ECHIPAMENTUL COMERCIAL

1.Rolul şi tipuri de echipamente2.Categorii reprezentative de mobilier3.Utilaje comerciale4.Mijloace de transport intern

1. Rolul şi tipologia echipamentelor comerciale

Echipamentele comerciale se află în strânsă interdependenţă cu alte componente ale tehnologiei comerciale ca de exemplu designul, sisteme de amenajare interioară a unităţilor comerciale, modalităţi de etalare a produselor în spaţiul sălii de vânzare şi spaţiul de depozitare(stocare). Acestea deţin un rol esenţial în orientarea fluxurilor de circulaţie şi crearea unor puncte de atracţie în interiorul magazinului.

1. Rolul şi tipurile de echipament comercial.Parte importantă a unităţii comerciale, cu rol funcţional şi estetic,

echipamentul comercial cuprinde piesele de mobilier şi numeroase utilaje ce deservesc activitatea comercială inclusiv mijloacele de transport intern(ex: rafturi de toate felurile, formele şi mărimile, tonete, mese de lucru şi de prezentare, camere frigorifice, monoblocuri frigorifice de perete în cazul produselor alimentare, electrocare, lise, transpalete manuale şi electrice şi alte utilaje specifice).

Rolul deosebit al echipamentului comercial constă în următoarele: Prezentarea produselor Expunerea unui stoc suficient şi reprezentativ de mărfuri Informarea consumatorilor prin funcţia sa de semnalizare şi

publicitate la locul vânzării concentrată în special asupra noilor produse.

Reprezentând mijlocul principal prin care sunt prezentate mărfurile în sala de vânzare, echipamentul cu care sunt înzestrate spaţiile comerciale contribuie mult la declanşarea deciziei de cumpărare. Aproape 60% din această decizie se ia , în opinia unor specialişti, în sala de vânzare ca urmare a unei prezentări atractive a produselor.

Mobilierul comercial poate fi executat din diferite materiale : lemn, plăci fibrolemnoase, aluminiu, oţel inox, sticlă, plăci aglomerate şi melaminat, care are

1

avantajul de a se menţine uşor în condiţii igienice. Mobilierul metalic, specific depozitelor de mărfuri şi tipului de unităţi cash and carry, dar şi pentru expunerea unor mărfuri anume-stelaje, stendere, este realizat din semifabricate metalice- bare, ţevi, profile diverse- prin ambutisări sau sudură. Pentru finisarea lor se folosesc tehnici diferite precum emailările, cromarea, vopsirea. Mobilierul comercial din mase plastice sau mai ales din materiale combinate este foarte răspândit astăzi.

Pentru a fi funcţional şi a se adapta particularităţilor constructive ale diferitelor spaţii de vânzare, mobilierul comercial se realizează respectând următoarele cerinţe( caracteristici): modularitate (executarea unui modul dimensionat prin a cărui repetare pot fi obţinute dimensiunile necesare pentru fiecare suprafaţă de păstrae sau de expunere, cu distanţă de 1m între anexele montanţilor), tipizare( executarea mobilierului de serie mare în proces continuu ce asigură diminuarea costurilor şi timpului de execuţie), interşanjabilitate ( realizarea pieselor tipizate astfel încât să poată fi utilizate în componenţa unor tipuri de mobilier diferite destinate unor raioane şi categorii de mărfuri distincte), autoportanţa ( confecţionarea elementelor şi subansamblurilor din profile rezistente astfel încât să nu mai fie necesară utilizarea unor structuri de rezistenţă interioare).

În cadrul componentelor mobilierului interşanjabil cum sunt rafturile, stenderele, gondole etc.-un rol special revine diferitelor subansambluri produse în serie care pot fi : montanţi şi piese de rigidizare, console,piese auxiliare( diferite tipuri de suporţi pentru etalarea produselor, suporţi executaţi din sârmă şi piese speciale din tablă cromată). În condiţiile în care una dintre tendinţe în materie de mobilier comercial este creşterea interşanjabilităţii) este greu să ne oprim asupra dimensiunilor oprime ale diferitelor clase de mobilier. Dar practica în domeniu foloseşte anumiţi parametrii apreciaţi ca optimi ai pieselor de mobilier.( vezi M.O.Vişean, Tehnologii comerciale).

Prezentăm mai jos câteva dimensiuni ale pieselor de mobilier comercial des întâlnite în practică:

Mese de ambalare, pentru case de marcat: lungime 0,8-1,1 m, înălţime 0,9-1m , folosite în magazinele cu autoservire gen supermarketuri

Tonete folosite pentruprezentarea de produse de mici dimensiuni( cărţi, mercerie, ţesături, galanterie) , lungime 0,8-1m, înălţime 0,9-1,15

Suporţi pentru confecţii ( stendere), lungime 8 m, înălţime 1,5 m Podiumuri pentru expunere tematică a mărfurilor, cu manechine,

coşuleţe pline cu produse , lungime 1m, lăţime 1m.

Prin caracteristicile sale tehnice, funcţionale, ergonomice şi estetice( de design) , echipamentul comercial trebuie să răspundă următoarelor cerinţe:

Să aibă capacitatea atingerii obiectivului respectiv etalarea unei cantităţi corespunzătoare de marfă, prezentarea atractivă

Să ţină seama de profilul magazinului, forma de vânzare şi tipul mărfurilor comercializate

Să se încadreze în ansamblul amenajării interioare a magazinului, să fie coerent cu celelalte atribute ale unităţii

Să fie dimensionat în funcţie de mărimea mărfurilor şi ambalajelor, fiind recomandat mobilierul modular pretabil mai multor scopuri

2

Să fie rezistent şi fiabil, să permită totodată montarea sa facilă, timpul consumat pentru reamenajarea raioanelor fiind substanţial diminuat

Să asigure utilizarea intensivă a spaţiului comercial, facilitând prezentarea pe liniar dat a cât mai multă marfă respectând facingul categoriei. Se recomandă un coeficient de ocupare a suprafeţei de vânzare cu mobilier de 25-35%, acesta crescând corespunzător în cazul depozitelor.

Să aibă drept trăsătură o anumită discreţie, în sensul că obiectul comercializării e marfa şi nu mobilierul.

Să stimuleze cumpărătorii în alegerea(achiziţia) produselor, respectiv să permită etalarea unui sortiment diversificat, într-un mod atractiv. În acest caz sunt valorizate caracteristicile sale funcţionale, estetice şi de influenţare psihologică în actul cumpărării.

Să fie dotat, când este cazul, cu sistem propriu de iluminare, să asigure condiţii ergonomice de lucru.

Concluzionând, la folosirea unui tip sau altul de mobilier trebuie să se ţină seama de tip, materiale, construcţie-execuţie şi d rezistenţa sa la care adăugăm cum e şi normal, cunoaşterea particularităţilor constructive ale unităţii şi a deprinderilor de cumpărare ale clienţilor.

