DEALURILE OCNEI MUREŞ(studiu geografic şi istoric)

Prof. IOAN ŞTEFAN HANCIU, prof. MELANIA HANCIULiceul Sportiv Alba Iulia

Parte componentă a Dealurilor TârnaveiMici, se suprapun părţii vestice ainterfluviului dintre Mureş, Târnavă şiTârnava Mică, delimitat la est de ValeaDeagului (V. Mihăilescu, 1966, 1968).

Spre sud, contactul cu valea TârnaveiMici este clar, fiind marcat de versantulputernic înclinat al acesteia şi de versantuldrept al Târnavei, în aval de Blaj.

Spre vest, versantul stâng al Mureşului,scurt şi puternic înclinat, rareori cu terase,delimitează clar “dealurile” de culoaruldepresionar Alba Iulia-Turda.

Regiunea se suprapune în mare partecutelor strânse sub formă de anticlinale dinvestul DepreSiunii Transilvaniei. Sub aspectpetrografic, ca urmare a cutării strânse şi aeroziunii intense, au fost scoase la zidepozi te sedi men tare apar ţ inândTortonianului, Sarmaţianului şi Pliocenului,reprezentate prin marne, argile, nisipuri,intercalaţii de tufuri vulcanice şi calcare sauchiar depozite de sare (la Ocnişoara şi OcnaMureş).

Principala caracteristică morfologică aacestei subunităţi o constituiegradul înaintatde modelare a reliefului, deosebindu-se subacest aspect de celelalte subunităţi. Seîntâlnesc văi asimetrice dezvoltate, adevăratedepresiuni subsecvente, ca acelea aleOzdului, Fărăului, Râtului, separate deinterfluvii pe care se păstrează destul de binenivelul inferior de eroziune.

În partea sudică, respectiv cea aparţinândbazinului hidrografic al Târnavei Mici,relieful este şi mai evoluat, fiind format dinvăi largi, evazate, uşor asimetrice, separatede interfluvii joase, de obicei sub 450 m.

În această subunitate, evoluţia reliefuluipe bazine hidrografice de diferite ordine esteevidentă.

În partea sudică, acest proces este maiavansat, pe când în partea nordică, deşi binedezvoltat, el se află întrun stadiu mai puţinînaintat, diferenţa fiind impusă de rocă.

O altă caracteristică o constituie mareagamă şi larga desfăşurare a proceseloractuale, dintre care alunecările de teren şieroziunea în suprafaţa joacă un rolimportant. Se întâlnesc aici, alături dealunecările vechi şi masive de la Heria,Turdaş, Băgău, Biia, de pe valea Ciunga,alunecările recente şi masive (unele produseîn 1970) de pe valea Ozdului, de la Turdaş,Beţa, Zorlieş, precum şi curgerile de sol careau o largă dezvoltare pe versanţii văilor deordine inferioară. Pe cueste, a căror orientarepredominantă este sudică şi vestică, alăturide alunecări, spălarea areolară este deosebitde intensă, ceea ce a dus la înlăturareaorizonturilor superioare ale solului şi uneorila apariţia la zi a rocii.

Mai sunt de semnalat prezenţa unorvulcani noroioşi pe Valea Râtului (la Băgău,Beţa) şi a sărăturilor de la Ocnişoara.. Reţeaua hidrografică are, în general, uncaracter radiar, suferind în aspectul săuactual influenţele srtucturii geologice.Afluenţii principali ai Mureşului (ValeaRâtului, Fărău, Ozd) prezintă schimbări dedirecţie, ca urmare a străbaterii cuteloranticlinale. În evoluţia sa, reţeauahidrografică (afluenţii principali aiMureşului) a suferit o permanentă deplasarespre dreapta , cauzată atât de structurageologică, cât şi de zona de subsidenţa de peMureş. Ca urmare a acestui fapt, bazinelehidrografice şi văile acestor râuri suntaccentuat asimetrice. Afluenţii de pe parteastângă a râurilor Ozd, Fărău şi Valea Râtuluisunt scurţi şi orientaţi de obiceiperpendicular pe colectorul principal.

