Definitia masajului

26

Click here to load reader

description

dsddsss

Transcript of Definitia masajului

Page 1: Definitia masajului

Definitia masajuluiMasajul- este o metoda fizioterapeutica, care include un ansamblu de

manevre mecanice dozate, efectuate de miinele masorului sau (mai rar) de picioarele masarolui sau instumente speciale pe diferite regiuni ale corpului, ara penetrarea pielii si mobilizarea elementelor articulare ale aparatului locomotor.

Clasificarea masajului- Scopul masajului: 1. Profilactic; 2 curativ.- Sfera aplicării: 1. Medical; 2. Cosmetic; 3. Sportive; 4. Industrial.- Metoda aplicării: 1. Masaj; 2. Automasaj; 3. Reciproc; 4. în pereche.- Mijlocul aplicării: A.De bază: 1.Manual; 2.Pedial; 3. Instrumental; 4. Aparate (a) vibromasaj b) hidromasaj; c) baromasaj)B.Asociate: cu fizioterapia, cu kinetoterapia, cu psihoterapia, cu farmacoterapia, cu intervențiileChirurgicale.Regiunea aplicării: A.Regionale: general, parțial.B) Zonale: segmentar, punctiform, microzonal, conjuctiv, miofascial, periostalC) Specializate: reanimațional, urologic, gynecologic, dermatologic, oftalmologic, otolaringologic, logopedic, stomatologic, visceral

Condiții de bază materială.Cel mai profesionist masaj nu va da rezultate scontate dacă la efectuarea lui nu

vor fi respectate cerințe și condițiile igienice fundamentale. Masajul se practică într-o încăpere specială, numită sală sau cabinet de masaj. El poate fi amenajat și într-o sală mare, prin impărțirea sa în boxe mai mici, separate prin paravane sau draperii. Pe lăngă acest cabinet, ar fi rațional să fie o sală de așteptare, o sală de dușuri, toaletă și o sală de odihnă după aplicarea tratamentului. Cabinetul de masaj trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

- să fie suficient de spațios, luminos, bine aerisit și călduros (temperatura optimă pentru masaj fiind de aprox.+20..+22 6C);

- să prezinte posibilități de întreținere a unei igiene perfecte: pereți placați cu faianță sau vopsiți în ulei, podea acoperită cu gresie sau linoleum, pentru a putea fi curățite și dezinfectate căt mai ușor;

- să fie prevăzută cu instalație de apă curentă;- să aibă mobilierul strict necesar: ▪ banchetă de masaj (de preferință cu

posibilități de reglare a poziției și înălțimii); ▪scaun pentru masor; ▪dulap pentru diverse materiale ajutătoare (aparate, unguiente etc.); -masă sau birou pentru acte.

Cerințile către pacient.Înainte de masaj subiectului i se recomandă un duș cald, iar dacă acesta este

imposibil el trebuie să-și spele picioarele și să-și șteargă celelalte părți ale corpului cu un prosop umed; golirea vezicii urinare și, dacă e posibil, a colonului. Se recomandă ca subiectul să-și aducă un prosop mare sau un cearșaf pe care să-l așeze pe bancheta de masaj peste cel existent.

Page 2: Definitia masajului

Se masează sectoarele descoperite ale corpului, deoarece masajul pielii este cel mai eficient. Însă în unele cazuri se admite masajul prin haina curată și subțire, care permite nu numai încălzirea eficientă a sectorului masat, dar și păstrarea îndelungată a căldurii.

Escoriațiile, zgîrieturile se prelucrează cu tinctură de iod sau verde de briliant, iar în timpul masării vor fi ocolite.

În timpul ședințelor de masaj, subiectul tebuie să aibă o poziție cît mai confortabilă, să-și relaxeze musculatura și să evite încordarea fizică și psihică.

Cerințile către maseur.Maseurul trebuie să cunoască execuția corectă a procedeelor și tehnicilor de

masaj; indicațiile și contraindicațiile masajului; să aibă foarte bune cunoștințe de anatomie, biomecanică, foziologie, simptomatologie; să stabilească corect durata și numărul necesar de ședințe; să aibă un comportament atent, tolerabil, amabil, tacticos, liniștit, sigur, insuflînd pacientului credința în posibilitățile masajului.

Maseurul trebuie să însușească deprinderea de a economisi energia, de a nu efectua multe mișcări de prisos. Toate mișcările trebuie executate moale, ritmic, lin. Maseurul treduie în egală măsură să poată efectua manevrele masajului cu mâina dreaptă și stîngă și să includă în effort numai acel grup de mușchi, care sunt necesari la executarea procedeului respectiv. Dacă procedeul trebuie efectuat numai cu mâina propriu-zisă (palma), mușchii antebrațului și brațului vor fi relaxați.

Mâinile maseurului trebiue să fie sănătoase, plastice, curate, calde, uscate, cu unghiile tăiate foarte scurt și bine pilite; înaintede a aplica masajul unui pacient, în prezența acestuia mâinile trebuie obligatoriu spălate și încălzite; iar după muncă vor fi tratate cu cremă sau lichid de înmuiere alese pentru piele individual. În caz de hiperhidroză palmară sau boli de piele (micoze,inflamări etc.) maseurii își vor întrerupe activitatea, până la vindecarea lor.

Pentru sporirea forței și rezistenței mâinilor necesare efectuării masajului, se recomandă gimnastica cu haltere sau espander, practicarea sporturilor neobositoare. Maseurul va lucra în halat curat, încălțămine ușoară, moale,comodă, fără inele și ceas pe mână. Poziția de lucru a masorului va fi comodă, periodic va fi schimbată, deoarece executarea masajului mult timp în poziție neschimbată provoacă supraoboseala mușchilor spatelui și mâinilor. În timpul masajului nu se recomandă a vorbi, deorece aceasa sporește tonusul muscular al pacientului, dereglează respirația masorului și sustrage atenția de la activitatea efectuată.