Se cunosc mai multe tipuri de echipament(mobilier) comercial, folosind o serie de criterii:

1. Astfel,în funcţie de rolul deţinut în cadrul sălii de vânzare avem:

mobilier destinat cu precădere sălii de vânzare şi diferenţiat în funcţie de profilul unităţii;

utilaje şi materiale indispensabile procesului de vânzare( ex: utilaje de bază precum calculator, aparate pentru probă, aparate de măsură, stand de probă, becuri şi baterii; utilaje suplimentare precum aparate şi maşini pentru călcat, retuş, festonat, brodat, ţesături, covoare etc; utilaje specifice sectoarelor de activitate sau raioanelor : în sectorul alimentar întâlnim vitrine frigorifice, maşini de tăiat, cântare electronice, aparate de preambalat şi ambalat, case de marcat; materiale de mici dimensiuni folosite la prezentarea şi desfacerea mărfurilor: metru din lemn sau pânză, calapoade pentru încălţăminte, inele de dimensionat pălării, suporţi pentru etichetele de preţ etc.)

mobilier tehnologic, ca de pildă cel folosit în unităţi de alimentaţie publică sau raioane alimentare care necesită piese specifice de mobilier: etajere, butuc de tranşat carne, mese de lucru.

mijloace de transport intern(palete, electrocare, cărucioare şi boxpaleţi pe rotile, transpalete, electrostivuitoare, containere)

2. În funcţie de destinaţie, distingem: a. Echipamente comerciale care deservesc activitatea de vânzare( ex:

mobilier comercial, utilaje de bază şi suplimentare din sala de vânzare)b. Echipamente auxiliare,care deservesc activităţi non-vânzare şi

complementare procesului de vânzare propriu-zis: utilajele de etichetare, maşinile de cusut, utilajele de ambalare, aparatele de aer condiţionat, echipamentele de încălzire, mijloacele de transport intern.

3.Din punct de vedere al mobilităţii distingem:

3

a. Echipamente comerciale fixe, amplasate în sala de vânzarea a magazinelor sau în depozitele de mărfuri, care sprijină procesul de vânzare , depozitare şi protecţie a mărfurilor şi care sunt legate mai mult de mobilier: vitrine, gondole, rafturi, accesorii precum coşuri, mese de prezentare şi ambalare.

b. Echipamente mobile:diferite dispozitive şi utilaje de mici dimensiuni precum cărucioare, palete etc.

4. Din punct de vedere al funcţiilor îndeplinite distingem :

a. Echipamente de păstrare, pregătire şi etalare a mărfurilor(ex: echipamente auxiliare, mijloace de transport intern)

b. Echipament electronic al punctului de vânzare(ex: case de marcat electronice, POS-uri)

c. Calculatoare( sisteme electronice de prelucrare a datelor)d. Utilaje de încărcare-descărcare şi manipulare a mărfurilor.e. Echipamente diverse(ex: utilaje sau instalaţii pentru transportul

mărfurilor pe verticală, de ventilaţie şi încălzire)

5. În funcţie de locul de dispunere şi utilizare distingem: a. Echipamente utilizate la sol:

echipamente comerciale fixe-gondole liniare folosite în super şi hypermarket-uri, gondole de alte forme folosite în băcănii, mese, stendere şi rafturi;

Vitrine interioare, închise, pentru produse de mici dimensiuni nefolosite în sistemul de vânzare cu autoservire;

Tejghele pentru expunerea mărfurilor vândute prin forma autoservire;

Coşuri şi lăzi folosite pentru vânzările promoţionale; Echipamente de depozitare aflate în depozitul sau rezerva de

mărfuri. şi pe care stocăm anumite familii de produse; Echipamente specializate/ex: caruselul pentru etalarea

revistelor şi ziarelor); Podiumuri şi piedestale; Scaune ,băncuţe de probă etc.

b. Echipamente de perete: Rafturi de perete sub formă de suporţi de diferite tipuri Rafturi de perete numite stelaje, flexibile şi cu multiple

modalităţi de design. Rafturile şi montanţii pot fi schimbate iar spaţiile rezultate se pot utiliza pentru animarea spaţiului ca de exemplu amplasarea de afişe promoţionale.

Se constată următoarele tendinţe în ceea ce priveşte caracteristicile şi tipurile de echipamente comerciale: flexibilitatea( adaptabilitatea) şi interşanjabilitatea.

Flexibilitatea reprezintă caracteristica mobilierului de a putea fi mutat în diverse locuri ale spaţiului de vânzare în funcţie de cerinţele de momen- sezonalitate, modificări sortimentale. Sunt preferate piesele uşoare de mobilier respectiv unităţile modulare folosite separat sau combinat.

Interşanjabilitatea reprezintă o tendinţă majoră, extinsă din raţiuni economice(economii la costuri) şi estetice, recomandându-se utilizarea

4

mobilierului acestui tip de mobilier. Proiectarea magazinelor unicat sau personalizate după specificul unei zone de atracţie este o soluţie care se aplică după o analiză justificată. Deşi magazinul trebuie să se adapteze comportamentului de cumpărare al consumatorilor din zonă, se va ţine cont de următoarele:

Pentru produse cu frecvenţă mare de achiziţie vom folosi sisteme standard de amenajare( echipamente tipizate) şi nu echipamente fastuoase, care pot inhiba cumpărătorii în luarea deciziei de achiziţionare; rolul fundamental al mobilierului este de a prezenta mărfurile şi nu de a scote în faţă diverse piese de mobilier !( vezi super şi hypermarketuri)

Utilizarea echipamentelor de serie mică, netipizate, se utilizează cu succes în magazine de antichităţi, în industria luxului şi mai mult echipamentul poate fi înlocuit chiar de produsele puse la vânzare. 1 În altele mobilierul argintiu e amplasat în mijlocul sălii de vânzare, e mult mai mare decât în situaţii obişnuite, şu cuprinde un raft sub formă de glob din material rezistent( inox, de pildă). Mărfurile sunt etalate în rafturi sub diverse forme:tub, capsulă, glob, mese de mărimi diferite aşezate în cascadă etc. Se creează, de pildă, pentru expunerea produselor marca Levi's o imagine de ansamblu a mobilierului , originală şi incitantă( magazine Silver TAB, New York).

2. Categorii reprezentative de mobilier.

În retail putem întâlni următoarele tipuri( categorii) de mobilier: Tejgheaua clasică. Cu sertare sau nu, cu vitrină sau nu, utilizată cu

preponderenţă în comerţul tradiţional dar întâlnită şi în comerţul modern( super şi hipermarketuri, raioane cu vânzare clasică, magazine specializate de lectronice , electrocasnice şi IT, articole de luxpromoţii), destinată produselor de mici dimensiuni din categoria bijuterii, camere video şi aparate foto digitale, consumabile pentru calculatoare, tejgheaua a scăzut ca importanţă şi ca arie de folosinţă. Extinderea autoservirii a fost cea mai grea lovitură pentru acest tip de mobilier. Continuă însă să fie folosită în micile magazine de cartier sau de proximitate, magazine populare, tip discount, pentru mărfuri care nu necesită o expunere specifică sau nevoie de protejare împotriva sustragerilor. Şi totuşi, este o categorie mai puţin utilizată în prezent.

Rafturile. Se utilizează cu eficienţă pentru expunerea mărfurilor de-alungul pereţilor sălii de vânzare, în sistemul gondolă( rafturi îmbinate fixate pe montanţi, cu posibilitatea deplasării lor pe verticală, deci a ajustării lor în funcţie de mărfuri) din super şi hipermarketuri, fiind caracterizate prin flexibilitate şi adaptabilitate. Pentru a permite prezentarea articolelor mai voluminoase, rafturile mai joase au o adâncime şi înălţime mai mare pentru a depozita un volum mai mare de mărfuri şi mai grele, la care accesul să se facă mai facil. Tot maimulte firme folosesc materiale diverse şi adaptate profilului unităţii pentru mobilier, care uneori se înalţă până la plafon şi are un design inovativ şi original.

Gondolele. Tip de echipament compus dintr-un sistem de rafturi grupate cu ajutorul montanţilor destinate unei prezentări longitudinale. În mod obişnuit le întâlnim în super şi hipermarketuri, unde vânzarea se face prin

1 Anumiţi comercianţi, precum compania Marks and Spencer deţine o gondolă proprie, specifică, numită gondola Luton.

5

autoservire iar sistemul de amenajare interioară este grila ( consumatorii se deplasează de-alungul echipamentului comercial pentru a testa şi cumpăra marfa).

