DESEN TEHNIC 2

Formatele desenelor tehnice:• Coala de hârtie de mărime standardizată care asigură un spaţiu delimitat prin

conturul trasat cu o linie subţire pentru decuparea copiei desenului original poartă denumirea de format.

• Coala de hârtie pe care s-a executat un desen tehnic poartă denumirea de planşă.

• Mărimea coalei de hârtie se alege în funcţie de obiectul care urmează a fi desenat.• Pentru folosirea raţională a hârtiei în vederea executării desenelor tehnice se aleg

dimensiunile hârtiei (lungimea şi lăţimea) într-un anumit raport (1 /1,41).Toate formatele standardizate au lungimile şi lăţimile în acelaşi raport

constant. • Prin STAS 1-76 se stabilesc

- dimensiunile formatelor uzuale pentru desenele tehnice,- modul de notare, - regulile de prezentare şi de utilizare ale acestora. Formatele de diferite mărimi se notează simbolic cu litera A, urmată de o cifră ce

indică tipul formatului şi dimensiunile corespunzătoare. La formatele mai mari de AO, de 1 m², se adaugă înaintea literii A un coeficient numeric (de exemplu, 2AO, 4AO). Pentru stabilirea dimensiunilor a şi b ale formatului dreptunghiular ale hârtiei se porneşte de la AO, căruia îi corespunde o suprafaţă de 1 m² sau 1 000 000 mm² . De menţionat că dimensiunile a şi b trebuie să se afle într-un anumit raport.

A2

A3A4

A4

A1

ba

Formate standardizate normale (uzuale):

Formatul A0:

• Potrivit prescripţiilor SR ISO 5457-1994 sunt stabilite două tipuri de formate: • formate normale (uzuale), (cu recomandarea ca utilizarea formatului A5 să fie

evitată pe cât posibil în activitatea de proiectare) • formate derivate (formate alungite) care se pot obţine la nevoie din formatele de

bază (normale) . • Pentru definirea formatelor, formatul A4 este considerat drept modul. • În cazul în care, pentru desene, nu este posibilă folosirea formatelor normale, se

vor utiliza formatele derivate. • Formatele derivate se obţin din formatele normale (cu excepţia formatelor A4 şi

A5), prin mărirea uneia dintre dimensiunile a sau b ale acestora cu un multiplu întreg al dimensiunii corespunzătoare a modulului.

• Dimensiunea (a) a formatelor derivate nu poate avea valoare mai mare de 841 mm. Atât la formatele normale cât şi la cele derivate, dimensiunea (a) este considerată dimensiunea laturii mici a formatului respectiv.

• Dimensiunile (a) şi (b) ale formatelor pot avea următoarele abateri limită:- dimensiuni până la 150 mm . . . . . . . .± 1,5 mm;- dimensiuni 150 . . . 600 mm . . . . . . . .± 2,0 mm;- dimensiuni peste 600 mm. . . . . . . . . .± 3,0 mm.

Formate derivate: a - formatul derivat 0,75 A1;b - formatul derivat 1,5 A2.

a b

b

Formate derivate: a - formatul derivat 2,5 A2; b - formatul derivat 1,5 A1.

a b

Elementele grafice permanente, pe care trebuie să le conţină atât formatele normale A2, A3, A4, cât şi cele derivate:

• - linia chenarului se trasează cu o linie continuă groasă, la o distanţă de 10 mm faţă de conturul pentru decuparea copiei la A2, A3, A4, sau la 20 mm distanţă de marginile hârtiei la formatele A0 şi A1;

• - indicatorul este amplasat în colţul inferior dreapta a câmpului desenului;

• - fîşia de îndosariere se prevede la toate formatele pe latura din stânga indicatorului şi este un spaţiu liber de 20 × 297 mm, rezervat pentru perforarea copiei în vederea îndosarierii. Delimitarea fişei de îndosariere se face printr-o linie subţire (la formatul A4 nu se trasează).

Format normal (A0 – A3):• 1 - chenar; • 2 - fâşie de îndosariere; • 3 - loc de notare; • 4 - indicator; • 5 - contur pentru decuparea copiei; • 6 - contur pentru decuparea desenului original; • 7 - retea de coordonate;• 8 – câmpul desenului.

