DECIZIILE DE ÎNDRUMARE ŞI DECIZIILE DE ADMITERE A RECURSURILOR ÎN INTERESUL LEGII PRONUNŢATE DE INSTANŢA SUPREMĂ

ÎN MATERIE PENALĂ

(dispozitivele hotărârilor, 1969-2009)

Actualizat Jud. Cristi Danileţ, vicepreşedinte Judecătoria Oradea01.12.2009 Gref. Livia Popa, Judecătoria Oradea

ANNR.

DECIZIE OBIECT SOLUŢIE

2009 DRIL nr. 26Conducător auto.

Vătămare corporală culpă. Ebrietate.

Îmbibaţie alcoolică.

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 184 alin. 41 din C.pen şi art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, se stabileşte că:Fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai, care a produs o vătămare corporală din culpă constituie, după cum urmează:1. În cazul în care conducătorul de autovehicul sau tramvai este concomitent, atât în stare de ebrietate, cât şi cu o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, se va reţine concurs real între infracţiunea prevăzută de art. 184 alin. 41 din C.pen şi cea prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată;2. În cazul în care conducătorul de autovehicul sau tramvai se află în stare de ebrietate fără însă a avea o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, fapta sa constituie infracţiunea unică prevăzută de art. 184 alin. 41 din C.pen.3. În cazul în care conducătorul de autovehicul sau tramvai nu se află în stare de ebrietate, dar are o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, există o pluralitate de infracţiuni sub forma concursului real între infracţiunea prevăzută de art. 184 alin. 3 din C.pen şi art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 sau între art. 184 alin. 4 din C.pen şi art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

2009 DRIL nr. 25 Liberare condiţionată. Lipsă

muncă. Fracţie pedeapsă.

În interpretarea dispoziţiilor art. 60 alin. 1 din C.pen, se stabileşte că pentru a putea beneficia de liberare condiţionată, condamnatul care nu a fost sau nu mai este folosit la muncă din cauza stării sănătăţii sau din alte cauze trebuie să execute efectiv, fracţia întreagă, prevăzută de art. 59 alin. 1, respectiv art. 591 alin. 1 din C.pen.

2009 DRIL nr. 24 Revizuire. Trimitere la procuror. Recurs

Sentinţa prin care instanţa, sesizată direct prin cerere de revizuire, se desesizează şi trimite cauza procurorului competent conform art. 397 alin. 1 din C.pr.pen1, poate fi atacată cu recurs.

2009 DRIL nr. 23Cooperare

internaţională. Pedeapsă

incompatibilă cu legislaţia română.

În interpretarea art. 146 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, se stabileşte că instanţa, în soluţionarea unei cereri având ca obiect conversiunea condamnării, trebuie să observe dacă felul pedepsei aplicate pentru concursul de infracţiuni sau durata acesteia este incompatibilă cu legislaţia română, fără a putea înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic, dispusă prin hotărârea statului de condamnare, cu aceea a cumulului juridic prevăzut de C.pen. român.

2009 DRIL nr. 22Cooperare

internaţională. Arest la domicilu. Deducere.

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală se stabileşte că durata arestului la domiciliu, executat în străinătate, măsură preventivă privativă de libertate, în accepţiunea art. 5 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, trebuie luată în calcul în cadrul procedurii penale române şi dedusă din  durata închisorii aplicate de instanţele române.

1 Cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanţa care a judecat cauza in prima instanţă.

2009 DRIL nr. 21DIICOT. Cale de atac. Procuror de şedinţă

ordinar.

Procurorul din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism poate exercita calea ordinară de atac împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de judecată într-o cauză de competenţa direcţiei, în condiţiile în care, la judecată, a participat un procuror de la parchetul de pe lângă instanţa competentă.

2009 DRIL nr. 17Plângere. Soluţie procuror dispusă prin rechizitoriu

În aplicarea dispoziţiilor art. 2781 din C.pr.pen, stabileşte că: Soluţiile de netrimitere în judecată dispuse prin rechizitoriu nu pot fi atacate cu plângere direct la instanţă. În cazul în care este sesizată cu o astfel de plângere, instanţa o va trimite organului judiciar competent, conform art. 2781 alin. 13 din Codul de procedură penală, în vederea parcurgerii etapelor prevăzute de art. 278 din acelaşi cod.

2009 DRIL nr. 15 Plângere acte şi soluţii procuror. Natură termene

Interpretând dispoziţiile art. 278 alin. 3 şi art. 2781 alin. 2 din C.pr.pen, sub aspectul naturii juridice a termenelor, stabileşte că acestea sunt termene de decădere.

2009 DRIL nr. 11 Plângere soluţie procuror.

Redeschidere u.p. Incompatibilitate

Dispoziţiile art. 49 alin. 4 din C.pr.pen se interpretează în sensul că, nu există incompatibilitate a persoanei care a efectuat urmărirea penală, în ipoteza trimiterii cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale, prevăzută de art. 2781 alin. 8 lit. b cu referire la art. 273 alin. 11 din C.pr.pen.

2009 DRIL nr. 10 Contestaţie în anulare. Necitare

părţi la admisibilitatea în

principiu

În aplicarea dispoziţiilor art. 391 alin. 1 din C.pr.pen examinarea admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, fără citarea părţilor, nu încalcă dreptul acestora la un proces echitabil, consacrat prin art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

2009 DRIL nr. 9 Sesizare Curtea Constituţională. Inadmisibilitate

recurs.

Dispoziţiile art. 303 alin. 6 din C.pr.pen se interpretează în sensul că: Încheierea prin care instanţa a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi a dispus suspendarea judecăţii, până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, nu este supusă căii de atac a recursului.

2009 DRIL nr. 8 Caz de recurs. Greşita aplicare a art.

181 C.pen

Dispoziţiile art. 3859 alin. 1 pct. 18 din C.pr.pen (eroare gravă de fapt care a dus la greşita condamnare sau achitare) se interpretează sensul că sunt incidente şi în ipoteza recurării hotărârilor pronunţate în apel, pentru motivul greşitei aplicări a art. 181 din C.pen sau, dimpotrivă, al neaplicării acestei dispoziţii legale.

2009 DRIL nr. 7Liberare provizorie.

Criminalitate organizată

În aplicarea dispoziţiilor art. 1602 alin. 1 teza ultimă şi art. 1604 alin. 1 teza ultimă din C.pr.pen, cererile de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune sunt admisibile în ipoteza săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/20032, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat nu depăşeşte 18 ani.

2009 DRIL nr. 3 Reabilitare judecătorească.

Pedepse multiple

Stabilesc că termenul de reabilitare judecătorească se socoteşte în raport de pedeapsa cea mai grea ce intră în componenţa pedepsei rezultante ca urmare a cumulului juridic sau aritmetic.

2009 DRIL nr. 2 Liberare provizorie. Şedinţă publică

În aplicarea dispoziţiilor art. 290 alin. 1 teza I din C.pr.pen stabilesc că, în cazul judecării cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, şedinţa de judecată este publică.

2009 DRIL nr. 1Plângere soluţie

procuror. Admitere, infirmare, aceeaşi soluţie. Organul

judiciar competent

În aplicarea dispoziţiilor art. 278 alin. 2 şi 3 şi ale art. 2781 alin. 1 şi 2 teza a II-a din C.pr.pen stabilesc: Organul judiciar competent să soluţioneze plângerea împotriva rezoluţiei sau ordonanţei prim-procurorului, prin care s-a infirmat rezoluţia sau ordonanţa procurorului de netrimitere în judecată şi s-a dat aceeaşi ori altă soluţie de netrimitere în judecată, pentru alte motive sau pentru unele dintre motivele invocate de petent, este procurorul ierarhic superior. Numai în situaţia în care, la rândul său, procurorul ierarhic superior, astfel sesizat, a respins plângerea şi a menţinut soluţia prim-procurorului sau nu a soluţionat plângerea în termenul legal prevăzut la art. 277 din C.pr.pen, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt afectate se pot adresa cu plângere instanţei de judecată.

2008 DRIL nr. 44 Plângere soluţie procuror. Schimbare

temei de drept.

In cazul plângerii formulate în baza art. 2781 din C.pr.pen. de persoana faţă de care s-a dispus netrimiterea în judecată şi care solicită schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispuse prin rezoluţie sau ordonanţa ori dispoziţia cuprinsa în rechizitoriu, în

2 Art. 7 (1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră in scopul grupului infracţional organizat.

2

ipoteza unei instrumentări complete, instanţa poate dispune schimbarea acestuia, în condiţiile art. 2781 alin. 8 lit. b) din C.pr.pen.

2008 DRIL nr. 43 Cec. Infracţiune art. 84 din Legea nr.

59/19343. Inadmisibilitate acţiune civilă

Instanţa penală învestită cu judecarea infracţiunilor prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificările şi completările ulterioare, nu va soluţiona acţiunea civilă alăturată acţiunii penale, urmând a pronunţa respingerea ca inadmisibila a acţiunii civile.

2008 DRIL nr. 42Suspendare

condiţionată a executării pedepsei.

Infracţiune anterioară.

Infracţiune ulterioară

In cazul în care instanţa este învestită prin acelaşi act de sesizare cu judecarea a doua infracţiuni intenţionate, săvârşite de acelaşi inculpat, dintre care una anterior şi cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, sunt aplicabile exclusiv dispoziţiile art. 85 din Codul penal. Pedeapsa ce va fi executata urmează a fi determinată astfel: - se vor aplica pedepse pentru fiecare dintre cele doua infracţiuni deduse judecăţii; - se va dispune anularea suspendării condiţionate a executării

3 Art. 84 Se va pedepsi cu amenda de la 5.000-100.000 lei şi închisoare de la 6 luni pana la 1 an, afară de cazul când faptul constituie un delict sancţionat cu o pedeapsa mai mare, în care caz se aplică această pedeapsă: 1. Oricine emite un cec fără a fi avut autorizarea trasului. 2. Oricine emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient, sau după ce a tras cecul şi mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut. 3. Oricine emite un cec cu data falsă sau căruia îi lipseşte unul din elementele esenţiale arătate de alineatele 1, 2, 3 şi 5 al art. 1 şi art. 11. 4. Oricine emite un cec contrar dispoziţiunii ultimului aliniat al art. 6. Daca în cazurile prevăzute de aliniatele 2 si 3 de mai sus, emitentul procură trasului disponibilul necesar mai înainte de prezentarea cecului, pedeapsa se reduce la jumătate. Când emiterea cecului se datorează unui fapt scuzabil, emitentul va fi aparat de pedeapsa.

3

pedepsei pronunţate anterior; - se va contopi, potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni, pedeapsa a cărei executare a fost iniţial suspendată condiţionat cu pedeapsa care a atras anularea acesteia, putându-se adăuga un spor de pedeapsă; - pedeapsa rezultantă, astfel determinată, se va contopi, după caz, conform regulilor prevăzute la recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară, cu cea stabilită pentru fapta săvârşită în termenul de încercare, putându-se adăuga un spor de pedeapsă.

2008 DRIL nr. 39Mandat european de arestare. Încheiere.

Dispoziţiile art. 81 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţionala în materie penală, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 224/2006 se interpretează în sensul că: Emiterea mandatului european de arestare nu presupune întocmirea unei încheieri, nefiind o procedura jurisdicţională.

2008 DRIL nr. 38Droguri. Art. 10 din Legea nr. 143/2000

Dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri se interpretează în sensul că: Fapta de organizare, conducere sau finanţare a acţiunilor prevăzute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000 constituie o infracţiune distinctă şi nu o forma agravata a infracţiunilor prevăzute la art. 2-9 din aceeaşi lege.

2008 DRIL nr. 37Minor victimă. Rele

tratamente. Concurs cu violenţă sau

ameninţare

În interpretarea dispoziţiilor art. 306 din C.pen. stabilesc că: Infracţiunile de lovire sau alte violenţe prevăzute de art. 180 din C. pen, vătămare corporală prevăzută de art. 181 din C.pen. şi lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 din C.pen, după caz, se vor retine în concurs ideal cu infracţiunea de rele tratamente

4

aplicate minorului, în cazul faptei părintelui sau persoanei căreia minorul i-a fost încredinţat spre creştere şi educare, care abuzează de autoritatea sa şi, contrar intereselor minorului, exercită acte de violenţă sau lipsire de libertate împotriva acestuia, cu intenţia de a-i produce suferinţe, vătămări fizice sau morale, şi care au pus în primejdie grava dezvoltarea fizică, intelectuală sau morală a minorului.

2008 DRIL nr. 36 Graţiere. Infracţiuni la regim vamal.

Încadrare juridică evolutivă în timp.

Dispoziţiile Legii nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni nu sunt aplicabile pedepselor stabilite pentru infracţiunile privind regimul vamal prevăzute de art. 72 si 73 din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea art. 13 din Codul penal.

2008 DRIL nr. 35 Dezmembrare/ incendiere cadavru.

Profanare de morminte. Omor.

În ipoteza în care obiectul material al infracţiunii de profanare de morminte prevăzute la art. 319 din C.pen. este un cadavru, iar inculpatul, prin dezmembrarea ori incendierea cadavrului, urmăreşte ascunderea faptei de omor comise anterior, se vor retine în concurs real infracţiunea de omor şi infracţiunea de profanare de morminte.

2008 DRIL nr. 34Plângere prealabilă. Împăcare. Asistenţă

juridică.

În interpretarea dispoziţiilor art. 132 din C.pen stabilesc: În cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată şi asistenţa juridică este obligatorie potrivit art. 171 alin. 2 si 3 din C.pr.pen, instanţa dispune încetarea procesului penal ca urmare a împăcării părţilor numai în prezenţa apărătorului ales sau a apărătorului din oficiu.

2008 DRIL nr. 31 Inculpat minor devenit major în

Dispoziţiile art. 483 alin. 3 raportat la art. 485 alin. 1 şi 2 din C.pr.pen se interpretează în sensul că, în cazul în care inculpatul,

5

cursul procesului. Şedinţă publică

minor la data săvârşirii faptei, a devenit major, indiferent de momentul intervenirii majoratului (anterior, concomitent sau ulterior datei sesizării instanţei), judecata va avea loc în şedinţă nepublică.

2008 DRIL nr. 30 Mandat de urmărire internaţională.

Încheiere.

Dispoziţiile art. 661 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, se interpretează în sensul că: Emiterea mandatului de urmărire internaţională în vederea extrădării nu presupune întocmirea unei încheieri, nefiind o procedură jurisdicţională.

2008 DRIL nr. 29Conducere fără

permis. Acţiunea civilă inadmisibilă.

În interpretarea dispoziţiilor art. 78 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 49/2006, instanţa învestită cu judecarea acţiunii penale în cazul infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană fără a poseda permis de conducere nu va soluţiona şi acţiunea civilă exercitată de proprietarul sau deţinătorul autoturismului avariat sau distrus în timpul săvârşirii infracţiunii rutiere.

