Definitia medicieni osteopatice -...

Ciprian Bachigeanu

Definitia medicieni osteopatice

Medicina osteopatica este o stiinta, o arta si o filozofie a pastrarii sanatatii. Filozofia sa inglobeaza trei principii.

Principiile osteopatiei

1. Unitatea functionala a corpului uman Fiinta umana este un tot. Aceasta formeaza o unitate completa, biologica, emotionala, spirituala (materie, energie, constiinta). Corpul uman este conceput pentru a functiona bine in totalitatea sa. O perturbare intr-o zona determinata a corpului se poate manifesta in orice alta zona.Orice accident intr-o zona oarecare a corpului va avea o repercursiune asupra intregului. 2. Autoaparare, autoreglare si autovindecare Corpul are in el insusi mijloacele de a depasi boala atata timp cat relatia "structura - functie" este respectata, boala nefiind decat o etapa de vindecare - reglare prin care corpul total al pacientului se reechilibreaza. Principiile lui Hipocrate trebuie sa fie respectate intocmai. Corpul poseda propriile sale modele de aparare si propriile sale sisteme de alarma. Imunitatea ocupa un loc central in programele de restabilire a echilibrului. 3. Interdependenta structura - functie si functie - structura Functia depinde de structura: orice perturbare a unei articulatii, de exemplu, se repercuteaza asupra functionarii ei: limitarea miscarii, durerii. Functia depinde de structura: integritatea structurala, libertatea de ritm si miscare a structurii musculo - scheletice garanteaza armonia de functionare a sistemului nervos si circulator. Structura depinde de functie: de exemplu, orice imobilizare prelungita a unei articulatii va fibroza articulatia si tesuturile periarticulare. Fasciille sunt considerate un element fundamental, restrictiile de mobilitate la acest nivel fiind la originea a numeroase perturbari functionale.

Specificitatea osteopatiei: corpul in miscare

Specificitatea sa consta in faptul ca tehnicile sale manuale vizeaza rearmonizarea mobilitatii tesuturilor din corp precum si a fluctuatiei tuturor lichidelor din organism. In conditii de sanatate acestea se afla intr-o miscare permanenta in interiorul anumitor ritmuri precise. Mentinerea corpului la aceste ritmuri garanteaza sanatatea. Corpul uman este un tot care pulseaza continuu. La nivel fizic, aceasta pulsatie poarta numele de miscare. Aceasta miscare este prezenta in permanenta si nu poate fi oprita atata timp cat corpul este viu. Ea poate fi doar ingreunata sau blocata in anumite zone, ceea ce genereaza incet, incet durere, disfunctii, "boala" sau degenerare fizica. Osteopatia restabilieste mobilitatea si motilitatea structurilor permitand acestora sa-si refaca functia prin propria lor forta de viata care pulseaza in corp. Asadar, medicina osteopatica vizeaza pastrarea sanatatii si

0722.511.485 masaj-osteopatic.ro

http://www.osteopatie-romania.net/13.html

Ciprian Bachigeanu

prevenirea bolii, precum si indepartarea cauzelor care au condus la pierderea acestora. Deosebim trei ramuri ale osteopatiei: - structurala – solutioneaza probleme ale aparatului locomotor - craniana – regleaza corelatia structurilor osoase ale craniului - viscerala – se ocupa de organele interne Osteopatia structurala lucreaza cu aparatul locomotor: oase, muschi, ligamente. Cu ajutorul acestei metode se indepartează tulburari, care duc la dureri de spate, are loc stimularea activitatii mentale si fizice, se mareste rezistenta organismului la stresuri. Osteopatia structurala mareste imunitatea organismului si il elibereaza de sindromul oboselii cronice. Osteopatia viscerala isi concentreaza atentia asupra organelor interne, normalizeaza functionarea ficatului si a intestinelor, imbunatateste schimbul de substante si digestie. Aceasta metoda se foloseste la bolile tractului digestiv, ajuta la indepartarea problemelor ginecologice, trateaza bolile cronice ale sistemului urogenital, se utilizeaza la prevenirea dilatarii venoase. Osteopatia craniana este relaxarea structurilor adanci ale creierului. Daca aceste structuri se afla in starea incordata continua, ele incep sa apese creierul si cutia craniana, provocand dureri, care nu pot fi tratate cu medicamente. Iar metoda terapiei craniosacrale poate relaxa aceste structuri si sa-l elibereze pe om de dureri. Aceasta ramura a osteopatiei are de-a face cu sistemul nervos central: creierul si maduva spinarii. Metoda se foloseste la tratarea durerilor de cap de diferita etiologie (consecinte ale traumelor craniene, traumelor la nastere, durerilor de cap, depresiilor, nevrozelor). Foarte precis despre osteopatie a spus Francis Peiralad – unul din fondatorii acestei directii: „Osteopatia este o munca a inimii, mainilor si constiintei. Trebuie sa lucrezi, respectand pe altul, sa cunosti si sa nu faci la altii ceea ce nu vrei sa simti singur. Corpul il va ajuta pe un osteopat si-l va indrepta acolo unde este nevoie de ajutor pentru a restabili sanatatea. Un osteopat are sansa sa simta pulsatii usoare, care ii vor arata calea”. Calitatea principiala a osteopatiei consta in posibilitatea de a lichida cauza primara a maladiei la stadiul initial de manifestari clinice si prin metodele speciale de diagnostic sa stabileasca tulburari functionale, manifestarile carora inca lipsesc. Una din dispozitii fundamentale ale osteopatiei este ca, tratamentul aplicat trebuie sa fie indreptat la mobilizarea resurselor interne ale organismului pentru autoreglare. O alta caracteristica principiala a osteopatiei tine de principiul unitatii a tuturor elementelor din corp. Filosofia osteopatiei spune ca organismul are forte uriase de autoreglare si mobilizare a fortelor interne. Orice boala incepe cu tulburari functionale in organism, care de ani de zile ar putea "sa nu fie acceptate" de constiinta noastra. Astfel de tulburari, acumulandu-se, mai devreme sau mai tarziu duc la modificari organice, cand este foarte dificil de a ajuta pacientul. Un osteopat poate spune despre amenintarea de dezvoltare a starilor dureroase mult mai devreme decat un pediatru sau un neurolog şi, cel mai important, poate ajuta efectiv, inclusiv si un copil mic, atunci cand inca nu exista nici un simptom al bolii. Osteopatii spun: "Ceea ce poate fi eliminat in trei minute dupa nastere la un nou - nascut, sau timp de trei luni la un copil dupa trei zile de la nastere, la un copil de o luna poate sa nu fie


Ciprian Bachigeanu

eliminat timp de trei ani". Organismul tine minte fiecare moment din viata sa. Avand o sensibilitate mare a mainilor, care este obtinuta datorita unei practici de lunga durata, un medic - osteopat cu experienta, punand mana pe corpul pacientului poate primi informatii privind cauza bolii. Dar, de fapt, diagnosticul si tratamentul sunt cu mult mai complicate. Un medic in procesul de insusire a osteopatiei trebuie sa invete sute de abordari diferite in diagnostic, mii de tehnici medicinale, iar procesul de "obtinere a sensibilitatii mainilor” este infinit. Abordarea diagnostica in osteopatie se bazeaza pe faptul ca organismul uman este un sistem unitar. Daca a avut loc o schimbare intr-un sistem, de exemplu, cel osos, pacientul are plangeri pe dureri de spate si articulatii, este necesar de a gasi schimbari in sistemul nervos, organele interne, deoarece ele neaparat vor fi prezente, fiindca organismul functioneaza armonios ca un sistem unitar. Pentru a-i restabili omului sanatate este necesar de a elimina cauza bolii si nu consecintele ei. Osteopatia este o directie medicala noua in Romania, esenta careia consta in tratarea tulburarilor in organismul uman prin eliminarea incordarii organelor interne si activizarea fortelor organismului. Pe parcursul la cateva sesiuni, fara interventii chirurgicale si fara dureri, medicii profesionisti elimina cauza bolii si astfel, il elibereaza pe pacient de boala si recidive pe totdeauna.

Osteopatia in lume si in Romania

Osteopatia lansata in 1874 de catre Andrew Taylor Still a avut de infruntat nenumarate obstacole. Programul sau, asemenea medicinei traditionale chinezesti, cuprinde legi generale si fundamentale de functionare a corpului uman. Osteopatia, spre deosebire de medicina clasica alopata, considera corpul uman ca pe o entitate unitara animata in permanenta de mai multe tipuri de ritmuri si miscari suprapuse. Miscarea, mobilitatea si motilitatea, este legea de baza a naturii in general si cea a corpului uman in particular. Sangele, limfa, inima, diafragma si toate organele interne sunt in miscare. Alaturi de macromiscare exista mai multe paliere de micromiscare (ritmuri) ale tesuturilor si structurilor, toate fiind prezente in mod simultan.

