Pagina 1 din 5

MOŞTENIREA FRAłILOR CAPŞA

Venera DUMITRESCU-STAIA, Canada

Pe Calea Victoriei nr.36, vis-à-vis de Cercul Militar, colŃ cu Str. Edgar Quinet, se află o veche clădire cu un etaj , construită în anul 1852, care a aparŃinut vornicului Slătineanu, în anul 1854 intrând în posesia celebrilor fraŃi Grigore şi Constantin Capşa, foşti elevi ai binecunoscutului cofetar francez Belissaire Boissier, care a fondat la Paris în anul 1827 cofetăria denumită Maison Boissier pe Boulevard des Capucines. În Octombrie al acestui an 2007 s-au sărbătorit 180 ani de la existenŃa primei cofetării renumite din Paris, Belissaire Boissier lansând renumitele cu glazură de ciocolată, castane glasate si alte dulciuri îmbietoare. Familia Capşa, de origine macedo-română, urmaşi ai cojocarului Dumitru Capşa, au sosit în łara Românească după dramaticele episoade ale istoriei aromâneşti din Balcani, când a fost distrus din temelii de catre artileria otomană oraşul Moscopole în anul 1788, minunata capitală a aromânilor.

SupravieŃuitorii acelui genocid s-au risipit în cele patru colŃuri ale Europei, mulŃi dintre ei venind în łările Române. La început, Dumitru Capşa, cojocar de meserie, s-a refugiat în oraşul Braşov, unde s-a şi căsătorit, mai târziu mutându-se în Bucureşti, având moştenitori 4 băieŃi, Constantin, mezinul familiei fiind singurul care a preluat meseria tatălui, devenind cojocar recunoscut pe "piaŃa Bucurescilor". Constantin Capşa s-a căsătorit cu o tânară din Ploieşti, cu care a avut 12 copii, patru

dintre ei, anume Vasile, Anton, Constantin şi Grigore, pe la mijlocul secolului XIX au înfiinŃat Casa Capşa, cu un interior foarte elegant, scaune şi fotolii tapisate cu catifea roşie, măsuŃe placate cu marmoră importată din Italia, oglinzi veneŃiene, draperii din catifea etc., devenind astfel celebră în toată Europa, protipendada Bucureştiului si nu numai, reunindu-se acolo, pentru a discuta artă, politică, can-can-urile timpului, etc. Această clădire, în timp a fost transformată de Grigore Capşa în hotel, restaurant, cafenea, (cafeneaua fiind singurul loc unde se putea fuma), care pe

Pagina 2 din 5

Foto stânga: Grigore Capşa (centru) împreună cu 4 şefi de atelier francezi.

(Foto 1872). Foto dreapta Casa Capşa veche

lângă bunătăŃile ce erau servite, se puteau citi gazetele timpului, gazete care pentru a nu fi

deteriorate, erau aşezate pe nişte suporturi din lemn de dimensiunile ziarului, astfel ca paginile să nu fie îndoite. Grigore Capşa, şcolit la Paris la Maison Boissier, a fost cel care a impus standardele

occidentale în privinŃa calităŃii, transformând bucătăria în artă, în acelaşi timp completând modelul francez cu elemente din artă culinară românească, într-o societate care în acele timpuri era încă dominată de influenŃele orientale, fraŃii Capşa înlocuind treptat dulciurile orientale, precum rahatul, baclavalele şi sarailiile, bine îndulcite cu miere, care se zicea că "îngreunează trupul şi mintea", cu ciocolata, bomboane fondante şi alte preparate cu bază din cremă de ciocolată şi glazurată. În perioada anilor 1852 exista o concurenŃă pe Calea Victoriei, lumea însă

descoperind Cofetăria Capsa, pe lângă celelalte, "Cofetăria Palatului", "Cofetăria Riegler", "Fialkowski", aceştia fiind nevoiŃi să-şi mute sediile, întrucât Cofetăria Capşa devenise cea mai celebră şi frecventată din Bucureşti. FraŃii Capşa călătorind mult peste hotare au adus alături de bomboanele fondante şi

alte produse din ciocolată, precum ouăle de Paşti, bomboanele englezeşti, ambalaje din cutii de lemn şi metal produse la Karlsbad, Viena, cu imagini minunate pe capac, de asemenea "hârtia dantelată" , "coli de hârtie aurite şi argintate", panglici, staniol, toate pentru decorare, atractive şi îmbietoare la cumpărare. De-a lungul anilor, începând cu anul 1869, la "cârma" cofetariei se aflau Constantin şi Grigore Capşa. Grigore, şcolit la Maison Boissier din Paris şi-a însuşit atât de bine arta cofetăriei, încât i s-a îngăduit să participe la ExpoziŃia din Paris. La înapoierea în Ńară, afacerea a continuat, dar în 1876 Constantin s-a retras din afacere, ramânând singur Grigore. În 1869, Casa Capşa devenise furnizorul CurŃii princiare a României, iar în 1882 al