Metodica masajului. Masajul se poate de efectuat nemijlocit pe regiunea cu patologie sau mai sus

sau mai jos de sectorul dereglării. În caz de edem, algie manipulările masajului se efectuiează mai sus de sectorul dat cu manevre de drenaj spre nodozitatea limfatică apropiată. Cînd nu sunt posibile manevrele directe adresate sectorului cu dereglare (pansament gipsat, dereglare integrității pielii, erupții) masajul se efectuiează pe sectoarele simetrice focarului patologic din parea opusă a corpului.

Procedura masajului.

Page 3: Definitia masajului

Procedura masajului cît și automasajului include trei etape:- întroductiv, în care 1-3 min cu manevre blînde pregătim pacientul pentru partea de bază;- de bază – 15-20 min se face masaj diferențiat în dependență de scopul urmărit și particularitățile clinico-fiziologice a bolii;- de încheiere – în care 1-3 min scade întensitatea procedeelor, ședința încheindu-se cu procedee și tehnici lungi și liniștitoare. La necesitate se efectuiează exerciții respiratorice, mișcări pasive, ideomotorice, gimnastică articulară (pronunțarea sunetelor), exerciții mimice etc.

După masaj pacienții au senzația de căldură, relaxarea regiunii masate, comfortabilitate, ameliorare a mobilității articulațiilor, legeritate și libertate respiratorică. În unele cazuri pacienții sunt vioi, în altele – cuprinși de o somnolență plăcută. Apariția durerii, semnelor de neliniște și încordare la subiect, denotă o tehnică defectuoasă sau existența afecțiunilor contraindicate pentru aplicarea masajului. În cazul supradozării masajului se pot evidenția reacții negative: algie, hemoragii cutanate, spasme vasculare, rigiditate musculară mai cu seamă la pacienții în etate, sau bolnavi. -de încheiere - constă din 1-2 ședințe. La necesitate se instruiește pacientul pentru aplicarea automasajului.

Cursul masajului în caz de boli terapeutice include 10-12 ședințe; în neurologice – 20-30.

Manevrele fundamentale si auxiliare ale masajului classic

I. Netezirea (efleurajul)Se numesc procedee principale acelea care , de regulă, nu pot lipsi din

aplicațiile mai importante ale masajului (netezire, fricțiunea, frămintatul,tapotamentul, vibrațiile).

Procedeele secundare de masaj au următoarele caracteristici: a) se intercalează printre cele principale sau se adaugă la sfîrșitul ședinței de

masaj;b)întregesc acțiunea procedeelor de bază și îmbogățesc tehnica masajului;c)unele derivă din cele principale, pe care le și însoțesc;d)altele au caracteristici proprii și se aplică independent.Definiție – netezirea e o manevră cu care începe ședința de masaj,cu ea se

alternează orice altă manevră, cu ea masajul și se termină.Tehnicile netezirii – la netezirea plană superficială mâna maseurului

alunecă ușor, liber și ritmic pe tegumente, fără a mișca pielea pe substrat, în sensul circulației de întoarcere venoasă și limfatică.

Direcția mișcării mâinii poate fi:• longitudinală;• transversală;• oblică;• în cerc, șerpuită sau zig-zag efectuată cît cu o mână atît cu ambele simultan

(paralel) sau alternativ;

Page 4: Definitia masajului

Procedeul poate fi efectuat cu degetele apropiate sau depărtate, cu fața palmară sau dorsală a mânii.

Netezirea plană profundă se efectuiează cu o mână peste mână, direcția mișcărilor spre nodozitățile limfatice apropiate (pe spate, abdomen, torace, membre, regiunea bazinului).

Netezirea ovalară – mâna și degetele în formă de uluc se deplasează incontinuu sau intermitent (pe membre, părțile laterale ale toracelui, trunchiului, feselor).

Procedeele secundare ale netezirii:□ netezirea în clește – se execută cu degetele în formă de clește 1 și 2 sau 1 și

2-3 alunecănd în această poziție pe tot traiectul mușchiului sau tendonului masat;□ netezirea în greblă – se execută cu pernuțele degetelor întinse și depărtate

unul de altul; se poate și cu împovărare, mâna sub unghi 30-456 (partea piloasă a capului, spațiile intercostale etc.);

□ netezirea în pieptene - cu nodozitîțile ariculare ale falangelor degetelor flectate, pumnul fiind închis. Cînd se face cu ambele mâini, în pumnul drept se ține policele mâni stîngi și invers (spate, bazin,în spațiile intermusculare sau în cazul unor regiuni acoperite de fascii puternice: plantă, fața laterală a coapsei, etc);

□ netezire încrucișată – alunecarea în acest caz se face cu ambele mâini cu degetele încrucișate (în cazul masării mușchilor voluminoși, la obezitate, în sport);

□ mîngîerea – se face cu partea dorsală a degetelor flexate sub 906 în articulațiile metacarpofalangiene a unei mâni sau a ambelor (spate, față,abdomen, plantă).

Indicații metodice:1.Netezirea superficială se produce cît în direcția curentului limfatic, atît și

invers, toate celelalte tipuri de netezire – numai pe direcția curentului limfatic.2.Procedeul se va îndeplini lent (24-26 mișcări pe minut), lin, ritmic, cu grad

variat de presare a suprafeței masate.3.În caz de tumifiere, edem toate netezirile se efectuiează conform metodei

de drenaj – începând de la regiunile de mai sus spre nodozitățile limfatice.4.Procedeul poate fi efectuat sinestătător, și în asociere cu alte procedee.5.Pe suprafețele flexoare ale membrelor procedeele vor fi mai profunde.Efecte:-purificarea pielii, menținerea supleței, elasticității, tonusului;-ameliorarea respirației cutanate;-stimularea metabolismului cutanat;-ameliorarea microcirculației (hiperemie);-acțiunea sedativă a netezirii plane superficiale;-acțiunea excitantă a netezirii profunde și intermitente;-analgezică;-de absorbție.Erori tipice1.Mâna încordată a masorului.2.Presarea puternică asupra țesuturilor, ce provoacă pacientului disconfort și

durere.

