Deprecierea Activelor.doc

62
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREŞTI Facultatea de Contabilitate si Informatică de Gestiune LUCRARE DE DIPLOMA COORDONATOR: Profesor Univ. Dr. Feleaga Nicolae ABSOLVENTA:

Transcript of Deprecierea Activelor.doc

Page 1: Deprecierea Activelor.doc

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREŞTI Facultatea de Contabilitate si Informatică de Gestiune

LUCRARE DE DIPLOMA

COORDONATOR: Profesor Univ. Dr. Feleaga Nicolae

ABSOLVENTA:

Page 2: Deprecierea Activelor.doc

Bucuresti 2007

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREŞTI Facultatea de Contabilitate si Informatică de Gestiune

DE LA DEPRECIEREA ACTIVELOR LA CONVERGENŢA REFERENŢIALULUI

CONTABIL INTERNAŢIONAL CU CEL AMERICAN

COORDONATOR: Profesor Univ. Dr. Feleaga Nicolae

ABSOLVENTA:

2

Page 3: Deprecierea Activelor.doc

1. Aspecte generale privind standardul IAS 36

2. Identificarea pierderilor de valoare

3. Testul de depreciere

4. Contabilizarea deprecierii

5. Aprofundări şi studii de caz

5.1 Reguli referitoare la măsurarea valorii recuperabile

5.1.1 Valoarea justă diminuată cu cheltuielile de vânzare

5.1.2 Valoarea de utilitate

5.2 Contabilizarea şi evaluarea pierderilor de valoare ale unui activ izolat

5.3 Unităţile generatoare de trezorerie, fondul comercial şi activele suport

5.4 Reluarea (diminuarea) unei pierderi de valoare

6.Consecinţele aplicării standardului IAS 36 asupra situaţiilor

financiare

7.Revizurea standardului IAS 36, consecinţă a procesului de

convergenţă între referenţialul internaţional şi cel american

În loc de încheiere

Bibliografie

3

Page 4: Deprecierea Activelor.doc

1. Aspecte generale privind standardul IAS 36

O multitudine de factori endogeni şi exogeni face necesara cunoşterea de catre

profesioniştii contabili a Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS), într-

o lume a globalizării si mondializări; ca angajaţi sau liber profesionişti, aceştia trebuie să

sprijine managementul întreprinderilor în elaborarea unor politici contabile care să facă

din contabilitate un element esential al conduceri.

Standardul IAS 36 tratează deprecierea activelor, cu excepţia celor care sunt

analizate de alte standarde (stocurile, contractele de construcţii, impozitele, instrumentele

financiare, imobilele de plasament, activele biologice, precum şi activele definite şi

tratate în standardele de raportare financiară IFRS 4 şi IFRS 5. Norma IAS 36

„Deprecierea activelor” nu se aplica acelor active pentru care exista norme in care este

tratata si problema deprecieri lor. El inlocuieste cerintele pentru stabilirea caracterului de

recuperabilitate al unui activ si pentru recunoasterea pierderilor din depreciere.

Intreprinderea dobândeste si utilizează active cu speranţa obţineri de avantaje

economice viitoare. Evaluarea initială a acestor avantaje se face de cele mai multe ori la

un cost de achiziţie sau la un cost de producţie. Unele active ( de exemplu, stocurile) isi

consuma avantajele dintr-o data, valoarea lor fiind trecută pe cheltuieli, in timp ce altele,

precum imobilizările necorporale si corporale, îsi consumă avantajele economice treptat

iar acest consum este reflectat in contabilitate prin cheltuieli cu amortizarea.

La un moment dat, putem constata ca avantajele economice asociate unui activ

sunt substanţial mai mici decat cele estimate iniţial. In această situaţie, întreprinderea nu

mai poate reflecta in bilanţ activul respectiv la valoarea contabilă neta, ci va trebui să ţina

seama de pierderea de valoare.

2. Identificarea pierderilor de valoare

Cazul general. IAS 36 solicită un test de depreciere sistematică. Un atare test

trebuie să fie realizat dacă, şi numai dacă, există indicii interne şi/sau externe de pierdere

4

Page 5: Deprecierea Activelor.doc

de valoare a activelor, ceea ce entitatea trebuie să determine la fiecare închidere de

exerciţiu.

Indicii externe: declinul în valoarea de piaţă a activului; schimbări nefavorabile în

mediul tehnologic, economic, juridic sau de piaţă al activelor; creşterea ratelor de

actualizare utilizate; valoarea contabilă a activului net al entităţii, valoare care depăşeşte

capitalizarea sa bursieră etc.

Exemplu:

Intreprinderea Alfa deţine la 31.12.N un echipament tehnologic achiziţionat în

exerciţiul N-3 si pe care urmăreste să-l înlocuiasca în N+2 prin vânzare. Piaţa activă a

acestor echipamente este afectată de o perioadă de recesiune, efectul fiind diminuarea

semnificativă a preţurilor. Recesiunea prezintă un indiciu că, in situaţiile financiare ale

întreprinderii, valoarea netă contabilă a echipamentului ar putea fi mai mare decât

valoarea recuperabilă a acestuia. Sau;

Intreprinderea deţine un echipament tehnologic dat in funcţiune cu 10 ani in urmă.

La acea dată se estimase o durată de utilizare de 20 de ani. Progresul tehnologic a dus la

situaţia în care echipamentul respectiv aproape că nu se mai fabrica pe piaţă, aparând noi

generaţii mult mai performante care duc la economii de costuri. Cele mai multe dintre

firme concurente utilizează deja noile tehnologii. Există deci suficiente indicii că

echipamentul întreprinderii s-ar fi putut deprecia.

Indicii interne: uzura morală şi degradarea fizică a activului; performanţa

economică a unui activ mai puţin bună decât ce aşteptată, în conformitate cu raportarea

(reporting) internă; schimbările în utilizarea activului etc.

Exemplu privind existenţa uzurii morale sau fizice a activului:

Intreprinderea Alfa utilizează în procesul de producţie echipamente tehnologice

achiziţionate in urmă cu 5 ani. Politica societatii este aceea de a le amortiza din momentul

punerii lor in funcţiune. In urma inventarierii se constată că 3 dintre echipamente nu au

fost date înca în funcţiune. Vechimea lor reprezintă un indiciu că s-ar putea ca aceste 3

echipamente să fi pierdut din valoare.

5

Page 6: Deprecierea Activelor.doc

Exemplu privind schimbări semnificative cu efect negativ asupra întreprinderii,

în masura sau maniera în care un activ este utilizat sau se asteaptă să fie utilizat:

Intreprinderea Alfa este condusă de o nouă echipă managerială care initiază un

proiect de restucturare. Astfel, se decide ca o sectie de producţie să-si schimbe profilul si

să fabrice alte sortimente de produse. O parte din liniile tehnologice nu vor fi folosite

deloc. Schimbările ce se asteaptă in utilizarea liniilor tehnologice, incepând cu anul

următor, reprezintă un indiciu că acestea si-au pierdut din valoare.

Cazul particular al fondului comercial, al imobilizărilor necorporale cu

durată de viaţă nedefinită şi al imobilizărilor necorporale în curs. Independent de

orice indiciu de pierdere de valoare, entitatea trebuie să practice anual testul de

depreciere.

3. Testul de depreciere

Entitatea estimează valoarea recuperabilă a activului: valoarea cea mai mică

dintre valoarea justă netă a activului şi valoarea sa de utilitate. Valoarea justă netă este

preţul de vânzare din care au fost deduse costurile de ieşire şi rezultă dintr-o valoare de

piaţă, dacă există o piaţă activă, sau din tranzacţii recente, între părţi care cad de acord,

bine informate şi care doresc să încheie tranzacţia în cauză. Valoarea de utilitate se

bazează pe estimarea fluxurilor de trezorerie viitoare actualizate (înaintea impozitării),

care decurg din utilizarea continuă a activului şi ca urmare a ieşirii sale la sfârşitul

perioadei de utilitate.

IAS 36 oferă precizări asupra ipotezelor şi calculelor de efectuat, referitoare la

fluxurile de trezorerie.

Când este imposibil să se determine valoarea recuperabilă a unui activ, se convine

să se identifice unitatea generatoare de trezorerie (UGT) la care el se ataşează. O UGT

este cel mai mic grup de active legate, care generează intrări de trezorerie ce sunt în mod

evident independente de fluxurile de trezorerie provenind din alte active sau grupuri de

active. Standardul prezintă numeroase exemple, în acest sens. Orice fond comercial (sau

activ „comun”) trebuie să fie alocat, din momentul achiziţiei, unităţilor generatoare de

6

Page 7: Deprecierea Activelor.doc

trezorerie, pe o bază raţională şi fiabilă. O UGT nu poate să depăşească un sector, aşa

cum este ele determinat, conform standardului IAS 14.

7

Page 8: Deprecierea Activelor.doc

Există indicii de depreciere?

Este activul fond commercial sau imobilizare necorporală cu durata de viată nedetermiantă?

Nu

Poate fi determinata valoarea recuperabilă pentru activul individual?

