Dezvoltarea deprinderilor de preg ăIdei principale vor fi sus ţinute în cea mai mare parte prin...

17
1 1 WAYNE MCDILL, PREDICAREA EFICIENTĂ. 12 DEPRINDERI ESENŢIALE, trad. Ilie Soriţău, Cristian Sonea, Natan Mladin, Oradea, Editura Universităţii Emanuel din Oradea, 2006, 267 p. Dezvoltarea deprinderilor de pregătire a predicii 12 deprinderi pentru pregătirea predicilor 1) Studiul preliminar al textului: recunoaşterea şi notarea relaţiilor dintre diferitele idei din text. 2) Observarea detaliilor importante: recunoaşterea şi notarea semnificaţiilor detaliilor din text. 3) Alegerea întrebărilor potrivite: punerea întrebărilor care conduc la cea mai bună cercetare în vederea interpretării sensului dorit de autor 4) Numirea ideii textuale: numirea (alegerea) dintre temele textului a acelei idei care dezvăluie sensul textului. 5) Răspunzând nevoilor umane: referirea, pe baza adevărurilor prezentate de text, la nevoia particulară a ascultătorului. 6) De la text la predică: construirea unei punţi interpretative care să aducă adevărul textului la exprimarea lui în predică. 7) Scrierea diviziunilor predicii: articularea diviziunilor, astfel încât să exprime clar învăţăturile textului privitoare la subiectul său. 8) Conceperea proiectului de predică: determinarea aranjării materialelor predicii în vederea comunicării celei mai eficiente. 9) Dezvoltarea ideilor predicii: planificarea dezvoltării astfel ca ascultătorul să înţeleagă, să accepte şi să poată răspunde. 10) Explorarea analogiilor naturale: descoperirea analogiilor naturale care ilustrează viu ideile predicii. 11) Descriind imagini, relatând întâmplări: spunând povestiri, folosind un limbaj viu care creează prin cuvinte imagini ale scenelor şi relatărilor biblice şi contemporane. 12) Predicând pentru credinţă: planificarea fiecărui aspect al predicii în vederea obţinerii, din partea ascultătorului, a unui răspuns al credinţei. DEPRINDERE: pricepere sau iscusinţa într-un domeniu anume, obţinute prin antrenare sau experienţă DEZVOLTARE: creştere graduală care face ca deprinderile să devină complete, mai bune şi mai cuprinzătoare DEZVOLTAREA DEPRINDERILOR PROGRAM DE ANTRENARE Factori în dezvoltarea deprinderilor Predicatorii pot să-şi îmbunătăţească semnificativ predicarea dacă îşi întăresc douăsprezece deprinderi specifice folosite în pregătirea predicilor. Este important să înţelegi conceptele de bază din spatele deprinderilor pe care le înveţi. Procesul de antrenare în vederea dezvoltării deprinderilor cere să lucrezi direct cu materialul din domeniul dat. Deprinderile se învaţă cel mai bine când sunt explicate mai întâi în termeni practici, pas cu pas. Dezvoltarea deprinderilor trebuie să ia în calcul faptul că fiecare persoană vine spre o cerinţă cu o speranţă anume, un trecut anume şi înţelegeri diferite de ale altei persoane privitoare la acea deprindere. Dezvoltarea deprinderilor pretinde modelarea unor cerinţe anume, astfel încât studentul să poată vedea cum este făcut acel lucru de un maestru experimentat. În dezvoltarea depinderilor nu există substitut pentru practică. TALENTE DARURI DEPRINDERI 3 DOMENII DE BAZĂ ALE ÎNVĂŢĂRII: CUNOAŞTERE VALORI DEPRINDERI Ce? De ce? Aplicarea cunoaşterii

Transcript of Dezvoltarea deprinderilor de preg ăIdei principale vor fi sus ţinute în cea mai mare parte prin...

Page 1: Dezvoltarea deprinderilor de preg ăIdei principale vor fi sus ţinute în cea mai mare parte prin ideile secundare Ideile secundare vor oferi informa ţii vitale în leg ătur ă

1

1

WAYNE MCDILL, PREDICAREA EFICIENTĂ. 12 DEPRINDERI ESENŢIALE, trad. Ilie Soriţău, Cristian Sonea, Natan Mladin, Oradea, Editura Universităţii Emanuel din Oradea, 2006, 267 p.

Dezvoltarea deprinderilor de pregătire a predicii

12 deprinderi pentru pregătirea predicilor

1) Studiul preliminar al textului: recunoaşterea şi notarea relaţiilor dintre diferitele idei din text. 2) Observarea detaliilor importante: recunoaşterea şi notarea semnificaţiilor detaliilor din text. 3) Alegerea întrebărilor potrivite: punerea întrebărilor care conduc la cea mai bună cercetare în vederea

interpretării sensului dorit de autor 4) Numirea ideii textuale: numirea (alegerea) dintre temele textului a acelei idei care dezvăluie sensul textului. 5) Răspunzând nevoilor umane: referirea, pe baza adevărurilor prezentate de text, la nevoia particulară a

ascultătorului. 6) De la text la predică: construirea unei punţi interpretative care să aducă adevărul textului la exprimarea lui

în predică. 7) Scrierea diviziunilor predicii: articularea diviziunilor, astfel încât să exprime clar învăţăturile textului

privitoare la subiectul său. 8) Conceperea proiectului de predică: determinarea aranjării materialelor predicii în vederea comunicării

celei mai eficiente. 9) Dezvoltarea ideilor predicii: planificarea dezvoltării astfel ca ascultătorul să înţeleagă, să accepte şi să

poată răspunde. 10) Explorarea analogiilor naturale: descoperirea analogiilor naturale care ilustrează viu ideile predicii. 11) Descriind imagini, relatând întâmplări: spunând povestiri, folosind un limbaj viu care creează prin

cuvinte imagini ale scenelor şi relatărilor biblice şi contemporane. 12) Predicând pentru credinţă: planificarea fiecărui aspect al predicii în vederea obţinerii, din partea

ascultătorului, a unui răspuns al credinţei.

DEPRINDERE: pricepere sau iscusinţa într-un domeniu anume, obţinute prin antrenare sau experienţă

DEZVOLTARE: creştere graduală care face ca deprinderile să devină complete, mai bune şi mai cuprinzătoare

DEZVOLTAREA DEPRINDERILOR PROGRAM DE ANTRENARE

Factori în dezvoltarea deprinderilor

� Predicatorii pot să-şi îmbunătăţească semnificativ predicarea dacă îşi întăresc douăsprezece deprinderi specifice folosite în pregătirea predicilor.

� Este important să înţelegi conceptele de bază din spatele deprinderilor pe care le înveţi. � Procesul de antrenare în vederea dezvoltării deprinderilor cere să lucrezi direct cu materialul din domeniul

dat. � Deprinderile se învaţă cel mai bine când sunt explicate mai întâi în termeni practici, pas cu pas. � Dezvoltarea deprinderilor trebuie să ia în calcul faptul că fiecare persoană vine spre o cerinţă cu o speranţă

anume, un trecut anume şi înţelegeri diferite de ale altei persoane privitoare la acea deprindere. � Dezvoltarea deprinderilor pretinde modelarea unor cerinţe anume, astfel încât studentul să poată vedea cum

este făcut acel lucru de un maestru experimentat. � În dezvoltarea depinderilor nu există substitut pentru practică.

TALENTE DARURI DEPRINDERI

3 DOMENII DE BAZĂ ALE ÎNVĂŢĂRII: CUNOAŞTERE VALORI DEPRINDERI

Ce? De ce?