Se cunosc mai multe tipuri de gondole: 1. gondole liniare simple sau cu dublă expunere. Prezentarea

mărfurilor se face pe o latură sau pe ambele laturi ale echipamentului. Gondolele cu dublă expunere asigură o folosire maximă a linearului la sol şi permite expunerea unei cantităţi mai mari de produse.

2. Gondole insulare, ale căror dezavantaj principal constă într-o exploatare mai redusă a suprafeţei comerciale.

Capătul de gondolă trebuie utilizat în scop promoţional pentru atenţionarea cumpărătorilor, pentru prezentarea unor oferte specifice sau produse de impuls.

În funcţie de natura mărfurilor expuse, dimensiunile unei gondole obişnuite pot fi: înălţime-1,3-1,8 m, adâncime-40 cm. Distanţa dintre montanţii care fac legătura dintre diferite module ale gondolei poate fi de 1 m sau 2m. În mod frecvent se utilizează lungimea mai mare de 1,33 m pentru a permite introducerea mărfurilor în sistem paletizat( europaleta are dimensiuni de 120 x 80 cm), Pentru a permite etalarea unor produse prin agăţare( ex: medicamente, cosmetice de mici dimensiuni, odorizante auto) pot fi prezăzute cu suporţi speciali. În hipermarketuri, precum Auchan, Carrefour, Cora, Real etc. gondolele pot avea înălţimi de 2,1-2,2 m( ex: raionul de legume şi fructe) sau chiar mai înalte.

Stenderele,liniare,radiale, circulare sau în spirală, oferă o flexibilitate ridicată în gestionarea şi etalarea confecţiilor şi tricotajelor. Sunt cu dublă expunere pe verticală.

Lăzile, coşurile, boxpaleţii şi mesele. Sunt utilizate şi eficiente pentru expunerea unei cantităţi mari de articole de mici dimensiuni. Sunt adecvate expunerii unor mărfuri promoţionale sau sezoniere, produse variate comercializate la acelaşi preţ ( bluze, ciorapi, treninguri, şorturi aşezate în boxpaleţi ).Folosite să atragă atenţia , să promoveze vânzările, coşurile pot fi răspândite prin tot magazinul, contribuind chiar la creşterea imaginii unităţii.

Articolele promoţionale pot fi amplasate pe mese care oferă flexibilitate în alocarea spaţiilor şi zone de expunere. Mesele pot fi utilizate chiar şi pentru etalări moderne sau atipice a le produselor.

Tonete cu sertare şi sertare izolate sau combinate reprezintă în prezent o categorie cu utilizare restrânsă, ca şi tejgheaua. Le întâlnim în raioane de feronerie ( cuie, şuruburi etc.), mercerie şi pasmanterie , unde sunt stocate în sertare( vrac), decât să le prezinte preambalat.

Echipamente comerciale atipice utilizate pentru încălţăminte,articole care se pot expune , în anumit număr( facing) , în ambalajele cu care vin , direct pe paviment, păstrându-se doar culoare de circulaţie pentru clienţi.

Mobilier comercial reprezentativ pe familii de produse( non-food)

Comercializarea încălţămintei. De regulă, în comerţul modern, încălţămintea este expusă liber pe rafturi şi

gondole şi chiar în vrac la unele sortimente ieftine-în coşuri metalice sau

6

boxpaleţi cu peretele superior rabatabil, alegerea fiind directă iar probarealor e destul de facilă.

În sezonul cald, pentru unele marketuri, desfacerea încălţămintei ieftine se face în afara magazinului, expunerea pe utilaje metalice simple- rastele, coşuri, aşezate în apropierea intrării în magazin ajungând până în dreptul trotuarului.

Gondola liniară şi raftul de expunere va permite etalarea întregii game de produse( modele, mărimi, culori etc). Gondolele liniare cu dublă expunere folosesc, dacă există spaţiu, aceeaşi suporţi de bare metalice.

Există şi tronsoane de raft de încălţăminte unde suporţii sunt fixaţi într-un panou perforat.

Stocul se păstrează în magazia de mână ori pe poliţe deasupra suporţilor metalici sau în spatele raftului. Gondolele pot avea poliţe pentru păatrarea rezervei de mărfuri. Băncuţe, scăunele, canapele servesc pentru facilitarea probării articolelor de încălţăminte.

Comercializarea ţesăturilor(metraje)

La această grupă de mărfuri se remarcă faptul că etalarea şi alte metode de vânzare evoluează cu greu în timp. Astfel, tejgheaua are dezavantajul inexistenţei modulării sau o modularitate necorespunzătoare. Vânzarea prin etalarea unor mostre pe bare glisante ( sau raft cu bare glisante)prezintă avantajul alegerii facile a ţesăturii, observarea simbolului urmate de tăierea din balotul respectiv , aflat în spatele raftului, pe gondolă sau toneta dispuse în sala de vânzare.

Sunt mult folosite gondolele liniare pe care se expun baloturile cu ţesături, gondolele cu dublă expunere sau numai cu expunerea pe o parte şi la capăt de gondolă , toate acestea fiind înzestrate cu sistemul de etalare cu bare glisante.

Sistemul de expunere a ţesăturilor cu bare glisante se îmbină cu expunerea ţesăturilor pe gondolă în mijlocul spaţiului de vânzare al raionului( magazinului).

Etalarea ţesăturilor se face pe tonete, dar să existe posibilităţi de a păstra în partea inferioară rezerva de ţesături.

În jurul stâlpilor de susţinere din sala de vânzare se poate poziţiona o gondolă circulară pe care să se etaleze ţesăturile până la înălţimea de cel mult 180 cm.

Pentru utilizarea spaţiilor aflate deasupra rafturilor , acolo unde nu acoperă tot peretele, se pot monta poliţe pe console ancorate în pereţi pe care să se depoziteze rezervele de mărfuri.

La acest capitol, pentru utilizarea raţională şi eficientă a sălii de vânzare şi pe principiul „universurilor de consum” se poate lărgi gama produselor etalate prin includerea unor articole complementare de galanterie, tricotaje( coerenţă sortimentală de nevoi).

Comerţul cu tricotaje, galanterie.

În acest caz se utilizează stenderele cu dublă expunere. În mijlocul sălii de vânzare expunerea se face şi pe gondole, pe suporţi, tonete. Prezentarea noilor modele are nevoie uneori de folosirea busturilor şi manechinelor, ca accesorii. Se

7

mai folosesc, în funcţie de natura articolului, etalarea unor articole prin agăţare, oferind o mai bună prezentare şi o estetică superioară.(ex: pălării, cravate, umbrele, poşete). Cravatele, ca produse complementare costumelor, cămăşilor, încălţămintei, se pot etala prin agăţare pe bare fixate pe spatele raftului sau gondolei.

Comerţul cu confecţii.

De regulă, pentru prezentarea confecţiilor se foloseşte expunerea deschisă în forma de vânzare cu alegere liberă( autoservire asistată), renunţându-se tot mai mult la depozitele( rezerva) de mână. Pentru această grupă de mărfuri sunt reprezentative următoarele echipamente:

Rafturile, care se pot executa simplu numai din montanţi metalici din podea şi până în tavan prevăzuţi pentru susţinerea mărfii cu bare metalice

Stendere în completarea rafturilor, cu posibilităţi de expunere pe două bare orizontale şi altele pe verticală, stative pentru prezentarea pantalonilor şi fustelor pe două niveluri .