2008 DRIL nr. 28Recurs. Decizie

pronunţată în apel pe latura civilă.

În aplicarea dispoziţiilor art. 3859 din C.pr.pen, după abrogarea pct. 171 prin Legea nr. 356/2006, judecarea recursurilor declarate cu privire la latura civilă împotriva deciziilor pronunţate în apel se va face în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. 2 din C.pr.pen4., cazurile de casare urmând a fi analizate în concret, în funcţie de modul de rezolvare a laturii civile.

2008 DRIL nr. 27 Plângere soluţii procuror. Retragere.

Cale de atac

1. Instanţa învestită cu soluţionarea plângerii formulate în temeiul art. 2781 din C.pr.pen, în cazul retragerii acesteia de către persoana vătămată sau persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate,

4 Art 3859 (2) Cazurile de casare prevăzute in alin. 1 pot fi invocate atât cu privire la soluţionarea laturii penale, cât şi a laturii civile a cauzei.

6

urmează să ia act de această manifestare de voinţă. 2. Hotărârea astfel pronunţată nu este supusă niciunei căi de atac.

2008 DRIL nr. 26Plângere soluţii

procuror. Motivare.

În cazul soluţiei de admitere a plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. b) din C.pr.pen, menţiunile privind faptele, împrejurările ce urmează a fi constatate şi mijloacele de probă se vor indica numai în considerentele hotărârii.

2008 DRIL nr. 25Recurs. Prelungirea arestării preventive.

Expirare durată

Dispoziţiile art. 159 alin. 8 fraza a II-a din C.pr.pen5 se interpretează în sensul că:  1. sintagma folosită de legiuitor "înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate" are caracter imperativ, şi nu de recomandare;  2. recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive va fi soluţionat întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate.

2008 DRIL nr. 22Arestare. Prelungire.

Incompatibilitate judecător

În aplicarea dispoziţiilor art. 48 alin. 1 lit. a) teza a II-a din C.pr.pen, judecătorul care a soluţionat în cursul urmăririi penale propunerea de arestare preventivă nu devine incompatibil să soluţioneze ulterior, în aceeaşi cauză, cereri care au ca obiect prelungirea arestării preventive.

2008 DRIL nr. 20Praeterintenţia

Sintagma "infracţiuni săvârşite cu intenţie care au avut ca urmare moartea unei persoane" conţinută în dispoziţiile art. 76 alin. 2 din C.pen se interpretează în sensul că aceasta se referă la orice infracţiune a cărei formă de vinovăţie este praeterintenţia.

2008 DRIL nr. 19 Legea nr. 302/2004. Dispoziţiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 se interpretează

5 Art. 159 (8) Încheierea prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării poate fi atacată cu recurs de procuror sau de inculpat in termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, sau de la comunicare, pentru cei lipsa. Recursul se soluţionează înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate.

7

Audiere persoană în sensul că: Termenul de cel mult 48 de ore pentru audierea persoanei solicitate se va stabili prin aceeaşi încheiere prin care s-a dispus măsura arestării.

2008 DRIL nr. 18 Obligarea de a nu părăsi localitatea sau ţara. Recurs

Încheierile prin care fie judecătorul, fie instanţa de judecată în cursul urmăririi penale admite plângerea împotriva ordonanţei procurorului prin care se dispune luarea, prelungirea, revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art. 145 din C.pr.pen ori a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara prevăzută de art. 1451 din C.pr.pen sunt supuse căii ordinare de atac a recursului, în condiţiile art. 1403 din C.pr.pen.

2008 DRIL nr. 17Viol membru familie.

Incest

1.Raportul sexual săvârşit în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, atunci când victima este membru al familiei, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, atât înainte, cât şi după ce aceasta a împlinit 15 ani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol prevăzute de art. 197 alin. 1 raportat la alin. 2 lit. b1) şi alin. 3 teza I, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din C.pen. 2. Infracţiunea de viol, în modalitatea raportului sexual, prevăzută de art. 197 alin. 1 din C.pen raportat la alin. 2 lit. b1) şi alin. 3 teza I din C.pen, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din C.pen, se va reţine în concurs cu infracţiunea de incest prevăzută de art. 203 din C.pen, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din C.pen

2008 DRIL nr. 13Iresponsabilitate. Scoaterea de sub urmărire penală.

Internare medicală dispusă de instanţă

În interpretarea dispoziţiilor art. 162 din C.pr.pen, cu referire la art. 114 din C.pen, stabileşte că: În cazul în care procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului sau inculpatului, pe motiv de iresponsabilitate, iar faţă de acesta, în cursul urmăririi penale, nu a fost luată în mod provizoriu măsura internării medicale, această măsură se dispune de instanţa de judecată, la sesizarea

8

procurorului. 2008 DRIL nr. 12

Infracţiune silvică. Majorare preţ lemn

Modificarea, în sensul majorării preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, intervenită ulterior comiterii faptei, conduce, în cazul infracţiunilor ce aduc atingere fondului forestier, la lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracţiunii, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. d) din C.pr.pen6

2008 DRIL nr. 11 Obligarea de a nu părăsi localitatea

dispusă de judecător. Prelungire dispusă de procuror.

Măsurile preventive ale obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara, luate în cursul urmăririi penale de judecător, prin aplicarea dispoziţiilor art. 146 alin. 111 din C.pr.pen şi, respectiv art. 1491 alin. 12 din acelaşi cod, se prelungesc de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în condiţiile art. 145 alin. 2 din C.pr.pen şi, respectiv art. 1451 alin. 2 din C.pr.pen.

2008 DRIL nr. 10Plângere prealabilă. Termen. Infracţiuni

continue, continuate

Dispoziţiile art. 284 din C.pr.pen se interpretează în sensul că termenul de 2 luni pentru introducerea plângerii prealabile, în cazul infracţiunilor continue sau continuate, curge de la data la care persoana vătămată sau persoana îndreptăţită a reclama a ştiut cine este făptuitorul.

2008 DRIL nr. 9Rechizitoriu. Lipsa menţiunii verificării.

Dispoziţiile art. 264 alin. 3 din C.pr.pen se interpretează în sensul că, rechizitoriul trebuie să conţină menţiunea "verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei". Lipsa acestei menţiuni atrage neregularitatea actului de sesizare, în condiţiile art. 300 alin. 2 din C.pr.pen, în sensul că ea poate fi înlăturată, după caz, fie de îndată, fie prin acordarea unui termen în acest scop.

2008 DRIL nr. 8Evaziune fiscală. Conflict de legi.

Cauze de impunitate

În cazul faptelor săvârşite sub imperiul Legii nr. 87/1994 şi al judecării lor după intrarea în vigoare a Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, pot beneficia de cauzele de impunitate sau de reducere a pedepsei reglementate de art. 10 din această lege numai cei în sarcina cărora s-a reţinut, prin

6 Potrivit art. 97 alin. 1 din Codul silvic, adoptat prin Legea nr. 26/1996, constituia infracţiune "tăierea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestiera prevăzute la art. 6, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior sau daca valoarea pagubei este sub aceasta limita, dar fapta a fost săvârşită de cel puţin doua ori în interval de 2 ani", prin alin. 2 si 3 ale aceluiaşi articol reglementându-se agravarea pedepsei în cazul când paguba este în valoare de peste 20 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior si, respectiv, în cazul când valoarea pagubei depăşeşte de peste 50 de ori preţul mediu al aceleiaşi unităţi de masa lemnoasa pe picior. Corelativ, prin art. 108 alin. 1 din actualul Cod silvic, intrat în vigoare la data de 27 martie 2008, se prevede ca "tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional si din vegetaţia forestiera situata pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracţiune silvica si se sancţionează după cum urmează: a) cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amenda, daca valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior la data constatării faptei; b) cu închisoare de la 6 luni la 4 ani, daca valoarea prejudiciului produs este mai mica decât limita prevăzută la lit. a), dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulata a prejudiciului depăşeşte limita prevăzută la lit. a); c) cu închisoare de la 2 ani la 6 ani, daca valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 20 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior la data constatării faptei; d) cu închisoare de la 4 ani la 16 ani, daca valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior, la data constatării faptei".

9

aplicarea art. 13 din C.pen, săvârşirea unei infracţiuni fiscale prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

2008 DRIL nr. 4Evaziune fiscală.

Legea contabilităţii

Fapta de omisiune, în tot sau în parte, ori evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive constituie infracţiunea complexă de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 [fost art. 11 lit. c), fost art. 13 din Legea nr. 87/1994], nefiind incidente dispoziţiile art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991 - Legea contabilităţii, raportat la art. 289 din C.pen, aceste activităţi fiind cuprinse în conţinutul constitutiv al laturii obiective a infracţiunii de evaziune fiscală.

2008 DRIL nr. 3Mandat european de

arestare. Data emiterii. Aplicarea

legii în timp

În vederea interpretării şi aplicării unitare a dispoziţiilor art. 108 din Legea nr. 302/2004, stabilesc că sintagma "care se emit ulterior intrării sale în vigoare" din conţinutul acestui text de lege se referă la mandatele europene de arestare emise de autorităţile române după data de 1 ianuarie 2007, iar nu la cele emise de autorităţile străine şi transmise României spre executare. În consecinţă, cererile de executare a mandatelor europene de arestare emise de autorităţile competente ale unui stat membru solicitant şi transmise spre executare autorităţilor judiciare române sunt admisibile.

2008 DRIL nr. 2Tăinuire bunuri

sustrase. Complicitate la furt.

În situaţia existenţei unui prim act de tăinuire, urmat de o altă acţiune a aceluiaşi tăinuitor care promite că va asigura valorificarea în continuare şi a altor bunuri sustrase, sunt întrunite elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de furt în formă simplă sau continuată, după caz, în concurs real cu infracţiunea de tăinuire, chiar dacă promisiunea anticipată de tăinuire a bunurilor nu a fost îndeplinită.

2008 DRIL nr. 1Trafic de persoane

Lipsire de libertate în mod ilegal.

În aplicarea dispoziţiilor art. 189 alin. 1-3 din C.pen privind lipsirea de libertate în mod ilegal, prin răpire, şi ale art. 12 alin. (1) şi art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, stabilesc:    1. Fapta persoanei care recrutează, transportă, transferă, cazează sau primeşte o altă persoană pe care a lipsit-o de libertate, prin răpire, în scopul exploatării, constituie infracţiunea complexă de trafic de persoane prevăzută la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, nefiind incidente şi dispoziţiile art. 189 alin. 1-3 din C.pen   2. Aceeaşi faptă de recrutare, transferare, transportare, găzduire sau primire a unui minor lipsit de libertate, prin răpire, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori

10

prevăzută la art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, nefiind incidente dispoziţiile de drept comun ale art. 189 alin. 3 din C.pen

2007 DRIL nr. LXXXIII (83) Reabilitare.

Schimbare competenţă

Dispoziţiile art. 494 teza I din C.pr.pen se interpretează în sensul că: În caz de modificare a normelor de competenţă, cererea de reabilitare va fi soluţionată de instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii.

2007 DRIL nr. LXXXII (82) Plângere soluţie

procuror. Respingere.

Cheltuieli judiciare.

Dispoziţiile art. 192 alin. 2 din C.pr.pen se interpretează în sensul că: În cazul respingerii plângerii formulate în condiţiile art. 2781 din C.pr.pen împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată ori a dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea acesteia vor fi suportate de către persoana căreia i s-a respins plângerea.

2007 DRIL nr. LXXXI (81) Evadare. Pedeapsă

ce se execută

Sintagma "pedeapsa ce se execută", conţinută în dispoziţiile art. 269 alin. 3 din C.pen7, se interpretează în sensul că se referă la pedeapsa rămasă de executat din pedeapsa în a cărei executare se afla condamnatul la momentul evadării.

2007 DRIL nr. LXXVI (76)

Obligarea de a nu părăsi localitatea sau

ţara în cursul up. Luarea măsurii în cursul judecăţii

Dispoziţiile art. 145 şi 1451 din C.pr.pen se interpretează în sensul că: măsurile preventive referitoare la obligarea de a nu părăsi localitatea sau ţara dispuse ori prelungite fie de procuror, fie de judecător, în cursul urmăririi penale, după sesizarea instanţei prin rechizitoriu, nu pot fi prelungite sau menţinute de către instanţa de judecată, urmând a fi discutată luarea acestora, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 alin. 1 din C.pr.pen

2007 DRIL nr. LXXV (75)

Inculpat minor. Suspendare

condiţionată a executării pedepsei.

Dispoziţiile art. 1101 alin. 1 din C.pen se interpretează în sensul că în cazul suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere sau sub control aplicate inculpatului minor, instanţa va stabili un termen de încercare în condiţiile art. 110 din acelaşi cod, şi nu potrivit art. 862 alin. 1 din C.pen.

2007 DRIL nr. LXXIV (74) Pedepse accesorii.

Aprecierea aplicării.

      Dispoziţiile art. 71 din C.pen referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza I - c) din C.pen nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din C.pen.  

2007 DRIL nr. LXXI (71)

Măsuri asigurătorii. Plângere.

Competenţă

Competenţa de a soluţiona plângerea formulată în temeiul art. 168 din C.pr.pen revine procurorului în cursul urmăririi penale şi, respectiv, instanţei de judecată în cursul judecăţii.

2007 DRIL nr. LXX (70) Contopire pedepse

în căi atac.

Instanţele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente,

7 Art. 269 alin 3: Pedeapsa aplicata pentru infracţiunea de evadare se adaugă la pedeapsa ce se execută, fără a se putea depăşi maximul general al închisorii.

11

pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţă.

2007 DRIL nr. LXIX (69) Recuzare.

Soluţionare. Compunere complet

Declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare se judecă de complete constituite în compunerea prevăzută de lege pentru soluţionarea cauzei în care a intervenit incidentul procedural, respectiv în compunerea de un judecător în cauzele în primă instanţă, de doi judecători în apel şi de trei judecători în recurs.

2007 DRIL nr. LXVIII (68) Plângere prealabilă.

Dezînvestire. Recurs

Hotărârile pronunţate în temeiul art. 285 teza I din C.pr.pen, prin care instanţa sesizată în mod greşit cu o plângere prealabilă o trimite organului competent, sunt sentinţe supuse recursului, în condiţiile art. 332 alin. 4 din C.pr.pen.

2007 DRIL nr. LXVII (67) Liberare

condiţionată. Momentul examinării

condiţiilor

Dispoziţiile art. 59-61 din C.pen, ale art. 75-77 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum şi ale art. 450 din C.pr.pen se interpretează în sensul că: Cererea de liberare condiţionată va fi examinată de instanţă, sub aspectul îndeplinirii tuturor condiţiilor legale, la momentul judecării acesteia, şi nu la momentul introducerii ei.

