CAPITOLUL 1ASPECTE TEORETICE PRIVIND DEFICITUL

BUGETAR

1.1. DEFICITUL BUGETAR – DEFINIŢIE ŞI CARACTERISTICI

Activitatea economică a fiecărei ţări se desfãşoară potrivit unui mecanism economic, în care principala funcţie este cea de conducere şi reglare a proceselor economice. Un rol important în realizarea acestei funcţii revine pieţei concurenţiale, pe care se regleazã raportul de interese prin participarea agenţilor economici la formularea cererii şi ofertei, la înfãptuirea lor şi a echilibrului economic. În acest context, statul participă atât ca agent economic, cât şi ca autoritate publică, prin funcţia acestuia de a crea şi exercita cadrul legislativ. Statul influenţeazã derularea proceselor economice prin pârghiile economico-financiare la care poate apela: pârghia fiscală, pârghia vamală, cea a cheltuielilor publice. Piaţa generează, la rândul ei, factori de influenţã precum preţul, costul, profitul, dobânda etc. Cuantificat în formă monetară, acest mecanism financiar îl reflectă, de fapt, pe cel economic. Bugetul de stat deţine în cadrul sistemului financiar, 25-30%.

Din punct de vedere juridic, bugetul de stat reprezintã o lege, un act normativ (necesită aprobarea în parlament) cu caracter previzional (prevăzut pentru o perioadă de timp în viitor) şi obligatoriu, care prevede şi autorizează veniturile şi cheltuielile statului, pe durata unui an. Bugetul de stat reflectă opþiunile de politică economică, socială şi financiară ale statului, referitoare la o perioadă de un an.

Unul din principiile de bazã ale elaborării bugetului de stat (ca de altfel a oricãărui tip de buget) este echilibrul bugetar, dar acesta din urmă nu se realizează, de cele mai multe ori, în mod automat, prin acoperirea cheltuielilor bugetare cu veniturile bugetare, în astfel de situaţii spunem

5

că bugetul se elaborează cu deficit1 de finanţare, care poartă numele de deficit de bugetare.

Deficitul bugetar este opusul surplusului bugetar care are loc atunci când veniturile fiscale depăşesc cheltuielile publice.

Deficitul care se bazează pe diferenţa dintre suma cheltuielilor publice ocazionate cu plăţile prin transferuri şi cele pentru cumpărare de bunuri şi servicii publice şi suma veniturilor fiscale este considerat deficit primar. Dacă la deficitul primar se adaugă plăţile de dobânzi aferente împrumutului de stat, înscrise în buget sub formă de cheltuialã publică, se obţine deficitul total.

Deficitul total înregistrat într-un an poate fi divizat în douã componente:

1. deficitul structural, care are loc atunci când bugetul ajustat în mod ciclic este în deficit şi

2. deficitul ciclic, care este definit ca deficitul bugetar total minus deficitul structural.

Deficitele bugetare au devenit, în societatea modernă, un fenomen cvasiobişnuit, pe fundalul amplificării cheltuielelor publice şi deteriorării situaţiei financiare a multor state, mai mult sau mai puţin dezvoltate.

1.2. CAUZELE APARIŢIEI DEFICITULUI BUGETAR

Sistemul economiei de piaţă aduce cu sine probleme ale deficitului bugetar împreunã cu altele, cum ar fi: rata inflaţiei sau şomajul.

Existenţa deficitului bugetar se datorează mai multor cauze, dintre care pot fi enumerate următoarele:

1. scăderea producerii de bunuri şi servicii în economie, pe ansamblu;

2. creşterea cheltuielilor în scopul realizării anumitor programe sociale;

3. creşterea activităţii sectorului obscur al economiei;4. creşterea cheltuielilor marginale ale producţiei

sociale;

1 Gheorghe D. Bistriceanu, Lexicon de finanţe-bănci-asigurări, Vol. II, Ed. Economică, Bucureşti, 2001, p.31.

6

5. emisiunea monetară în exces şi care să nu justifice o creştere economică.

O importanţă deosebită dintre cele enumerate o au scăderea ratei de producere a economiei şi creşterea sectorului "invizibil". Existenţa acestor motive duce la micşorarea bazei de impozitare.

În primul caz are loc micşorarea producerii de bunuri în cadrul ţării, scad veniturile directe ale persoanelor fizice şi juridice, iar, în consecinţă, scad veniturile la bugetul de stat. Deci, planul prevăzut pentru bugetul de stat nu se îndeplineşte. În al doilea caz întreprinderile înceteazã să mai plătească impozitele datorate statului. Economia "tenebră" se deosebeşte de cea obişnuitã, "legală", prin faptul că firmele şi întreprinderile care funcţioneazã în cadrul acestei economii nu sunt înregistrate, deci nu plătesc impozite.

Tendinţa de creştere a ratei datoriei externe semnalizează aproape cu certitudine apariţia unei crize de lichiditate, deoarece nici o ţară nu poate înregistra modificări structurale atât de rapide încât nivelul critic al ratei datoriei externe să se schimbe în mod substanţial în fiecare an.

Cauzele apariţiei deficitului bugetar

Dacã echilibrul bugetar public se prezintă ca egalitate între impozite şi taxe (TA) pe de o parte, iar pe de altă parte, cheltuielile guvemamentale (G) şi transferurile (TR), atunci:

BS = TA – G – TR

7

Scăderea situaţiei economice

Micşorarea veniturilor întreprinderilor şi persoanelor fizice

Micşorarea bazei de impozitareSe dezechilibrează balanţa bugetului de stat: veniturile < cheltuielile

BD = - BS = G + TR – TA unde: BS indică excedentul bugetar, BD indică deficitul

bugetar.Excedentul sau deficitul bugetar depinde, în mare

parte, de venit. La nivelurile scăzute ale venitului, bugetul este deficitar, deoarece plăţile guvemamentale sunt mai mari decât încasările realizate din colectarea impozitului pe venit. În contrast, excedentul bugetar va fi mare, dacă venitul este mare, datorită volumului impozitelor Încasate. De asemenea, această formulă demonstrează că deficitul bugetar nu depinde doar de politicile adoptate de puterea publică reflectate în cota de impozitare, cheltuieli şi transferuri de sume - ci şi de orice alt factor care ar putea produce oscilaţia nivelului venitului.

CAPITOLUL 2CĂILE DE FINANŢARE A DEFICITULUI BUGETAR

2.1. TIPURI DE FINANŢARE A DEFICITULUI BUGETAR

Deficitul bugetar şi sursele de finanţare a acestuia a reprezentat în ultimii ani o problemă a majorităţii statelor în curs de dezvoltare dar şi a celor dezvoltate. Principalul motiv al apariţiei deficitului bugetar este creşterea mai rapidă a cheltuielilor decât a veniturilor.

Există două tipuri de surse de finanţare a deficitului bugetar:

1. Surse de finanţare interne ;2. Surse de finanţare exteme.

8

De preferat este finanţarea din surse interne deoarece cea din surse externe conduce la creştera datoriei publice externe şi implicit la creşterea datoriei publice totale.

1. Surse de finanţare internă. Dintre sursele de finanţare internă amintim:

finanţare bancarã internã; sume provenite din privatizare; valorificarea active lor statului; împrumuturi de stat.Fiecare din aceste surse prezintă atât avantaje cât şi

dezavantaje. Dintre toate metodele de finanţare internă probabil că cele mai multe dezavantaje le prezintă emisiunea monetară deoarece o creştere a masei monetare fără acoperire conduce la creşterea ratei inflaţiei care conduce la o creştere a ratei de dobânda reală şi în final la o diminuare a investiţiilor.Avantajul acestei surse de finanţare ar fi că nu afectează creşterea datoriei publice.

În cadrul titlurilor de stat includem: certificate de trezorerie denominate în lei, certificate de trezorerie denominate în valutã, obligaţiuni de stat în lei sau valută, certificate de trezorerie. Aceste titluri prezintă avantajul, pentru cumpărători, că sumele obţinute din dobânzi nu sunt supuse impozitării.

2. Surse de finanţare externă. Dintre sursele de finanţare externă amintim:

împrumuturi externe; finanþare bancarã externã; emisiunea de titluri de stat pe piaþa externã; etc.Pânâ în anul 2004 deficitul bugetar în România a fost

finanţat în special din surse externe ulterior, renunţându-se la această metodă, deficitul a fost finanţat din surse interne în principal.

Principalul dezavantaj pe care îl prezintă finanţarea din surse externe este reprezentat de creşterea datoriei publice exteme care poate deveni la un moment dat nesubstenabilă. Deasemenea finanţarea din surse externe poate afecta cursul de schimb, poate conduce la o depreciere a monedei naţionale în raport cu principalele valute.

9

Deşi ar părea cã deficitul bugetar reprezintă o boală a economiei nu este chiar aşa, deficitul bugetar trebuie să existe întrucât prin intermediul său se asigură stabilitatea output-ului şi a şomajului, redistribuirea veniturilor între generaţii, relaxarea fiscală în cazul variaţiei venitu lui supus impozitării etc.

România nu este singura ţară care se confruntă cu un deficit bugetar multe state dezvoltate se confruntă cu acest fenomen.

2.2. MONETIZAREA DEFICITULUI BUGETAR ŞI IMPACTUL ACESTEIA

Procesul emisiunii monetare, adică vânzarea de active lichide băncilor comerciale, este numit monetizarea deficitului şi are un pronunţat caracter inflaţionist, în mod practic, fenomenul se produce astfel: Ministerul Finanţelor poate vinde titluri de stat (bonuri de tezaur sau alte instrumente specifice) Băncii Naţionale, care în acest mod "acordă împrumut" Ministerului Finanţelor (statului), determinând astfel scăderea volumului valoric al titlurilor de stat obţinute de public.

Pe măsură ce Banca Naţională cumpără titluri de stat, ea oferă băncilor comerciale rezerve suplimentare de active lichide şi astfel creşte cantitatea de bani din economie. Banca Naţională poate cumpăra titluri de stat de pe piaţa secundară pentru determinarea vânzărilor de astfel de titluri, ceea ce constituie un echivalent modem al emisiunii monetare.

Monetizarea deficitului afectează economia crescând cheltuielile totale datoritã creşterii cheltuielilor publice şi a celor private, ca urmare a creşterii ofertei monetare. Pe de altă parte, un nivel ridicat al venitului naţional va conduce la creşterea nevoii de bani pentru tranzacţii şi în scopuri de precauţie. Deşi se poate prognoza cu certitudine că venitul naţional va creşte, efectul monetizării deficitului asupra ratei dobânzii este incert, deoarece are loc o creştere atât a ofertei, cât şi a cererii de monedă.

10

Monetizarea deficitului bugetar este în mod clar inflaţionistă până în momentul în care economia se îndreaptă spre un nou echilibru pe termen lung, cu un nivel ridicat al preţurilor. Mai mult, dacă guvernul decide să urmeze această politică an de an, va rezulta o creştere corespunzătoare a ofertei monetare, adică o continuare a inflaţiei.

În ţara noastrã, legiuitorul2 interzice acoperirea cheltuielilor bugetului de stat prin recurgerea la emisiunea monetară sau prin finanţare directă de către bănci, în acest mod, România se înscrie în procesul modernizării financiare, ea apropiindu-se de "economia pieţelor financiare" caracteristică ţărilor anglo-saxone.

Finanţarea Ministerului Finanţelor pe piaţa financiară permite deci limitarea recurgerii la creaţie monetară.

Legea prevede totuşi posibilitatea ca BNR să poată acorda împrumut fără dobândă, pentru acoperirea decalajului temporar dintre veniturile şi cheltuielile bugetului de stat, pe seama resurselor de creditare ale acesteia, împrumut ce nu poate depăşi într-un an financiar 10% din totalul cheltuielilor bugetului aprobat, precum şi dublul capitalului BNR şi al fondului de rezervă constituit. Această prevedere permite deci creaţia limitată de monedă pentru finanţarea decalajului temporar dintre veniturile şi cheltuielile bugetare din cursul anului fiscal.

Prin aceeaşi lege se admite refinanţarea datoriei publice interne şi finanţarea deficitului bugetului de stat prin împrumuturi de stat, în condiţiile legii.

Finanţarea deficitului bugetar pe calea emisiunii monetare afectează negativ economia, contra efectului pozitiv iniţial de acoperire a cheltuielilor publice mari, prin creşterea masei monetare în circulaţie şi, implicit, prin creşterea inflaţiei şi a preţurilor. În practică este necesară gestionarea raţională a resurselor financiare procurate prin împrumut public, deoarece, "finanţarea prin împrumuturi a unor cheltuieli publice neraţionale, amplificate de plata dobânzilor şi a comisioanelor, poate duce la folosirea implicită sau explicită a emisiunii inflaţioniste de monedă, cu

2 Legea nr.72/1996 privind finanţele publice, art. 17.

11

tot cortegiul de urmări nefaste pe care aceasta le antrenează.”3

2.3. FINANŢAREA NEMONETARĂ A DEFICITULUI BUGETAR– ÎMPRUMUTUL PUBLIC

2.3.1. Caracteristicile şi destinaţia împrumutului public

Sub aspect juridic, împrumutul de stat apare ca o înţelegere intervenită între o persoană fizică sau juridică, pe de o parte, şi statul, pe de alta, prin care prima consimte să pună la dispoziţia statului o sumă de bani, sub formă de împrumut, pe o perioadă determinată, iar aceasta din urmă se angajează să o ramburseze la termenul stabilit şi să achite dobânda şi alte costuri aferente.