Originea si istoricul osteopatiei 1. Terapiile manuale inainte de osteopatie: de la Egiptul vechi la Ludovic al -XV-lea


Ciprian Bachigeanu

- primul document care se pastreaza referitor la practicile manuale este o fresca din mormantul faraonului Ramses II care prezinta o mobilizare a cotului. - Hipocrate din Cos descrie cateva manipulari in tratatul sau. - Gallien, la Roma, practica anumite tehnici manuale. - in anul 1000, Avicene vorbea de sciatica. - Evul Mediu reia cunoasterea medicala greaca care a supravietuit datorita invatatilor arabi. - Conciliul de la Latran din 1215 le interzice preotilor chirurgia si metodele manuale, rezervandu-le laicilor. - din Evul Mediu la Renastere: tratamentul membrelor si al coloanei vertrebrale devine timp de patru secole domeniul exclusiv al barbierilor –chirurgi - Ludovic al XV-lea reabiliteaza chirurgia, in timp ce medicina manuala devalorizata devine apanajul "tragatorilor de oase" care vor transmite din generatie in generatie cunoasterea lor. - in secolul al-XIX-lea Anglia este dominatà de "Bonesetters". - nasterea osteopatiei (A. T. Still) si a chiropraxiei (PALMER). 2. Nasterea osteopatiei: Andrew Taylor Still (1828 - 1917)


Ciprian Bachigeanu

1828 - 1892: un concept medical novator Still postuleaza interrelatia dintre sistemul musculo - scheletic si celelalte sisteme ale corpului pe de o parte, dintre mobilitate si echilibrul functional al corpului in ansamblul sau si starea de sanatate pe de alta parte. Bolile apar asadar ca urmare a unor perturbari ale acestui echilibru de interrelatii intre diferite sisteme aflate in continua micromiscare. 1874: Intemeierea oficiala a osteopatiei in Statele Unite de catre Andrew Taylor Still. 1892 : Still intemeiaza prima scoala de osteopatie americana "American School of Osteopathy" la Kirskville, Missouri, creand prima diploma de medicina osteopatica ("D. O. Degree") diferita in mod fundamental de cea a medicinii clasice M. D. - Medical Doctor. Astazi in SUA, cele doua diplome sunt echivalente ca valoare. Osteopatia necesita aceleasi cunostinte de anatomie si fiziologie ca si medicina clasica, dar se distinge prin faptul ca trateaza cauzele, si nu simptomele bolilor. Osteopatia viscerala In aceasi epoca, in Suedia, Thure – Brandt pune la punct o metoda de diagnostic si de terapie destinata organelor abdominale si in special sferei genitale. Aceasta metoda cuprinde tehnici manipulative si exercitii musculare care tind sa restaureze sanatatea zonelor profunde ale corpului. Metoda sa care permite evaluarea anomaliilor functionale este reluata de un ginecolog francez Stapfer, apoi de Frantz Glenard. Inca din 1970 osteopatia franceza integreaza aceasta metoda considerand-o drept osteopatie viscerala si ginecologica.


Ciprian Bachigeanu

1917: Marea Britanie - prima scoala europeana de osteopatie Un discipol al lui Still, John - Martin Little John creaza in Marea Britanie prima scoala de osteopatie din Europa, "British School of Osteopathy (BSO)", ai caror elevi vor permite raspandirea osteopatiei in Europa. 1930: lucrarile lui Louisa Burns pe cobai Aceste lucrari demonstreaza legatura dintre perturbarile relatiilor anatomice si mecanica vertebrala. Aceste legaturi denumite "leziuni osteopatice" antreneaza reactii inflamatoare la nivelul diferitelor organe care corespund etajului vertebral respectiv. Cartografia acestor corespondente este stabilita pentru intreaga coloana vertebrala.

1929: Osteopatia cranio - sacrala In Statele Unite, un elev al lui Still, William Garner Sutherland (1872 -1954) dezvaluie in cadrul unei conferinte existenta la nivelul oaselor craniului si al intregului sistem fascial corporal al unei micromiscari ondulatorii cu un ritm diferit de cel al miscarilor cardio - pulmonare. Invataturile lui au facut sa evolueze in mod considerabil tehnicile lui Still, aducand osteopatilor o finete deosebita in analiza micromiscarilor din corp. In felul acesta s-a nascut din experienta a trei oameni: Still, Thure -Brand si Sutherland, un sistem medical complet, complementar cu medicina clasica. Osteopatia nu poate fi integrata in alopatie, ea nefunctionand decat in integralitatea ei si prin aplicarea unor concepte si tehnici indelung exersate. 1939: Publicatia de catre Sutherland a cartii sale: "The Cranial Bowl" ("Bolul cranian"). 1951: Harold Magoun publica biblia osteopatilor cranieni: "Osteopathy in the Cranial Field". 1950: Societatea franceza de osteopatie este fondata de Robert Lavezzari, un medic francez, format de un elev al lui Still. 1965: Scoala franceza de osteopatie este creata de Paul Geny, un


Ciprian Bachigeanu

kinetoterapeut francez si de Thomas G. Dummer. 1969: Crearea in Franta, de catre F. Peyralade si R. Quéguiner a "Société d' Etude, de Recherche et d' Enseignement Ostéopathiques" (SEREO), prima scoala care a integrat conceptul cranian in cadrul conceptului osteopatic ca pe un program obligatoriu. 1970: Viola Frymann, D. O., F. A. A. O., in SUA, s-a consacrat tratamentului deficientelor neuromotorii la copii si dirijeaza "Osteopathic Center for Children" la Jolla. Datorita ei, osteopatia craniana a fost integrata in cadrul cursurilor de osteopatie din California. Exemplul sau a fost urmat din 1982 de "Fondation Canadienne pour l' Enseignement et la Recherche en Ostéopathie" de la Montreal. 1970 - 2008 Osteopatia se raspandeste in lume, apar numeroase scoli si organizatii profesionale. Prezenta ei devine inconturnabila in peisajul medical mondial.

Osteopatia: o arta, o tehnica, o terapie a mileniului 3

W. G. Sutherland Fondatorul conceptului de Miscare Respiratorie Primara (MRP) si de miscare cranio - sacrala este W. G. Sutherland (1873 – 1954). Originar din Middle Westul american, acesta incepe prin a deveni ucenic intr-o tipografie, apoi jurnalist. Asa, aude vorbindu-se in 1897 de osteopatie. Povestile i se par atat de contradictorii, incat decide sa mearga la Colegiul de la Kirskville pentru a se lamuri singur. Este deosebit de impresionat de ceea ce vede – de numarul de pacienti care vin din toate partile si de rezultatele obtinute – si decide sa devina osteopat. Isi incepe formarea in 1898 si primeste diploma din chiar mainile lui Still in 1900.


Ciprian Bachigeanu

Osteopatia este o terapie manuala bazata pe manipularea tuturor structurilor anatomice: schelet, muschi, ligamente si tesuturi moi – cu scopul de a restabili mobilitatea articulatiilor, de a diminua durerile si de a reda pacientului o stare de sanatate globala. Se bazeaza pe principiul unitatii tuturor elementelor din corp. Contractiile musculare si deplasarile structurilor osoase, datorate unui traumatism direct, postura incorecta sau emotii negative ca teama si angoasa, stanjenesc organismul. Pentru ca organismul sa-si regaseasca mobilitatea naturala, libertatea de miscare si sa se elibereze de boala, trebuie ca aceste piedici sa fie eliminate cu ajutorul manipularii aparatului muscularo - scheletic. I se acorda o atentie deosebita coloanei vertebrale, cea care protejeaza maduva spinarii, care la randul sau are un rol cheie in organism: face legatura intre sistemul nervos central si creier, controleaza miscarile reflexe si voluntare si inregistreaza toate senzatiile.


http://services.vivastreet.co.uk/massage+warrington-wa1/sarah-dodenhoff--structural--cranial---paediatric-osteopath/4623892/p�





Ciprian Bachigeanu

Osteopatia considera fiinta umana ca un ansamblu unitar a carui structura, functii organice, creier si spirit sunt intr-o interdependenta reciproca. Orice dereglare structurala afecteaza, deci, corpul in intregul sau. La fel, problemele interne pot altera integritatea aparatului muscularo – scheletic, care isi va modifica pozitia sa normala pentru a se adapta efectelor durerii, inconfortului sau bolii sau pentru a le diminua. Sarcina osteopatiei consta in a repera (prin palpare) si apoi a elimina contractiile musculare care consuma multă energie, reducand mobilitatea tesutului si inhiband functiile organice. Muschii, datorita contractiilor fizice sau stresului psihologic, devin hiperexcitabili si mai vulnerabili la agresiuni. Contractiile acestora inhiba circulatia sanguina si limfatica. Astfel, o interventie asupra muschilor diafragmei si cutiei toracice permite sporirea ventilatiei pulmonare si deblocarea tensiunilor responsabile de bolile respiratorii – astm, bronsita cronica. Toate aceste manipulari osteo - musculare permit tratarea aproape a tuturor patologiilor, in masura in care se actioneaza asupra sistemului nervos. Osteopatia craniana Aceasta tehnica foloseste manipularea placilor osoase ale craniului, bazate pe fluctuatiile lichidului cefalo – rahidian. Atingerile terapeutului sunt foarte moi, abia perceptibile. Masa cerebrala fiind legata direct, prin intermediul canalului rahidian, de osul sacru, orice punere in miscare a structurii osoase craniene se manifesta printr-o mobilitate a sacrului, aceasta propagandu-se la randul sau la toate nivelurile organismului. Cutia craniana este compusa din 22 de oase articulate intre ele prin structuri care datorita morfologiei lor particulare permit miscarea. Lichidul cefalo – rahidian va fi supus unui mecanism fiziologic de pulsatii ritmice spontane, care sunt independente de pulsatiile cardiace si de ritmurile respiratorii, difuzand fluctuatiile sale spre canalul rahidian si spre toate articulatiile craniului. Mobilitatea oaselor craniului regularizeaza pulsatiile ritmice spontane, dar toate contractiile mecanice limiteaza miscarile legaturilor, modificand ritmul acestor pulsatii ritmice. Aceste fluctuatii au repercusiuni functionale importante. La un adult sanatos aceste miscari autonome au o frecventa de 6 pana la 12 cicli / minut, ea diminuandu-se in cazul disfunctiilor organice. Osteopatul poate detecta aceasta pulsatie, punandu-si usor mainile pe capul pacientului si poate manipula delicat oasele craniului pentru a le reda mobilitatea si astfel, pentru a aduce la normal miscarile respiratorii primare.