Aplicarea cunoaşterii

Page 2: Dezvoltarea deprinderilor de preg ăIdei principale vor fi sus ţinute în cea mai mare parte prin ideile secundare Ideile secundare vor oferi informa ţii vitale în leg ătur ă

2

2

WAYNE MCDILL, PREDICAREA EFICIENTĂ. 12 DEPRINDERI ESENŢIALE, trad. Ilie Soriţău, Cristian Sonea, Natan Mladin, Oradea, Editura Universităţii Emanuel din Oradea, 2006, 267 p.

Cap. 1 Studiul preliminar al textului

DEDUCŢIE: act sau proces de gândire de la general la particular, sau de la universal la individual, sau, de la premise date, la concluziile necesare ale acestora

INDUCŢIE:

PREMISĂ: toate veveriţele se caţără în copaci premisă: acest animal este o veveriţă concluzie: acest animal se caţără în copaci

act sau proces de gândire de la parte spre întreg, de la particular la general, sau de la individual la universal

PREMISĂ: toate veveriţele se caţără în copaci observare: 75 de veveriţe se caţără în copaci concluzie: toate veveriţele se caţără în copaci

Studiul deductiv şi studiul inductiv al Bibliei

Studiul deductiv al Bibliei: să aplici textului ideile tale sau ale altora pentru a le găsi suport şi verificare în text.

� Subiect: ales de către predicator � Aspecte: hotărâte de către predicator � Scop: care confirmă ideile predicatorului

Studiul inductiv al Bibliei: examinarea minuţioasă a textului pentru descoperirea tuturor informaţiilor conţinute asupra subiectului căruia i se adresează, căutând să discearnă principiul universal relevant.

� Subiect: relevat chiar de text � Aspecte: observate în ideile textului � Scop: primirea învăţăturilor textului

Avantajele studiului biblic inductiv: � Te poţi pregăti şi dacă nu eşti inspirat în mod special. � Predicatorul foloseşte sursele primare: Scriptura � Ca rezultat al începerii studiului pe text, predicatorul este mai puţin dependent de interpretările altora. � Permite predicatorului să fie mai receptiv la prezenţa Duhului Sfânt. � Entuziasmează predicatorul în ceea ce priveşte adevărurile pe care le descoperă el însuşi. � Predicatorul este mai creativ în interpretarea semnificaţiei textului. � Asigură predicatorul că este mai bine pregătit pentru orice mod de predicare.

3 faze: 1) OBSERVAREA 2) INTERPRETAREA 3) PROCLAMAREA

Planificarea studiului biblic inductiv:

1) OBSERVAREA

a) PANORAMICĂ

b) MICROSCOPICĂ

Înainte de a examina textul însuşi, citeşte schiţa cărţii într-un dicţionar biblic etc.

� Autor � Cititori � Loc � Motivele scrierii � Ce fel de literatură este � Temele importante

O predică trebuie să fie ca un pom... Trebuie să aibă rădăcini adânci: Nevăzute în comparaţie cu ceea ce e la suprafaţă Rădăcini extinse pe cât se extinde coroana Rădăcini înfipte adânc dedesubt În solul frământărilor vieţii În pământul Cuvântului veşnic (H. Gray Davis, 1958)

Page 3: Dezvoltarea deprinderilor de preg ăIdei principale vor fi sus ţinute în cea mai mare parte prin ideile secundare Ideile secundare vor oferi informa ţii vitale în leg ătur ă

3

3

Citeşte în context! � Citeşte cartea integral � Citeşte capitolele aflate înainte şi după textul ales de tine, de mai multe ori � Urmăreşte modul în care se potrivesc ideile textului în mesajul general al autorului

DIAGRAMA STRUCTURALĂ � Parte a fazei de observare în care particularităţile textului sunt observate în detaliu � Denumiri: „aranjament sintactic”; „diagramă în blocuri”; „mecanica structurală” � Scop: a arăta grafic, relaţia ideilor variate din text; clarifică semnificaţia textului ca şi întreg; vezi modul în care autorul tratează

subiectul; perspective asupra relaţiei ideilor din text (Foloseşte mai multe ediţii, printre care şi o traducere literală!) � Idei principale vor fi susţinute în cea mai mare parte prin ideile secundare � Ideile secundare vor oferi informaţii vitale în legătură cu conceptele pe care le susţin � Unele idei vor fi relaţionate în termeni de cauză-efect � Întrebările şi răspunsurile creează o structură de dialog şi autorul îşi asumă ambele părţi ale conversaţiei � În timp ce vei observa dinamica mesajului autorului, întreabă-te: „Unde se îndreaptă discuţia?”

Diagramă structurală: I Petru 1.3-5 Binecuvântat să fie Dumnezeu [şi ] Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos

care în marea Lui îndurare ne-a născut din nou

prin învierea din morţi a lui Iisus Hristos

pentru nădejdea cea vie pentru moştenirea

care nu se nestrică nu se pătează [şi] nu se ofileşte păstrată în ceruri pentru voi Voi sunteţi păziţi prin puterea lui Dumnezeu prin credinţă pentru mântuirea gata să se descopere în vremurile de apoi.

Idei principale: 1) Ne-a născut din nou 2) la moştenire 3) Voi sunteţi păziţi

Idei secundare: 1) Ne-a născut din nou:

a) După îndurarea Sa cea mare (precede ideea principală) – motivaţia lui Dumnezeu de a ne naşte din nou b) La o nădejde vie c) Prin Învierea lui Iisus

Avem: o cauză, un mijloc şi 2 efecte ale naşterii din nou. Unde se îndreaptă discuţia? � pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi

Diagramă structurală: Matei 5.13 Voi sunteţi sarea

Pământului [Dar [dacă] sarea îşi pierde gustul,

cum va mai săra? [Atunci] nu mai este bună

de nimic [decât] să fie aruncată afară [şi] călcată în picioare de oameni.

Termeni de cauză-efect: Pierderea gustului sării: 1) cum va mai săra? 2) [Atunci] nu mai este bună de nimic; 3) va fi aruncată afară; 4) şi călcată în picioare de oameni

Cap. 1

Page 4: Dezvoltarea deprinderilor de preg ăIdei principale vor fi sus ţinute în cea mai mare parte prin ideile secundare Ideile secundare vor oferi informa ţii vitale în leg ătur ă

4

4

Conectivele (cuvinte de legătură) � comparaţie: „ca”, „de asemenea”: cel neprihănit este descris ca „un pom sădit lângă izvor de apă” (Ps. 1.3) � contrast: „ci”, „dar”, „totuşi” ş.a. „Iată îngerul Meu va merge înaintea ta, dar în ziua răzbunării îi voi pedepsi

pentru păcatul lor” (Exod 32.34) � introduc propoziţii condiţionale: este afirmată o condiţie specială pentru a se ajunge la un rezultat previzibil:

„dacă...atunci”: [dacă] sarea îşi pierde gustul, cum va mai săra? Etc. � structuri corelative: „şi...şi”, „aşa cum...aşa”, „deoarece...aşa”: „Bărbaţilor, iubiţi-vă soţiile, după cum şi Hristos

a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea” (Ef. 5.25) � conectivele cauzale subliniază argumentele care dovedesc că un element este cauza altul element: „deoarece”,

„astfel”, „pentru că”, „datorită”: „Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea” (Gen. 22.18).

� indică scopul: „aceasta”, „pentru ca”, „ca să”. � Introduc propoziţii consecutive, arătând rezultatul � „Au venit şi au umplut ambele bărci, încât erau gata să se

scufunde (Lc. 5.7). � Introduc propoziţii temporale – ordinea evenimentelor: „până”, „când”, „în timp ce” etc.

Diagrama structurală. 5 paşi: Pasul 1: Scrie prima propoziţie principală ca şi punct de plecare. Pasul 2: Aranjează frazele subordonate, propoziţiile şi cuvintele sub cuvintele cu care se relaţionează. Pasul 3: Aranjează vertical o serie de cuvinte, fraze sau idei paralele cu aceeaşi valoare. Pasul 4: Aşează conectivele în paranteze, separate de ideile principale. Pasul 5: Aşează parantezele în jurul cuvintelor în italice din text şi în jurul formelor de adresare. (În traducerile literale, cuvintele inexistente în original sunt scrise în italice pentru a arăta că sunt adăugiri editoriale pentru o formulare mai expresivă).