Page 5: Definitia masajului

3.Lipsa contactului suficient cu suprafața supusă masajului la netezirea plană care induce senzații neplăcute.

4.Efectuarea procedeului rapid, neregulat, deplasarea pielii în loc de alunecare lină pe ea.

II. FricțiuneaDefiniție – este apăsarea și deplasarea pielii și a țesuturilor moi subcutanate

pe țesuturile profunde sau pe plan dur, osos sau cartilaginos, atît cît permite elasticitatea acestora.

Tehnicile procedeelor principale:1.Rectilinie – cu falangele distale a unui sau cîtorva degete și sprigin pe

rădăcina mânii, cu mișcări scurte și ritmice de „dute- vino” pe grupuri nu prea mari de mușchi,în lungul ligamentelor, tendoanelor, al spațiilor interosoase și intermusculare, articulații, mâini, trunchi nervoși.

2.Circulară – cu falangele distale ale degetelor și sprigin pe rădăcina mânii, deplasînd circular tegumentele masate. Procedeul poate fi efectuat și cu partea dorsală a degetelor flexate sau numai cu policele. Poate fi efectuat cu împovărare, cu o mână sau cu ambele, alnernant (pe toate regiunile corporale).

3.În spirală – cu rădăcina mânii sau cantul mânii flexate în pumn, cu o mână sau cu ambele, cu împovărare sau fără ea ( pe spate, regiunea abdomenului, bazinului, membre).

Tehnicile procedeelor secundare: 1.În dungă(hașurarea) – cu pernuțele degetelor II-III sau II-V, în extenzie și

sub 306 față de suprafața masată, cu mișcări scurte de avansare longitudinal sau transversal – (pe cicatricii, atrofii musculare, boli de piele, paralizii atonice).

2.Geluirea – se execută cu o mână sau cu amdele, mâna una după alta, cu mișcări de avansare asemănătoare cu cele de geluit, se cufundă în țesuturi cu pernuțele degetelor, producînd extinderea și deplasarea lor (pe cicatricii, atrofii musculare).

3.Pilirea – se execută cu partea cubitală a mâinilor situate cu palmele una la alta la 1-3 cm, cu mișcări în direcții opuse. Între mâini trebuie formată cută a țesuturilor masate.

4.Încrucișarea – aceiași ca și în punctul precedent, dar cu partea radială a mânilor (procedeul 3 și 4 se face pe articulațiile mari, spate, abdomen, coapse, regiunea gătului).

5.În pieptene – cu nodozitățile degetelor, pumnul fiind închis, pe porțiuni mai voluminoase și mai puțin sensibile.

6.”În clește” - între police și index, sau între police și index și mediu, mișcările pot fi rectilinii sau circulare (pe tendoane, mușchi mici, pavilionul auricular, nas, față, masajul gingiilor

dentare).7.Fricțiunea în plan vertical – pernuțele falangelor distale ale degetelor I și

II-V apucă cuta pielii, o presează, o ridică asemenea “scoaterii sîmburelui din vișină“. Indicații metodice1.Fricțiunea este un procedeu de pregătire pentru frământat.

Page 6: Definitia masajului

2.Pentru a mări intensitatea fricțiunii se mărește unghiul sub pregătire pentru frămăntat.

3.Mișcările se efectuiează în orice direcție.4.Pe o regiune anumită se recomandă de a efectua procedeul nu mai mult de

8-10 sec.5.Se va lua în cosiderație starea tegumentelor, vîrsta si caracterul reacțiilor de

răspuns ale pacientului. 6.Procedeul fricțiunii se va alterna cu alte procedee, efectuănd 60-100 mișcări

pe minutEfecte -exercită o influență cu mult mai puternică decît netezirea;-contribuie la sporirea mobilității tegumentelor pe straturile mai profunde; -amplifică fluxul sangvino-limfatic spre țesuturi;-ameliorează troficitatea și metabolismul lor;-contribuie la disocierea, ramolirea formațiunilor patologice în straturile

tegumentare;-ameliorează contractibilitatea musculară;-ameliorează mobilitatea articulară;-diminuiează excitabilitatea nervoasă și sensibilitatea algică. Erori tipice1.Efectuarea dură, dureroasă.2.Mișcări de fricțiune cu alunecare pe tegumente, dar nu prin ele, ceiace

micșorează efectul curativ.3.Fricționarea cu degetele drepte,dar nu flectate în articulațiile

interfalangiene, ce provoacă durere pacientului și e obositor pentru maseur.4.Pierderea spriginului mânii în timpul efectuării mișcărilor liniare și

circulare cu pernuțele degetelor, ce mărește cheltuielile energetice ale maseurului.5.Apăsare constantă la efectuarea procedeului, în caz ce apăsarea trebuie să

se mărească la flexia degetelor, și să se micșoreze la extenzia lor.

III.FrămîntatulDefiniție – este un procedeu, la care mâna maseurului execută 2-3 faze:1) apucarea și fixarea mușchiului masat;2) presarea, străngerea;3) rostogolirea cu presiune, nemijlocit frămăntatul.Tehnica procedeelor principale Frămîntatul longitudinal – în direcția fibrelor musculare. Degetele în

extenzie se pun pe suprafața masată, în așa mod ca policele ambelor mâini să fie pe suprafața anterioară a mușchiului, iar celelalte degete - pe părțile laterale. Aceasta e prima fază – fixarea, după care ambele mâini pe rînd efectuiează celelalte 2 faze,deplasîndu-se pe regiunea masată ( pe membre, regiunea bazinului, părțile laterale ale spatelui).