51Dealurile Ocnei Mureş

Reţeaua hidrografică din partea de sud,Bucerdea şi Pănade, au bazine hidrograficesimetrice, asimetria păstrându-se însă înaspectul văilor. Văile râurilor principale suntlargi, asimetrice, au lunci bine dezvoltate, acăror lăţime variază de la 100-200 m pe văilemici, la 800-1 000 m pe văile mari, dar suntimproprii pentru agricultură datorităexcesului de umiditate cauzat de substratulmarnos şi panta redusă. Obârşiile văilor au,obişnuit, forma unor pâlnii largi, cu profilconcav, fiind afectate de ravene şi torenţiadânci sau de alunecări de teren.

În partea mijlocie şi inferioară, văileprezintă aspecte de bătrâneţe, marcată dealbii largi, slab înclinate, cu talveg puţinadînc, datorită aluvionării intense, ceea ceface ca în perioadele ploioase lunca lor să fieinundată.

Versanţii sudici şi vestici de tip cuestăsunt puternic înclinaţi (20° -30 °)contribuind la aceasta şi prezenţa orizontuluide tufuri vulcanice, pe când suprafeţelestructurale-bine dezvoltate-ao pante cuprinseîntre 3-10°.

Interfluviile dintre afluenţii principali aiMureşului (Ozd, Fărău, Valea Râtului) seînscriu în nivelul de eroziune inferior,menţinându-se constant în jur de 500 m, darpăstrând şi martori structurali sau deeroziune, de exemplu Dealul Chinciuşului(543 m), Dealul Herepei (536 m), Rodina(547 m). De asemenea, continuitateainterfluviilor este întreruptă de o serie deînşeuări, majoritatea de obârşie.

Interfluviul dintre bazinele Mureşului,Târnavei şi Târnavei Mici se menţin în jurde 500 m, cu largi înşeuări de obârşie.

Interfluviile din bazinul Târnavei suntfoarte fragmentate şi coborâte (430-450 m),punctate de martori structurali şi de largiînşeuări situate la nivelul interfluviilorsecundare. Din nivelul inferior se maipăstrează doi martori: Dealu Soimului (525m) şi Dealu Mihalţului (511 m).

Interfluviile secundare coboară uşor dincele principale, sunt prelungi şi relativuniforme. Ele derivă din foste glacisuri devale, formate pe văile principale pe care le-au fragmentat apoi râurile secundare, înparte, distrugându-le.

Intrucât pârâurile mai mari au sculptatvăi largi, iar afluenţii lor bine dezvoltaţi auînaintat regresiv destul de viguros, sculptândîmpreună adeărate mici depresiunisubsecvente (intracolinare), separate deinterfluvii care se înscriu de obicei în nivelulinferior de eroziune, am deosebit în cadrulDealurilor Ocnei Mureş urmăroarelesubunităţi: Depresiunea Fărău; Depresiunea Lopadea Nouã; Depresiunea Ozdului; Dealurile Bucerdei şi Pănadei.

Depresiunea Fărău . Este situată la sud-est de Ocna Mureş, pe valea râului Fărău.Are aspectul unui golf care se îngusteazăspre bazinul superior al văii principale şi sedeschide larg spre valea Mureşului. Ea esteîncadrată de interfluvii care se înscriu înnivelul inferior de eroziune.

Principala caracteristică a acesteidepresiuni este accentuata ei asimetrie,cauzată de permanenta deplasare a râuluiprincipal (Fărău) spre dreapta, atât datorităariei de lăsare de pe Mureşul mijlociu, cât şiînclinării locale a stratelor spre nord şi est.De asemenea, asimetria a fost accentuată şide înaintarea regresivă a afluenţilor de pestânga pârâului Fărău.

Orientarea depresiunii urmăreşte îngeneral direcţia actuală a pârâului Fărău,putându-se deosebi, sub acest aspect, douăsectoare: un sector superior, de la Herepea până

la confluenţa pârâului Turdaşului cupârâul Fărău, cu o orientare generală est-vest;

un sector inferior, în aval de confluenţaamintită, unde orientarea se schimbădevenind sud-sud-est - nord-nord-vest.Schimbarea de direcţie a cursului

pârâului Fărău a fost cauzată de intersectareaanticlinalului cna Mureş, pe care,neputându-l traversa, datorită forţei reduse,a fost nevoit să-şi schimbe direcţia nord,curgând pe flancul de est al acestuia.Deplasarea ulterioară a râului spre dreaptă afost accentuată şi de cauzele amintite maisus.