Diagramă structurală: Evrei 4.12-13 [Căci] Cuvântul lui Dumnezeu este viu

şi puternic, mai tăios

[decât] orice sabie cu două tăişuri, el pătrunde

până unde se despart sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva,

şi este în stare să judece gândurile şi dorinţele inimii.

Cap. 1

Temă: Identifică prima propoziţie principală din textul ales şi copiaz-o cuvânt cu cuvânt. Copiază apoi materialele care urmează, frază cu frază, aşezând fiecare frază cu atenţie sub cuvântul pe care îl determină. Astfel ideilor principale vor apărea în stânga, iar ideile secundare – care le susţin – în dreapta. Orice serie de cuvinte ce au aceeaşi valoare semantică trebuie alineate vertical. Aşează cuvintele de legătură separat în paranteze [ ]. Subliniază verbele şi încercuieşte cuvintele care conţin temele principale ale textului.

Page 5: Dezvoltarea deprinderilor de preg ăIdei principale vor fi sus ţinute în cea mai mare parte prin ideile secundare Ideile secundare vor oferi informa ţii vitale în leg ătur ă

5

5

Cap. 2

WAYNE MCDILL, PREDICAREA EFICIENTĂ. 12 DEPRINDERI ESENŢIALE, trad. Ilie Soriţău, Cristian Sonea, Natan Mladin, Oradea, Editura Universităţii Emanuel din Oradea, 2006, 267 p.

Observarea detaliilor importante

� Succesul investigaţiei constă în detalii. � Suntem atenţi la lucrurile care ne interesează. � Puterea de observaţie este o deprindere care poate fi dezvoltată.

Orbirea/vedere spirituală

� „Ascultaţi lucrul acesta, popor fără minte şi fără inimă, care are ochi şi nu vede, urechi şi nu aude” (Ier. 5.21) � „Fiul Omului, tu locuieşti în mijlocul unei case de îndărătnici, care au ochi să vadă şi nu văd, urechi de auzit şi

nu aud; căci sunt o casă de răzvrătiţi” (Ezechiel 12.2). � Căci inima acestui popor s-a împietrit. Au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii,

să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec” (Mt. 13.15). � „Dar când va veni El, Duhul Adevărului, El vă va călăuzi spre tot adevărul” (In. 16.13a). � „Şi dacă Evanghelia noastră rămâne sub văl, ea este ascunsă pentru cei care pier, pentru necredincioşi, cărora

dumnezeul lumii acesteia le-a orbit gândurile necredincioase, ca să nu înţeleagă lumina evangheliei slavei lui Hristos, cel care este chipul lui Dumnezeu” (2 Cor. 4.4).

� Biserica din Laodiceea e îndemnată: „Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur purificat în foc, ca să te îmbogăţeşti, veşminte albe, ca să te îmbraci şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale şi alifie, ca să îţi ungi ochii şi să vezi” (Apoc. 3.18b).

Dezvoltarea deprinderilor de observare

� Motivaţie. � Atenţie deosebită asupra detaliilor. � Curiozitate sănătoasă a celui ce studiază. � Discernământ. � Dorinţa de a amâna concluzia. � Realism. � Cunoaşterea a ceea ce cauţi. (Un doctor poate diagnostica boala examinând persoana, punând întrebări,

deoarece ştie ce şi cum să caute).

EXIGENŢE

Exerciţiul observării imediate � Te ajută să-ţi dezvolţi deprinderile observării detaliilor textului. � Este scris: Nu poţi face acest exerciţiu doar în capul tău!

� Temele principale accentuate ale discuţiei � Materialul de susţinere care clarifică ideile principale � Cauza şi efectul relaţiei dintre idei � Întrebări şi răspunsuri care atrag atenţia � Progresia gândirii spre un punct culminant sau spre o concluzie

� Comparaţii dintre persoane sau idei � Contraste de idei, de caractere, de comportament � Afirmaţii condiţionale în exemple ca: „dacă...atunci” � Structura corelativă � Motive citate de scriitor � Afirmaţii de scop � Efecte � Cuvinte importante care poartă o greutate în înţelegerea textului � Timpurile verbelor � Descrierile folosite � Repetarea ideilor, cuvintelor, frazelor � Limbajul figurat � Afirmaţiile care transmit convingerile puternice ale autorului � Porunci şi avertizări care se aplică adevărurilor teologice � Promisiunile care descoperă intenţiile lui Dumnezeu

3 Paşi: Pasul 1: Împarte o foaie de hârtie în două coloane. Pasul 2: În coloana din stânga copiază o frază sau un verset din text cuvânt cu cuvânt Pasul 3: În coloana din dreapta notează observaţiile tale privitoare la detaliile din frază

Observaţiile care trebuie notate

Temă: Identifică factorii implicaţi în întărirea puterii tale de observare.

Page 6: Dezvoltarea deprinderilor de preg ăIdei principale vor fi sus ţinute în cea mai mare parte prin ideile secundare Ideile secundare vor oferi informa ţii vitale în leg ătur ă

6

6

WAYNE MCDILL, PREDICAREA EFICIENTĂ. 12 DEPRINDERI ESENŢIALE, trad. Ilie Soriţău, Cristian Sonea, Natan Mladin, Oradea, Editura Universităţii Emanuel din Oradea, 2006, 267 p.

Cap. 3 Alegerea întrebărilor potrivite

3 întrebări de bază ale interpretării

1) Ce avem aici? 2) Ce înseamnă asta?

3) Care este semnificaţia ei pentru noi?

Hermeneutica � De la Hermes – mesagerul zeilor şi zeul retoricii � Ştiinţa interpretării textului � Hermeneutică biblică

Cărţi de referinţă � Atlasele biblice – răspund problemelor legate de geografie; legătura dintre diferite locuri menţionate în Biblie

� Dicţionarele biblice – explică în primul rând cuvintele folosite în Biblie; prezintă multe materiale similare cu cele găsite într-o enciclopedie; conţine aproape toate subiectele biblice

� Ghidurile biblice – oferă informaţie asemănătoare cu cea găsită în dicţionare, poate cu o mai mare insistenţă pe textul diferitelor cărţi ale Bibliei

� Comentariile – oferă o explicaţie a textului şi a înţelesului acestuia, formele variind de la un comentariu la altul

� Concordanţele – aşează într-o ordine cuvintele care apar în Biblie şi arată referinţa unde apar, înţelesul lor şi originea cuvântului în greacă sau ebraică

� Ediţii interliniare ale Bibliei – între rândurile traducerii se oferă şi textul în greacă sau ebraică

� Lexicoanele – arată cuvinte din greacă sau ebraică şi înţelesul lor în contexte diferite � Bibliile tematice – enumeră texte ale Bibliei sub teme diferite, copiind conţinutul întreg

ale celor importante şi referinţa celorlalte � Studiile de cuvinte – furnizează limbaj, fundal, informaţii uzuale despre cuvintele din

Biblie

O lume diferită

3 factori care fac interpretarea Bibliei unică:

Distanţa istorică Cunoştinţe despre geografia, obiceiurile, imaginea despre lume, politicile, ştiinţa, arta, stilul de viaţă

Distanţa literară Biblia scrisă în original în ebraică, greacă, cu unele referinţe în aramaică etc.

Distanţa teologică Religiile popoarelor străvechi – vecine, cuceritoare ale lui Israel; teologia lui Iisus, a lui Pavel, geşelile teologice cărora s-au adresat epistolele

a. Observarea relaţiei ideilor în text b. Recunoaşterea şi notarea detaliilor în

text şi înţelesul lor

Provocari pentru interpretul textului biblic

Felul de a fi a credinciosului modern

Natura Bibliei înseşi: carte divino-umană

Lasă-l pe autor să vorbească!