Frămîntatul transversal – mâinile se aplică de-a curmezișul mușchiului în așa mod, ca policelesă se afle pe o parte a mușchiului, iar degetele celelalte de cealaltă parte; la masarea cu ambele mâini ele se situiează la distanța una față de alta

Page 7: Definitia masajului

egală cu lățimea palmei, iar apoi simultan sau alternant(una după alta) lucrănd cu ambele mâini, se efectuiează consecutiv cele 3 faze ale procedeului. Mișcările alternante este necesar de ale efectua în direcții contrare. Procedeul poate fi efectuat și cu împovărare.

Tehnica procedeelor secundareRulatul – se aplică pe membre, sectorul supus masării se fixeză din 2 părți cu

palmele, puțin se presează, palmele sunt paralele, mișchările lor vor fi în direcții contrare și cu deplasarea lor de la extremitatea distală spre cea proximală a membrului.

Adunatul :1-l variant: o mână cu rebordul ulnar „se cufundă” în tegumente, iar cealaltă

cu mișcări de rostogolire deplasează tegumentele adiacente pe mâna fixantă, în așa mod mâinile se deplasează pe suprafața supusă masării. Adunatul poate fi efectuat pe degete, pe pumn (pe abdomen, piept, părțile laterale ale spatelui);

Variantul II: policele ambelor mâini efectuiează netezirea cu părțile lor laterale; celelalte degete, apucă țesuturile moi și le „rostogolesc” peste police.

Deplasarea – tegumentele regiunii masate se fixează și se fac mișcări scurte ritmice, deplasînd țesuturile unele spre altele. Mișcările în sens invers se numesc extindere. Se execută cu ambele mâini, cu două degete, sau cu cîteva degete. Se execută pe cicatricii inestetice, boli de piele, aderențe, pareze, pe față și alte regiuni.

Presiunea – reprezintă apăsări, executate cu degetul sau pumnul, rădăcina mânii, posibil și cu împovărare. Se aplică în regiunea spatelui, paravertebral, pe fese, în locul terminațiilor trunchiurilor nervoase. Durata unei presiuni – 1-5 secunde sau în funcție de reacția la durere a pacientului. Se aplică la sfîrșitul masajului regional. În masajul medical se utilizează presiunea periostală și presiunea pe nervi (metoda Cornelius) în afecțiunile dureroase ale nervilor, reducînd durerea. Întărește manevrele netezirii, fricțiunii, frămîntatului, aplicîndu-se în special în masajul sportiv sau la persoanele robuste.Este containdicată bătrînilor și copiilor (pericolul tramatismului osos).

Frămîntatul „în clește” – se execută cu degetul I-II sau I-II-III, apucănd, întinzînd și frămîntînd sectoare locale, utilizînd 2-3 faze ale procedeului (pe față, gît, locurile situării trunchiurilor nervoase importante, pe spate, torace).

ndicații metodice1.Mușchii trebue relaxați maximal.2.Procedeul se execută lent, lin,evitînd smunciturile, pînă la 50-60 mișcări pe

minut.3.Mișcările se execută în diferite direcții, evitînd salturile de pe un sector pe

altul, însă luînd în considerație specificul procesului patologic.4.Intensitatea se mărește treptat de la ședință la ședință.5.Procedeul începe din locul trecerii mușchiului în tendon, mâinile se

plasează pe suprafața masată luînd în considerație configurația mușchilor.Efecte fiziologice-sporește contractibilitatea musculară, elasticitatea capsulo-ligamentară;-produce extinderea fasciilor scurtate și aponevrozelor;-ameliorează circulația sangvino-limfatică, troficitatea, metabolismul;

Page 8: Definitia masajului

-diminuează sau lichidează fatigul muscular, ameliorează capacitatea de efort și tonusul muscular;

-contribuie la lichidarea atrofiilor musculare;-prezintă o gimnastică pasivă pentru mușchi.Gradul însușirii frămîntatului reflectă posibilitățile tehnicii profesionale ale

maseurului.Erori tipice 1.Flexarea degetelor în articulațiile interfalangiene în I fază produce durere

din cauza strangulăriimușchiului.2.Alunecarea degetelor pe tegumente în faza II ce provoacă durere exprimată;

maseurul „pierde”mușchiul și nu produce o frămîntare eficace. 3.Presare puternică cu falangele distale, ceiace provoacă durere.4.Mâna încordată a masorului – el obosește prea repede. 5.Fazele sunt îndeplinite brusc cu smuncituri.6.Dislocarea insuficientă a mușchiului în faza a III cauzează efectuarea

dureroasă a procedeului.7.Efectuarea simultană la acelaș nivel a procedeului cu ambele mâini la

frămîntarea longitudinală, se produce fenomenul “ruperii” mușchilor, dureros și periculos pentru pacienții în etate.

IV.Vibrațiile – Vibratiile- sint manevre de masaj la care mâna masorului sau aparatul

vibrator transmite corpului pacientului miscări oscilatorii în direcție orizontală sau verticală.

Tehnica procedeelor principaleVibrația continuă stabilă sau labilă – se execută cu falangele distale a unui

sau cîtorva degete în dependență de regiunea masată, la necesitate cu o mână sau cu ambele, cu toată suprafața palmei, rădăcina mânii, pumnul și prezintă deplasarea oscilantă a tegumentelor în plan orizontal. La vibrația labilă mâna maseurului se deplasează pe suprafața masată, la cea stabilă – nu se deplasează.

Vibrația intermitentă (de șoc, de batere) – constă în aplicarea pe tegumente a unor serii de loviri ușoare, scurte și ritmice în plan vertical, executate cu vîrfurile degetelor puțin flectate,, cantul mânii, suprafața dorsală a degetelor puțin desfăcute, “în căuș;” etc. Procedeul se efectuiează cu o mână sau ambele alternant pe membre, torace, spate, regiunea abdomenului, bazinului; cu degetele – pe față, cap.

