. Соловьев, Г. В. Буланже, А.К. Шулъга, Черчение и перспектива, Москва,

Высшая школа, 1988, 319 стр.

175. Снарский, О. В., Шрифты - алфавиты для рекламных и декоративно-

оформительских работ, 2-е изд., перераб. и доп, К., Реклама, 1984, 152 стр.

176. С. А. Соловьев, Черчение, Москва, Просвещение, 1974, 90 стр.

177. Страсницкас, М., Эфективная работа с ADOBE PhotoShop 5.0, C. - Петербург,

"ПИТЕР", 1999, ISBN 5-314-00191-8;

178. Тадеев, В. А., От живописи к проективной геометрии,К., Выща шк., 1988, 232 стр.

179. Н. Ф.Тализина, Управления процессом усвоения знаний, Изд. Московского

Университета, 1975, 342 стр.

180. Ткач, Д. И., Некоторые вопросы киноперспективы и построение архитектуных

перспектив, Изв. В подвижное проект узов. Стр-во и архитектура.- 1968, Нр. 2, стр. 71 -

76.

Page 132: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

132

181. Ткач, Д. И., Централъное ирование // Прикл. Геометрия и инж. Графика, 1969,

Вып. 8, стр. 115 - 119.

182. Тропина, Г. М., Формирование графических знаний и умений у учащихся

профтехучилищ на уроках черчени. Автореферат диссертации на соискание ученой

степени кандидата педагогических наук, Казань, 1988, 16 стр.

183. М. А. Чокля, Воспитание мотивов труда у учащихся средних профтехучилищ (на

материале ПТУ строителъного профиля), Афтореферат дисертации на соискании ученой

степени кандидата педагогических наук, Казанъ, 1984, 19 стр.

184. Психология формирования личности и проблемы обучения, Сборник научных

трудов. Под ред. Д. Б. Эльконина, И. В. Дубровиной, Москва, 1980, 78 стр.

185. А. Г. Яблонский, Начертателъная геометрия (перспектива), Москва,

Просвещение, 1966, 175 стр.

186. А. Г. Яблонский, Линейная перспектива на плоскости, Москва, Просвещение,

1966, 264 стр.

187. Р. М. Якобсон, Психологические проблемы мотивации проведения человека, Изд.

Москва, Просвещение,1969, 318 стр.

188. Возрастные и индивидуалъные особенности образного мышления учащихся. Под

ред. И. С. Якиманской, Москва, Педагогика, 1989, 224 стр.

189. И. С. Якиманская, Развитие пространственного мышления школъников, Москва,

Педагогика, 1980, 240 стр.

190. Заневский, А. И., Эстетическое восприятие городской застройки в проекте и в

натуре, автореф. Дис… Кандидатф архитестуры: 18.00.02, Минск, 1967, 21 стр.

191. Иконников, А. В., Искусство, среда, время, М., Сов художник, 1985, 334 стр.

192. Иконников, А. В., Функция, форма, образ в архитектуре. М., Стройиздат, 1986,

286 стр.

193. Иконников А. В., Урсул А. Д., Отражение и информация, М., Мыслъ, 1973, 230

стр.

194. Иконников, А. В., Эстетические ценности предметно-пространственной среды,

М., Стройиздат, 1999, 334 стр.

195. Шевелев, И. Ш., Принцип пропорции, М., Стройиздат, 1986, 200 стр.

196. Р. Шмидт, Учение о перспективе, Москва, Стройиздат, 1983, 121стр.

Page 133: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

133

Rezumat

Lucrarea "Dezvoltarea percepţiei vizuale la studenţi în procesul studierii disciplinelor

grafice" este destinată elaborării, precizării şi implementării unor strategii şi conţinuturi în

procesul activităţii reprezentative, care permite însuşirea şi aplicarea mai fructuoasă a

conţinuturilor create.

În lucrarea dată au fost abordate particularităţile percepţiei spaţial vizuale ale obiectului

reprezentării, precum şi unele probleme ale educării percepţiei vizuale la studenţi anilor I şi II, care

studiază desenul tehnic, desenul perspectivic şi desenul proiectiv.

În baza modelului propus s-a fundamentat o strategie de rezolvare şi îndeplenire a lucrărilor

grafice selectate special, a modelării spaţial volumetrice, atât prin intermediul tehnologiilor

tradiţionale, cât şi a celor moderne de computer.