3 domenii de investigare Raportează-te la text ca la o descriere istorică: geografia, obiceiurile, imaginea despre lume, politicile, ştiinţa, arta, stilul de viaţă

Biblie + dicţionar etc.

Priveşte textul ca pe o operă literară � gen: narativ, liric, profetic, epistolar etc.

Priveşte textul ca pe un document teologic � ţinta: mesajul teologic al autorului să-l transformi în mesajul predicii tale

Page 7: Dezvoltarea deprinderilor de preg ăIdei principale vor fi sus ţinute în cea mai mare parte prin ideile secundare Ideile secundare vor oferi informa ţii vitale în leg ătur ă

7

7

Cap. 3

� Simplitate. Care este înţelesul natural şi evident? Punctul de plecare în interpretarea biblică este claritatea şi simplitatea pasajului.

� Intenţionalitate. De ce este textul acesta aici? Dumnezeu ne-a lăsat Biblia pentru a ne comunica planul Său creator şi răscumpărător în Iisus Hristos.

� Corespondenţă. Care este legătura dintre ceea ce a spus Dumnezeu în trecut şi ce spune El acum? Procesul fundamental al interpretării implică legătura dintre lumea biblică şi lumea contemporană.

� Polaritate. Ce idei opuse văd? În fiecare pasaj biblic, forţele opuse se mişcă una împotriva alteia.

� Contextualitate. Ce altceva se întâmplă? Cunoaşterea contextului sau a contextelor pasajului biblic poate spori înţelesul semnificativ.

� Genul literar. Ce fel de material este acesta? Forma literară a textului influenţează esenţial interpretarea sa.

� Limbaj. Ce indică cuvintele? Cunoaşterea rolului şi a folosirii limbajului uşurează înţelegerea sensului.

� Identidicare. Unde mă aflu eu şi ascultătorii în acest pasaj? Sensul este modelat în funcţie de locul unde se plasează predicatorul şi auditorul în dinamica textului.

� Varietate. Ce înţelesuri diferite oferă acest text? Un text poate oferi o varietate de înţelesuri.

� Perspectivă. Cum indică acest pasaj spre moartea şi Învierea lui Hristos? Biblia este un martor al lucrării mântuitoare a lui Dumnezeu în Iisus Hristos: viaţa, moartea şi Învierea Lui oferind cadrul interpretativ deplin fiecărui pasaj al Scripturii.

Principiile interpretării Cf. William D. Thompson, Preaching Biblically, Nashville: Abingdon, 1981

Întrebări Întrebările jurnalistului: � Cine? � Ce? � Unde? � Când? � De ce? � Cum?

Întrebări referitoare la intenţia autorului biblic: � Ce înseamnă acest cuvânt? � De ce a folosit autorul acest termen? � Ce sugerează această afirmaţie? � Care este relaţia dintre aceste idei? � În ce direcţie se îndreaptă acest gând? � Care este prezumpţia care stă în spatele acestei afirmaţii?

Întrebări ce urmează principiile lui W. Thompson � Care este înţelesul natural şi evident? � De ce este textul acesta aici? � Care este legătura dintre ceea ce a spus Dumnezeu în trecut şi ce

spune El acum? � Ce idei opuse văd? � Ce altceva se întâmplă? � Ce fel de material este acesta? � Ce indică cuvintele? � Unde mă aflu eu şi ascultătorii în acest pasaj? � Ce înţelesuri diferite oferă acest text? � Cum indică acest pasaj spre moartea şi Învierea lui Hristos? Etc.

3 Paşi: Pasul 1: Copiază prima frază a textului în coloana din partea stângă cuvânt cu cuvânt. Pasul 2: Analizează expresia cu atenţie şi notează întrebările la care ai nevoie de un răspuns pentru o înţelegere completă a ei. Pasul 3: Începe studiul cu primele tale întrebări, căutând în orice resurse de care ai nevoie

Temă: Care este prima sarcină a predicatorului în descoperirea mesajului lui Dumnezeu pentru generaţia sa?

Page 8: Dezvoltarea deprinderilor de preg ăIdei principale vor fi sus ţinute în cea mai mare parte prin ideile secundare Ideile secundare vor oferi informa ţii vitale în leg ătur ă

8

8

WAYNE MCDILL, PREDICAREA EFICIENTĂ. 12 DEPRINDERI ESENŢIALE, trad. Ilie Soriţău, Cristian Sonea, Natan Mladin, Oradea, Editura Universităţii Emanuel din Oradea, 2006, 267 p.

Cap. 4 Numirea ideii textuale

Un cuplu în vârstă. Pe verandă. În răcoarea serii. Bătrânul are probleme de auz. Bătrâna revine din reverie şi intenţionează un comentariu romantic. Ea: Sunt mândră de tine, moşule! El: Ce-ai spus? Ea, cu un zâmbet de admiraţie: Am spus că sunt mândră de tine, moşule! El: Şi eu sunt sătul de tine, babo!

� În comunicarea orală, cel ce vorbeşte poartă cea mai mare sarcină în realizarea contactului cu ascultătorul. Se aşteaptă de la predicator o comunicare desăvârşită. Ascultătorul este privit în general ca fiind pasiv.

� Fiecare ascultător are propria lui înţelegere şi stă în faţa ta cu o gamă întreagă de experienţe personale. Un cuvânt spus de tine, fără să îţi dai seama, poate declanşa în mintea lui o amintire din trecutul său, care are prea puţină legătură ori chiar deloc cu predica ta.

Ideea textuală: concept derivat din cuvintele autorului biblic prin care predicatorul ia ceea ce pare a fi mesajul intenţionat de către autor cititorilor din vremea lui. Această idee este descoperită după un studiu atent al textului biblic în contextul său istoric, literar şi teologic. Ideea textuală este exprimată de două cuvinte atent alese: subiect + complement Subiect: Despre ce vorbeşte autorul? Tema. Complement: Cum limitează autorul domeniul despre care vorbeşte? Tema secundară.

� Defineşte ideea precis în mintea ta! � Asigură-te că reflectă exact ceea ce spune

autorul biblic! � Dă-i un nume ideii textuale, pe care-l poţi relua

în cadrul predicii!

I Cor. 13: Dragostea, o cale care le depăşeşte pe toate Subiect: Dragostea Complement: „o cale care le depăşeşte pe toate” (I Cor. 12.31)

Îndrumări pentru formularea ideii textuale: � Identifică atent toate temele teologice din text pentru

a percepe înţelesurile adânci ale ideii textuale. � Gândeşte-te la semnificaţia simplă şi evidentă a

textului pentru indicaţii în ceea ce priveşte ideea textuală.

� Examinează cu atenţie intenţia aparentă a autorului asupra perceperii ideii lui centrale.

� Examinează contextul în care e aşezat textul. � Atenţie la semnificaţia limbajului figurativ, pentru a

săpa mai adânc în limbajul autorului. � Caută un verset central în text care poate conţine

tema principală.

Evită: � Instrucţiuni, porunci. � Cuvântul „Dumnezeu” ca subiect sau

complement (foloseşte-l numai când exprimă conţinutul explicit al textului).

� Cuvintele „potrivit”, „adevărat”, „autentic”, „sincer”, „real” pe post de complement. Ele nu descriu subiectul

� Locuri, persoane, obiecte ca subiect sau complement. Ele nu pot fi idei teologice.

