1

CUPRINS:

1. NOTIUNI GENERALE……………………………32. CATEGORII DE DESEURI:...................................6 a. DESEURI CU ACTIVITATE MICA SI INTERMEDIARA..............................................6 b. DESEURI CU ACTIVITATE MARE..............73. SURSE DE PRODUCERE. CANTITATI...............9

4. GOSPODARIREA SI DEPOZITAREA DESEURILOR RADIOACTIVE.............................11 5. ADMINISTRAREA SI TRATAREA DESEURILOR RADIOACTIVE.........................................................16

6. GREENPEACE IN ROMANIA...............................187. GESTIONAREA SI MANAGEMENTUL

DESEURILOR RADIOACTIVE.............................228. CRITERII PENTRU LUAREA DECIZIILOR......25

- INFORMAREA SI IMPLICAREA PUBLICULUI - EVALUARI ALE RISCULUI 9. CONCLUZII………………..………………………29 10. BIBLIOGRAFIE………….…………………………30

2

1.NOTIUNI GENERALE

In procesul de deteriorare a mediului, un rol important il are poluarea, care se poate realiza pe cale fizica (radioactiva, termica, sonora) si pe cale chimica (derivati gazosi, pesticide, metale grele, materiale plastice, ingrasaminte). Dintre acestea, un interes deosebit il prezinta poluarea radioactive care poate aduce prejudicii mari omenirii. In vederea realizarii protectiei mediului impotriva poluarii radioactive, se impune cunoasterea surselor de contaminare si a cailor de expunere a organismului uman la actiunea factorilor de sine pentru sanatatea omenirii. In zilele noastre, populatia Terrei este supusa unei iradieri complexe, datorate unor surse naturale si artificiale, care pot fi externe sau interne. Prezenta acestor substante in mediul inconjurator implica riscuri de iradiere prin inhalarea aerului, ingestia apei si consumului de alimente contaminate.[1]

Deseu radioactiv inseamna orice material radioactiv , in oricare din starile de agregare gazoasa, lichida sau solida, pentru care nu se intrevad nici un fel de utilizari ulterioare, atat la nivel national, cat si la nivelul persoanei juridice care l-a produs si a carei decizie in acest sens este legal acceptata si care este inregistrat si controlat de CNCAN.

Deseurile radioactive sunt constituite din orice reziduu care contine materiale radioactive (resturile unei lucrari in care s-au folosit substante radioactive precum si obiectele si materialele scoase dintr-o incapere in care s-a lucrat cu substante radioactive sau se lucreaza, in masura in care ele nu prezinta garantia de a putea fi decontaminate). Problemele puse de deseurile radioactive, trebuie sa fie studiate in functie de: starea lor fizica (solide, lichide, aerosoli sau gaze), caracteristicile lor radioactive si activitatea lor specifica.[]

Deseurile radioactive solide trebuie sa fie separate in combustibile (ex: lemnul de mina) si necombustibile, putrescibile, compactibile, necompactibile, etc. Cele combustibile, in general, se ard in incineratoare special amenajate, care sa asigure nedispersarea substantelor radioactive. Cenusa urmeaza prescriptiile pentru reziduurile solide necombustibile.

Deseurile lichide se separa in functie de activitatea lor specifica si cele care conform legislatiei in vigoare nu pot fi evacuate in canalizarea curenta, trebuie tratate prin precipitare, concentrare, sau alte metode, tendinta generala urmarind sa se ajunga in final la un deseu radioactiv solid.

Deseurile care se prezinta sub forma de aerosoli sau gaz pot fi dispersate direct in atmosfera, cu sau fara diluare anterioara, daca nu prezinta pericol, sau poate fi filtrate sau tratate anterior.

In general, eliminarea deseurilor se face prin urmatoarele cai: conservare, concentrare si dilutie. Conservarea consta in a pastra deseurile radioactive pana cand isi pierd activitatea prin dezintegrare naturala. Bineinteles, acest principiu se poate aplica eficient la radionuclizii cu viata scurta. Concentrarea deseurilor radioactive se face prin metode fizice si chimice, sau arderea celor combustibile si are ca scop reducerea volumului deseurilor. Diluarea deseurilor se face de obicei in apa, sau sub forma de gaz in aer. Deseurile lichide diluate sau restul de la tratare se elimina in mediul inconjurator, conform normelor si legislatiei in vigoare. Deseurile solide rezultate se strang in containere speciale si sunt pastrate si acestea sunt transportate pentru stocare. Containerele trebuie sa fie confectionate dintr-un material care: sa nu se corodeze sub actiunea acizilor, bazelor sau diversilor solventi organici, sa fie

3

confectionate dintr-un material care: sa nu se corodeze sub actiunea acizilor, bazelor sau diversilor solventi organici, sa fie rezistente la actiunea temperaturii si presiunii, sa se decontamineze usor si sa ofere protectie impotriva radiatiilor, sa se inchida ermetic. De obicei containerele au in interior o camasa din material plastic.[2]

Fluxuri de deseuri radioactiveDeseurile radioactive rezulta de obicei din partu tipuri de activitati:- producrea de energie electrica pe cale nucleara,inclusiv activitatile conexe

ciclului combustibilului nuclear si celor de dezafectare;- functionarea reactorilor de cercetare;- folosirea radiatiilor si a materialelor radioactive in medicina, agricultura,

industrie si cercatare;- prelucrarea materialelor ce contin radioactivi naturali.In Romania, cele mai importante cantitati de deseuri nuclearesunt constituite

din :Combustibilul nuclear uzat de la CNE – Cernavoda ;Deseurile operationale de la CNE – Cernavoda ;Deseurile provenind din dezafectarea CNE – Cernavoda ;Combustibilul uzat de la reactorul TRIGA – MTR ;Deseurile operationale de la reactorul TRIGA – MTR ;Deseurile provenind de la dezafectarea reactorului

TRIGA – MTR ;Fragmente de combustibil uzat de la LEPI (laboratorul de

expertiza post - iradiere) de la SCN Pitesti ;Combustibil nuclear uzat de la reactorul de cercetare

WRS – Magurele ;Deseuri provenind din dezafectarea reactorului de

cercetare WRS – Magurele;Deseuri radioactive institutionale;Surse radioactive inchise uzate;Deseuri provenite din procesul de minerit si prelucrare a

minereurilor de uraniu.

CICLUL COMBUSTIBILILOR NUCLEARI

Combustibilul necesar reactorilor termici se prepara dintr-un compus chimic al uraniului procurat in Marea Britanie din import. Dupa ce sta un timp in reactor, combustibilul este scos pentru reprocesare. In fiecare dintre aceste etape se produc deseuri radioactive (fig.1).In timpul reprocesarii, plutoniul si uraniul saracit se recupereaza. Uraniul saracit provenit din programul AGR, poate fi reciclat, iar uraniul saracit provenit de la reactorii Magnox, impreuna cu plutoniul, se poate folosi in reactorii rapizi. [3]

4

Compus de uranium din import

Prepara-rea combus-tibilului

Deseuri radioactive

Exploata-rea reactoru-lui

Reprocesa-rea combusti-bilui

Plutoniu si uraniu saracit

Fig.1.

5

2.CATEGORII DE DESEURI

Deseurile radioactive se pot imparti in trei categorii mari, in functie de activitatea lor: deseuri cu activitate scazuta, desuri cu activitate medie, deseuri cu activitate ridicata.

Deseurile cu activitate scazuta (diversi radionuclizi cu timpi de injumatatire scurti si urme de radionuclizi cu timpi de injumatatire mari), constau din obiecte ca hartia, imbracamintea si echipamentul de laborator folosite in zonele in care se manipuleaza materiale radioactive, ca si pamant contaminat si moloz de constructii.

Deseurile cu activitate intermediara (cantitati mari de produse de fisiune si actinide cu timpi de injumatatire mari, continut mic de energie termica, masa solida mare), includ materialele schimbatoare de ioni folosite la tratarea gazelor si a lichidelor inainte de deversarea lor in mediu, malurile care se acumuleaza in bazinele unde se stocheaza combustibilul nuclear uzat inainte de reprocesare si materialele contaminate cu plutoniu.

Termenul de deseuri cu activitate ridicata (cele mai multe dintre produsele de fisiune si actinidele din ciclul combustibilului, continut ridicat de energie termica, masa solida mica), se refera in Marea Britanie numai la lichidul produs cand se reproceseaza combustibilul uzat. In tarile care nu s-au angajat in reprocesare, combustibilul insusi este considerat ca deseu cu activitate mare.

a).Deseurile cu activitate mica si intermediara:

Deoarece nici deseurile cu activitate mica, nici cele cu activitate intermediara nu genereaza cantitati importante de caldura nu rezulta nici un avantaj tehnic din stocarea lor temporara pe perioade lungi de timp. Stocarea temporara prelungita inseamna dose de radiatie pentru personal si cheltuieli de exploatare care, amandoua, pot fi evitate printr-o stocare perpetua timpurie. Intrucat aceste deseuri urmeaza sa fie stocate candva definitiv, facand acest lucru mai devreme decat mai tarziu, probabilitatea de aparitie a unui risc suplimentar pentru populatie este mica si astfel va conduce la o descestere a riscului. Din aceste motive, guvernul Marii Britanii are in vedere, in momentul de fata, ca deseurile cu activitate medie si intermediara sa fie stocate perpetuu indata ce acest lucru este posibil.