Împrumutul public presupune acceptarea unor condiţii de acordare a creditului. Referitor la dobândă, în cazul împrumuturilor publice cu destinaţie neproductivă aceasta este platită din .impozite şi taxe, pe când în cazul împrumuturilor cu destinaţie productivă dobânda se va suporta, în ultimă instanţă, din valoarea nou creată în urma utilizării productive a împrumuturilor.

Titlurile împrumuturilor publice atestă deţinătorului calitatea de creditor al statului şi, deşi nu au o valoare proprie, ele circulă ca şi cum ar avea o asemenea valoare. În cazul în care sumele împrumutate de stat nu sunt folosite în scopuri productive , ci pentru consum, titlurile nu au în spatele lor un capital real, capabil sa producă o valoare nouă. Cu toate acestea, ele conferă deţinătorului dreptul de a primi o dobândă din partea statului, dobândă care se suportă din resurse bugetare şi, ca urmare, titlurile împrumuturilor publice reprezintă, în acest caz, un dublu capital fictiv, exprimând redistribuire a PIB. Împrumuturile de stat prezintă urmatoare trăsături caracteristice:

Împrumutul de stat are caracter contractual. Spre deosebire de impozit, care constituie o prelevare obligatorie, stabilită în mod unilateral de către stat în sarcina unei

3 Gh. Filip, Mecanismele financiar-monetare în procesul tranziţiei la economia de piaţă, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 1999, p.58

12

persoane fizice sau juridice, împrumutul exprimă acordul de voinţă al părţilor. Condiţiile de emisiune şi de rambursare a împrumutului, forma si mărimea venitu lui pe care îl asigură, precum şi alte eventuale avantaje acordate împrumutatorilor se stabilesc de organele de decizie competente ale statului, fără consultarea prealabilă a subscriitorilor potenţiali. Persoanele interesate pot să accepte sau să refuze condiţiile stabilite de stat, dar nu pot pretinde un tratament preferenţial faţă de ceilalţi subscriitori.

Împrumutul are un caracter rambursabil. Ca mijloc de procurare a resurselor băneşti de care statul are nevoie, împrumutul se caracterizează prin aceea că se restituie, la termenul fixat, persoanelor fizice şi juridice care l-au acordat, spre deosebire de impozit, care constituie o prelevare, la dispoziţia statului, definitivă şi nerambursabilă.

La plasarea unui împrumut, statul stabileşte termenul de rambursare a acestuia care poate fi mai apropiat sau mai îndepărtat, în funcţie de evoluţia previzibilă a veniturilor şi a cheltuielilor publice. De la această regulă, fac excepţie împrumuturile perpetue, la emiterea cărora angajamentul statului se limitează la plata unei anumite dobânzi creditorilor săi, pe o perioadă de timp nedeterminată, fără să se stabilească un termen de restituire a împrumutului propriu zis.

Împrumutul de stat asigură deţinătorilor de înscrisuri publice, pe langă rambursare a sumei împrumutate, şi o anumită contraprestaţie. Pentru a putea intra în posesia sumei de bani care îi lipseşte şi a o folosi potrivit trebuinţelor sale, statul se angajează să achite sistematic, deţinătorilor de înscrisuri publice "preţul" acestei folosinţe. "Preţul" la care ne referim îmbracă forma dobânzii, forma câştigului ori ambele forme, după caz, la care se adaugă adesea şi alte avantaje materiale.

Statul apelează la împrumuturi fie din necesităţi de trezorerie, fie din necesităţi de echilibru bugetar. În primul caz, veniturile bugetare ordinare prevăzute a se realiza în anul considerat acoperă integral cheltuielile bugetare. Deşi pe întregul an bugetul de stat se prezintă echilibrat, totuşi pe parcursul acestuia, şi mai ales în primele luni ale anului,

13

poate să nu existe o concordanţă deplină între termenele la care se încasează veniturile şi cele la care se efectuează cheltuielile. Ca urmare, în unele perioade plăţile devansează încasarile, ceea ce provoacă un gol de casă, adică o insuficienţă temporară de resurse, în timp ce în altele se înregistrează un plus de resurse faţă de ritmul normal al plăţilor.

În cazul în care disponibilităţile de resurse ale unor instituţii publice păstrate la trezoreria statului nu acoperă golul din casă al bugetului de stat, atunci se solicită împrumuturi pe termen scurt la alţi deţinători de resurse băneşti de pe piaţă. În ultimă instanţă se face apel la banca centrală a ţării, sub forma unui avans în contul veniturilor bugetare viitoare, în limitele şi condiţiile prevăzute de lege. Resursele băneşti împrumutate de la diverşi deţinători publici sau privaţi nu măresc masa monetară din circulaţie, ci numai o redistribuie; în schimb, resursele împrumutate de la banca centrală reprezintă o emisiune de bani fără acoperire materială. Apelul la împrumuturi din necesităţi de trezorerie poate avea consecinţe nefaste asupra circulaţiei băneşti ori de câte ori vorbim despre sume importante şi nu se rambursează la termenele prevăzute. De aceea numărul ţărilor care interzic astfel de credite este în creştere.

În cazul în care veniturile fiscale şi nefiscale ordinare nu acoperă integral cheltuielile bugetare pe întregul an, pentru finanţarea deficitului rezultat, statul se împrumută pe piaţa internă sau în stăinătate.

Pentru împrumuturile contractate pe piaţa internă, inclusiv la banca centrală, pe termen scurt, se emit bonuri de tezaur, certificate de trezorerie sau înscrisuri altfel denumite. În unele ţări emisiunea de astfel de înscrisuri este plafonată prin lege, în timp ce în altele aceasta este nelimitată. În acest caz, emisiunea de înscrisuri publice pe termen scurt, din instrument de trezorerie ( de acoperire a golurilor temporare de casă), se transformă în mijloc de echilibrare a bugetului de stat ( de acoperie a deficitului bugetar).

Împrumuturile de stat pentru acoperirea deficitelor bugetare se încheie, de regulă, pe termene mijlocii şi lungi.

14

Rambursarea ratelor scadente şi achitarea dobânzi lor aferente au drept consecinţă sporirea cheltuielilor bugetare, ceea ce atrage după sine majorarea impozitelor, iar în caz de insuficienţă a acestora la contractarea de noi împrumuturi.

2.3.2. Clasificarea împrumuturilor de stat

Împrumuturile publice pot fi clasificate după mai multe criterii.

În funcţie de durata pentru care se contractează, împrumuturile pot fi: pe termen scurt de până la un an, pe termen mijlociu între 2-5 ani şi pe termen lung, de peste 5 ani. Termenele sunt convenţionale, ele fiind interpretate diferit în diferite ţări.

După forma venitului ce se poate obţine pe seama împrumuturilor de stat, se disting:4

Împrumuturi cu dobândă; Împrumuturi cu câştiguri; Împrumuturi cu dobândă şi câştiguri.Obligaţiunile la împrumuturile cu dobândă au anexate

un număr de cupoane, deţinătorul detaşând o dată sau de două ori pe an un cupon şi îl prezintă spre încasare la ghişeul băncii centrale (sau altă bancă desemnată) pentru a intra în posesia dobânzii cuvenite.

La împrumuturile cu câştiguri se procedează la trageri la sorţi a obligaţiunilor. Deţinătorii celor care au ieşit câştigătoare încasează venitul respectiv sub formă de câştig. Suma totală a caştigurilor se stabileşte având în vedere rata dobânzii, pornind de la suma pe care statul ar fi plătit-o ca dobândă dacă împrumutul ar fi fost cu dobândă. Această sumă totală se repartizează sub formă de câştiguri.

A treia variantă reprezintă o combinaţie între împrumuturile cu dobândă şi cele cu câştiguri.

După forma în care se realizează, împrumuturile de stat pot fi: în natură şi în bani. Prima variantă s-a practicat în fazele iniţiale ale dezvoltării creditului public şi presupunea obţinerea în formă naturală a unor cantităţi de produse de la

4 Filip, Gheorghe (coordinator), Finanţe, Editura Junimea, Iaşi, 2002, p.259

15

creditori. Împrumuturile de bani au devenit forma predominantă în prezent.

După caracterul contractului de împrumut, împrumuturile de stat pot fi: facultative şi forţate. De regulă se practică prima variantă care presupune consimţământul creditorilor , dar în mod excepţional pot să apară situaţii în care statul impune cetăţenilor să-i acorde un împrumut.

După locul de plasare a înscrisurilor, se disting împrumuturi interne şi externe. Primele se plaseaza pe piaţa internă, iar cele externe pe piaţa altor state. O delimitare riguroasă între cele două tipuri de împrumuturi este greu de făcut, întrucât efectele publice ( mai ales cele exprimate intr-o valută convertibilă) se vând şi se cumpără la bursă, astfel încât un împrumut intern poate deveni extern şi invers. De regulă un împrumut intern se exprimă în monedă naţională, iar cel extern în moneda altei ţări, considerată valută.

2.3.2.1. Împrumuturi Interne

Împrumuturile publice interne se contractează pe piaţa financiară naţională. Aceste împrumuturi au ca sursă capitalurile active temporar disponibile, capitalurile renţierilor, veniturile băneşti vremelnic disponibile, economiile băneşti ale producătorilor mici şi mijlocii şi diferite alte surse. Pentru a putea atrage capitaluri active, spre a fi utilizate în scopurile dorite, statul trebuie să acorde o dobândă mai mare decât cea pe care capitalul o poate avea în procesul de producţie.

Împrumuturile publice interne pot fi de fapt (reale) şi formale.

Împrumuturile de fapt (reale) sunt acelea care se acoperă efectiv cu capital intern (domiciliul de subscripţie corespunde cu domiciliul real al capitalului naţional).

Împrumuturile cu caracter formal sunt acelea la care subscrierile se fac în interiorul ţării, însă în cea mai mare măsură capitalul subscris provine din afara graniţelor ţării.

Este posibil ca un împrumut real să devină formal prin cumpărarea obligaţiunilor de la subscriitorii interni de către persoanele juridice şi fizice din străinătate.

16

Pentru împrumuturile interne exprimate în monedă naţională, contractate de persoane juridice de la o instituţie creditoare pentru finanţarea proiectelor sau a altor activităţi de importanţă prioritară pentru România, Ministerul Finanţelor este autorizat să emită garanţii în limita cu cuantumul aprobat de guvern sau de parlament.

Emiterea garanţiilor de stat pentru împrumuturi interne este condiţionată de acceptarea de către Ministerul Finanţelor a clauzelor cuprinse în contractele de împrumut încheiate între persoanele juridice şi instituţiile creditoare.

Ministerul Finanţelor, în calitate de garant, şi persoanele juridice ce contractează un împrumut cu garanţia statului, în calitate de beneficiar (debitor), încheie o convenţie în care sunt stipulate drepturile şi obligaţiile părţilor semnatare, inclusiv cele referitoare la plata comisionului de risc.

În baza acestei convenţii, Ministerul Finanţelor emite în favoarea instituţiei creditoare scrisoarea de garanţie, în care se menţionează termenii şi condiţiile de acordare a garanţiei.

În cazul în care beneficiarul împrumutului nu-şi îndeplineşte obligaţia de plată prevazută în contractul de împrumut şi instituţia creditoare a întreprins toate măsurile prevăzute în contract, în lege şi în scrisoarea de garanţie pentru a acoperi plăţile care-i sunt datorate, atunci instituţia creditoare poate prezenta Ministerului Finanţelor o cerere de plată, prin care să-i solicite acestuia să plătească potrivit garanţiei de stat acordate pentru împrumutul intern.

Garanţia de stat pentru împrumuturi interne încetează în următoarele cazuri:

Împrumutul acoperit de garanţie a fost achitat în totalitate de beneficiarul acestuia;

Ministerul Finanţelor a efectuat plata sau plăţile, în totalitate, instituţiei creditoare în numele debitorului;

Termenul de valabilitate prevăzut în scrisoarea de garanţie a expirat.

2.3.2.2. Împrumuturi Externe

17

Împrumuturile de stat externe se pot contracta direct de către guvern sau de către societăţile comerciale, companiile naţionale şi autorităţile publice locale, cu garanţia statului. Împrumuturile externe se obţin pe baza unor acorduri internaţionale şi prin plasarea de titluri de valoare pe pieţele financiare internaţionale.