2007 DRIL nr. LXVI (66) Accident circlaţie.

Vătămarea integrităţii corporale

Sintagma "vătămarea integrităţii corporale ori sănătăţii uneia sau mai multor persoane", conţinută în dispoziţiile art. 89 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată8, se interpretează în sensul că se referă doar la vătămările ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum şi la celelalte urmări prevăzute în art. 182 alin. 2 din C.pen.

2007 DRIL nr. LXV (65) Arestare preventivă.

Restituire. Durată maximă

În interpretarea dispoziţiilor art. 332 din C.pr.pen, cu referire la art. 159 alin. 13 ultima teză din C.pr.pen, stabilesc că, în situaţia restituirii cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, durata maximă a arestării preventive nu poate depăşi 180 de zile, calculată prin adiţionarea tuturor perioadelor anterioare din cursul urmăririi penale şi ulterioare restituirii cauzei la procuror.

2007 DRIL nr. LXIV (64)

Plângere soluţie procuror. Asistenţa

juridică neobligatorie

Dispoziţiile art. 171 alin. 3 din C.pr.pen se interpretează în sensul că: Asistenţa juridică nu este obligatorie, pentru petenţi sau intimaţi, în cauzele ce au ca obiect plângeri formulate în condiţiile art. 2781

din C.pr.pen 2007 DRIL nr. LX

(60)Revizuire. Alte

motive. Inadmisibilitate

Cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 din C.pr.pen este inadmisibilă.

2007 DRIL nr. LIX (59) Confiscare. Legea nr.

78/2000. C.pen

În aplicarea dispoziţiilor din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, se interpretează în sensul că:    - dispoziţiile art. 61 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, privind nepedepsirea făptuitorului şi restituirea banilor, valorilor sau oricăror altor bunuri care au făcut obiectul infracţiunii, sunt aplicabile

8 Art. 89 (1) Părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat in procesul de instruire, sau de examinatorul autorităţii competente, aflat in timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, implicat intr-un accident de circulaţie in urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane ori daca accidentul s-a produs ca urmare a unei infracţiuni, fără încuviinţarea politiei care efectuează cercetarea locului faptei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

12

numai infracţiunilor prevăzute de legea specială;    - dispoziţiile art. 255 alin. 3 şi 5 din C.pen sunt aplicabile numai infracţiunilor încadrate exclusiv conform art. 255 din C.pen, nefiind aplicabile dispoziţiile legii speciale, respectiv ale art. 61 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 78/2000.

2007 DRIL nr. LVIII (58) Parte vătămată minor

Cheltuieli judiciare.

Dispoziţiile art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a) şi pct. 2 lit. b) şi c) din C.pr.pen se interpretează în sensul că: În cazul în care partea vătămată este minor, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea cauzei vor fi suportate de minorul parte vătămată, prin reprezentant legal.

2007 DRIL nr. LVII (57) Plângere acte

procuror. Inadmisibilitate

Plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispoziţiilor date de acesta, altele decât rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 2781 alin. 1 din C.pr.pen, este inadmisibilă.

2007 DRIL nr. LI (51) Inculpat minor

devine major în timpul procesului. Aplicarea pedepsei

accesorii.

În aplicarea dispoziţiilor art. 64 C.pen şi art. 71 C.pen:Pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 raportat la art. 64 lit. a) şi b) şi art. 71 alin. 3 cu referire la art. 64 lit. d) din C.pen9. este aplicabilă şi inculpaţilor minori, pedeapsă a cărei executare va începe la împlinirea vârstei de 18 ani, atunci când minorul urmează să devină major în cursul procesului penal sau în timpul executării pedepsei.

2007 DRIL nr. L (50)

Înlocuirea amendă cu închisoarea. Executare

Dispoziţiile art. 631 din C.pen se interpretează în sensul că, în cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, pedeapsa ce se stabileşte de instanţă nu poate fi decât cu executare efectivă.

2007 DRIL nr. XLIX (49)

Trafic de persoane. Subiect pasiv

multiplu

Traficul de persoane incriminat prin dispoziţiile art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, comis asupra mai multor subiecţi pasivi, în aceleaşi condiţii de loc şi de timp, constituie o infracţiune unică, în formă continuată, iar nu mai multe infracţiuni aflate în concurs.

2007 DRIL nr. XLVIII (48)

Plângere soluţie procuror. NUP şi

clasare.

În cazul plângerii formulate împotriva rezoluţiei, ordonanţei şi dispoziţiei din rechizitoriu, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sau clasarea, instanţa învestită nu poate pronunţa soluţia prevăzută de art. 2781 alin. 8 lit. c) din C.pr.pen

2007 DRIL nr. XXXIV (34) Reabilitare. Cale de

atac.

Dispoziţiile art. 501 din C.pr.pen10. se interpretează în sensul că:    1. hotărârile pronunţate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 356/2006 sunt supuse atât apelului, cât şi recursului;    2. hotărârile pronunţate după intrarea în vigoare a Legii nr. 356/2006 sunt supuse numai căii ordinare de atac a recursului, în condiţiile art. 3851 alin. 1 lit. f) din C.pr.pen.

2007 DRIL nr. XXXI (31) Tâlhărie. Violare de

domiciliu. Concurs

1. Fapta de pătrundere, în orice mod, într-o locuinţă sau dependinţe ale acesteia, urmată de săvârşirea unei tâlhării constituie un concurs real între infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 din C.pen şi infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 21 lit. c) din C.pen.    2. Fapta de pătrundere, în orice mod, într-o curte sau într-un loc împrejmuit ce ţine de domiciliul persoanei, urmată de săvârşirea unei tâlhării constituie un concurs real între infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 din C.pen şi infracţiunea de

9 a) dreptul de a alege si de a fi ales în autorităţile publice sau in funcţii elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; d) drepturile părinteşti;10 Art. 501: Hotărârea prin care instanţa rezolva cererea de reabilitare este supusa apelului, iar hotărârea pronunţată de instanţa de apel este supusa recursului.

13

tâlhărie prevăzută de art. 211 din C.pen, cu excepţia circumstanţei incriminate în art. 211 alin. 21 lit. c) din C.pen.

2007 DRIL nr. XXX Infractor minor.

Contopire pedepse şi măsuri educative

În situaţia cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 449 din C.pr.pen, în caz de concurs de infracţiuni săvârşite de un inculpat minor, căruia i s-au aplicat atât pedepse, cât şi măsuri educative, acestea se contopesc conform art. 34 din C.pen, în sensul aplicării sancţiunii rezultante celei mai grele.

2007 DRIL nr. XXIX

Internare medicală. Respingere.

Cheltuieli judiciare avansate de stat

În cazul respingerii cererii de înlocuire a măsurii internării medicale cu obligarea la tratament medical, formulată de persoana internată, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea acesteia rămân în sarcina statului, potrivit art. 192 alin. 3 din C.pr.pen.

2007 DRIL nr. XXVII Asistenţă juridică.

Lipsă calitate avocat

Asistenţa juridică acordată în procesul penal unui inculpat sau învinuit de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condiţiile Legii nr. 51/1995, modificată şi completată prin Legea nr. 255/2004, echivalează cu lipsa de apărare a acestuia.

2007 DRIL nr. XXVI Infracţiuni în legătură

cu îndatoririle de serviciu. Militari.

Competenţă

În cauzele ce au ca obiect infracţiunile prevăzute de art. 331-352 din C.pen, precum şi alte infracţiuni săvârşite în legătură cu îndatoririle de serviciu, comise de personalul militar al fostei Direcţii Generale a Penitenciarelor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 293/2004:    a) şi înregistrate pe rolul instanţelor militare înaintea actului normativ menţionat, competenţa judecării lor revine instanţelor militare, în condiţiile art. 40 din C.pr.pen şi art. IX pct. 4 din Legea nr. 281/2003;    b) şi înregistrate pe rolul instanţelor ulterior intrării în vigoare a actului normativ menţionat, competenţa judecării lor revine instanţei civile.

2007 DRIL nr. XXV

Liberare condiţionată.

Infracţiuni comise anterior Legii

140/1996

În cazul cererilor de liberare condiţionată formulate potrivit art. 59 şi 60 din C.pen pentru infracţiuni comise anterior adoptării Legii nr. 140/1996, fracţiunile din pedepsele aplicate ce trebuie executate sunt cele prevăzute de dispoziţiile legale mai sus arătate, nemodificate prin actul normativ indicat.

2007 DRIL nr. XXIV

Inculpaţi cetăţeni străini. Pedeapsa complementară a interzicerii unor

drepturi.

Stabilesc că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prevăzută în legea penală română în conţinutul art. 64 din C.pen, se aplică în condiţiile art. 65 din acelaşi cod şi inculpaţilor cetăţeni străini.

2007 DRIL nr. XIX

Fals privind identitatea comis în

străinătate

Fapta cetăţeanului român aflat în străinătate de a se prezenta sub o identitate falsă autorităţilor unui stat străin constituie infracţiunea de fals privind identitatea, prevăzută în art. 293 alin. 1 teza I din C.pen.

2007 DRIL nr. XVIII Recidivă

postcondamnatorie şi recidivă

postexecutorie

În cazul săvârşirii unei noi infracţiuni de către o persoană condamnată definitiv la mai multe pedepse, dintre care unele au fost executate, iar pentru altele durata pedepsei nu s-a împlinit, trebuie să se reţină că acea infracţiune a fost săvârşită atât în condiţiile stării de recidivă postcondamnatorie, cât şi în cele ale stării de recidivă postexecutorie, ceea ce atrage aplicarea concomitentă a dispoziţiilor art. 37 lit. a) şi ale art. 37 lit. b) din C.pen

2007 DRIL nr. XVII

Plângere soluţii procuror. Hotărâre.

Revizuire

Cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a) şi b) din C.pr.pen, este inadmisibilă.

2007 DRIL nr. XVI Trafic de persoane.

proxenetism

În aplicarea dispoziţiilor incriminatorii ale art. 329 din C.pen şi art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, distincţia dintre infracţiunea de trafic de

14

persoane prevăzută de art. 12 şi, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi cea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1 din C.pen este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voinţă şi acţiune a persoanei, iar în cazul infracţiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 din C.pen, apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă.    Drept urmare, în cazul în care o persoană, fără a întrebuinţa constrângeri, îndeamnă sau înlesneşte practicarea prostituţiei ori trage foloase de pe urma practicării prostituţiei de către persoane majore, săvârşeşte infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1 din C.pen.    În cazul în care o persoană, fără a întrebuinţa constrângerea, recrutează persoane majore pentru prostituţie ori trafichează persoane majore în acest scop, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. 2 tezele I şi II din C.pen.    În situaţia unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, prin ameninţare, violenţă, răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001.    În cazul în care o persoană acţionează asupra altei persoane prin modalităţile arătate la pct. 2 şi 3, îndemnând, înlesnind sau trăgând foloase ori recrutând sau traficând persoane majore în vederea practicării de bunăvoie a prostituţiei, iar ulterior acţionează asupra aceleiaşi persoane şi prin modalităţile arătate în conţinutul textului art. 12 din Legea nr. 678/2001, se va reţine săvârşirea atât a infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. 1 din C.pen sau art. 329 alin. 2 tezele I şi II din C.pen, după caz, cât şi a infracţiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, în concurs real.

2007 DRIL nr. VIIIConsecinţe deosebit

de grave. Aplicare lege penale mai

favorabile.

În aplicarea art. 14 C.pen şi art. 15 C.pen, art. 146 C.pen şi art. 461 C.pen: Instanţa, învestită, în baza art. 461 alin. 1 lit. d) teza penultimă din C.pr.pen, în cadrul contestaţiei la executare în care se invocă modificarea înţelesului noţiunii de "consecinţe deosebit de grave", potrivit art. 146 din C.pen, nu poate schimba încadrarea juridică dată faptei prin hotărârea judecătorească rămasă definitivă şi, apoi, reduce pedeapsa aplicată în cauză, întrucât modificarea înţelesului noţiunii de "consecinţe deosebit de grave", prevăzută de textul sus-menţionat, nu este identică cu cerinţa de a fi intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, la care se referă textele art. 14 şi 15 din C.pen, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 458 şi, respectiv, art. 461 alin. 1 lit. d) teza penultimă din C.pr.pen.

2007 DRIL nr. VIIArestare. Recurs.

În aplicarea dispoziţiilor art. 48 alin. 1 lit. a teza ultimă din C.pr.pen: Judecătorul care a participat la judecarea recursului împotriva

15

Incompatibilitate încheierii prin care s-a dispus luarea ori prelungirea măsurii arestării preventive, în cursul urmăririi penale, nu devine incompatibil să judece un nou recurs, având ca obiect o altă încheiere, prin care s-a dispus în aceeaşi fază de urmărire penală cu privire la măsura arestării preventive în aceeaşi cauză.

2007 DRIL nr. IUcidere din culpă. Alcool. Infracţiune

complexă

În aplicarea dispoziţiilor art. 178 C.pen: 1. Faptele de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală şi de ucidere din culpă cu această ocazie a unei persoane constituie o singură infracţiune, complexă, de ucidere din culpă, prevăzută la art. 178 alin. 3 teza I din C.pen, în care este absorbită infracţiunea prevăzută la art. 87 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.    2. Uciderea unei persoane în aceleaşi împrejurări, comisă de către un conducător auto având o îmbibaţie alcoolică sub limita legală, dar care se află în stare de ebrietate constatată clinic sau prin orice alt mijloc de probă, constituie infracţiunea unică de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 3 teza a II-a din C.pen   3. Uciderea unei persoane în aceleaşi împrejurări, comisă de către un conducător auto având o îmbibaţie alcoolică sub limita legală, dar căruia nu i s-a stabilit prin alt mijloc de probă starea de ebrietate, constituie infracţiunea unică de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 din C.pen

2006 DRIL nr. XXXVII Arestare provizorie

extrădare. Compunere complet

În aplicarea dispoziţiilor art. 45 alin. 3 din Legea nr. 224/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu referire la art. 44 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 şi a art. 54 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005: Cererea de arestare provizorie, în vederea extrădării, precum şi cererea de prelungire a acestei măsuri se judecă în complet format dintr-un singur judecător.

2006 DRIL nr. XXXVI Sesizare Curte

Constituţională Respingere. Recurs.

În aplicarea dispoziţiilor art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată: Încheierile instanţelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale, cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, sunt supuse căii de atac a recursului.

2006 DRIL nr. XXXV Lipsă pericol social.

Concurs de infracţiuni

În aplicarea dispoziţiilor art. 181 din C.pen: În cazul săvârşirii de către aceeaşi persoană a unor fapte concurente care, în accepţiunea textului de lege menţionat, nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni, se va aplica o singură sancţiune cu caracter administrativ, conform dispoziţiilor art. 91 din C.pen.