In prezent anumite deseuri cu activitate scazuta sunt lichidate (stocate permanent) prin ardere in subteran la adancime mica, principalul loc de lichidare fiind Drigg in Cumbria. Pana de curand, deseurile cu activitate scazuta care mai ramaneau si o parte din cele cu activitate intermediara erau scufundate in mare intr-un loc din nord-estul Atlanticului, la 600km de cal mai apropiat tarm. Aceasta necesitate a fost recunoscuta acum catva timp si in anul 1982 a fost infiintat Departamentul Deseurilor Radioactive din Indusrtia Nucleara (Nuclear Industry Radioactive Waste Executive - NIREX), care in primul rand sa duca la indeplinire aceasta sarcina.

NIREX a stabilit ca fiin necesare doua tipuri de terenuri pentru stocare permanenta (sau lichidare): unul de adancime mica pentru a primi deseurile cu activitati scazute si altul de adancime mare pentru deseuri cu activitate intermediara.

Ingroparile de adancime mica vor fi localizate in formatii argiloase , deoarece argila are o capacitate mare de absorbtie a radionuclizilor, iar vitezele de penetrare a apelor subterane prin argila sunt foarte mici. In principiu ingroparea deseurilor la adancime se poate face intr-o mina parasita sau intr-o cavitate subterana special construita.

6

Pentrua a asigura o comparatie directa intre diferite locatii, NIREX trebuie sa execute investigatii geologice in diverse locatii pentru fiecare tip de stocare.

Inainte de a se hotara un nou loc de lichidare a deseurilor vor avea loc discutii publice. NIREX studiaza si posibilitatea stocarii permanente a deseurilor cu activitate intermediara sub platforma continentala, fie printr-un tunel cu intrarea de pe pamant, fie in gauri forate de o platforma de foraj marin.

b).Deseuri cu reactivitate ridicata

Deseurile cu activitate ridicata produse la reprocesarea combustibilului uzat contin peste 95% din activitatea intregului ciclu al combustibilului nuclear. O data solidificate, deseurile trebuie depozitate timp de secole, racire corespunzatoare, supraveghere si renovare periodica a cladirilor de depozitae. Totusi timpi asa de lungi de depozitare vor impune o povara asupra generatiilor viitoare si va exista chiar si un risc, desi foarte mic al unor scurgeri accidentale. Din aceste motiv in toate tarile care au un program nuclear se desfasoara in mod activ cercetari asupra metodelor posibile de lichidare a deseurilor cu activitate foarte mare.desi la inceput au fost luate in considerare un numar mare de optiuni privind stocarea permanenta, acum numai doua se bucura de o atentie speciala. Acestea sunt depozitarea in formatii geologice de mare adancime la nivelul uscatului si amplasarea sub fundul adanc al oceanului. Pe plan mondial, cel mai mare efort este dedicat depozitarii pe uscat si exista un schimb de informatii considerabil intre toate tarile interesate. Exista totusi, si un substantial program de cercetari, coordonat la nivel international, privind stocarea sub fundul marii.

Tipurile de formatiuni geologice studiate pe plan international in scopul stocarii deseurilor cu activitate mare includ depoite de sare, granit si argila. Sarea este apreciata deoarece este uscata; granitul si argila sunt umede, dar se pot gasi formatii unde vitezele de curgere a apelor subterane sunt foarte mici, iar atat argila cat si granitul au capacitatea de a absorbi radionucliii. Cele mai multe proiecte de depozitare au in vedere tunele care se foreaza in jos gauri, unde ar fi plasate containerele cu deseuri. Adancimile de stocare avute in vedere sunt , in general, de 500m, iar spatiile dintre gauri sunt determinate de necesitatea de a limita incalzirea rocii. O data ce s-a umplut depozitul , gaurile, tunelurile si rampele de acces vor fi umplute la loc si sigilate(betonate).

Stocarea submarina are in vedere ingroparea containerelor in sedimente de pe fundul Atlanticului, unde adancimea medie este de circa 5000m.

Se poate realiza o ingropare mai la suprafata, sub zeci de metri de sediment, plasand containerele in dispozitive de forma unor torpile ce sunt lasate sa cada liber spre fundul oceanului. Ingroparea la adancime mai mare, sub mai mult de 100m de sediment neesita forarea unor gauri si reumplerea lor fiind o operatie mult mai costisitoare si mai dificila. In interiorul sedimentelor, vitezele de curgere a apelor sunt extrem de mici, iar mineralele argiloase prezente in sedimente vor absorbicei mai multi dintre radionuclizii care , in cele din urma vor scapa in deseuricand containerele se vor fi corodat. [3]

Evaluarile de risc privitoare atat la stocarea geologica, cat si la stocarea submarina ne arata ca nici una dintre metode nu ar trebui eliminata din motive de protectie radiologica. Este totusi, necesara, o cercetare specifica a locurilor de depozitare, pentru a reduce incertitudinile pe care le mai prezintamodelele i datele folosite la evaluarea riscurilor si astfel sa se ajunga in stadiul in care rezultatele sa fie folosite la recomandarea unor obtiuni.

7

Prin similitudine cu clasificarea deseurilor radioactive recomandata de AIEA in documentul Safety Series No. 111-G-1-1 "Clasification of radioactive Waste" si practicata cu unele mici modificari si in tarile membre ale UE, se introduc urmatoarele clase (categorii, tipuri) de deseuri radioactive:

LILW-SL: Deseuri radioactive care contin preponderent radioanuclizi Emitatori beta-gama cu durata de viata scurta (T1/2 inferior valorii de 30 ani), contin cantitati mici de radionuclizi emitatori alfa cu durata de viata lunga (T1/2 superior valorii 20 ani), a caror concentratie este inferioara valorii de 4 kBq/g si a caror putere termica datorata incalzirii radioactive este inferioara valorii de 2 kW/m3. Aceste deseuri radioactive sunt destinate depozitarii definitive la suprafata.

LILW-LL: Deseuri radioactive care contin preponderent radioanuclizi emitatori alfa cu durata de viata lunga (T1/2 superior valorii 20 ani), a caror concentratie este superioara valorii de 4 kBq/gr, contin cantitati mici de emitatori beta-gama cu durata de viata scurta (T1/2 inferior valorii de 30 ani) si a caror putere termica specifica, datorata incalzirii radioactive, este inferioara valorii de 2 kW/m3. Aceste deseuri radioactive sunt destinate depozitarii definitive geologice, la mare adancime.

HLW: Deseuri radioactive care contin preponderent radioanuclizi emitatori beta-gama cu durata de viata scurta (T1/2 inferior valorii de 30 ani), contin cantitati importante de radionuclizi emitatori alfa cu durata de viata lunga (T1/2 superior valorii 20 ani), in concentratii superioare valorii de 4 kBq/g si a caror putere termica specifica, datorata incalzirii radioactive, este superioara valorii de 2 kW/m3. Aceste

Deseuri radioactive sunt destinate depozitarii definitive geologice, la adancime mare. SFuDD, adica combustibilul uzat destinat depozitarii directe, apartine acestei clase.

Categoria HLW exclude combustibilul uzat tip TRIGA(R)-HEU si respectiv tip VVRS-HEU (SS 36), care vor fi returnati in tarile de origine, SUA si respectiv Federatia Rusa.

In plus, este important de luat in considerare faptul ca unele deseuri radioactive, datorita modului de producere, pot contine substante chimice toxice, iar toxicitatea lor, spre deosebire de radioactivitate, nu va scadea in timp, fapt care influenteaza hotarator modul lor de gestionare.[5]

Clasa deseuri Continut de

radionuclizi

Concentratie alfa-radionuclizi

Putere termica

Optiune de

depozitare definitiva

 LILW-SL

- preponderent radionuclizi emitatori beta-gama cu durata de viata scurta                        (T1/2 < 30 ani)- cantitati mici de emitatori alfa cu durata de viata lunga (T1/2 > 20 ani),

 < 4 kBq/g  

< 2 kW/m3

Depozitare la suprafata

LILW-LL

- preponderent radionuclizi emitatori alfa cu durata de viata lunga      (T1/2 >20 ani) ; cantitati mici de emitatori beta-gama cu durata de viata scurta                                     (T1/2 < 30 ani)

 > 4 kBq/g  

< 2 kW/m3

Depozitare geologica

8

HLW- preponderent radionuclizi emitatori beta-gama cu durata de viata scurta                            (T1/2 <30 ani) ; cantitati importante de radionuclizi emitatori alfa cu durata de viata

> 4 kBq/g 

> 2 kW/m3

Depozitare geologica la mare aadancime.

3.SURSE DE PRODUCERE. CANTITATI

In conformitate cu prevederile reglementarilor specifice in vigoare, titularii de autorizatie pentru desfasurarea de activitati nucleare, care genereaza sau au generat deseuri radioctive, sunt obligati: o sa raspunda pentru gestionarea deseurilor radioctive generate de activitatea proprie; o sa suporte cheltuielile aferente colectarii, manipularii, transportului, tratarii, conditionarii si depozitarii temporare si/sau definitive a deseurilor radioctive generate de activitatea proprie; o sa elaboreze un program de pregatire a dezafectarii instalatiei nucleare proprii si sa-l prezinte spre aprobare CNCAN; o sa achite si sa faca dovada achitarii contributiei legale la "Fondulde dezafectare si depozitare definitiva a deseurilor radioactive ".