Da

Se determina valoarea recuperabilă

Identificati UGT careia îi apartine activul

Alocarea fondului commercial si a imobilizarilor necorporale UGT-urilor sau a grupurilor de UGT

Se diminuează valoarea contabilă a fondului comercial

Se diminuează valoarea contabilă a celorlalte active ale UGT proporţional cu ponderea lor in valoarea contabila a UGT

Valoarea contabilă este redusă la nivelul valorii recuperabile

Valoarea netă contabilă>valoarea

recuperabilă pentru UGT?

Valoarea netă contabilă>valoarea recuperabilă?

Da

Nu

Da

Da

Da

8

Page 9: Deprecierea Activelor.doc

4. Contabilizarea deprecierii

Atunci când valoarea recuperabilă a unui activ sau grup de active este mai mică

decât valoarea contabilă, entitatea contabilizează diferenţa, în contul de profit şi pierdere.

Această diferenţă este o pierdere de valoare (impairment). În cazul în care pierderea de

valoare este consecinţa unei reevaluări, ea trebuie să fie afectată cu prioritate, rezervei din

reevaluare cuprinsă în capitalurile proprii. În consecinţă, pierderea (impairment)

diminuează amortizările viitoare. Ea este reversibilă dacă, şi numai dacă, o schimbare de

estimare conduce la modificarea valorii recuperabile. Reluarea ulterioară nu trebuie să

afecteze valoarea contabilă a activului, mai sus decât valoarea amortizabilă pe care ar fi

avut-o fără depreciere (impairment). Deprecierea care afectează o UGT este imputată, cu

prioritate, fondului comercial. Contrar altor active, deprecierea fondului comercial este

ireversibilă.

Informaţii de furnizat

Solicitările de prezentare sunt numeroase şi detaliate. În mod global şi pentru

fiecare sector primar, conform standardului IAS 14, ele se referă la:

- modificări de pierderi de valoare, însoţite de comentarii privind activele

depreciate;

- mărimea fondului comercial afectat şi a celui neafectat la unităţile generatoare

de trezorerie;

- descrierea ipotezelor şi metodelor reţinute, precum şi impactul unei schimbări

eventuale.

5. Aprofundări şi studii de caz

Deprecierea unui activ se manifestă atunci când valoarea recuperabilă a acestuia

este inferioară valorii sale contabile.

9

Page 10: Deprecierea Activelor.doc

Valoarea contabilă este valoarea la care un activ este contabilizat în bilanţ, după

deducerea sumei amortizărilor şi sumei pierderilor de valoare, relative la acest bun, iar

valoarea recuperabilă este valoarea cea mai mare dintre valoarea justă diminuată cu

cheltuielile de vânzare în cauză şi valoarea sa de utilitate.

Valoarea justă este valoarea care s-ar obţine din vânzarea activului, într-o

tranzacţie, în condiţii de concurenţă normală, între părţi bine informate ce cad de acord.

Valoarea de utilitate este o valoare actualizată, obţinută prin estimarea fluxurilor

de trezorerie viitoare aşteptate din utilizarea continuă a unui activ şi din cesiunea sa la

sfârşitul duratei sale de utilizare.

comparată cu

cea mai mare dintre

şi

10

Valoarea contabilă Valoarea recuperabilă

Valoarea justă, diminuată cu

costurile vânzării

Valoarea de utilitate

Page 11: Deprecierea Activelor.doc

Exemplul 1Se cunosc următoarele informaţii privind un activ:

O întreprindere trebuie să stabilească, la data fiecărui bilanţ contabil, dacă există

vreun indiciu potrivit căruia un activ poate fi depreciat. Dacă există un astfel de indiciu,

întreprinderea trebuie să estimeze valoarea recuperabilă a activului.

Dintre aspectele ce trebuie luate în considerare pentru a aprecia existenţa de

indicii privind deprecierea unui activ, pot fi enunţate următoarele:

a) în cursul exerciţiului, valoarea de piaţă a unui activ s-a diminuat mai mult decât

prin efectul aşteptat al trecerii timpului sau prin utilizarea normală a activului.

b) în mediul tehnologic, economic sau juridic, sau al pieţei în care operează

întreprinderea (sau pe o piaţă a activului analizat) au survenit schimbări importante sau

vor surveni într-un viitor apropiat.

Exemplul 2

Societatea Alfa deţine o linie de producţie dată în funcţiune în urmă cu 10 ani. La

acea dată se estimase o durată de utilizare de 30 de ani. Inovaţii tehnologice recente au

condus la lansarea pe piaţă a unui nou tip de linie de producţie, care permite o reducere

semnificativă a costurilor pe unitatea de produs.

Valoare justă

diminuată cu

cheltuieli de vânzare (în u.m.)

Valoare de utilitate (în u.m.)

Valoare recuperabilă

(în u.m.)

Valoare contabilă (în u.m.)

Comentarii

200.000 300.000 300.000 250.000 Nu există depreciere100.000 120.000 120.000 125.000 Există o depreciere de

5.000 u.m. Prin contabilizarea acesteia, valoarea contabilă devine 120.000 u.m.

230.000 225.000 230.000 250.000 Există o depreciere de 20.000 u.m. Prin contabilizarea acesteia, valoarea contabilă devine 120.000 u.m.

11

Page 12: Deprecierea Activelor.doc

Piaţa produselor pe care le realizează Alfa este foarte volatilă şi, adesea, preţul

reprezintă o bază a competiţiei pe această piaţă. Una dintre firmele concurente lui Alfa a

anunţat că va construi o uzină în care va utiliza noua linie de producţie.

Existenţa noii tehnologii şi anunţul făcut de către societatea concurentă reprezintă

indicii că linia de producţie a societăţii Alfa s-ar fi putut deprecia.

c) ratele dobânzii sau alte rate de randament ale pieţei au crescut în cursul

exerciţiului, fiind probabil ca astfel de creşteri să afecteze rata de actualizare folosită în

calculul valorii de utilitate a unui activ şi să diminueze în mod semnificativ valoarea sa

recuperabilă.

d) valoarea contabilă a activului net al întreprinderii ce prezintă situaţiile

financiare este mai mare decât capitalizarea sa bursieră.

Exemplul 3

Societatea Alfa este cotată la bursa. Valoarea contabilă a activului său net este

10.000.000 $. Capitalizarea sa bursieră a scăzut la 9.000.000 $. Faptul că valoarea

contabilă a activului net este mai mare decât capitalizarea bursieră reprezintă un indiciu

că activele societăţii ar putea fi depreciate.

e) constatarea uzurii morale sau fizice a unui activ.

Exemplul 4

Societatea Alfa utilizează, în procesul de producţie, numeroase utilaje şi instalaţii.

Politica societăţii este aceea de amortiza utilajele şi instalaţiile începând cu data punerii

lor în funcţiune. Un inventar recent a evidenţiat faptul că 30% din utilajele şi instalaţiile

deţinute, deşi au fost cumpărate în urmă cu 4 ani, nu au fost date încă în funcţiune.

Vechimea utilajelor şi instalaţiilor care nu au fost date încă în funcţiune reprezintă un

indiciu că aceste active s-ar putea să fi pierdut din valoare.

f) în privinţa gradului sau modului de utilizare a unui activ, atât cum el este folosit

cât şi cum se aşteaptă să fie folosit, au survenit schimbări importante, care au un efect

negativ asupra întreprinderii, sau sunt susceptibile de a surveni într-un viitor apropiat;

12

Page 13: Deprecierea Activelor.doc

astfel de schimbări se pot referi la planuri privind abandonul sau restructurarea sectorului

de activitate de care aparţine activul în cauză sau la planuri de cesiune a acestuia înaintea

datei prevăzute.

Exemplul 5

Societatea Alfa îşi desfăşoară activitatea în domeniul transportului aerian de

persoane. Ea a fost informată că licenţa sa pentru efectuarea transportului de persoane nu

va fi reînnoită peste 2 luni, atunci când expiră actualul contract. În Consiliul de

administraţie s-a decis ca, după expirarea licenţei, societatea să utilizeze aeronavele pe

care le deţine pentru efectuarea unor zboruri de agrement.

Schimbările ce se aşteaptă în utilizarea aeronavelor, începând cu anul următor,

reprezintă un indiciu că aceste aeronave s-ar putea să fi pierdut din valoare.

g) indicaţii relevate de sistemul intern de informare referitoare la faptul că

performanţa economică a unui activ este sau va fi inferioară celei aşteptate.

În plus, valoarea recuperabilă a următoarelor active este măsurată cel puţin anual,

indiferent că există sau nu indicii privind deprecierea lor:

- imobilizările necorporale cu o durată de utilitate nedeterminată;

- imobilizările necorporale, nedisponibil încă pentru a fi utilizate; şi

- fondul comercial.

Testul de depreciere anual obligatoriu pentru aceste imobilizări necorporale poate

să fie realizat la orice dată, cu condiţia ca ea să fie aceeaşi, în fiecare an. Totuşi, această

dată poate să fie diferită pentru fiecare dintre imobilizările necorporale ale unei entităţi.

Mai mult, o imobilizare necorporală trebuie să facă, obligatoriu, obiectul unui test de

depreciere, cel mai târziu, la sfârşitul exerciţiului în cursul căruia ea a fost achiziţionată.