Ciprian Bachigeanu

"Nastrusnica idee" In cursul studiilor sale, plimbandu-se pe culoarele scolii din Kirskville si observand un craniu dezarticulat a avut o intuitie care ii va modifica viata: « Anatomia zonei temporale, este aidoma branhiilor de peste, este facuta sa respire (felul in care sunt imbinate oasele craniului par sa indice existenta unei miscari) ». Va numi aceasta intuitie “Ideea nebuna”. Intr-adevar, regiunea scoamei temporale sugereaza o mobilitate articulara construita pentru un mecanism repirator. Este momentul declansator al unei perioade de studiu detaliat al craniului, pe care l-a intreprins in mod paradoxal, pentru a-si dovedi ca ideea care il obseda era falsa si ca oasele craniene sunt sudate


Ciprian Bachigeanu

asa cum il invatasera cartile de anatomie. Intrigat, aprofundeaza cercetarile studiindu-si pacientii. Progresiv isi face o idee despre miscarea fiecarui os cranian si despre cea a ansamblului. Pentru a-l intelege mai bine si a-l experimenta, a folosit o casca din piele pe care si-a fabricat-o singur si care comprima la alegere diferitele parti ale craniului impiedicandu-le astfel mobilitatea. Astfel constata ca atunci cand miscarea este redusa la nivelul capului imediat are loc o repercursiune la nivelul sacrului. Aceasta demonstreaza faptul ca miscarea craniana se trasmite prin intermediul coloanei vertebrale bazinului si membrelor inferioare (dar si invers). Sutherland devine constient de faptul ca un os a carui mobilitate este diminuata produce atat stari de depresie, de anxietate, semne de psihoza, tulburari de memorie si somn, dar si disfunctii in tot restul corpului si in special la nivelul organelor digestive. In momentul in care casca era data la o parte, oasele isi reluau locul si isi recapatau miscarea normala, iar simptomele dispareau incetul cu încetul. Sutherland defineste miscarile normale ale sistemului craniosacral, anumite tipuri de leziuni si miscarile asociate, precum si tehnici de manipulare corectiva. Dupa 20 de ani de cercetari, a trebuit sa accepte o evidenta: toate suprafetele articulare indicau existenta unui mecanism precis care permite oaselor craniene o miscare cu o amplitudine foarte mica. La putin timp dupa aceste experiente, Sutherland stabileste conceptul cranian in osteopatie si publica in 1939 o scurta monografie “The Cranial Bowl”. Osteopatia craniana se bazeaza pe recunoasterea unei mobilitati microscopice perceptibile manual la nivelul intregii structuri vii, dar cu o aplicabilitate terapeutica majora al nivel cranian. Sutherland pune accentul pe utilizarea terapeutica a puterii interne a sistemului viu si nu pe aplicarea unei forte externe: “permiteti functiei vitale interne sa-si manifeste puterea fara de gres, mai degraba decat sa aplicati o forta oarba venita din afara”. Asadar mecanismul cranio sacral este animat din interior de o respiratie celulara care antreneaza o fluctuatie de lichid (Suflul de viata) repercutata de un sistem membranos de tensiune reciproca (MTR). Aceasta forta motorie interioara patrunde toate tesuturile si toate organele si le impune pulsul sau ritmic: miscarea respiratorie primara (MRP). Conceptul cranian, dupa un parcurs indelungat, este integrat si predat in conceptul global al osteopatiei din anul 1940.

Rollin Becker (1910-1996) il intalneste pe W. G. Sutherland in 1948, practica impreuna cu el


Ciprian Bachigeanu

si mentine viu invatamantul sau dupa moartea acestuia. Marea sa contributie este: “Exista celule peste tot, lichide peste tot, membrane peste tot. Si toate aceste elemente au cu siguranta proprietati similare: o unitate globala de functionare.” Alti mari continuatori ai operei lui Sutherland in SUA sunt John Harakal, Edna Lay, Jim Jealous, Herbert Miller, Robert Fuhlford, osteopati D. O. si membri sau presedinti ai “American Cranial Academy – ACA”. Dar si Harold Magoun, Viola Frymann si Thomas Schooley, osteopatie D. O. care au venit succesiv in Anglia si Franta pentru a prezenta conceptul de osteopatie craniana inca din 1964. In 1970 John Upledger D. O. preda pentru prima data terapia craniosacrala unor elevi neosteopati. In Franta, acest model este promovat in prezent de Renè Briend D. O. Toate aceste lucrari si cercetari fac astazi posibil ca terapia craniosacrala si modelul biodinamic sa poata constitui o terapie de sine statatoare.

Sistemul craniosacral este compus din oasele craniului, din coloana vertebrala, sacru, meningele craniene (duramater, arahnoida, piamater, falx cerebri, tentorium cerebelli, falx cerebelli) si rahidiene, din lichidul cefalorahidian (LCR) si din diferitele structuri de productie, absorbtie si stocare ale LCR-ului, precum si din sistemul ventricular cranian. Sistemul craniosacral protejeaza sistemul nervos central de eventualele socuri sau rani si are o functie de transport de informatii si nutrimente. Sistemul craniosacral este in relatie de influenta reciproca cu alte sisteme: sistemul nervos, muscular, osos, fascial, hormonal, limfatic, sanguin, respirator. Miscarea ritmica a craniului si a sacrului pe care o simtea W.G.Sutherland, aceasta miscare a sistemului nervos si fluctuatie a lichidului cefalorahidian in sistemul membranos al creierului si al coloanei vertebrale sunt provocate de Respiratia Primara (notiune dezvoltata de osteopatie biodinamica).

O miscare uniforma ca un val se deplaseaza in interiorul sistemului craniosacral, transmitandu-se scheletului, fasciilor si lichidelor, precum si ansamblului organismului. Ansamblul acestor miscari este numit mecanismul respirator primar (MRP). In realitate aceste ritmuri sunt mult mai complexe si nu pot fi abordate in detaliu aici. Capacitatea organismului si a diferitelor structuri pentru a exprima aceasta miscare este un factor


Ciprian Bachigeanu

determinant al starii de sanatate a corpului. Un terapeut experimentat poate sa simta prin palpare restrictiile sau blocajele in structurile sistemului craniosacral, ale fasciilor, dar si in structurile inconjuratoare cum sunt muschii, viscerele sau articulatiile. Aceste blocaje sau restrictii de mobilitate pot avea diferite cauze: lovituri, accidente, operatii, boli sau compresii si traumatisme ante sau postnatale. De asemenea, pot avea cauze psihosomatice, emotionale sau datorate stresului. Printr-o cunoastere profunda a anatomiei, a fiziologiei, a miscarilor si ritmurilor sistemului craniosacral, putem elibera blocajele, reda partial sau total amplitudinea de miscare a articulatiilor limitate in mobilitatea lor prin tehnici mecanice. Acest fel de a lucra l-am putea califica drept biomecanic. Acesta se concentreaza asupra unui simptom, asupra originii sale structurale sau mecanice si vine cu o tehnica adaptata pentru a-l ameliora sau indeparta.

Modelul biodinamic Modelul biodinamic este fundamentat de ultimii 6 ani de practica din viata lui W. G. Sutherland. Intr-adevar, munca sa dupa 50 de ani de exersare a osteopatiei a devenit din ce in ce mai subtila. Acesta constata uneori, pe cand se concentra sa simta miscarile si ritmurile pacientilor sai, ca acestia se autoreglau inainte de a mai avea timp sa aplice tehnica corectoare propriu - zisa. Intrigat, manipula din ce in ce mai putin din exterior si incerca sa asculte si sa urmeze o forta fiziologica interna pe care a numit-o “suflul de viata” si pe care a desemnat-o ca fiind forta care organizeaza vindecarea. In legatura cu aceasta, Sutherland spunea: “Aveti incredere in inteligenta fiziologiei interne a corpului si nu aplicati o forta oarba din exterior”. Acesta este principiul fundamental al modelului biodinamic. Terapeutul va evita sa se focalizeze asupra simptomului si nu-l va corecta din exterior si se va concentra pe starea de sanatate.

Conceptul de sanatate in osteopatie Sanatatea este prezenta inalterata in interiorul nostru, boala situandu-se doar la periferie. Reluarea


Ciprian Bachigeanu

contactului cu sanatatea din centru ii va permite corpului sa se vindece si la periferie. Pentru a putea permite acestei forte fiziologice interne, suflul de viata, sa reorganizeze sistemul, terapeutul va adopta o atitudine interioara particulara. Acesta va fi prezent in propriul sau corp, va deveni constient de propria sa linie mediana si de spatiul din jurul sau. Va intra in contact fizic cu pacientul, cu o anumita atentie si intentie, cu respect pentru a cauta spatiul de care persoana are nevoie. Este atent sa nu transgreseze limitele fizice si psihologice ale pacientului.