Instalatiile nucleare si titularii de autorizatii, producatori de combustibil nuclear uzat si/sau deseuri radioactive, vizati prin lege sunt:

reactorul energetic tip CANDU 6(R) de la U1, impreuna cu instalatiile nucleare asociate (FCN, DICA, DIDR) situate pe amplasamentul CNE Cernavoda, titularul autorizatiilor de functionare fiind SNN dinsubordinea MEC;

reactorul energetic tip CANDU 6(R) de la U2, impreuna cu instalatiile nucleare asociate (FCN, DICA, DIDR) situate pe amplasamentul CNE Cernavoda, titularul autorizatiilor de functionare fiind SNN din subordinea MEC;

filiala "FCN", situata pe amplasamentul RAAN-SCN de la Mioveni-Arges, titularul autorizatiei de functionare fiind SNN din subordinea MEC;

filiala "Feldioara" de fabricatie a pulberii sintetizabile de dioxid de uraniu de calitate nucleara, titularul autorizatiei de functionare fiind CNU din subordinea MEC;

reactorul de incercari de materiale tip TRIGA(R)-14 MW impreuna cu instalatiile nucleare asociate (LEPI, SIGMA si STDR), situate pe amplasamentul RAAN-SCN Mioveni-Arges, titularul autorizatiilor de functionare fiind RAAN din subordinea MEC;

reactorul de cercetare tip VVR-S(R) - 2 MWt, impreuna cu instalatiile nucleare conexe (DCNU, CPR, STDR) situate pe amplasamentul IFIN "HH" Magurele-Bucuresti, titularul autorizatiilor de functionare fiind IFIN "HH" din subordinea MEdC;

depozitul national de deseuri radioactive (DNDR), situat pe amplasamentul Baita-Bihor, titularul autorizatiei de functionare fiind IFIN "HH" din subordinea MEdC;

titularii de autorizatie pentru utilizarea radioizotopilor, sub forma de surse inchise si/sau deschise de radiatii nucleare, in aplicatii nucleare din diferite sectoare de activitate (industrie, medicina, cercetare, aparare, s.a.).Cantitatile de deseuri radioactive estimat a fi produse prin operarea

9

acestor instalatii nucleare pe durata de viata proiectata sunt: reactorul energetic tip CANDU 6(R) - cca. 3750 tone de HLW

(SFuDD) si cca. 2100 m3 de LILW, majoritar SL si o parte mica LL; reactorul de incercari de materiale tip TRIGA(R)-14 MW: cca. 1

tona de HLW (SFuDD) si cca. 300 m3 de LILW majoritar SL si o mica parte LL;

reactorul de cercetare tip VVR-S(R)-2 MWt: cca. 0.5 tone de HLW (SFuDD) si cca. 300 m3 de LILW majoritar SL si o mica parte LL;

aplicatiile radioizotopilor in industrie, medicina, cercetare: cca. 15 m3/(milion locuitori), de deseuri tip LILW-SL.Experienta tarilor membre ale UE in materie de dezafectare a unitatilor

energetice, indica producerea unor cantitati de deseuri de max. 10.000 m3/unitate, acestea fiind majoritar de tipul LILW-SL. Pentru reducerea considerabila a volumului de deseuri cat si a costurilor dezafectarii, UE recomanda amanarea operatiunilor propriu-zise de dezafectare cu 30-50 ani, dupa oprirea definitiva din functionare.

O cantitate importanta de deseuri radioactive, cu mult peste valorile caracteristice productiei de deseuri generate prin operarea si respective dezafectarea instalatiilor nucleare, este generata prin operarea instalatiilor nucleare industriale de extractie si prelucrare a minereurilor de uraniu. Principalele caracteristici radiologice ale acestor deseuri sunt, radioactivitatea deosebit de scazuta, in limitele fondului natural de radiatii din zona de extractie sau prelucrare si durata de viata deosebit de lunga. Deseurile lichide si solide produse in cadrul acestor procese industriale sunt procesate si stocate in imediata vecinatate a instalatiilor de productie, in bazine de decantare si respectiv transee de colectare, special amenajate in acest scop. Dupa atingerea capacitatii maxime de depozitare aceste facilitati sunt izolate definitiv fata de biosfera prin metode si bariere ingineresti.

O cantitate importanta de deseuri radioactive, cu mult peste valorile caracteristice productiei de deseuri generate prin operarea si respective dezafectarea instalatiilor nucleare, este generata prin operarea instalatiilor nucleare industriale de extractie si prelucrare a minereurilor de uraniuIn prezent, izolarea lor fata de biosfera si restaurarea ecologica a amplasamentelor de depozitare, sunt actiuni care trebuie amanate, datorita lipsei standardelor de calitate privind nivelul admis de poluare radioactiva a solului si a criteriilor de acceptanta privind curatarea suprafetelor de sol contaminate.

Problema cunoasterii cu acuratete a producatorilor si a productiei de deseuri radioactive din Romania, precum si a caracteristicilor lor radiologice, va fi solutionata prin dezvoltarea si implementarea in practica a "Bazei nationale de evidenta informatizata a deseurilor radioactive ".[9]

10

4.GOSPODARIREA SI DEPOZITAREA DESEURILOR

In concordanta cu cerintele organismelor nationale de reglementare, la sucursalele noastre se opereaza sisteme de gospodarire a deseurilor radioactive, ce urmaresc asigurarea unei protectii adecvate a populatiei si a mediului.

Minimizarea volumelor de deseuri radioactive generate reprezinta problema cheie a politicilor implementate de sucursale.

Deseurile radioactive de la fabrica de combustibil nuclear sunt colectate, tratate si depozitate definitive, folosind serviciile organizatiilor de specialitate.

Comunitatea internationala cauta solutii pentru gospodarirea sigura a deseurilor nucleare Depozitarea in siguranta a deseurilor nucleare, dezafectarea centralelor nucleare, dar si scoaterea din functiune a unor reactoare sunt probleme din ce in ce mai dezbatute la nivel international, subliniindu-se importanta cunoasterii acestor procese de catre publicul larg. Este si motivul pentru care, la inceputul lunii noiembrie, a avut loc la Bucuresti un seminar international destinat gestionarii deseurilor nucleare si strategiilor de comunicare intitulat „Nuclear Waste and Public Understanding; Communication Strategies“. Lucrarile prezentate de specialisti din Belgia, Canada si Romania au vizat aspecte referitoare la cercetarea, transportul si stocarea deseurilor radioactive si modul in care aceste informatii sunt diseminate.Pe 5 septembrie 1997, Romania si AIEA au semnat o Conventie comuna asupra gospodaririi in siguranta a deseurilor radioactive, ratificata mai tarziu de Romania prin legea 105 din 16 iunie 1999. Gospodarirea combustibilului nuclear uzat si a deseurilor radioactive presupune toate activitatile legate de manipularea combustibilului nuclear uzat, respectiv a deseurilor radioactive, inclusiv stocarea intermediara si/sau depozitarea finala a acestora. In cazul gospodaririi deseurilor radioactive, pe langa deseurile radioactive rezultate din activitatile din functionare, se tine seama si de deseurile radioactive rezultate din activitatile de dezafectare, adica toate etapele care conduc la scoaterea definitiva din functiune a unei instalatii nucleare, alta decat instalatia de depozitare finala. Dezafectarea instalatiei nucleare cuprinde si procesele de decontaminare si demontare a instalatiei. Conventia subliniaza importanta cooperarii internationale in ceea ce priveste intarirea sigurantei gospodaririi combustibilului uzat si a deseurilor radioactive prin intermediul mecanismelor bilaterale si multilaterale si totodata, promoveaza, la nivel mondial, conceptul de cultura de securitate nucleara. Obiectivele Conventiei sunt atingerea si mentinerea unui inalt nivel de siguranta, in lumea intreaga, in materie de gospodarire a combustibilului nuclear uzat si a deseurilor radioactive, prin intarirea masurilor nationale si a cooperarii internationale. Rolul comunitatii internationale este foarte important, fiind „obligata“ (moral) sa asigure planificarea si implementarea de masuri adecvate in scopul asigurarii sigurantei gospodaririi combustibilului uzat si a deseurilor radioactive. Statului ii revine sarcina de a defini politica in domeniul ciclurilor combustibilului nuclear, unele state considerand combustibilul uzat drept o resursa de valoare, care poate fi

11

retratat, iar altele alegand sa il stocheze definitiv. Potrivit Ordonantei de Guvern nr.11 din 30 ianuarie 2003, coordonarea la nivel national a procesului de gestionare in siguranta a combustibilului nuclear uzat si a deseurilor radioactive generate de titularii de autorizatii nucleare, precum si depozitarea finala a acestora se fac in baza unei Strategii nationale pe termen mediu si lung si sub stricta supraveghere a unei autoritati nationale competente in domeniu: ANDRAD (Agentia Nationala pentru Deseuri Radioactive). ANDRAD are ca obiect de activitate coordonarea la nivel national a procesului de gestionare in siguranta, atat a combustibilului nuclear uzat si a deseurilor radioactive, rezultate din operarea reactoarelor nucleare de putere si/sau de cercetare, dezafectarea instalatiilor nucleare, cat si a deseurilor radioactive provenite din aplicatiile tehnicilor si tehnologiilor nucleare in industrie, medicina, agricultura si in alte domenii de interes socio-economic, inclusiv depozitarea finala a acestora. Patrimoniul ANDRAD s-a constituit prin preluarea unei parti din patrimoniul Sucursalei de Cercetari Nucleare din cadrul Regiei Autonome pentru Activitati Nucleare Drobeta-Turnu Severin (RAAN), aflata sub autoritatea Ministerului Industriei si Resurselor.