5.1 Reguli referitoare la măsurarea valorii recuperabile

În calculul valorii recuperabile a unui activ, nu este necesar totdeauna să se

determine atât valoarea justă diminuată cu cheltuielile de vânzare cât şi valoarea sa de

utilitate. De exemplu:

13

Page 14: Deprecierea Activelor.doc

- dacă una sau cealaltă dintre aceste valori este mai mare decât valoarea contabilă

a activului, activul nu s-a depreciat şi nu este necesar să se estimeze cealaltă valoare;

- valoarea recuperabilă a activului în cauză poate să fie determinată, prin referire

la valoarea sa justă, diminuată cu cheltuielile de cesiune, chiar dacă administraţia

întreprinderii nu are intenţia să cedeze acest bun;

- este posibil să se reţină o abordare practică ce constă în determinarea valorii

juste nete, valoarea de utilitate ne mai fiind supusă calculului, dacă există motive să se

considere că cea din urmă este mai mică decât valoarea justă netă (este, de exemplu,

cazul activelor necurente destinate cedării).

5.1.1 Valoarea justă diminuată cu cheltuielile de vânzare

Valoarea justă diminuată cu cheltuielile de vânzare se determină cel mai uşor

atunci când există un acord de vânzare irevocabil.

Dacă nu există un acord de vânzare irevocabil, dar există o piaţă activă pentru

bunul respectiv, valoarea justă diminuată cu cheltuielile de vânzare este preţul de piaţă al

activului, din care sunt deduse costurile cesiunii acestuia. Preţul de piaţă adecvat este, de

obicei, preţul curent de cumpărare. Atunci când preţurile curente de cumpărare nu sunt

disponibile, valoarea justă diminuată cu cheltuielile de vânzare se bazează pe preţul celei

mai recente tranzacţii, sub rezerva că circumstanţele economice nu s-au schimbat, în mod

substanţial, între data tranzacţiei şi data la care este efectuată estimarea.

Dacă nu există nici un acord de vânzare irevocabil, nici piaţă activă pentru bunul

în cauză, valoarea justă diminuată cu cheltuielile de vânzare se bazează pe cele mai bune

informaţii disponibile pentru a reflecta suma (diminuată cu mărimea costurilor de

cesiune) pe care o întreprindere ar putea să o obţină la data închiderii exerciţiului, prin

vânzarea activului, cu ocazia unei tranzacţii, în condiţii de concurenţă normală, între părţi

bine informate şi care cad de acord. Pentru a determina această valoare, întreprinderea ia

în considerare rezultatul tranzacţiilor recente, realizate cu active similare, în acelaşi sector

de activitate. Valoarea justă diminuată cu cheltuielile de vânzare nu reflectă o vânzare

forţată, exceptând situaţia în care conducerea ar fi obligată să vândă imediat.

14

Page 15: Deprecierea Activelor.doc

Costurile aferente ieşirii, altele decât cele care au fost deja recunoscute la datorii,

sunt deduse pentru a determina valoarea justă diminuată cu cheltuielile de vânzare. În

structura cheltuielilor de ieşire sunt incluse cheltuieli pentru acte, taxe de timbru şi taxe

similare legate de tranzacţie, costuri de degajare a activului şi costuri directe suplimentare

pentru a aduce activul respectiv în stare de vânzare.

Exemplul 6

Societatea deţine echipament tehnologic pe care intenţionează să îl vândă. Pentru

a stabili valoarea de piaţă a echipamentului tehnologic, s-a apelat la serviciile unui

evaluator. Preţul de vânzare a fost estimat de către evaluator la 1.000.000 u.m. Pentru a

vinde echipamentul, societatea trebuie să procedeze la dezinstalarea acestuia, ceea ce ar

antrena cheltuieli de 10.000 u.m. De asemenea, ar fi necesare cheltuieli cu pregătirea

echipamentului în vederea transportului (ambalare) de 4.000 u.m. şi cheltuieli cu actele

2.000 u.m.

Valoarea justă diminuată cu cheltuielile de vânzare pentru echipament va fi:

Preţ estimat de vânzare 1.000.000 u.m.

(-)Cheltuieli cu dezinstalarea 10.000 u.m.

(-)Cheltuieli cu ambalarea 4.000 u.m.

(-)Cheltuieli cu acte 2.000 u.m.

=valoarea justă diminuată cu cheltuielile de vânzare 984.000 u.m.

5.1.2. Valoarea de utilitate

Estimarea valorii de utilitate a unui activ include următoarele etape:

a) estimarea intrărilor şi ieşirilor viitoare de trezorerie, generate de utilizarea

continuă a activului şi de ieşirea sa finală; şi

b) aplicarea ratei adecvate de actualizare la aceste fluxuri viitoare de trezorerie.

Pentru estimarea fluxurilor viitoare de trezorerie necesare determinării valorii de

utilitate, trebuie avute în vedere următoarele aspecte:

15

Page 16: Deprecierea Activelor.doc

(i) proiectările de fluxuri de trezorerie trebuie să fie bazate pe ipoteze raţionale şi

documentate, care reprezintă cea mai bună estimare a conducerii privind ansamblul

condiţiilor economice ce vor exista în timpul duratei rămase de utilitate a activului;

(ii) proiectările de fluxuri de trezorerie trebuie să fie bazate pe bugetele

(previziunile) financiare cele mai recente aprobate de conducere; proiectările stabilite pe

baza acestor bugete (previziuni) trebuie să acopere o perioadă a unei durate maxime de

cinci ani, exceptând situaţia în care poate să fie justificată o perioadă mai lungă; şi

(iii) proiectările de fluxuri de trezorerie, dincolo de perioada acoperită de cele mai

recente bugete (previziuni), ca urmare a aplicării la valorile lor a unei rate de creştere

stabilă sau descrescătoare, pentru anii viitori, exceptând situaţia în care poate să fie

justificată o rată crescătoare; această rată de creştere nu trebuie să depăşească rata medie

de creştere pe termen lung, pentru produsele, sectoarele de activitate sau ţara (ţările) în

care operează întreprinderea sau pentru piaţa în care este utilizat activul, exceptând

situaţia în care poate să fie justificată o rată de creştere mai mare.

Estimările fluxurilor viitoare de trezorerie trebuie să includă:

(i) proiectările intrărilor viitoare de trezorerie, relative la utilizarea continuă a

activului;

(ii) proiectările ieşirilor de trezorerie, în mod necesar angajate pentru a genera

intrări de trezorerie relative la utilizarea continuă a activului (inclusiv ieşirile de

trezorerie pentru a pregăti activul în vederea utilizării sale);

(iii) fluxurile nete de trezorerie care vor fi încasate (sau plătite), dacă este cazul,

cu ocazia ieşirii activului, la sfârşitul duratei sale de utilitate.

Estimările fluxurilor viitoare de trezorerie şi rata de actualizare reflectă ipoteze

coerente, în privinţa creşterilor de preţuri generate de inflaţie. În consecinţă, dacă rata de

actualizare cuprinde efectul creşterilor de preţuri generate de inflaţia generală, fluxurile

de trezorerie sunt estimate în preţuri curente. Dacă rata de actualizare exclude efectul

creşterilor de preţuri generate de inflaţia generală, fluxurile viitoare de trezorerie sunt

exprimate în preţuri constante (dar conţin creşteri sau diminuări viitoare de preţuri

specifice).

16

Page 17: Deprecierea Activelor.doc

Fluxurile viitoare de trezorerie trebuie să fie estimate pentru un activ, ţinând cont

de starea lui actuală. Estimările fluxurilor viitoare de trezorerie nu trebuie să includă

intrările sau ieşirile viitoare de trezorerie, apreciate că vor rezulta:

(i) dintr-o restructurare viitoare în care întreprinderea nu este încă angajată; sau

(ii) cheltuielile viitoare de investiţii care vor ameliora sau creşte nivelul de

performanţă a unui activ, faţă de nivelul său de performanţă definit iniţial.

Estimările fluxurilor viitoare de trezorerie nu trebuie să includă:

(i) intrările sau ieşirile de trezorerie care provin din activităţile de finanţare; sau

(ii) intrările sau ieşirile de trezorerie legate de impozitul asupra rezultatului.

Estimarea fluxurilor nete de trezorerie, de încasat sau de plătit, cu ocazia ieşirii

unui activ la sfârşitul duratei sale de utilitate, trebuie să fie suma pe care o întreprindere

se aşteaptă să o obţină din ieşirea activului, cu ocazia unei tranzacţii, în condiţii de

concurenţă normală între părţi bine informate şi care cad de acord, după deducerea

costurilor estimate de ieşire.

Exemplul 7

La 31.12.N există indicii că un utilaj a pierdut din valoare. Informaţiile

disponibile privind utilajul respectiv sunt:

- costul de achiziţie al utilajului 4.000.000 u.m.;

- pentru achiziţia utilajului s-a făcut apel la un credit care generează cheltuieli

anuale cu dobânzile de 20.000 u.m.;

- preţul de vânzare al unui produs realizat cu ajutorul utilajului: 1.000 u.m.;

- cost de producţie pe unitatea de produs: 750 u.m.;

Se estimează că toate veniturile şi cheltuielile vor creşte cu 3% pe an datorită

inflaţiei.