Guvernul este autorizat să angajeze, potrivit legii, împrumuturi externe pe termen mediu sau lung, pentru:

Realizarea unor programe de dezvoltare economico-sociaIă;

Susţinerea şi echilibrarea balanţei de plăţi externe; Finanţarea deficitului bugetului de stat; Refinanţarea datoriei publice,etc.Întrucât astăzi România se află în plin proces de

restructurare, iar economia se confruntă cu o acută lipsă de resurse fmanciare, este necesar să se apeleze la fmanţarea externă prin contractarea de împrumuturi pe piaţa fmanciară internaţională.

Necesarul de împrumuturi externe care se contractează se determină pe baza stategiei privind datoria publica externă, în limita plafonului de credite externe şi îndatorare externă, aprobat de Parlamentul României, pe baza propunerii guvernului.

Plafonul de îndatorare publică externă se stabileşte ca sumă maximă a împrumuturilor externe pe care le poate contracta şi garanta statul în decursul unui an calendaristic. La determinarea acestui plafon se ţine seama de : ponderea datoriei exteme în produsul naţional brut, raportul dintre serviciul datoriei publice externe şi volumul exporturilor de bunuri şi servicii, raportul dintre deficitul balanţei comerciale şi produsul naţional brut, valoarea exporturilor de bunuri şi servicii şi rezerva valutară.

Un împrumut acordat dintr-o ţară cu capital mai mare unei ţări cu un capital mai mic nu se face prin export de numerar. De asemenea,un împrumut public extern nu înseamnă pentru ţara debitoare un import de numerar, ci reprezintă pentru ţara creditoare un export de mărfuri. Împrumuturile externe pot fi pentru mărfuri şi financiare. Împrumuturile pentru mărfuri se contractează în vederea

18

cumpărării de mărfuri de la creditor sau din ţara lui. Împrumuturile financiare se acordă de către organisme financiare internaţionale în valută convertibilă şi se utilizează pentru realizarea unor obiective economice importante.

2.3.3. EFECTELE FINANŢĂRII NEMONETARE A DEFICITULUI BUGETAR

Finanţarea nemonetară a deficitului bugetar reprezintă o modalitate acceptata, de regulă, în prezent. Prin preluarea cu împrumut de către stat a unei părţi din aceste rezerve băneşti, este posibilă redistribuirea de putere de cumpărare, inclusiv sub forma împrumuturilor, de la deţinătorii de resurse libere, la dispoziţia statului, pentru a fmanţa cheltuieli publice, fără a spori masa monetară, în mod nejustificat, ceea ce înseamna că raportul dintre cererea şi ofertă de monedă se menţine constant şi în consecinţă această finanţare poate fi neinf1aţionistă.

Finanţarea prin împrumuturi nu antrenează, în principiu, efecte dereglatoare, iar dacă se folosesc resurse împrumutate de la banca de emisiune, impactul poate fi şi pozitiv deoarece prin comparaţie cu impozitele sau împrumuturile obligatare împrumutul nu diminuează pe ansamblu disponibilităţile băneşti de fmanţare a investiţiilor şi consumului. Un alt efect este vizibil la nivelul creşterii producţiei sau PNB şi a nivelului preţurilor. Astfel, dacă Guvernul apelează la împrumuturi pentru fmanţarea deficitului, posibilitatea de creştere intlaţionistă a preţurilor este mult mai mică decât în cazul apelului la banca de emisiune.

Pe fundalul contractării împrumuturilor publice se manifestă şi mecanismul de producere a efectului de evicţiune, care majorează cererea în raport cu oferta de capitaluri de împrumut existentă anterior. Efectul de evicţiune reprezintă, în concepţia monetaristă, un punct de vedere opus finanţării deficitului bugetar prin fmanţarea din împrumuturi.

Limitată la sfera investiţiilor, acest efect semnifică o reducere a investiţiilor private în favoarea creşterii celor

19

publice. Ca o consecinţă directă, ar urma creşterea ratei dobânzii pe piaţa financiară, iar aceasta la rândul său, provoacă fuga capitalurilor băneşti private către sectorul public, deoarece plasarea acestora în titluri de stat ar putea asigura o rentabilitate mai mare decât investiţia privată.

Analiza produceri efectului de evicţiune trebuie să aibă În vedere starea reală În care se află economia. Dacă aceasta funcţionează la întregul potenţial, efectul de evicţiune poate fi mare şi va anihila impactul pozitiv pe care Îl are creşterea cheltuielilor publice exprimată prin multiplicatorul lor. Dar, o asemenea situaţie apare mai rar şi nu ar mai justifica un deficit bugetar finanţat din împrumuturi.

În schimb dacă economia funcţionează normal, promovarea deficitului bugetar finanţat prin împrumuturi, apare ca o soluţie utilă atât pentru relansarea economiei cât şi pentru atragerea În circuitul economic a unor capitaluri private disponibile, care nu sunt investite de întreprinzătorii privaţi.

Emisiune de titluri ale Împrumutului public în contextul finanţării deficitului bugetar nu exclude şi un impact negativ asupra evoluţiei masei monetare în circulaţie şi a puterii de cumpărare a monedei. Efectele negative se amplifică atunci când, pe seama acestora, sunt acoperite cheltuielile publice cu caracter de consum fmal sau pierderi ale întreprinderilor cu capital de stat.

În plus, este de luat în considerare şi feed-back-ul ce se reflectă în creşterea deficitului bugetar, ca urmare a cheltuielilor suplimentare cu plata dobânzilor şi a comisioanelor aferente datoriei publice rezultate din aplicarea fmanţării nemonetare a deficitelor bugetare.5

CAPITOLUL 3STUDIU DE CAZ: DEFICITUL BUGETAR AL ROMÂNIEI ÎN

PERIOADA 2006-2008

3.1. INDICATORI BUGETARI SINTETICI5 Filip, Gheorghe, Finanţe Publice, support de curs anul 2 profil Economic, specialiazare Finanţe Bănci cursuri de zi, anul universitare 2006-2007, p.146-149.

20

Procesul bugetar poate fi definit ca ansamblul de activităţi şi operaţiuni, integrate coerent şi convergent orientate, derulate în timp şi pe diverse stadii, cuprinzând elaborarea proiectului de buget, adoptarea bugetului, execuţia bugetului, încheierea şi aprobarea contului de execuţie bugetară şi controlul bugetar.

Elaborarea principalelor decizii bugetare se deplasează la nivelul Guvernului prin organismul său specializat - Ministerul Economiei şi Finanţelor, adoptarea proiectului de buget de către Parlament constituind un compromis în favoarea executivului.

În legea bugetului de stat se stabilesc volumul veniturilor şi a structurii acestora pe capitole şi subcapitole, volumul cheltuielilor pe destinaţii şi pe ordonatori principali de credite pentru bugetul de stat, bugetele Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, volumul creditelor externe, volumul fondurilor externe nerambursabile, precum şi volumul sumelor alocate din veniturile proprii pentru anul 20076 şi pentru anul 20087 .

Bugetul de stat exprimă relaţiile economice în formă bănească care apar în procesul repartiţiei produsului intern brut, în conformitate cu obiectivele de politică economică, socială şi de altă natură ale fiecărei perioade. Aceste relaţii se manifestă în sens dublu: pe de o parte, ca relaţii prin intermediul cărora se mobilizează resursele băneşti la dispoziţia statului, iar pe de altă parte, ca relaţii prin care se repartizează aceste resurse8 – figura3.1.

Relaţiile de mobilizare a resurselor sunt relaţii de repartiţie a produsului intern brut către stat prin intermediul impozitelor, taxelor şi contribuţiilor, la care se adaugă atragerile de disponibilităţi temporare libere din economie prin intermediul împrumurilor de stat interne.

Repartizarea resurselor prin intermediul bugetului de stat se realizează prin fluxurile reprezentând finanţarea serviciilor publice în conformitate cu gruparea cheltuielilor bugetare.

Potrivit datelor oficiale furnizate de Institutul Naţional de Statistică şi a unui Raport de buget înaintat Parlamentului Românie9 , putem prezenta grafic o evoluţie a indicatorilor bugetari sintetici în perioada 2006- 2008 (pondere în PIB), grafic prezentat în graficul 3.2. .

6 Legea nr.486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007, Monitorul Oficial nr.1043/29.12.20067 Legea nr.388/2007 privind bugetul de stat pe anul 2008, Monitorul Oficial nr. 902/312.12.20078 I. Văcărel, Gh. Bistriceanu, G. Anghelache, …- Finanţe publice – ediţia a IV-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 2004, pag. 5009 www.cdep.ro – Sinteza Bugetului pe anii 2006 – 2007, decembrie 2008

21

BUGET DE STAT

Figura 3.1. – Mobilizarea şi repartizarea resurselor prin buget

Realizări2006

Realizări 2007

Realizări 2008

% din PIB2006 2007 2008

Venituri 108.597 134.173 164.466 32,3 32,5 32,0Cheltuieli 116.854 147.142 189.122 34,8 35,6 36,9

Deficit -8.257 -12.969 -24.656 -2,5 -3,1 -4,8Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Ministerului Finanţelor Publice

22

Societăţilecomerciale

Instituţii publice

Alţi agenţi economici

Populaţie

Străinătate

VENITURILESTATULUI

DESTINATIA VENITURILOR

STATULUI

Servicii publice generale

Apărare, ordine public şi siguranţă socială

Cheltuieli social-culturale

Servicii de dezvoltare public, locuin, mediu şi

ape

Acţiuni economice

Alte acţiuni

Transferuri din bugetul de stat

Imprumuturi acordate

Figura 3.2. – Evoluţia indicatorilor bugetari sintetici în perioada 2006 – 2008 (pondere în PIB)

Ceea ce poate face parlamentul guvernul este să determine componentele bugetului de stat.10 Bugetul are două componente: intrări şi ieşiri: Intrările la buget se bazează pe taxe şi impozite, iar ieşirile sunt alocaţiile pentru sectoarele bugetare.

A creşte veniturile înseamnă a creşte impozitele şi taxele. În schimb, toată lumea ar dori reducerea taxelor şi impozitelor. A reduce impozitele înseamnă a reduce intrările, dar toţi doresc să crească ieşirile. Trebuie să existe un echilibru.

Toate ieşirile, deci alocaţiile pentru învăţământ, pentru sănătate, pentru cultură, pentru asistenţă social, ajutoarele de şomaj, pensiile, alocaţiile pentru armă, pentru ordine publică derivă din posibilităţile pe care le are bugetul, în funcţie de aceste intrări. Calculul bugetului porneşte de la resurse atât în ceea ce priveşte veniturile, cât şi cheltuielile.

În concluzie, veniturile bugetare continuă tendinţa ascendentă începând cu anul 2002 ca urmare a poziţiei ciclice favorabile a economiei cât şi a eforturilor de reformă a administraţiei fiscal şi a îmbunătăţirii colectării acestora.

Aşadar, cnsolidarea bazei veniturilor bugetare este esenţială pentru asigurarea resurselor necesare îndeplinirii angajamentelor în calitate de stat de membru al Uniunii Europene.

10 Legea bugetului de stat

23

3.2. ANALIZA VENITURILOR BUGETUL DE STAT ÎN PERIOADA 2006-2008

Constituirea veniturilor bugetare se face ţinând seama de impozitele, taxele, contribuţiile şi toate celelalte vărsăminte prelevate de la persoanele fizice şi/sau jurice11. Astfel, veniturile menţionate în bugetul de stat cuprind veniturile curente (venituri fiscale şi nefiscale), veniturile din capital şi încasările din rambursarea împrmnuturilor acordate (figura 3.3.).

Figura 3.3. – Componenetele veniturilor bugetare

În categoria veniturilor bugetare conform legii bugetare şi a Codului Fiscal întâlnim veniturile fiscale ce cuprind impozite directe şi impozite indirecte, precum impozitul pe profit, impozitul pe salarii şi pe venit, impozite şi taxe pe proprietate, alte impozite directe, contribuţiile pentru pensia suplimentară şi pentm persoanele cu handicap, taxa pe valoare adăugată, accizele, taxele vamale şi alte impozite indirecte –figura3.4.

În categoria veniturilor bugetare potrivit aceloraşi reglementări în vigoare întâlnim şi veniturile nefiscale care cuprind veniturile din proprietate şi veniturile din vânzări de bunuri şi servicii -figura 3.5.

Figura 3.4. – Componentele veniturilor curente-fiscale

11 Legea bugetului de stat, cap. II – Structura şi regimul veniturilor bugetare, art.3

24

Venituri bugetare

Venituri curente Încasări din rambursarea împrumuturilor acordate

Venituri din capital

Ven

itu

ri

fisc

ale

Impo

zite

di

rect

e

Impo

zit

e in

dire

cte

Impo

zit

pe p

rofi

t

Alt

e im

pozi

te

indi

rect

e

Impo

zit

pe s

alar

ii

şi v

enit

Impo

zite

şi

taxe

pe

prop

riet

ate

Alt

e im

pozi

te

dire

cte

Con

trib

uţii

Taxa

pe

valo

are

adău

gată

Acc

ize Taxe

va

mal

e

Venituri nefiscale

Figura 3.5. – Componentele veniturilor curente-nefiscale

Evoluţia şi structura principalelor venituri ale bugetului general consolidate în perioada 2006 – 2008 sunt prezentate în tabelul 3.6.