fig. Galerie sub depozitul de deseuri radioactive – Baita Plai Principalele sale atributii prevad, in primul rand, elaborarea Strategiei nationale si transmiterea ei, spre aprobare, Consiliului national pentru energie nucleara, precum si elaborarea si transmiterea spre aprobare ministerului coordonator, in baza Strategiei nationale, a Planului Anual de Activitati (PAA), si surselor de finantare aferente privind coordonarea la nivel national a procesului de gestionare a combustibilului nuclear uzat si a deseurilor radioactive, inclusiv depozitarea finala, si dezafectarea instalatiilor nucleare. ANDRAD asigura constituirea si actualizarea anuala a unei baze de date nationale privind cantitatile, tipurile de deseuri radioactive si de combustibil nuclear uzat generate, inclusiv cele rezultate din dezafectarea

12

instalatiilor nucleare; analizeaza datele relevante privind caracteristicile combustibilului nuclear uzat si ale deseurilor radioactive rezultate din exploatarea instalatiilor nucleare; intocmeste anual un inventar la nivel national privind cantitatile si tipurile de deseuri radioactive si de combustibil nuclear uzat generate, in vederea elaborarii PAA; elaboreaza proceduri si norme tehnice pentru toate etapele gestionarii combustibilului nuclear uzat si a deseurilor radioactive, inclusiv depozitarea finala, si dezafectarea instalatiilor nucleare; coordoneaza elaborarea studiilor de fezabilitate si de amplasament, proiectarea, constructia, punerea in functiune si exploatarea depozitelor finale de combustibil nuclear uzat si de deseuri radioactive; coordoneaza toate etapele procesului de dezafectare a instalatiilor nucleare; asigura direct sau prin terti protectia fizica a depozitelor finale de combustibil nuclear uzat si de deseuri radioactive; colaboreaza cu autoritatile nationale cu competente in domeniul nuclear; coopereaza cu institutii similare din strainatate in vederea utilizarii celor mai noi tehnologii privind depozitarea finala a combustibilului nuclear uzat si a deseurilor radioactive.Finantarea activitatii Agentiei Nationale pentru Deseuri Radioactive este asigurata din contributii directe anuale ale titularilor de autorizatie, stabilite prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Industriei si Resurselor; donatii, sponsorizari si asistenta financiara acordata de persoane fizice sau juridice, publice ori private, si de organizatii internationale; dar si alte surse de finantare aprobate de Guvern, la propunerea Ministerului Industriei si Resurselor.

Principii de baza in gestionarea combustibilului nuclear uzatLa baza gestionarii combustibilului nuclear uzat si a deseurilor radioactive, inclusiv a depozitarii finale, stau patru principii generale: principiul utilizarii numai a proceselor si metodelor de gestionare a deseurilor radioactive care nu pun in pericol sanatatea populatiei si calitatea mediului; principiul „generatorul de deseuri radioactive plateste“; principiul responsabilitatii generatorului de deseuri radioactive si principiul utilizarii celor mai bune tehnici disponibile fara antrenarea unor costuri excesive. Conform aceleiasi ordonante de guvern, gestionarea combustibilului nuclear uzat si a deseurilor radioactive, inclusiv depozitarea finala, trebuie sa se desfasoare cu respectarea standardelor si a normelor nationale de securitate nucleara, de protectie a personalului expus profesional, a populatiei, a mediului, a proprietatii, precum si a acordurilor internationale la care Romania este parte.Depozitarea deseurilor trebuie sa tina seama de riscurile biologice si chimiceIn masura in care exista compatibilitate cu siguranta gospodaririi acestor materii, deseurile radioactive (materiale rezultate din activitatile nucleare, pentru care nu s-a prevazut nici o intrebuintare, care contin sau sunt contaminate cu radionuclizi in concentratii superioare limitelor de exceptare) ar trebui sa fie stocate definitiv in statul in care au fost produse. Exista anumite circumstante, cand o gospodarire sigura si eficace a combustibilului uzat si a deseurilor radioactive ar putea fi favorizata si prin acorduri intre partile contractate pentru utilizarea instalatiilor situate pe teritoriul acestora in favoarea altor parti, in particular, atunci cand deseurile rezulta din proiecte comune. In toate stadiile gospodaririi combustibilului uzat (combustibil nuclear iradiat, indepartat definitiv din zona activa a unui reactor) trebuie sa se asigure ca criticitatea si evacuarea caldurii reziduale generate sunt tratate adecvat. De asemenea, gospodarirea deseurilor radioactive trebuie sa tina cont de riscul principal al acestora: radioactivitatea, precum si de riscurile biologice, chimice si de alta natura, care pot fi prezente in diferitele etape ale gospodaririi si in special la stocarea si depozitarea finala.

13

Proiectarea, amplasarea si constructia – etape in procesul de depozitare a deseurilor nucleareProiectarea si constructia unei instalatii de depozitare a deseurilor radioactive prevad masuri corespunzatoare pentru a limita eventualul impact radiologic asupra persoanelor, societatii, mediului, incluzandu-le si pe acelea pentru evacuarea controlata a efluentilor (controlul efluentilor se refera la eliberarea planificata si controlata in mediu, in limite autorizate, a materialelor radioactive lichide sau gazoase, provenite din instalatii nucleare autorizate, inclusiv in timpul functionarii normale a instalatiilor). In stadiul de proiectare se tine seama de planurile conceptuale si, in functie de necesitati, de politicile adoptate pentru dezafectarea unei instalatii de gospodarire a deseurilor radioactive. Tehnologiile utilizate la proiectarea si constructia unei instalatii de depozitare a combustibilului uzat, respectiv a deseurilor radioactive, se bazeaza pe experienta, testari sau pe analiza, iar inainte de construirea ei se realizeaza o evaluare sistematica a sigurantei si o evaluare a mediului inconjurator, corespunzatoare riscului pe care il prezinta instalatia si care vor acoperi durata sa de viata utila (timpul in care instalatia de gestionare a combustibilului nuclear uzat sau a deseurilor radioactive este folosita in scopul pentru care a fost proiectata; in cazul unei instalatii de depozitare finala, inseamna timpul calculat din momentul depozitarii combustibilului nuclear uzat sau a deseurilor radioactive pana la inchiderea si sigilarea acesteia). Astfel, inainte de exploatarea unei instalatii vor fi stabilite versiunile, aduse la zi si detaliate, ale evaluarii securitatii nucleare si ale evaluarii mediului inconjurator. Pentru amplasarea viitoarelor instalatii va fi facuta o evaluare a tuturor factorilor susceptibili sa influenteze securitatea nucleara acestei instalatii in timpul duratei sale de viata utila, precum si dupa inchiderea sa.

DICA - o solutie pentru protectia mediuluiIn Romania, Societatea Nationala „Nuclearelectrica“ SA, titulara a autorizatiei de exploatare a Unitatii 1-CNE Cernavoda, are responsabilitatea de a asigura gospodarirea deseurilor radioactive si stocarea combustibilului ars, in conditiile unei protectii adecvate a populatiei si a mediului. Centrala nuclearoelectrica de la Cernavoda are propriile instalatii pentru manipularea si stocarea, in conditii de securitate nucleara, a tuturor tipurilor de deseuri radioactive, majoritatea deseurilor radioactive solide fiind depozitate pentru minim 10-15 ani, intr-o cladire de beton amplasata in incinta centralei. Depozitul de rasini ionice uzate este amplasat in cladirea serviciilor. Combustibilul nuclear uzat este stocat pe o perioada de minim sase ani in bazinul de stocare, amplasat langa cladirea reactorului. Pe amplasamentul CNE - Cernavoda s-a construit un depozit intermediar de combustibil ars (DICA), dupa sistemul MACSTOR (depozit modular racit cu aer) proiectat de AECL-Canada. Acesta va asigura o capacitate de stocare, cu o durata medie de 50 de ani, utilizand tehnologia de stocare uscata. In 2003, la DICA, au fost transportate 3.600 de fascicule de combustibil ars. Transferul combustibilului din bazinul de stocare amplasat in incinta Unitatii 1 la modulele de stocare DICA se face prin asigurarea unor conditii deosebite de protectie si securitate nucleara si este conditionat de existenta unor conditii atmosferice favorabile, fara intemperii. Fiecare transfer este aprobat de CNCAN (Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare), numarul de fascicule fiind limitat prin autorizatii emise de comisie. Din datele obtinute, in primul an de exploatare, depozitul intermediar de combustibil ars s-a dovedit sigur in functionare si fara riscuri pentru populatie si mediul inconjurator. In 2004, au continuat operatiunile de incarcare a modulului 1 si pregatirea pentru faza a II-a de constructie a depozitului.