Rafturi simple respectiv montanţi cu bare metalice Mobilier metalic cromat ce foloseşte îmbinarea de bare metalice în

montanţi şi fixarea prin şuruburi, sau fixarea montanţilor în podea prin înfiletare, sau montant perforat cu locaşuri pentru bare pe mijloc şi pe lateral sau cu bare pe console

Stenderele pot avea suporţi radiali sau circulari, reglabili. Un cadru metalic fixat de pereţi pe care e prins un stelaj pentru

expunerea consolelor.

Comerţul cu articole de mercerie şi pasmanterie.

Vechiul sistem de vânzare după tejghea, cu marfa aşezată în sertare fără a putea fi observată şi cutii îngreuna accederea clientului la întregul sortiment şi desfacerea rapidă a mărfurilor. Pe acest motiv, s-au extins noi modalităţi de etalare:

Panourile de mostre . Oferă economie de timp şi mai mulţi cumpărători serviţi şi pot fi organizate pe toate suprafeţele verticale libere din magazine, pe stâlpi, pereţi şi colţuri ale încăoerii. Piesele se pot executa din plăci îmbrăcate în material textil pentru a se fixa mostrele. Panourile din pânză cu ramă pe care sunt aplicaţi nasturi, aţă etc. sunt familiare acestui gen de articole.

Raftul cu sertare şi mostre este cea mai cuprinzătoare soluţie de stocare şi prezentare şi este dispus în zonele perimetrale ale sălii de vânzare. Locul de vânzare se fixează în partea frontală a rafturilor cuprinzând un blat pentru măsurarea articolelor de pasmanterie şi un spaţiu pentru depozitarea ambalajelor goale. Ochiurile rafturilor vor fi diferite în funcţie de dimensiunile articolelor( nasturi, aţă, pasmanterie) şi, de preferinţă, se folosesc sertarele cu capac translucid. În partea superioară a raftului, deasupra sertarelor, se poate fixa un panou de prezentare a produselor aflate în stoc.

Tonete insulare cu panou de mostre. În magazinele care dispun de suprafeţe mari se amplasează în mijlocul sălii de vânzare , panourile înălţându-se pe montanţi sau sunt suspendate de tavan la o înălţime convenabilă.

8

Gondolele pentru etalarea articolelor de mercerie, casetate şi cu geamuri pentru a asigura vizibilitatea dorită.

În rafturile de perete se creează posibilitatea expunerii unor articole din lână sau înlocuitori.

Comercializarea bunurilor de folosinţă îndelungată şi a articolelor nealimentare de uz gospodăresc.

Pentru expunere se folosesc piese de mobilier de genul: Rafturi pentru etalarea televizoarelor, apartelor audio-video, home-

cinema , camere video, apartae foto digitale , articole IT-calculatoare, imprimante etc. cu posibilitate expuneri în partea de jos a unor articole complementare( ex; genţi pentru computere portabile)

Gondole pentru prezentarea televizoarelor, monitoarelor, calculatoarelor etc.cu un capăt de gondolă folosit pentru expunerea unor piese de schimb sau produse complementare.

Module de raft cu montanţi din aluminiu şi cu poliţe din sticlă reglabile, după caz.

Expunerea lustrelor prin agăţarea lor de braţe fixate pe tavan, aranjare ce permite vizionarea uşoară a întregului sortiment

Etalarea gen bazar, care creează impresia de abundenţă, favorizează utilizarea intensivă a spaţiilor şi cunoaşterea întregului sortiment.

Expunere suspendată sau înclinată, pe podiumuri etc. ce măreşte suprafaţa de vânzare( ex: biciclete, mopede)

Stelaje pentru prezentarea bicicletelor în magazin, poziţionat lângă un perete sau stelaje speciale în mijlocul sălii de vânzare.

Articolele mărunte se expun în cutii speciale pe gondole sau rafturi de perete(ex: etalarea cuielor în cutii înclinate). Lacătele, şuruburile, cuiele etc. se expun pe module, fie în pachete, fie în vrac, pe dimensiuni şi preţuri.

Articole de uz gospodăresc( bricolaj) , unelte de lucru de dimensiuni mici, ( cleşti, ciocane, bormaşine etc.) se expun vizibil pe panouri perforate, prin simpla deplasare a suporţilor asigurându-se o etalare directă şi vizibilă în acelaşi timp.

3. Utilaje folosite în comerţ.

Nu numai folosirea unei categorii sau alta de utilaj în funcţie de formatul comercial ne interesează ci şi dimensionarea necesarului de utilaj, avându-se în vedere parametrii tehnici( randamentul), numărul mediu de operaţiuni efectuate în unitatea de timp, cantitatea medie zilnică ce urmează a fi depozitată şi stocată şi care necesită un utilaj specific.

Utilaj de prelucrat( ex. maşini de tocat carne, de tăiat mezeluri etc.)Necesarul se calculează după formula:

unde: C= cantitatea medie zilnică de prelucrat(kg); c=

capacitatea de lucru, de prelucrat, a utilajului(kg); 5= durata minimă de lucru a utilajului într-o zi, o constantă,( ore)

9

Utilaj de cântărit marfa ( cântare electronice, balanţe analitice etc) al cărui număr se stabileşte în funcţie de cantitate medie zilnică vândută din produsele respective din raion raportată la randamentul unui singur utilaj într-o zi de lucru.

Utilaj frigorific ( congelare, refrigerare). De pildă, necesarul de vitrine frigorifice se află în urma efectuării următorului calcul:

= unde C= cantitatea medie de produs alimentar

perisabil sau băuturi răcoritoare păstrată în vitrine frigorifice(kg); capacitatea vitrinei frigorifice (kg) ; t= perioada dintre două aprovizionări succesive ale produselor.

Aparate de încasat( case electronice de marcat). Necesarul se poate stabili luând în calcul variabilele: numărul operaţiunilor de încasat, suprafaţa de vânzare şi timpul petrecut în magazin şi în dreptul casei de marcat, numărul de clienţi din magazin şi timpul mediu de servire la casă a unui client.

unde =numărul operaţiunilor de

încasat efectuate pe timpul unei zile;R= randamentul mediu zilnic al unui aparat de încasat( timpul total de funcţionare a aparatelor de încasat într-o zi de lucru , exprimat în minute / durata medie a unei operaţiuni de încasat în minute).

unde =numărul maxim al clienţilor care

vizitează magazinul într-o zi; t=timpul mediu petrecut la casa de marcat de un client( min); T= durata totală de funcţionare a casei de marcat într-o zi de lucru(min)

4. Utilaje şi mijloace de transport intern

În scopul ducerii la îndeplinire a procesului de manipulare a mărfurilor în spaţiile de vânzare pot fi utilizate utilaje şi mijloace diverse de transport intern. Anumite criterii prevalează în alegerea mijloacelor cu randamentul cel mai mare şi economii la costuri, ca de exemplu:

Raţiuni tehnice( capacitate de transport a utilajului(tone/oră), viteză de deplasare(m/s), înălţimea de ridicare, dimensiunile utilajului)

Raţiuni operaţionale( natura operaţiunilor ce vor fi efectuate în spaţiile depozitelor de mărfuri, magazinelor- încărcare-descărcare, stivuire, transport, distanţa de parcurs, direcţia de lucru-pe orizontală, verticală, combinată, starea pardoselii- plană, denivelată, dimensiunile culoarelor de circulaţie, condiţii de mediu, de lucru-umiditate, posibilităţi de inflamare, particularităţi constructive ale depozitului- materiale de construcţie, număr de niveluri, descoperit sau acoperit, de formă pătratică sau dreptunghiulară:

Raţiuni de natură economice:costuri de achiziţie şi exploatare.