În anul N, s-au vândut 2.000 bucăţi de produs, dar societatea estimează că

volumul vânzărilor va creşte cu 5% pe an.

În anul N+2, utilajul va face obiectul unei revizii prin care se doreşte menţinerea

acestuia la nivelul performanţelor estimate iniţial. Cheltuielile estimate cu revizia: 15.000

u.m. De asemenea, în anul N+3, se va proceda la o reparaţie capitală prin care să se

mărească performanţele utilajului. Cheltuielile cu reparaţiile sunt estimate la 25.000 u.m.

17

Page 18: Deprecierea Activelor.doc

Utilajul va fi vândut la sfârşitul exerciţiului N+6. Valoarea reziduală a utilajului este

estimată la 30.000 u.m.

În anul N+1:

Venitul net pe unitatea de produs = (1.000 – 750) x (1,03) = 257,5 u.m.

Volumul produselor vândute = 2.000 x 1,05 = 2.100 u.m.

Anul

Venit net pe unitate de

produsVolum Flux de trezorerie

1 257,5 2.100 540.750,02 265,2 2.205 584.766,03 273,1 2.315 632.226,54 281,3 2.431 683.840,35 289,8 2.552 739.569,66 298,5 2.552 761.772,02 15.000x(1,03)2 - (15.913,5)6 30.000x(1,03)6 - 35.821,5

Total 3.994.659Comentarii:

- Venitul net pe unitatea de produs a fost majorat anual cu 3%.

- Volumul a fost majorat anual cu 5%. În lipsa unor informaţii suplimentare, rata

de creştere în anul al şaselea, a fost considerată nulă.

- Cheltuielile cu reparaţiile capitale, care vizează să mărească performanţele

utilajului, nu afectează estimările privind fluxurile viitoare de trezorerie aferente

utilajului.

- Costurile finanţării nu afectează estimările privind fluxurile viitoare de trezorerie

aferente utilajului.

Rata (sau ratele) de actualizare trebuie să fie rata (ratele) înaintea impozitării care

reflectă aprecierile actuale ale pieţei valorii–timp a banilor şi ale riscurilor specifice

activului. Rata (ratele) de actualizare nu trebuie să reflecte riscurile pentru care estimările

fluxurilor viitoare de trezorerie au fost ajustate.

O rată care reflectă aprecierile actuale ale pieţei valorii–timp a banilor şi riscurile

specifice activului este rata de randament pe care ar pretinde-o investitorii dacă ar avea de

ales un plasament ce ar genera fluxuri de trezorerie a căror mărime, scadenţă şi profil de

18

Page 19: Deprecierea Activelor.doc

riscuri ar fi echivalente cu cele pe care întreprinderea se aşteaptă să le obţină de la activ.

Această rată este estimată plecând de la rata implicită în tranzacţiile actuale ale pieţei

pentru activele similare sau plecând de la costul mediu ponderat al capitalului unei

întreprinderi cotate, care deţin un activ unic (sau un portofoliu de active) similar(e) în

termeni de potenţial de serviciu şi de riscuri, cu cel (cele) al(ale) activului examinat.

Atunci când o întreprindere nu poate să obţină direct de pe piaţă o rată specifică

unui activ, ea utilizează expresii de înlocuire, pentru a estima rata de actualizare. Ca

punct de plecare, întreprinderea poate să ţină cont de următoarele rate:

- costul mediu ponderat al capitalului întreprinderii, determinat cu ajutorul unor

tehnici precum "Capital Asset Pricing Model: CAPM";

- rata marginală de împrumut a întreprinderii (incremental borrowing rate); şi

- alte rate de împrumut definite de piaţă.

Aceste rate sunt ajustate:

- pentru a reflecta modul în care piaţa ar aprecia riscurile specifice asociate

fluxurilor de trezorerie proiectate; şi

- pentru a exclude riscurile care nu sunt pertinente pentru fluxurile de trezorerie

proiectate.

Se are în vedere luarea în considerare a riscului de ţară, a riscului de curs, a

riscului de preţ şi a riscului de fluxuri de trezorerie.

5.2 Contabilizarea şi evaluarea pierderilor de valoare ale unui

activ izolat

Valoarea contabilă a unui activ trebuie să fie adusă la valoarea sa recuperabilă,

dacă, şi numai dacă, valoarea recuperabilă a acestui activ este mai mică decât valoarea sa

contabilă. Această reducere este o pierdere de valoare.

O pierdere de valoare trebuie să fie imediat înscrisă în contul de profit şi pierdere

(la cheltuieli), exceptând situaţia în care activul este contabilizat la mărimea sa

reevaluată.

19

Page 20: Deprecierea Activelor.doc

Exemplul 8

Societatea deţine un utilaj achiziţionat la începutul exerciţiului N, la un cost de

1.200.000 u.m. Durata de utilitate a fost estimată în momentul achiziţiei la 20.000 de ore

de funcţionare. În cursul exerciţiului N, utilajul a funcţionat 2.000 de ore. Managerii

estimează că, în fiecare dintre următorii 4 ani, utilajul va funcţiona câte 4500 de ore.

Numărul de produse realizate va fi de 8 bucăţi pe oră.

La sfârşitul exerciţiului N, există indicii că utilajul s-a depreciat.

Fluxurile de trezorerie nete, pe care le va obţine întreprinderea din vânzarea unui

produs, sunt estimate la 30 u.m./buc. Rata la care se actualizează fluxurile de trezorerie

este de 10%.

Presupunem că există o piaţă activă pe care utilajul poate fi tranzacţionat.

Valoarea justă ar fi de 1.020.000 u.m., iar cheltuielile determinate de ieşire ar fi de

20.000 u.m.

Amortizarea calculată pentru exerciţiul N: 1.200.000x2.000/20.000 = 120.000 u.m.

Valoarea contabilă netă: 1.200.000 – 120.000 = 1.080.000 u.m.

Valoarea justă diminuată cu cheltuielile de vânzare: 1.020.000 – 20.000 = 1.000.000 u.m.

Valoarea de utilitate = (4.500x 8 x 30)/1,1 + (4500 x 8 x 30)/1,12 + (4500 x 8 x 30)/1,13 +

(4500 x 8 x 30)/1,14 = 1.031.660 u.m.

Valoarea recuperabilă = maximum (1.000.000; 1.031.660) = 1.031.660 u.m.

Pierderea de valoare = 1.080.000 – 1.031.660 = 48.340 u.m.

Cheltuieli cu provizioane pentru deprecierea imobilizărilor

= Provizioane pentru deprecierea echipamentelor, mijloacelor de transport, animalelor şi plantaţiilor

48.340

O pierdere de valoare a unui activ reevaluat este contabilizată prin deducere din

rezerva din reevaluare corespunzătoare activului respectiv, în măsura în care pierderea de

valoare nu depăşeşte mărimea rezervei din reevaluare relativă la acel activ.

20

Page 21: Deprecierea Activelor.doc

După contabilizarea pierderii de valoare, cheltuielile cu amortizarea trebuie să fie

ajustate pentru exerciţiile viitoare, pentru ca valoarea contabilă revizuită a activului,

minus valoarea sa reziduală (dacă este cazul), să poată fi repartizată, în mod sistematic,

pe durata sa reziduală de utilitate.

5.3 Unităţile generatoare de trezorerie, fondul comercial şi

activele suport

Atunci când există un indiciu că un activ a putut pierde din valoare, trebuie să fie

estimată valoarea recuperabilă a activului izolat. Dacă acest lucru nu este posibil,

întreprinderea trebuie să determine valoarea recuperabilă a unităţii generatoare de

trezorerie de care aparţine activul.

Valoarea recuperabilă a unui activ izolat nu poate să fie determinată:

- dacă valoarea de utilitate a activului nu poate să fie estimată ca fiind apropiată

de valoarea sa justă diminuată cu cheltuielile de vânzare (de exemplu, când fluxurile

viitoare de trezorerie generate de utilizarea continuă a activului nu pot să fie estimate ca

neglijabile); şi

- dacă activul nu generează intrări de trezorerie, prin utilizarea sa continuă, care să

fie foarte independente de intrările de trezorerie ale altor active.

În aceste cazuri, valoarea de utilitate şi, ca atare, valoarea recuperabilă nu pot să

fie estimate decât pentru unitatea generatoare de trezorerie a activului.

Exemplul 9

O întreprindere minieră posedă o linie ferată proprie, pentru activităţile sale de

exploatare minieră. Această cale ferată nu ar putea fi vândută decât la valoarea ei

reziduală; ea nu generează intrări de trezorerie, prin utilizarea continuă, care să fie

independente de intrările de trezorerie generate de celelalte active ale minei.

Valoarea recuperabilă a liniei ferate ce aparţine întreprinderii nu poate să fie

estimată, deoarece valoarea de utilitate a acesteia nu poate să fie determinată şi este

probabil ca ea să fie diferită de valoarea reziduală. Ca atare, întreprinderea estimează

21

Page 22: Deprecierea Activelor.doc

valoarea recuperabilă a unităţii generatoare de trezorerie de care aparţine linia ferată,

adică mina în ansamblul său.