14

Fasciculele de combustibil nuclear calmate timp de sase ani in Unitatea 1, sunt incarcate, sub apa, in cosuri de stocare din otel inox. Cosurile sunt apoi ridicate intr-o statie de lucru ecranata, amplasata pe marginea bazinului de depozitare, unde sunt spalate, uscate si sudate etans. Cosurile etanse sunt incarcate intr-un container special de protectie, cu care sunt transferate la modulele de depozitare. Acestea sunt constructii monolitice din beton, racite prin circulatia naturala a aerului. In timp, se vor realiza etapizat 27 de module de depozitare, cu capacitatea de 12.000 de fascicule/modul, amplasate in vecinatatea anvelopei reactorului Unitatii 5 a CNE Cernavoda, la cca. 500 metri de Unitatea 1.

15

5. ADMINISTRAREA SI TRATAREA DESEURILOR RADIOACTIVE

Obiectivele administrarii deseurilor radioactive constau in prelucrarea acestora in asa fel incat sa fie pregatite pentru stocare temporara sau permanenta (perpetua) , iar ultima sa se faca in asa fel incat san u existe riscuri inacceptabile atat pentru generatiile prezente cat si pentru cele viitoare. Stocarea perpetua implica absenta oricarei intentii de a mai folosi deseurile.

In general, deseurile cu activitate mica, nu au nevoie de tratare, ele pot fi incapsulate si stocate perpetuu in mod direct fie prin ingroparea la adancimi mici in diferite locuri, fie prin imersie controlata in mare. Cele mai multe deseuri cu activitate intemediara nu apar sub o forma convenabila pentru stocare directa, ele trebuie incorporate intr-un material inert ca betonul, bitumul sau rasinile. O parte dintre aceste deseuri poate fi stocata perpetuu prin scufundare in mare, dar cele mai multe deseuri sunt stocate temporar in diferite locuri, asteptand o decizie privind metoda cea mai buna de stocare definitive. In present toate deseurile cu activitate ridicata din Marea Britanie sunt stocate temporar, la fel cum se intampla si in alte tari. Deseurile cu activitate ridicata rezultate din activitatea de reprocesare a combustibilului in Marea Britanie sunt tinute in tancuri racite, special construite in amplasamentul Companiei Britanice de Combustibili Nucleari de la Sellafield din Cumbria.

Se afla in constructie o uzina de solidificare a acestor deseuri prin incorporarea lor intr-un material sticlos. Blocurile de sticla vor fi apoi stocate pentru cateva decenii pentru a permite racirea lor inaintea stocarii permanente finale.

Operatiile de administrare difera in functie de radioactivitatea deseurilor si de starea lor de agregare.[1]

Deseurile gazoase cu continut de 41Ag, 85Kr, 131Xe, 3H si cele volatile (131I) rezulatate la fisiunea 235U, in practica curenta, se evacueaza direct in atmosfera la inaltimi mari, unde se dilueaza cu aerul atmosferic. In cazurile in care aceste emisii gazoase prezinta o radioactivitate foarte mare , peste limitele admise, ori au antrenat aerosoli (particule fine) puternic radioactivi, inainte de trimiterea in atmosfera se trec peste un sIstem de filtre speciale, capabile sa ii retina. In particular, pentru indepartarea 131I, gaele puternic radioactive se trec printr-un reactor ce contine azotat de argint, cand iodul se retine cu o eficacitate de 99,99% ca iodura de argint. Pe aceasta cale, numai la Centrul Nuclear Harwell din Marea Britanie, in perioada 1960-1964, au fost trimise in atmosfera circa 10000Ci/sapt (370TBq) de 41Ag, iar la uina de Marcoule din Franta au fost eliminate cca 11kCi/sapt (407TBq) de radioargon. Se mai mentioneaza ca uzina Hanford din Marea Britanie trimite lunar in atmosfera cca 30Ci (1,1TBq) de 131I rezultat la reprocesarea combustibilului nuclear uzat.

Eliminarea carbonului radioactive (14C), deoarece are o mica toxicitate si o radiatie slaba (β-, 0,2), se face direct in atmosfera sub forma de monoxid(14CO) si dioxid(14CO2).

Aerosolii radioactivi cu activitate peste cea permisa nu se pot elimina direct in atmosfera. Pentru retinerea lor, aerul poluat se trece prin filtre electrostatice, filtre din materiale poroase (hartie de filtru, celuloza, azbest) sau peste filtre din tesaturi din

16

fibra de sticla, de materiale sintetice. In practica se utilizeaza frecvent filtrele din materiale poroase, in special filtrele cu hartie de filtru, care au dimensiuni mici, sunt rezistente la coroziune, se inlocuiesc usor, avand pret redus si eficacitate mare.

Deseurile lichide cu activitate scazuta, dupa o diluare si stocare in bazine speciale, se deverseaza in apele de suprafata(rauri, mari, oceane). In prezent, mari cantitati de solutii radioactive cu activitati medii sau slabe rezultate din marea industrie nucleara se imerseaza in mari si in oceane la mari adancimi.

Deseurile solide cu activitate scazuta, in general, nu au nevoie de prelucrare, putand fi incapsulate si stocate permanent prin ingropare in pamant la adncimi mici sau prin imersie controlata in mari si oceane.

Deseurile cu activitate intermediara (timpi de injumatatire mari) se incorporeaza in materiale inerte cum sunt : betonul, bitumul sau masele plastice, putand fi stocate perpetuu prin imersie in mari si oceane sau temporar in diferite locuri. Solutii cu radioactivitate medie se injecteaza la mari adancimi (1500m), in roci poroase sau in mine parasite. Mai ales se utilizeaza salinele parasite.

Deseurile cu activitate ridicata , in principal, constau din lichide rezulatate de la reprocesarea combustibililor nucleari. Depozitarea lor se face in rezervoare speciale sau in cavitati naturale sau artificiale.

Depozitarea in rezervoare ingropate sau imersate in mari si oceane este cea mai utilizata metoda in tarile cu industrie nucleara dezvoltata. Rezervoarele sunt confectionate din beton captusit cu otel inoxidabil, astfel ca sa fie perfect impermeabile. In cazul ingroparii in pamant , se aleg regiuni nepopulate , cu soluri argiloase sau argilo-nisipoase, fara oscilatii seismice sau alunecari de terenuri, teritorii neinundabile, departe de panzele freatice si de bazinele de apa deschise.

Depozitarea in depresiuni maritime se face in recipienti de forma sferica , din material plastic si din otel. In prezent se afla cantitati imense de astfel de desuri radioactive rezultate din industria nucleara, depuse in marea Irlandei, oceanul Atlantic si oceanul Pacific.

S-a preconizat si depozitarea acestor deseuri in regiuni glaciare (Groenlanda, Antarctica). Metoda ar fi mai sigura dar inacceptabila din cauza pretului de cost ridicat al ambalajului si transportului.

In paralela intrat in practica curenta depozitarea deseurilor puternic radioactive in cavitati naturale sau artifiaciale (pesteri, puturi de petrol, mine parasite). Dintre acestea cele mai indicate sunt salinele parasite, deoarece au o structura solida, mare plasticitate a staturilor de sare, rezistenta foarte mare la cutremure, si ofera posibilitatea recuperarii ulterioare a deseurilor radioactive.

In ultimul timp s-a pus in discutie si posibilitatea trimiterii deseurilor puternic radioactive in spatiul cosmic cu ajutorul rachetelor interplanetare.[3]

17

6.Greenpeace in Romania

Cernavoda, 15 august 2005. 35 activisti din 8 tari au participat la o actiune la centrala nucleara de la Cernavoda. Mai multe barci gonflabile, purtand un banner cu textul "Energia nucleara nu este solutia" s-au aflat in fata centralei. De asemenea, nava Anna, care in prezent face un tur de-a lungul Dunarii, a navigat prin fata centralei, avand un banner intre cele doua catarge, "Cernavoda: 100.000 de ani de deseuri nucleare" Inca se mai asteapta ecoul acestui mesaj de la Greenpeace. (foto: G.Porumb)

18

Recunoscuta pentru activitatea sa la nivel mondial, Greenpeace ajunge in aceasta vara si in Romania. Alaturi de voluntari romani implicati in activitati de protectia mediului, Greenpeace va incerca sa explice in mai multe orase din Romania, despre sursele de energie alternativa si ce am putea face si noi, pentru a renunta la energia nucleara. "Energy Revolution Tour" este numele proiectului prezentat de Greenpeace la nivel mondial. Dupa Bucuresti, turneul va continua cu vaporul pe Dunare, cu escale la Calarasi(13aug), Cernavoda(15aug), Braila(17aug), Galati(18aug), Tulcea(19aug), Constanta(21aug), Mangalia si Costinesti(22aug). Nava urmeaza apoi sa traverseze Marea Mediterana, ajungand in Egipt, unde va continua acest tur.

In Bucuresti, caravana Greenpeace s-a oprit in Piata Universitatii, langa fantana arteziana. Aici fiecare trecator interesat, s-a oprit cateva minute si a citit din posterele agatate de voluntari pe sarma, a pus intrebari, sau pur si simplu a stat si s-a gandit(speram noi)la acest subiect. Pe un astfel de poster scrie astfel:"Necesarul de energie al acestei planete poate fi acoperit printr-un amestec intre centrale termale solare si instalatii solare, ferme eoliene, hidtrocentrale si utilizarea diversificata a masei biologice.(...)Dezvoltarea rapida a unei economii solare mondiale reprezinta un

19

pas important in evitarea razboaielor pentru materiile prime epuizabile, cum ar fi petrolul, gazele naturale si uraniul." In Bucuresti, Greenpeace a primit o mana de ajutor de voluntarii veniti de la Terra Mileniul III.