� Cuvintele cu sens figurat din text ca subiect. � „nu”, „niciodată” ca şi complemente

4 Paşi: Pasul 1: Scrie toate cuvintele din text care luate doar ele însele pot deveni posibile alegeri pentru subiect sau complement. Pasul 2: Alege cuvântul cel mai potrivit din listă şi confruntă-l cu fiecare verset în parte, întrebând „se identifică acest cuvânt cu ceea ce spune autorul?”. Pasul 3: Ai ales subiectul. Acum alege un alt cuvânt cu funcţia de complement. Pasul 4: Transformă subiect/complement într-un titlu dinamic pentru predică.

Temă: Formulează ideea textuală pentru Mt. 7.7-12

Page 9: Dezvoltarea deprinderilor de preg ăIdei principale vor fi sus ţinute în cea mai mare parte prin ideile secundare Ideile secundare vor oferi informa ţii vitale în leg ătur ă

9

9

WAYNE MCDILL, PREDICAREA EFICIENTĂ. 12 DEPRINDERI ESENŢIALE, trad. Ilie Soriţău, Cristian Sonea, Natan Mladin, Oradea, Editura Universităţii Emanuel din Oradea, 2006, 267 p.

Cap. 5 Răspunzând nevoilor umane

� Din când în când predicatorul atinge realitatea auditoriului. Atunci e ca o băutură rece într-o zi de arşiţă. Ascultătorul devine atent la fiecare cuvânt, dorind ajutor din Cuvântul lui Dumnezeu pentru nevoile sale. De prea multe ori este însă o speranţă falsă. Ajutorul este transformat curând într-o mustrare vagă şi generalităţi spirituale.

� Uneori pare că predicatorul predică unei audienţe care că nu există cu adevărat.

Predicatorul • Studiu • Rugăciune • Cărţi • Activ implicat în viaţa Bisericii • Foloseşte terminologie biblică • Nu înjură etc. UN ANUMIT SET DE INTERESE

Ceilalţi oameni • Preocupaţi de finanţele

familiei, plata ipotecii, sănătate, copii, căsnicie,

confort etc.

ALT SET DE INTERESE

P R E D I C Ă

PREDICATOR

SCRIPTURĂ PREDICĂ INGREDIENTELE

PREDICĂRII

AUDITORIU

Găseşte în conceptele teologice din text răspunsul la nevoile ascultătorului zilelor noastre

� Clarifică-ţi conceptul de Biserică! Ce înseamnă mulţimea adunată în clădirea bisericii?

� Fii permanent în contact cu lumea reală!

� Adoptă o atitudine de compasiune şi înţelegere pentru oameni! Compasiunea nu este un scop în sine! Oamenii au nevoie de o nouă perspectivă asupra vieţii.

� Fii parte a lumii reale!

Nevoia – se referă la condiţia umană, ca factor de interpretare şi planificare a predicilor. Fiecare concept biblic are o nevoie corespunzătoare în viaţă. Nevoia nu se referă la ceea ce este necesar în vederea soluţionării problemelor, ci înseamnă mai degrabă condiţia persoanei în nevoie: păcat, lipsă, suferinţă, dorinţă, necaz, alegerea conştientă de a-L sfida pe Dumnezeu etc. Cauzele, simptomele şi consecinţele eşecului de a răspunde lui Dumnezeu, de a trăi în armonie cu Revelaţia divină, constituie elementul NEVOIE. Predicatorul trebuie să înţeleagă auditoriul la fel de bine pe cât înţelege textul şi pe sine însuşi (n.M.C.). Poate să interpreteze textul Scripturii prin prisma nevoilor oamenilor din biserică.

Remedii pentru nevoile umane: � Încrederea în Dumnezeu. Scopul predicii: credinţa.

Transformarea spirituală va aduce o reformă morală, dar o reformă morală nu aduce transformare spirituală.

� Predicarea ar trebui să aducă o perspectivă fundamentală asupra vieţii. Ar trebui să aibă legătură cu percepţia persoanei asupra lumii, filosofia omului asupra vieţii, valorile lui, strategiile lui de lucru. (Mt. 16.25; Mt. 25.40, 2 Cor. 5.15; Mt. 6.1; Iacov 5.16).

� Predicatorul este provocat să-i ajute pe oameni să interpreteze ce li se întâmplă, prin prisma credinţei. Prin harul lui Dumnezeu se vor putea confrunta cu necazul: cancer; s-a închis uzina; un copil se naşte cu o malformaţie etc.

� Elementul nevoie este des explicit în text: agonia lui David în faţa bolii fiului său; nevoile creştinilor din Corint, lupta dusă de ucenici pentru a înţelege ce a spus şi ce a făcut Iisus etc.

� Poate fi implicit în text: citeşte printre rânduri mesajul! Dumnezeu este acelaşi. Omul nu s-a schimbat.

� Are un corespondent în natură. Corelează principiul teologic cu problema experimentală căreia îi corespunde!

� Gândeşte-te la grupul de ascultători, dar concentrează-te asupra indivizilor (În afara bisericii, nu experimentează viaţa de grup = biserica împrăştiată)

Temă: Identifică nevoile generaţiei tale.

Page 10: Dezvoltarea deprinderilor de preg ăIdei principale vor fi sus ţinute în cea mai mare parte prin ideile secundare Ideile secundare vor oferi informa ţii vitale în leg ătur ă

10

10

WAYNE MCDILL, PREDICAREA EFICIENTĂ. 12 DEPRINDERI ESENŢIALE, trad. Ilie Soriţău, Cristian Sonea, Natan Mladin, Oradea, Editura Universităţii Emanuel din Oradea, 2006, 267 p.

Cap. 6 De la text la predică

Ideea textuală: ideea principală a textului exprimată ca subiect/complement formulată ca întreg, folosind verbe la trecut. Conţine referiri cu privire la elemente istorice sigure, asociate cu textul – scriitorul, cititorii, personajele din cadrul narativ, împrejurările în care s-a scris, trăsături literare specifice.

Ideea predicii: acelaşi subiect/complement ca miez al ideii textuale, idee exprimată folosind verbe la prezent, o afirmaţie universală, fără elementele istorice ale ideii textuale.

Interogativul: ideea predicii este transformată într-o întrebare prin folosirea unuia dintre interogativele: cine, ce, unde, când, de ce, cum.

Propoziţia de tranziţie: răspunde interogativului prin introducerea unui cuvânt cheie, care denumeşte diferitele predicate găsite în text şi le introduce ca diviziuni ale predicii.

IDEEA TEXTUALĂ

Ce a spus scriitorul Bazată pe subiect/complement Formulată ca o propoziţie completă O afirmaţie istorică A unei ocazii specifice Un concept teologic

IDEEA PREDICII

Ce spune predicatorul Bazată pe subiect/complement Formulată ca o propoziţie completă Un adevăr universal valabil Al unui principiu universal Un concept teologic

Exemplu: Ioan 3.1-8 Ideea textuală: Restaurarea/regenerarea este necesară

pentru Împărăţia lui Dumnezeu Această afirmaţie directă şi simplă este adevărul de bază

al textului şi, prin urmare, acest adevăr stă la baza predicii mele. Cheia păstrării lui intacte de-a lungul distanţei hermeneutice este să folosim cuvintele ce surprind subiectul/complementul folosite în ideea textuală şi în ideea predicii.

Exemplu: Geneză 3.1-7 Subiectul: „ispită” (cu toate că nu apare în text) Complementul (determinantul): atracţie (cf. Iacov 1.14: „fiecare este

ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit”) Titlu: Atracţia ispitei Ideea textuală: Adam şi Eva au căzut în capcana şarpelui datorită

atracţiei fructului oprit (aspect istoric – verbe la timpul trecut) Ideea predicii: Creştinii ar trebui să se ferească de atracţia ispitei

(Deci: am schimbat aspectul istoric cu cel universal valabil, am păstrat conceptul teologic, verbe la timpul prezent)

Interogativul: Ce este atracţia ispitei? (Am eliminat cine, când, unde, de ce, cum)

Interogativul Cine are nevoie de restaurare/regenerare pentru Împărăţia lui

Dumnezeu? Care este restaurarea necesară pentru Împărăţia lui

Dumnezeu? De ce este necesară regenerarea pentru Împărăţia lui

Dumnezeu? � In.3.5: „Dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu”.