Identificarea unităţii generatoare de trezorerie a unui activ implică prezenţa

judecăţii profesionale. Dacă valoarea recuperabilă nu poate să fie determinată pentru un

activ izolat, o întreprindere identifică cea mai mică grupare de active care, prin utilizarea

lor continuă, să genereze intrări de trezorerie foarte independente.

Pentru a identifica dacă intrările de trezorerie ale unui activ (sau ale unui grup de

active) sunt foarte independente de intrările de trezorerie ale altor active (sau grupuri de

active), o întreprindere ia în considerare diferiţi factori, inclusiv maniera în care

conducerea gestionează activităţile întreprinderii (ca de exemplu, pe linii de produse, pe

sectoare de activitate, instalare individuală, pe districte, pe regiuni sau oricare altă

structură) sau modul în care ea decide în materie de urmărire sau de ieşire a activelor şi

activităţilor întreprinderii.

Exemplul 10

Societatea X prestează servicii de curierat pentru guvern. Prin contract, guvernul

impune societăţii să presteze servicii atât pe plan extern cât şi pe plan intern. Activitatea

pe plan intern generează pierderi.

Deşi fluxurile de trezorerie generate pe plan extern pot fi identificate în mod

distinct, activitatea societăţii trebuie analizată ca un întreg, deoarece guvernul nu îi lasă

opţiunea de a renunţa la prestarea serviciilor pe plan intern.

Dacă există o piaţă activă pentru producţia care rezultă din utilizarea unui activ

sau a unui grup de active, acest activ sau acest grup de active trebuie să fie identificat ca

o unitate generatoare de trezorerie, chiar dacă, total sau parţial, producţia este folosită

intern. În acest caz, cea mai bună estimare, realizabilă de conducere, asupra preţurilor

viitoare de piaţă pentru producţia în cauză, trebuie să fie utilizată:

- pentru determinarea valorii de utilitate a acestei unităţi generatoare de trezorerie,

cu ocazia estimării intrărilor viitoare de trezorerie legate de utilizarea internă a producţiei;

şi

22

Page 23: Deprecierea Activelor.doc

- pentru determinarea valorii de utilitate a celorlalte unităţi generatoare de

trezorerie ale întreprinderii care prezintă situaţiile financiare, cu ocazia estimării ieşirilor

viitoare de trezorerie legate de utilizarea internă a producţiei.

Exemplul 11

Societatea Alfa deţine o parcare cu 2.000 de locuri. Parcarea a fost construită în

urmă cu zece ani pentru a fi folosită de către angajaţii societăţii. În urma unui proces de

restructurare prin care a scăzut numărul angajaţilor, 1200 de locuri de parcare au fost

închiriate, pe o perioadă de 8 ani, unei alte societăţi.

La data punerii în funcţiune, parcarea reprezenta un activ destinat a fi utilizat de

către întreprindere. Ca urmare, nu ar fi adecvată determinarea valorii de utilitate a

parcării pe baza previziunilor privind valoarea de piaţă a chiriilor. Altfel spus, nu se poate

considera că parcarea generează fluxuri de trezorerie independente de fluxurile de

trezorerie generate de societatea Alfa ca întreg: unitatea generatoare de trezorerie din care

face parte parcarea este chiar societatea Alfa.

Valoarea recuperabilă a unei unităţi generatoare de trezorerie este valoarea cea

mai mare dintre valoarea justă diminuată cu cheltuielile de vânzare şi valoarea de utilitate

a unităţii generatoare de trezorerie.

Valoarea contabilă a unei unităţi generatoare de trezorerie trebuie să fie

determinată în mod coerent cu maniera în care este determinată valoarea sa recuperabilă.

Valoarea contabilă a unei unităţi generatoare de trezorerie:

- include doar valoarea contabilă a activelor care pot să fie direct atribuibile sau

afectate pe o bază raţională, coerentă şi permanentă la unitatea generatoare de trezorerie

şi care vor genera intrările viitoare de trezorerie estimate cu ocazia determinării valorii de

utilitate a unităţii generatoare de trezorerie: şi

- nu include valoarea contabilă a oricărei datorii contabilizate, exceptând situaţia

în care valoarea recuperabilă a unităţii generatoare de trezorerie nu poate să fie

determinată fără a lua în considerare această datorie.

Pentru determinarea valorii recuperabile a unei unităţi generatoare de trezorerie

poate să fie necesar să se ia în considerare unele datorii contabilizate. Acest fapt poate să

23

Page 24: Deprecierea Activelor.doc

se producă dacă cesiunea unei unităţi generatoare de trezorerie ar impune cumpărătorului

preluarea datoriei. Într-o asemenea situaţie, valoarea justă diminuată cu cheltuielile de

vânzare pentru o unitate generatoare de trezorerie este preţul de vânzare estimat al

ansamblului activelor ce compun unitatea respectivă împreună cu datoriile, din care sunt

deduse costurile de ieşire.

Exemplul 12

Există indicii că un utilaj petrolier a pierdut din valoare. Valoarea contabilă netă:

20.000 u.m. Utilajul nu produce fluxuri de trezorerie independente de alte active, motiv

pentru care trebuie determinată unitatea generatoare de trezorerie de care aparţine. Din

această unitate generatoare de trezorerie mai fac parte un teren cu valoarea contabilă netă

de 80.000 u.m. şi o instalaţie cu valoarea contabilă de 120.000 u.m. Deoarece societatea

este obligată ca, la sfârşitul perioadei de utilizare, să îndepărteze utilajul şi să restaureze

vegetaţia, s-a constituit un provizion pentru riscuri şi cheltuieli în valoare de 4.000 u.m.

Valoarea contabilă a unităţii generatoare de trezorerie este:

20.000 + 80.000 + 120.000 – 4.000 = 216.000 u.m.

În vederea efectuării testului de depreciere, fondul comercial trebuie alocat, de la

data achiziţiei, unităţilor generatoare de trezorerie care se aşteaptă să beneficieze de

sinergia operaţiei de grupare. Fiecare unitate generatoare de trezorerie căreia i-a fost

alocat fondul comercial trebuie: (i) să reprezinte cel mai mic nivel al entităţii la care

fondul comercial este monitorizat pentru scopuri interne de management; şi (ii) să nu fie

mai mare decât un sector, aşa cum este el definit de IAS 14.

O unitate generatoare de trezorerie căreia i-a fost alocat un fond comercial trebuie

să fie testată anual, indiferent că există sau nu indicii de depreciere, prin compararea

valorii contabile (fond comercial inclus) cu valoarea sa recuperabilă.

Activele suport sunt alte active decât fondul comercial, care contribuie la

fluxurile de trezorerie viitoare, atât ale unităţii generatoare de trezorerie examinate cât şi

ale altor unităţi generatoare de trezorerie. Exemple de active suport: clădirea în care se

află sediul societăţii, echipamentele informatice sau un centru de cercetare.

24

Page 25: Deprecierea Activelor.doc

Pentru a testa deprecierea unei unităţi generatoare de trezorerie, o întreprindere

trebuie să identifice toate activele suport legate de unitatea de trezorerie examinată. Dacă

o parte din valoarea contabilă a activului suport:

- poate fi alocată pe o baza rezonabilă şi permanentă acestei unităţi, întreprinderea

trebuie să compare valoarea contabilă a unităţii (inclusiv partea din valoarea contabilă a

activului suport alocat) cu valoarea recuperabilă a acesteia;

- nu poate fi alocată pe o baza rezonabilă şi permanentă acestei unităţi,

întreprinderea trebuie: (i) să compare valoarea contabilă (exclusiv activul suport) cu

valoarea recuperabilă şi să recunoască orice depreciere constatată; (ii) să identifice cel

mai mic grup de unităţi generatoare de trezorerie care includ unitatea analizată, grup

căruia îi poate fi alocată pe o baza rezonabilă şi permanentă o parte din valoarea contabilă

a activului suport; şi (iii) să compare valoarea contabilă a grupului de unităţi generatoare

de trezorerie (inclusiv partea din valoarea contabilă a activului suport alocat) cu valoarea

recuperabilă a acestuia şi să recunoască orice depreciere constatată.

Deprecierea constatată pentru o unitate generatoare de trezorerie trebuie să fie

alocată pentru a reduce valoarea contabilă a activelor unităţii respective în următoarea

ordine:

- mai întâi, pentru a reduce valoarea contabilă a fondului comercial alocat unităţii

generatoare de trezorerie;

- apoi, celorlalte active ale unităţii, în funcţie de ponderea fiecărui activ în total

unitate generatoare de trezorerie.

Cu ocazia repartizării unei pierderi de valoare, valoarea contabilă a unui activ nu

trebuie să fie adusă la un nivel inferior celei mai mari valori dintre:

- preţul net de vânzare (dacă poate să fie determinat);

- valoarea sa de utilitate (dacă poate să fie determinată); şi

- zero.

5.4 Reluarea (diminuarea) unei pierderi de valoare

La fiecare închidere de exerciţiu, o întreprindere trebuie să aprecieze dacă există

un indiciu care să arate că o pierdere de valoare contabilizată pentru un activ, în cursul

25

Page 26: Deprecierea Activelor.doc

exerciţiilor anterioare, poate nu mai există sau s-a diminuat. Dacă există un astfel de

indiciu, întreprinderea trebuie să estimeze valoarea recuperabilă a acestui activ.