Estimarea veniturilor bugetului general consolidate s-a ealizat pe baza indicatorilor macroeconomici proiectaţi pentru anul 2008 şi a reglementărilor existente în domeniul fiscal.

Tabelul 3.6. – Evoluţia veniturilor şi a cheltuielilor bugetare în perioada 2006 – 2008-milioane lei- -procent din PIB- Diferenţe %

20082007

Realizări 2006

Realizări 2007

Program 2008

Realizări 2008

Realizări 2006

Realizări 2007

Program 2008

Realizări 2008

Produs intern brut 336.215 412.762 513.175 513.175VENITURI TOTAL 108.597 134.173 191.113 164.466 32,3 32,5 37,2 32,0 -5,2 23%Venituri fiscal 65.222 76.662 106.123 95.802 19,4 18,6 20,7 18,7 -2,0 25% Impozit pe profit 8.335 10.558 15.783 13.046 2,5 2,6 3,1 2,5 -0,5 24% Impozit pe venit 9.090 14.375 17.543 18.366 2,7 3,5 3,4 3,6 0,2 28% Impozite şi taxe pe proprietate

2.653 2.945 4.069 3.362 0,7 0,7 0,8 0,7 -0,1 14%

TVA 28.378 31.243 47.030 40.875 8,4 7,6 9,2 8,0 -1,2 31% Accize 11.439 12.552 16.072 13.599 3,4 3,0 3,1 2,6 -0,5 8% Impozit pe comerţ exterior

2.611 856 1.124 962 0,8 0,2 0,2 0,2 0,0 12%

Alte venituri fiscal 2.716 4.093 4.502 5.592 0,8 1,0 0,9 1,1 0,2 37%Contribuţii sociale 30.976 39.443 49.934 48.420 9,3 9,6 9,7 9,4 -0,3 23%Venituri nefiscale 7.076 13.991 23.226 16.512 2,1 3,4 4,5 3,2 -1,3 18%Venituri din capital 823 963 1.230 915 0,2 0,2 0,2 0,2 -0,1 -5%Fonduri europene 4.500 3.154 10.600 2.817 1,3 0,8 2,1 0,5 -1,6 -11%CHELTUIELI TOTAL 116.854 147.142 204.086 189.122 34,8 35,6 39,8 36,9 -2,9 29% Personal 19.399 33.696 43.389 43.345 5,8 8,2 8,5 8,4 0,0 29% Bunuri şi servcii 22.802 25.187 34.433 33.225 6,8 6,1 6,7 6,5 -0,2 32% Dobânzi 3.592 3.096 4.490 3.893 1,1 0,8 0,9 0,8 -0,1 26% Subvenţii 6.958 6.875 8.157 7.836 2,1 1,7 1,6 1,5 -0,1 14% Transferuri 50.127 58.660 86.591 78.072 15,1 14,2 16,9 15,2 -1,7 33% Cheltuieli de capital 13.063 19.607 26.641 23.204 3,9 4,8 5,2 4,5 -0,7 18%DEFICIT 8.257 12.969 12.973 24.656 2,5 3,1 2,5 4,8 2,3

Elaborate de autor în baza datelor furnizate de Ministerul Finanţelor Publice, BNR şi INS

NOTĂ: În bugetul general consolidate sunt incluse şi fondurile externe nerambursabile, bugetul trezorerie statutului şi sumele allocate din veniturile proprii reţinute de ordonatorii principalii de credite.

Aşa cum am menţionat anterior, estimarea veniturilor bugetului general consolidate s-a realizat pe baza indicatorilor macroeconomici proiectaţi pentru anul 2008, a modificărilor programate în domeniul fiscal, luându-se în calcul şi o recuperare a arietatelor înregistrate pe baza măsurilor preconizate pentru creşterea gradului de colectare a impozitelor şi taxelor.

25

Veniturile din vânzări de bunuri şi servicii

Veniturile din proprietate

Principalele obiective ale măsurilor preconizate le constituie urmărirea cu atenţie sporită a respectării înlesnirilor la plată acordate, trecerea imediată la aplicarea procedurilor de executare silită, reorganizarea şi modernizarea administraţiei publice, înfiinţarea administraţiei fiscal ca organ unic de administrare şi control a veniturilor bugetului general consolidate.

Potrivit propunerilor veniturilor bugetului general consolidate pentru anul 2008, a programului pe anul2007 şi a realizărilor aferente anului 200612

am realizat o reprezentare grafică (figura 3.7.) a evoluţiei principalelor venituri bugetare în perioada 2006-2008.

Figura 3.7. – Evoluţia principalelor venituri bugetare în perioada 2006-2008

Pe baza datelor prezentate în tabelul 3.6. şi a celor reprezentate în figura 3.7., se constată o creştere semnificativă a tuturor veniturilor bugetului de stat, respectiv a veniturilor fiscale, a veniturilor nefiscale şi a veniturilor din capital în anul 2007 comparativ cu abyl 2006 conform datelor prezentate în tabelul 3.8. şi o diminuare a taxelor vamale şi a fondurilor externe nerambursabile.

Tabelul 3.8. – Evoluţia componentelor veniturilor bugetului de statîn anul 2007 comparativ cu anul 2006

Creştere în valoare Creştere în valoare

12 Ministerul Finanţelor Publice – Raportul buget 2007 definnitiv prezentat Parlamentului RomânieiMinisterul Finanţelor Publice – Raport buget 2008 definitiv prezentat Parlamentului României

26

absolutăîn 2007 faţă de 2006

relativăîn 2007 faţă de 2006

Impozit pe profit 2.223 26,67%Impozit pe venit 5.285 58,14%Impozite şi taxe pe proprietate 292 11,00%Contribuţii de asigurări sociale 8.467 27,33%Taxa pe valoare adăugată 2.865 10,09%Accize 1.113 9,73%Impozit pe comerţul exterior şi tranzacţii internaţionale (taxe vamale)

-1.755 -67,21%

Venituri nefiscale 6.915 97,72%Fonduri externe nerambursabile -1.346 29,91%Venituri din capital 140 17,01%

Elaborate de autor în baza datelor furnizate de Ministerul Finanţelor Publice, BNR şi INS.

În anul 2008 comparativ cu anul 2007 se constată atât o creştere semnificativă a veniturilor fiscal şi a veniturilor nefiscale, cât şi o diminuare a veniturilor din capital şi a fondurilor exteerne nerambursabile, conform datelor prezentate în tabelul 3.9.

Tabelul 3.9. – Evoluţia componentelor veniturilor bugetului de stat în anul 2008 comparativ cu anul 2007

Creştere în valoareabsolută

în 2007 faţă de 2006

Creştere în valoarerelativă

în 2007 faţă de 2006

Impozit pe profit 2.488 23,57%Impozit pe venit 3.991 27,76%Impozite şi taxe pe proprietate 417 14,16%Contribuţii de asigurări sociale 8.977 22,76%Taxa pe valoare adăugată 9.632 30,83%Accize 1.047 8,34%Venituri nefiscale 2.521 18,02%Fonduri externe nerambursabile -337 -10,68%Venituri din capital -48 -4,98%

Elaborate de autor în baza datelor furnizate de Ministerul Finanţelor Publice, BNR şi INS.

Alături de acestea e observă şi o creştere a veniturilor nefiscale şi a veniturilor fiscal în anul 2008 faţă de anul 2006 (figura 3.10, figura 3.11, figura 3.12).

Figura 3.10 – Structura veniturilor bugetului general consolidate realizat în anul 2006-procent în total venituri-

27

Figura 3.11 – Structura veniturilor bugetului general consolidate realizat în anul 2007-procent în total venituri-

Figura 3.12 – Structura veniturilor bugetului general consolidate realizat în anul 2008-procent în total venituri-

28

Se observă că veniturile bugetului general consolidate pentru anul

2007 au fost în sumă de 134.173 mil RON13 (32,5% din PIB), în creştere cu 0,2% faţă de anul 200614, iar pentru anul 2008 snt estimate la 191.113 mil RON (37,3% din PIB) , în creştere cu 4,7% faţă de programul anului 200715, realizat 164.466 mil RON (32% dinPIB) , în scădere cu 0,5%faţă de anul 2007.

Grupând datele din graficele prezentate mai sus obţinem tabelul 3.13.

Tabelul 3.13.-Structura veniturilor bugetului general consolidate în perioada 2006-2008

Anul

Veniturile bugetului general consolidate-procent total venituri-

Impozit pe

profit

Impozit pe venit

Impozite şi taxe pe

proprietate

CAS TVA AccizeTaxe

vamaleVenituri nefiscale

Venituri de

capitalDonaţii

Alte venituri

2006 7,68 8,37 2,44 28,52 26,13 10,53 2,40 6,52 0,76 4,14 2,512007 7,87 10,71 2,19 29,39 23,29 9,36 0,64 10,43 0,72 2,35 3,052008 7,93 11,17 2,05 29,44 24,85 8,27 0,58 10,004 0,56 1,71 3,40

Elaborat de autor pe baza datelor furnizate de Ministerul Finanţelor Publice şi INS

Pe categorii, ponderea în produsul intern brut a principalelor impozite va evolua în 2008 comparativ cu 2006 astfel:

13 Legea nr. 486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007, Monitorul Oficial nr. 1043/29.12.2006 Capitolul II – Structura şi regimul veniturilor bugetare, arft.714 Legea nr. 379/2005 privind bugetul de stat pe anul 2006, Monitorul Oficial nr. 1151/19.12.2005 Capitolul II – Structura şi regimul veniturilor bugetare, arft.815 Ministerul Finanţelor Publice – Raport buget 2008 definitiv prezentat Parlamentului României, pag.65

29

Impozitul pe profit, componentă a veniturilor bugetare, va creştecu 0,25 puncte procentuale pentru profitul obţinut din activităţile de export, căt şi ca rezultat al măsurilor de relaxare fiscală;

Impozitul pe venit şi salarii va creşte cu 2,8%, determinat de creşterea câştigului salarial mediu brut şi a numărului mediu de salariaţi, în categoria impozitului pe venit se cuprind elementele16 redate în figura 3.14. :

Figura 3.14. – elementele impozitului pe venit, profit şi câştiguri din capital de la persoane fizice

De asemenea, în bugetul de stat există şi cote şi sume defalcate din impozitul pe venit, care se scad. Acestea cuprind (figura 3.15.) :

16 Legea Bugetului de Stat – Clasificaţia indicatorilor privind bugetul de stat aprobată începând cu anul 2006 prin Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1025/2005 – Anexa 1 – Venituri.

30

Impozit pe venit, profit şi câştiguri din capital de la

persoane fizice

natură

regularizări

impozit pe veniturile din activităţi desfăşurate în baza contractelor/conevenţiilor civile încheiate potrivit Codului Civil

impozit pe venituri din transferul titlurilor de valoare

impozit pe veniturile din activităţile de expertiză contabilă tehnică judiciară şi extrajudiciară

impozit pe veniturile din cedarea folosinţei bunurilor

impozit pe veniturile din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală

impozit pe veniturile obţinute din valorificarea de bunuri în regim de consignaţie şi din din activităţi desfăşurate pe baza unui contract de agent, comision sau mandat comercial

impozit pe veniturile din activităţi agricole

impozit pe venituri din dividente

impozitul pe venitul din pensii

impozit pe venit din salarii

impozit pevenituri din dobânzi

impozit pe veniturile realizate depersoanele fizice realizate de persoanele fizice nerezidente

impozit pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal

impozit pe veniturile din alte surse

impozit pe veniturile din activităţi independente

Cote şi sume defalcate din

impoziul pe venit

Sume defalcate dim impozitul pe venit

pentru subvenţionarea energiei termice livrate

populaţiei

Sume defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea

bugetelor locale

Figura 3.15. – Cote şi sume defalcate care se scad din impozitul pe venit

Contribuţiile de asigurări sociale continuă să deţină ponderea cea mai mare în produsul intern brut, înregistrând o creştere uşoară (de la 9,3% în anul 2006 la 9,6% în anul 2007 – conform table 3.6. )

Impozitele şi taxele pe proprietate înregistrază o scădere cu 0,39% (de la 0,8% în anul 2006 la 0,7% în anul 2008); acestea cuprind şi impozitele pe terenuri;

Scădere cu 1,28% a taxei pe valoare adăugată (de la 8,4% în anul 2006 la 8,0% în anul 2008 – conform table 3.6.), ca urmare a diminuării gradului de colectare;

Uşoară scădere a ponderii accizelor în produsul intern brut ( de la 3,4% în anul 2006 la 2,6% în anul 2008) şi a impozitului pe comerţul exterior şi tranzacţiile internaţionale – taxele vamale ( de la 0,8% în anul 2006 la 0,2% în anul 2008) este determinată, în principal, de deprecierea monedei naţionale şi de o estimare mai mică a creşterii importurilor comparative cu anul 2006;

Alte impozite directe, în categoria cărora veniturile bugetare cuprind elementele prezentate în figura 3.16.