10

Manipularea mărfurilor poate fi realizată prin intermediul unei diversităţi de utilaje, la baza clasificării fiind anumite criterii, după cum urmează:

Mod de tracţiune: Tracţiune umană (lize, cărucioare, transpalete manuale) Tracţiune mecanică şi electrică( motostivuitoare,

electrostivuitoare, electrotranspalete, electrocare, benzi rulante) Deplasare gravitaţională, prin cădere liberă( tobogan)

Direcţie de lucru: Orizontală( lize, transpalete manuale,transportor, electrocar

etc. Verticală ( moto sau electrostivuitor, ascensor pentru mărfuri,

sau personal angajat, vizitatori) Combinată( translator linear)

Continuitate în modul de lucru :

Activitate continuă ( benzi rulante, transport pe rulmenţi)

Activitate discontinuă, cu întreruperi ( macarale, cărucioare, electrocare)

Mod de funcţionare : Normal( lize, trotinetă în trei sau patru colţuri) Electric (electrocar, electrostivuitor,

electrotranspaletă ) Mijloace care se bazează pe putere şi

alunecare( transportor cu bandă) Diesel şi cu benzină( motostivuitor, benzi rulante) Mijloace de transport intern care dispun de sisteme

integral sau parţial automatizate.

Capacitate de ridicare: Fără instalaţii de ridicare( liză, cărucioare) Ridicare la înălţimi mici( mese de ridicat şi mese

telescopice) Ridicare la înălţimi mari( stivuitoare, macarale)

Mijloacele de transport cu acţionare manuală sunt utilizate când e necesară manipularea pe distanţe mici a unor cantităţi reduse de mărfuri, atunci când sunt necesare operaţiuni de încărcare-descărcare în locuri diferite. Din această categorie fac parte: liza, cărucioare, trotinete în 3 şi 4 colţuri, transpaletă manuală, stivuitor.

Dar cele mai folosite mijloace de transport intern sunt cele mecanizate care includ motostivuitoarele, cărucioare motorizate cu remorcă, electrocare, macarale etc. Avantajele folosirii lor constau în uşurinţa de încărcare –descărcare a mijloacelor de transport marfă, capacitate ridicată de stivuire etc.

11

Se disting aici mijloace de transport cu instalaţii de ridicare ( ex: stivuitoare cu furcă frontală, cu catarg retractabil) sau fără instalaţie( ex: electrocarul pentru cărat şi cu platformă). Macaralele, acţionate electric permit ridicarea de încărcături de cca. 2 tone până la înălţimi cuprinse între 15-30 m. Este cazul depozitelor mari.

Din punct de vedere al modului de funcţionare, mijloacele de transport mecanizate pot fi acţionate prin motoare electrice alimentate de acumulatori( electrostivuitoare, electrotranspalete, electrocare), motoare cu ardere internă( motostivuitoare, transpalete cu motor termic).

Prezentăm câteva caracteristici ale motostivuitoarelor : se pot utiliza pentru manipularea unei mari diversităţi de produse în sistem paletizat sau nepaletizat iar în cazul încărcării - descărcării unor produse cu dimensiuni şi forme diferite e necesară şi utilizarea unor dispozitive speciale de prindere. Sarcina (tone) are mărimea de 1,2-3,5 tone, lăţimea culoarului de lucru e de 3488-4158 mm, înălţimea stivuitorului e de 2070-2250 mm., poluare sonoră de 76-78 dB etc.

Mijloacele de transport acţionate prin cădere liberă, datorită gravitaţiei, funcţionează continuu şi poartă denumirea de transportoare şi acestea cuprind diverse tipuri de benzi rulante pentru transportul produselor în linie dreaptă dar şi pentru depozitarea mărfurilor până la preluarea de către operatori, pentru sortarea şi gruparea mărfurilor pe categorii. Există transportoare cu bandă, cu role sau cilindri, cu lanţ, cu şurub, transportoare vibratoare, transportoare aeriene, ultimele fiind folosite pentru deplasarea unor cantităţi mari de alimente printr-un tunel cu ajutorul unor cârlige mari care le ridică şi le transportă iar viteza de deplasare a lanţului pe care sunt fixate cârligele fiind de 6-10 m /min.

Privitor la mijloacele de transport marfă care dispun de sisteme automatizate, specificăm următoarele: prin intermediul lor se selectează automat înălţimea de lucru şi se localizează produsele în spaţiul de depozitare. Realizarea automată a încărcării-descărcării produselor se face în cazul î care punctele de preluare a mărfurilor sunt limitate numeric, şi se folosesc cărucioare cu remorcă, precum şi în cazul utilizării motostivuitoarelor pentru manipularea unor cantităţi mai mari de mărfuri. Astfel, cărucioarele pentru manipularea automată a produselor se conectează la diverse mijloace de transport cu activitate continuă cum sunt benzile transportoare rulante.

Pe de altă parte, s-au dezvoltat mijloace de transport complet automatizate, care elimină inflexibilitatea cărucioarelor de transport din punct de vedere al distanţei parcurse. Asemenea utilaje utilizează acumulatori şi parcurg un traseu trasat cu existenţa unor puncte de oprire prestabilite. La baza tuturor acestor operaţiuni stau programe informatice rulate pe calculator dar şi montarea unor şine în pardoseala depozitului. Posibilitatea tractării de cărucioare oferă în plus multiple avantaje.

Sunt centre de distribuţie care dispun de sisteme de televiziune cu circuit închis care furnizează informaţiile necesare cu privire la poziţionarea diverselor categorii de mărfuri în spaţiul de stocare cât şi la operaţiunile efectuate.

---------------------------------------------

TEHNOLOGIA DEPOZITĂRII MĂRFURILOR

12

1. Funcţiile şi tipologia centrelor de distribuţie a mărfurilor

2. Componente funcţionale; Fluxuri de circulaţie

3. Dimensionarea şi calculul eficienţei spaţiilor de depozitare a mărfurilor.

1. Funcţiile şi tipologia centrelor de distribuţie a mărfurilor

Depozitarea mărfurilor este esenţială pentru ambele forme de comerţ-cu ridicata şi cu amănuntul. Obiectivul urmărit e de asigurare a unei aprovizionări corespunzătoare a consumatorilor români în condiţiile unei vehiculări raţionale pe circuitul de comercializare(distribuţie). De aceea tehnologia folosită în depozitare reclamă determinarea amplasamentului, numărului şi tipului de depozite, dotarea lor cu echipamente moderne şi economice contribuind la asigurarea unor fluxuri scurte şi eficiente ale operaţiunilor.

Depozitele deţin o serie de funcţii grupate astfel: După importanţă: o funcţie fundamentală constând în concentrarea

şi păstrarea stocurilor de mărfuri, funcţii secundare precum recepţia mărfurilor, formarea sortimentului comercial, pregătirea mărfurilor pentru vânzare en detail, formarea loturilor pentru livrare.

Luând în considerare conţinutul lor, avem: funcţii de mişcare( descărcarea sau primirea produselor, manipularea mărfurilor respectiv depozitarea în sistem paletizat, formarea comenzilor sau comisionare, expediţia mărfurilor), funcţii de alimentare( depozitare pe diferite termene), funcţii suplimentare( marcarea şi etichetarea produselor, controlul produselor la intrare şi ieşire din depozit, formarea loturilor comandate, ambalarea ).

Tipologia depozitelor. Acestea se pot clasifica după anumite criterii, după cum urmează:

1. în funcţie de înălţime: depozite cu un singur nivel, depozite pe mai multe niveluri.

2. după sistemul de construcţie, forma construcţiei şi materialele folosite se cunosc: depozite simple( barăci, şoproane), clădiri din cărămidă, beton,lemn sau metal, depozite specifice - frigorifice, pentru substanţe radioactive etc.); depozite deschise, neacoperite, folosite pentru stocarea materialelor de construcţii etc., depozite semideschise sau închise;

3. în funcţie de gradul de specializare avem: depozite strict specializate( sare, cartofi, morcovi), specializate( adăpostesc o grupă,familie, de produse ca de exemplu textile, încălţăminte, produse chimice, combinate( stochează produse din două-rei

13

grupe de produse ca de exemplu textile-încălţăminte, generale ( sector alimentar, sector nealimentar), mixte , pentru depozitarea mărfurilor din ambele sectoare.