Summary

This work ,,Development of visual perception to students through the agency of studying

graphic discipline” is addressee to draw up, specification a lot of strategy and contents in

illustrative activity process., which allow assimilation and application most fruitfully of creating

contents.

In this work was tackle specific features of visual-spatial perception of object’s

representation, as well as some problems of education visual perception as Ist and IIst year

students, who study technical drawling, perceptional drawling and projective drawling.

In this model of base propose its founded a solution strategy and fulfill all graphic works

special selected, volumetric spatial modeling, both through the agency of traditional technology,

and this modern programs of computer.

Резюме

Диссертация на тему "Развитие зрительного восприятия у студентов в процессе

изучения графических дисциплин", посвящена разработке, уточнению и внедрению

определенного материала в изобразительной деятельностию, способствующей восприятию

различных средств графической информации. Данная работа иследует основы зрительного пространственного восприятия и

воспроизведения объема в соединении с раскрытием научного содержания понятий -

теоретической системы теории и практики.

Еффективность разработанной методики была доказана экспериментально.

Page 134: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

134

CUVINTE CHEIE

Desen reprezentarea grafică a unui obiect, a unei figuri, a unui peisaj,

prin linii, puncte, culori etc. (15, p. 275; 60, p. 149)

Design [schiţă, proiect] Termen contemporan care desemnează ansamblu

de concepţii şi procedee vizând proiectarea estetică a obiectelor ( 60,

p. 150)

Câmp vizual porţiunea de spaţiu pe care o putem îmbrăţişa dintr-o singură

privire,… în care sunt cuprinse volumele reale sau presupuse ce

urmează a fi reprezentate (76, p.61)

Conceptul se formează prin comparaţie şi este rezultatul unei judecăţi de

asemănare cu excluderea diferenţilor(19, p.111; 15, p. 203)

Tehnologia instruirii sistem care antrenează ptincipalele elemente ale procesului instruirii

(obiectivele educaţionale, tehnicile, metodele instruirii) (50, p.7)

Imaginaţie capacitatea de a reproduce reprezentările într-o ordine modificată

(15, p. 463; 8, p. 242)

Metodica predării

desenului tehnic

ştiinţa care studiază finalităţile predării conţinutului desenului

tehnic în integritate (11, p. 10)

Model pedagogic sistem cu agutorul căruia pot fi studiate proprietăţile şi

transformările unui alt sistem ( 15, p. 640)

Percepţia vizuală este un proces activ, reflector determinat de scopul şi problemele

activităţii subiectului (111, p. 9)

Punct de vedere centrul optic al ochiului observatorului; perspectiva îşi propune să

reprezinte pe tablou volumele înconjurătoare aşa cum ne apar

privindu-le, [76, p. 54.]

Proiecţie operaţie de reprezentare a unei figuri plane ori spaţiale pe o dreaptă

sau pe o suprafaţă (15, p. 834)

Reprezentarea imagini care exprimă structurile spaţiale caracteristic percepţiei vizuale; înfăţişare, redare, reproducere (37, p. 237; 15, p. 886)

Senzaţia dovada unei stări; un strat de impresii în experienţa perceptivă; ceea ce are caracter senzaţional; ceea ce impresionează puternic simţurile( 59, p. 26; 15, p. 946)

Spaţiul mediul al lucrurilor, sau atributul acestora comun tuturor; întindere, suprafaţă limitată; interval de un punct la altul (15, p. 978; 59, p. 295)

Page 135: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

135

КЛЮЧЕВЫЕ СЛОВА

Чертеж графическое изображение, выполненное с соблюдением правил

проецирования трехмерного объекта на плоскости (110, 12 стр.)