2006 DRIL nr. XXXIV

Amânare/întrerupere execuare pedeapsă, revizuire, contestaţie executare. Retragere

cerere

Instanţa învestită cu soluţionarea cererilor de amânare ori întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă, de revizuire şi contestaţie la executare, în cazul retragerii acestora, urmează să ia act de această manifestare de voinţă.

2006 DRIL nr. XXXI Paşaport.

Condamnare. Executare măsură.

În aplicarea dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 112/2001: În cazul hotărârii de condamnare pronunţate în temeiul art. 1-3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/200111, măsurile prevăzute în art. 5 din acelaşi

11 Art. 5 din OUG nr 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului tarii de cetăţeni romani sau de persoane fără cetăţenie domiciliate in România: Cetăţeanului roman condamnat in temeiul dispoziţiilor art. 1-3 i se refuza eliberarea paşaportului sau, după caz, i se suspenda dreptul de folosire a acestuia pe o perioada de 5 ani.

16

act normativ sunt duse la îndeplinire de către Direcţia Generală de Paşapoarte, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor, cărora le revine această atribuţie specifică, pe baza comunicării de către instanţă a dispozitivului hotărârii de condamnare.

2006 DRIL nr. XXX Revizuire. Schimbare

competenţă.

În aplicarea dispoziţiilor art. 401 din C.pr.pen: Instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în primă instanţă, chiar dacă, la momentul introducerii cererii, datorită modificării dispoziţiilor legii procesual penale, aceasta nu mai avea competenţa de a judeca fondul cauzei în primă instanţă.

2006 DRIL nr. XXIX

Inculpat lipsă, dar reprezentat. Termen

de atac

Termenul de declarare a apelului şi recursului pentru inculpatul care a lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la pronunţare, chiar dacă a fost reprezentat de apărător, curge de la comunicare.

2006 DRIL nr. XXVIII Inculpat minor.

Pedeapsa prevăzută de lege. Arestarea

preventivă.

În aplicarea prevederilor art. 160 ind. h alin. 1 din C.pr.pen: În cazul învinuiţilor sau inculpaţilor minori între 14 şi 16 ani, prin „pedeapsă prevăzută de lege” în accepţiunea reglementării din art. 160h alin. 1 C.pr.pen12 se înţelege pedeapsa prevăzută în textul care incriminează fapta săvârşită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de dispoziţiile art. 109 din C.pen.

2006 DRIL nr. XXVII Împăcare părţi.

Constatare

În aplicarea prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b, cu referire la art. 10 alin. 1 lit. h teza a II-a din C.pr.pen: Încetarea procesului penal în cazul infracţiunilor pentru care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instanţă numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voinţă al inculpatului şi al persoanei vătămate de a se împăca total, necondiţionat şi definitiv, exprimat în şedinţa de judecată de aceste părţi, personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin înscrisuri autentice.

2006 DRIL nr. XXIV Dispozitivul hotărârii.

Pronunţare în şedinţă publică. Lipsă menţiune

În aplicarea prevederilor art. 310, art. 357 alin. 4 şi ale art. 358 din C.pr.pen: Dispozitivul hotărârii trebuie să cuprindă menţiunea că pronunţarea acesteia s-a făcut în şedinţă publică. Nerespectarea acestei cerinţe atrage nulitatea hotărârii, în condiţiile reglementate prin art. 197 alin. 1 şi 4 din C.pr.pen, numai atunci când se dovedeşte că s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act, iar anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului şi pentru justa soluţionare a cauzei.

2006 DRIL nr. XXTulburare de

posesie. Sesizare instanţă

Pentru infracţiunea de tulburare de posesie prevăzută în art. 220 din C.pen, astfel cum a fost modificat prin articolul unic pct. 2 din titlul IX al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, sesizarea instanţei se face din oficiu, prin rechizitoriu.

2006 DRIL nr. XIX Acte vamale false. Uz

de fals

În aplicarea dispoziţiilor art. 291 din C.pen: Fapta de folosire, cu vinovăţie, de acte vamale false la Registrul Auto Român, în vederea verificării unui autoturism adus din străinătate în scopul înmatriculării acestuia, constituie infracţiunea de uz de fals prevăzută în art. 291 din C.pen.

2006 DRIL nr. XVIII Decizie în apel.

Măsuri preventive. Recurs

În aplicarea dispoziţiilor art. 385 ind. 1 alin. 1 lit. e teza finală din C.pr.pen: Deciziile pronunţate în apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, pot fi atacate cu recurs numai cu privire la măsurile preventive, în condiţiile art. 141 din C.pr.pen raportat la art. 160b alin. 413 din acelaşi cod.

2006 DRIL nr. XVI Suspendare

condiţionată a executării pedepsei

La aplicarea art. 81, 861 şi 867 din C.pen, în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare, va fi avută în vedere pedeapsa stabilită în textul de încriminare, iar nu cea redusă conform art. 16 din aceeaşi lege14.

12 Art. 160h alin.1: Minorul intre 14 si 16 ani nu poate fi arestat preventiv decât daca pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de care este învinuit este detenţiunea pe viata sau închisoarea de 10 ani ori mai mare si o alta măsură preventivă nu este suficientă.13 Încheierea poate fi atacata separat cu recurs. Termenul de recurs este de 24 de ore si curge de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă.14 Art. 16 din Legea 143/2000: Persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-10, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea si tragerea la răspundere penala a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

17

2006 DRIL nr. XVPlângere soluţii

procuror. Reţinere spre judecare.

Incompatibilitate

În aplicarea dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din C.pr.pen, judecătorul care, prin încheiere, admite plângerea, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi reţine cauza spre judecare, apreciind că probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, devine incompatibil să soluţioneze fondul acesteia.

2006 DRIL nr. XIV Consecinţe deosebit

de grave. Infracţiune continuată

În aplicarea dispoziţiilor art. 146 din C.pen: În cazul infracţiunii continuate, caracterul de "consecinţe deosebit de grave" se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acţiunile sau inacţiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii.

2006 DRIL nr. VIIILiberarea

condiţionată. Termen de reînnoire

În aplicarea dispoziţiilor art. 59 C.pen: Fixarea termenului de reînnoire în cazul respingerii cererii sau al propunerii de liberare condiţionată se impune în toate cazurile în care soluţia se întemeiază pe neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor cerute de textele art. 59 şi următoarele din C.pen, inclusiv în situaţia în care perioada rămasă de executat până la împlinirea fracţiunii legale este mai mică sau egală cu un an. În cazul în care cererea sau propunerea de liberare condiţionată se respinge pentru neîndeplinirea condiţiei privitoare la fracţiunea prevăzută de art. 59 şi următoarele din C.pen, iar perioada rămasă de executat până la împlinirea acestei fracţiuni este mai mare de un an, instanţa va stabili ca cererea sau propunerea să fie reînnoită potrivit art. 450 alin. 2 din C.pr.pen, în termen de un an de la data împlinirii fracţiunii prevăzute de art. 59 şi următoarele din C.pen

2006 DRIL nr. VIIArestare preventivă. Neverificare termen. Încetarea de drept.

În aplicarea dispoziţiilor art. 140 alin. 1 lit. a din C.pr.pen, stabileşte: Neverificarea de către instanţă, în cursul judecăţii, a legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpatului major înainte de împlinirea duratei de 60 de zile, la care se referă art. 160b alin. 1 din C.pr.pen, a inculpatului minor cu vârsta între 14 şi 16 ani înainte de expirarea duratei de 30 de zile prevăzute în art. 160h alin. 2 din C.pr.pen, iar a inculpatului minor mai mare de 16 ani înainte de expirarea duratei de 40 de zile prevăzute în art. 160h alin. 3 din C.pr.pen atrage încetarea de drept a măsurii arestării preventive luate faţă de inculpaţi şi punerea lor de îndată în libertate.

2006 DRIL nr. VI Recuzare. Toţi judecătorii.

Neindicare caz

În aplicarea dispoziţiilor art. 52 alin. 5 din C.pr.pen, stabilesc: Neindicarea concretă, în cuprinsul cererii de recuzare care priveşte întreaga instanţă, a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare judecător atrage respingerea cererii ca nefondată.

2006 DRIL nr. VIntenţie de omor a două persoane. Un decedat. Încadrare

juridică

În aplicarea dispoziţiilor art. 176 C.pen:Actele de violenţă cu intenţia de a ucide, săvârşite în aceeaşi împrejurare asupra a două persoane, dintre care una a decedat, constituie atât infracţiunea de omor - simplu, calificat sau deosebit de grav - comisă asupra unei singure persoane, cât şi tentativa de omor, după caz, simplu, calificat sau deosebit de grav, aflate în concurs. Agravanta prevăzută în art. 176 alin. 1 lit. b) din C.pen nu este aplicabilă în cazul faptelor menţionate.

2006 DRIL nr. IIFurt de cabluri şi

instalaţii. Încadrarea juridică.

În aplicarea dispoziţiilor art. 209 alin. 3 lit. h din C.pen: Fapta de însuşire pe nedrept de cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi componente de comunicaţii constituie infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 209 alin.3 lit. h C.pen numai dacă, în momentul sustragerii, acestea erau efectiv integrate într-o reţea sau într-un sistem de comunicaţii aflat sau nu în funcţiune.

2006 DRIL nr. ISchimbarea

încadrării. Lipsă incompatibilitate.

În aplicarea dispoziţiilor art. 47 alin. 2 din C.pr.pen: Schimbarea încadrării juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a instanţei, prin încheiere pronunţată înainte de soluţionarea cauzei, nu atrage incompatibilitatea judecătorului care a făcut parte din completul de judecată.

2005 DRIL nr. Amânarea executării În aplicarea art. 460 C.pr.pen, amânarea executării pedepsei

18

XIX pedepsei închisorii. Data producerii

efectelor.

închisorii îşi produce efectele începând cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de admitere a cererii.

2005 DRIL nr. XVIII Trafic droguri.

Confiscare mijloc transport

În aplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. b din C.pen şi ale art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, privind confiscarea specială a mijlocului de transport în cazul infracţiunii de trafic de droguri: Măsura de siguranţă a confiscării speciale a mijlocului de transport se va dispune, în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. b) teza I din C.pen, numai în cazul în care se dovedeşte că acesta a servit efectiv la realizarea laturii obiective a uneia dintre modalităţile normative ale infracţiunilor prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, precum şi în cazul în care se dovedeşte că mijlocul de transport a fost fabricat, pregătit ori adaptat în scopul realizării laturii obiective a acestor infracţiuni.

2005 DRIL nr. XVII Măsuri preventive.

Minută. Obligativitate

În aplicarea dispoziţiilor art. 309 din C.pr.pen, stabilesc: În cazurile în care judecătorul sau instanţa se pronunţă prin încheiere asupra măsurilor preventive este obligatorie întocmirea unei minute, sub sancţiunea nulităţii absolute.

2005 DRIL nr. XVNetrimitere în

judecată. Desfiinţare înscris falsificat.

În aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. 3 lit. a din C.pr.pen şi a dispoziţiilor art. 184 din Codul de procedură civilă:1. În cauzele în care acţiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală, printr-o soluţie de netrimitere în judecată, adoptată de procuror, acesta are calitatea de a exercita în faţa instanţei civile acţiunea pentru desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris falsificat, numai în cazurile prevăzute de art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă.    2. În celelalte cazuri, aceeaşi acţiune aparţine părţilor.

2005 DRIL nr. XIV Suspendare

condiţionată. Graţiere

condiţionată. Efecte

În aplicarea dispoziţiilor art. 120 alin. 2 din C.pen: Efectele graţierii condiţionate asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiţionat, constând în reducerea termenului de încercare prevăzut în art. 82 din C.pen cu durata pedepsei graţiate, se produc imediat şi nu după împlinirea termenului condiţie prevăzut de legea de graţiere, care se referă exclusiv la pedepsele executabile. La împlinirea termenului de încercare astfel redus cel condamnat este reabilitat de drept dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 86 din C.pen.

2005 DRIL nr. XIIIPlângere soluţie

procuror. Sesizare directă a instanţei.

Inadmisibilitate

În aplicarea dispoziţiilor art. 278 ind. 1 din C.pr.pen: Plângerea adresată direct instanţei de judecată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, dată de procuror, fără ca acestea să fie atacate, în prealabil, conform art. 278 din C.pr.pen, la procurorul ierarhic superior, este inadmisibilă.

2005 DRIL nr. XIIMăsuri preventive. Respingere cerere.

Inadmisibilitate recurs.

În aplicarea dispoziţiilor art. 140 ind. 3 alin. 1 şi ale art. 141 din Codul de pr. penală: 1. Încheierea prin care se dispune, în cursul urmăririi penale, respingerea cererii de revocare, înlocuire sau încetare a arestării preventive nu poate fi atacată, separat, cu recurs.    2. Încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune respingerea cererii de revocare, înlocuire sau încetare a arestării preventive nu poate fi atacată, separat, cu recurs.

2005 DRIL nr. XConcurs de

infracţiuni. Graţiere.

În aplicarea dispoziţiilor art. 34, cu referire la art. 120 din C.pen:1. În caz de concurs de infracţiuni, dintre care pentru unele s-au stabilit pedepse ce intră sub incidenţa graţierii, dispoziţiile referitoare la contopire se aplică numai cu privire la pedepsele executabile ce nu au făcut obiectul graţierii sau care au fost graţiate parţial.    2. Graţierea individuală, în cazul concursului de infracţiuni, vizează numai pedeapsa rezultantă.

2005 DRIL nr. IXEmitere cec fără

acoperire. Încadrare

În aplicarea dispoziţiilor art. 215 din C.pen:1. Fapta de emitere a unui cec asupra unei instituţii de credit sau asupra unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există

19

juridică. provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului cecului, constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 din C.pen.    2. Dacă beneficiarul cecului are cunoştinţă, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

2005 DRIL nr. VIIIPlângere prealabilă

contra poliţist. Competenţă

În aplicarea dispoziţiilor art. 27 din Legea 218/2002, astfel cum a fost modificată şi completată prin art. IV din Legea nr. 281/2003: În cazul infracţiunilor prevăzute de art. 279 alin. 2 lit. a) din C.pr.pen, săvârşite de poliţişti care au calitatea de organe de cercetare penală ale poliţiei judiciare, plângerea prealabilă se adresează procurorului, iar acesta, după efectuarea urmăririi penale, poate sesiza instanţa competentă prin rechizitoriu.

2005 DRIL nr. VInfracţiuni de

corupţie. Compunere complet

 În aplicarea dispoziţiilor art. 57 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005:1. Infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi orice alte cauze derivate din cele prevăzute în această lege se judecă în primă instanţă, la judecătorii, tribunale şi curţile de apel, de complete formate dintr-un singur judecător.    2. În cazul infracţiunilor de corupţie săvârşite de alte persoane decât cele menţionate în Legea nr. 78/2000, completele de judecată se constituie potrivit dispoziţiilor cu caracter general cuprinse în art. 57 din Legea nr. 304/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005.