Casei Regale. În 1873, i s-a acordat "Medalia de aur" cu ocazia ExpoziŃiei de la Viena şi 1881 a primit "Medalia de Aur" cu ocazia ExpoziŃiei de la Bucureşti, iar în 1889, "Marea Medalie de aur" a "ExpoziŃiei Universale". De asemenea, în anul 1882, a primit Brevetul de furnizor al Casei principelui Milan Obrenovici al Serbiei şi în 1908 pe cel al Principelui

Pagina 3 din 5

Ferdinand al Bulgariei. În perioada după primul Război Mondial, printre alŃi oaspeŃi de vază din tara si strainatate, au venit în România preşedintele FranŃei Raymond Poincaré, care a scris celebrul volum intitulat ? apărut în 1927, Sarah Bernard, Josephine Baker, Enrico Carusso, Pietro Mascagni, compozitor italian, tenorul Josef Schmidt, actorul Harry Baur şi nu în cele din urmă George Enescu, la care, bineînŃeles, "last, but not least" vizita generalului Joseph Joffre (1852- 1931), mareşal al FranŃei în 1916, iar în 1918 ales

membru al Academiei franceze. În anul 1920, Generalul Joffre (foto), a fost primit de

Regele Ferdinand şi Regina Maria, decorând pe Regele Ferdinand cu "Medalia militară franceză" şi "Crucea de Război" a oraşului Bucureşti. FraŃii Capşa, cu ocazia acestei vizite somptuoase, s-au gândit că în onoarea generalului să lanseze o nouă prajitură de ciocolată, în forma cilindrică de petit-four, exclusiv din cremă şi glazură de ciocolată. ComponenŃa era hotarâtă, însă fraŃii Capşa nu ştiau ce denumire nouă să-i dea, întrucât celelalte aveau denumirea de palete, cornete, bezele etc. Ideea le-a venit spontan... şi au lansat petit-four-ul purtând chiar numele generalului... deci Joffre, în cinstea acestuia, denumire purtată şi în zilele acestui secol, la care s-a adăugat şi tortul cu cremă Joffre. Tot fraŃii Capşa au fost primii care au introdus fabricarea

îngheŃatei în România la Bucureşti, care se servea la Capşa în cupe speciale din cristal, cu picior, deasupra frişcă şi petit-four denumite, care se implantau în frişca proaspăt bătută. În perioada după primul razboi şi începutul celui de-al doilea război mondial, până la

naŃionalizarea din 1947 a marilor fabrici şi uzine, la Bucureşti exista Fabrica de îngheŃată "Frigul", care se află pe Strada Lânăriei, unde se putea comanda şi pe cale telefonică cantitatea de îngheŃată dorită, care era în cutii cerate, cu continut de 1,2,3 kg, îngheŃată asortată sau nu (precum găsim astăzi în marketuri), care era adusă la domiciliu cu maşini frigorifice, plata facându-se locco - am trăit epoca... Îmi permit să adaug la acest capitol, că pe timpuri... alimentele de bază pentru

gospodărie, produse proaspete, precum peştele, crustaceele etc., păsări vii, pâinea caldă, produsele lactate, zarzavaturile, chiar şi materialele din stofe şi mătăsuri, erau aduse de furnizori la domiciliu în mijloace de transport cu tracŃiune animală, în special pâinea în transport închis, care păstra pâinea şi alte produse din faină, proaspete şi calde. Dupa 1948, au urmat marile transformări politice şi sociale, dupa abolirea Monarhiei,

celebra "instituŃie a fratilor Capşa", a trecut cu toată zestrea materială în subordinea SocietăŃii Comerciale de Stat. Exploatarea de restaurante şi hoteluri a preluat, volens-nolens şi acest local cu veche şi frumoasă tradiŃie românească, schimbând şi firma, în "Restaurant şi Hotel Bucureşti".

Pagina 4 din 5

Îmi permit să adaug că după 1948, Capşa a devenit restaurant absolut public, unde se

servea şi Menu fix, care costa 8 lei. Nu era rău, dar "minunea" a durat pâna prin anii 1965, când s-a desfiinŃat sistemul de servire, devenind un restaurant cu "circuit închis", adică nu orice muritor de rând avea acces. Îmi amintesc că Maria Tănase, pe când era "Menu fix", avea o masă rezervată. Din fericire, dupa 1990 s-a revenit la vechea denumire, restaurându-se şi localul, nimeni însă nu a reusit până în prezent să-i redea acel "spirit al Capşei de odinioară", dispărut odata cu epoca antebelică, iar preŃurile nu mai sunt accesibile oricărui muritor de rând, precum înainte de 1965, acum este un local de mare lux, unde în exclusivitate cei cu "monedă forte" pot îndrăzni să se apropie. O tempora, o mores! S-au schimbat şi firmele si negustorii.

Venera DUMITRESCU-STAIA Canada

Pagina 5 din 5

Casa Capşa în 2006

Obs. mea: unele mici scapari trebuie iertate.