Дизайн эскиз, проект, составление моделей в удобной для

восприятия форме ( 60, с. 150)

Поле зрения конус зрения, пересекаясь с плоскостью картины, определяет

фигуру сечения, ограниченную эллипсообразной линией (148,

стр. 44)

Образ результат и идеальная форма отражения объекта в сознании

человека в форме знаковых систем ((19, с. 111; 15, с. 203, 110,

стр.10 )

технология система педагогических средств (50, p.7)

Воображение оперирование образами, в результате чего происходит

воссоздание образов в заданном направлении(15, с.463; 8, с. 242)

Методика

преподования

черчения

это область педагогической науки, определяющая задачи,

содержания и методы обучения основам графической грамоты

(11, стp. 10 ; 140, стр. 6 )

Модель Система с помощью которой изучают изменения и

особенности других систем ( 15, p. 640)

Зрительное

восприятие

это астивный рефлекторный процесс, определяющийся

задачами и целями деятельности субъекта (111, стр.9)

Точка зрения точка пересечения главного луча зрения с картиной, это центр

проекций (76, c. 54, 148, стр. 22)

Проекция изображение предмета на плоскости или другой

поверхности(15, с.834)

Изображение Зрительное воспроизведения чего нибудь (37, стp. 237; 15,

стp. 886)

Ощущение это отражение свойств человека, возникающие в результате

воздействия их на органы чувств( 59, стp. 26; 15, стp. 946)

Пространство множество объектов внещне связанных по своей структуре, пространственые отношения типа окрестности, растояния(15, p. 978; 59, p. 295)

Page 136: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

136

Key Words

Ddowing Was a work of art, wich stand at all shape of painting. (15, p. 275; 60,

p. 149)

Design [scath,project] To deside how something will look,by making a plans,

drowings or models. ( 60, p. 150)

Field of vision The total amount space that can be seen from a particular plan,

without moving (abstract, sambody's field of vision). (76, p.61)

Conception The forming of basic idea(19, p.111; 15, p. 203)

Technology Technology of education trains up the main element of process of

education, techniques (means) and methods of education. (50 p. p. 7).

Imagination The ability to create mental images or pictures in a new and

interesting ideas, methods. (15, p.463; 8, p. 242)

Methods of

teaching technical

drowing

Is a science who study methods of teaching contents of skill of

making such technical drowing. (11, p. 10)

Model The representation of sth. smaller than the original: a design of smth.

that is made so that it can be copied in another material, system used as a

basis for a copy. (15 p.640)

Visual perception This is an active process, searchlight, maked by aim and problems of

subject activitys (111, p.9)

Point of view Is an attitude, an opinion, geometrical perspective put to represent

on picture surroundings volumes in this manner how to concerning in

window, with both eyes, [76, p54.]

Projection The projection of images into a screen and another (to the straight,

surface area). (15, p.834)

Representation A pictures that shows an image of space structure caracteristic

(37, p. 237; 15, p. 886)

Sensation The abillity to see, or understant, things, in perception experience.

( 59, p. 26; 15, p.946)

Space The works enviroment, or arange things with regular space

between (15, p. 978; 59, p. 295)

Page 137: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

137

ANEXA 1

Structura generală a activităţii grafice de instruire

Component personal

Component fucţonal

Aspiraţie Activitate grafică de instruire

Obiectivul de formare a activităţilor grafice

Interes de cunoaştere

Realizarea rezultativă a activităţii grafice Component de

bază

Necesitate Acţiune de formare a activităţii grafice

Conştientizarea necesităţii acestei

activităţi în instruire

Motivaţie

Cunoştinţe grafice

Nivelul cunoştinţelor

Intelect personal

Priceperea grafică Pregătirea profesională

Deprinderi grafice

Page 138: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

138

ANEXA 2

MODELUL

Structurii standardelor curriculatre şi profesionale la disciplina Desen tehnic

Standarde

Curriculare şi de formare profesională la profilul desen tehnic

Standard de formare profesională de profil. Standard curricular "să ştii".

Competenţe de tip cognitiv. Competenţe de tip afectiv:

aptitudini, capacităţi: "să ştii să

poţi"

Abilităţi

Aptitudini: "să ştii să fii".

Procesul instructiv - educativ universitar

Standarde curriculare şi profesionale de formare şi de performanţă în învăţământul pedagogic superior la

desenul tehnic

Competenţe de tip cognitiv "a şti"

Cunoştinţele: Reprezentări geometrice(termeni, definiţii, simboluri) Prescripţii privind scrierea tehnică Formatele desenelor Cotarea. Scările de reprezentare. Dispoziţia proiecţiilor Vederi. Tăieturi. Secţiuni Axonometrii Desen de construcţii. Desen de sinteză Desen de căi

Competenţe de activitate grafică:

Realizarea şi citirea desenelor, scoaterea în relief a formei obiectului a informaţiei cu caracter tehnic şi tehnologic. Cunoaşterea şi aplicarea regulilor convenţionale de reprezentare. Conceperea şi reprezentarea grafică a oricărui produs industrial, obiect de construcţii, instalaţii.