2005 DRIL nr. IVOmor asupra rudelor.

Agravantă.

În cazul infracţiunii de omor calificat prevăzute de art. 174 alin. 1, raportat la art. 175 alin. 1 lit. c) din C.pen, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 75 alin. 1 lit. b) din acelaşi cod privind circumstanţa agravantă ce se referă la săvârşirea infracţiunii "prin violenţe asupra membrilor familiei".

2005 DRIL nr. III

„Act sexual de orice natură”

„Acte de perversiune sexuală”

În aplicarea dispoziţiilor art. 197 alin. 1, cu referire la art. 198 şi 201 din C.pen:1. Prin act sexual de orice natură, susceptibil a fi încadrat în infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 din C.pen, se înţelege orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângere sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa.    2. Prin acte de perversiune sexuală, în accepţiunea prevederilor art. 201 din C.pen, se înţelege orice alte modalităţi de obţinere a unei satisfacţii sexuale decât cele arătate la pct. 1.

2005 DRIL nr. IIViol asupra rudei. Incest. Concurs de

infracţiuni.

În aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. b din C.pen, referitoare la concursul de infracţiuni: Raportul sexual cu o persoană de sex diferit, care este rudă în linie directă sau frate ori soră, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, constituie atât infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. 1 din C.pen şi alin. 2 lit. b1) din acelaşi articol (dacă victima locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuitorul), cât şi infracţiunea de incest prevăzută de art. 203 din C.pen, în concurs ideal.

2005 DRIL nr. I Societate de asigurare. Calitate

procesuală.

În aplicarea art. 54 alin. 4 şi ale art 57 din Legea 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, stabileşte: Societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă.

2004 DRIL nr. IInfracţiune cu efecte

În aplicarea dispoziţiilor art. 14 din C.pr.pen şi ale art. 998 din Codul civil, stabileşte că instanţa penală învestită cu judecarea acţiunii

20

complexe. Despăgubiri pentru vătămări/deces şi pentru distrugere.

penale în cazul infracţiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpă şi de vătămare corporală din culpă săvârşite de un conducător auto, este învestită să judece acţiunea civilă, alăturată celei penale prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretenţiile formulate în legătură cu decesul victimei sau cu vătămările corporale suferite, cât şi cu privire la pretenţiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiaşi fapte.

2002 DRIL nr. IIIAdministrator

asociaţie. Delapidare.

În temeiul dispoziţiilor art. 26 lit. b din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993, republicată, precum şi ale art. 4142 din C.pr.pen, se stabileşte că administratorul asociaţiei de proprietari sau de locatari are calitatea de funcţionar, iar fapta acestuia de însuşire, folosire sau traficare, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează constituie infracţiunea de delapidare.

1998 DRIL nr. 6Infractori minori.

Pedeapsa prevăzută de lege.

Suspendarea condiţionată a

executării pedepsei.

În cazul infractorilor minori, prin „pedeapsa prevăzută de lege” în sensul art. 81 alin. 3 din C.pen se înţelege pedeapsa rezultată din aplicarea dispoziţiilor de reducere ale art. 109 alin. 1 din C.pen la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită. Ca urmare, minorului i se poate suspenda condiţionat executarea pedepsei închisorii de cel mult 3 ani şi, respectiv, de cel mult 2 ani în caz de concurs de infracţiuni, atunci când limita de până la 12 ani ale pedepsei prevăzute de lege este determinată de aplicarea dispoziţiei de reducere înscrisă în art. 109 alin. 1 din C.pen

1987 DÎTS nr. 2 Liberare condiţionată

Act de graţiere. Caracter graţiere

Nouă infracţiune în perioada de liberare şi termenul graţierii.

Nouă infracţiune în perioada de liberare şi termenul graţierii.

Împlinirea termenului de liberare şi a celui

de graţiere. Data efectelor graţierii.

Condamnare în primă instanţă.

Graţiere intervenită în recurs.

1. Condamnatul pentru care, anterior adoptării actului de graţiere, s-a dispus liberarea condiţionată ori încetarea obligării la muncă corecţională beneficiază de graţiere condiţionată.În cazul săvârşirii de către condamnat a unei infracţiuni intenţionate, înainte de împlinirea duratei pedepsei, cât şi a termenului de condiţie prevăzut în actul de graţiere, el pierde beneficiul graţierii şi se aplică prevederile art. 61 sau, după caz, ale art. 86/7 alin. 2 C.pen.Dacă cel condamnat săvârşeşte o infracţiune intenţionată după împlinirea duratei pedepsei, dar înainte de împlinirea termenului prevăzut de actul de graţiere, el pierde beneficiul graţierii, fără alte efecte privind executarea pedepsei.În situaţia când cel liberat condiţionat sau condamnatul pentru care s-a dispus încetarea obligării la muncă corecţională nu a săvârşit o altă infracţiune intenţionată până la împlinirea duratei pedepsei, precum şi a termenului de condiţie prevăzut de actul de graţiere, graţierea îşi produce toate efectele de la data adoptării actului de graţiere.

2. Prevederile art. 416 pct. 1 lit. b C.pr.pen15 nu se aplică decât în cazul când după pronunţarea hotărârii primei instanţe a intervenit o graţiere care priveşte numai pedepsele definitiv pronunţate de instanţe.În cazul graţierii privitoare la faptele săvârşite până la data adoptării actului legislativ de graţiere, prevederile art. 416 lit. b C.pr.pen. nu sunt aplicabile.

1987 DÎTS nr. 1 „Data săvârşirii infracţiunii”. Efecte.

Încadrare juridică

„Data săvârşirii infracţiunii”.

1. În cazurile când legea penală prevede că anumite efecte juridice se produc în raport cu data săvârşirii infracţiunii, prin această expresie se înţelege data actului de executare ce caracterizează latura obiectivă a infracţiunii, iar nu data consumării acesteia prin producerea rezultatului.Încadrarea juridică a faptei va fi dată însă în raport cu rezultatul produs, în toate cazurile când încadrarea este condiţionată de producerea unui anumit rezultat.2. în cazul infracţiunilor continue data săvârşirii este aceea a încetării acţiunii sau inacţiunii, iar în cazul infracţiunilor continuate,

15 Hotărârile primei instanţe rămân definitive la data pronunţării, când după această dată a intervenit o graţiere şi condamnatul nu a declarat recurs sau şi-a retras recursul în vederea beneficiului graţierii.

21

Infracţiuni continue şi continuate.

Consecinţe juridice.

acesta este data comiterii ultimei acţiuni sau inacţiuni.În raport cu această dată se produc consecinţele juridice referitoare la aplicarea legii penale în spaţiu şi în timp, minoritate, prescripţia răspunderii penale, amnistie şi graţiere, precum şi orice alte consecinţe care sunt condiţionate de epuizarea activităţii infracţionale.Celelalte consecinţe ale infracţiunilor continue şi continuate, cum sunt cele referitoare la stabilirea stării de recidivă, revocarea liberării condiţionate, a suspendării condiţionate a executării pedepsei, a obligării la muncă corecţională, la înlăturarea beneficiului graţierii, la întreruperea cursului prescripţiei şi a termenului de reabilitare, se produc din momentul în care elementele constitutive ale infracţiunii sunt întrunite, potrivit legii, făptuitorul poate fi tras la răspundere penală.

1986 DÎTS nr. 1Asistenţa medicală a

victimei. Acţiune civilă.

Obligarea persoanelor care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătăţii altei persoane, să suporte cheltuielile necesitate de asistenţa medicală acordată acesteia, poate forma, după caz, obiect al acţiunii civile din cadrul procesului penal, ori al acţiunii introduse la instanţa civilă.Când persoana a cărei sănătate a fost lezată beneficiază de gratuitatea asistenţei medicale, făptuitorul este obligat, conform art. 188 din Legea nr. 3/1978, să suporte cheltuielile necesitate de îngrijirile acordate persoanei vătămate. În acest caz, instituţia sanitară are calitatea de parte în proces.În cadrul procesului penal, acţiunea civilă se porneşte şi se exercită şi din oficiu, în favoarea instituţiei sanitare care a acordat asistenţa medicală.Când persoana a cărei sănătate a fost lezată nu beneficiază, în condiţiile prevăzute de lege, de gratuitatea asistenţei medicale, aceasta va suporta costul îngrijirilor şi va fi despăgubită de făptuitor şi pentru aceste daune în cadrul procesului penal sau, după caz, al celui civil. Când persoana vătămată suportă cheltuielile de asistenţă medicală, instituţia sanitară nu are calitatea de parte în proces.La soluţionarea acţiunii civile instanţele vor aplica prevederile din legea civilă privind răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor în privinţa cărora operează răspunderea pentru altul, răspunderea pentru daune în cazul culpei comune a făptuitorului şi persoanei vătămate, precum şi toate celelalte dispoziţii legale ce constituie dreptul comun în această materie.

1976 DÎTS nr. 2 1. Pruncucidere. Expertiză medico-

legală.

2. Pruncucidere. Complice, instigator.

3. Uciderea noului-născut. Mama

1. Pentru ca suprimarea vieţii copilului de către mamă să poată fi considerată infracţiune de pruncucidere în sensul art.177 C.pen, trebuie să rezulte că uciderea, imediat după naştere, a fost săvârşită de mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naştere.Pentru dovedirea împrejurării că suprimarea vieţii copilului a avut loc „imediat după naştere”, precum şi a faptului că mama şi-a ucis copilul în timp ce se afla într-o stare de tulburare pricinuită de naştere, pe lângă alte mijloace de probă, este necesară şi efectuarea unei expertize medico-legale, prin care să se ateste că, în împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, mama a acţionat în condiţiile menţionate.Dacă expertiza medico-legală nu a fost efectuată imediat după naştere, expertul medico-legal, în concluziile sale, va ţine seama şi de împrejurările de fapt care rezultă din actele de cercetare penală ori judecătorească.2. Activităţile complicelui ori instigatorului la suprimarea vieţii copilului nou-născut, imediat după naştere, de către mama care s-a aflat într-o stare de tulburare pricinuită de naştere, se consideră complicitate ori instigare la infracţiunea de omor calificat (art.175 lit.d sau, după caz, şi lit.a ori c din acelaşi articol), iar nu la infracţiunea de pruncucidere.3. În lipsa unor elemente circumstanţiale care să justifice încadrarea faptei ca infracţiune de pruncucidere, activitatea mamei de a fi suprimat viaţa copilului nou-născut urmează să fie încadrată în dispoziţiile art. 175 lit. c şi d din C.pen. Dacă din probe rezultă că mama copilului a acţionat cu premeditare, se va reţine, ca element circumstanţial al omorului calificat, şi cel prevăzut la lit. a din art. 175 C.pen.

22

4. Uciderea noului-născut. Altă

persoană

În cazul încadrării juridice a faptei mamei potrivit alin. 1 de mai sus, activităţile celorlalţi participanţi urmează să fie încadrate în dispoziţiile art. 175 lit. d C.pen, iar, dacă au acţionat cu premeditare ori sunt rude apropiate, încadrarea se va face, după caz, şi în lit. a sau c din acelaşi text de lege.4. Dacă uciderea nou-născutului a fost comisă de o altă persoană, activitatea de participare a mamei urmează să fie încadrată ca instigare, complicitate sau coautorat la infracţiunea prevăzută de art. 175 lit. c şi d din C.pen, sau şi de la lit. a din menţionatul text, în cazul în care a acţionat cu premeditare.

1975 DÎTS nr. 2Conducător auto.

Alcoolemie. Ucidere din culpă

Faptele unui conducător de autovehicul cu tracţiune mecanică de a conduce pe drumurile publice un astfel de vehicul, având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală sau aflându-se în stare de ebrietate, de a ucide din culpă – în aceste împrejurări – o persoană, constituie infracţiunea complexă de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 3 C.pen.

1974 DÎTS nr. 7Însuşire bunuri de

către soţ. Încadrare juridică. Furt. Abuz

de încredere

Fapta unuia dintre soţi de a lua din posesia sau detenţia legitimă a celuilalt soţ, fără consimţământul acestuia, a unuia sau a mai multor bunuri comune, cu scopul, neîndoielnic stabilit, al însuşirii lor pe nedrept, constituie infracţiunea de furt prevăzută de art. 208 alin. 1 şi 3 C.pen.Fapta unuia dintre soţi de a-şi însuşi sau de a dispune pe nedrept de unul sau mai multe bunuri comune, aflate în deţinerea sa exclusivă, săvârşită cu intenţie, adică având reprezentarea prejudiciului material cauzat celuilalt soţ, unită cu voinţa producerii acestui rezultat - constituie infracţiunea de abuz de încredere prev. de art.213 C.pen.În cauzele de acest fel, pretenţiile civile vor fi soluţionate în sensul că se va dispune restabilirea situaţiei anterioare în cazul în care bunul nu a fost înstrăinat, iar dacă bunul nu mai există, se va constata că valoarea acestuia urmează să fie avută în vedere la împărţirea bunurilor comune, potrivit dispoziţiilor din codul familiei.

1974 DÎTS nr. 6Vătămare corporală gravă. Tentativă de

omor. Încadrare.

Fapta de vătămare corporală gravă, prin care făptuitorul a pus în primejdie viaţa unei persoane reprezentându-şi însă că prin aceasta s-ar putea produce şi moartea – dacă a urmărit sau a acceptat acest rezultat, fără ca moartea să se fi produs din cauze independente de voinţa sa – constituie tentativă la infracţiunea de omor, încadrându-se în art. 20 combinat cu art. 74 C.pen.Dacă făptuitorul, punând în mod obiectiv viaţa persoanei vătămate, nu a avut reprezentarea morţii victimei sau, chiar dacă şi-a reprezentat această posibilitate, nu a urmărit-o sau acceptat-o, fapta constituie infracţiunea de vătămare corporală gravă, prev. în art. 182 C.pen.

1973 DÎTS nr. 9Înlocuire închisoare

cu amendă. Circumstanţe

atenuante.

În cazul în care cel condamnat se sustrage cu rea-credinţă de la executarea amenzii, instanţa poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii, fără ca prin aplicarea a 63 ind. 1 C.pen să poată înlătura efectul circumstanţelor atenuante constate în favoarea condamnatului prin hotărârea definitivă pusă în executare.În consecinţă, ori de câte ori, în raport cu pedeapsa privativă de libertate prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită – ca pedeapsă principală unică sau alternativă – instanţa, conform art. 76 lit. e teza I C.pen, a avut posibilitatea să pronunţe fie închisoare, fie amenda, prin aplicarea art. 63 ind. 1 C.pen, pedeapsa amenzii va fi înlocuită cu pedeapsa închisorii sub minimul special până la minimul general.Dacă însă, în raport cu pedeapsa privativă de libertate prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită – ca pedeapsă principală unică alternativă – instanţa, făcând aplicarea art. 76 lit. e teza II C.pen, a fost obligată să aplice pedeapsa amenzii, această pedeapsă nu va putea fi înlocuită cu închisoarea în baza art. 631 C.pen.