Tehnica procedeelor secundare Tapotament tocat – se execută în două variante: cu partea cubitală a mânii

sau cu marginea ulnară a degetului V, iar celelalte degete – II-IV la căderea mânii se închid, amortizînd astfel loviturile. Mișcările rapide, ritmice, dealungul mușchilor.

Tapotament tangențial (plescăitul, bicuitul) – vîrfurile degetelor cad tangențial pe suprafața pielii, folosit pentru regiunile mai sensibile (abdomen, față).

Tapotament “în ploaie”- degetele ușor îndoite cad pe rînd pe piele (folosit pentru față, cap, abdomen, torace, locul ieșirii trunchiurilor nervilor principali etc.)

Page 9: Definitia masajului

Percutatul – loviturile se efectuiează cu pulpa degetelor ușor îndoite care cad oblic sau perpendicular pe regiunea masată, în ritm rapid. Se practică cu ambele mâini care lovesc simultan sau alternativ.

Bătătorinul cu pumnii – mâna cu degetele ușor flectate în poziție intermediară între pronație și supinațe cade perpendicular și cu degetul mic ușor depărtat de pumn. Varianta cu pumnul semiînchis. Varianta cu mâna în pronație și pumnul închis (spate, regiunea lombo-fesieră, membre).

Bătătoritul în căuș - mai puțin aspru, se execută cu palmele și degetele strînse în așa fel încît să creeze o adîncitură în care se formează o pernă de aer care amortizează loviturile. (se folosește pe spate, torace, regiunea lombo-fesieră, membre).

Cernutul – se execută cu degete sau mâinile, mișcările în direcții diferite și se aseamănă cu mișcările cernutului printr-o sită. Se folosește pe grupuri musculare spastice, gît, abdomen, muschi, regiunea lombară.

Trepidația – poate fi punctiformă stabilă sau liniară în mișcare, mișcările oscilatorii au o amplitudine și intensitate mare; se execută cu palmele, avînd degetele depărtate cuprinzînd mușciul și imprimîndu-i miscări în spirală.

Scuturatul – mișcările oscilatorii în plan orizontal se efectuiează cu ambele mâini, care fixează porțiunea distală a membrului (articulația radiocarpală sau talocrurală); mușchii membrului vor fi relaxați maximal.

Împinsul – manevră intermediară între influiențe de scuturat și de batere vibratoare la care mișcările de masaj se execută sub unghi ascuțit față de tegumente. Însă aici mâna nu pierde contactul cu tegumentele. Mișcările oscilatorii sunt ample și ritmice. Se folosesc la masajul somacului și intestinului.

Ciupitul – manevră cu acțiune combinată de fricțiune și vibrație; formarea cutei de piele, țesut subcutanat sau chiar mușchi, strîngerea lor (pensarea) ușoară și ridicarea ei atăt căt permite elasticitatea acector țesuturi. Execuția manevrei poate fi în formele ciupitului: cu rulare; cu tăiere, cu tragere, cu presiune. Se execută mai ales pe regiunea spatelui dar și pe porțiunile cărnoase ale membrelor. Cuta poate fi deplasată în sens ascendent sau descendent, ridicînd mereu alte cute, sau poate fi lăsată să scape brusc din strînsoare. Are efect excitant și de sporire a supleței țesuturilor.

Indicații metodice1.Manevra nu va cauza senzații de durere pacientului.2.Profunzimea sporește la apropierea unghiului dintre mâna masorului și

corpul pacientului de 906; ea depinde și de pârghia folosită și de gradul de încordare în articulația mânii.

3.Durata efectuării procedeelor de batere pe regiunea dată nu va depăși 10 s; ele se vor alterna cu alte procedee.

4.Vibrațiile întrerupte (tocat, bătătorit) ne se aplică pe partea internă a coapselor, gropița poplitee, pe proiecția rinichilor, inimii. Aceasta se va respecta strict la pacienții în etate și bătrîni.

5.Vibrația este un procedeu obositor și e rațional de a folosi vibrația cu aparate.

Page 10: Definitia masajului

6.Ritmul de aplicare diferă de la o variantă la alta. Astfel, tocatul se execută cu o viteză de 1-3 lovituri/sec., bătătoritul 10-70 de lovituri/minut, etc.

Efecte fiziologice-în dependență de regiunea aplicării și caracterul excitării vibrația produce

reacții distantesub forma reflexelor cutanatviscerale, motricoviscerale, visceroviscerale;-diminuează excitabilitatea aparatului neuromuscular cardiac și tonusul

vascular (produce modificări favorabile ale ritmului contracțiilor cardiace, diminuarea T/A);

-ameliorarea troficității țesuturilor și stimularea proceselor regenerative (accelerarea vindecăriiplăgilor, reducerea terminului de consolidare a calusului osos la fracturi);

- vibrațiile amplifică reflexele, au efecte generale de calmare și de diminuarea a senzației de

oboseală; -în dependență de frecvența și amplitudinea vibrației are loc vazoconstricție

sau vazodilatare;-influiențează secreția majorității organelor și glandelor (stomac, glande

salivare,intestine, ficat, glande sexuale etc.;-reduce excitabilitatea sistemului nervos;-ajută la micșorarea și încetarea durerilor, cînd gradul de excitație al nervului

este mărit.Erori tipice1.Aplicarea loviturilor cu ambele mâini simultan (ca urmare a obosirii mânii

mai “slabe”), ce produce durere pacientului;2.Executarea prea intensă a procedeului, care provoacă protestul pacientului,

încordarea lui involuntară.3.Lovinuri prea puternice sau executate cu amplitudine prea mare, care

provoacă hemoragii și vînătăi corporale.4.Ca și în cazul fricțiunii, în vibrații durata efectuării nu trebuie depășită, ca

să nu se provoace lezarea structurilor supuse masajului, avînd în vedere acțiunea specifică a procedeelor vibrației.