Depresiunea Fărău este o depresiunesubsecventă sculptată de râul Fărău şi

52 I.S. Hanciu, M. Hanciu

afluenţii săi, mai ales cei de pe stânga,cărora li se adaugă acţiunea proceselor deversant. In aspectul ei se pot deosebi douănivele: un nivel al luncilor afluenţilor şi a

pârâului Fărău, care are un aspecttentacular, pătrunând adânc în interiorulvăilor;

un nivel al interfluviilor secundare, carecoboară uşor din interfluviul principalspre lunca văii Fărău.Valea Fărău, care formează axa acestei

depresiuni, are o luncă foarte binedezvoltată, mai ales în zonele de vărsare aleafluenţilor săi.

La baza versantului drept, a contactuluiacestuia cu lunca, s-a dezvoltat un glacisformat atât prin retragerea versantului, cât şiprin acumularea materialelor spălate. Maievident apare în sectorul localităţii VamaSeacă, aşezată chiar pe el.

Văile afluenţilor pârâului Fărău, nu prealungi, dar bine dezvoltate, au fundul larg şicu aspect de covată, versanţii uşor asimetrici,dar în general evoluaţi şi afectaţi de o maregamă a proceselor actuale. Aşa se prezintăvăile Silivaş, Spălnaca, Turdaş, ValeaCoastei şi Alecuş. In bazinul superior, acestevăi se lărgesc, dezvoltându-se acile glacisuri-pâlnii cu pantă uşoară, situate între fundulvăii şi interfluviul principal. Datorităînclinării lor uşoare şi a poziţiei în cadrulvăii (ferite de inundaţii şi înmlăştinire) peele sunt situate o serie de aşezări ca Silivaş,Spălnaca, Turdaş, Alecuş, Medveş, Herepea.

Depresiunea Lopadea Nouă .Estesituată în bazinul hidrografic al Văii Râtului.Ca şi Depresiunea Fărău, DepresiuneaLopadea Nouă are aspectul unui golfasimetric deschis spre valea Mureşului.Aproape în întregime, depresiunea se extindeîn stânga Văii Râtului, ca urmare apermanentei deplasări a acestuia spredreapta, în funcţie de structura geologică şisub acţiunea afluenţilor mult mai binedezvoltaţi pe stânga sa.

În ansamblul său, Depresiunea LopadeaNouă prezintă multe asemănări cuDepresiunea Fărău. La nivelul luncii,depresiunea are un aspect ramificat,pătrunzând pe văile afluenţilor mai mari ai

Văii Râtului (Odverem, Ciuguzel şi Asânip).Lunca principală a Văii Râtului este bine

dezvoltată, până în aval de Hopârta, darimproprie culturilor din cauza uşurinţei cucare este inundată. Din această cauzăaşezările o ocolesc, fiind situate mai ales peglacisurile care fac trecerea între versanţi –mai cu seamă pe dreapta văii – unde suntsituate şi satele Băgău, Lopadea Nouă şiparţial Hopârta. Luncile pârâurilor secundaresunt bine dezvoltate, comparative cu debitullor, dar umede şi pe alocuri chiarmlăştinoase. Din această cauză şi aici satelele-au ocolit, preferând să se aşeze în bazinulsuperior al acestor văi, pe glacisurile-pâlniifoarte bine dezvoltate. Aşa sunt satele Beţa,Odverem, Ciuguzel, Asânip şi parţialHopârta.

Pe partea stângă a Văii Râtului, apare osuccesiune de văi largi, uşor asimetrice şievazate create de afluenţii pârâului principal.Interfluviile care separă aceste văi coboarălin din interfluviul principal spre lunca VăiiRâtului, menţinându-se între aceleaşialtitudini de 400-450 m, unrori păstrândmartori structurali sau de eroziune maiînalţi.

Este de reţinut, în cadrul acesteidepresiuni, ca şi a celorlalte, marea varietateşi intensitate a proceselor actuale careimprimă un ritm rapid evoluţiei reliefului.

Depresiunea Ozd. Este o depresiunesubsecventă, operă a râului Ozd şi aafluenţilor săi. Ca şi celelalte depresiuni dinDealurile Ocnei Mureş şi Depresiunea Ozdse caracterizează prin accentuate saasimetrie, cauzată de permanenta deplasarea râului spre dreapta sub influenţa zoneiactive de subsidenţă de pe Mureşul mijlociu,de care este foarte aproape. In sectorulsuperior, acestei cause i se mai adaugă şiînclinarea stratelor spre nord.