Boala este un nod in fluiditatea corporala

Este posibil sa stabilim daca aceste distante fizice si psihologice sunt corecte prin aprecierea starii de activare a sistemului nervos autonom. Atunci cand terepeutul se afla la o distanta corecta, activarea sistemului nervos autonom diminueaza foarte mult si urmeaza o relaxare profunda. Plecand de la aceasta relaxare, este posibil sa percepem si sa urmam miscarile si ritmurile interne ale corpului, pentru ca apoi sa punem in contact perturbarile si “suflul de viata”. Terapeutul nu repara, ci este un martor care lasa si permite ca vindecarea sa aiba loc din interior inspre exterior, conform schemei unice a pacientului respectiv.

Campurile de aplicare Campurile de aplicare sunt numeroase, deoarece osteopatia biodinamica (terapia craniosacrala) este foarte blanda si poate fi aplicata oricarei persoane, de la nou - nascut la persoane foarte in varsta, aceasta chiar si in cazuri critice sau de dureri acute. Este ideala in recuperarea neuromotorie postraumatica sau postchirurgicala, in urgentele


Ciprian Bachigeanu

functionale sau in reanimare, precum si in cazul copiilor prematuri incubati sau nu. Aplicatia sa se refera la tot sistemul osteoarticular, boli ale sistemului sangvin si respirator. Este deosebit de indicata in bolile sistemului nervos sau hormonal si eficace in cazul migrenelor, ale tulburarilor de somn si starilor de epuizare. Afectiuni mai delicate, cum ar fi fibromialgia, boli neurologice sau ale sistemului nervos vegetativ pot fi de asemenea abordate. Este eficace in problemele de concentrare sau de hiperactivitate la copii (ADHD sau TDAH). Datorita blandetii sale, aceasta ramura a osteopatiei este deosebit de indicata pentru noii nascuti. W. G. Sutherland vorbea de ramurile indoite ale copacului care in cazul copiilor trebuie indreptate cat mai devreme pentru ca arborele sa poata creste drept. Este doar un inceput.... pentru ca abia acum putem vorbi despre lucrurile esentiale: - Dialogul tisular - Linia ancestrala - Recentraj energetic - Regresie constienta - Eliberarea fluxurilor - Matricea de lumina - Constiinte si sisteme de constiinta - Experienta si mijloacele constiitei

Osteopatie si postura

Posturologia Posturologia este o disciplina de evaluare globala a pozitiei corpului in raport cu verticala. Corpul uman se afla intr-o permanenta si usoara oscilatie in jurul centrului sau de greutate. Acesta se proiecteaza la nivelul solului intre cele doua picioare (in mijlocul poligonului de sustentatie si descrie un opt cu amplitudinea de +2 / -2 cm). Corpul uman oscileaza asemeni unui pendul inversat si fixat la sol. Aceasta miscare evidentiata de posturologi este pentru noi osteopatii, una din ilustrarile miscarii respiratorii primare (MRP), miscarea permanenta a corpului.


Ciprian Bachigeanu

Aceasta se poate percepe cu mainile si genereaza o oscilatie din cauza fixarii picioarelor pe sol.

Sistemul postural Sistemul postural

ea unei pozitii in rectitudine

rat care ne inconjoara arii

ru postural este

ul nostru inconjurator (atingerea,

itueaza diferitele parti ale corpului nostru in raport cu ansamblul,

elul dentinei si dintilor de o complexitate si precizie

ori integreaza selectorii de strategie, procesele cognitive si trateaza

ntrari de informatie posturala,

are mai multe functii complementare: - lupta impotriva gravitatii si mentiner- opunerea la fortele exterioare - situarea in spatiul timp structu- echilibrarea in miscare, ghidarea si consolidarea misc Pentru a efectua aceste diferite functii, sistemul nostdependent de mai multe tipuri de receptori: - exteroceptorii ne situeaza in raport cu medivederea, auditia) - proprioceptorii sintr-o anumita pozitie - receptorii situati la nivextraordinara - centrii superidatele obtinute de la aceste doua surse precedente. Functionarea optima a acestor receptori sau ieste reprezentata de pozitia ideala a corpului in spatiu.


Ciprian Bachigeanu

Toate aceste “intrari posturale” se pot deregla in anumite situatii putand perturba statica corporala. Piciorul si ochiul, care sunt in acelasi timp si exteroceptori si proprioceptori, reprezinta principala cauza de dereglari posturale. Ocluzia este la randul ei extrem de importanta in echilibrul de tonicitate al corpului, iar auzul deficient (urechea interna contine vestibulul, organul echilibrului) determina inclinarea capului, perturband verticala corpului. Sistemul senzorial defectuos informeaza insuficient sistemul nervos, care la randul lui declansează reactii motorii inadaptate sau dezechilibrate. Pentru a putea inlatura disfunctiile constatate in urma unei evaluari posturologice este nevoie de intervenţia altor terapii: osteopatia si medicina alopata, iar ulterior ortoptia, podologia, ocluzodontia, oftalmologia. Toate aceste discipline urmand sa lucreze intr-o echipa sinergica, realizand conceptul de medicina integrata. Osteopatia si sistemul postural Corpul in incercarea sa de a compensa un dezechilibru postural, a creat puncte de fixare si zone de tensiune musculo - fasciale care produc dificultati biomecanice si genereaza dureri. Osteopatul, in urma unui diagnostic osteopatic specific (DOS), determina cauza fixarii acestor puncte precise si trateaza disfunctiile asociate lor si in nici un caz nu trateaza simptomatic, manipuland in exclusivitate punctele dureroase. Osteopatul poate folosi pentru o identificare precisa a captorului lezat in plus de testele osteopatice si testele kineziologice. Acestea din urma aduc o precizie suplimentara si sunt extrem de pretioase. In functie de rezultatul tratamentului si al diagnosticului, osteopatul va fi condus uneori sa-si orienteze pacientul catre alte terapii sau specialitati medicale in incercarea de a rezolva cat mai eficace problematica cazului. De exemplu, daca dereglarea este diagnosticata ca fiind de origine: - oculara: va orienta pacientul inspre un oftalmolog sau un optometrist; - podala sau un deficit anatomic de lungime al piciorului: inspre un podolog;


Ciprian Bachigeanu

- auditiva sau vestibulara: inspre un O. R. L.-ist; - dentara: inspre dentist sau ocluzodontist.

Sistemul nervos

Migrene, cefalee, nevralgii faciale, cervico - brachiale, intercostale, nevralgia Arnold, torticolis, cruralgie, sciatalgie, sciatica, meralgie parestezica.

Sistemul respirator, O. R. L., oftalmologie

Sinuzite, ameteli, echilibru instabil, sindromul lui Ménière, astm (amelioreaza), bronsite, rinite, acufene, lacrimari, ochi uscat, migrene oftalmica.

Sistemul cardio - vascular

Sentiment de apasare toracica, palpitatii, tulburari circulatorii ale membrelor inferioare, congestie venoasa si portala, hemoroizi.

Sistemul digestiv

Aerofagie, meteorisme, dispepsie, hernie hiatala, gastrite si consecintele hiperaciditatii gastrice, tulburari functionale hepato - biliare, colite, constipatie, ptoza viscerala (rinichi, stomac, vezica urinara).

Sistemul genito - urinar

Dureri si disfunctii ginecologice, cistite, sterilitate functionala, ptoza uterina sau a vezicii urinare, tulburari ale functiei sexuale, enurezis, prostatite, cistite, urmarirea osteopatica a sarcinii.

Sistemul locomotor

Dureri ale coloanei vertebrale (cervicalgii, dorsalgii, lombalgii, sacralgii, coxalgii), dureri, inflamatii (periartrite scapulara), restrictii de mobilitate ale tuturor articulatiilor periferice, disfunctii ocluzale si temporo - mandibulare, tendinite, tenis elbow, entorse, scolioze si atitudini scoliotice.

Sistemul neuro - vegetativ

Stari depresive, hipernervozitate, anxietate, stres, tulburari ale somnului, spasmofilie.

Sechele posttraumatice si chirurgicale

Cicatrice, fracturi inainte sau dupa deghipsare, entorse, cazaturi, accidente rutiere. 1. Femeia insarcinata


Ciprian Bachigeanu

si aparatul genital 2. Nou - nascutul si copilul mic 3. Copilul mare si adolescentul 4. Adultii si persoanele in varsta 5. Osteopatie si dureri de spate 6. Handicapul locomotor sau psihic 7. Victimele accidentului rutier 8. Sportivii de performanta 9. Osteopatia si lumea animala

1. Femeia insarcinata si aparatul genital

Osteopatia: un tratament al tulburarilor din timpul sarcinii. In timpul sarcinii apar in mod frecvent diferite tulburari functionale: - mecanice: dureri coccigiene, vertebrale, sciatice - digestive: greata, varsaturi, aciditate gastrica, digestie dificila - uro - ginecologice: infectii urinare, micoze, senzatii de greutate - obstretricale: prezentari distocice ale fatului (sezut, transversala), contractii sau spasme uterine. Toate aceste disfunctii pot fi tratate si ameliorate prin sedinte de osteopatie regulate in timpul sarcinii.