Pentru a aprecia dacă există un indiciu care să arate că poate nu mai există sau s-a

diminuat o pierdere de valoare contabilizată pentru un activ, în cursul exerciţiilor

anterioare, o întreprindere trebuie să ia în considerare, cel puţin, următoarele indicii:

- în cursul exerciţiului, valoarea de piaţă a unui activ a crescut în mod

semnificativ;

- schimbări semnificative, ce au un efect favorabil asupra întreprinderii, au

survenit în cursul exerciţiului sau vor surveni într-un viitor apropiat, în mediul

tehnologic, economic sau juridic sau al pieţei în care aceasta operează sau pe piaţa în care

se vinde / se cumpără activul în cauză;

- ratele dobânzii pe piaţă sau alte rate de randament ale pieţei s-au diminuat în

cursul exerciţiilor şi este probabil ca astfel de diminuări să afecteze rata de actualizare

utilizată în calculul valorii de utilitate a activului şi să majoreze, în mod semnificativ,

valoarea recuperabilă a activului.

- schimbări importante, ce au un efect favorabil asupra întreprinderii, au survenit

în cursul exerciţiului sau sunt susceptibile să survină într-un viitor apropiat, în gradul sau

modul de utilizare a unui activ, aşa cum este el utilizat sau cum se aşteaptă să fie utilizat;

schimbările includ investiţiile angajate în cursul exerciţiului, pentru a ameliora un activ

sau a ameliora nivelul său de performanţă, dincolo de nivelul de performanţă definit

iniţial, sau un angajament de a abandona sau de a restructura activitatea de care aparţine

activul;

- indicaţii, care provin din sistemul intern de informare, arată că performanţa

economică a activului este sau va fi mai bună decât cea aşteptată.

O pierdere de valoare contabilizată pentru un activ, în cursul exerciţiilor

anterioare, trebuie să fie reluată (diminuată) dacă, şi numai dacă, a avut loc o schimbare

în estimările utilizate pentru determinarea valorii recuperabile a activului, de la ultima

contabilizare a unei pierderi de valoare. Într-un astfel de caz, valoarea contabilă a

activului trebuie să fie majorată la nivelul valorii sale recuperabile. Această creştere este

o reluare (diminuare) a pierderii de valoare.

26

Page 27: Deprecierea Activelor.doc

În cazul unui activ izolat, valoarea sa contabila, majorată ca urmare a reluării

(diminuării) unei pierderi de valoare, nu trebuie să fie mai mare decât valoarea contabilă

care ar fi fost determinată (din care se deduc amortizările), dacă, în cursul exerciţiilor

anterioare, nici o pierdere de valoare nu ar fi fost contabilizată pentru activul respectiv.

Reluarea (diminuarea) unei pierderi de valoare a unui activ trebuie să fie

contabilizată imediat la venituri, în contul de profit şi pierdere, exceptând situaţia în care

activul ar fi fost contabilizat la o mărime reevaluată, conform unei alte norme

internaţionale. Orice reluare (diminuare) a unei pierderi de valoare a unui activ reevaluat

trebuie să fie tratată ca o reevaluare pozitivă.

Exemplul 13

La 31.12.N-2, societatea a constatat o pierdere de 150.000 u.m. pentru un utilaj cu

valoarea contabilă de 600.000 u.m. Durata de utilitate rămasă la acea dată era de 10 ani.

La 31.12.N-2 se înregistrează pierderea de 150.000 u.m.:

Cheltuieli cu provizioane pentru deprecierea imobilizărilor

= Provizioane pentru deprecierea echipamentelor, mijloacelor de transport, animalelor şi plantaţiilor

150.000

În urma acestei înregistrări, valoarea contabilă a utilajului devine:

600.000 – 150.000 = 450.000 u.m.

La 31.12.N, există indicii că pierderea de valoare a utilajului s-a diminuat.

Analiza situaţiei la 31.12.N:

- amortizarea aferentă exerciţiilor N-1 şi N:

2 ani x 450.000 u.m. / 10 ani = 90.000 u.m.

- valoarea contabilă netă a utilajului la 31.12.N:

450.000 – 90.000 = 360.000 u.m.

- amortizarea anuală a utilajului, dacă acesta nu ar fi fost anterior depreciat:

600.000 u.m. / 10 ani = 60.000 u.m.

- valoarea contabilă netă pe care ar fi avut-o utilajul dacă nu ar fi fost anterior

depreciat:

27

Page 28: Deprecierea Activelor.doc

600.000 – 2x60.000 = 480.000 u.m.

Cazul 1: Presupunem că, la 31.12.N, valoarea recuperabilă a utilajului este

432.000 u.m.

Diminuarea pierderii cu 72.000 u.m. va majora valoarea contabilă a utilajului la

432.000 u.m. (egală cu valoarea recuperabilă), care este mai mică decât valoarea pe care

ar fi avut-o utilajul dacă anterior nu ar fi fost depreciat (480.000 u.m.).

Provizioane pentru deprecierea echipamentelor, mijloacelor de transport, animalelor şi plantaţiilor

= Venituri din provizioane pentru deprecierea imobilizărilor

72.000

Cazul 2: Presupunem că, la 31.12.N, valoarea recuperabilă a utilajului este 510.000 u.m.

Dacă societatea ar relua integral pierderea (150.000 u.m.), valoarea contabilă a utilajului ar deveni 510.000 u.m., ceea ce ar reprezenta o valoare mai mare decât cea pe care ar fi avut-o acesta dacă nu ar fi fost anterior depreciat (480.000 u.m.). Ca urmare, pierderea maximă ce poate fi reluată este 120.000 u.m.

Provizioane pentru deprecierea echipamentelor, mijloacelor de transport, animalelor şi plantaţiilor

= Venituri din provizioane pentru deprecierea imobilizărilor

120.000

Reluarea (diminuarea) unei pierderi de valoare pentru o unitate generatoare de

trezorerie trebuie să fie repartizată, pentru a majora valoarea contabilă a altor active ale

unităţii decât fondul comercial, la nivelul proratei valorii contabile a fiecăruia dintre

activele unităţii. Deprecierea recunoscută pentru fondul comercial nu poate fi reluată

în exerciţiile următoare.

Exemplul 15

M are trei UGT: A, B şi C. Nu există fond comercial. Valorile contabile nete la

sfârşitul exerciţiului N sunt: 500 u.m., 750 u.m. şi 1.000 u.m. De asemenea, M are o

clădire în care se află sediul societăţii cu valoare contabilă netă de 750 u.m. şi un centru

de cercetare cu valoare contabilă netă de 250 u.m.

28

Page 29: Deprecierea Activelor.doc

Clădirea se alocă unităţilor generatoare de trezorerie în funcţie de valoarea

contabilă. Valoarea contabilă a centrului de cercetare nu poate fi alocată pe o bază

raţională unei unităţi generatoare de trezorerie.

Durata rămasă: 10 ani pentru A, 20 de ani pentru B şi C. Metoda de amortizare

lineară.

Valoarea recuperabilă: 995 u.m., pentru A, 820 u.m., pentru B, 1.355 u.m., pentru

C, şi 3.600 u.m., pentru M.

Alocarea clădirii unităţilor generatoare de trezorerie A, B şi C:

Elemente A B C TotalValoare contabilă netă 500 750 1.000 2.250Durată rămasă de utilizare 10 20 20 -Coeficient de ponderare 1 2 2 -Valoare contabilă ponderată 500 1.500 2.000 4.000Alocarea activului suport ca pondere:A: 750x500/4.000B: 750x1.500/4.000C: 750x2.000/4.000

94 281 375 750

Valoarea contabilă, activ suport inclus

594 1.031 1.375 3.000

Pentru fiecare dintre unităţile generatoare de trezorerie A, B şi C se compară

valoarea contabilă (activ suport inclus) cu valoarea recuperabilă.

Elemente A B CValoarea contabilă, activ suport inclus

594 1.031 1.375

Valoarea recuperabilă 995 820 1.355Depreciere constatată 0 211 20

Deprecierea constatată se alocă între activele unităţii generatoare de trezorerie şi

clădirea care reprezintă activ suport:

Elemente B CDepreciere alocată activului suport B: 211x281/1.031C:20x375/1.375

58 5

Depreciere alocată activelor unităţii generatoare de trezorerie

153 15

29

Page 30: Deprecierea Activelor.doc

B: 211x750/1.031C: 20x1.000/1.375Total 211 20

Cheltuieli cu provizioane pentru deprecierea imobilizărilor

= % Provizioane pentru deprecierea

unităţii generatoare de trezorerie B Provizioane pentru deprecierea

unităţii generatoare de trezorerie C Provizioane pentru deprecierea

clădirilor

231

153

15

63

Cel mai mic grup de unităţi generatoare de trezorerie căruia îi poate fi alocat centrul de cercetare este societatea M. Pentru M se efectuează un test de depreciere:

Elemente A B C Clădire Centru de cercetare

M

Valoare contabilă

500 750 1.000 750 250 3.250

Depreciere recunoscută

0 153 15 63 0 231

Valoare contabilă netă

500 597 985 687 250 3.019

Valoare recuperabilă

3.600

Depreciere 0

Pentru grupul de unităţi generatoare de trezorerie M nu se constată o depreciere.