La nivelul luncii, depresiunea prezintădouă pătrunderi bine distincte: un apexvalea Ozdului, foarte largă şi un apex pevalea Cecălaca, cărora li se mai adaugăcâteva pătrunderi tentaculare pe văileafluenţilor Ozdului (Nandra, Gâmbuţ etc.).

Valea Nandra este o vale de sinclinal, eafiind situată pe axul sinclinalului caredelimitează la sud anticlinalul Ciuci-Găbud.

53Dealurile Ocnei Mureş

În acest fel, amândoi versanţii sunt formaţide suprafeţe cvasistructurale.

Râul Ozd a avut iniţial o direcţie aproapeSE – NV, curgând undeva în direcţia satuluiCecălaca, lucru confirmat şi de prezenţaterasei superioare de pe Mureş în cadrul văiiacestui râu. Ulterior, în timpul adâncirii sale,râul Ozd s-a deplasat permanent spredreapta, contrar înclinării stratelor, subacţiunea zonei de subsidenţă de pe Mureş,care se pare că a avut un maxim în regiuneaBogata.

Dealurile Bucerdei şi Pănadei. Suntsituate în partea de sud-vest a interfluviuluidintre Târnava Mică, Târnavă şi Mureş, şi lavest de valea Dumbrava (de la Veseuş).Dealurile Bucerdei şi Pănadei au fostmodelate în formaţiuni moi-pliocene cutatesub forma unor anticlinale şi sinclinalestrânse (Ocnişoara-Blaj, Pănade-Bălcaciu).

Cu toate acestea relieful structural esteslab reprezentat, excepţie făcând partea desud-est, în jurul localităţii Dâmbău, undeacesta se întâlneşte pe văile Broaga, Ghirova,Dumbrava.

De asemenea, se caracterizează prinbazine hidrografice dezvoltate, ramificate, cuafluenţii bine organizaţi, care au fragmentatadânc regiunea. Astfel sunt bazinele râurilorPănade (Ocnişoara, Sărătura) şi Bucerdea.Văile largi au aspectul unor depresiuniadesea asimetrice, datorită înclinăriistratelor. Fundul văilor dezvoltate pe marneeste larg, dar mlăştinos sau umed (Bucerdea,Pănade), uşor inundabil în timpul averselorde ploaie sau a topirii zăpezilor. LaOcnişoara, prin intersectarea stratului desare, s-a format o mică sărătură, careaccentuează nota de ariditate a acestei zonerestrânse.

Veranţii văilor sunt asimetrici, cuestetipice fiind întâlnite pe văile Pănade, ValeaSasului (Broada), Ghirova, Dumbrava, pevăile din bazinul Bucerdei, iar pe valeaIclod, datorită intercalării unor strate mairezistente la eroziune (gresii şi tufuri), cuestade sub dealul Chicera este etajată.

Ca urmare a predominării marnelor,suprafeţele cvasistructurale sunt foarte binedezvoltate pe toate văile. Interfluviile suntcoborâte, dar păstrează martori de eroziune,

ca Dealu Chicei (468 m), Pârva (471 m) sauchiard in nivelul inferior: Dealu Soimuşului(525 m), Dealu Mihalţului (511 m).Interfluviile secundare coboară uşor din celeprincipale, marcând, prin aspectul lor, o fazămai dezvoltată în evoluţia văilor.

Alături de celelalte trăsături, o notăspecifică o dau procesele actuale, deosebit deintense. Alunecările de teren afecteazăaproape toţi versanţii, iar pe cueste li seadaugă spălarea în suprafaţă, cu trecere spreşiroire şi ravinare.

În prezent se pune un accent deosebit pefolosirea raţională a tuturor categoriilor deterenuri, precum şi pe amenajarea terenurilordegradate şi transformarea lor în terenuriutilizabile.

Având în considerare particularităţilereliefului Dealurilor Ocnei Mureş, am grupatterenurile pe posibilităţi de utilizare dupăcum urmează:

A. Terenuri favorabile pentru construcţiişi agricultură: terasele râurilor principale (Mureş,

Târnava Mică): podul lor estesuborizontal, depozitele de terasăconstituie o bună sursă de alimentare cuapă, mare stabilitate, suportândconstrucţii dintre cele mai grele, se poatepractica o agricultură intensivă şimecanizată, se poate folosi sistemul deirigaţii, Podurile teraselor au cele maibune soluri, amenajarea drumurilor deacces este destul de facilă;

luncile râurilor principale: energie derelief mică, pantă suborizontală, căi deacces şi de legătură uşoare, alimentareacu apă potabilă din depozitele de luncă şicu apă industrială, din râuri, permitmecanizarea agriculturii, prezintăneajunsul că în timpul viiturilor ele pot fiinundate, ceea ce impuneluarea unormăsuri de preântâmpinarea unorasemenea fenomene, necesită amenajareaalbiilor minore, îndiguiri corespunză-toare, canalizarea râurilor secundareafluente;B. Terenuri favorabile construcţiilor

uşoare şi agriculturii, care necesită anumiteîmbunătăţiri, suprafeţele cvasistructurale cu pantă