Înfiinţarea începând cu anul 2004 a administraţiei fiscale unificate, a reunit sub o singură entitate organizaţionalã toate funcţiunile de administrare fiscală a contribuabililor (înregistrare, evidenţă nominală pe plătitor, control fiscal, inclusiv componenta de soluţionare a contestaţiilor), şi a condus, treptat, la perfecţionarea activităţii de administrare a veniturilor bugetare.

Pentru aceasta se au în vedere: îmbunătăţirea activităţii administraţiei fiscale prin apropierea acesteia de contribuabil privit ca partener egal, ceea ce a creat premisele pentru creşterea nivelului de conformare voluntară la plată din partea contribuabililor, perfecţionarea activităţii de control prin dezvoltarea unor acţiuni de control şi a unor activităţi de audit bine focalizate, dezvoltarea metodelor de gestiune şi control a administrării veniturilor bugetare pe baza analizei de risc şi a unui plan de acoperire a riscurilor, furnizarea de servicii moderne de asistenţă a contribuabililor, bine direcţionate şi care să prezinte încredere.

Trecerea începând cu anul 2004 la administrarea tuturor obligaţiilor contribuabilului persoană juridică - de către organul fiscal la care acesta este luat în evidenţă ca plătitor de impozite şi taxe, a determinat reducerea

31

Cote defalcate din impozitul pe venit

costurilor de administrare prin scăderea numărului de plătitori şi îmbunătăţirea mediului de afaceri, prin reducerea numărului de declaraţii şi de ordine de plată întocmite de către respectivul contribuabil plătitor, deoarece contribuabilii mari declară şi plătesc lunar obligaţiile, iar contribuabilii mici şi mijlocii trimestrial, şi, implicit, şi reducerea costurilor de administrare pentru aceste operaţiuni.

Figura 3.16. – Elementele componente ale altor impozite directe ca venituri bugetare

32

Alte impozite indirecte

Venituri cu destinaţia special din cota unică asupra carburanţilor auto livraţi la intern de producători, precum şi pentru carburanţii auto consumaţi de aceştia şi asupra carburanţilor importaţi

Taxe şi tarife pentru eliberarea de licenţe şi autorizaţii de funcţionare

Taxa pntru activitatea de prospecţiune, explorare şi exploatare a resurselor minerale

Venituri din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat

Taxe de autorizare pentru producerea/comercializarea alcoolului, băuturilor alcoolice, produselor din tutun şi cafelei

Taxa de timbre social asupra valorii automobilelor noi din import

Venituri cu destinaţia special din taxa de dezvoltare cuprinsă în tariful energiei electrice şi termice

Taxa asupra unor activităţi dăunătoare sănătăţii şi din publicitatea lor

Venituri cu destinaţia specialomisionul pentru servicii vamale şi cotele aplicate asupra veniturilor realizate în domeniul aviaţiei civile

Taxe de timbre pentru activitatea notarială şi venituri din timbre judiciar; amenzi judiciare

Taxa de timbru social asupra jocuilor de noroc şi taxa pentru jocurile de noroc

Taxe judiciare şi extrajudiciare de timbru

Impozit pe ţiţeiul din producţia internă şi gazelle naturale

Impozit pe veniturile microîntreprinderilor

Alte încasări din impozite indirecte

În categoria veniturilor nefiscale, parte integrantă a veniturilor bugetare, componentă a bugetului de stat se includ structurile17 din figura 3.17. şi figura 3.18.

Figura 3.17. – Categorii de venituri din proprietate cuprinse în veniturile nefiscale din bugetul de stat

Figura 3.18. – Categorii de venituri din vânzări de bunuri şi servicii cuprinse în veniturile nefiscale.

Totodată ca elemente de venituri bugetare, componentă a bugetului de stat, se includ şi veniturile din capital şi încasările din rambursarea împrumuturilor acordate, cât şi subvenţiile.

17 Legea Bugetuluide Stat – Clasificaţia indicatorilor privind bugetul de stat aprobată începând cu anul 2006 prin Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1025/2005 – Anexa 1 – Venituri nefiscale

33

Venituri nefiscale

Venituri din proprietate Vânzări de bunuri şi servicii

Vărsăminte din profitul net al regiilor autonome, societăţilor

şi companiilor

Încasări din cota reţinută, conform

codului penal

Restituiri de fonduri din finanţarea

bugetară

Venituri din concesiuni şi închirieri, din

dividente, din dobânziAlte venituri din propietate

Venituri nefiscale

Venituri din proprietate Vânzări de bunuri şi servicii

Venituri din prestări servicii şi alte

activităţi

Venituri din taxe administrative,

eliberări permise

Amenzi, penalităţi şi confiscări Diverse

venituri

Transferuri voluntare, altele decât subvenţiile şi alte transferuri voluntare)

3.3. ANALIZA CHELTUIELILOR BUGETULUI DE STAT ÎN PERIOADA 2006- 2008

Constituirea cheltuielilor bugetare se face ţinând seama de toate ieşirile, deci de toate alocaţiile pentru învăţământ, pentru sănătate, pentru cultură, pentru asistenţă socială, ajutoarele de şomaj, pensiile, alocaţiile pentru armată, pentru ordine publică care derivă din posibilităţile pe care le are bugetul, în funcţie de intrări, de capital şi de încasările din rambursarea împrumuturilor acordate.

În categoria cheltuielilor bugetare18 aferente sectoarelor naţionale, respectiv autorităţile publice, apărare naţionalã, ordine publică şi siguranţă naţională, învăţământ, sănătate, cultură, religie şi acţiuni privind activitatea sportivă şi de tineret, asistenţă socialãă, alocaţii, pensii, ajutoare şi indemnizaţii, servicii şi dezvoltare publică şi locuinþe, mediu şi ape, industrie, agricultură şi silvicultură, transporturi şi comunicaţii, cercetare ştiinþifică şi alte acţiuni economice, conform legii bugetului de stat, întâlnim:

Figura 3.19. – Componentele cheltuielilor bugetare

În conformitatea cu Legea bugetului de stat pe anul 2006 – Clasificaţia economică a indicatorilor privind bugetul de stat – cheltuieli (prezentate în figura 3.20.), instituţiile utilizează începând cu anul 2006 numai subdiviziunile specifice domeniului lor de activitate şi pentru care există bază legală pentru efectuarea lor.19

18 Clasificaţia indicatorilor privind bugetul de stat aprobată începând cu anul 006 prin Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr.1025/2005 – Anexa 1 – Cheltuieli.19 Art.3 din Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr.1954/2005 privind moificarea Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 1025 – Clasificaţia indicatorilor privind bugetul de stat aprobată începând cu anul 2006.

34

Cheltuieli bugetare-total-

Împrumuturi acordate

Cheltuieli de capital

Rambursări de credite, plăţi de dobânzi,

comisioane la cedite

Cheltuieli curente

Figura 3.20. – Clasificaţia funcţională a cheltuielilor bugetare

CLASIFICAŢIA cheltuielilor publice20 se face pe mai multe criterii, cum ar fi:

clasiflcaţia administrativă - pe criteriul instituþiilor prin intermediul cãrora se efectueazã cheltuieli publice (ministere, instituþii publice autonome, unitãþi administrativ teritoriale etc.).

clasiflcaţia economică - pe două criterii: al scopului în care sunt efectuate plăţile (cheltuieli publice curente sau de funcţionare şi cheltuieli publice de capital sau de investiţii); al existenţei sau nu a unei contraprestaţii (cheltuieli publice ale serviciilor publice, numite şi administrative şi cheltuieli publice de transfer).

clasiflcaţia funcţională - pe criteriul sectoarelor de activitate către care sunt repartizate resursele financiare publice (în domeniul social: învăţământ, sanitare, ocrotire socială etc.; în domeniul cercetării; în domeniul economic - investiţii, acordarea de subvenţii şi facilităţi;

clasificaţia financiară pe criteriul momentului efectuării şi a efectului avut de acestea (cheltuielile publice definitive caracterizate prin faptul că se finalizeazã cu plăţi la scadenţe ferme, certificând lichidarea totală a angajării statului pentru efectuarea cheltuielilor prevăzute în buget; cheltuieli publice temporare: majoritatea sunt operaţiuni de trezorerie urmate de plăţi cu scadenţe certe; cheltuieli publice virtuale: pe care statul le va realiza în anumite condiţii doar) şi pe criteriul formei de manifestare (cu/fără contraprestaţie; definitive/provizorii; speciale/ globale).

20 Marinescu Paul – Managementul instituţiilor publice, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 2003, Cap. XV – Cheltuieli publice, pag.246

35

clasificaţia după rolul cheltuielilor publice în reproducţia socială - pot fi: cheltuieli publice negative (reale) şi cheltuieli publice pozitive (economice).

clasificaţia folosită de instituţiile specializate ale O.N.U. - pe criteriile: funcţională (cheltuielile publice sunt împărţite în cheltuieli pentru: servicii publice, apărare, educaţie, sănătate, securitate socială, locuinţe şi servicii comunale, recreaţie, cultură şi religie, acţiuni economice, alte scopuri) şi economică (cheltuielile publice reprezentând un consum final şi cheltuielile publice în scopul formării brute de capital).

În România, legea bugetului de stat prevede o clasificaţie în conformitate cu cea utilizată de O.N.U. Astfel, cheltuielile publice se împart dupã criteriul economic în: cheltuieli curente (de personal, materiale şi servicii, subvenţii, prime, transferuri, dobânzi aferente datoriei publice, rezerve); cheltuieli de capital; împrumuturi acordate (pentru finalizări de obiective stabilite prin convenţii, pentru creditarea agriculturii, pentru acoperirea unor arierate) şi rambursări de credite şi plăţi de dobânzi şi comisioane la credite externe şi interne aşa cum au fost prezentate în figura 3.19. După criteriul funcţional întâlnim cheltuielile publice care sunt prezentate în figura 3.20.

Nivelul cheltuielilor publice poate fi privit din perspectiva statică - structură la un anumit moment - sau dinamică - ca evoluţie temporară - şi poate fi analizat urmărind indicatorii: volumul cheltuielilor publice, ponderea cheltuielilor publice în PIB, respectiv volumul cheltuielilor publice ce revine în medie pe un locuitor.

Structura cheltuielilor publice este studiată conform clasificărilor folosite de fiecare stat în parte, cea mai importantă fiind clasificarea economică şi clasificarea funcţională.Stabilirea structurii cheltuielilor publice ajută la determinarea diferenţelor de politică financiară dintre ţările dezvoltate, în curs de dezvoltare şi cele în tranziţie, precum şi evoluţia în timp a ponderilor acordate diverselor categorii de cheltuieli publice în acelaşi stat. Este necesară stabilirea ponderii fiecărei categorii de cheltuieli publice în totalul acestora, pe baza relaţiei:

unde: - greutatea specifică a categoriei de cheltuieli publice

36

- cheltuielile publice ale categoriei i

- cheltuieli publice totale i - l...n categorii de cheltuieli.Structura cheltuielilor publice pe diferite categorii se delimitează în cadrul criteriilor de clasificare a acestora în fiecare stat sau în statisticile internaţionale.Dinamica cheltuielilor publice are în vedere modificarea a şase indicatori:

creşterea nominală şi cea reală a cheltuielilor publice; schimbarea raportului cheltuielilor publice în PIB; schimbarea volumului mediu al cheltuielilor publice pe cap de

locuitor; schimbarea structurii cheltuielilor publice; corelaţia dintre creşterea cheltuielilor publice şi creşterea PIB; elasticitatea cheltuielilor publice raportată la PIB.

Figura 3.21. – Natura factorilor de influenţă asupra creşterii cheltuielilor publice

Factorii de influenţă asupra creşterii cheltuielilor publice redaţi în figura3.21 sunt de natură:

demografică (modificări ce au loc în numărul şi structura populaţiei ce ar trebui să determine adaptări corespunzătoare în ponderea cheltuielilor publice);

economică (ce vizează în mod special funcţia statului de redistribuire a resurselor financiare publice după criteriul eficienţei şi echilibrului);

socială (se referă la funcţia de armonizare a veniturilor medii individuale aparţinând diferitelor categorii sociale);

legaţi de urbanizare (favorizează creşterea cheltuielilor publice); militară (cresc cheltuielile publice în eventualitatea unor conflicte

armate); istorică (perpetuarea în timp a unor probleme ca datoriile publice

moştenite de la un regim politic la altul sau ca inflaţia);

37

Demografici

Economici

Sociali

Natura factorilor

de influenţă

Urbanizare

Militari

Politici Istorici

politică (se referă la complexitatea funcţiilor statului).Analiza eficienţei cheltuielilor publice se face raportând eforturile

financiare la efectele măsurabile (prezente sau estimate) ale fmanţării de către stat a unor obiective de interes public.