Dar sa intram in subiect... Anii '50 ne-au adus energia nucleara, promovata ca sursa ieftina si nelimitata care ar putea satisface nevoile de energie mereu in crestere ale societatii. In 2954, Lewis Strauss, atunci presedinte al Comisiei pentru Energie Atomica a Statelor Unite, a promis ca centralele nuclear-electrice vor oferi electricitate "prea ieftina ca sa fie contorizata". Douazeci de ani mai tarziu, Agentia Internationala de Energie Atomica(IAEA) preconiza ca pana in anul 2000 vor functiona in lume circa 4450 de reactoare de 1000 MW. Azi, situatia este departe de aceste previziuni. Exista 440 de reactoare in functiune la nivel mondial(mai 2005), mai putin de 10% din numarul preconizat. Aceste reactoare ofera circa 16% din productia mondiala de energie electrica si doar 6% din energia primara comerciala. In Romania, miturile energiei nucleare au fost avansate initial de regimul comunist, iar apoi de industria nucleara. Societatea romaneasca, lipsita de dreptul la opinie in perioada comunista, nu a reactionat.

Poate asigura centrala nucleara de la Cernavoda, independenta energetica a Romaniei? Dupa aproximativ noua ani de la punerea in functiune a unitatii 1, si dupa ce a traversat o perioada de colaps economic, Romania este in continuare dependenta de importul de resurse energetice. In fiecare an, in pragul iernii, aflam despre imprumuturile pentru achizitionarea de combustibil. Daca in acest caz ar fi aplicate niste programe de eficienta energetica s-ar putea ajunge la o reducere substantiala a necesarului de combustibil, cu consecinte pozitive asupra balantei economice. Exista chiar o forma de consens in privinta faptului ca este logic sa investesti in reducerea consumului de energie decat in noi unitati de productie, s-a luat totusi decizia finalizarii reactorului 2 de la Cernavoda. Este normal sa vrei o imbunatatire a eficentei unei unitati energetice, dar poate ar fi timpul pentru a lua o decizie bazata mai mult pe viitor decat pe trecut. Eficenta energetica la consumator poate furniza aceeasi "capacitate" la costuri mici, in acelasi timp ducand la o crestere a standardului de viata si a competivitatii companiilor.

Dezvoltarea puterii nucleare, ar putea sa mareasca exportul Romaniei de energie in aceasta zona a Europei? Tarile fostului "bloc comunist" din regiune se confrunta cu aceleasi probleme: declin economic, supracapacitate instalata, lipsa pietelor de desfacere, lipsa locurilor de munca, etc. Singura piata de export a Romaniei s-a dovedit a fi Republica Moldova, fata de care Guvernul a fost nevoit sa sisteze livrarea energiei electrice din motiv de neplata, la care s-a adaugat in ultimul timp si problema ne-amestecului in treburile interne ale acestui stat. Mai nou, Uniunea Europeana a trecut la etichetarea ecologica a energiei, ceea ce duce la

20

refuzul importului de energie nucleara. Mai mult decat atat, UE a dezvoltat o strategie pe termen lung pentru energiile regenerabile, curate. Romania, ca viitor stat membru, va trebui nu doar sa adopte politica europeana, asa cum a facut-o prin "Foaia de Parcurs in Sectorul Energetic", ci si sa o puna in aplicare pana la momentul aderarii.

Tehnologie noua si nepoluanta? Centralele nucleare sunt in principiu termocentrale ce ard combustibil nuclear, iar energia termica rezultata pune in miscare o turbina ce produce energie electrica. Barierele necesare pentru pastrarea substantelor radioactive in interiorul reactorului sunt complexe, implica o multitudine de componente ce pot oricand ceda. Poluarea are loc in toate fazele ciclului de productie a energiei nucleare, iar o parte din materilaul radioactiv(de exemplu combustibilul uzat) ramane extrem de periculos timp de mii de ani. La Cernavoda, potrivit Asociatiei Institutiilor de Reglementare in Domeniul Nuclear din Europa de Vest, modelul de reactor nu s-a schimbat fundamental. Exista niste imbunatatiri datand din 1991 si aplicate si la reactoarele construite in Canada si Coreea de Sud. Principalele probleme de siguranta, precum coeficientul pozitiv de vid al reactivitatii, vulnerabilitatea la incidente de pierdere a controlului, deficientele de retinere, riscurile seismice si protectia anti-incendiu nu sunt rezolvate insa in totalitate.

Asigura energie la un pret scazut? In anii 70, costurile energiei nucleare pareau sa fie jumatate din cele ale electricitatii obtinute din arderea carbunilor. Dupa douazeci de ani, costurile energiei nucleare s-au dublat fata de cele ale electricitatii produse prin arderea combustibililor fosili. Comparata cu cateva din sursele regenerabile de energie, energia nucleara are o multime de dezavantaje: este mult mai scumpa decat cea eoliana, cam la acelasi pret cu cea hidroelectrica si mai ieftina decat cea obtinuta in instalatiile solare cu celule fotovoltaice; in timp ce costurile energiei nucleare cresc, cele asociate utilizarii surselor regenerabile de energie scad rapid datorita imbunatatirii tehnologiilor. Deja pentru energia nucleara contribuabilul plateste inconstient subventionarea iar pe viitor, tot din banul sau va avea de platit si dezafectarea, multe din centrale ajungand la sfarsitul duratei de viata.

Solutie pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera? A fost deja stabilit faptul, ca energia nucleara nu reprezinta solutia reducerii emisiilor de gaze cu efect de sera, dar s-a lasat la latitudinea tarilor participante sa-si aleaga solutia la nivel local. Energia nucleara nu este lipsita de emisii de gaze cu efect de sera asa

21

cum se sustine, deoarece activitatile de minerit si imbogatire a uraniului, fabricarea combustibilului si depozitelor de deseuri sunt producatoare de emisii de gaze cu efect de sera. De asemenea, materialele radioactive utilizate au o durata lunga de viata si sunt foarte periculoase, acestea ramanand radioactive inca mii de ani. Ca accidente grave nu se pot intampla, spuneau si operatorii centralei de la Cernobal. Cu cat se construiesc mai multe reactoare nucleare cu atat inseamna mai multe deseuri radioactive, ceea ce duce la sporirea riscului de proliferare a armamentului nuclear.

Mai e de spus ceva? Atata vreme cat nestiinta si neputinta noastra de a solutiona problemele energeticii nucleare va ramane in grija generatiilor viitoare, aceasta nu poate fi considerata o solutie in sprijinul dezvoltarii durabile. Nu avem nevoie de noi capacitati de generare a energiei electrice. Atat productia cat si consumul de energie din tara noastra sunt ineficiente. Masuri ieftine de eficenta energetica pot inlocui reactoarele nucleare si asigura dezvoltarea durabila a societatilor. In plus, Romania are un potential considerabil de dezvoltare a surselor regenerabile de energie.

Campania Greenpeace împotriva energiei nucleareEnergia nucleară nu reprezintă soluţia la problemele climatice. Nu este curată. Nu este sigură. Nu poate fi controlată. În fiecare zi se întâmplă accidente mai mari sau mai mici în cele 440 de reactoare din întreaga lume, cel mai mare având loc în 1986 la Cernobîl. De asemenea, centralele atomo-electrice produc catităţi imense de deşeuri, care apoi emit radiaţii în mediul înconjurător timp de mii de ani .  Industria nucleară a rămas încă datoare cu răspunsul la întrebarea cum vor fi eliminaţi aceşti munţi de deşeuri radioactive. Instalaţiile de recondiţionare doar multiplică cantitatea de deşeuri atomice şi poluează mările cu milioane de litri de ape reziduale radioactive. Rata îmbolnăvirilor de cancer pe raza centralelor nucleare şi a instalaţiilor de recondiţionare creşte dramatic. Mai ales în rândul copiilor şi al tinerilor.  De la începuturile ei, Greenpeace luptă împotriva folosirii energiei nucleare în scopuri civile şi militare.[10]  

22

 Greenpeace cere - închiderea imediată a reactoarelor de mare risc - încetarea utilizării energiei nucleare- un management responsabil al deşeurile nucleare produse deja  

7.Gestionarea si managementul deseurilor radioactive

Avand in vedere faptul ca Romania a decis sa utilizeze combustibilul nuclear in ciclu deschis (SFuDD), considerandu-l drept deseu inalt activ (HLW), in cele ce urmeaza ne vom rezuma la utilizarea termenului "gestionarea deseurilor radioactive ".

Eliminarea deseurilor radioactive slab si mediu active tip LILW-SL prin depozitare definitiva constituie in prezent o practica industriala consacrata, atat pe plan international cat si la nivelul Uniunii Europene. Practicile de eliminare utilizate pentru cazul acestui tip de deseuri nu sunt adecvate pentru eliminarea deseurilor tip HLW, acestea din urma implicand riscuri deosebite pentru sanatatea omului si a mediului inconjurator. In plus, deseurile tip HLW genereaza cantitati importante de caldura reziduala produsa prin dezintegrare radioactiva, fapt care obliga la depozitare intermediara indelungata in vederea dezactivarii (50-100 ani). Acest interval de timp este utilizat pentru dezvoltarea si implementarea tehnologiilor de depozitare definitiva a SFuDD.