54 I.S. Hanciu, M. Hanciu

redusă (sub 10°) şi glacisurile. suntfavorabile construcţiilor uşoare (dovadăcă multe aşezări sunt situate pe ele) sauagriculturii, căci permit mecanizarealucrărilor, iar eroziunea solului esteredusă, neecesitând însă unele amenajăriimpuse de pantă (rambleieri, debleieri),de structura geologică, de alimentarea cuapă şi de preântâmpinarea unor proceseactuale (alunecări superficiale);C. Terenuri folosibile în agricultură, dar

cu amenajări speciale: cuestele cu pantă medie, care pot fi

terasate, fiind folosite în viticultură şipomicultură;

zonele mlăştinoase şi cu umiditateexcesivă din cadrul luncilor, necesitădrenări intense, după care pot fi folositeca fâneţe, păşuni sau pentru culturespeciale;D. Terenuri recomandate pentru

silvicultură: se recomandă împădurirea interfluviilor

şi a părţii superioare a versanţilor,deoarece acest lucru ar micşora scurgereaapei din precipitaţii şi ar diminua ritmulde evoluţie al proceselor de pe versanţi;

se recomandă, de asemenea pentru a fiîmpăduriţi versanţii cu pante mari, maicu seamă cei dezvoltaţi pe nisipuri slabcimentate;E. Terenuri care necesită amenajări

speciale pentru a putea fi redate circuituluieconomic.Fac parte din această categorieterenurile afectate de alunecările actuale. Seimpune oprirea dezvoltării alunecărilor deteren prin consolidarea cornişei dedesprindere (împădurirea ei şi a versantuluide deasupra sa, terasarea cornişei etc.). Masaalunecată se cere a fi nivelată şi plantată cupomi fructiferi pentru a-i mări stabilitatea.Unele lucrări efectuate până în prezent aratăcă aceste zone pot fi redate agriculturii.

Aspecte umane

Pe malul stâng al Mureşului, la distanţede 5 km şi , respectiv, 10 km, de Ocna Mureşse află comuna Noşlac şi satul Stâna de

Mureş, cunoscute pentru aşezărilearheologice foarte importante din perioadasecolelor al IV-lea şi al X-lea, mărturii aleformării şi continuităţii poporului român peaceste meleaguri.

In localităţile situate în podişul dintremalul stâng al Mureşului şi Târnava Mică,Lopadea Nouă, Hopârta şi Fărău se poateajunge fie traversând Mureşul de la Aiud îndreptul satului Ciumbrud, fie pornind de laOcna Mureş spre satul Vama Seacă. Acestelocalităţi au un număr mare de sate aşezatepe coline şi dealuri scunde, departe dearterele de comunicaţie, fiind presărate cunumeroase pâlcuri de pădure şi bogate învânat (iepuri, fazani, potârnichi, mistreţi).Regiunea este drenată de pârâul Fărău şiValea Râtului cu lunci largi, înconjurate dedealuri împădurite.Localităţile sunt cunoscute pentru aşezărilearheologice vechi şi străvechi, cum suntstaţiunile neolitice de la Ciumbrud,Lopadea Nouă, Silivaş, Spălnaca, Hopârtaca şi prin cele din epoca dacică, romană şiprefeudală de la Ciumbrud,Spălnaca, Heria etc. Este demn de menţionat că la Spălnacas-au descoperit în anii 1881 şi 1887 douămari depozite de bronzuri formate dintopoare, seceri, lame de ferăstrău, turteneprelucrate. Unul dintre acestea, avândpeste 1100 de piese, subliniază încă o datăimportanţa acestei zone în dezvoltareametalurgiei bronzului, cauzată de prezenţaexploatării sării de la Ocna Mureş.