Competenţe de tip psihosenzoriomotor

"a şti să fii". Atitudini:

Promovarea activităţii constructiv-didacticeÎn activitate: creativă, proiectivă, modelare, intuitivă, grafică, intelectuală.

Page 139: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

139

Modulul 1.1

Cunoştinţele obiectului de

studiu desen tehnic.

1. Importanţa desenelor

2. Din istoria dezvoltării

desenelor

3. Reprezentările grafice

4. Clasificarea desenelor

tehnice.

Modulul 1.2

Capacităţi abilităţi:

1. Să determin obiectul de studiu al desenului tehnic.

2. Să generalizezi importanţa desenelor

3. Să patrunzi în tehnică executării desenului

4. Să clasifici desenele tehnice după domeniile de utilizare

Modulul 1.3

Să demonstrez interes

profesional: scăzut, mediu, înalt

în determinarea rolului desenului

tehnic în obiectul creaţiei.

Referat: "Istoria desenului tehnic

industrial"

Modulul 2.1 Cunoştinţe,

Prescripţii privind scrierea tehnică, tehnica executării şi regulile de prezentare a desenelor 1. formatele desenelor

tehnice; 2. Indicatorul desenelor 3. Scările utilizate în

desenele tehnice 4. Liniile desenului 5. Convenţionalizmele şi

simplificările utilizate în desenele tehnice

Modulul 2.2

Aptitudini, capacităţi, abilităţi

1. S-ă realizezi lucrarea

"Liniile desenului

2. S-ă realizezi lucrarea grafică

"Caractere de litere"

Modulul 2.3 Să demonstraţi:

1. Deprinderea în mânuirea

instrumentelor de lucru

2. Aprecierea vizuală a

dimensiunilor formelor şi a

componentelor pieselor

3. Cunoştinţe în folosirea

manualului, standardelor de

stat sau altor normative şi

prescripţii tehnice

Modulul 3.1

Cunoştinţe. Construcţii grafice şi reprezentări de curbe tehnice 1. Construirea poligoanelor

regulate 2. Racordări 3. Conicitate şi înclinaţii 4. Muluri 5. Curbe tehnice 6. Curbe de florar

Modulul 3.2

1. Executaţi lucrarea grafică: "Împărţirea cercului în părţi egale"

2. Executaţi lucrarea grafică "Racordări"

3. Executaţi lucrarea grafică: "Curbe de florar"

4. Executaţi lucrările. "Curbe tehnice "

Modulul 3.3

Să demonstraţi: A. priceperea de a aplica practic

elementele de bază ale desenului tehnic

B. Priceperea de reprezentare grafică a principalelor construcţii geometrice

C. Cunoştinţe grafice

Modulul 4.1 Modulul 4.2 Modulul 4.3 Conoştinţe: Dipoziţia proiecţiilor. 1. Proiectarea ortogonală 1. Amlasarea vederelor de

desen, vederelor locale. 2. Cotarea 3. Secţiunea(extrase,

suprapuse). 4. Tăieturi simple şi compuse. 5. Alegerea numărului de

reprezentări şi a vederii

1. Executaţi lucrarea grafică "Desenul piesei"(3 vederi, 6 vederi).

2. Executaţi lucrarea grafică "Secţiuni" (Val).

3. Executaţi lucrarea grafică "Tăieturi compuse" (îmbinarea vederii cu tăietura, tăietură înclinată, tăietură frăntă, tăitură in trepte).

Să demonstraţi: A. Cunoaşterea modalităţilor

de reprezentarea a obiectelor din spaţiu (proieţiile conice, proiecţia paralelă).

B. Construirea grafică a desfăşurărilor corpurilor geometrice.

C. Cunoaşterea regulilor specifice de cotate.

D. Pricepere grafică.

Page 140: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

140

principale. 6. Schiţa piesei

4. Executaţi lucrarea grafică. "Schiţa piesei".

Modul 5.1. Cunoştinţe: Proiecţii axonometrice 1. Generalităţi. 2. Axonometriile

kjjdreptungiulare. 3. Axonometriile oblice 4. Trasarea umbrelor in

axnometrie. 5. Crichiul .