Gestionarea in siguranta, la scara industriala, a deseurilor radioactive produse in Romania, constituie un obiectiv politic national de prim rang, capabil sa contribuie la dezvoltarea durabila a energeticii nucleare. Politica nationala de gestionare a deseurilor radioactive este aliniata in totalitate la cerintele internationale, stabilite prin "Conventia comuna asupra gestionarii in siguranta a combustibilului uzat si asupra gospodaririi in siguranta a deseurilor radioactive ", ratificata prin Legea nr. 105/1999, precum si la politica de gestionare a deseurilor radioactive promovata la nivelul Uniunii Europene.

Obiectivul principal al politicii nationale de gestionare a deseurilor radioactive este de a asigura un impact negativ teoretic nul si respectiv unul minim rezonabil posibil sub aspect practic, al activitatilor de gestionare a deseurilor asupra populatiei si a mediului inconjurator. Un prim pas in aceasta directie este asigurarea conformitatii procesului de gestionare cu principiile recomandate de AIEA, prin documentul Safety Series No. 111-F "Principiile fundamentale ale gestionarii deseurilor radioactive ". Un alt obiectiv important al politicii nationale consta in armonizarea reglementarilor specifice cu cele practicate la nivelul UE.

Strategia nationala pe termen mediu si lung privind gestionarea in siguranta a deseurilor radioactive stabileste modul general de organizare si desfasurare al proceselor de gestionare a deseurilor radioactive, scopul urmarit fiind atingerea urmatoarelor obiective specifice:

cuprinderea intregului inventar de deseuri radioactive in procesul de gestionare, in Baza nationala de evidenta informatizata a deseurilor

23

radioactive, pentru a asigura securitatea radiologica corespunzatoare a personalului expus profesional, a populatiei si a mediului inconjurator, fata de efectele nocive ale radiatiilor ionizante, atat in prezent cat si in viitor.

obtinerea si mentinerea nivelului reglementat de securitate in procesul de gestionare, prin adoptarea de masuri tehnice si administrative corespunzatoare, pentru a asigura securitatea radiologica corespunzatoare a personalului ocupat profesional, a populatiei si a mediului inconjurator, fata de efectele nocive ale radiatiilor ionizante, atat in prezent cat si in viitor.

informarea efectiva a tuturor partilor implicate cu responsabilitati in procesul de gestionare, inclusiv a populatiei, iar atunci cand este necesar chiar consultarea acesteia din urma, asigurand pe aceasta cale

transparenta necesara a procesului de luare a deciziilor.Strategia se aplica in toate etapele procesului de gestionare si tuturor instalatiilor nucleare. Strategia nu se aplica deseurilor radioactive care contin prin natura lor doar materiale radioactive naturale si care nu provin din ciclul combustibilului nuclear, cu exceptia cazului in care acestea nu sunt surse inchise de radiatii nucleare sau sunt declarate drept deseuri radioactive de catre titularii de autorizatie.[9]

Legea 320/2003 defineste ANDRAD ca autoritatea nationala competenta in domeniul coordonarii la nivel national a procesului de gestionare in siguranta a combustibilului nuclear uzat si a deseurilor radioactive, inclusiv depozitarea definitive.

Organismul de reglementare in domeniul nuclear CNCAN – a intodus principiile AIEA in ‘normele fundamentale pentru gospodarirea in siguranta a deseurilor radioactive’.[5]

Principii de management ale deseurilor radioactive:

24

8.CRITERII PENTRU LUAREA DECIZIILOR

In ultimii cativa ani au existat discutii internationale considerabile privind criteriile ce trebuie folosite in judecarea acceptabilitatii metodelor de stocare a deseurilor din punct de vedere al protectiei radiologice, precum si privind chestiunea mai larga de a obtine o acceptare din partea societatii a metodelor de stocare propuse .

Consensul care a reiesit din aceste discutii este ca protectia radiologica impune doua criterii. Primul este ca nici o metoda de stocare sa nu conduca la un risc individual, acum si in viitor, care sa fie mai mare de un anumit nivel. Pentru stocarea in sol a deseurilor cu activitate scazuta si intermediara, departamentele care dau autorizatii (in Anglia, Departamentul Mediului Inconjurator si Ministerul Agriculturii, Pescuitului si Industriei Alimentare) au stabilit ca obiectiv un risc anual maxim de deces de la 1 la 100000 cu limitarea de a la 1000000 pentru un singur depozit. Punerea in aplicare a acestui obiectiv face ca riscul individual pentru generatiile actuale si viitoare provenind de la stocarea deseurilor sa fie extrem de mic.

Al doilea criteriu consta in aplicarea principiului ca intreaga expunere la radiatii sa fie tinuta la nivelul cel mai scazut , ce se poate obtine in mod rezonabil, luand in consideratie factorii economici si sociali. Acest principiu trebuie aplicat deciziilor ce privesc intreaga procedura de administrare a anumitor deseuri adica tratarea, imobilizarea, impachetarea si stocarea. Aceasta inseamna ca diferite obtiuni privind administrarea deseurilor trebuie comparate intre ele pe baza riscurilor, costurilor si a altor factori mai putin cuantificabili, dar nu mai putin importanti. O parte a acestei comparatii este de domeniul protectiei radiologice , dar se recunosate ca alti factori ar putea sa domine decizia finala.

Pentru a ajuta guvernul sa adopte decizii a fost construit Comitetul Consultativ de Administrare a Deseurilor Radioactive (Radioactive Waste Management Advisory Committee - RWMAC), acre trece in revista toate problemele si informeaza guvernul prin intermediul ministrului pentru problemele mediului inconjurator. Comitetul publica un raport anual.

In ciuda ingrijorarilor larg manifestate de populatie in legatura cu stocarea deseurilor radioactive, rezulta acum din rapoarturile RWMAC ca exista solutii tehnice pentru stocarea permanenta (lichidarea) tuturor deseurilor radioactive care exista

25

acum sau care sunt produse.Problemele care au mai ramas constau in alegerea celei mai bune dintre metode si gasirea locurilor pentru zonele de depozitare. Aceste locuri ca si autostrazile sau marile rezervoare, nu sunt acceptate cu usurinta de comunitatile locale sau de grupurile de ecologisti. Alegerea lor ingreuneaza sarcina guvernului si a parlamentului.

In ultilele decenii, o serie de norme funfamentale de radioprotectie publicate de catre Agentia Nationala pentru Energie Atomica(AIEA) de la Viena, pe baza recomandarilor Comisiei Internationale de Protectie Radiologica(CIPR), au urmarit prevenirea efectelor acute ale radiatiilor ionizante si limitarea la un nivel acceptabil a efectelor intarziate.

Daca primul obiectiv al acestor norme, respectiv prevenirea efectelor acute, se putea realiza pe deplin in industria nucleara, problema efectelor intarziate, deosebit de complexa a fost mult controversata de catre specialistii in domeniu.[3]

INFORMAREA SI IMPLICAREA PUBLICULUI

Modul de perceptie al publicului fata de industria nucleara, atat pe plan international cat si in unele State Membre ale UE, este strans legat de modul de perceptie al problemei gestionarii deseurilor radioactive , iar ingrijorarea acestuia este deosebit de mare atunci cand se pune problema amplasarii si constructiei depozitelor definitive geologice. Anxietatea publicului este determinata mai ales de riscurile induse de utilizarea energiei nucleare, in particular, cele datorate generarii deseurilor radioactive cu durata lunga de viata.

In prezent, este bine cunoscut faptul ca publicul este insuficient informat si educat in legatura cu avantajele utilizarii energiei nucleare in raport cu energetica bazata pe utilizarea combustibililor fosili, asupra faptului ca productia actuala de deseuri radioactive este extrem de mica in raport cu cantitatile de deseuri toxice si periculoase, produse de alte activitati industriale si mai ales asupra tehnologiilor aplicabile de gestionare a deseurilor radioactive.

In aceste conditii, pentru a preveni aparitia unor probleme deosebite in legatura cu energetica nucleara, in general si cu problema gestionarii deseurilor radioactive, in particular, ANDRAD ii revine responsabilitatea informarii publicului asupra problemelor gestionarii deseurilor radioactive, fapt ce poate fi realizat prin editarea si raspandirea de materiale scrise, infiintarea unui site adecvat pe internet, organizarea periodica de conferinte de informare, asociate cu expozitii de prezentare a realizarilor in domeniu si mai ales prin realizarea de actiuni cu caracter educativ in scoli si universitati.[5]

EVALUARI ALE RISCULUI

In ultimile decenii, o serie de norme fundamentale de radioprotectie publicate de Agentia Internationala pentru Energie Atomica (AIEA) de la Viena, pe baza recomandarilor Comisiei Internationale de Protectie Radiologica (CIPR), au urmarit prevenirea efectelor acute ale radiatiilor ionizante si limitarea la un nivel acceptabil a efectelor intarziate.

Daca primul obiectiv al acestor norme, respectiv prevenirea efectelor acute, se putea realiza pe deplin in industria nucleara, problema efectelor intarziate, deosebit de complexa, a fost mult controversata de catre specialistii in domeniu.