1973 DÎTS nr. 8Accident auto. Acţiune civilă.

Instanţa penală învestită cu judecarea unei infracţiuni împotriva integrităţii corporale, comisă din culpă de către un conducător auto, este competentă să soluţioneze acţiunea civilă introdusă de

23

Despăgubiri şi distrugere.

persoana vătămată, atât în ceea ce priveşte despăgubirile pentru vătămările corporale suferite, cât şi cele care decurg din distrugerea ori degradarea bunurilor acelei persoane.

1973 DÎTS nr. 6 I. Judecare cauze cu minori părţi vătămate.

I.1. Lipsă plângere prealabilă. Sesizare

din oficiu.

I.2. Plângere prealabilă. Împăcare.

Retragere.

I.3. Minor victimă 14-18 ani. Ocrotitor legal. Însuşire

plângere.

I.4. Părinte ucis. Renunţare

despăgubiri

II. Judecare cauze cu minori infractori.

II.1. Lipsă discernământ.

Măsuri de ocrotire.

II.2. Revocare măsură educativă.

Competenţă.

II.3. Judecători anume desemnaţi.

II.4. Necitare. Nulitate.

II. 5. Minor devenit major. Anchetă

socială

II.6. Sustragere de la

I. Cu privire la situaţiile în care minorul are calitate de parte vătămată sau parte civilă1. În cazurile în care legea condiţionează punerea în mişcare a acţiunii penale de introducerea unei plângeri prealabile, persoana vătămată fiind un minor lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, organul de urmărire penală se poate sesiza oricând din oficiu, fără a fi obligat să verifice dacă cel îndreptăţit a reclama a introdus plângere prealabilă în termenul legal ori a declarat că nu introduce o astfel de plângere.2. Împăcarea părţilor şi retragerea plângerii prealabile, în cazurile în care o astfel de plângere a fost introdusă de reprezentantul legal al minorului sau, după caz, de acesta cu încuviinţarea ocrotitorului său, se pot face în condiţiile cerute de lege pentru exercitarea drepturilor persoanelor lipsite de capacitate sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă; retragerea plângerii prealabile nu poate opera în cazul în care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu.3. Ocrotitorul legal al minorului care a împlinit vârsta de 14 ani nu poate introduce plângerea prealabilă în numele minorului, însă acesta poate să şi-o însuşească, fiind chemat în acest scop în instanţă, ori din proprie iniţiativă; în ambele cazuri însuşirea plângerii prealabile poate fi făcută numai în termenul legal de 2 luni de la data când minorul a ştiut cine este făptuitorul.4. Când părintele minorului renunţă la despăgubirile cuvenite ca urmare a uciderii celuilalt părinte, pentru motivul că minorul primeşte pensie de urmaş, instanţa de judecată nu poate primi declaraţia de renunţare decât dacă stabileşte că prin aceasta nu se prejudiciază interesele minorului.

II. Cu privire la situaţia când minorul are calitatea procesuală de învinuit sau inculpat1. Faţă de minorul care la data săvârşirii faptei prevăzute de legea penală, nu a împlinit vârsta de 14 ani, sau are vârsta de 14 ani până la 16 ani, dar a comis fapta fără discernământ, instanţa judecătorească nu poate lua o măsură educativă; aceşti minori sunt supuşi măsurilor de ocrotire ce se iau de către comisiile pentru ocrotirea minorilor prevăzute în Legea nr.3/1970.2. Când minorul aflat în libertate supravegheată sau internat în centrul de reeducare a săvârşit o infracţiune, judecarea şi revocarea măsurii educative în vederea aplicării unei alte măsuri sau a unei pedepse revin instanţei competente a judeca ultima infracţiune.3. În compunerea instanţei de judecată – civilă sau militară care judecă pe minori potrivit dispoziţiilor art.483 C.pr.pen. nu pot intra decât judecători desemnaţi de ministrul justiţiei; nerespectarea acestor dispoziţii atrage anularea hotărârii în conformitate cu acele prevederi din art.197 alin.2 C.pr.pen. care se referă la compunerea instanţei.4. Necitarea în instanţă a delegatului autorităţii tutelare, a părinţilor şi, a tutorelui sau a curatorului minorului, ori a persoanei în îngrijirea sau în supravegherea căreia se află minorul, este sancţionată cu nulitate prevăzută în art.197 alin.1 sau 4 C.pr.pen.5. Obligaţia instanţei de a judeca un minor infractor numai dacă s-a efectuat ancheta socială subzistă şi în cazul în care, după data sesizării instanţei infractorul a devenit major.Aceeaşi obligaţie subzistă şi în cazul de infracţiuni aflate în concurs, când una sau mai multe dintre acestea au fost comise în perioada minorităţii. Lipsa anchetei sociale în ipoteza judecării unei infracţiuni continuate realizate atât în perioada minorităţii, cât şi după ce infractorul a devenit major, nu este sancţionată cu nulitatea .6. Judecarea minorului se face numai în prezenţa sa, iar

24

judecată.

II.7. Judecarea în şedinţă publică.

Nulitate

II.8. Cale de atac. Capacitate.

II.9. Internare centru reeducare. Computare

II.10 Internare centru. Amânare/ întrerupere

II. 11. Acţiune civilă. Calitate procesuală

părinţi

II.12.Minor fugit de la domiciliu. Părinte

răspunzător.

II.13. Cheltuieli judiciare. Părinţi.

sustragerea de la judecată - care permite judecarea în lipsă - trebuie să fie stabilite prin cercetări temeinice de natură a duce la această concluzie.7. Nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la judecarea în şedinţă ce nu este publică a infractorilor minori nu este sancţionată cu nulitatea absolută; pentru desfiinţarea hotărârii este necesar ca partea interesată sau procurorul să dovedească vătămarea intereselor minorului ( art.197 alin.1 C.pr.pen.) ori să constate că prin judecarea în şedinţă publică nu s-a putut afla adevărul şi soluţiona cauza în mod just ( art.197 alin.4 C.pr.pen.).8. Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani poate folosi căile de atac numai prin reprezentantul său legal; după împlinirea acestei vârste minorul utilizează căile de atac personal, cu încuviinţarea ocrotitorului legal.9. Durata internării minorului într-un centru de reeducarea nu se compută în durata pedepsei pronunţate pentru o infracţiune concurentă şi nici nu se ia în calculul termenului prevăzut de lege pentru liberarea condiţionată.10. Internarea într-un centru de reeducare nu poate fi amânată nici întreruptă.11. Atât minorul care a împlinit vârsta de 14 ani cât şi părinţii săi urmează a fi obligaţi în condiţiile legii la repararea întregului prejudiciu cauzat; în consecinţă aceştia vor fi chemaţi în procesul penal în calitate de părţi responsabile civilmente.12. Pentru paguba pricinuită printr-o infracţiune de un minor care a fugit de la domiciliu sunt răspunzători părinţii sau cei care, potrivit legii, aveau, în momentul pricinuirii pagubei, îndatorirea de supraveghere, cu excepţia cazurilor în care se dovedesc că şi-au îndeplinit cum se cuvine această obligaţie – asigurându-se ca minorul să se afle tot timpul la domiciliul lor – sau că fapta păgubitoare s-ar fi produs chiar dacă supravegherea ar fi fost exercitată cu grija cuvenită.13. Minorul faţă de care s-a luat o măsură educativă este obligat la plata cheltuielilor judiciare.Părinţii săi sau alte părţi responsabile civilmente sunt obligate la plata acestor cheltuieli, în condiţiile arătate la punctul 11, în măsura în care sunt obligate la repararea pagubei.

1973 DÎTS nr.3 Măsurile de siguranţă.

1. Internare medicală. Măsură provizorie.

Durată.

2. Speculă. Confiscare bunuri sau sume de bani.

1. Măsura de siguranţă a internării într-un institut medical de specialitate a făptuitorilor bolnavi mintali ori toxicomani, luată de procuror în cursul urmăririi penale, în mod provizoriu, conform art.114 alin.2 C.pen şi art.162 C.pr.pen., îşi menţine efectele până la confirmarea ei de către instanţa de judecată penală, chiar dacă procesul penal a luat sfârşit printr-o ordonanţă de încetare a urmăririi penale ori de scoatere de sub urmărire, excepţie făcând doar cazul când soluţia de neurmărire a fost determinată de motivul că fapta care a format obiectul urmăririi nu există, nu a fost săvârşită e învinuit ori inculpat, sau nu este prevăzută de legea penală.Dacă această măsură nu a fost luată în timpul efectuării actelor de urmărire penală, ea poate să fie luată de procuror, desigur tot în mod provizoriu, şi prin ordonanţa de încetare a urmăririi penale ori de scoatere de sub urmărire, în ambele situaţii însă urmând ca după emiterea ordonanţei instanţa să fie sesizată în vederea confirmării acestei măsuri.Sesizarea se va adresa instanţei căreia i-ar fi revenit competenţa de a judeca în fond cauza.2. Sunt supuse confiscării speciale, în cazul infracţiunii de speculă, atât bunurile şi valorile care au fost găsite la inculpat sau au servit sau erau destinate să servească la săvârşirea infracţiunii, cât şi sumele de bani ce au fost folosite pentru săvârşirea infracţiunii ori au fost dobândite ca urmare a activităţii infracţionale.Dacă sumele de bani folosite la săvârşirea infracţiunii şi cele dobândite ca urmare a comiterii ei nu au fost găsite la inculpat, acesta va fi obligat la plata unor sume echivalente (mai puţin pentru cele investite în bunurile confiscate în natură).Atunci când infractorul a folosit în mod succesiv aceleaşi sume de bani la mai multe operaţii de speculă, el nu va putea fi obligat decât la plata sumei iniţial investite şi a sumelor dobândite prin săvârşirea infracţiunii.

25

3. Primire de foloase necuvenite, trafic de influenţă. Confiscare

4. Dare, luare de mită. Participaţie.

Confiscare.

3. Bunurile şi valorile obţinute de inculpat ca urmare a săvârşirii infracţiunii de primire de foloase necuvenite şi a infracţiunii de trafic de influenţă sunt supuse confiscării chiar dacă au fost restituite persoanelor de la care infractorul le-a primit: dacă, după restituire, bunurile şi valorile au fost distruse, consumate sau înstrăinate de aceste persoane, ele, iar nu inculpatul, vor fi obligate la plata echivalentului bănesc.În situaţia în care bunul supus confiscării nu se mai află în posesia inculpatului, persoana care îl deţine sau care urmează să fie obligată la plata echivalentului bănesc trebuie să fie introdusă în proces în calitate de deţinător al bunului.Dacă persoana care a dat bunul denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fie sesizat, bunul se va restitui acelei persoane, iar dacă i-a fost restituit între timp de către inculpat, nu va mai fi confiscat.4. În cazul infracţiunilor de dare sau luare de mită, a infracţiunii de primire de foloase necuvenite şi a celei de trafic de influenţă, dacă activitatea infracţională a fost săvârşită în participaţie, instanţa este datoare, dacă bunurile şi valorile date pentru comiterea infracţiunii nu se mai găsesc, să stabilească ce anume bunuri şi valori au revenit fiecărui participant şi să-l oblige pe fiecare, separat, la plata echivalentului în bani al acelor bunuri şi valori de care a profitat.

1972 DÎTS nr. 9 Cauze penale cu infractori minori

I.1. Acte comise in minoritate. Acte

comise in majorat

I.2. Minor 14-16 ani. Stabilire

discernământ.

II.1. Alegere sancţiune

II.2. Mustrări anterioare

I. Cu privire la stabilirea limitelor răspunderii penale a minorilor:1. În cazul în care minorul a săvârşit, în timpul când nu răspundea penal, o parte din actele succesive componente ale unei infracţiuni continue ori continuate sau ale unei infracţiuni de obicei, pe care le repetă în perioada în care a devenit răspunzător potrivit legii, va fi tras la răspundere penală numai pentru activitatea infracţională săvârşită în această ultimă perioadă. În cazul în care a săvârşit, în timpul în care nu răspundea penal, o faptă prevăzută de legea penală cu urmări progresive realizate în perioada în care a devenit răspunzător, el nu va fi tras la răspundere penală.2. pentru stabilirea existenţei discernământului minorului între 14 şi 16 ani în momentul săvârşirii unei infracţiuni, instanţele trebuie să examineze nu numai starea psihică a minorului, ci şi natura faptei comise, împrejurările concrete ale comiterii acesteia, posibilitatea de a aprecia - ca urmare a educaţiei şi instrucţiei primite precum şi a fluenţelor mediului ambiant – că săvârşeşte o faptă dăunătoare ce-i poate atrage pedepsirea; dacă instanţa nu poate stabili cu propriile mijloace starea psihică a minorului, va dispune efectuarea unei expertize medico-psihiatrice.

II. Cu privire la consecinţele răspunderii penale a minorului.1. Potrivit dispoziţiilor art. 100 alin. 2 C.pen, pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului; instanţele vor face această apreciere ţinând seama, astfel cum se prevede în art. 100 alin. 1 partea a II-a, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de starea fizică a minorului, de dezvoltarea sa intelectuală şi morală, de comportarea lui, de condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit şi de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.Ţinând seama de dispoziţiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 23/1969 pentru executarea pedepselor, instanţele vor examina dacă, în cazul unor infracţiuni mai puţin grave, pentru care apreciază că ar trebui să aplice minorului o pedeapsă de scurtă durată, nu ar fi indicat să ia o măsură educativă, pentru a nu prejudicia procesul de învăţământ şi de pregătire profesională a minorului.După alegerea sancţiunii – măsura educativă sau pedeapsa – instanţele vor stabili în cadrul sancţiunii alese, măsura educativă, sau, după caz, pedeapsa corespunzătoare.Pentru alegerea măsurii educative, instanţele vor avea în vedere dispoziţiile art. 104 alin. 2 C.pen – care înscriu regula priorităţii mustrării şi libertăţii supravegheate – precum şi pe acelea prevăzute în art. 100 alin. 1 partea II-a C.pen.2. Măsura educativă a mustrării nu se poate lua în ipoteza că minorul a mai fost sancţionat în acest fel, chiar dacă infracţiunea

26

II.3. Libertate supravegheată

minor. Părinţi sau alte persoane.

II.4. Libertate supravegheată.

Revocare.

II.5. Internare centru reeducare. Durata.

II.6. Pedeapsă. Nouă infracţiune. Măsură

educativă.

II.7. Graţiere pedeapsă. Internare

II.8. Internare institut medico-educativ.

Expertiză

II.9. Pedeapsă. Criterii

individualizare.

II.10. Tentativă. Limite pedeapsă.