4. după caracterul activităţii principale îndeplinite le putem grupa în: depozite de colectare pentru legume, fructe , cereale, lapte(ex: Piaţa de gros), depozite de repartizare care primesc cantităţi mari de mărfuri în vederea livrării în partizi mici către detailişti, cum sunt liniile de produse caracterizate prin profunzime ridicată ca de pildă confecţii, încălţăminte, depozite de tranzit şi transbordare situate în gări, porturi, aeroporturi, depozite pentru păstrarea sezonieră a produselor.

5. depozite subterane( vinuri, cartofi), terane şi supraterane.6. din punct de vedere al modului de proprietate depozitele pot

fi : depozite închiriate publicului larg interesat, depozite private, folosite de patronii companiei şi managerii lor.

7. din punct de vedere al dispunerii spaţiale:depozite centralizate, depozite necentralizate sau centre de distribuţie zonale(centrele regionale de distribuţie se întâlnesc în mai multe locaţii pe cuprinsul ţării sau unei regiuni, ca de pildă municipiile capitale de judeţ sau oraşele care polarizează atenţia mediului de afaceri dintr-o anumită regiune)

Amplasarea centrelor de distribuţie( depozitelor)

Zona de amplasare este aleasă ţinând seama de influenţa mai multor factori, ca de exemplu:

factori de natură economică: costurile de transport, de depozitare, de exploatare, cu chiriile (costul spaţiului alocat )

criterii organizatorice care ţin de organizarea managerială şi aspectele tehnice

despecializarea şi concentrarea reţelei comerciale cu amănuntul care se corelează cu numărul depozitelor.

Repartizarea teritorială a producţiei şi consumului. De exemplu : depozite amplasate în apropierea producătorilor , pentru cereale, de pildă, depozite situate în zona de consum( ex: de fructe) sau situate într-o zonă intermediară pe traseul producţie-consum.

Relaţiile şi distanţele existente între furnizori şi clienţii lor. Dezvoltarea şi organizarea transporturilor , starea infrastructurii,

gradul dotării cu terminale în cazul transportului feroviar, structura parcului de transport

Posibilităţi de extindere a depozitelor în viitor.

Problema amplasamentului depozitelor, o problemă de management. Esenţial în această problemă este proiectarea unor circuite scurte de distribuţie , o mişcare raţională a produselor. În acest sens, succesul e asigurat de luarea celor mai optime decizii care privesc numărul, dispersia depozitelor în teritoriu şi gradul de centralizare a stocurilor. Se poate opta pentru un depozit central, către mai multe depozite necentralizate dar o soluţie intermediară între centralizare şi descentralizare de stocuri o reprezintă centrele de distribuţie regionale, care fac

14

legătura dintre mai mulţi furnizori( de produse alimentare, de echipamente IT etc. şi tot aşa de mulţi retaileri( lanţuri de magazine, de pildă). În scopul asigurării unui circuit cu costuri reduse şi beneficii mari de la furnizori la consumatori, centrele regionale de distribuţie sunt amplasate în apropierea pieţelor d desfacere şi au ca ţintă în principal mişcarea şi nu stocarea produselor. Aceste centre de distribuţie sunt puternic informatizate , acest lucru privind în special operaţiunile de procesare a comenzilor şi livrărilor.

2.Componente funcţionale; Fluxuri de circulaţie

Procese şi operaţiuni desfăşurate în cadrul depozitelor.

Organizarea proceselor tehnologice din depozite este strâns legată de tipul şi specializarea lor. Următoarele grupe de operaţiuni atrag atenţia aici: Operaţiunile tehnologice ce se petrec în spaţiul unui depozit de mărfuri sunt prezentate în schema de mai jos ( tehnologia depozitării mărfurilor )

Spre deosebire de angrosişti la care depozitarea constituie un proces

principal , în unităţile detailiştilor este un proces secundar( ca şi recepţia, pregătirea produselor pentru vânzare, circulaţia ambalajelor goale).

Putem spune că procesele principale întâlnite la nivelul depozitelor cuprind următoarele operaţiuni care se derulează după fluxuri tehnologice cunoscute.

Procesul principal de aprovizionare . Operaţiunile pe care le presupune se desfăşoară după următorul flux tehnologic:

Primirea mărfurilor care sunt transportate cu diverse mijloace –vagoane, autocamioane şi alte autovehicule comerciale, pe rampă.

Verificarea sigiliilor; Primirea documentelor care însoţesc mărfurile( facturi, avize de

expediţie, certificat de calitate);

Recepţia cantitativă şi calitativă

Sortarea produselor

Depozita-rea mărfurilor

Stocarea mărfurilor

Formarea comenzi-lor(loturi-lor)

Expedie-rea mărfurilor

15

Descărcarea mijloacelor de transport, a produselor,paleţilor, boxpaleţilor, containerelor, în mod mecanizat ; descărcare şi dispunere pe paleţi.

Recepţia mărfurilor, cantitativă şi calitativă şi întocmirea notei de recepţie şi operarea pe calculator în gestiune, sortarea produselor pentru a fi mai uşoară confruntarea cu documentele

Trecerea în custodie( aşteptare) a loturilor cu lipsuri sau defecte până la prezentarea furnizorului.

Procesul principal de depozitare şi stocare a mărfurilor. Presupune desfăşurarea următorului flux de operaţiuni:

Manipularea produselor- încărcare-descărcare şi transport în interiorul spaţiului de depozitare de la locul de recepţie la locul de stocare( pe zone de depozitare).

Stocarea mărfurilor în diverse sisteme: vrac şi paletizat, stive, în celule de stelaj, pe rafturi, în camere frigorifice. În depozitele”informatizate” stocarea se face extrem de precis cu ajutorul mijloacelor informatice de prelucrare a datelor.

Procesul principal de vânzare( livrare) a produselor comandate sau contractate. În acest caz , fluxul de activităţi se prezintă în felul următor:

Pregătirea comenzilor de mărfuri respectiv identificarea zonei de stocare, accesul la produs şi transportul produsulor pe rampa de expediţie, executarea comenzii ce are particularităţi în funcţie de forma d vânzare( prin catalog, cu autoservire, cameră de mostre),

Aducerea produselor în zona de expediţie Verificarea documentelor de livrare cu lotul format pe fiecare

beneficiar, Transportul la firmele beneficiare Predarea mărfurilor beneficiarului şi transferul dreptului de

proprietate;

Procesul secundar al circulaţiei ambalajelor goale.Fluxul respectiv presupune derularea următoarelor operaţiuni:

Recepţia ambalajelor; Recondiţionarea lor; Restituirea ambalajelor proprietarilor( firme furnizoare);

Proiectarea formei şi structurii depozitelor de mărfuri.

Forma optimă a depozitelor este cea dreptunghiulară, cu un raport lungime/lăţime de 2/1., sau 8/1 în cazul marilor suprafeţe. De asemenea, este mult mai eficient pentru depozitarea aceleiaşi cantităţi de mărfuri existenţa unui depozit mai înalt pe o suprafaţă mai mică decât situaţia inversă, când costurile cresc( de construcţie, cu manipularea). Forma construcţiei e dependentă şi de caracteristicile terenului , ce pot limita o anumită soluţie constructivă.

