Despre Bunătate Sau Arta de a Dărui
2
Despre bunătate sau arta de a dărui Desigur, mulți suntem cei ce au auzit de astfel de concept considerat o adevărată calitate, cu precădere în zilele de astăzi. Dar câți mai suntem obișnuiți, mă întreb, cu arta de a dărui? De a reuși să fim buni și cu cei mai puțin buni, care ne rănesc fie că vor sau nu? Nu e ușor să fii bun. Dar e ușor când ești înzestrat din naștere cu această calitate și tinzi către lucruri nobile, chiar mărețe... Dacă ai sufletul sensibil, îți va fi încă și mai greu să întorci obrazul când inima ți-e sfârtecată... Dar poate tocmai această întoarcere a obrazului, această blândețe și dăruire proprie îl ajută pe cel care ne prejudiciază să se oprească vreme de un răgaz oarecare și să reia în considerare ceea ce a făcut de fapt. Dar doare. Poate că e mai mult decât o artă. Poate e însăși o dăruire atât de pură încât tinzi, cel puțin pe moment, să uiți de tine și să îmbrățișezi durerea celui care dă. Pentru că orice om este astfel datorită unei dureri ascunse pe care încă nu o putem vedea din cauza propriilor culpe, neputințe sau slăbiciuni. Este un experiment interesant al pernei. Doritorii sunt bineveniți a se înscrie în ceea ce voi prezenta acum: luați o pernă mare și dați cu putere în ea. Veți vedea că ea nu dă înapoi, ci tinde să vă ia în brațe. Și parcă auzi, șoptind, cum te întreabă dulce și îndurerat, totodată: “Ce-ai cu mine?”. Și te calmezi… Acum, dacă iei, în loc, într-o pernă tare, cauciucată, puterea pe care o folosești dând în ea se va întoarce asupra ta. Cazi în propria cursă. Dar vedem cum în ambele cazuri, indiferent de compoziția ei moale sau dură, perna nu a dat înapoi. Mai prețios este de luat în atenție cel dintâi caz. De ce? Pentru că reflectă în sine singurul sistem prin care răul cuiva, mânia cuiva se va topi asupra sa și nu mai poate continua apoi, indiferent de cât timp îi va lua să înțeleagă acest aspect, acest adevăr copleșitor.
description
An article based on what we need most to be alive.
Transcript of Despre Bunătate Sau Arta de a Dărui
Despre bunătate sau arta de a dărui
Desigur, mulți suntem cei ce au auzit de astfel de concept considerat o adevărată calitate, cu precădere în zilele de astăzi. Dar câți mai suntem obișnuiți, mă întreb, cu arta de a dărui? De a reuși să fim buni și cu cei mai puțin buni, care ne rănesc fie că vor sau nu?
Nu e ușor să fii bun. Dar e ușor când ești înzestrat din naștere cu această calitate și tinzi către lucruri nobile, chiar mărețe... Dacă ai sufletul sensibil, îți va fi încă și mai greu să întorci obrazul când inima ți-e sfârtecată... Dar poate tocmai această întoarcere a obrazului, această blândețe și dăruire proprie îl ajută pe cel care ne prejudiciază să se oprească vreme de un răgaz oarecare și să reia în considerare ceea ce a făcut de fapt.
Dar doare. Poate că e mai mult decât o artă. Poate e însăși o dăruire atât de pură încât tinzi, cel puțin pe moment, să uiți de tine și să îmbrățișezi durerea celui care dă. Pentru că orice om este astfel datorită unei dureri ascunse pe care încă nu o putem vedea din cauza propriilor culpe, neputințe sau slăbiciuni.
Este un experiment interesant al pernei. Doritorii sunt bineveniți a se înscrie în ceea ce voi prezenta acum: luați o pernă mare și dați cu putere în ea. Veți vedea că ea nu dă înapoi, ci tinde să vă ia în brațe. Și parcă auzi, șoptind, cum te întreabă dulce și îndurerat, totodată: “Ce-ai cu mine?”. Și te calmezi… Acum, dacă iei, în loc, într-o pernă tare, cauciucată, puterea pe care o folosești dând în ea se va întoarce asupra ta. Cazi în propria cursă. Dar vedem cum în ambele cazuri, indiferent de compoziția ei moale sau dură, perna nu a dat înapoi.
Mai prețios este de luat în atenție cel dintâi caz. De ce? Pentru că reflectă în sine singurul sistem prin care răul cuiva, mânia cuiva se va topi asupra sa și nu mai poate continua apoi, indiferent de cât timp îi va lua să înțeleagă acest aspect, acest adevăr copleșitor.
De aceea, a dărui sau, mai cumplit, a te dărui pe tine în astfel de timpuri reprezintă un mare act de bunătate, curaj și virtute. Cine mai îndrăznește când știe că i se poate lua căciula imediat și poate rămâne astfel neacoperit? Este un mare act de bravura, o revoluție interioară care va lăsa mască pe oricine cu un dram de inimă rămas.
Așadar… ce mai așteptăm?
Articol realizat de BAS