Osteopatia: pentru confortul sarcinii Urmarirea osteopatica a sarcinii constituie pentru viitoarea mama si copil siguranta unei sarcinii armonioase si realizarea unei stari de confort atat de necesare: o gestiune a stresului, ameliorarea functiilor respiratorii, o mai buna relatie mama - copil, ameliorarea tulburarilor circulatorii. Osteopatia permite o mai buna adaptare a organismului la modificarile tensiunilor tisulare si la depresia abdominala legate de sarcina.

Osteopatia: o pregatire pentru nastere Toate sechelele de


Ciprian Bachigeanu

traumatisme ale bazinului pot perturba derularea corecta nasterii. Prin tehnicile sale specifice, osteopatul asigura mobilitatea bazinului si a axei vertebrale dereglate in special de: caderi vechi pe coccyx, fracturi ale bazinului, accidente de masina, diferite cicatrice (epiziotomie, apendicita, cezariana), cicatrice de anestezie peridurala dureroase. Osteopatia, tehnica tisulara manuala, blanda, nu comporta nici un pericol pentru mama si fat. Osteopatia se integreaza astfel in echipa de dispensarizare: moasa, ginecolog, obstretician.

Osteopatia: o interventie de predilectie in sfera ginecologica Numeroase tehnici interne sau externe sunt folosite pentru a echilibra micul bazin la femeie, dar si la barbat. Consecintele interventiilor chirurgicale, a epiziotomiei, dificultatile de procreere, incontinenta in general sau postpartum, ptoza organelor, problemele de prostata sau vezica pentru barbati pot fi ameliorate sau inlaturate prin osteopatie.

2. Nou - nascutul si copilul mic

Fiecare nastere ar trebui sa fie urmata de un examen osteopatic atent. Nasterea poate fi unul dintre primele traumatisme pentru copil. Prelungita sau precipitata, aceasta poate perturba functionarea normala a structurilor craniene. Daca nasterea este dificila, este nevoie de spatule, ventuze sau forceps, care vor influenta mobilitatea suturilor craniene si vor provoca tulburari imediate sau tardive. Adeseori copiii se nasc cu capul putin deformat, ascutit, cu un ochi mai inchis, cu o ureche mai dezlipita sau mai avansata, cu nasul un pic strivit. Parintilor li se spune ca toate acestea isi vor reveni de la sine. In aparenta da, dar echilibrul cranian este stricat si exista disfunctii osteopatice care necesita interventia terapeutului.

Cand trebuie consultat? - cand nasterea a avut loc cu anestezie peridurala, travaliu prea lung (mai mult de opt


Ciprian Bachigeanu

ore) sau prea scurt (mai putin de doua ore), in caz de sarcina gemelara, prezentatie distocica tip sezut, frontala sau bregmatica - tractiune brutala a copilului, cordon ombilical in jurul gatului, in caz de prematuritate - presiune abdominala importanta pentru expulzia copilului, dupa utilizarea forcepsului sau ventuzei, cezariana, in caz de suferinta fetala, reanimare. Diametrul craniului copilului creste cu 6 cm in primele trei luni de viata extrauterina, in urmatoarele noua luni mai crescand cu inca 6 cm. O interventie cat mai precoce este esentiala. Invatati sa va observati copilul si sa stiti cand sa consultati un osteopat DO: - copilul se cambreaza pe spate cand este luat in brate sau cand i se da sanul - copilul este crispat cu bratele intinse sau are mainile rigide - tresare la cel mai mic zgomot - este aton si isi tine cu greutate capul - plange tot timpul, doarme foarte putin, regurgiteaza, nu digera si este agitat dupa supt, suge greu sau ii trebuie mult timp, parul din spatele capului se macina in mod asimetric, a cazut de pe masa de infasat (chiar daca nu sunt semne pe radiografia de craniu) - are o pozitie asimetrica a coapselor sau a picioarelor, pune mereu un brat catre spate, intoarce mereu capul in aceeasi directie si doarme mereu pe aceeasi parte, strabism, face otite si bronsite in mod repetitiv, are respiratia zgomotoasa. Pentru restabilirea armoniei Un examen foarte bland al diferitelor mobilitati fiziologice (craniu, sacru, abdomen) va detecta cu usurinta disfunctiile minore care se afla la originea acestor probleme. Cu ajutorul unor tehnici manuale adaptate si intotdeauna foarte blande, copilul dumneavoastra va avea din nou chef de joaca. Mainile experte si atente ale unui osteopat ii vor permite sa-si inceapa cu bine viata.

3. Copilul mare si adolescentul

Osteopatia: o terapie si un ajutor pentru toata copilaria La varsta la care copilul invata sa mearga, diferitele cazaturi, chiar si anodine, pot sa produca diferite disfunctii: somn perturbat, afectiuni ORL, excitatie, furie, enervare, digestie perturbata, constipatie, deviatia coloanei vertebrale, picioare sau genunchi deformate. Osteopatia este o terapie dintre cele mai adaptate pentru corectarea sechelelor diferitelor traumatisme.


Ciprian Bachigeanu

Osteopatie si scolaritate Copilul care a fost observat la scoala ca "nestand locului, visator, care nu se concentreaza, dislexic" va gasi un ajutor sigur in tratamentul osteopatic. Aceast tratament ii va permite sa se destinda, sa se concentreze mai bine si sa fie mai atent. Copiii sunt foarte receptivi si sensibili la confortul adus de tratament. Cu cat tratamentul va fi mai precoce, cu atat mai repede vor fi depasite dificultatile scolare.

Osteopatie si coloana vertebrala Tulburarile de statica la copil (scolioze, lordoze, cifoze) sunt semnul unei proaste adaptatari ale corpului. Cauzele care pot fi de origine viscerala, traumatica, craniana, vor fi determinate printr-un diagnostic osteopatic specific. Colaborarea cu alte terapii este uneori necesara.

Osteopatie si ortodontie Astazi se pun din ce in ce mai multe aparate dentare si numerosi ortodontisti lucreaza in colaborare cu osteopati pentru o mai buna reusita a tratamentului si pentru confortul copilului. Aparatele ortodontice se sprijina pe structurile craniului pentru a face parghie asupra mandibulei si a dintilor. Aceste constrangeri pot provoca: dureri de cap, de spate, ameteli, tulburari vizuale, dificultati de concentrare, modificarea starii psihice. Este nevoie de o urmarire osteopatica regulata in decursul ingrijirilor dentare pentru a palia aceste probleme, pentru a controla si a ghida adaptarea craniului si a corpului. In orice caz, invatati sa va observati si sa va ascultati copilul. O plangere repetata trebuie sa va alerteze.


Ciprian Bachigeanu

4. Adultii si persoanele in varsta

In cazul adultilor si al persoanelor in varsta osteopatia trateaza toate problemele evocate pe pagina ce trateaza.

5. Osteopatie si dureri de spate

"Durerea de spate" (lombalgie, dorsalgie, cervicalgie) constituie obiectul unor numeroase specialitati medicale sau paramedicale: reumatologie, vertebroterapie, chiropraxie, kinetoterapie. Terapeutica osteopatica este diferita prin conceptul sau si prin tehnicile sale specifice. Osteopatia considera simptomul ca fiind consecinta unei suite adaptative mai mult sau mai putin complexe. De exemplu, o durere dorsala poate fi legata o disfunctie a stomacului sau a vezicii biliare.

Durerea de spate poate aparea la orice varsta. La copil, durerile de spate generate de un ghiozdan prea greu, de o cazatura sau de scolioza nu trebuie niciodata neglijate. La persoanele in varsta, durerile nu sunt o fatalitate, chiar si in caz de artroza sau osteoporoza. Osteopatia nu exclude in nici un caz bilanturile de sanatate, radiografiile si scanerele care vor trebui facute daca va fi nevoie.


Ciprian Bachigeanu

Osteopatia: o terapie adaptata pentru durerea de spate (o singura durere, dar origini diferite). Terapeutul, datorita diagnosticului osteopatic specific (DOS) poate determina diferitele origini ale durerii. Tinand cont de globalitatea fiecarui individ, acesta va trata structurile implicate in aparitia acestei suferinte. De exemplu, constrangerile mecanice exercitate asupra zonei lombare sunt majorate sau provocate de factori locali sau la distanta de zona dureroasa. Acestea pot avea diverse origini: colite functionale spasmodice, uterus in retro sau lateroversie, endometrioze, cicatrice si aderente viscerale, sechele de cazaturi, accidente rutiere, entorse (genunchi, glezne), traumatisme craniene. Nu va trebui sa va mirati daca veti consulta pentru o durere de spate si veti fi tratat printr-o corectie osteopatica a unui picior sau a stomacului. Gesturile noastre obisnuite, activitatile noastre profesionale, stresul, ergonomia mobilierului nostru, o proasta alimentatie, toate constituie cauze pentru durerea de spate.

6. Handicapul locomotor sau psihic

Exista mai multe feluri de handicap: leziunile congenitale (infirmitate motorie cerebrala, encefalite, trisomie), leziuni posttraumatice (paraplegii, tetraplegii), leziuni neurologice dobandite (hemiplegii, scleroza multipla in placi). In toate aceste cazuri, chiar daca osteopatia nu va vindeca sursa acestor entitati patologice, va fi totusi de un ajutor pretios. Ea va permite exprimarea diferitelor capacitati ale pacientului la valoarea lor maxima, ajutand la recuperarea partiala a celor pierdute.