Aşezarea corectă a mai multor formate uzuale pe aceeaşi coală de desen A1:

Indicatorul desenului şi tabelul modificărilor:

• În scopul identificării desenului şi a obiectului reprezentat, pe fiecare desen tehnic se prevede în mod obligatoriu, un tabel cu o anumită liniatură numit indicator

• Indicatorul se desenează pe latura de jos a formatului A4 sau în colţul din dreapta jos, la baza chenarului desenului, se trasează cu linii continue groase (C1) şi cu linii continue subţiri (C3) conform STAS 103-84; deasupra indicatorului se trasează la nevoie şi tabelul modificărilor;

Indicatorul format mare:- cu sau fără tabelul de modificări, care se foloseşte pentru desenele executate pe formate mai mari decât formatul A3;

Indicatorul format mic:- cu sau fără tabelul de modificări, care se utilizează pentru desenele executate pe formatele A3 şi A4

Indicatorul format îngust:

Indicatorul desenului de construcţie, format mare şi mic, se completează după cum urmează:

• - în căsuţa 1 se înscrie denumirea prescurtată a instituţiei care a întocmit proiectul şi eventual subunitatea acesteia;

• - în căsuţa 2 se înscrie denumirea proiectului, care poate fi prescurtată, locul construcţiei (obiectivului), numele beneficiarului şi facultativ, numărul comenzii şi instituţia care a dat comanda, în cazul când aceasta nu este beneficiarul;

• - în căsuţa 3 se înscrie indicativul sau numărul proiectului şi numărul de ordine al planşei în cadrul proiectului şi faza de proiectare;

• - în căsuţa 4 se înscrie numele în clar şi semnătura persoanelor care au proiectat, desenat, verificat, control STAS şi aprobat desenul (numărul coloanelor şi rândurilor se stabileşte după nevoie);

• - în căsuţa 5 se înscrie scara sau scările desenului şi data întocmirii, aprobării sau predării desenului;

• - în căsuţa 6 se înscrie denumirea obiectivului în cazul când proiectul cuprinde mai multe obiecte: titlul planşei, precum şi toate numerele şi indicativele necesare identificării şi evidenţei desenului; un spaţiu va fi rezervat pentru indicaţia “înlocuieşte planşa numărul”, sau “înlocuit cu planşa numărul” etc.

Tabelul modificărilor se completează după cum urmează:• în căsuţa 7 se înscrie numărul curent al modificărilor, începând de jos în sus;• în căsuţa 8 se înscrie semnul sau indicativul modificării, de preferinţă prin litere

care se repetă în desen, dacă este cazul, în dreptul cotelor modificate;• în căsuţa 9 se înscrie felul modificărilor;• în căsuţa 10 se trece data modificărilor;

• în căsuţa 11 se înscrie în clar numele proiectantului responsabil care face modificarea;

• în căsuţa 12 se trece semnătura celui care a efectuat modificarea.

Indicatoare pentru planşele cu profil de construcţii (conform SR ISO 7200:1994):• Semnificaţia cifrelor referitoare la zonele indicatorului:• 1 - Numărul de înregistrare al desenului (planşei);• 2 - Denumirea desenului (planşei);• 3 - Proprietarul desenului (planşei);• 4.00 – Reprezintă prima ediţie a desenului (data elaborării);• 4.01 – Reprezintă data modificării;• 5 - Scara principală a desenului;• 6 - Plan general / nume / semnătura;• 7 - Şef proiect complex / nume / semnătura;• 8 - Director tehnic / nume / semnătura;• 9 - Unitatea de exprimare a dimensiunilor liniare;• 10 - Denumirea proiectului;• 11 - Numărul curent al desenului (planşei);• 12 - Simbol proiect.

Plierea formatelor de desen (planşelor):Prin SR ISO 74-1994, care înlocuieşte STAS 74-86, se stabilesc regulile

după care se face împăturirea copiilor desenelor tehnice executate pe formate standardizate şi care urmează a fi îndosariate, broşate sau păstrate în mape. Împăturirea se face mai întâi pe direcţii perpendiculare pe baza formatului şi apoi pe direcţii paralele cu baza formatului, în aşa fel încât, să se ajungă în final la formatul A4 (210 × 297), considerat modul de pliaj, iar pe latura de jos a desenului împăturit, trebuie să apară indicatorul în întregime, în poziţie normală de citire a desenului. Fâşia de îndosariere, în cazul împăturirii şi perforării, ea trebuie să rămână complet neacoperită pe toată lungimea sa.

Împăturirea se poate face şi la alte formate, în care caz se alege drept modul de pliaj unul din formatele prevăzute în STAS 1-76, cu excepţia formatelor A5 şi A0.

La împăturirea desenelor, se poate folosi una din următoarele metode prevăzute în STAS 74-76:• - împăturire la dimensiuni;• - împăturire modulară;• - împăturire în scopul perforării;• - împăturire în scopul aplicării unei benzi adezive perforate.

Primele două metode se utilizează în cazul în care desenele urmează a fi păstrate în mape, în plicuri sau broşate, iar celelalte două metode sunt aplicate copiilor desenelor care urmează a fi îndosariate.