Cuvinte cheie: ne ajută să construim o structură puternică pentru corpusul predicii din moment ce toate diviziunile trebuie să o se subordoneze. Putem folosi cât de multe.

Propoziţia de tranziţie: răspunde la întrebarea ridicată de interogativ şi introduce predicatele ideii predicii.

Predicatele: sunt răspunsurile la întrebările ridicate de interogativ şi devin diviziunile predicii.

C O N S T R U I R E A

P U N Ţ I I

I N T E R P R E T A T I V E

Rezumat în 7 PAŞI: PASUL 1: Identifică subiectul textului într-un singur cuvânt. PASUL 2: Identifică complementul. PASUL 3: Aşează subiectul & complementul într-un titlu funcţional pentru predica în proces. PASUL 4: Ideea textuală să fie prima dintre cele 4 propoziţii de legătură. PASUL 5: Scrie ideea predicii după ce ai reformulat afirmaţia de bază a ideii textuale desprinsă de contextul istoric. PASUL 6: A 3-a propoziţie de legătură este interogativă, adică reformularea ideii predicii sub forma unei întrebări. PASUL 7: Răspunde la întrebarea de mai sus prin propoziţia de tranziţie. PASUL 8: Listează predicatele care indică, în text, ce spune scriitorul despre subiectul său. Acestea te duc la

diviziunile predicii.

Page 11: Dezvoltarea deprinderilor de preg ăIdei principale vor fi sus ţinute în cea mai mare parte prin ideile secundare Ideile secundare vor oferi informa ţii vitale în leg ătur ă

11

11

WAYNE MCDILL, PREDICAREA EFICIENTĂ. 12 DEPRINDERI ESENŢIALE, trad. Ilie Soriţău, Cristian Sonea, Natan Mladin, Oradea, Editura Universităţii Emanuel din Oradea, 2006, 267 p.

Cap. 7 Scrierea diviziunilor predicii

Diviziunile: secţiuni din cuprinsul predicii, care structurează ideea predicii.

Principii în structurarea textului: 1) Găseşte schiţa textului biblic; nu încerca să o compui tu. 2) Comunică mesajul; nu-l lăsa doar la nivelul schiţei. 3) Lasă textul să-ţi vorbească; nu încerca să-i vorbeşti tu.

(Donald McDou)

Analizează modul de dezvoltare a subiectului de către scriitorul biblic: � Definiţi termenii conceptuali fundamentali pentru conţinutul teologic. � Fii atent la fundamentul teologic, chiar şi pentru cele mai practice instrucţiuni. � Caută semnificaţie în relaţiile dintre conceptele din text. � Transformă limbajul figurativ din text, în termeni conceptuali. � Examinează alegerile retorice şi gramaticale ale scriitorului, pentru scopul şi tonul abordării sale.

Îndrumări în formularea diviziunilor predicii, pentru ascultătorul contemporan: � Foloseşte mai degrabă afirmaţii complete, decât fraze sau un singur cuvânt. � Foloseşte un cuvânt cheie pentru a asigura consistenţă diviziunilor predicii. � Trebuie să foloseşti afirmaţii care au statut de principiu universal. � Asigură-te că diviziunile tale sunt afirmaţii distincte una de cealaltă. � În aranjarea diviziunilor predicii urmăreşte progresia logică a gândirii. � Evită folosirea subpunctelor în schimbul dezvoltării fiecărei diviziuni. � Foloseşte paralelismul în formulare, ritm şi terminologie pentru a crea o simetrie poetică. � Foloseşte timpul prezent, un limbaj contemporan potrivit cu audienţa căreia te adresezi. � Formulează-ţi diviziunile predicii ca principii teologice care să întărească credinţa ascultătorului.

Exemplu: Geneză 3.1-7 Recapitulare: Subiectul: „ispită” (cu toate că nu apare în text) Complementul (determinantul): atracţie (cf. Iacov 1.14: „fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit”) Titlu: Atracţia ispitei Ideea textuală: Adam şi Eva au căzut în capcana şarpelui datorită atracţiei fructului oprit (aspect istoric – verbe la timpul trecut) Ideea predicii: Creştinii ar trebui să se ferească de atracţia ispitei (Deci: am schimbat aspectul istoric cu cel universal valabil, am păstrat

conceptul teologic, verbe la timpul prezent) Interogativul: Ce este atracţia ispitei? (Am eliminat cine, când, unde, de ce, cum) + Propoziţia de tranziţie răspunde întrebării, prin introducerea cuvântului cheie şi prin sublinierea predicatelor formulate ca diviziuni

ale predicii: „Acest pasaj sugerează trei atenţionări majore privind atracţia ispitei”. Aşadar, iată afirmaţiile divizionale: 1. Atenţie la atracţia ispitei, atunci când legile morale sunt puse sub semnul întrebării (v. 1-3) 2. Atenţie la atracţia ispitei, atunci când consecinţele păcatului sunt tratate superficial (v. 4-5) 3. Atenţie la atracţia ispitei, atunci când ţi se promite împlinirea dorinţelor tale (v. 6-7)

Tema: De ce trebuie evitate subpunctele?

Page 12: Dezvoltarea deprinderilor de preg ăIdei principale vor fi sus ţinute în cea mai mare parte prin ideile secundare Ideile secundare vor oferi informa ţii vitale în leg ătur ă

12

12

WAYNE MCDILL, PREDICAREA EFICIENTĂ. 12 DEPRINDERI ESENŢIALE, trad. Ilie Soriţău, Cristian Sonea, Natan Mladin, Oradea, Editura Universităţii Emanuel din Oradea, 2006, 267 p.

Cap. 8 Conceperea proiectului de predică

Proiectul (planul): modul de aranjare a părţilor componente, a detaliilor, a formei, etc. pentru a prezenta un tot unitar. Proiectul (planul) predicii:

� ordinea părţilor � forma prezentării � stilul � tonul predicii

Planul predicii: concentrat asupra ascultătorului.

Comunicare

� „Dar când va veni El, Duhul Adevărului, El vă va călăuzi spre tot adevărul” (In. 16.13a). � „Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu şi puternic, mai tăios decât orice sabie cu două tăişuri, el pătrunde până

unde se despart sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, şi este în stare să judece gândurile şi dorinţele inimii” (Evrei 4.12).

� „Pentru cei slabi m-am făcut ca unul slab, ca să îi câştig pe cei slabi; cu toţi m-am făcut toate, ca, în orice chip, măcar pe unii să îi mântuiesc. Şi toate le fac pentru Evanghelie ca să fiu părtaş la ea” (I Cor 9.22-23).

� „Întreaga Scriptură este inspirată de Dumnezeu şi este de folos să înveţe, să mustre, să îndrepte, să educe în dreptate, pentru ca omul să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice faptă bună” (II Tim. 3.16).

� „Veşteste cuvântul, stăruie la vreme potrivită dar şi nepotrivită, mustră, îndeamnă, cu multă răbdare şi în toată învăţătura” (II Tim. 4.2).

CINE? CE SPUNE?

PRIN INTERMEDIUL

CUI?

ÎN CE SCOP? CU CE SCOP?

Page 13: Dezvoltarea deprinderilor de preg ăIdei principale vor fi sus ţinute în cea mai mare parte prin ideile secundare Ideile secundare vor oferi informa ţii vitale în leg ătur ă

13

13

Apel (la) Scop Răspuns

Explicare Intelect Claritate Înţelegere Ilustrare Imaginaţie Intensitate Imaginare Argumentare Motivaţie Credibilitate Acceptare Aplicare Voinţă Practicabilitate Intenţie

WAYNE MCDILL, PREDICAREA EFICIENTĂ. 12 DEPRINDERI ESENŢIALE, trad. Ilie Soriţău, Cristian Sonea, Natan Mladin, Oradea, Editura Universităţii Emanuel din Oradea, 2006, 267 p.