26

Cu toate ca iradierea data de centralele electronucleare este extrem de slaba, a fost sustinut de Morgan ca industria este responsabila de moartea a 40 de persoane care au murit annual in SUA, in realitate aceste efecte, care au fost calculate matematic pe baza unor ipoteze, nu exista si nu au fost observate niciodata.

Complexitatea efectelor intarziate este legata de faptul ca in prezent nu este cunoscuta riguros frecventa naturala si spontana a cancerelor si anomaliilor genetice, nimeni neputand distinge o leucemie radioindusa de una neradioindusa. De aceea, la scarapopulatiei nu se pot prevedea care pot fi victimele, efectul fiind legat mai degraba de hazard, de o anumita probabilitate. Aceste incertitudini si dorinte de a gasi marje de securitate maxima au condus la emiterea celor mai prudente ipoteze, ipotezele retinute , care sunt si cele mai pesimiste.

Prima ipoteza sustine ca pentru un individ, riscul datorat dozelor slabe de radiatii este proportional cu doza primita. In consecinta toate radiatiile adauga o doza oricat de mica ar fi ea, antrenand fara indoiala un risc. Aceasta este ipoteza relatiei liniare doza-efect, fara prag.

A doua ipoteza, in contradictie cu datele radiobiologice, declara ca riscul va fi acelasi oricare ar fi modul de administrare al dozei.

A treia ipoteza se refera la prejudiciul colectiv, sustinand ca el este proportional cu dozele individuale , fara a implica un prag de doza.

Bolile maligne si factorul de risc : dintre efectele intarziate (lente) cel mai grav este cancerul. Deoarece nu toate persoanele care sunt expuse la radiatii contracteaza cancerul , el are un element de probabilitate.

De asemenea nu toate bolile de cancer sunt fatale. Astfel mortalitatea este de 50%pentru cancerul la san si de numai 5% pentru cancerul tiroidian.

Pana cand investigatiile geologice nu vor fi fost facute , nu va fi pozibil sa se evalueze complet riscul potential pentru generatiile prezente si viitoare din stocarea permanenta a tuturor deseurilor cu activitate scazuta si intermediara. Au fost, totusi, facute evaluari pentru procedurile de stocare din prezent si din trecut si s-a efectuat un numar de studii generale privind noile tipuri de instalatii de lichidare a deseurilor in subteran.

Caracteristica comuna a tuturor acestor studii este ca ele se bazeaza pe procedeul modelarii si se preocupa ata de probabilitatea ca deseul sa se reintoarca la populatie, cat si de consecintele (in termenii dozei si a efectelor posibile asupra sanatatii) care ar aparea in acest caz. Folosirea modelelor este necesara deoarece aproape toate deseurile contin anumiti radionuclizi cu timp de viata foarte mare si nu este usor de demonstrat, in sens direct, experimental, gradul de incredere al unei metode de stocare permanenta pe perioade in care acesti radionuclizi sunt riscanti pentru om. Necesitatea de a considera atat probabilitatea ca deseurile sa se reintoarca la populatie cat si consecintele acestui fapt rezida in natura metodelor de stocare definitiva.

In cazul oricarei metode de stocare, in care deseurile sunt intai incapsulate si izolate de mediul uman, exista un numar de evenimente si de procese care ar putea conduce in cele din urma la scurgeri de radionuclizi sau ar avea un efect asupra ratelor de scurgere. Unele din aceste evenimente si procese au o probabilitate mare de aparitie , in timp ce altele sunt foarte improbabile.

De exemplu, in cazul stocarii perpetue in orice formatie geologica ce contine ape subterane este aproape sigur ca, dupa o foarte lunga perioada de timp (tipic, milioane de ani pentru stocarea la adancime), radionuclizii vor fi adusi la suprafata de catre apele subterane. Acest proces va fi foarte lent, iar dozele primite ulterior prin

27

apa potabila si lantul alimentar vor fi si ele foarte mici, deoarece locul a fost ales special pentru a asigura ca asa se va intampla.

Exista, de asemenea o probabilitate mult mai redusa ca o modificare geologica sa micsoreze drastic acest timp foarte lung. Alt exemplu al unui eveniment foarte improbabil care ar putea conduce la scurgeri de radionuclizi din terenul de depozitare, il constituie activitatea perturbatoare a omului in situatia in care dispar datele despre pozitia locului de depozitare. Pentru a obtine o imagine completa a riscurilor potentiale este necesar sa consideram intregul spectru de mecanisme potentiale de scurgere, sa cuantificam probabilitatile de aparitie, ca si consecintele si sa estimam incertitudinile rezultatelor obtinute.

Imaginea generala ce se desprinde din toate aceste studiieste ca in prezent si in viitor riscurile pentru populatie din partea stocarilor permanente ale deseurilor cu activitate scazuta sau intermediara sunt intr-adevar foarte mici. De asemenea este clar ca tehnologia de stocare permanenta a deseurilot care sunt si acum in asteptare exista, dupa cum exista si posibilitatea de a face evaluari ale riscului, necesare inainte de a se lua o decizie privind stocarile viitoare. Aceasta schema trebuie sa fie acum suplimentata cu informatii detaliate asupra locurilor posibile de depozitare. Cand va fi obtinut si acset lucru, va fi posibil sa se decida exact cum si unde va avea loc stocarea permanenta a unui tip anumit de deseu cu activitate scazuta sau intermediara.[3]

28

9.CONCLUZII

In Avizul din 1997, comisia concluziona ca Romania va trebui sa acorde o prioritate sporita problemelor de mediu, sa puna n aplicare strategii si programe de lucru concentrate pe arderea in domeniul protectiei mediului, sa-si majoreze in mod semnificativ resursele financiare si pe de alta natura sa-si dezvolte capacitatea administrativa.

Romania a atins un nivel general satisfacator de aliniere legislativa si a luat decizii pentru intarirea structurilor sale administrative.

Romania a solicitat perioade de tranzitie pentru zece directive – pentru controlul emisiilor de compusi organici volatili rezultate din depozitarea petrolului, ambalaje si deseuri din ambalaje, depozitarea deseurilor, deseurile de echipamente electrice si electronice, epurarea apelor uzate urbane, emisiile de anumiti poluanti proveniti de la instalatiile mari de ardere si incinerarea deseurilor.

Este greu de prezis conditiile sociale chiar si in urmatorii 100 de ani. Daca luam istoria drept ghid, in aceasta perioada s-ar putea avansa in controlul bolilor maligne astfel incat pericolul potential al radiatiilor sa se reduca. Pe de alta parte ar putea fi standarde mai sringente privind contaminarea, astfel incat pacticile care sunt azi permise sa fie inacceptabile in viitor. Pot aparea deplasari ale populatiei, se poate schimba regimul alimentar si se poate schimba chiar si modul de viata, astfel incat estimarile prezentului sa nu mai fie valabile. Cu siguranta ca exista mai multe incertitudini in modelarea conditiilor sociale decat in modelarea fenomenelor fizice mentionate mai sus.

Pentru societate se pune problema ponderii pe care s-o dam acum unei probabilitati matematice privitoare la un efect daunator in viitorul indepartat. Aceasta problema nu este specifica stocarii deseurilor radioactive sau protectiei radiologice, desi a fost scoasa in mod paricular in evidenta aici. Raspunsul cel mai etic ar fi sa presupunem ca actualele conditii ar persista si ca daunele provocate viitoarelor generatii, dar o astfel de solutie nu pare rezonabila daca luam in consideratie efectele potentiale in viitoarele secole sau milenii.

România nu a rezolvat problema depozitării deşeurilor nucleare. În prezent, 90 tone de deşeuri nucleare sunt produse la Cernavodă anual. După pornirea reactorului 2, această cantitate se va dubla. Deşeurile radioactive, extrem de periculoase, sunt depozitate în cadrul centralei şi nimeni nu ştie ce se va întâmpla cu ele în următorii 100.000 ani. Din aceste deşeuri nucleare, anual rezultă şi 200 kg de plutoniu, suficiente pentru producerea a 40 de bombe nucleare.

29

Stiati ca...

...un graunte de uraniu 238 poate produce aceeasi energie termica cu cea produsa la arderea a 2,7 tone de carbune sau1,9 tone de petrol?

...rezervele de uraniu si toriu sunt suficiente pentru a asigura consumul de energie in viitor pe o perioada de 7-8 sute de ani, daca se utilizeaza uraniul 238 in reactori rapizi reproducatori?

...daca vom putea realiza reactia de fuziune a deuteriului cu deuteriul, atunci un metru cub de apa va avea un continut echivalent cu 300 tone de carbune sau 1300 barili de petrol.Rezercelede energie, in acest caz, devin atat de mari incat nu mai avem probleme pe o durata de cateva mii de ani?

10.BIBLIOGRAFIE:

1. Gh. Marcu, Theodora Marcu – “Elemente Radioactive – poluarea mediului si riscurile iradierii”

2. Catilina Romulus – “Protectia contra radiatiilor nucleare” 3. Consiliul National de Protectie Radiologica din Marea Britanie – “Traim cu

radiatii” 4. www.energienucleara.go.ro 5. www.andrad.ro 6. www.antenna.nl/wise/ 7. www.nuclearinfo.ro 8. www.mail-archive.com/ nuclear-romania@yahoogroups.com/msg00007.html 9. www.cncan.ro 10.www.greenpeace.ro 11. http://www.e-scoala.ro/fizica/energie.html

30