Ca urmare, singura depreciere recunoscută este cea constatată în primul pas al testului

(211 u.m.).

30

Page 31: Deprecierea Activelor.doc

6.Consecinţele aplicării standardului IAS 36 asupra situaţiilor

financiare

Deprecierea activelor reprezintă instrumentul privilegiat de manipulare a

conturilor deoarece estimarea pierderii de valoare a unui activ reprezintă, în mare parte, o

problemă subiectivă. Această subiectivitate se manifestă în primul rând în alegerea

activelor supuse unui test de depreciere. În conformitate cu IAS 36, este necesar să ne

interogăm asupra necesităţii unei eventuale deprecieri, în cazul în care există indicii

privind o posibilă pierdere de valoare. Imprecizia criteriilor permite destul de uşor

întreprinderii să aleagă ce activ fac sau nu obiectul testării.

O dată activele alese, se pune problema estimării valorii recuperabile. Pentru a

limita subiectivitatea inerentă oricărei evaluări, IAS 36 precizează că un activ trebuie să

fie depreciat dacă şi numai dacă valoarea sa contabilă este superioară fluxurilor obţinute

fie din continuarea exploatării activului, fie din cedarea imediată. Dacă raţionamentul

este ireproşabil din punct de vedere teoretic, aplicarea sa practică este departe de a fi

uşoară.

Principala dificultate provine din imposibilitatea de a măsura rentabilitatea

fiecărui activ al întreprinderii. Cum să evaluăm un activ, ca de exemplu un calculator,

care nu generează fluxuri de trezorerie identificabile în mod direct? IAS 36 precizează că

trebuie raţionat la nivel de unitate generatoare de trezorerie căreia îi aparţine activul.

Rămâne de identificat această unitate generatoare de trezorerie. În fapt, pot fi considerate

unităţi generatoare de trezorerie doar subdiviziunile ale căror produse fac obiectul

facturărilor către terţi. Altfel spus, este vorba, cel mai adesea, de filiale sau de

departamente specializate.

Acestea fiind spuse, cu cât unitatea generatoare de trezorerie cuprinde mai multe

echipamente, cu atât ne îndepărtăm de obiectivul iniţial de a măsura pierderea de valoare

a unui activ particular. Active noi şi altele depăşite moral pot coexista perfect în sânul

unei unităţi generatoare de trezorerie, astfel încât valoarea recuperabilă a ansamblului să

apară ca fiind superioară valorii contabile deşi unele active care compun unitatea ar

merita să fie depreciate. Deprecierea constatată depinde deci, parţial, de nivelul de

agregare a activelor în sânul unităţii generatoare de trezorerie.

31

Page 32: Deprecierea Activelor.doc

Existenţa mai multor unităţi generatoare de trezorerie pune, de asemenea,

problema repartizării fondului comercial între acestea. Să ne imaginăm, de exemplu, că

serviciul după vânzare al unei întreprinderi a fost desemnat ca unitate generatoare de

trezorerie. Cum să determinăm ce parte din fondul comercial este datorată calităţii

serviciului după vânzare? În lipsa unui răspuns obiectiv, ne putem teme că unele

întreprinderi se vor aventura să repartizeze fondul comercial între unităţile generatoare de

trezorerie pe o bază mai mult sau mai puţin raţională.

Repartizarea activelor între unităţile generatoare de trezorerie nu rezolvă

problema activelor care sunt utilizate de mai multe unităţi generatoare de trezorerie şi

care, în consecinţă, nu pot fi afectate unei singure UGT.

În rezumat, IASB a încercat să reducă posibilităţile de manipulare a rezultatelor

prin stabilirea condiţiilor şi modalităţilor de depreciere a activelor. Din păcate, principiile

reţinute sunt prea complexe pentru a furniza răspunsuri cu adevărat operaţionale.

Este deci probabil ca majoritatea întreprinderilor să profite de libertatea acordată

de standard şi să se mulţumească, la fel ca în trecut, să deprecieze doar activele a căror

valoare de piaţă apare ca inferioară valorii contabile. Bine înţeles că nu putem fi siguri că

această abatere de la IFRS afectează calitatea informaţiei contabile. În orice caz,

amploarea acestei excepţii este limitată prin faptul că, prin câmpul său de aplicare, IAS

36 nu se aplică tuturor activelor.

7.Revizurea standardului IAS 36, consecinţă a procesului de

convergenţă între referenţialul internaţional şi cel american

În iunie 2002, IASB a înscris în programul său oficial de lucru un vast proiect

privind convergenţa mondială a standardelor contabile, fără să se definească precis

aria de acţiune şi calendarul. Totuşi, din analiza lui rezultă decizii ulterioare ale

Consiliului, conform cărora acest proiect comportă, actualmente, mai multe secţii, din

care numai unele au trebuit să intre în vigoare, pentru scadenţa europeană din 2005:

32

Page 33: Deprecierea Activelor.doc

a) convergenţa standardelor internaţionale (IFRS) şi a referenţialului

contabil american (US GAAP): acest model comportă două faze, dintre care numai o

parte a concluziilor a intrat în vigoare pentru scadenţa europeană din 2005;

b) alte proiecte de convergenţă: concluziile acestor proiecte nu au trebuit să intre

în vigoare, decât după 2005.

Proiectul „Convergenţa IFRS şi US GAAP” – faza 1: convergenţa referenţial

internaţional – referenţial american este realizată prin două faze, fiecare dintre ele

comportând mai multe secţii.

Acest proiect constituie un avans semnificativ către convergenţa standardelor de

nivel mondial şi ar putea să faciliteze, la termen, acceptarea de către Comisia americană

de valori mobiliare (SEC) de situaţii financiare întocmite, conform standardelor IFRS, de

societăţile europene ce doresc să se coteze pe piaţa americană, fără a face apel la un

tablou de corespondenţe cu US GAAP.

Faza 1, pentru care numai o parte din concluzii au trebuit să intre în vigoare, cel

mai târziu la scadenţa europeană din 2005, acoperea următoarele trei teme:

- divergenţele care rezultă din propunerile IASB, în cadrul proiectului

„Ameliorările standardelor existente”: aceste divergenţe au fost rezolvate, de fiecare dată

când a fost posibil, în cursul deliberărilor finale ale organismului internaţional, înaintea

publicării, la 18 decembrie 2003, a standardelor revizuite definitiv, acoperite de proiectul

de ameliorări; aceste standarde revizuite au intrat în vigoare, la scadenţa europeană din

2005;

- divergenţele care rezultă din publicarea standardului american FAS 144,

referitoare la activele pe termen lung destinate a fi cedate şi la activităţile abandonate:

această secţie a proiectului de convergenţă a dat naştere la publicarea de către IASB, mai

întâi a expozeului-sondaj ED 4, apropiat de standardul american; se ştie că standardul

definitiv IFRS 5 (ce înlocuieşte standardul IAS 35) a trebuit să intre în vigoare, pentru

scadenţa europeană din 2005;

- divergenţele în materie de provizioane pentru riscuri şi cheltuieli (proiect de

convergenţă între standardul IAS 37 „Provizioane, datorii eventuale şi active eventuale”

şi standardul american FAS 146 „Contabilizarea costurilor asociate ieşirii sau

33

Page 34: Deprecierea Activelor.doc

abandonurilor de activităţi”): concluziile referitoare la această temă nu ar trebui să intre

în vigoare decât după 2005, cu excepţia opţiunii pentru o aplicare anticipată.

Faza 2, pentru care concluziile trebuie să intre în vigoare, după 2005, o aplicare

anticipată putând, totuşi, să fie autorizată în unele cazuri. Temele vizate sunt în principal

următoarele:

- stocuri (subactivitatea şi pierderile din producţie);

- politicile contabile, schimbările de estimări şi corectările de erori;

- impozitele amânate: aplicarea abordării diferenţelor temporare;

- contractele de construcţii (complemente practice, în aşteptarea definitivării

proiectului pe termen lung, referitor la luarea în cont a veniturilor);

- asocierile în participaţie: definiri şi metoda consolidării proporţionale;

- cercetare şi dezvoltare;

- situaţii financiare intermediare.

Prin cotarea întreprinderilor europene pe pieţele financiare americane, cotare

acceptată şi de semnalul pozitiv primit de referenţialul contabil internaţional pe aceste

pieţe, investitorii îşi vor găsi plasament al capitalurilor lor, cu speranţa unor performanţe

deosebite. În mod firesc, situaţiile financiare întocmite în standarde internaţionale şi

acceptate de comisia americană de valori mobiliare (SEC) au trebuit să fie trecute prin

filtrul convergenţei. Un exemplu tip în acest sens este cazul grupărilor de întreprinderi.