Cap. 9 Dezvoltarea ideilor predicii

Forme de dezvoltare

Explicarea. Creează puntea între lumea istorică, în care a fost scris textul şi lumea audienţei contemporane (fă referire la context; permanenţa Cuvântului). Leagă ideea principală a predicii tale de text şi confirmă ascultătorului că predici sub autoritatea Scripturii, nu bazat pe opinii personale.

Ilustrarea. Ajută la clarificarea adevărului textului în mintea ascultătorului prin imagini. Foloseşte material ilustrativ, viu, concret.

Argumentarea. Dacă doreşti să fii convingător, prezintă ideile clar. Demonstrează că teoria ta este raţională şi vrednică de crezare. Că ceea ce spui are sens.

Aplicarea. Prezintă implicaţiile ideilor predicii în experienţa umană. Poate avea rol descriptiv în analizarea vieţii contemporane sau prescriptiv în apărarea unui comportament anume. Este o chemare la acţiune, la aplicarea principiilor biblice în viaţa noastră. Apelează la conştiinţă, valori, convingeri, relaţia personală cu Hristos.

Dezvoltare – creştere graduală; mai deplin, mai cuprinzător

Nu acorda prea mult timp explicării, pentru a nu transforma predica într-o lecţie de istorie ori curs biblic! Scopul predicării nu e academic!

Chiar dacă predicăm „cu uşile închise” (oamenilor deja convertiţi), ascultătorii pot avea şi ei îndoieli, frământări! Evită argumente abstracte! Predica nu e seminar filosofic, nici dezbatere!

Dacă aplicarea e sărăcăcioasă, predica va fi mai puţin relevantă pentru viaţa de zi cu zi.

Nu întinde coarda, ascultătorii pot să ignore predica şi să o considere vorbărie!

Dezvoltarea predicii

� Am formulat clar şi precis ideile predicii. � Am verificat procesul dezvoltării pentru ca ideea să fie precis susţinută. � Am creat un echilibru între cele patru elemente în fiecare diviziune. � Am verificat fiecare segment de dezvoltare potrivit funcţiei lui. � Am evitat tendinţele de supra-dezvoltare în unele domenii. � Am planificat cu atenţie dezvoltarea introducerii şi a concluziei. � Am conceput ordinea dezvoltării pentru a suscita interesul. � Am plănuit dezvoltarea într-un limbaj specific şi concret.

Fişă de verificare: Dezvoltarea predicii

Planifică dezvoltarea predicii în 7 paşi: PASUL 1: Scrie diviziunea predicii sau ideea predicii în formă completă. PASUL 2: Încercuieşte cuvântul/cuvintele din afirmaţiile care conţin conceptul central pe care îl dezvolţi. PASUL 3: Începe cu explicarea şi scrie pe scurt câteva notiţe cu privire la ceea ce trebuie explicat din text şi din context. PASUL 4: Gândeşte-te la o ilustraţie care are direct de a face cu ideea pe care încerci să o dezvolţi. PASUL 5: Notează-ţi argumentul care îţi va susţine ideile. Foloseşte argumente din text. PASUL 6: Planifică-ţi aplicarea, atât cea descriptivă, cât şi cea prescriptivă. Evită „jargonul predicatorilor” (= limbajul generalizărilor)! PASUL 7: Verifică echilibrul planului de dezvoltare şi calculează timpul necesar pentru prezentarea materialului.

Page 14: Dezvoltarea deprinderilor de preg ăIdei principale vor fi sus ţinute în cea mai mare parte prin ideile secundare Ideile secundare vor oferi informa ţii vitale în leg ătur ă

14

14

Exemplu ≠ Analogie E ca o mărturie. E o consolidare din experienţă a dimensiunii religioase. Exemplu pt. In. 3.1-18: relatare despre cineva care a experimentat un adevăr în viaţa de credinţă după convertire.

Relaţia de asemănare dintre două lucruri (atribute, efecte, circumstanţe). Poate implica experienţe non-religioase. E o imagine paralelă non-religioasă. Analogii naturale = relaţiile, circumstanţele, evenimentele sau alţi factori observaţi în dimensiunea naturală care pot servi ca imagini paralele pentru concepte teologice.

WAYNE MCDILL, PREDICAREA EFICIENTĂ. 12 DEPRINDERI ESENŢIALE, trad. Ilie Soriţău, Cristian Sonea, Natan Mladin, Oradea, Editura Universităţii Emanuel din Oradea, 2006, 267 p.

Cap. 10 Explorarea analogiilor naturale

„Dacă v-am vorbit despre lucruri pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede când vă voi spune despre lucrurile cereşti?” (In. 3-12)

Limbajul nostru este limbajul experienţei umane. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit între noi şi noi am văzut slava lui... (In. 1.14)

Explorarea analogiilor naturale 1) Identifică clar conceptele biblice formulate cât mai precis posibil.

Naşterea din nou este necesară pentru a vedea Împărăţia lui Dumnezeu. 2) Generalizează conceptul în termeni non-teologici folosind tiparul subiect/complement.

Abilităţi speciale pentru a vedea ce nu se vede. 3) Foloseşte viaţa şi experienţa modernă pentru faţetele aceslui concept, făcând o listă cu toate lucrurile

care îţi vin în minte. Astronomul vede constelaţii. Inginerul vede cablaje. Pescarul vede un luciu bun. Îndrăgostitul vede expresii faciale.

4) Alege din lista analogiilor naturale pe care le-ai găsit, pe acelea care sunt cele mai potrivite pentru predică şi particularizează-le ca anecdote, situaţii, evenimente sau circumstanţe specifice.

Prezentarea analogiilor necesită claritate. Indică aşadar clar punctul care relaţionează analogia cu ideea predicii. Ilustraţiile pot fi eficace sau inutile. Depinde de tâlcul pe care li-l dai. Nu fi sigur că toţi l-au „prins”.

Completarea exerciţiului în 6 paşi: PASUL 1: Scrie ideea predicii sau diviziunea predicii într-o propoziţie complexă. PASUL 2: Identifică conceptul general şi formulează-l în unul sau două cuvinte. PASUL 3: Frământă cât mai multe domenii de viaţă, pentru a găsi analogiile care reflectă conceptul general.

Foloseşte şi exemple. PASUL 4: Alege cele mai bune analogii de pe listă, pe baza subiectului tău, a ascultătorilor şi abilităţilor tale de a le

potrivi în predică. PASUL 5: Particularizează analogiile alese, exprimându-le în termeni concreţi şi specifici. PASUL 6: Scrie cum ai structura una dintre analogii în predică. Ca exerciţiu prezintă analogia clarificând-o pentru

audienţă.

Domenii în care putem căuta analogii: Ştiinţă, Politică, Afaceri, Familie, Animale, Sport etc.

Page 15: Dezvoltarea deprinderilor de preg ăIdei principale vor fi sus ţinute în cea mai mare parte prin ideile secundare Ideile secundare vor oferi informa ţii vitale în leg ătur ă

15

15

WAYNE MCDILL, PREDICAREA EFICIENTĂ. 12 DEPRINDERI ESENŢIALE, trad. Ilie Soriţău, Cristian Sonea, Natan Mladin, Oradea, Editura Universităţii Emanuel din Oradea, 2006, 267 p.

Cap. 11

Descriind imagini, relatând întâmplări

ABSTRACT

CONCRET

G E N E R A L

S P E C I F I C

SCHIŢA POVESTIRII. Povestirile urmăresc un tipar în 5 paşi:

1) Situaţia: Contextul & Personajele.