Aceste localităţi, în care agriculturareprezintă ramura de bază, au fost amintitede timpuriu în documentele medievale, şianume Lopadea Nouă, Spălnaca, Heria,Asânip şi Turdaş în anul 1202, Fărău înanul 1229, Hopârta în 1332. Se întâlnesc înaceastă zonă şi importante monumente dearhitectură populară, datate în secolele alXVIII-lea şi al XIX-lea, între care bisericilede lemn de la Noşlac, Găbud, Copand,Băgău, Spălnaca, Turdaş, Fărău,Sânbenedict. Prin armonia proporţiilor,tehnica de construcţie şi amplasamentulîndeosebi pe locurile înalte undemonumentul poate fi pus în valoare, elereprezintă o mare atracţie turistică.

55Dealurile Ocnei Mureş

Edificiile au planul dreptunghiular, cuabsidă decroşată pătrată, cum sunt cele de laGăbud, Spălnaca şi Fărău. Altele posedăpridvor pe toată latura de sud ca la Turdaş,Băgău, Sânbenedict, Silea, majoritateapridvoarelor fiind susţinute de stâlpi de lemnsculptaţi. Cu pridvor mic este biserica dinCopand. Cele mai multe dintre acestebiserici au inscripţii cu anul construcţiei,cum sunt cele de la Găbud (1777), Băgău(1796), Noşlac (1803), Spălnaca (1850),Copand (1856).Majoritatea monumentelordatează însă din secolul al XVIII-lea, fiindîmpodobite şi cu fresce frumoase şi colecţiide icoane vechi, cum sunt cele de la Fărău,Noşlac şi Găbud.

La sud, valea Târnavei, respectiv, aTârnavei Mici este presărată cu aşezărivestite prin vrednicia locuitorilor, precum:Bucerdea Grânoasă, Cistei, Crăciunelu deJos, Sâncel, Pănade, Iclod LuncaTârnavei, Şona etc. Valea domoală aTârnavei Mici o putem considera o mică

Loire românească pentru excepţionalelecastele în stil Renaştere de la Blaj,Sânmiclăuş şi Cetatea de Baltă ca şi pentrubisericile fortificate de la Bălcaciu şi Jidvei.

Satul Sânmiclăuş, cunoscut dindocumente încă în 1309, ca aparţinândCetăţii de Baltă este renumit prin castelulsău construit în două etape, între 1668 şi1673 şi între 1682 şi 1683, de către conteleNicolae Bethlen, el însuşi arhitect şi autorulproiectului. Tot aici, cercetările arheologiceau descoperit importante aşezări din comunaprimitivă şi din perioada de trecere lafeudalism.

În punctul numit «Răstoci» se află oaşezare din secolele V-VI ce dovedeştecontinuitatea elementului roman în Dacia,iar la punctul «Gruişor» pe o fostă insulă aTârnavei Mici s-a descoperit o aşezarefortificată cu rânduri de pari înfipţi înpământ, datând din secolele X-XIII. Intreagaregiune este renumită prin podgoriile salefiind o adevărată «Tară a vinului».

BIBLIOGRAFIE

1. Nicolae Josan - Dealurile Târnavei Mici. Studiu geomorfologic Ed. AcademieiR.S.R.Bucureşti, 1979.

2. Gheorghe Anghel - Alba. Ghid turistic al judeţului. Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1982. 3. Stefan Hanciu - Populaţia, aşezările şi economia judeţului Alba de Jos în preajma Marii

Uniri de la 1 Decembrie 1918, Ed. Ulise, Alba Iulia, 2005. 4. Vasile Moga - Repertoriul arheologic al judeţului Alba. Muzeul Naţional al Unirii Alba

Iulia, 1995

56 I.S. Hanciu, M. Hanciu

Harta geomorfologică generală a Dealurilor Ocnei Mureş1. nivelul de eroziune superior; 2. nivelul de eroziune inferior; 3. nivelul de vale; 4. glacisuri transformate în

interfluvii; 5. interfluvii degradate; 6. glacisuri de vale; 7. cueste; 8. suprafeţe structurale; 9. poliţe structurale; 10. terase; 11. lunci; 12. conuri de dejecţie; 13. ravenări; 14. torenţi;

15. vâlcele; 16. alunecări de teren masive şi vechi; 17. alunecări recente; 18. văi sculptate pe nisipuri slab cimentate; 19. văi de alunecare; 20. defileu;

21. înşeuări de obârşie; 22. înşeuări de captare.

57Dealurile Ocnei Mureş

Harta posibilităţilor de utilizare a terenurilor din Dealurile Ocnei Mureş