Atunci când primul termen al acestui raport cunoaşte un decalaj de ritm - adică, în ciuda creşterii şi diversificării nevoilor cetăţenilor pentru bunuri publice, resursele financiare menite să achiziţioneze aceste îmbunătăţiri nu cresc în acelaşi ritm - apare o insuficientă permanentizată a resurselor. Evaluarea eficienţei cheltuielilor publice este responsabilitatea factorilor de decizie ai aparatului politic, fiind realizată prin utilizarea indicatorilor conţinuţi în bugetul anual şi în programele pe termen mediu şi lung. Astfel se poate obţine o eficienţă a cheltuielilor care să ducă, implicit, la bunăstare socială dacă se întâlnesc următoarele condiţii: există posibilitatea alegerii, dintre mai multe alternative, a variantei celei mai ieftine în raport cu efectul final obţinut asupra serviciului care se dorea îmbunătăţit; astfel, are loc o modernizare în producerea serviciului, care maximizează utilitate a resimţită de consumator; preţul plătit pe acest serviciu cât şi costul în utilizare să fie minime; contextul economico-social să fie predictibil pe perioade de timp îndeajuns de mari.

O consecinţă a existenţei acestui tip de cheltuieli suportate de stat, este aceea că are loc limitarea pieţei întreprinzătorilor privaţi sau, din altă perspectivă, delimitarea activităţii economice într-o dimensiune a pieţei libere şi una a statului, într-un sector de piaţă şi unul de non-piaţă, care urmăreşte îndeplinirea unor obiective prestabilite; se are în vedere repartizarea resurselor între utilizatorii competitori, pe de o parte, şi valoarea input-urilor, pe de altă parte.

Eficienţa cheltuielilor publice trebuie să ia în considerare faptul că resursele financiare publice sunt limitate şi deci ele trebuie să fie optimizate maximal.

Detalierea informaţiilor referitoare la tipurile de cheltuieli publice

Cheltuielile publice destinate acţiunilor social-culturale care îşi au originea recentă în ideologia politico-economică intervenţionistă21 , care a apărut în America după cel de-al doilea război mondial. Obiectivele autorităţii publice în această situaţie sunt: asigurarea ,unui venit minim, susţinerea cetăţenilor în situaţii defavorizante (cum ar fi şomajul, boala, handicapul şi bătrâneţea), garantarea unui nivel de trai bun pentru întreaga populaţie în raport cu o anumită listă de servicii şi minimalizarea efectelor 21 Ideologie întâlnită şi sub denumirea de doctrină a statului bunăstării

38

unor evenimente ce implică riscuri sociale. Toate aceste servicii sunt puse la dispoziţia membrilor societăţii în mod gratuit sau la un preţ mic, ori sunt acordate indemnizaţii prin intermediul cărora populaţia să-şi poată permite un standard de viaţă decent, cum ar fi: alocaţii, pensii, ajutoare etc. În ţările dezvoltate, pentru asigurarea acestor facilităţi se cheltuieşte până la 50% din venitul naţional. Cheltuielile publice destinate acţiunilor de natură socio-culturală cuprind de obicei ramuri precum.: sănătatea, învăţământul, cultura şi sportul, acţiuni dedicate tineretului, securitatea sau protecţia socială. În ceea ce priveşte România, cheltuielile publice socio-culturale vizează domeniile prezentate în figura 3.22

Figura 3.22 - Structura cheltuielilor publice socio-culturale

Resursele de finanţare pentru cheltuielile cu acţiuni socio-culturale pot fi de natură internă sau externă, public sau privată, aşa cum sunt redate în figura 3.23.

Figura 3.23. – Resursele de finanţare a cheltuielilor publice socio-culturale

Cheltuielile publice pentru sănătate înregistrează la nivel mondial o tendinţă crescătoare - ţările dezvoltate alocă între 5,5-10,5% din PIB, în timp ce ţările în curs de dezvoltare ating niveluri uneori foarte scãzute, sub 1 %.

39

Pensie suplimentară

Învăţământ

Sănătate Natura

factorilor de influenţă

Alte cheltuieli publice

Ajutor de şomaj

Cultură, religie şi tineret

Asistenţă socială

Fonduri bugetare ale statului, regiunilor

Cotizaţii ale unor personae

fizice sau juridice

Fonduri proprii ale

organiaţiilor publice sau

private

Resurse de

finanţare

Finanţări externe

rambursabile şi nerambursabile

Fondurile organizaţiilor

fără scop lucrativ

Veniturile instituţiilor

social-culturale din

activităţi

Veniturile populaţiei din taxe

Având în vedere scopul special pe care şi-l propun aceste cheltuieli publice, serviciul sănătăţii publice nu poate fi tratat doar ca o afacere copdusă după legile pieţei - relaţia dintre cerere şi ofertă având în acest caz mai degrabă o dimensiune umanitară. Cheltuielile din această categorie se finanţează din fondurile bugetare, cotizaţiile de asigurări de sănătate, fonduri speciale pentru sănătate, resurse ale populaţiei care au fost cheltuite ca pacienţi, ajutor din exterior (OMS, Crucea Roşie etc.).

Factorii care determină politica financiară în învăţământ sunt de natură demografică (structura specifică a populaţiei), economică (cererea pentru forţa de muncă calificată şi adaptarea inovaţiilor tehnologice de ultimă oră şi nu numai) şi politică (principiile ideologice pe care se bazează stabilirea politicii şcolare ). Structura sistemului de învăţământ diferăã de la o ţară la alta, conform tradiţiei statelor respective însă în România va fi preluată împărţirea realizată de UNESCO învătământ22.

Cheltuieli publice pentru securitatea socială sunt menite să elimine cât mai mult posibil efectele riscurilor fizice, economice şi sociale ce planează asupra vieţii fiecărui membru al societăţii. Pentru aceasta sunt create planuri sau politici de reducere a şomajului şi sărăciei, ajutoare a familiilor în dificultate financiare, sau a persoanelor aflate în dificultate fmanciară, sau a persoanelor defavorizate (care se consideră a fi în general copii, tineri proaspăt absolvenţi, persoanele în vârstă, persoanele handicapate).

Cheltuielile publice pentru asistenţa socială reprezintă investiţii în resurse umane deoarece ele au ca efect dezvoltarea capacităţilor indivizilor, menţinerea stării fizice şi mentale la nivele ridicate ceea ce duce, implicit, la dezvoltare economică şi socială. Putem spune deci că banii cheltuielilor publice pentru acţiuni social-culturale nu reprezintă un consum definitiv de venit naţional ci, dimpotrivă, sunt generatoare de dezvoltare sau de "profit social".

În afara ajutorului de şomaj23 sunt recomandate şi alte modalităţi care nu au o natură materială imediată prin crearea unor noi locuri de muncă care asigură scăderea şomajului pe termen lung24. Aşadar este de preferat o creştere a prestaţiilor active , fiind acordate facilităţi pentru cei ce angajează şomeri, în defavoarea soluţiei de creştere a valorii ajutorului de şomaj, creştere care poate duce pe termen lung la creşterea ratei şomajului.

Sistemul naţional de asigurări din România cuprinde: asigurările sociale de stat, asigurările sociale din cooperaţia meşteşugărească şi a celor

22 Învăţământ preşcolar, învăţământ primar, învăţământ secundar şi învăţământ superior23 Numit şi forma pasivă de ajutoare a persoanelor rămase fără lucru24 O ajutoare activă

40

independenţi, asigurările sociale ale asociaţiilor agricole, asigurările sociale ale agricultorilor cu gospodărie proprie, asigurările sociale ale avocaţilor şi asigurările sociale ale slujitorilor cultelor.

Cheltuielile publice destinate obiectivelor economice au în vedere ramurile de activitate strategice sau ramurile care au nevoie de resurse financiare ridicate care nu pot fi asigurate altfel, ramuri precum transporturi, construcţii de locuinţe, agricultură, industria extractivă, industria minieră, industria construcţiei de maşini şi navală, industria siderurgică, şi cuprind regiile autonome, companiile cu capital de stat, privat sau mixt. Cea mai importantă măsură adoptată în ceea ce priveşte poluarea este aceea conform căreia poluatorul plăteşte "reparaţiile" necesare în urma distrugerilor de mediu pe care le-a făcut.

Cheltuielile publice pentru cercetare au în vedere următoarele tipuri: cercetarea fundamentală, scopul fiind unul general de avansare a

cunoaşterii, fără obiective specifice; cercetarea aplicativă care presupune punerea în practică şi inovarea

noilor cunoştinþe dobândite; cercetarea de dezvoltare, cercetare fondată pe cunoştinţe existente,

urmărind aplicarea practică a acestora pentru obţinerea unor rezultate cât mai bune.

Cheltuielile publice pentru cercetare sunt finanţate în special din fonduri bugetare fie din cercetare-dezvoltare, fie ale industriei, unde în ţările dezvoltate are o pondere ridicată de 74,5% din finanţările pe acest domeniu, fie din fondurile universităţilor (cum ar fi granturile acordate de Academia Română) sau din surse exteme.

Cheltuielile pentru servicii publice generale cuprind în structura lor cheltuielile pentru organele puterii şi administraţiei publice (instituţia prezidenţială, organele puterii legislative centrale, organele puterii judecătoreşti, organele executive centrale şi locale) şi organele de ordine publică (poliţie, jandarmerie, grăniceri, pompieri, penitenciare, paşapoarte, arhivele statului). Cheltuielile publice apărare finanţează practic funcţia externă a statului şi se împart în cheltuieli indirecte legate de lichidarea urmărirea unor conflicte şi cheltuieli directe legate de întreţinerea forţelor armae din România sau aflate în bazele militare din străinătate.

Ce şi în czul veniturilor bugetare, cheltuielile bugetare se compun – conform legii bugetare, a bugetului de stat şi a Clasificaţiei indicatorilor privind acest buget – din elementele prezentate în figura 3.24, figura 3.25 şi figura 3.26., astfel:

41

Dobânzi aferente datoriei publice interne şi externe şi alte cheltuieli ocaionate de emisiunea şi plasarea titlurilor de stat şu de riscurile garanţiilor date de stat în condiţiile legii

Dobânzi aferente datoriei publice interne şi externe şi alte cheltuieli ocaionate de emisiunea şi plasarea titlurilor de stat şu de riscurile garanţiilor date de stat în condiţiile legii

prime

transferuri Cheltuieli de personal

Figura 3.24. – Elementele cheltuielilor curente, parte componentă a cheltuielilor bugetului de stat

Figura 3.25. – Elementele împrumuturilor acordate, parte componentă a cheltuielilor bugetului de stat

42

prime

transferuri

Subvenţii pentru acoperirea diferenţelor de preţ şi tarif

Subvenţii pe produse şi activităţi

Cheltuieli materiale şi servicii

Cheltuieli de personal

Cheltuieli curente

Subvenţii de la buget pentru instiuţiile publice

Împrumuturi acordate

Împrumuturi acordate persoanelor care beneficiază de statutul de refugiat şi sunt lipsite de mijloace de existenţă

Împrmuturi acordate pentru finalizarea unor obiective aprobate prin convenţii bilateral şi acorduri interguvernamentale

Microcredite acordate persoanelor fizice care desfăşoară activităţi pe cont propriu, aducătoare de venituri, în vederea întreţinerii materiale

Rambursări de credite externe

Rambursări de credite, plăţi de dobâzi şi comisioane la

credite

Plăţi de dobânzi şi comisioane

Figura 3.26. – Elementele împrumuturilor acordate, parte componentă a cheltuielilor bugetului de stat

În categoria alte transferuri curente s einclud o serie de elemente, aşa cum este redat în figura 3.27.25

Figura 2.27 – Structura altor transferuri curente

25 Băcescu-Cărbunaru Angelica – Statistică comunitară. Sistemul European de Conturi (SEC), Editura Universitară, Bucureşti, 2004, pag.95

43

Rambursări de credite externe şi plăţi de dobânzi şi comisioane la credite externe contractate ordonatorii de credite

Către instituţii cu scop lucrativ

Resurse bazate pe

PNB

Indemnizaţii compensatorii

Diverse

Între gospodăriile populaţiei

Amenzi şi

penalităţi

Loterii şi jocuri de noroc

Potrivit datelor oficiale furnizate de Institutul Naţional de Statistică26

şi a unui Raport de buget înaintat Parlamentului României27, putem prezenta evoluţia şi principalele caracteristici structurale ale cheltuielilor bugetului general consolidat în perioada 2006 – 2008, conform tabelului 3.6., cât şi conform graficele prezentate în figurile 3.27, 3.28, 3.29 şi 3.30.

Figura 3.24. – Evoluţia cheltuielilor bugetului general consolidatîn perioada 2006-2008.

Analizând garficul prezentat în figura 3.27, se constată:Un trend pozitiv al unor cheltuieli bugetare în 2008 faţă de 2006, cum

sunt: cheltuielile de personal în valoare absolută cu 23.946 mil RON; cheltuielile cu bunuri şi servicii în valoare absolută cu 10.423 mil

RON; cheltuieli cu dobânzi în valoare absolută cu 301 mil RON; cheltuielile privind transferurile în valoare absolută cu 27.945 mil

RON; cheltuielile de capital în valoare absolută cu 10.141 mil RON.