5.Executarea scuturatului, fără a ține cont de direcția mișcărilor – numai în plan orizontal; ceia ce

poate provoca durere sau chiar leziuni ale articulației genunchiului, iar la membrul superior dereglarea integrității articulației cotului.

Metodica masajului sportiv Masajul sportiv prezintă un complex de procedee avînd ca scop:1.înlăturarea oboselii 2.pregătirea sportivului către competiții;3.profilaxia traumatismelor și a maladiilor ALM;4.sporirea capacității de efort și a rezistenței;5.accelerarea proceselor de recuperare.

Page 11: Definitia masajului

În prezent în sportul de performanță este argumentată științific clasificarea procedeelor (netezirea, fricțiuni, frământatul, vibrațiile, tapotamentul) și a tipurilor de masaj după Dubrovschii V.I.(1999):a).preliminar (de mobilizare)b) reparativ (de refacere)c) preventiv (profilactic)d) de reabilitare (după intervenții chirurgicale, traume și maladii).

Metodica masajului preliminar ( de mobilizare). Argumentarea teoretică. Sportul de performanță contemporan se caracterizează prin efortu-ri psihoemoționale și fizice considerabile, număr mare de competiții, concurență dură la competițiile de rang mondial. Ca rezultat, sporește probabilitatea stărilor stresante cu diminuarea capacității de efort sportiv, surmenaj, neuroze. La antrenamente și competiții este sporit gradul riscului de traumatism în lipsa masajului preliminar. Scopul:-mobilizarea (normalizarea) psihoemoțională a sportivului;-pregătirea (încălzirea) aparatului neuromuscular pentru efectuarea efortului și accelerarea procesului de întrare în efort sportiv;-profilaxia traumatismelor și maladiilor ALM. Masajul efectuat inainte de start accelerează procesul de întrare în efort, previne traumatismele; înlătură starea de încordare sau apatie, ameliorează contractibilitatea, tonusul muscular și mobilitatea în articulații, capacitatea elementelor ALM către extinderea la efectuarea exercițiilor active și pasive. Metodica masajului include procedeele netezirii, ficționării,frămîntatului, vibrației, (zdruncinatul,scuturatul) aplicate grupelor musculare ce suportă sarcina de bază la efort.Poziția inițială a celui masat este culcat sau șezînd, succesivitatea masajului: zona gulerului, spatele (aici mîinile sunt puțin flexate în articulația cotului și servesc ca sprigin pentru cap), partea posterioară a membrelor inferioare. După aceasta din culcat pe spate, gâtul, toracele, partea anterioară a membrelor inferioare, abdomenul;(picioarele flexate în articulațiile coxofemorale și a genunchiului).După aceasta se masează membrele superioare și se acționează asupra PBA și motorii. Mușchii flexori se masează mai puțin energic ca extenzorii. Durata masajului 5 – 10 minute. După procedură sportivul poate îmbrăca haina sportivă, iar iarna și scurta. Masajul finalizează cu 30 – 40 min. inainte de antrenament (competiție). Atenție sporită se va acorda masajului preliminar la antrenamentele de DFG, în perioada pregătitoare, și în caz de reluare, a antrenamentelor după întreruperile cauzate de traumele ALM. Prioritatea procedeelor depinde de starea sportivului: în caz de apatie înainte de start predomină frământatul, scuturatul, vibrațiile; iar la supraexitare înainte de start – netezirea și fricționarea.

Page 12: Definitia masajului

Metodica masajului depinde și de proba sportivă. De exzemplu, la înotători de stil liber, se masează centura scapulară, partrea lombară și membrele inferioare; la cei de stil delfin – spatle și mâinile; la alergători și săritori – partea lombară, picioarele. Pe timp rece cu vânt, în măsură sporită se aplică fricționarea și frămîntatul în ansamblu cu unguiente hiperemiante, pe timp cu arșiță și umeditate sporită – netezirea, tocatul zdruncinatul, frămîntatul ușor, asociate cu linimentul criogen. Indicații metodice: Pe timp rece, procedeele de masaj vor constitui din timpul rezervat masajului (10-15min): -netezirea – 10% (1-1,5 min); -fricționarea – 33% (3,5-5,25min); -frământarea -45% (4,5-6,75min); -vibrația – 10% (1-1,5min). La aplicarea masajului în condițiile unei clime aride, cu umeditate sporită, repartizarea procedeelor din timpul general (10-15 min): -netezire – 30%(3-4,5min); -fricționare – 15%(1,5-2,25min); -frământarea – 20%(2-3min); -vibrația – 35%(3,5-5,25). Pe timp de iarnă, masajul se finalizează cu 15-20 min, înainte de încălzirea sportivului: -la reprezentanții probelor acvatice (natație, sărituri în apă), masajul cu uleiuri, linimente, care reduc cedarea căldurii și răcirea corpului sportivului; -masajul sportivilor ce practică lupta liberă și clasică nu se face cu unguenturi, în conformitate cu regulile competițiilor; -la probele de forță-viteză procedeul netezirii durează minim de timp deoarece relaxează considerabil musculatura; -la competițiile internaționale nu se admite utilizarea unguientelor cu ingrediente anestezice, hormonale și altele, interzise de comisia medicală a CIO. În perioada competițională, la un sportiv cu formă sportivă bună nu se aplică vibrația.

Metodica masajului reparativ ( de refacere) Argumentarea teoretică. Eforturile fizice și psihoemoționale considerabile la sportivii de performanță produc modificări în starea sistemului nervos, neuromuscular, hemodinamic,etc., care se pot manifesta prin dereglări de somn, diminuarea capacității de efort sportiv, pot cauza oboseală sporită, surmenaj, suprasolicitarea sistemelor energetice ale organismului. Antrenamentele intense cauzează algia musculară perceptibilă nu numai la mișcări , dar și în stare de repaus. La palparea acestor mușchi se atestă o consistență neomogenă, indurații și algie punctiformă. Deoarece adaptarea ALM la sporirea eforturilor în antrenamente este un proces lent, antrenamentele forțate pot avea drept consecință modificări de tipul microtraumatismelor.