La copil "Structura guverneaza functia" a spus A. T. Still, fondatorul osteopatiei. Astfel restabilind mobilitatea diminuata sau pierduta de diferitele structuri ale corpului (oase, ligamente, aponevroze), osteopatia va avea un rol benefic asupra functiei acestor structuri. Restrictii, deformari, imobilitatea craniului pot sa jeneze dezvoltarea craniului copilului, prin limitarea spatiului, diminuarea elasticitatii


Ciprian Bachigeanu

tisulare si pot provoca perturbari in circulatia fluxurilor lichidiene intracraniene. Pentru copiii cu leziuni grave ale SNC, scopul va fi de a restabili "Miscarea respiratorie primara" si a permite compensarea acestor leziuni.

La adult Osteopatia va permite o recuperare mai rapida si o limitare a sechelelor. Va permite un confort de viata, o stare fizica si psihica mai buna. Adultul care va fi astfel mai putin incordat, mai putin nervos, suferind mai putin va avea o viata relationala si afectiva ameliorata. Osteopatia nu este bineinteles o terapie exclusiva, ea inscriindu-se intr-un cadru recuperatoriu pluridisciplinar.

7. Victimele accidentului rutier

Nevralgii, sciatice, lombalgii, dureri de cap, insomnii pot fi sechelele tardive ale unui accident de masina. Chiar daca nici o leziune nu a aparut la radiografie, chiar daca traumatismul de "whiplash injury" a fost moderat, unda de soc ramane inscrisa in corpul accidentatului si ii provoaca tulburari si dureri.

Ce se intampla in timpul unui accident? Soferul si pasagerul sunt mentinuti de centura de siguranta care trece peste torax la nivelul sternului si fixeaza oasele bazinului, iliacele, pe scaun. In timpul socului, presiuni importante se vor exercita asupra acestor zone. Capul pleaca cu violenta inainte, antrenand in miscarea sa toata coloana vertebrala si sacrul. Corpul este supus in felul acesta unei importante forte de inertie care ii depaseste capacitatile de absorbtie. Anumite structuri se vor afla astfel in conflict, provocand simptome si dureri (uneori cu intarziere).


Ciprian Bachigeanu

Craniul si bazinul sunt legate din punct de vedere anatomic. Dura mater tapiseaza interiorul cutiei craniene si se prelungeste ca un tub in interiorul coloanei vertebrale, atasandu-se in jurul orificiilor de emergenta ale nervilor cranieni si in special la nivelul coccixului. Din cauza acestui raport anatomic particular un soc la nivelul sacrului poate sa produca disfunctii craniene. De asemenea, un soc la cap poate provoca dureri lombare. Aceasta legatura "craniu - coloana vertebrala - sacru si coccis" prin intermediul sistemului meningial constituie specificul muncii osteopatului.

Cand trebuie consultat? - dupa orice tip de accident. Chiar si in absenta unor semne radiologice "obiective", frica, emotia au fost indeajuns pentru a o bloca respiratia, a jena functionarea diagramei toracice si a antrena compensatii dureroase. - in toate cazurile de traumatism cranian cu sau fara pierdere de constiinta (consultarea prealabila intr-un serviciu specializat este indispensabila). - in toate cazurile de dureri vertebrale, cervicale, dorsale sau lombare. - in cazul pierderii memoriei, tulburari de vedere, de auz, de olfactie, insomnii, ameteli. - contuzii si sechele de fracturi. - in toate cazurile in care presiunea centurii de siguranta sau a volanului a putut sa provoace: jena sau dureri respiratorii, blocarea respiratiei, senzatii de angoasa, dureri la nivelul sternului, oboseala, diminuarea tonusului, stare depresiva. - osteopatul, printr-o palpare fina, descopera "cauza din cauza".

8. Sportivii de performanta

Orice pierdere de mobilitate a articulatiilor, a muschilor, a ligamentelor sau viscerelor poate sa provoace un dezechilibru al starii de sanatate. Aceasta se manifesta la sportiv prin diferite simptome, de la simpla contractura la durerea cronica, alterand oricum performantele. Osteopatia: structura echilibrata + mobilitate corecta = functie optimala


Ciprian Bachigeanu

Osteopatia amelioreaza performantele Prin actiunea sa specifica asupra intregului corp, osteopatia va recunoaste si va trata adevaratele cauze ale durerilor care limiteaza practica sportiva. Prin eficacitatea sa, amelioreaza potentialul si puterea musculara, supletea articulatiilor si capacitatea respiratorie. Tratamentul osteopatic permite, de asemenea, o mai buna concentrare inaintea intrecerii si o recuperare optima dupa efort.

Osteopatia la copilul sportiv Aceasta este deosebit de indicata pentru a corecta consecintele caderilor si ale traumatismelor. In mod preventiv, bilanturi regulate sunt de asemenea recomandate pentru a supraveghea copilul sportiv si dezvoltarea sa fizica. Este bine ca pretendentii la o activitate sportiva intensa sa fie controlati in osteopatie. Conservarea echilibrului corpului le va permite sa practice in mod durabil.

Cand trebuie consultat? In mod preventiv: pentru a stabili un "chek up", pentru a pregati un concurs. In mod curativ: - pentru a reechilibra in mod precis axele articulare care au fost perturbate de soc - dupa fracturi, entorse, operatii chirurgicale pentru o mai buna cicatrizare - pentru stergerea memoriei unor traumatisme vechi Dar si in caz de: - caderi fara traumatisme osoase sau fara leziuni vizibile la radiografie - dureri articulare diverse - tenis elbow, talalgii, pubalgii, periartrite, epicondilite - pierderea suflului la efort, blocaj intercostal - sciatice, cruralgii, cervicalgii, dorsalgii, lombalgii - dureri de cap, tulburari ale echilibrului, ameteli


Ciprian Bachigeanu

- proasta recuperare intre doua intreceri - stres, lipsa de concentrare, somn dificil

Prezenta osteopatiei in lumea sportului La cererea organizatiilor sportive (in Franta si in lume), osteopatii intervin in cadrul unor manifestari sportive de renume: Turul Frantei de Vela,Trofeul Clairefontaine, Evian Masters (golf), Cupa mondiala de escalada, Paris Nisa challange / VTT, Raid Trans Massif, Campionatul Mondial de Motomarina, Air France Rugby Seven, Raliul Monte Carlo, Finala Campionatului Francez de Tenis. O prezenta importanta o au osteopatii in lumea fotbalului si a curselor de automobile.

9. Osteopatia si lumea animala

Osteopatia este aplicata astazi din ce in ce mai mult in tratamentul cailor (osteopatie echina), al cainilor si pisicilor, existand scoli specializate si numeroase lucrari in domeniu.

Tehnicile osteopatice

Osteopatia este o medicina holistica, neconventionala care vizeaza restabilirea sanatatii prin restabilirea micromobilitatii fiziologice in zonele in restrictie si care au fost descoperite in urma diagnosticului osteopatic specific (DOS). Separarea pe familii de tehnici tine cont de modalitatea lor de executie, o sedinta de osteopatie presupunand adesea un amestec al acestora, iar predominanta unui tip de tehnici in cadrul unui tratament nu este decat rezultatul preferintelor terapeutului si al sensibilitatii sale. Tehnicile osteopatice sunt aplicate in urma unui diagnostic osteopatic, coroborat de principiile si filozofia osteopatica. Ele urmaresc restabilirea unui echilibru global, fiecare tratament luand in considerare unitatea corpului uman si unicitatea sa in momentul tratamentului. Desi au fost adaugate noi capitole si tehnici de tratament de la infiintarea osteopatiei de catre A.T.Still, principiile, filozofia si viziunea sa de ansamblu asupra omului au ramas extraordinar de actuale.


Ciprian Bachigeanu

Tehnici osteopatice functionale Tehnici musculo - articulare care necesita participarea activa a pacientului prin respiratie si diferite contractii si relaxari musculare. Acestea se fac in sensul leziunii, cu sau fara parghie. Au drept scop stimularea facultatilor de autovindecare.

Tehnici osteopatice structurale Cele mai cunoscute, intervin in caz de "leziuni osteopatice” sau pierderi de micromobilitate, mobilizand structura osoasa in limitele barierelor articulare fiziologice. Sunt tehnici cu amplitudine scazuta si velocitate crescuta, cel mai adesea insotite de un "poc" caracteristic. Osteopatul respecta intotdeauna barierele fiziologice, scopul acestora fiind restabilirea tensiunilor periarticulare si repozitionarea de facto a articulatiilor.

Tehnici osteopatice craniene Au aparut in urma descoperirii Respiratiei Primare de catre W. Sutherland si a


Ciprian Bachigeanu

consecintei sale Micarea Respiratorie Primara la nivelul oaselor craniene si a sacrului. Aceste tehnici sunt salutare la bebelus, imediat dupa nastere. Se adreseaza tuturor suturilor craniene, endo sau exo craniene, eventual intrabucale sau periorbitare.