Prin elaborarea standardelor FAS 141 „Grupări de întreprinderi” şi FAS 142

„Fondul comercial şi alte active necorporale”, adoptate de FASB la 29 iunie 2001, se

revoluţiona această practică, ca urmare a acceptării ca singură metodă de grupare

achiziţia şi mai ales prin schimbarea regimului de depreciere a fondului comercial, prin

trecerea de la sistemul de amortizare la sistemul aplicării unui test de depreciere a cărui

consecinţă era provizionarea acestui activ necorporal, făcându-se apel la o metodă

flexibilă utilizată anual. Ca urmare, organismul internaţional de normalizare, IASB,

a fost determinat să regândească o atare problemă.

Standardul IAS 22 fusese supus mai multor perfecţionări. Înainte de trecerea la

referenţialul bazat pe IFRS, acest standard prezenta următoarele elemente de conţinut. În

cadrul lui, se acceptau două metode semnificativ diferite de contabilizare a grupărilor de

întreprinderi: punerea în comun de interese sau uniunea de interese (the uniting of

34

Page 35: Deprecierea Activelor.doc

interests) şi metoda achiziţiei (the acquisition). În timp, s-a demonstrat de către analiştii

financiari şi de către alţi utilizatori ai situaţiilor financiare că utilizarea a două metode de

contabilizare diferite, pentru tranzacţii în mare parte similare, afectează comparabilitatea

datelor de natură financiară. Mai mult, unii specialişti au putut constata că diferenţierea

metodelor de contabilizare, pentru astfel de tranzacţii, în vederea obţinerii unui rezultat

„dorit”, poate deschide calea cosmetizării imaginii întreprinderii. În plus, IAS 22 oferea

două posibilităţi pentru aplicarea metodei achiziţiei: activele şi datoriile identificabile

puteau fi evaluate iniţial, utilizându-se fie tratamentul contabil de bază, fie un tratament

alternativ acceptat.

Prin tratamentul contabil de bază, activele şi datoriile identificabile recunoscute

erau evaluate iniţial ca sumă a valorilor juste, în limita participaţiei obţinute de

cumpărător, şi a valorilor contabile precedente achiziţiei, în limita participaţiei

minoritarilor. Prin utilizarea tratamentului contabil alternativ, activele şi datoriile

identificabile recunoscute erau evaluate iniţial la valoarea lor justă, la data achiziţiei. Este

evident că, în condiţiile în care tranzacţii similare se contabilizează prin metode

alternative, utilizarea informaţiilor va fi afectată atât prin lipsa de comparabilitate cât şi

prin cea de credibilitate.

În locul standardului IAS 22, devenit desuet, organismul internaţional elaborează

şi impune întreprinderilor europene trecute la sistemul IFRS să aplice standardul

internaţional de raportare financiară 3, croit după gândirea americană, deci trecut prin

filtrul convergenţei.

Dintre numeroasele modificări aduse în standardul nou, să reţinem în această fază

a cunoaşterii următoarele două:

(i) Metoda contabilă

În conformitate cu IFRS 3, toate grupările de întreprinderi care intră sub incidenţa

sa vor fi contabilizate folosindu-se metoda achiziţiei.

(ii) Contabilizarea ulterioară a fondului comercial

În acord cu IFRS 3, fondul comercial achiziţionat în urma unei grupări de

întreprinderi va fi evaluat, după recunoaşterea iniţială, la nivelul costului, diminuat cu

pierderile acumulate în urma deprecierii. În consecinţă, fondul comercial nu se

amortizează, ci se va verifica anual sau de câte ori există semnale că el a suportat o

35

Page 36: Deprecierea Activelor.doc

pierdere prin depreciere. Este cunoscut că, în conformitate cu IAS 22, fondul comercial

trebuia amortizat sistematic, pe parcursul duratei sale de viaţă utile. IAS 22 prevedea, de

asemenea, prezumţia criticabilă conform căreia durată de viaţă utilă a fondului comercial

nu putea depăşi 20 de ani de la data recunoaşterii iniţiale. Din cele de mai sus rezultă că

întreprinderile dispuneau de o mare flexibilitate astfel încât îşi permiteau să amortizeze

fondul comercial pe durata care le convenea cel mai mult, fapt ce conducea spre

practicarea de fenomene de contabilitate creativă. Astfel, entităţile care aveau o situaţie

financiară ce denota o stare de sănătate, erau tentate să reţină durate de amortizare scurte,

pentru a se debarasa cât mai repede de această sursă de cheltuieli (amortizări) viitoare. În

cazul opus, entităţile cu o performanţă nesemnificativă sau chiar cu rezultate nefavorabile

preferau să aleagă, mai degrabă, durate lungi, pentru a repartiza amortizările pe o

perioadă cât mai extinsă.1 Apariţia standardului IFRS 3 şi tratamentul special pe care

acest standard îl acordă fondului comercial au făcut necesară revizuirea standardului IAS

36.

Cu toate modificările aduse, se poate constata că atât convergenţa cât şi

normalizarea, se supun adesea unui proces iterativ. În acest sens, IASB a lansat un proiect

de perfecţionare a tratamentului privind grupările de întreprinderi, pentru care s-au

aşteptat comentarii până în toamna anului 2005. De aici, pot apărea noi consecinţe asupra

standardului IAS 36.

1Exemplele privind indiciile de depreciere a unui activ sunt inspirate din Contbilitate Financiara, Vol II, Feleaga Liliana, Feleaga Nicolae

36

Page 37: Deprecierea Activelor.doc

În loc de încheiere

Oricare ar fi sectoarele de activitate ale unei întreprinderi, universul concurenţial,

pozitia strategică sau funcţia exercitată, toate întreprinerile trebuie să comunice pentru a

fi competitive şi pentru a se face cunoscute.

Performanţa şi valoarea întreprinderi reprezintă tandemul ideal pentru un

management eficient si modern al companiilor. A masura performanţa înseamnă a aprecia

valoarea, iar a cunoaste valoarea înseamna „a traduce„ performanţa.

Diversitatea de accepţiuni ale conceptului de performantă demonstrează că acesta

este definit diferit de utilizatorii informaţiilor financiare in funcţie de interesele lor.

O informaţie de calitate este premisa unei decizii de calitate. Dar, între informaţia

contabilă, care este prin vocaţia ei constatativă, si decizie, există un pasaj obligatoriu –

analiza financiară.

Standardul Internaţional de Contabilitate 36 „Deprecierea activelor”este unul

dintre cele mai provocatoare şi dificile discursuri normative ale contabilităţii. Aplicarea

sa dă extensie principiului prudenţei şi se înscrie în concepţia de mentenanţă a activelor.

Înainte de apariţia unui standard pentru tratamentul deprecierii, aproape fiecare

standard referitor la tratamentul diverselor active avea prevederi specifice privind

cazurile de depreciere. Acest Standard („IAS 36”) doreşte să aplice şi să trateze unitar

deprecierea activelor (chiar dacă nu încă omogen, tinand cont ca mai exista active care nu

cad sub incidenţa IAS 36 ).

Ias 36 are rolul de a stabili reguli unitare privind determinarea deprecierii pentru o

mare parte din activele întreprinderii, precum şi de a suplini golurile sau neclarităţile pe

care standardele specifice diferitelor active le aveau.

IAS 36 combină cerinţele pentru identificarea, evaluarea, recunoaşterea şi

reluarea unei pierderi din depreciere într-un singur Standard, pentru a se asigura de

consegvenţa acestor cerinţe, şi, de asemenea, detaliază cerinţele şi recomandările

existente in Standardele Internaţionale de Contabilitate, pentru a obţine o sigurantă

37

Page 38: Deprecierea Activelor.doc

rezonabilă că întreprinderile au identificat, recunoscut si evaluat într-un mod similar

pierderile din depreciere.

Fară a fi lipsită de limite si critici, lucrarea de fată imi ofera posibilitatea de a

spune: „coboraţi in adancurile conţinutului IAS 36 ”Deprecierea activelor”, iar daca nu

simţiţi un junghi intelectual şi necesitatea de a rupe cercul comun al regulilor demult

învăţate, pentru a fi constructivi, atunci nu vă ramâne decât sansa de a repeta fara răgaz

ceea ce aţi început”.

38

Page 39: Deprecierea Activelor.doc

BIBLIOGRAFIE

Decock Good C.,Dosne F.

Comptabilité internationale: les IAS/IFRS en Pratique, Economica, 2005.

Droms W. G. Finance and Accounting for Nonfinancial Managers, Fourth Edition, Addison-Wesley 1998

Feleagă L.Feleagă N.

Contabilitate financiară: o abordare europeană şi internaţională, vol. 1 şi 2, Editura Infomega, 2005

Malciu L. Feleagă N.

Reformă după reformă: Contabilitatea din România în faţa unei noi provocări, Editura Economică, 2004

Touron P., Tondeur H.

Comptabilité en IFRS, Editions d'Organisation, 2004.

Tully R.T. IAS 36 Impairment of Assets, Accountancy Tuition Centre Limited.* * * Conceptual Framework for Financial Accounting and Reporting:

Elements of Financial Statements and Their Measurement, FASB. Discussion Memorandum, Stamford, 1976

* * * IFRS 2005. Divergences France/IFRS, Pricewaterhouse Coopers, ediţia a 2-a, Editions Francis Lefebvre, 2004

* * * International Accounting Standards 2004, International Accounting Standards Board.

* * * Price Waterhouse Coopers, Understanding IAS, 2000.* * * www.iasplus.com

39