Modulul 5.2. 1. Construcţia pieselor în

proiecţia axonometrică ortogonală şi oblică.

2. Costruiţi câteva desene tehnice cu diverse tipuri de repre zentări. (haşuri, dubu reper, puncte).

Modulul 5.3. Să demonsraţi: A. Stapânirea elementelor de

bază necesare construirei axonometrice

B. Cunoasterae teoriei redu-ului.

C. Pricepere spaţial vizuală.

Modulul 6.1. Cunoştiţe, desen de asamblare. 1. Noţiuni generale despre

îmbinările pieselor. 2. Reprezentarea şi notarea

filetului. 3. Desenele îmbinărilor prin

buloane şi prin prezoane. 4. Desenele îmbinărilor prin

pene şi prin ştifturi. 5. Ordinea citirii desenelor de

asamblare. 6. Convenţionalisme si

simplificări în desenele de asamblare.

7. Noţiuni despre detaliere.

Mudulul 6.2. 1. De executat desenele tehnice

ale asamblărilor prin filet (şurub, piuluţe, rondele, prezon, şurubul de reglare, mufă, colţa, contrapiuliţă)

2. De executat desenele tehnice ale îmbinărilor de fixare cu tija (cu şurub, prezon, şurub de reglare);

3. De executat desenle tehnice ale îmbinărilor prin filet cu ţeavă (cu mufă, colaţar, teu).

Modulul 6.3 Să demostraţi: A. Priceperea de a calcula şi

reprezenta desenele de lucru ale şurubului (3 proiecţii); piuliţa (2 proiecţii) şi rondolei (3 proiecţii).

B. Priceperea în stabilirea modului de asamblare.

C. Priceperea în stabilirea rolului fiecărei piese componente, materialului, numărului de bucăţi scara ansamblului.

Modulul 7.1. Cunostinţe. Desen de costrucţii. 1. Particularităţile princicipale

ale desenului de construcţii. 2. Reprezentări convenţionale

ale desenelor de costrucţii. 3. Ordinea citirii desenelor de

construcţii. 4. Desenul unei clădiri de

locuit

Modulul 7.2. De executat proiectul unei case de locuit (plan, faţadă, tăitura verticală, plan fundaţii, legături).

Modulul 7.3. Să dovediţi a fi nu un simplu exectant, ci şi un experimentator al tehnicilor de lucru, pentru o cotinuă perfecţionare a acestora. Să demonstraţi: A. Imaginaţie. B. Găndire logică. C. Găndire creativă. D. Activitate proiectivă.

Modulul 8.1 Cunostiţe. Desen topografic 1. Reprezentarea reliefului

terenului pe planuri şi hărţi 2. Elementele topografice ale

terenului. 3. Planuri si hărţi. 4. Semnele convenţionale 5. Citirea semnelor tipografice.

Modulul 8.2. De executat desenele de execuţie a lucrărilor de sistematizare teritorială.

Modulul 8.3 Să demostraţi principiul în citirea şi executarea hărţilor topografice.

Page 141: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

141

ANEXA 3

Subiecte practice la temele lucrărilor de creaţie la desenul geometric pentru studenţii

anului I de studii:

1. Secţiunea de aur în obiectele spaţiului înconjurător;

2. Studiul Secţiunii de aur în arhitectură;

3. Secţiunea de aur în operele de artă plastică;

4. Secţiunea de aur în decorurile de lemn;

5. Construcţiile geometrice în decorurile decorative (Racordări; Împărţirea cercului în părţi

egale; Curbe de florar.)