Tehnici osteopatice viscerale Raporturile dintre viscere sunt considerate asemeni unor articulatii. Viscerele prezinta o dinamica precisa, functia lor depinzand de mobilitatea lor fiziologica, de inervarea si vascularizarea lor corecta. Aceste tehnici tind sa restabileasca aceasta dinamica afectata de multiple cauze (pshihice, alimentare, posturale, traumatice, chirurgicale). Prin restabilirea dinamicii organului se previn aderentele, se reface drenajul veno - limfatic si se restabilieste functia organului.

Tehnici osteopatice fasciale Fasciile sunt locul unei miscari perpetue, jucand un rol fundamental: structural, biomecanic, cardiac, respirator, circulator, in metabolismul grasimilor, in cicatrizare, defensiv, neurologic, in conducerea si emiterea mesajelor, in conducerea si fluctuatia L.C.R. Acestea constituie o matrice, o interfata de schimb cu mediul inconjurator. Tehnicile fasciale (directe, indirecte, semi - directe) tind sa restabileasca mobilitatea fasciala, actionand in felul acesta la toate nivelurile corpului.


Ciprian Bachigeanu

Va prezint o lista scurta a indicatiilor medicale. Aparatul musculoscheletal A. Se recomanda in urmatoarele cazuri: - discopatii si spondiloze - scolioze si cifoze - torticolis - cefalee - dureri articulare - dureri toracice de origine necardiaca - nevralgie intercostala - periartrita scapulohumerala - brahialgii - sciatalgii - hernii de disc, protruzii discale B. Sindroamele toracocervicale: - sindromul muschilor scaleni si pectorali - sindromul umar - mana - epicondiloza, cotul tenismanului C. Sindroamele vertebrale toracale Sindroamele reflectorii: - sindroamele neurodistrofice si neurovasculare toracale - pectoralgii - pseudocardialgiile la bolnavul vertebroneurologic D. Sindroamele discopatiilor lombare. Sindroamele vertebrale lombare:


Ciprian Bachigeanu

- lombalgia acuta (lumbago) Deformarile coloanei vertebrale lombare: - cifoza lombara fixata si stergerea lordozei lombare - lordoza fixata si hiperlordoza - scolioza lombara antalgica - sindroamele neurodistrofice lombosacrate si iliosacrate E. Sindroamele bazinului si membrului pelvin: - sindroamele musculotonice ale bazinului - sindromul m. piriform - sindromul planseului pelvian - sindromul simfizo-sternal, pubalgia - sindromul m. Iliopsoas - coccigodinia - coxalgia, gonalgia, dureri de glezna - entorse, sechele entorse - periartroza soldului - periartroza genunchiului - periartroza articulatiei gleznei, piciorul plat - sindroamele compresive secundare ale nervilor muschilor pelvieni (sindroame de tunel). Stomatologie Disfunctia articulatiei temporomandibulare (ATM). O.R.L Vertij, acufene. Pulmonologie Blocajele costale, hipertonusul diafragmei si musculaturii respiratorii, astmul bronsic, bronhopneumonii. Patologie urogenitala Anexite, chisturi ovariene, cistite, disparenunia (sexul dureros), prostatita, litiaza renala si nefroptoza, enureza la copii. Aparatul endocrin Disfunctia glandei tiroide, suprarenale, mastopatii fibroase si chisto -fibroase. Aparatul digestiv Gastrita si ulcer gastric, duodenite, reflux gastroduodenal, hernie hiatala, dischinezii biliare, colecistite, hepatite, colite, constipatia cronica, hemoroizi. Cuvinte - cheie: disparenunia (sexul dureros), anexite, lombosciatica, protruzii discale, hernie disc.


Ciprian Bachigeanu

Sanatatea coloanei vertebrale = SANATATE Cand spunem sistem nervos ne referim la creier, dar si la nervii ce deservesc toate structurile si functiile organismului. Daca priviti imaginea de mai jos, puteti vedea cum ies nervii din creier si din coloana vertebrala.

Nervii ies fie din creier, fie din maduva spinarii, ei fiind in esenta, extensii ale creierului. Nervii sunt structurile prin care creierul controleaza activitatea fiecarei celule, a fiecarui tesut si ce este si mai important, a fiecarui organ din corpul uman.

Cat timp creierul poate comunica cu organele putem vorbi de sanatate. Dar daca aceasta comunicare este perturbata de o disfunctie a creierului sau de o problema aparuta la nivelul coloanei vertebrale (axul osos central din care ies nervii), problema aparuta datorita unei alinieri deficitare a vertebrelor, pot aparea puncte de presiune asupra nervilor, ce pot perturba functionarea organelor. Iata o reprezentare a vertebrelor, nervilor, si organelor invervate de acestia.


http://fundatiavaruna.ro/wp-content/uploads/2010/07/sistem-nervos.jpg�

Ciprian Bachigeanu

Sa presupunem ca dintr-un motiv sau altul, coloana vertebrala iese din aliniamentul corect si vertebrele incep sa exercite presiune pe unul dintre acesti nervi. Ce credeti ca se intampla?

Exista un un studiu ce raspunde la aceasta intrebare, studiu realizat la Universitatea Colorado. Cercetatorii au plasat o foarte mica presiune pe unul dintre nervii spinali, cam 10 mm coloana de mercur, cam cat ar fi presiunea exercitata de cea mai usoara atingere a unui deget resimtita pe o pleoapa. Ei au descoperit ca aceasta presiune de 10 mm coloana de mercur aplicata pe un nerv spinal, ar reduce numarul impulsurilor si activitatea electrica a acelui nerv cu 60 %. Hai sa spunem ca de exemplu, acel nerv ar merge catre inima si ca ar fi supus unei usoare presiuni


http://fundatiavaruna.ro/wp-content/uploads/2010/07/nerviorgane.jpg�

Ciprian Bachigeanu

datorita unei tasari de vertebre toracale, ceea ce noua ni se poate parea o usoara jena aparuta la anumite miscari ale trunchiului, ar fi in realitate, o reducere cu 60 % a cantitatii de informatie, energie si impuls electric, ce vine de la creier si merge la inima sau invers. Este usor de inteles ca aceasta reducere a functionalitatii nervului ar avea drept corespondent o afectare a functionarii inimii, ceea ce se va resimti in timp in starea de sanatate a inimii si a intregului organism. Asadar definitia notiunii de sanatate ar trebui sa fie strans legata de situatia in care fiecare organ, tesut si celula primesc impulsurile de la creier in proportie de 100 %. Sa revenim putin la coloana vertebrala de care vorbeam putin mai sus, spuneam ca al nostru creier comunica prin nervii spinali cu toate organele corpului. Nervii acestia sunt 33 de perechi, fiecare pereche mergand catre un organ pentru a-l inerva si pentru a-i controla functionarea. Sa mai luam un exemplu, sa zicem ca una sau mai multe dintre vertebrele din regiunea cervicala, este deplasata in raport cu celelalte, ca rezultat nervii care ies prin gaurile descrise de cele 7 vertebre cervicale, sunt pensati. Vorbim despre nervii ce merg la musculatura fetei, capului, ochilor, sinusurilor. Vertebrele ce nu mai sunt aliniate in curbura fiziologica naturala, unele fata de altele genereaza ceea ce numim subluxatii. Acestea creaza o blocare a semnalului ce vine de la creier, prin nervi catre cap, gat si organele aferente. Asta are ca rezultat dureri de cap, de spate, de gat, torticolis, tulburari de vaz si auz, tulburari ale echilibrului si simtului kinestetic. Pot sa apara alergii, crize de astm sau de tiroida, probleme cu sinusurile, din simplul motiv ca structurile nu mai sunt corect inervate si nu mai functioneaza optim. Poate de aceea daca cineva a suferit un accident la nivelul gatului sau capului, a primit o lovitura, a cazut sau a fost supus unor socuri sau vibratii repetate, poate resimti din plin disfunctiile organelor si structurilor deservite de nervii ce ies de la nivelul coloanei vertebrale cervicale. Daca ne gandim la nervii care ies din coloana vertebrala toracala superioara, ne dam seama ca subluxatiile la acest nivel pot tulbura functionarea inimii si plamanilor. Simptomele posibile sunt: dificultati in respiratie, astm, palpitatii, aritmii, murumur cardiac si asa mai departe.