Page 13: Definitia masajului

Scopul masajului de refacere constă în neutralizarea produselor metabolice, normalizarea circuitului sangvino-limfatic, tonusului, excitabilității, lichidarea oboselii musculare, restabilirea capacității de efort sportiv. Succesivitatea masajului de refacere: spate, partea posterioară a membrelor inferioare, cutia toracică; membrele superioare, abdomenul, partea anterioară a membrelor inferioare, extinderea structurilor țesutului conjuctiv (procedeul terapiei manuale). Atenție deosebită acordăm masajului spatelui – sector imens reflexogen, accentuînd asupra căruia, vom obține reacția organelor interne de tipul reflexelor viscerosenzorii. Aplicăm procedeele netezirii, fricționării ,frămăntatului, extinderii, vibrațiilor. În partea pregătitoare a masajului, 2-3 minute netezim, fricționăm mușchiii spatelui; în partea de bază (10-15-25 min) se masează regiunile paravertebrale prin fricțiuni, deplasare, extindere, presare, vbrație, punctiformă; partea de încheere – procedeele netezirii, scuturatul, fricțiuni timp de 3-5 min. Masând cutia toracică se face netezirea cuprinzătoare, fricțiuni, frămîntatul mușchilor pectorali, fricțiuni minunțioase a mușchilor intercostali, fricțiuni și frămîntatul sternocleidomastoideanilor, diafragmei. Masajul membrelor se efectuiează de la partea proximală prin netezire plană și cuprinzătoare, fricțiuni, frământat, scuturat. Articulațiile se netezesc și se fac fricțiuni cu pernuțele degetelor mari, cu degetele 2-5 și cu baza palmei. Durata masajului de refacere poate varia în limitele 10-15-35 minute în dependență de proba sportivă, gradul oboselii sportivului, starea funcțională a sportivului, și se face peste 30min – 4 ore (în dependență de gradul oboselii sportivului) după antrenament sau competiții. La sportivii juniori și femei durata masajului este mai mică. Masajul de lungă durată este obositor pentru sportivi, nu redă senzația de înviorare și legeritate, dar prezintă și o sarcină suplimentară pentru sistemul cardiovascular și aparatul neuromuscular. Masajul de refacere se efectuiează în încăpere întunecată, în lipsa factorilor excitanți. Procedeele de bază sunt netezirea, fricțiunile, frămîntatul, vibrația. Procedeele cu caracter excitant (tocatul), de regulă nu se fac, deoarece sporesc tonusul muscular, presiunea în vene, diminuează circulația sangvină în mușchi. În caz că sportivul este foarte obosit, se face un masaj cruțător de scurtă durată se prelucrează regiunea spatelui, a capului, gâtului, iar în ziua următoare – un masaj profund, care include netezirea, fricționarea, frămîntatul profund în asociere cu scuturatul mușchilor masați șiextinderea formațiunilor țesuturilor conjuctive. Durata masajului în dependență de sex, vârstă,starea funcțională și masa corporală variază în modul următor: 60 - 70 kg – 10-15 min.; 71 – 80 kg – 15-20 min.; 81 -.90 kg – 20-25 min.; 91 – 100 kg – 25-30 min.; >100kg - > 30 min. Masajul de refacere poartă un caracter general; masajul regional se aplică în întreruperile evaluărilor luptătorilor, boxerilor, gimnaștilor, înotătorilor etc.

Page 14: Definitia masajului

În perioada pregătitoare, masajul de refacere se face de 3 – 4 ori pe săptămînă, după antrenamentul al doilea (cînd sportivul are 2 antrenamente pe zi). În competiții – 2 ședințe de masaj zilnic ( după competiție masaj cruțător de scurtă durată, seara sau a doua zi – mai minunțios). La efectuarea masajului de refacere sunt contraindicate procedeele dure (tocatul, tapotamentul, stoarcerea etc.), care pot provoca dereglarea circulației sanguino-limfatice, sporirea presiunii venoase, traumatizarea fibrelor musculare, constricția vaselor sanguine mici și a miofibrilelor, reacții vegetative nedorite: sporirea concentrației de cateholamine și glucoză sanguină, a tensiunii arteriale, a coagulabilității sangelui, a mioglobinei). Această restricție în privința masajului dur se va respecta deosebit în cazul efectuării de către sportiv a eforturilor exesive (de intensitate mare),antrenamente de durată pentru rezistență, de DFG, antrenamente în condiții de temperatură și umedinate înaltă a aerului. În aceste cazuri este posibilă apariția durerilor în mușchi, urmate de indurații. Este absolut contraindicat masajul dur postantrenament (competiții) în saună. Organismul se adaptează la masajul de refacere după 10 -15 proceduri , iar în caz de masaj îndelungat, efectuat în fiecare zi - și mai repede. Deaceia, este necesar a ține cont de particularitățile indiviluale , stadiul oboselii, starea mușchilor sportivului, etapa pregătiriii, și, în dependență de acești factori se va varia intensitatea, durata și acocierea procedeelor de masaj conform schemelor.