16

Corespunzător funcţiilor pe care le are, un depozit de mărfuri prezintă următoarele componente funcţionale:

1. Suprafaţa utilă. 2. Spaţii administrative şi cu caracter social( birouri, grupuri sanitare) 3. Spaţii tehnice( ex: staţia de redresori, generatori electrici, camere

frigorifice)4. Spaţii ocupate de elemente ale construcţiei.( stâlpi de susţiner,

ziduri interioare)

Suprafaţa utilă cuprinde spaţiile unde se păstrează( stochează) mărfurile, incluzând aici trecerile afectate transportului şi stivuirii lor( treceri dintre stive, stelaje). Cu alte cuvinte spaţiul util înseamnă suma următoarelor spaţii: suprafaţa de depozitare efectivă, suprafaţa aleilor de lucru destinată manevrării utilajelor de transport intern pentru poziţionarea paletelor şi pentru formarea partizilor ce urmează a fi expediate, suprafeţe suplimentare formate din culoarele de circulaţie centrale şi perimetrale din hală, spaţiile de recepţie şi expediţie a mărfurilor,spaţii de pregătire pentru vânzare, precum şi camera de mostre.

Proiectarea suprafeţelor auxiliare va ţine seama de rolul şi specificul fiecăruia în economia unităţii, astfel:

Suprafaţa de recepţie e determinată de volumul de marfă primit dar şi complexitatea operaţiunilor pe care le presupune.

Spaţiul pentru pregătirea mărfurilor oferă condiţii pentru operaţiuni de natură tehnico-economică (ex: dezambalare, prelucrare prin prăjire, îmbuteliere, coacere, călcat confecţii, sortări). Aici se include şi spaţiul de păstrare a mărfurilor în custodie( păstrare temporară) la recepţia cărora s-au constatat d lipsuri cantitative şi deficienţe de calitate, spaţii destinate laboratorului propriu de testare a calităţii .

Camerele de mostre se dimensionează în funcţie de complexitatea sortimentală, de numărul de vizitatori şi de necesarul personalului de vânzări( al fabricantului sau firmei distribuitoare, angrosist)

Spaţiul de expediţie inclusiv rampele, serveşte grupării mărfurilor pe loturi distincte răspunzând comenzilor primite, în structură şi volum.

În practică, suprafaţa utilă se prezint în următoarea structură, pe grupe de mărfuri:

Componente funcţionale ale depozitului

Tipul depozitului *depozite

mărfuri alimentare

depozite textile-încălţăminte

depozite metalo-chimice

spaţiu de recepţie(%)

9 9 5

spaţiu de depozitare efectivă plus aleile de lucru(%)

82 82 90

spaţii de expediţie(%)

9 9 5

17

*date orientative

Amenajarea interioară . Se realizează ţinând seama de următoarele criterii:

a) Particularităţile construcţiei: tipul construcţiei, dimensiuni,număr de niveluri, de rampe, lăţimea spaţiilor exterioare destinate circulaţiei.

b) Caracteristicile merceologice şi dimensionale ale produselor stocate: volum, greutate, formă ambalaj, complexitate sortimentală, grad de perisabilitate, respectarea condiţiilor de vecinătate admise, limitele de încărcătură şi ambalaje;

c) Criterii economice: viteza de circulaţie a mărfurilor şi numărul de rotaţii ale stocului( frecvenţa comenzilor), numărul de expediţii efectuate zilnic etc.

Gestiunea optimă a spaţiilor de depozitare şi a fluxurilor de circulaţie. Managementul firmei poate lua pentru optimizarea folosirii spaţiilor de depozitare o serie de măsuri necesare precum:

Aprovizionare cu un lot optim , care să minimizeze costul total( de aprovizionare şi stocare, conform formulei R.H.Wilson)

Optare pentru o frecvenţă de aprovizionare care să creeze condiţii favorabile de vehiculare şi stocare a produselor;

Asigurarea unor construcţii pe un singur nivel, cu înveliş metalic de tip hangar şi un sistem automatizat şi informatizat d depozitare şi localizare a mărfurilor; se creează condiţiile unei folosiri intensive a spaţiului.

Separarea fluxurilor de intrare şi expediţie a mărfurilor. Existenţa unor distanţe cât mai scurte între diferitele

componente funcţionale; Reducerea la minimum a numărului de uşi pentru fluidizarea

circulaţiei mărfurilor. Folosirea unor materiale corespunzătoare: materiale din oţel

uşor sau combinate pentru pereţi şi acoperişuri, lianţi, beton armat rigid şi substanţe protectoare în pardoseală pentru evitarea uzurii sale;

Asigurarea unei pardoseli netede şi solide, rezitentă la greutăţi;

Asigurarea protecţiei împotriva incendiilor, prin folosirea substanţelor ignifuge;

Ridicarea unor construcţii cu un număr minim de stâlpi de susţinere pentru asigurarea flexibilităţii operaţiunilor.

Proiectarea, amenajarea dpozitelor luând în considerare caracteristicilor mărfurilor: valoare, greutate, mărime, perisabilitate, compatibilitatea produselor,

Corelarea proceselor de prelucrare a mărfurilor, de transformare a sortimentului industrial în sortiment comercial.

18

Dotarea cu iloace de transport intern economice şi fiabile, cu un mobilier rezistent şi ergonomic, în funcţie de volumul de mărfuri vehiculat( ex: cărucioare, benzi rulante, electrostivuitoare, macarale).

Facilitarea operaţiunilor de manipulare a mărfurilor în spaţiile de depozitare: transport şi încărcare în mijloacele de transport comerciale- vagoane, camioane, autoutilitare, facilitarea preluării mărfurilor din zonele de lucru- rampe de încărcre-descărcare, din suprafeţele de primire şi recepţie.

Extinderea principiului „primul venit , primul plecat”, fie că este vorba de o gestionare tradiţională, clasică, sau informatizată a stocurilor.

Corelarea felului construcţiei cu modalităţile de transport al mărfurilor de la depozite la beneficiari, procesul fiind condiţionat de modul de ambalare, unitizare a produselor, de existenţa unor echipamente adecvate pentru încărcarea/descărcarea mărfurilor pe rampe.

Utilizarea intensivă a spaţiilor este strâns legată de tehnicile utilizate pentru manipularea mărfurilor şi modalităţile de stocare( în stive, vrac, pe mobilier-raft,stelaj, rastel). Mai e necesară cunoaşterea unor reguli generale privind dimensionarea şi amenajarea propriu-zisă a depozitelor.

Fluxurile de circulaţie.

Dacă în magazine cel mai important flux este cel al cumpărătorilor, în depozite este fluxul mărfurilor, strâns legat de fluxurile mijloacelor de transport şi personalului angajat. Un flux a cărui importanţă nu trebuie neglijată este cel al informaţiilor( documentelor) iar fluxul clienţilor variază în funcţie de forma de vânzare( vânzare prin camera de mostre, în care accesul clienţilor e limitat , clienţii mişcându-se doar între camera cu produse expuse din fiecare sort şi locul de efectuare al plăţii ; vânzare cu autoservire, când fluxul cumpărătorilor se intersectează, în cadrul programului de funcţionare al depozitului, cu fluxurile celelalte).

Fluxurile din depozite sunt condiţionate de anumite elemente: modul de compartimentare pe secţii( gestiuni separate), numărul şi poziţionarea căilor de acces, modul de dispunere al mobilierului comercial, lăţimea culoarelor de circulaţie principale şi secundare, de trecere printre stive, sistemul de aprovizionare şi desfacere dar şi de gestiune a stocurilor.

O remarcă se impune în sensul celor spuse anterior: circuitele din depozite trebuie să fie simple, fără încrucişări, cu modificări minime a direcţiei de acţionare a mijloacelor de transport intern.