26 Anuarul Statistic al României 2006 – Capitolul 21 – Finanţe, decebrie 2006, Institutul Naţional de Statistică al României27 www.mfinante.ro – Raport buget 2008 definitiv prezentat Parlamentului României, pag.60

44

Un trend pozitiv al cheltuielilor bugetare primare privind subenţiile în 2007 faţă de 2006 în valoare absolută cu 878 mil RON.

Făcând o analiză şi asupra datelor privind evoluţia cheltuielilor bugetului general consolidat în perioada 2006-2008 ca pondere a acestora în PIB, se observă:

a) o creştere a ponderii în PIB în anul 2008 faţă de anul 2006 a: cheltuielilor de personal cu 2,6%; cheltuielile privind transferurile între unităţi ale administraţiei publice

cu 0,1%; cheltuielilor de capital cu 0,6%.

b) diminuare a ponderii în PIB în anul 2008 faţă de anul 2006 a : cheltuielilor primare cu dobânzile cu 0,3%; cheltuieli primare privind bunurile şi servicile cu 0,3%; cheltuielilor bugetare primare privind subvenţiile cu 0,6%

Figura 3.28 – Structura cheltuielilor bugetului general consolidat în anul 2006- procent în totalul cheltuieli –

Figura 3.29. – Structura cheltuielilor bugetului general consolidat în anul 2007

45

- procent în total cheltuieli -

Figura 3.30. – Structura cheltuielilor bugetului general consolidat în anul 2008- procent în total cheltuieli -

46

Rezultă că principalele modificări structurale ale cheltuielilor bugetului general consolidat estimate pentru anul 2008 sunt următoarele:

Subvenţiile se remercă tendinţa uşor descrescătoare a cheltuielilor cu subvenţiile de la buget, ceea ce arată retragerea treptată a statului din economie;

Creşterea ponderii cheltuielilor de personal în produsul intern brut 8,4% din PIB în anul 2007, faţă de 5,8% din PIB în anul 2006, în condiţiile includerii şi a cheltuielilor salariale în natură sub forma normei de hrană, uniformei şi a echipamentului obligatoriu sau a locuinţei de serviciu, reclasificarea de la cheltuieli materiale;

Scăderea ca pondere în produsul intern brut, comparativ cu anul 2006, a bunurilor şi serviciilor (cu 0,3% din PIB) şi reducerea dobânzilor (0,8% faţă de 1,1%), tendinţă ce permite consolidarea limitelor de manevră în cadrul politicii bugetare prin redirecţionarea fondurilor publice pentru susţinerea creşterii economice.

Estimarea subvenţiilor s-a făcut având restrângerea sferei de acordare a acestora astfel încât politica de subvenţioare să fie armonizată cu angajamentele asumate în procesul de negociere privind aderarea la Uniunea Europeană începând cu anul 2007, precum şi cu exigenţele şi cerinţele integrării în Uniunea Europeană, în vederea atingerii parametrilor minimali de performanţă din această zonă.

Cheltuielile de capital propuse pentru anul 2008 sunt în sumă de 23.204 mil RON respectiv 4,5% din PIB, în creştere cu 0,6% faţă de anul 2006, ceea ce reflectă o îmbunătăţire a politicii de cheltuieli, deoarece direcţionarea fondurilor publice către cheltuielile de capital influenţează pozitiv pe termen mediu şi lung creşterea economică.

În domeniul investiţiilor publice un accent deosebit se va pune începând cu anul 2007 pe:

dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport; protecţia mediului prin dezvoltarea infrastructurii în acest sector,

investiţiile fiind axate pe lucrări de epurare a apelor menajere uzate şi pe depozitarea ecologică a deşeurilor menajere;

dezvoltarea reþelelor de apã potabilă şi realizarea programelor de lucrări de apărare împotriva inundaţiilor;

investiţii în agricultură constând în continuarea lucrărilor la sistemele de irigaţii şi de ameliorare a solului;

programele de reabilitări şi consolidiiri de şcoli şi spitale.Grupând datele din graficele prezentate mai sus obţinem tabelul:

47

Tabel 3.31 - Structura cheltuielilor bugetului general consolidatîn perioada 2006-2008

Anul Cheltuielile bugetului general consolidat- procent în total cheltuieli -

Cheltuieli de

personal

Bunuri şi

servicii

Dobânzi Subvenţii Transferuri Cheltuieli de capital

2006 17,39 19,51 3,07 5,95 42,90 11,182007 22,90 17,12 2,10 4,67 39,87 13,342008 22,91 17,56 2,05 4,14 41,08 12,26

Elaborat de autor în baza datelor furnizate de inisterul Finanţelor Publice şi Institutul Naţional de Statistică

Analiza execuţiei bugetare operative în perioada 01.01.2006 - 30.09.2006 arată faptul că veniturile bugetului general consolidat au fost în sumă mai mare comparativ cu perioada similară a anului 2005, ca urmare a unei bune colectări.

Sumele suplimentare estimate la venituri se localizează, în principal, la impozitul pe profit (ca urmare a creşterii încasărilor din impozitul pe profit în primele nouă luni ale anului 2006), impozitul pe venit (ca urmare a creşterii numărului mediu de salariaţi), taxa pe valoarea adăugată, accize şi taxe vamale (determinate de modificarea volumului importului). Cheltuielile bugetului general consolidat au fost majorate în luna iunie 2006, iar veniturile bugetului general consolidat au fost suplimentate. Acestea se explică în fapt aderării la Uniunea Europeană, aderare care necesită resurse adiţionale către o serie de domenii: infrastructură, dezvoltare regională şi coeziune socială, reforme ale administraţiei publice.

Execuţia bugetară în primele cinci luni ale anlui 2006 confirmă evoluţiile favorbile din anul precedent, în condiţiile în care soldul bugetului general consolidat s-a menţinut pozitiv, conform execuţiei bugetare operative28. Şi la nivelul lunii septembrie 2006 observăm – în urma analizei datelor date publicităţii de Ministerul Finanţelor Publice – aelaşi trend pozitiv, execuţia bugetară înregistrând un excedent la nivelul bugetului general consolidat29.

Execuţia bugetară în perioada ianuarie – septembrie 2007 s-a desfăşurat fiind caracterizată de :

evoluţia ascedentă a veniturilor bugetare stabilite la începutul anului 2006 înregistrându-se o crştere nominală a veniturilor bugetului general consolidat ( 134.173 mil RON în 2007 faţă de 108.597 mil RON în

28 Guvernul României – Ministerul Integrăii Europene – Evoluţii înregsitrate în pregătirea pentru aderarea la Uniunea Europeană în perioada 01.05.2006 – 14.07.2006, pag.56.29 www.mfinante.ro – Raport privind execuţia bugetului de stat consolidate în perioada ianuarie – septembrie 2006

48

200630); ca urmare a creşterii încasărilor la bugetul general consolidat, îndeosebi din impozitul pe venit, din taxa pe valoare adăugată şi din accize, ponderea veniturilor în PIB majorându-se faţă de perioada corespunzătoare a anului precedent.

o creştere nominală în 2007 a ponderii cheltuielilor bugetului general consolidate în PIB faţă de perioada similară a anului 2006 cu 0,8% ( 147.142 mil RON în 2007 faţă de 116.854 mil RON în 2006).

Ca stat de Membru al Uniunii Europene incepând cu anul 2007 România asigură plata contribuţiei sale pentru finanţarea bugetului acestei Uniuni Europene în cadrul sistemului resurselor proprii. Nivelul maxim al resurselor proprii necesare finanţării bugetului comunitar31 sunt în valoare de 1.123,6 mil euro pentru 2007, 1.207,7 mil euro pentru 2008, 1.187,4 mil euro pentru 2009 şi 1.307, 4 mil euro pentru 2010.

3.4. EVOLUŢIA DEFICITULUI BUGETAR ROMÂNESC AFERENTĂ PERIOADEI 2006-2008 ŞI PREVIZIUNI PENTRU ANII 2009-2012

Evoluţia veniturilor, cheltuielilor şi deficitului bugetar

30 www.mfinante.ro – Raport Buget 2007 înaintat României – Evoluţia veniturilor bugetului general consolidate în anii 2005 – 2006, pag.2631 www.mfinante.ro – Raport Buget 2007 înaintat Parlamentului României, pag.11

49

Deficit bugetar dublu în 2008 faţă de ţinta anunţatăRomânia a avut o politica fiscala prociclica, bazata pe estimari

nerealiste ale veniturilor si pe cresteri de cheltuieli publice care au condus la acumularea unor dezechilibre macroeconomice semnificative, manifestate printr-un deficit de cont curent si o rata a inflatiei ridicate.

Veniturile bugetare au fost supra estimate la nivelul de 37,2% din PIB, faţă de o execuţie de doar 32% din PIB.

Politica de cheltuieli a fost expansionistă, deficitul bugetar rezultat la sfărşitul anului fiind de 4,8% din PIB conform metodologiei cash, şi de 5,2% din PIB conform meto\dologiei ESA95, nivel inacceptabil pentru o economie care a crescut în 2008 cu aproape 8 procente.

Cheltuielile realizate peste nivelul resurselor disponibile nu au fost canalizate către activităţi productive, fiind orientate cu preponderenţă spre cheltuieli de personal şi cheltuieli cu bunuri şi servicii.

Multiplele rectificări bugetare au acentuat caracterul inflaţionist şi prociclic al politicii bugetare prin majorarea veniturilor şi cheltuielilor programate într-un mod nesustenibil.

Cheltuielile bugetului general consolidate în trimestrul IV al anului 2008 au crescut cu 30% faţă de trimestrul anterior în timp ce încasările bugetare au scăzut cu 2,6%.

Deficitul bugetar înregistrat doar în ultimul trimestru al anului a atins nivelul de 16 miliarde lei, faţă de un nivel de 2 miliarde înregistrat trimestrul anterior.

Administraţia FiscalăÎn ciuda creşterii economice din ultimii ani, ponderea veniturilor

bugetare în produsul intern brut stagnează în jurul valorii de 32% în timp ce ponderea cheltuielilor publice a crescut semnificativ.

Veniturile şi cheltuielile BGC în raport cu creşterea PIB 32

32 Veniturile şi cheltuielile BGC nu include instituţiile autofinanţate

50

Fiscalizarea economiei esta redusă şi există activităţi care se desfăşoară în afara pieţelor, în gospodăriile populaţiei sau la negru. Creşterea economică ridicată din perioada 2005-2008 a fost însoţită de o majorare a activităţilor din economia neobservată, precum şi de extinderea evaziunii fiscale.

- Ponderea economiei neobservate în PIB s0a majorat de la 14,5% în anul 2004 la peste 21% în anul 2008.

- Valoarea adăugată brută în termini nominali din economia neobservată s-a triplet în perioada 2005-2008.

- Munca la negru constituie cea mai importantă parte a economiei neobservate. În primele 9 luni din 2008 munca la negru reprezenta 50,8% din economia neobservată.

- Evaziunea fiscală la plata TVA a ajuns în anul 208 la aproape 24 miliarde lei faţă de 7,4 miliarde lei în anul 2004.

Întreaga economie neobservată este nefiscalizată, iar progrese în fiscalizarea acesteia nu se pot înregistra decât într-o perspectivă îndelungată:

- Veniturile bugetare potenţiale rezultate din fiscalizarea economiei neobservate reprezintă circa 11% din PIB (impozit pe venit, contribuţii de asigurări sociale şi TVA).

- Veniturile potenţiale corespunzătoare economiei neobservate estimate pentru anul 2008 ar fi fost de aproximativ 58 miliarde lei, din care 29 miliarde lei din impozitarea muncii la negru.

- Numai evaziunea fiscală la palata TVA a reprezentat în 2008 aproape 5% din PIB.

3.5. EFECTELE POLITICII-FISCAL BUGETARE DIN ANUL 2008 ASUPRA ANULUI 2009

Efecte externeDepăşirea plafonului de 3% din PIB pentru deficitul bugetar admis

conform Pactului de stabilitate şi creştere, ceea ce pune România în situaţia de a i se aplica procedura de deficit excesiv.

Reucerea ratingului suveran către agenţiile internaţionale de rating sub categoria de grad investiţional (minim BBB-) cu consecinţe negative asupra costurilor aferente finanţării externe la nivel guvernamental.

Lipsa de predictibilitate a politicii fiscal-bugetare şi derapajul bugetar major de la sfărşitul anului trecut au condus la erodarea încrederii investitorilor străini în perspectivele economiei româneşti. În ultima parte a

51

anului trecut, fluxul de investiţii străine a scăzut de la 963 miilioane euro în octombrie la mai puţin de 400 milioane euro în decembrie.

Efecte interneObligaţiile neonorate ale administraţiei central şi locale către agenţii

economici de 7,7 miliarde lei, echivalentul a 2,1 miliarde euro (1,5% din PIB) care au condus l ao restrângere artificial a volumului de activitate, îndeosebi, în construcţii s-au majorat în noiembrie doar cu 13,4%.