Metodica masajului preventiv (profilactic) Argumentarea teoretică. Utilizarea precoce a măsurilor profilactice în sportul de performanță poate preveni trecerea schimbărilor funcționale în schimbări morfologice, acutizarea maladiilor ALM și apariției traumelor repetate la sportivi. Masajul, exercițiile de extindere, criomasajul pot asigura posibilitatea restabilirii dereglărilor funcționale, normalizarea homeostazei după eforturile fizice mari. Scopul: profilaxia primară a traumatismelor și maladiilor ALM. Obiectivele: normalizarea microcirculației, hipertonusului și metabolismului muscular, activarea motoneuronilor spinali, stimularea verigilor aparatului neuromuscular, normalizarea temperaturii pielii pe PBA simetrice. Masajul preventiv se face cu unguiente hiperemiante în ordinea următoare: spate (accent la regiunile paravertebrale), articulații, sectoarele inserării tendoanelor la oase, masaj profund al mușchilor solicitați maximal în efort și întroducerea ulterioară în mușchii și articulațiile supraso- licitate a unguenturilor antiinflamatorii. Masajul se alternează cu procedee de extindere a mușchilor. În caz de hipertonus, mușchii se masează prealabil cu hiperemiante pentru diminuarea lui și după aceasta se fac procedee de extindere. Masajul preventiv include procedeele masajului clasic (în partea de pregătire și cea finală) șisegmentar (partea de bază), cît și masaj cu unguiente hiperemiante, exerciții de exțindere, masaj de relaxare. Doză corectă va fi cea individuală și optimală.

Page 15: Definitia masajului

Succesivitatea masajului: spate, membrele inferioare, piept, abdomen, membrele superioare. Partea de pregătire: 1.Netezire plană bimanuală de la partea lombară spre umeri – 3-5 ori; 2.Fricționarea cu partea de bază a palmei, cu o mâină sau ambele, baza palmei, falangele flectate ale degetelor – căte 3-5 mișcări; 3.Frămîntatul bimanual longitudinal și transversal, cu falangele a 4 degete, baza palmei –câte 2-3 ori. 4.Vibrația – scuturatul mușchilor cu ambele mâini de jos în sus – 2-3 mișcări. Partea de bază: 1.Fricționare – „pilire“ - 5-7 mișcări;„deplasare” - 3-5 ori, fricționarea apofizelor spinale ale coloanei vertebrale 3-5 ori; regiunilor subscapulare – 5-7 ori. 2.Frămăntare – „sfredelire „- 3-5 ori, „stoarcere „- 3-5 ori, „presare” 3-7 ori, „ciupire”- 3-5 ori, „extindere”- 3-7 ori ,”deplasare”- 2-3 ori. 3.Vibrația: întreruptă cu pernuța primului deget și al treilea până la 1,5 min; neîntreruptă cu degetele III-IV, I-II de-a lungul coloanei vertebrale până la 1,5 min; neîntreruptă cu baza palmei paravertebral 2-3 ori. Partea finală: 1.Netezire plană bimanuală – 3-5 mișcări. 2.Fricționare bimanuală – 3-5 mișcări. 3.Vibrație – scuturatul mușchilor spatelui cu ambele mâini de jos în sus. Masajul membrelor, al cutiei toracice, al abdomenului – după metoda clasică. Durata masajului 15-25 min. Cursul 10-20 proceduri. Particularitățile masajului profilactic la reprezentanții diferitor probe sportive: Pentru alergători la distanțe scurte, cu obstacole, sărituri în lungime, înălțime, triplu salt se recomandă să se maseze spatele, membrele inferioare, (accent la mușchii gastrocnemieni, ahilul, mușchii posteriori femurali). La alergători staieri se masează spatele, membrele inferioare și mușchii respiratorici. La alergătorii la distanțe medii se face masajul membrelor inferioare cu accent la mușchii gastrochnemieni, ahil și muchii tibiali. La înotători: masaj general cu accent pe zonele și segmentele ce suportă sarcina maximă și acele părți ale corpului care se traumatizează mai frecvent. La proba delfin: se masează spatele,centura scapulară, antebrațele, articulațiile genunchilor; stil liber – spate,centura scapulară, coapsele și mușchii respiratorici; celor ce practică bras-spatele, centura scapulară, antebrațele, articulațiile genunchilor. Gimnastica sportivă – masaj general cu accent pe spate, membrele inferioare, mai cu seamă gambe, ahil, centura scapulară, articulațiile umărului, membrele inferioare. Ciclism pe șosea – spate, membrele inferioare (accent la mușchii femurali), articulațiile genunchiului, centura scapulară. Lupta – masaj general cu accent la spate, articulațiile umărului, ale cotului, membrelor Inferioare. Handbal – spate, în deosebi articulațiile umerilor, membrele inferioare, ahilul, mușchii gambei.

Page 16: Definitia masajului

Haltere masaj general cu accent pe spate, articulațiile umărului, membrele inferioare. Pentru preîntîmpinarea patologiilor vertebrale la sportivi (osteocondroza, spondiloză deformantă, miozită etc.), este necesar, prin intermediul masajului, a induce hiperemia regiuniiparavertebrale, a diminua hipertonusul muscular, a ameliora metabolismul mușchilor spatelui, etc. Masjul profilactic al sportivilor în caz de osteocondroză: -partea pregătitoare – netezire, fricționare frămîntare (3-5 min); -partea de bază – procedeele masajului segmentar, efectuate cu utilizarea uleiului încălzit (de masline) sau unguiente hiperemiante timp de 10-15 min; -partea de încheire – include netezirea, scuturatul cu durata de 2-5 min. Masajul se aplică în fiecare zi, cursul include 10-15 proceduri. În primele zile masajul va fi cruțător și redus în timp. Profilaxia maladiilor articulațiilor (artrite, artroze) necesită reducerea hipertonusului mușchilor înserați în articulație (oasele articulare) cu ajutorul masajului. Deoarece ligamentele și tendoanele sunt slab vascularizate, pentru stimularea metabolismului lor este necesar masajul profund al mușchilor: partea pregătitoare – masajul regiunii lombare sau cervicotoracale (în dependență de articulația afectată), apoi a mușchilor paraarticulari. La articulații se aplică netezirea, fricționarea. În caz de traumatism sau patologie a articulației, se vor evita procedeele executate dur, care pot provoca sinovită în articulație. Timpul masajului 10-15 min., cursul 15-20 proceduri. S.a.