Descoperiri accidentaleArtificiile

Pentru multă lume nu mai este un secret că artificiile au fost inițial folosite în China, cu peste o mie de ani în urmă. Ceea ce, probabil, nu cunosc mulți este faptul că, potrivit unei legende larg răspândite și în general acceptată, ele au

fost inventate accidental acum două mii de ani de către un bucătar chinez care experimenta rețete culinare. Bucătarul ar fi amestecat cărbune, pucioasă și

salpetru (nitrat de potasiu) – ingrediente comune în gastronomia acelor vremuri, pe care le-a introdus într-un tub de bambus. Atunci când mixtura a

intrat în contact cu focul, totul a explodat.

Cuptorul cu microunde

• Energia microundelor este un fenomen natural care se manifestă atunci când curentul electric circulă printr-un conductor. Practic, microundele reprezintă o formă de radiație electromagnetică asemănătoare cu lumina solară sau cu undele radio. Aproape oricine știe astăzi ce este, la ce anume servește și cum se folosește un cuptor cu microunde. Mai puțin cunoscut este faptul că aparate folosind acest principiu de funcționare există la îndemâna oamenilor de peste șaizeci de ani și nu de ieri, de azi.

Radioactivitatea• Radioactivitatea este procesul prin care nuclee

atomice instabile eliberează particule energetice subatomice. Fenomenul poate fi observat în cazul elementelor grele, precum uraniul și în izotopi radioactive, precum carbonul-14. Există trei tipuri de radiație radioactivă – particule alfa, particule beta și raze gamma. Acestea sunt încărcate pozitiv, negativ și neutru. Expunerea umană la radioactivitate se măsoară în razi, unde un rad reprezintă 0,01 jouli de energie absorbită per kilogram de țesut.

Cauciucul vulcanizat

• Cauciucul s-a răspândit în toată lumea pornind de la aborigenii din America Centrală și de Sud. Aceștia sunt cei care l-au și denumit “caoutchouc”, deviat din termenul “cahuchu”, aparținând, posibil, dialectului mezoamerican Nahuatl și care s-ar traduce, aproximativ, prin “lemn plângător”. Columb a fost cel care a introdus noul material în lumea occidentală, iar produsele din cauciuc s-au bucurat de un mare success, până în anii 1830, atunci când frenezia s-a domolit din cauza faptului că “lemnul exotic” se topea în apă fierbinte și devenea casant la frig.

Penicilina• Penicilina este un antibiotic derivat din fungii penicillium care

acționează în special împotriva bacteriilor gram-pozitive ( cele care devin violet sau de un albastru-închis sub efectul colorației Gram cu violet de Gențiană, folosită în microbiologie pentru examenul microscopic al bacteriilor, metodă care a permis clasificarea acestora în funcție de afinitatea tinctorială a peretelui bacterian). Penicilina este de două tipuri: G – forma injectabilă și V – forma acidorezistentă, care se poate administra oral). Acest antibiotic acționează cu randament redus contra germenilor gram-negativi ( nu rețin violetul de Gențiană și prezintă o coloratură roșie sau roz), fapt care a determinat obținerea unor derivate precum ampicilina.

Penicilina

• Multi dintre noi suntem familiari cu faptul ca o neglijenta de-a lui Alexander Fleming a schimbat cursul istoriei. Cu toate acestea, nu este creditat in mare masura pentru dezvoltarea primei generatii de antibiotice. Mica sa contributie in dezvoltarea penicilinei a pavat drumul catre eventuala sa ivire ca si protocol de tratament in timpul Celui de-al doilea Razboi Mondial

Plasticul• În anul 1862, Alexander Parkes a prezentat un material organic,

derivat din celuloză, care, odată încălzit, putea fi modelat păstrându-și forma după răcire. Era prima versiune de plastic și se numea parkesină (piroxilină). Materialul s-a bucurat de un success efemer, din pricina unei calități sărace, cauzată de reducerea costurilor pentru producție. A urmat celuloidul, cunoscut inițial ca xilonită și derivat din celuloză și camfor alcoolizat. A fost inventat de americanul John Wesley Hyatt ca substitut pentru fildeșul folosit în bilele de billiard. În afara acestei aplicații, celuloidul a devenit faimos ca fiind primul film fotografic flexibil întrebuințat în fotografie și pentru realizarea imaginilor în mișcare. Fiind un material foarte inflamabil și cu descompunere ușoară, sfera întrebunțărilor sale a fost mult restrânsă.

Sampania

• In ciuda a ceea ce se crede sampania este un produs ce a luat nastere accidental datorita lui Dom Pierre Perignon. Intentia initiala a parintelui sampaniei a fost sa creeze o bautura care sa nu aiba bule, intrucat acestea erau asociate cu vinurile de calitate slaba. Din pacate sau, mai bine zis, din fericire, Dom Pierre s-a ales cu o bautura care avea mai multe bule decat s-ar fi asteptat oricine. Astfel a fost pavat drumul ce a dus la introducerea sapmaniei in Franta.

Inghetata

• Descoperirea inghetatei omniprezenta a fost doar rezultatul unei intalniri neplanificate ce a schimbat cu totul cursul istoriei moderne. Inainte sa apra cornetele, inghetata era servita folosind farfurii, boluri si asa mai departe. Insa in 1904, in timpul unui targ-expozitie, un vanzator de inghetata a ramas fara vase in care sa serveasca, intrucat inghetata lui era cea care se vindea cel mai bine. Asa ca a cazut de accord cu un vanzator de napolitane sile-a cumparat pe toate, pe care mai apoi le-a folosit pentru a servi inghetata. Si uite asa au luat nastere primele cornete de inghetata.

Geamul laminat• Geamul laminat a fost inventat în anul 1903, de către

chimistul francez Edouard Benedictus, pe care l-a inspirat un accident de laborator. Întâmplător, un recipient de sticlă a ajuns să fie acoperit cu nitratul de celuloză aflat în componența plasticului și atunci când, tot accidental, a fost scăpată pe jos, s-a spart, dar nu s-a împrăștiat în bucăți. Atunci lui Benedictus i-a venit ideea de a fabrica un material compozit din sticlă și plastic, pentru a reduce efectele nefaste ale accidentelor auto. Invenția nu a fost adoptată imediat de constructorii de automobile, dar geamul laminat a intrat rapid în componența vizierelor măștilor de gaz folosite în timpul Primului Război Mondial.

Praful inteligent• Praful inteligent a fost descoperit în premieră, în anul 2003, de

studenta americană Jamie Link, în timp ce își realiza lucrarea de doctorat în Chimie la Universitatea din California, în San Diego. Unul dintre chip-urile de siliciu pe care le folosea i s-a ars atunci, dezintegrându-se, iar femeia a observant că micile fragmente rezultate încă mai funcționau ca senzori. Descoperirea i-a adus lui Jamie Link un premiu de 50.000 de dolari în cadrul competiției inventatorilor universitari din 2003. Între aplicațiile posibile ale prafului inteligent se numără posibilitatea de a monitoriza puritatea apei potabile sau a apei marine, capacitatea de a detecta agenții chimici și biologici periculoși din aer și chiar abilitatea de a localiza și distruge celulele tumorale din organism.