2) Intriga: Ceea ce creează dinamica textului.

3) Căutarea: Soluţiile variate care se ivesc pe măsură ce povestea se derulează.

4) Soluţia/Punctul culminant.

5) Rezolvarea (Noua) Situaţie: Noile situaţii ce se pot naşte. Evenimentele povestirii au alterat circumstanţele. Nimic nu mai e la fel.

„Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon” (LC. 10.30)

„şi a căzut în mâinile unor tâlhari, care l-au dezbrăcat şi l-au bătut şi au plecat, lăsându-l pe jumătate mort” (LC. 10.30)

Sunt prezentaţi cei 3 oameni: preotul, levitul şi samariteanul (LC. 10.31-22)

Samariteanul leagă rănile omului rănit şi îl duce la han, pentru a îngriji de el (LC. 10.33-34).

• Samariteanul plăteşte, îl lasă în grija celor de la han şi pleacă, promiţând că va reveni şi va achita etc. (LC. 10.31-22)

• Fiul rătăcitor se întoarce acasă şi este repus în drepturi cu mare fast.

• Avraam îşi primeşte înapoi fiul.

Fişă de verificare: Dezvoltarea predicii

� Fac distincţie între povestire interioară (interpretarea faptelor, trăirile personajelor) şi povestire exterioară (faptele).

� Relatez evenimentele ca un martor ocular. � Cercetez contextul cu grijă la detalii. � Păstrez simplitatea limbajului în prezentarea mea. � Folosesc limbajul care particularizează scena. � Prezint scenele şi întâmplările cu entuziasm.

Scene şi povestiri în 5 paşi: PASUL 1: Citeşte naraţiunea biblică de mai multe ori, folosind mai

multe traduceri ale Bibliei. Delimitează scopul teologic. PASUL 2: Notează detaliile descriptive ale povestirii. PASUL 3: Caută dinamicile situaţiei şi scrie-le în exerciţiu. PASUL 4: Schiţează povestirea cu ajutorul celor cinci paşi: situaţia,

sublinierea (intriga), cercetarea, punctul culminant, (noua) situaţie.

PASUL 5: Ia notiţe pentru prezentarea ta.

Page 16: Dezvoltarea deprinderilor de preg ăIdei principale vor fi sus ţinute în cea mai mare parte prin ideile secundare Ideile secundare vor oferi informa ţii vitale în leg ătur ă

16

16

Adresare Realizare Răspuns Credinţă

Explicare Intelect Claritate Înţelegere Conceptualizare Ilustrarea Imaginaţie Intensitate Imaginare Vizualizare Argumentarea Raţiune Credibilitate Acceptare Raţionalizare Aplicarea Voinţă Practicabilitate Intenţie Actualizare

WAYNE MCDILL, PREDICAREA EFICIENTĂ. 12 DEPRINDERI ESENŢIALE, trad. Ilie Soriţău, Cristian Sonea, Natan Mladin, Oradea, Editura Universităţii Emanuel din Oradea, 2006, 267

p. Cap. 12

Predicând pentru credinţă

Scopul ultim al predicării: CREDINŢA ascultătorului. Obiectul credinţei: DUMNEZEU. EXIGENŢĂ:

• EXISTENŢA UNUI FUNDAMENT AL CREDINŢEI ÎN PREDICATOR • Planificarea fiecărui element al predicii pentru atingerea scopului

FII MAI BUN?

90 %

CUM E ÎN CAZUL TĂU?

ÎNCREDE-TE ÎN DUMNEZEU?

? %

CUM E ÎN CAZUL TĂU?

ÎNCREDE-TE ÎN DUMNEZEU: • Predicare despre caracterul lui

Dumnezeu • Predicare în relaţiei cu intenţiile Sale • Predicare despre ceea ce a făcut El • ..................................................................

..................................................................

..................................................................

Dezvoltarea predicii

Limbajul credinţei • „Trebuie”? • Se cuvine • Ar fi bine • Dacă ne-am ruga cu credinţă, am vedea

minuni. • O, de-am simţi puterea lui Dumnezeu! • Pledoarie pentru „poţi!” Predică teologică sau

antropologică?

Scene şi povestiri în 5 paşi: PASUL 1: Identifică în text ideile despre Dumnezeu care vor pleda pentru

credibilitatea Sa. PASUL 2: Condu argumentele, aplicaţiile sau alte reprezentări ale textului

înspre fundamentul lor: Dumnezeu însuşi. Foloseşte indicativul. PASUL 3: Verifică dacă ideea predicii face apel la credinţă. PASUL 4: Examinează fiecare diviziune a predicii pentru apelul spre credinţă şi

reformulează dacă este nevoie. PASUL 5: Verifică echilibrul între credinţă şi obstacolele în calea acesteia, în 4

domenii majore: înţelegere, intuiţie, raţiune, intenţie. PASUL 6: Analizează segmentele introductive şi conclusive pentru apelul lor

înspre credinţă.

Page 17: Dezvoltarea deprinderilor de preg ăIdei principale vor fi sus ţinute în cea mai mare parte prin ideile secundare Ideile secundare vor oferi informa ţii vitale în leg ătur ă

17

17

WAYNE MCDILL, PREDICAREA EFICIENTĂ. 12 DEPRINDERI ESENŢIALE, trad. Ilie Soriţău, Cristian Sonea, Natan Mladin, Oradea, Editura Universităţii Emanuel din Oradea, 2006, 267

p. CONCLUZII

Disciplina PLANIFICĂRII

PRIORITATEA SARCINII DE PREDICARE

NEVOILE FAMILIEI PREDICATORULUI

NEVOILE ADUNĂRII

PRESIUNILE DE TIMP

CHEMAREA LA EXCELENŢĂ

ECHIPEAZĂ-TE CONTINUU

ASIGURĂ-ŢI FEEDBACK-UL

� Ascultă înregistrări ale predicilor tale � Materialele video sunt şi mai bune � Întâlneşte-te cu un grup de membri ai bisericii şi discută despre

predicarea ta � Întâlnirea periodică a predicatorilor

SISTEM DE PREGĂTIRE A PREDICILOR

� Munceşte pentru a te pregăti! � Urmează un planul săptămânal. Scrie un set de instrucţiuni: ce ştii cel

mai bine despre pregătirea predicilor, notează-ţi sugestii, pregăteşte unelte de planificare. Revizuieşte-l.

� Pregăteşte-ţi foi de lucru: pentru studiul biblic, fixarea punctelor principale, dezvoltarea predicii etc.

� Tratează fiecare etapă a predicii. � Concepe o practică de studiu adecvată. � Creează-ţi grile de control ca să monitorizezi calitatea pregătirii tale.

ÎNTOCMEŞTE-ŢI UN CALENDAR PT. PREDICARE

� Dedică-ţi timp pentru calendarul anual sau semestrial. � Marchează în calendarul pe anul viitor toate sărbătorile bisericeşti şi

zilele cu o anumită temă. � Indică zilele cu o anumită temă pt. duminici. � Preia de pe calendarul bisericii activităţile planificate ale bisericii. � Identifică diferenţele de stil, audienţă şi scop dintre servicii (serviciile

de dimineaţă, vecerniile atrag audienţă diferită. Cei mai mulţi vin duminica, la marile sărbători etc.).

� Planifică-ţi o predicare dintr-o carte a Bibliei (citeşte cartea integral; alege tema generală; paragrafe – unităţi de predică; scrie textul şi tema fiecărei predici, chiar dacă o vei schimba mai târziu. Pe măsură ce se apropie data, finalizează-ţi pregătirea).

� Planifică-ţi predici tematice pt. unul dintre servicii (ex. cele 10 Porunci, Fericirile etc.).

� Suspendă-ţi planul când e necesar. � Priveşte în perspectivă şi anticipează subiecte viitoare pt. fiecare

săptămână.