II.11. Pedeaspsă. Suspendarea

executării

II.12. Concurs de infracţiuni. Stabilire

sancţiuni.

săvârşită din nou prezintă un pericol social redus.3. Măsura educativă a libertăţii supravegheate nu implică încredinţarea supravegherii minorului întotdeauna părinţilor pentru motivul că aceştia nu sunt despărţiţi; când se constată lipsa legăturilor afective între părinţi şi minori, lipsa lor de grijă pentru educarea şi procesul de instruire a minorului, ori existenţa unei stări conflictuale care îndepărtează pe minor de familie, instanţele vor încredinţa supravegherea minorului celorlalte persoane – în afara părinţilor – arătate în art. 103 C.pen, sau uneia dintre instituţiile prevăzute în acest text.4. Instanţa de judecată care a luat măsura libertăţii supravegheate, în cazul în care este înştiinţată de persoane căreia i-a fost încredinţată supravegherea minorului, că acesta se sustrage de la supraveghere, sau are purtări rele, ori a comis o infracţiune, trebuie să aibă rol activ şi, mai înainte de a revoca măsura libertăţii supravegheate să verifice prin orice mijloace de probă executarea celor arătate în înştiinţare.5. Măsura educativă a internări într-un centru de reeducare durează în principiu până la majorat, dar dacă minorul, în cursul unui an de la internare, dă dovezi temeinice de îndreptare, de sârguinţă la învăţătură şi la însuşirea pregătirii profesionale, poate fi liberat înainte de a deveni major; în consecinţă, instanţele de judecată, luând măsura internării, nu pot stabili prin hotărâre că aceasta va dura până la majoratul minorului.6. Faţă de minorul care a executat o pedeapsă şi a săvârşit după liberare din nou o infracţiune, se poate lua o măsură educativă, dacă această infracţiune prezintă un grad de pericol social redus.7. Graţierea totală şi condiţionată a unei pedepse aplicate minorului care a comis o infracţiune în timpul în care execută măsura educativă a internării într-un centru de reeducare nu atrage revocarea măsurii internării.8. Măsura educativă a internării într-un institut medico-educativ se poate lua de instanţă numai dacă efectuarea unei expertize medicale şi de specialitate confirmă necesitatea supunerii minorului atât unui tratament medical, cât şi unui regim special de educaţie.9. În cazul în care instanţele de judecată aleg, pentru sancţionarea minorului infractor, pedeapsa amenzii sau închisorii, ele vor individualiza în raport cu prevederile art. 72 C.pen.10. Dacă minorul a săvârşit tentativa la o infracţiune, limitele pedepsei de aplicat sunt acele prevăzute pentru tentativa la infracţiunea respectivă, reduse cu jumătate, potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. 1 C.pen.În cazul circumstanţelor atenuante sau agravante, acestea se aplică la limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, reduse cu o treime, în conformitate cu dispoziţiile textului menţionat.11. Instanţele de judecată trebuie să examineze în fiecare caz în care apreciază că urmează a se aplica minorului o pedeapsă, dacă sunt întrunite condiţiile art. 81 C.pen, şi, în consecinţă, să dispună suspendarea condiţionată a executării acesteia, dacă îşi formează convingerea că îndreptarea minorului se poate realiza şi fără executarea efectivă a pedepsei; de asemenea, ele trebuie să examineze dacă, odată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, nu este necesară încredinţarea supravegherii minorului uneia dintre persoanele sau instituţiile prevăzute în art. 103 C.pen.12. În caz de concurs de infracţiuni săvârşite de un minor, instanţele vor lua o singură măsură educativă pentru întreaga pluralitate de infracţiuni, dacă găsesc că pentru îndreptarea minorului este suficient a se lua o asemenea măsură, iar când apreciază că se impune aplicarea de pedepse, vor stabili astfel de sancţiuni pentru fiecare infracţiune în parte, făcând apoi aplicarea art. 34 C.pen.În ipoteza în care unele dintre infracţiunile concurente prezintă gradul de pericol social care atrage aplicarea unor pedepse, se vor stabili aceleiaşi sancţiuni şi pentru infracţiunile mai puţin grave, făcându-se apoi aplicarea art. 34 C.pen.În cazul în care după luarea unei măsuri educative se descoperă că minorul a mai săvârşit o infracţiune pentru care se apreciază că ar fi cazul a se aplica pedeapsa închisorii, măsura educativă se revocă.13. Când instanţele de judecată aplică minorului pedeapsa

27

II.13. Pedeapsă principală. Pedepse

accesorii.

închisorii, trebuie să pronunţe şi o pedeapsa accesorie prevăzută în art. 71 C.pen.

1972 DÎTS nr. 8 Cheltuieli judiciare1.Inculpat

condamnat. Admitere recurs.

2. Cheltuieli judiciare in cursul up

Sume platite martorilor şi experţilor.

3. Onorariu apărător

Inculpat condamnat. Imposibilitate de plată cheltuieli

judiciare.

Inculpatul nu suportă cheltuielile. Onorariul

avocatului.

Declinare sau restituire. Onorariul

avocatului

Inculpat minor. Onorariul avocatului

1. În caz de admitere a recursului declarat de inculpat sau a altor cereri în legătură cu condamnarea, introduse la instanţe de către acesta, inculpatul nu poate fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, indiferent de temeiul sau limitele admiterii recursului sau cererii.2. În cuantumul cheltuielilor judiciare stabilite de instanţă trebuie incluse şi cheltuielile judiciare efectuate în cursul urmării penale.De asemenea, în cheltuielile judiciare trebuie incluse sumele plătite martorilor, experţilor şi interpreţilor drept cheltuieli de transport, întreţinere şi locuinţă, conform instrucţiunilor ministrului justiţiei şi ale procurorului general al R.S.R, aprobate prin H.C.M. nr. 4009/1953, modificată prin H.C.M. 845/1971. În scopul plăţii acestor sume, instanţa trebuie să se pronunţe cu privire la cererile formulate de cei îndreptăţiţi ţinând seama, cu ocazia determinării cheltuielilor de deplasare la înapoiere, de costul biletelor de călătorie folosite la venire.3. Inculpatul care a beneficiat de apărare din oficiu trebuie obligat, prin hotărâre judecătorească, să plătească biroului colectiv de asistenţă juridică onorariul de avocat integral, potrivit tarifului, ori de câte ori există temeiuri pentru obligarea sa la plata celorlalte cheltuieli judiciare cuvenite statului, şi, totodată, se constată că are posibilităţi de plată. În acest caz, cheltuielile pe care le implică urmărirea se avansează de biroul colectiv de asistenţă juridică, urmând ca ele să fie recuperate de la inculpat.În situaţia în care există temeiuri pentru obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare, dar instanţa constată, pe baza actelor dosarului, că inculpatul nu are posibilităţi de plată, într-un timp rezonabil, se va face menţiune despre aceasta în hotărârea judecătorească şi sa va dispune ca onorariul să se avanseze, în cuantumul stabilit de Ministerul Justiţiei, din fondul prevăzut anume în acest scop în planul de cheltuieli al acestui minister. Prin hotărâre se va mai preciza, că, în acest caz, suma avansată de Ministerul Justiţiei se include în cheltuielile judiciare puse în sarcina inculpatului.În cazurile de mai sus, instanţele vor examina cu toată grija posibilităţile reale de plată ale inculpatului. În situaţia în care inculpatul nu este obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, prin hotărâre se va dispune ca onorariul cuvenit apărătorului din oficiu să se plătească din fondul prevăzut în planul de cheltuieli al Ministerului Justiţiei, în procentul stabilit prin instrucţiunile acestui minister, suma plătită rămânând în sarcina statului.Dacă instanţa îşi declină competenţa sau restituie cauza procurorului în vederea completării urmării penale, prin hotărârea de dezînvestire se va dispune ca onorariul apărătorului din oficiu să se avanseze din fondul special prevăzut în planul de cheltuieli al Ministerului Justiţiei. Organul de urmărire penală sau instanţa care rezolvă cauza va include suma avansată în cheltuielile judiciare puse în sarcina inculpatului sau va dispune ca acea sumă să rămână în sarcina statului, ţinând seama de soluţia pronunţată în cauză.Inculpatul minor va fi obligat la plata onorariului de avocat în aceleaşi condiţii ca şi inculpatul major, fie singur, dacă răspunderea sa civilă nu este angajată şi nu există parte responsabilă civilmente, responsabilă civilmente, fie solidar cu persoana care răspunde patrimonial pentru el, în celelalte cazuri.

1972 DÎTS nr. 5Acte false. Încasare

sume de bani. Infracţiune

Infracţiunea de înşelăciune în paguba avutului obştesc, săvârşită prin prezentarea de acte de studii false la angajarea într-o funcţie, prin declaraţii mincinoase în vederea încasării alocaţiei de stat pentru copii, ori prin prezentarea de acte de vechime în muncă false

28

continuată în scopul obţinerii pensiei ori a ajutorului social, urmată de încasarea periodică a unor sume de bani necuvenite, este continuată, în condiţiile art. 41 alin. 2 C. pen.

1972 DÎTS nr. 3 Urmărire penală. Nulităţi

1. Prezentare material up. Necitare.

Nulitate

2. Neefectuare ancheta socială.

Nulitate acte ulterioare.

3. Prezentare material u.p. Lipsa asistenţei juridice.

4. Prezentare material up.

Omisiune. Nulitate

1. Omisiunea organului de urmărire penală de a cita persoanele prevăzute în art. 481 alin.1 C.pr.pen, pentru a asista la efectuarea prezentării materialului de urmărire penală învinuitului sau inculpatului minor care nu a împlinit vârsta de 16 ani, atrage nulitatea acestui act numai în condiţiile prevăzute în art. 197 alin. 4 C.pr.pen.2. Nerespectarea de către organul de urmărire penală a prevederii din art. 482 alin.1 C.pr.pen, potrivit căreia este obligat să dispună efectuarea anchetei sociale în cauzele cu infractori minori, duce la anularea actelor procedurale ulterioare, inclusiv a actului de sesizare şi a hotărârii pronunţate. În asemenea situaţii, cauza urmează a fi restituită procurorului în vederea completării actelor de urmărire penală.3. Nerespectarea dispoziţiilor procedurale referitoare la asistarea inculpatului minor, militar în termen sau arestat, chiar în altă cauză, de către apărător, la prezentarea materialului de urmărire penală, este sancţionată în toate cazurile, potrivit art. 197 alin. 2 şi 3 C.pr.pen, cu nulitatea absolută şi atrage restituirea cauzei procurorului în vederea refacerii actelor procesuale efectuate fără asigurarea asistenţei juridice.4. Omisiunea organului de urmărire penală de a prezenta inculpatului materialul de urmărire penală nu este sancţionată cu nulitatea absolută. Această omisiune atrage insă sancţiunea nulităţii absolute, în condiţiile prevăzute în art. 197 alin. 2 şi 3 C.pr.pen, dacă inculpatul este minor, militar în termen sau arestat chiar în altă cauză.

1972 DÎTS nr. 2 Stabilirea despăgubirilor

Damnum emergens. Lucrum ceesans

Dobânda legală

Infracţiune continuată

Sustragere sumă de bani. Beneficiu

nerealizat

Suma de bani. Avans spre decontare.

Plata în rate.

Despăgubirile datorate ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, stabilite într-o sumă globală, trebuie să cuprindă atât pierderea suferită de partea vătămată, cât şi beneficiul nerealizat. Acest beneficiu poate fi planificat, iar când nu se dovedeşte că era realizabil integral, ori nu există o asemenea planificare, el poate fi determinat de instanţă pe baza probelor administrate.Totodată instanţa de judecată va obliga pe inculpat şi la plata dobânzii legale aferente de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la plata integrală a despăgubirilor.Dacă prejudiciul a fost cauzat printr-o infracţiune continuată, beneficiul nerealizat ce urmează a fi inclus în cuantumul despăgubirilor trebuie calculat pentru fiecare act infracţional în parte, iar când acest calcul nu este posibil, acest beneficiu se va stabili în raport de ultimul act infracţional, de la data comiterii infracţiunii ori de la data în care infractorul ar fi fost în situaţia de a nu mai putea comite atare fapte.În cazul în care obiectul material al infracţiunii îl constituie o sumă de bani, beneficiul nerealizat ce urmează a fi achitat părţii vătămate constă, în conformitate cu prev. art. 1088 C. civil, în dobânda legală aferentă, plătibilă pe toată perioada de timp de la data săvârşirii infracţiunii şi până la achitarea sumei datorate. Aceasta nu exclude posibilitatea obligării inculpatului la plata şi a altor daune ce s-ar fi cauzat prin sustragerea, în orice mod a sumei de bani.În cazul în care obiectul material al infracţiunii constă într-o sumă de bani încredinţată cu titlu de avans spre decontare, în condiţiile hotărârii Consiliului de miniştri nr. 858/1957, inculpatul urmează să fie obligat la restituirea sumei nedecontate, cât şi la plata majorării aferente de 0,50% pentru fiecare zi de întârziere, care curge de la data când trebuia justificat avansul şi până la completa lui achitare. În această situaţie, inculpatul nu mai datorează dobânda legală, aceasta fiind inclusă în majorare.În situaţia în care instanţa a stabilit ca despăgubirile să fie plătite

29

Dobânzi. periodic, precum şi în cazurile reglementate n art. 63 alin. 1 din Hotărârea Consiliului de miniştri nr. 792/1960, republicată la 15 decembrie 1969, debitorul nu datorează dobânzi la sumele ce urmează a fi plătite periodic sau în rate. În cazul în care însă aceste sume nu au fost achitate la termenele fixate, creditorul are dreptul şi la dobânda legală pentru sumele neachitate, dobânda care curge de la data când ele erau exigibile.

1972 DÎTS nr. 1 Conducător auto. Sustragere bunuriSustragere. Bunuri

primite de alte persoane.

Sustragere. Bunuri primite de

conducătorul auto

Sustragere. Carburanţi.

Sustragerea de către conducătorul auto a unor bunuri aparţinând avutului obştesc, pe care le transportă, constituie infracţiunea de furt în paguba avutului obştesc, în cazul în care bunurile au fost luate în primire de altă persoane, care însoţeşte transportul.Însuşirea, folosirea sau traficarea de către conducătorul auto, funcţionar sau alt salariat în sensul art. 147 sau 148 C.pen, a bunurilor ce i-au fost încredinţate pentru transport şi pe care le-a luat în primire cu obligaţia de a le preda destinatarului în cantitatea şi sortimentele prevăzute în actul de transport, constituie infracţiunea de delapidare.Însuşirea de către acelaşi conducător auto a carburanţilor ori, lubrefianţilor, ce i-au fost încredinţaţi – în natură sau în bonuri – pentru alimentarea autovehiculului, constituie infracţiunea de furt în paguba avutului obştesc.

1971 DÎTS nr. 9 Înşelăciunea săvârşită prin uz de

fals. Concurs

Înşelăciunea săvârşită prin folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că acest înscris este fals, constituie atât infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. 2 C.pen, cât şi infracţiunea prevăzută de art. 291 C.pen, aflate în concurs.