6. Construcţiile geometrice al accesoriilor decorative în vestimentaţie;

7. Selectarea obiectelor de design pentru explicarea temei: Racordări;

8. Selectarea obiectelor de design pentru explicarea temei: Curbe de florar; Curbe tehnice.

9. Accesorii decorativ ornamentate selectate la tema: Racordări; Curbe de florar;

construirea poligoanelor regulate;

10. Ornamente geometrice modelate cu relief.

Subiecte practice la temele lucrărilor de creaţie la desenul tehnic pentru studenţii anului

II de studii:

1. Armonia geometrică în arhitectură: Secţiunea de aur; Împărţirea cercului;

2. Baza geometrică a ornamentului. Modele de decor pentru ornamentarea obiectelor de uz

casnic;

3. Elaborarea mobilei contemporane de odihnă;

4. Linia şi culoarea - manifestarea lor semantica;

5. Proiectarea obiectelor de mobilă artistică;

6. Amenajarea teritoriului. havuz, felinar;

7. Compoziţii de caractere de litere;

8. Proiectarea intrării în teatru;

9. Elemente constructive ale mobilierului artistic;

10. Accesorii constructive de asamblare şi funcţionare;

11. Tipuri de ornamente folosite în mobila artistică;

12. Proiectarea interioarelor conform stilurilor de referinţă.

Page 142: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

142

ANEXA 4

Cuprinsul subiectelor la grafica la de computer cu elemente de creaţie

(grafică bidimensională)

Nr Tipul lucrărilor

Programa Cuprinsul sarcinii

exemple obiective

1 Exerciţii Corel Drav Redactarea figurilor, corpurilor geometrice după exemple indicate

Studieraa

noţiunile

sistemului de

referinţă

2 Reproductiv

e

Corel Modelarea

obiectelor

compuse

Studierea

operaţiilor de

programare,

algoritmului

de elaborare

3 Introductive Corel Drav Elaborarea obiectelor de design după modelul, mijloacele de construcţie selectate de sine stătător

Formarea

stilului

individual şi

a strategiei

de activitate

4 Cu elemente

de creaţie

Corel Drav,

3DMAX,

PhotoShop

Elaborarea

variantelor de

lucru la temele

individual

selectate

Dezvoltarea capacităţilor de design, formarea individualităţii

5 Lucrări de

creaţie

complexe

Programa la

alegere

Tema la alegere Dezvoltarea

capacităţilor

creative în

activitatea de

design

Page 143: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

143

Anexa 5

Cuprinsul subiectelor la grafica la de computer cu elemente de creaţie

(grafică tridimensională)

Tipul

lucrărilor

Programa Cuprinsul

sarcinii

Exemple Obiective

1 Exerciţii 3DMAX,

AutoCad,

ArhiCad,

Corel

Modelarea

obiectelor după

exemple

concrete

Studierea

programelor de

referinţă

2 Reproductive 3DMAX,

AutoCad,

ArhiCad,

Corel Drav

PhotoShop

Modelarea

obiectelor după

programa

indicată

Studierea

instrumentelor

programelor,

algoritmul de

modelare

3 Introductive 3DMAX,

AutoCad,

ArhiCad,

Corel Drav,

PhotoShop

Modelarea

obiectelor de

design după

alegerea

individuală

Dezvoltarea

capacităţilor

creative,

formarea

stilului

individual

4 Lucrări cu

elemente de

creaţie

3DMAX,

AutoCad,

ArhiCad,

Corel Drav,

PhotoShop

Elaborarea

variantelor de

lucru la temele

individual

selectate

Dezvoltarea

capacităţilor de

design,

formarea

individualităţii

5 Lucrări de

creaţie

complexe

3DMAX,

AutoCad,

ArhiCad,

Corel Drav,

PhotoShop

Proiect de

arhitectură

(interior,

exterior)

Dezvoltarea percepţiilor cognitive a activităţii de design, formarea aptitudenilor de iniţiativă şi creativă

Page 144: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

144

Anexa 6. Lucrarea a fost elaborată la tema: Construirea poligoanelor regulate

Page 145: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

145

Anexa 7. Lucrarea a fost elaborată la tema: Racordări

Page 146: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

146

Anexa 8. Lucrarea a fost elaborată la tema de studiu: Curbe tehnice

Page 147: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

147

Anexa 9. Lucrarea a fost elaborată la tema: Construirea poligoanelor regulate.

Page 148: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

148

Anexa 10. Desenul tehnic al felinarului

Page 149: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

149

Anexa 11. Desenul tehnic al felinarului

Page 150: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

150

Anexa 12. Desenul tehnic al lămpii

Page 151: Dezvoltarea perceptiei vizuale la studenti (Viorica Raileanu)

151