Creşterea cu 16,4% miliarde lei datoriei publice guvernamentale la 30 noiembrie 2008 faţă de sfârşitul anului 2007 ca urmare a finanţării unui deficit bugetar mult mai mare decât cel estimate, în condiţiile turbulenţelor de pe pieţele financiare internaţionale, restrângerii activitaţii la nivel global şi creşterii randamentelor obţinute emisiunea de titluri de stat în lei.

Necesitatea ajustării cheltuielilor publice şi a deficitului bugetar în condiţiile unui mediu economic dificil.

Lipsa de absorbţie a fondurilor europene. Spre exemplu, neefectuarea plăţilor în agricultură din avansul primit de la UE a făcut ca o suprafaţă important să nu fie cultivată.

52

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, ţara noastră va elabora o serie de documente programatice, care pot fi sectoriale sau generale, în care vor fi cuprinse acţiunile şi politicile pe care guvernul român şi le-a propus. De asemenea, politica fiscal-bugetară va trebui să ţină sema de prevederile regulamentelor cuprinse în Pactul de Creştere şi stabilitate, iar politica economică va urma orientările cuorinse în InstrucTiunile Generale de Politică Economică.

Evoluţii şi tendinţe macroeconomice în perioada 2010-2012

Produsul intern brut pe componente de utilizare 2009 2010 2011 2012 Ritm mediu anual

2010-2012Produsul intern brut 2,5 4,5 5,5 6,0 5,4Cererea internă, din care: 3,9 5,6 6,2 6,5 6,1-Consumul final individual al populaţiei 4,3 5,6 6,1 6,0 5,9-Consumul final colectiv al administraţiei publice -1,0 1,5 1,7 3,0 2,1-Formarea brută de capital fix 5,0 6,8 7,7 8,6 7,7Expotul de bunurii şi servicii 3,5 8,3 11,7 13,3 11,1Importul de bunuri şi servicii 6,9 10,2 12,0 12,9 11,7

Creşterea economicăÎn perioada 20101-2012, produsul intern brut va creşte cu un ritm

mediu annual de 5,4%. Această prognoză se bazează pe presupunerea că mediul economic intern şi internaţional se va îmbunătăţi, în concordanţă cu ultima prognoză a Comisie Europene, dezechilibrele pe piaţa produselor, piaţa financiară şi piaţa muncii se vor atenua, iar economia romănească va intra pe o traiectorie accelarată.

Cererea internă se va situ ape o tendinţă de creştere, susţinută în special de reluarea procesului investiţional, fiind previzionată să se majoreze cu un ritm mediu annual de 7,7%.

Consumul final individual al populaţiei va înregistra un ritm mediu annual de creştere de 5,9% , ceea ce reprezeintă o calmare a înclinaţiei spre consum a populaţiei, aşteptându-se a majorare a înclinaţiei spre economisire care va susţine finanţarea proiectelor de investiţii.

53

Produsul intern brut pe ramuri 2009 2010 2011 2012 Ritm mediu annual 2010-2012

Industrie -1,0 2,0 3,5 3,8 3,1Agricultură, silvicultură şi piscicultură

4,2 2,5 2,1 2,4 2,3

Construcţii 6,2 8,9 10,6 12,4 10,6Servicii 3,3 5,1 6,0 6,3 5,8Produsul intern brut 2,5 4,5 5,5 6,0 5,4

IndustrieValoarea adăugată brută din industrie va creşte cu un ritm annual de

3,1%.

ConstrucţiiConstrucţiile vor continua să reprezinte domeniul cel mai dynamic din

economia romănească, dar evoluţiile anuale vor fi mai temperate faţă de anii anteriori. Ritmul mediu annual de crştere în construţii va fi de 10,6%.

AgriculturăÎn ceea ce priveşte agricultura se prevăd niveluri mai moderate (ritmul

mediu annual va fi de 2,3%) în situaţia unor condiţii climatice normale.

Comerţ exteriorComerţul de bunuri şi servicii se va ccelerea, urmând să revină pe

pieţele consecrate deja şi pe altele noi, şi să înregistreze ritmuri medii anuale de peste 11%. Ca urmare, contribuţia negativă a exportului net la creşterea produsului intern brut se va situ ape o pantă descendentă, reducându-se de la 1,9 procente în 2009 la 1,1 procente în 2012.

Balanţa externăDeficitul commercial se va ameliora, reducându-şi ponderea în pIB cu

2 puncte procentuale în anul 2012 cokmparativ cu anul 2010. exporturile şi importurile de bunuri intracomunitare vor înregistra un ritm mediu de creştere de 12,6% şi respective 8,8%.

Ca urmare a evoluţiei favorabile balanţei de bunuri şi servicii, ponderea deficitului de cont current în PIB se va diminua cu aproape 2

54

puncte procentuale, de la 10,3% în 2009 la 8,5% cât se estimează pentru anul 2012.

Număr de salariaţiNumărul mediu de salariaţi din economie va urma să creasă cu circa

350 mii de persoane (6,9%), cu un ritm mediu annual de 2,3%.Cele mai inseminate creşteri ale numărului mediu de salariaţi în acest

interval de timp se vor înregistra în activităţile: tranzacţii imobiliare, intermedieri financiare, construcţii, comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, repararea autovehiculelor, motocicletelor şi a bunurilor personale şi de ux gospodăresc şi transport, depozitare şi comunicaţii.

Numărul şomerilor înregistraţi va continua să scadă, iar la sfârşitul lunii decembrie 2012 va ajunge la 415 mii persoane, cu o rată a şomajului de 4,5% în scădere cu 1 punct procentual faţă de sfârşitul anului 2009.

Veniturile salarialeÎn perioada 2010-2012, câştigul salarial mediu brut se va majora cu

ritmuri de peste 8% anual ajungând la 2340 în anul 2012, în creştere cu 28,6% faţă de anul 2009, iar câştigul salarial mediu net va fi de 1726 lei. Salariul real va creşte cu un ritm mediu anual 5,1%.

Inflaţia

Creşterea preţurilor de consum 2009 2010 2011 2012Dec. Faţă de dec. anterior 4,5 3,5 3,0 2,6Medie anuală 5,0 3,7 3,2 2,8

55

Cadrul fiscal şi bugetar pe termen mediuStabilitatea, sustenabilitatea, finanţarea sectoarelor fundamentale

pentru o creştere economică durabilă, protejarea intereselor econoice ale populaţiei, asigurarea securităţii sociale şi adreasarea riscurilor macroeconomice, reprezintă pilonii principali pe baza cărora s-a construit cadrul bugetar pe termen mediu.

Obiectivul specific pe termen mediu este reprezentat de ajustarea bugetului general consolidat către o ţintă a deficitului de 1% din PIB, ceea ce va oferi suficientă siguranţă pentru evitarea depăşirii limitei impuse de Uniunea Europeană.

Veniturile, Cheltuielile şi Deficitul bugetului general consolidat (%PIB)2009

Estimări2010

Estimări2011

Estimări2012

EstimăriVENITURI 33,5 32,8 32,7 32,7CHELTUIELI 35,5 34,7 34,2 33,7DEFICIT 2,0 1,9 1,5 1,0

Cadrul bugetar pe termen mediu este orientativ şi nu inlude măsurile fiscale si administrative ce vor fi luate pentru creşterrea ponderii în PIB pe termen mediu. Acest cadru va fi ajustat odată cu finalizarea viziunii bugetare pe termen mediu în cursul anului 2009.

Politica FiscalaObiective:- Transparenţă, predictibilitate, stabilitate şi transpunerea înlegislaţia

română a tuturor directivelor europene ce urmează a se aplica din 2010.- Îmbunătăţirea nivelului de colectare a veniturilor publice şi creşterea

ponderii acestora în PIB.- Un grad sporit de conformare voluntară a contribualilor, relativ la

obligaţiile fiscale ce le revin acestora.- Intensificarea activităţilor de monitorizare, îndrumare şi control şi o

mai eficientă edministrare a veniturilor statului inclusiv prin măsuri de extindere a procesului de monitorizare şi supraveghere pentru produse cu un grad înalt de risc din punct de vedere al evaiuznii fiscale.

Impozitul pe venitMenţinerea cotei unice de impozitare de 16% a veniturilor şi

asigurarea echităţii în repartizarea sarcinii fiscale pentru persoanele cu venituri mici, prin acordarea de compensaţii şi deduceri fiscale.

56

Stabilirea unui impozit unitar pe câştigurile bursiere.Aplicarea măsurilor adoptate anterior în ceea ce priveşte fiscalizarea

agriculturii (măsuri adoptate anterior şi suspendate în timp, ca de exemplu art.74, alin.(4) din Codul fiscal.

Impozit pe profit- Menţinerea cotei unice de impozitare directă de 16%- Introducerea sdistemului de impozitare pentru anumite activităţi.- Neimpozitarea profitului reinvestit.

TVAPerceperea unei TVA de 19% şi la tranzacţiile imobiliare efectuate în

scopuri comerciale decătre persoane fizice. Reintroducerea măsurilor simplificate la TVAQ pentru tranzacţiile cu bunuri imobile şi introduceerea măsurilor simplificate la importul de echipamente necesare investiţiilor proprii ale contribuabililor.

AccizeMajorarea accizelor pentru anumite produse supuse accizelor

armonizate, respectiv până în anul 2011, potrivit graficului prevăzut în anexa nr.1 la titlul VII din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Contribuţia la asigurările socialeReglementarea prin Codul fiscal a contribuţiilor de asigurări sociale

(CAS, CASS, şomaj, accidente de muncă şi boli profesionale) şi egalizarea bazei impozabile prevăzute pentru calculul contribuţiilor cu cea utilizată la calculul impozitului pe salarii, în scopul asigurării sustenabilităţii sistemului public de pensii.

Alte impozite şi taxe- Impozitarea căştigurilor din tranzacţiile imobiliare în scopuri

comerciale.- Supra taxarea produselor de lux.

57

BIBLIOGRAFIE

1. Filip, Gh., Finanţe publice, Ed. Junimea, Iaşi, 2002

2. Filip, Gh., M.onofrei, Politici financiare, Ed. Sedcom Libris, Iaşi,

2001

3. Ignat, I., Pohota, I., Luţac, Gh., Pascariu, G., Economie politică,

Ed. Economică, Bucureşti, 2002

4. Manolescu, Gh., Buget: abordare economică şi financiară, Ed.

Economică, Bucureşti, 1997

5. Martinescu, G., Finanţarea deficitului bugetar public şi impactul său

economic, Ed. Universităţii Al.I. Cuza, iaşi, 2003

6. Văcărel, I. (coordonator), Finanţe Publice, Ediţia a V-a, Ed.

Didactică şi Pedagogică, , Bucureşti, 2003

7. Bistriceanu Gh. D., Lexicon de finanţe-bănci-asigurări, Vol. II, Ed.

Economică, Bucureşti, 2001

8. Bistriceanu Gh. D., Lexicon de finanţe-bănci-asigurări, Vol. I, Ed.

Economică, Bucureşti, 2001

9. Breton A., Competitive Governments, An Economic Theorz of

Politics and Public Finance, Cambrige Universitz Press, 1999.

10.Comaniciu C., Fiscalitatea: Valenţe multidimensional, Ed.

Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2005.

11.Condor I., Drept fiscal şi financiar, Ed. Tribuna Economică,

Bucureşti, 1996. Herciu M.,

12.Moldovan I., Finanţe Publice, suport de curs.

13.Hoanţă N., Economie şi fianţe publice, Ed. Polirom, Iaşi, 2000.

14.Moldovan I., Finanţe publice, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2003.

58

15.Moşteanu T., Politici fiscale şi bugetare pentru reformarea

economiei şi relansarea creşterii economice, Ed. Economică,

Bucureşti, 2003.

16.Moşteanu T., Bugetul şî Trezoreria publica, Ed. Didactică şi

Pedagogică, , Bucureşti, 1997.

17.Popescu D. N., Finanţe ublice, Ed. Economică, Bucureşti, 2002.

18.Rivoire J., Les enigmes economiques, PUF, Paris, 1992.

19.Sempre H., Budget et tresor, Ed. Cujas, Paris, 1973.

20.Talpoş I., Finaţele României, Vol. 1, Ed. Sedona, Timişoara, 1996.

21.Văcărel I., Finanţe Publice, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

2000.

22.Văcărel, Gh. Bistriceanu, Gabriele Anghelache, M. Boduar, F.

Bercea, T. Moşteanu, F. Gheorghe, Finanţe Publice, Ed. Didactică

şi Economică, Ediţia a IV-a, Bucureşti, 2003.

23.Legea nr. 379/15.12.2005 privind bugetulului de stat pentru anul

2006, publicat în Monitorul Oficial al României nr.

1115/19.12.2005.

24.„Raportul privind situaţia macroeconomică pentru anul 2007 şi

proiecţia acesteia pe anii 2008-2010”, Raport elaborat de

Ministerul Finanţelor Publice.

25.www.mfinante.ro – Monisterul Economiei şi Fiananţelor Din

România.

26.www.insse.ro – Institutul Naţional De Statistică Din România.

59