1971 DÎTS nr. 8 Furt art. 210 C.pen.

Semnificaţia„a locui împreună”

Semnificaţia„a găzdui”

În înţelesul art. 210 C.pen a locui împreună înseamnă a folosi aceeaşi locuinţă, în întregime sau parţial, permanent sau pe o perioadă de timp limitată, dar având totuşi o durată care să-i imprime un caracter de stabilitate. Ca atare, trebuie consideraţi că se află în situaţia de mai sus cei ce locuiesc în dormitoarele internatelor, căminelor, în dormitoarele comune afectate executării unor lucrări sezoniere etc. În situaţia în care locuirea împreună se referă numai la o parte a locuinţei, furtul este supus regimului juridic prevăzut de art. 210 C.pen numai dacă obiectul furat s-a găsit în partea de locuinţă a cărei folosinţă este comună infractorului şi persoanei vătămate.Nu locuiesc împreună persoanele care ocupă, temporar, aceeaşi cameră de hotel, acelaşi dormitor la o cabană turistică etc.A găzdui, în înţelesul aceluiaşi text de lege, înseamnă a oferi adăpostire, ospitalitate, care, prin modul în care a fost acordată, relevă încrederea persoanei vătămate în cel căruia i-a fost acordat posibilitatea de a folosi – uneori chiar pentru o durată mai scurtă de timp – locuinţa sa. Noţiunea de găzduire exclude situaţiile în care infractorul se găseşte în mod întâmplător în locuinţa celui de la care fură.

1971 DÎTS nr. 1 Minor devenit major în cursul judecăţii.

1. Asistenţă juridică

2. Procedura specială

3. Aplicare măsuri educative

1. Asistenţa juridică a infractorului minor la judecarea în primă instanţă sau în recurs este obligatorie numai dacă acesta nu a devenit major la data sesizării instanţei respective.2. Procedura specială pentru judecarea infracţiunilor săvârşite de minori este aplicabilă în instanţa de recurs numai dacă la data sesizării acestei instanţe inculpatul nu a devenit major.3. Măsura educativă a mustrării poate fi aplicată infractorului minor care a depăşit vârsta de 18 ani la data pronunţării hotărârii.Măsura educativă a libertăţii supravegheate nu poate fi luată faţă de infractorul minor care a depăşit vârsta de 17 ani.Celelalte măsuri educative, prevăzute în art. 101 lit. c şi d C.pen, nu pot fi luate faţă de infractorul minor care a devenit major, dar pot fi luate de infractorul minor care a împlinit vârsta de 17 ani.

30

1970 DÎTS nr. 9 Individualizarea pedepsei. Concursul

între circumstanţe atenuante şi stare de

recidivă.

În cazul concursului dintre circumstanţele atenuante şi starea de recidivă, pedeapsa principală se fixează între limita minimă la care se poate ajunge potrivit art. 76 şi 77 C.pen. şi maximul special, prevăzut de lege pentru infracţiunea respectivă, iar dacă maximul special nu este îndestulător se poate adăuga un spor la limitele prevăzute de art. 39 C.pen.

1970 DÎTS nr. 6 Liberare condiţionată

1. Condiţii

2. Condamnat arestat. Prezenţa la

judecare.

3. Pedepse definitive

Reînnoire cerere. Comportament

analizat.

4. Concurs de infracţiuni. Fracţiune

5. Modificarea pedepsei.

Reexaminare

6. Minor.

1. Liberarea condiţionată nu trebuie acordată întotdeauna, imediat după executarea efectivă a fracţiunilor de pedeapsă prevăzute de art. 59 şi 60 C.pen, ci numai dacă, în urma unei cercetări amănunţite a modului de comportare a condamnatului în timpul executării pedepsei şi a antecedentelor sale penale, instanţa îşi face convingerea că îndreptarea condamnatului este posibilă şi fără executarea efectivă a întregii pedepse.2. Condamnatul arestat nu trebuie adus la judecarea cererii sau propunerii de liberare condiţionată decât în cazul în care instanţa consideră necesară prezenţa acestuia.Aceeaşi soluţie se impune şi în cazul soluţionării cererilor de liberare a minorului, înainte de a deveni major, dintr-un institut de reeducare.3. Cererea sau propunerea de liberare condiţionată trebuie să se refere numai la pedepse pronunţate prin hotărâri definitive şi se soluţionează examinându-se dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 59 şi 60 C.pen în momentul soluţionării ei.În cazul reînnoirii cererii sau propunerii de liberare condiţionată, se va ţine seama de datele privind comportarea condamnatului pe întreaga durată a deţinerii până în momentul soluţionării ei.4. În cazul concursului de infracţiuni, când între pedepsele contopite se află şi pedepsele pronunţate pentru infracţiuni prevăzute în art. 60 alin.1 C.pen, fracţiunea de pedeapsă ce trebuie efectiv executată se calculează pentru fiecare dintre pedepsele contopite, potrivit prevederilor art. 59 sau 60 C.pen - după natura infracţiunii -, iar liberarea condiţionată se poate dispune numai după executarea fracţiunii celei mai mari.5. Orice modificare adusă pedepsei pronunţată prin hotărârea de condamnare a celui liberat condiţionat atrage reexaminarea îndeplinirii condiţiilor cerute de art. 59 şi 60 C.pen în raport cu situaţia nou creată.6. Liberarea condiţionată se acordă în condiţiile prevăzute de art. 60 alin. 4 C.pen numai dacă cei condamnaţi în timpul minorităţii au executat fracţiunea de pedeapsă menţionată în acest text înainte de împlinirea vârstei de 18 ani.

1970 DÎTS nr. 4 1. Omorul şi tentativa de omor

2. Omor asupra a două persoane. Niciun decedat.

3. Omor asupra a două persoane. Un

decedat.

1. Pentru existenţa infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzut de art. 176 alin. 1 lit. b C.pen nu este necesar ca fapta să fi fost săvârşită printr-o acţiune unică, ci este suficient să fi fost comisă în aceeaşi împrejurare chiar prin acţiuni diferite.Prevederile art. 176 alin. 1 lit. c C.pen sunt aplicabile atât în situaţia în care pentru primul omor infractorul a fost condamnat anterior printr-o hotărâre definitivă, cât şi în cazul în care acesta este judecat deodată pentru toate omorurile săvârşite în împrejurări diferite. În ambele situaţii se vor aplica însă după caz, dispoziţiile legale privitoare la starea de recidivă sau la concursul de infracţiuni.2. Tentativa de omor asupra a două sau mai multor persoane, va fi sancţionată, când niciuna dintre victime nu a decedat, în baza art. 21 C.pen combinat cu art.176 lit. b C.pen.3. Dacă, în cazul menţionat la punctul 2, una dintre victime a decedat, fapta va constitui atât infracţiunea de omor – simplu, calificat sau deosebit de grav – săvârşită asupra unei singure persoane, cât şi tentativa de omor, după caz, simplu, calificat sau deosebit de grav, aflate în concurs.

1970 DÎTS nr. 3Furtul comis în timpul nopţii. Agravantă.

Infracţiunea de furt este calificată potrivit art. 209 lit. e C.pen ori de câte ori se stabileşte că fapta a fost comisă în timpul nopţii. Caracterul calificat al acestei infracţiuni şi deci răspunderea penală agravată faţă de furtul săvârşit în timpul zilei derivă, din voinţa legii,

31

exclusiv din împrejurarea de fapt că infractorul a furat noaptea, astfel că instanţele nu pot modifica prevederile exprese ale legii, condiţionând aplicarea acestora şi de dovedirea altor împrejurări.

1970 DÎTS nr. 2Furt de folosinţă.

Avariere bun. Acţiunea civilă

admisibilă.

Instanţa penală învestită cu judecarea infracţiunii de furt a unui vehicul în scopul folosirii lui pe nedrept este competentă să soluţioneze şi acţiunea civilă a persoanei vătămate având ca obiect pretenţiile de acoperire a pagubei produse prin avarierea vehiculului sustras, chiar dacă avarierea nu constituie infracţiune ori a fost produsă prin fapta unui terţ.

1970 DÎTS nr. 1Fals în înscrisuri

oficiale. Nefolosire.

Persoana care plăsmuieşte în întregime sau parţial un înscris oficial, comite infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale, prevăzute de art. 288 C.pen, fără a fi necesar ca pentru existenţa acestei infracţiuni înscrisul să fie folosit.

1969 DÎTS nr. 8 Reabilitare

1. Respingere cerere. Reiterare.

2. Buna conduită. Durata de timp.

3. Tribunal militar. Competenţă

4. Reailitare de drept. Constatare

judecătorească.

5. Termen de reabilitare. Nouă

infracţiune.

1. Reiterarea unei cereri de reabilitare a fost respinsă înainte de 01.01.1969 pentru motive de oportunitate, se poate face oricând, dispoziţiile art. 138 C.pen referindu-se numai la cererile de reabilitare respinse pentru neîndeplinirea vreuneia dintre condiţiile prevăzute în art. 137 C.pen.2. În aprecierea bunei conduite cerute condamnatului pentru obţinerea reabilitării judecătoreşti, instanţa trebuie să aibă în vedere comportamentul acestuia, pe toată perioada de timp prevăzută de art. 135 C.pen, la toate locurile de muncă unde a lucrat precum şi în afara acestora.3. Competenţa de judecată a cererii de reabilitare privind o condamnare pronunţată de un tribunal militar aparţine fie tribunalului militar care a judecat în primă instanţă, fie instanţei civile de acelaşi grad in a cărei rază teritorială se află domiciliul condamnatului.4. Cererea unei persoane de a se constata judecătoreşte intervenirea reabilitării sale de drept este admisibilă. Hotărârea prin care se admite o astfel de cerere nu are caracter constitutiv de drepturi şi nu schimbă natura juridică a reabilitării de drept.5. În cazul în care în intervalul de 3 ani următor executării unei pedepse de cel mult 1 an închisoare sau amendă, aplicată pentru o infracţiune ce nu era îndreptată contra avutului obştesc, fostul condamnat săvârşeşte una sau mai multe infracţiuni, reabilitarea de drept nu mai operează, iar condamnatul va putea cere reabilitarea judecătorească în condiţiile acesteia. În această situaţie, instanţa va admite cererea de reabilitare judecătorească numai dacă pentru toate condamnările sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, cu această ocazie putând constata şi intervenirea reabilitării de drept pentru condamnările care îndeplinesc toate cerinţele prevăzute de art. 134 C.pen. Această constatare apare însă lipsită de interes în cazul respingerii cererii de reabilitare judecătorească.

1969 DÎTS nr. 7Asistenţa juridică. Concluzii. Prezenţa

inculpatului.

Inculpat minor.Prelungire arestare. Asistenţă juridică.

1. În cazurile în care legea prevede că asistenţa juridică a inculpatului este obligatorie, apărătorul ales sau desemnat din oficiu, în baza prevederilor art. 171 C.pr.pen., nu poate pune concluzii în faţa instanţei decât în prezenţa inculpatului. Tot astfel, apărătorul nu poate pune concluzii, în lipsa inculpatului, nici în cazurile în care legea dispune ca judecata să se facă în prezenţa inculpatului, iar acesta se sustrage de la judecată cu toate diligenţele făcute de instanţă pentru aducerea lui.

2. Asistenţa juridică este obligatorie pentru infractorul minor la judecarea cererii de prelungire a arestării preventive a acestuia.

1969 DÎTS nr. 41. Recurs inculpat.

Circumstanţe atenuante. Înlăturare

2. Recurs. Admitere. Reţinere spre rejude- care. Soluţionare în

aceeaşi şedinţă.

1. Instanţa de recurs, admiţând recursul inculpatului – dacă nu există şi recurs în defavoare declarat de procuror sau recurs al părţii vătămate în cauzele în care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă – nu poate înlătura circumstanţele atenuante stabilite în favoarea condamnatului de prima instanţă şi nu poate menţine pedeapsa aplicată pe motiv că legea nouă, intervenită după pronunţarea sentinţei, prevede pentru infracţiunea săvârşită o pedeapsă al cărei minim special este inferior minimului special din legea anterioară.

32

2. Instanţa de recurs, admiţând recursul şi reţinând cauza pentru rejudecare conform art. 379 pct. 2 lit. b C.pr.pen., poate soluţiona fondul cauzei în aceeaşi şedinţă de judecată şi prin aceeaşi decizie prin care soluţionează recursul.

1969 DÎTS nr. 3Cauză de

nepedepsire. Soluţie

În situaţia în care răspunderea penală este înlăturată pe temeiul unei prevederi legale speciale de nepedepsire a infractorului, instanţa va pronunţa încetarea procesului penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. b C.pr.pen, cu referire la textul de lege care prevede cazul de nepedepsire, iar nu achitarea inculpatului.

1968 DÎTS nr. 10Conducător auto. Angajat. Abuz în

folosire autovehicul. Accident.

Conducătorul de autovehicul, angajat al unei unităţi obşteşti care foloseşte autovehiculul unităţii în mod abuziv - fără autorizaţie necesară, în interes personal etc. - săvârşeşte infracţiunea de abuz de serviciu, daca fapta sa întruneşte şi celelalte elemente constitutive ale acestei infracţiuni.În situaţia în care acelaşi angajat cu prilejul folosirii abuzive a autovehiculului, provoacă şi un accident de circulaţie, prin care produce din culpă o pagubă avutului obştesc sau personal ori o tulburare bunului mers al unităţii, el săvârşeşte şi infracţiunea de neglijenţă în serviciu, daca sunt întrunite şi celelalte elemente constitutive ale acestei infracţiuni.Infracţiunea sus-menţionată se afla în concurs real.Dacă prin accidentul de circulaţie s-a produs o paguba unui terţ, unitatea al cărei angajat este conducătorul de autovehicul va răspunde în baza art. 1000 alin. 3 Cod civil.

1964 DÎTS16 nr. 17

Infracţiune. Provocare victimă.

Stabilire despăgubiri civile

În cazul infracţiunilor săvârşite ca urmare a provocării din partea victimei, la stabilirea despăgubirilor civile se va ţine seama de regulile la culpa comună.

NOTĂ: Pentru acces la hotărârile in extenso, recomandăm:- lucrarea : „Jurisprudenţa instanţe supreme în unificarea practicii judiciare (1969-2008)”, ediţie îngrijită

de Lavinia Lefterache, Iuliana Nedelcu, Francisca Vasile, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2008; - pagina web www.scj.ro/decizii_SU.asp;- accesarea aplicaţiei LEGIS, secţiunea Jurisprudenţă.

16 În perioada 1952-1987, Plenul Tribunalului Suprem a dat decizii de îndrumare în vederea aplicării unitare a legii în activitatea de

judecată, în baza art. 97 din Constituţia Republicii Socialiste România (devenit după republicare art. 104 alin.2) şi a art. 35 pct. 2 din Legea nr. 58 din 27 decembrie 1968 pentru organizarea judecătorească.

33