Din punct de vedere al amenajării şi al modului de amplasare a principalelor zone( de recepţie, depozitare-stocare, de expediţie), distingem următoarele tipuri de fluxuri:

fluxuri circulare sau în forma literei U( sau la ), caz în care

căile de acces nu ocupă integral o latură iar activităţile de recepţie şi expediţie sunt organizate pe aceeaşi latură a depozitului de formă rectangulară( dreptungi, pătrat)

19

fluxuri de mărfuri pe principiul curentului sau liniar, care presupune existenţa unei căi de acces pentru recepţia mărfurilor pe o latură şi cea de expediţie pe latura opusă, marfa parcurgând deci un traseu liniar.

Fluxuri în formă de L ( sau arc de cerc de ), caz în care

activităţile de recepţie şi activităţile de expediţie se organizează pe laturi congruente sau adiacente ale construcţiei.

Se recomandă utilizarea pentru construcţie formele geometrice simple care permit creşterea gradului de încărcare a spaţiilor.

Delimitarea principalelor zone de depozitare.Activitatea se realizează în funcţie de viteza de circulaţie a mărfurilor şi

volumul lor. Astfel, atât în cadrul zonării pe orizontală cât şi a zonării pe verticală , pe stelaje, se disting trei zone de depozitare I,II şi III. De pildă, zona cea mai importantă este evident zona I, situată în imediata apropiere a căilor principale de acces, destinată produselor stocate în cantităţi mari şi cu frecvenţă ridicată d livrare. În ceea ce priveşte înălţimea stivelor sau stelajelor, zona aceasta e situată pe primul nivel al stelajuk lui, uşor accesibilă cu mijloace de transport, destinată produselor grele şi voluminoase cu rulaj sporit.

Rolul important al rampelor de încărcare- descărcare în activitatea depozitelor.

Rampa reprezintă un spaţiu adiacent căii de circulaţie a mijloacelor de transport, auto sau feroviar, situat la nivelul platformei acestora permiţând astfel o mai lejeră şi economică manipulare a mărfurilor dispuse pe palete sau sau containere.

Lăţimea lor e influenţată printre altele de gabaritul şi înălţimea mijlocului de transport precum şi de dimensiunile ambalajelor.

În funcţie de modul de construcţie şi scopul acestora, distingem următoarele categorii de rampe: fixe şi mobiel; permanente sau provizorii; razante faţă de clădirea depozitului şi mediane; după formă, rectilinii, sub forma dinţilor de ferăstrău, radiale etc.

În legătură directă cu tipurile de rampe, capacitatea unui post de încărcare-descărcare(care dă şi numărul autovehiculelor comerciale, vagoanelor ce trebuie încărcate sau descărcate) reprezintă cantitatea de produse ( tone) care se poate încărca sau descărca într-o oră. Formula de calcul e următoarea:

unde:

C=capacitatea maximă a vehiculelor care se pot afla concomitent la

încărcare/descărcare( tone/oră); =capacitatea de manipulare a unui post de

încărcare/descărcare (tone); t= timpul necesar pentru încărcarea – descărcarea unei tone de marfă; k=coeficient de neregularitate a sosirii vehiculelor la postul

20

de încărcare/descărcare prevăzut cu rampe, ce vare valoarea cuprinsă între 1-1,8.

3. Dimensionarea şi eficienţa depozitelor.

Dimensiunile depozitelor se referă al suprafaţa, volumul şi înălţimea depozitului şi sunt determinate de factori precum: cantitatea de marfă ce urmează a fi stocată pe o perioadă de timp stabilită, viteza de circulaţie a mărfurilor, numărul de rotaţii ale stocului, natura unităţilor de încărcătură, dimensiunile culoarelor de circulaţie cu mărfuri şi accesibile transportului intern, mărimea capitalului circulant disponibil.

Dimensionarea va fi astfel realizată încât să se asigure desfăşurarea în bune condiţiuni a operaţiunilor din depozite. Când vorbim de capacitatea globală a unui depozit(număr, tone, mc., lei) trebuie să luăm în calcul următoarele componente: capacitatea de preluare, de stocare şi livrare a produselor ( capacităţi parţiale) şi capacitatea de transport, ambalare,pregătire pentru livrare etc.( capacităţi secudare).

Pentru buna gestionare a suprafeţei şi volumului de depozitare, se află următorii indicatori:

Suprafaţa de păstrare-depozitare

Pentru a afla suprafaţa ocupată cu mărfurile paletizate, utilizăm formula:

în care =numărul de palete ; np= numărul de rânduri

al paletelor dispuse pe verticală; =suprafaţa ocupată la sol de o paletă cu

marfă plus spaţiul de lucru( culoarul) din preajmă în care lucrează utilajul din

dotare. Mărimea se determină folosind relaţia:

= unde stoc maxim de mărfuri ce se

poate depozita într-o unitate de timp; = desfaceri maxime pentru aceeaşi

perioadă; V= viteza minimă de circulaţie înregistrată pentru aceeaşi perioadă; T= an calendaristic(365 zile); K=coeficientul de neuniformitate al intrărilor şi livrărilor de mărfuri, ce variază între 1,2-1,4.

Celelalte dimensiuni ale depozitului se stabilesc astfel: o Lungimea frontului de încărcare- descărcare se determină în

funcţie de traficul mediu zilnic, respectiv de numărul de vagoane sau mijloace auto care intră simultan la rampa de încărcare-descărcare.

o Lăţimea depozitului se determină prin raportarea suprafeţei totale utile la lungimea stabilită a depozitului

21

o Suprafaţa culoarelor de circulaţie se estimează cu ajutorul unor coeficienţi şi cuprinde suprafaţa culoarelor principale şi suprafaţa culoarelor laterale.

Calculul gradului de utilizare a suprafeţelor de depozitare, a înălţimii şi volumului depozitului.

o Coeficientul de utilizare a suprafeţei de depozitare:

unde spaţiul de circulaţie între stivele

de palete şi rafturi.o Coeficientul de utilizare a înălţimii depozitului :

unde =înălţimea medie ponderată de stivuire;

=înălţimea utilă a depozitului( distanţa dintre pardoseală şi

partea inferioară a plafonului)

o Coeficientul de utilizare a volumului calculat ca raport între volumul total ocupat al spaţiului de depozitare şi volumul aferent suprafeţei de depozitare efective şi de circulaţie în interior. Se poate aplica şi

relaţia:

Cu privire la dimensiuni, se pot iniţia următoarele: În scopul folosirii unor tehnologii şi mijloace de

transport mai performante, de creştere a gradului de utilizare a spaţiilor, se recomandă proiectarea unor depozitede dimensiuni mai mari de 3000 mp.

Ca să putem stivui mărfuri până la înălţimi de 6m se pot adopta soluţii constructive de depozite în sistem paletizat cu o înălţime sub grindă de 6-7 m la ax şi 4,8 m sub grindă

Pentru a facilita un acces facil în interior, se recomandă ca uşile să aibă dimensiunile: lăţime de 2,7 m şi o înălţime de 3,1 m.

În funcţie de dimensiunile rafturilor şi spaţiilor de circulaţie, distanţele dintre stâlpi(traveele) optime au deschiderea de 12m x 12 m.

Şi în cazul angrosiştilor, ca societăţi comerciale, calculul eficienţei economice se referă, printre altele la : calculul rentabilităţii economice şi financiare, vitezei de rotaţie a fondurilor, nivelului relativ al cheltuielilor de circulaţie, valorii nete actualizate(VAN), cash flow-lui, nivelului de îndatorare etc. Desigur că nivelul profitului obţinut oferă indicii asupra termenului de

recuperare a investiţiilor făcute( t= ), asupra profitului obţinut la o unitate de

cost.

22

23