Pe masura ce coboram pe coloana intalnim nervii care ies din coloana toracala de mijloc si care inerveaza stomacul. De multe ori oamenii acuza arsuri, sau balonari, reflux gastro - esofagian, ulcere si alte probleme, doar pentru ca au o subluxatie la acest nivel. O data eliminata subluxatia prin reasezarea vertebrelor in pozitie corecta prin diferite manipulari osteo - articulare, presiunea exercitata asupra nervului, dispare si functionarea aceastuia revine la normal in cel mai scurt timp. De aici si starea de bine de dupa o sedinta de terapie manuala de repozitionare si realiniere a coloanei, dar si posibila senzatie ca nu iti mai recunosti corpul, caci brusc organele interne primesc intregul flux de impulsuri asa cum nu au mai primit de multa vreme. Daca mai coboram putin pe coloana, ajungem in regiunea ei lombara, de unde pleaca nervii spre colon, rinichi, vezica urinara, ovare, prostata, adica sistemul reproducator si cel excretor. O data eliberata presiunea de pe nervii de la acest nivel, multe din bolile acestor organe dispar fara urma, datorita pozitionarii corecte a discurilor si vertebrelor, prin actionarea directa asupra muschilor, ligamentelor, tendoanelor. Fiind vorba despre legatura dintre vertebre, nervi si


Ciprian Bachigeanu

organe este momentul sa va relatam un experiement ce a fost facut la Universitatea din Pennsylvania de Dr. Henry Windsor. Acesta nu intelegea de ce chiropracticienii spuneau cu consecventa ca problemele cauzate de pensarea nervilor spinali pot sa afecteze functionarea optima a organelor interne. Medicul a studiat cadavre si a aflat prin disectie care a fost cauza mortii respectivelor persoane. Apoi a analizat celulele si tesuturile bolnave din fiecare corp pentru a avea dovada obiectiva a cauzei mortii. Sa spunem de exemplu ca persoana studiata murise din cauza unei boli de ficat. Dr. Windor a urmarit nervii ce inerveaza ficatul pana la locul emergentei lor din coloana vertebrala si a facut asta pe mii de cazuri. Asa a descoperit ca persoanele care mureau de boli de ficat, rinichi, inima, stomac, splina, plamani in procent de 97 % aveau probleme grave de coloana la locul de unde ieseau nervii corespondenti acestor organe, din coloana vertebrala. La aproape 100 % din cazuri existau subluxatii la nivelul de la care porneau nervii spre organele interne respective. Iata un motiv fantastic pentru a interveni, pentru a preveni si corecta orice mica subluxatie a coloanei, indiferent la ce varsta apare. Pentru ca redresarea spatelui si eliminarea durerii de la acest nivel este doar o mica, o foarte mica parte din beneficiile pe care le poate avea o terapie manuala corect aplicata. Pastrand in cea mai buna stare de functionare sistemul nervos, putem redresa intregul organism si putem intari pana si sistemul imunitar si pe cel endocrin.

Terapiile manuale aplicate corectiv pe vertebre si pe oasele coxale sunt in masura sa restabilieasca starea de sanatate si de functionare optima a intregului organism. Boli ale coloanei vertebrale: - cifoze - scolioze - lordoze - spondiloze - spina bifida - deficiente si dereglari ale pozitiei bazinului - genunchi in valgum (x) - genunchi in varus (o) - genunchi in ghilimele (k) - picior plat - entorse - contuzii - luxatii - luxatii congenitale coxofemurale - corectarea atitudinilor vicioase si deficientele fizice la copii - deconectarea musculaturii si articulatiilor bolnave - corectarea deficientelor capului si gâtului - corectarea deficientelor umerilor, omoplatilor si membrelor superioare - corectarea deficientelor trunchiului - corectarea deficientelor membrelor inferioare - elongatii si elasticizari


Ciprian Bachigeanu

- boli cauzate de dereglarea posturilor osteoarticulare: Boli cardiovasculare - complicatii ale infarctului miocardic - hiper si hipotensiune Boli respiratorii: - dispnee - raceala - bronsita, astm Boli digestive: - greturi, litiaza biliara, colita, obezitate, constipatie, pancreatita, afectiuni gastro - hepatice, ulcer duodenal Boli urogenitale: - enurezis, cistita, sterilitate, hemoroizi Boli kinestezice: - parkinson; convulsii; dureri articulare – sold, genunchi; - dureri de nervi – trigemen, occipital, nerv intercostal, lombalgie, dorsalgie, torticolis, hemiplegie Boli ale nervilor vegetativi: - transpiratii insuficiente sau abundente, sforait, boli de piele si mucoase, alopecie, par alb, bataturi, eczeme, riduri, dermatite Alte boli: - astenie, oboseala, iritabilitate, apatie, insomnie, amnezie, somnolenta, agitatie, febra, anemie. Ce afectiuni se pot trata prin aceasta metoda? – in special, afectiuni tipice ale scheletului: luxatii, cifoza, scolioza, torticolis, spondiloza, discopatii, lombosciatica si altele. Dar se pot trata si unele disfunctii somatice: ulcerul gastric si hipertensiunea arteriala fiind doar doua exemple. – in cadrul hipertensiunii, sistemul cardiovascular este reglat de sistemul nervos simpatic prin segmentele coloanei vertebrale cu ganglionii paraleli cordonului spinal. Daca una dintre vertebre este deplasata, este afectata functia ganglionilor simpatici, influentand astfel presiunea sanguina. De asemenea, pozitionarea incorecta a celei de-a cincea vertebre dorsale are ca efect o meteosensibilitate cu manifestari cardiace, senzatie de presiune in zona cordului si, uneori, simptome tipice de angina pectorala, investigatiile demonstrand ca, de fapt, nu este vorba despre angina. Deplasarea segmentului toracal T2 - T3 afecteaza cavitatea atriala provocand adesea tulburari de ritm cardiovascular, asa -numitele palpitatii.


Ciprian Bachigeanu

Pozitionarea incorecta a ultimelor trei vertebre poate determina enurezisul, constipatia cronica sau unele afectiuni ginecologice. De asemenea, pozitionarea incorecta a unor vertebre cervicale poate determina, datorita modificarilor circulatorii la acest nivel, afectiuni cum ar fi cefaleea, ametelile, tulburarile de auz si de vedere, lipsa de concentrare. Efectele: – realizeaza o reglare rapida a acestora. De multe ori, se aude un pocnet cauzat de vaporizarea fluidului de la nivel articular, atunci cand se extinde spatiul la acest nivel. Datorita acestei reglari rapide, rezultatele terapiei se observa imediat, exceptie facand afectiunile cronice instalate de multa vreme. Tehnicile osteopatice Calcatura monahala este o medicina holistica, neconventionala care vizeaza restabilirea sanatatii prin restabilirea micromobilitatii fiziologice in zonele afectate care au fost descoperite prin diagnosticul calcatura monahala specifica (DOS). Separarea pe familii de tehnici tine cont de modalitatea lor de executie, o sedinta de osteopatie presupunand adesea un amestec al acestora, iar predominarea unei familii in cadrul unui tratament nu este decat rezultatul preferintelor terapeutului si sensibilitatii sale. Tehnicile osteopatice sunt aplicate in urma unui diagnostic osteopatic, coroborat de principiile si filozofia osteopatica. Ele urmaresc restabilirea unui echilibru global, fiecare tratament luand in considerare unitatea corpului uman si unicitatea sa in momentul tratamentului. Tehnicile functionale necesita participarea activa a pacientului si se fac in sensul leziunii, cu sau fara parghie. Ele au drept scop stimularea facultatilor de autovindecare. Tehnicile structurale mobilizeaza strucutura osoasa si sunt adesea insotite de un "poc" caracteristic. Osteopatul respecta intotdeauna barierele fiziologice, scopul acestora fiind restabilirea tensiunilor periarticulare si repozitionarea de facto a articulatiilor. Tehnicile craniene au aparut in urma descoperirii respiratiei primare si a consecintei sale, micarea respiratorie primara la nivelul oaselor craniene si a sacrului. Aceste tehnici sunt salutare la bebelus, imediat dupa nastere. Tehnici viscerale: la nivel visceral exista o dinamica precisa. Acestea tind sa restabileasca aceasta dinamica afectata de multiple cauze (pshihice, alimentare, posturale, traumatice, chirurgicale). Prin restabilirea dinamicii organului se restabilieste functia organului. Tehnici fasciale: fasciile sunt locul unei miscari perpetue, jucand un rol fundamental: structural, biomecanic, cardiac, respirator, circulator, in metabolismul grasimilor, in cicatrizare defensiv, neurologic, in conducerea si emiterea mesajelor, in conducerea si fluctuatia L.C.R., interfata energetica si de schimb cu mediul inconjurator.


Ciprian Bachigeanu

Chiropractica (numita si chiroterapie) este utilizata in special pentru remedierea deficientelor si blocajelor legate de sistemele osos, muscular si nervos. Scopul ei este acela de a ajusta vertebrele, de a combate blocajele si de a restabili echilibrul fiziologic. Ea contribuie de asemenea la corectarea tulburarilor biomecanice care afecteaza pozitia corpului, mobilitatea, circulatia sangvina si tonusul muscular si la reducerea durerilor cauzate de o inflamatie provocata de o miscare repetata. Vizita initiala se aseamana cu o consultatie medicala. Medicul chiropractician se informeaza intai despre starea de sanatate a persoanei, antecedentele sale medicale si despre problemele care o preocupa. Urmeaza apoi un examen fizic general si un examen detaliat al coloanei vertebrale si a locurilor dureroase. Uneori, el poate recomanda teste suplimentare (radiografie, analize de sange, ecografie) pentru a confirma diagnosticul si a verifica starea de sanatate a vertebrelor si articulatiilor. Medicul chiropractician nu prescrie medicamente si nu recomanda interventii chirurgicale. El efectueaza unele tehnici de manipulare menite sa “ajusteze” coloana vertebrala. Corectarea deplasarii vertebrelor are rolul de a degaja nervii si maduva spinarii, permitand astfel corpului sa isi recapete capacitatea de autovindecare


Ciprian Bachigeanu


naturala. Tratamentul propriu - zis al coloanei vertebrale, bazinului sau articulatiilor dureaza in general intre 10 - 20 minute. Medicul chiropractician poate da si sfaturi in legatura cu obiceiurile zilnice (nutritie, exercitii fizice, suplimente vitaminice).

Definitia medicieni osteopatice -...

Documents

Transcript of Definitia medicieni osteopatice -...