DE LA PRIMQVARA ARABQ LA STATUL ISLAMIC -...

38

G#ndirea militar` rom#neasc` ~ 2/2016

IntroducereAtentatele teroriste din inima Europei, de la Paris

[i Bruxelles, precum [i cele din Statele Uniteale Americii, dac` ne referim la recentul atacsângeros din Orlando (Florida), au zdruncinatcon[tiin]a liderilor occidentali, care par s` în]eleag`,în sfâr[it, dar destul de târziu, faptul c` este nevoiede o strategie integrat`, care s` includ` atât un r`spunsferm la fenomenul terorismului [i extremismuluiviolent, cât [i m`suri de preven]ie consolidate.Dar, cum a fost, oare, posibil ca ISIS s` fiin]ezeatâ]ia ani, în care a acumulat teritorii [i lichidit`]iuria[e, devenind cea mai temut` organiza]ie terorist`din istorie, cu mii de adep]i [i voluntari europeni?

Studiul de fa]` analizeaz` evenimenteleinterna]ionale cele mai semnificative asociatefenomenului cunoscut sub denumirea de „Prim`varaArab`”, care au produs [i continu` s` produc`schimb`ri politice de anvergur` [i noi orient`riexterne ale statelor din Orientul Mijlociu

DE LA PRIMQVARA ARABQLA STATUL ISLAMIC

– responsabilitatea de a proteja[i combaterea terorismului – (I)

Iuliana-Simona }U}UIANUNelu BÎRL~

The aim of the present studyis to faithfully and realistically capturethe most significant security evolutionsassociated with the phenomena knownas “Arab Spring” and “Islamic State”,which have generated significantpolitical changes and new foreignpolicy orientations as far as the statesin the Middle East and North Africa(MENA) are concerned. In the analysis,the authors apply an algorithm thatincludes numerous historical, political,cultural, economic, geopoliticaland strategic determinants for the properunderstanding of the Arab revolts,the mechanism that triggered themand helped their development,as well as of the “success” with whichthe extremist profiteers met, seizingthe opportunity to exploit the confusionand the power vacuum generatedby the popular uprising.

Keywords: mindset; totalitarianstates; al-Qaeda; civil war; armedconflict

Locotenent-colonel Iuliana-Simona }u]uianu – cercet`tor [tiin]ific gr. II, Ministerul Ap`r`rii Na]ionale.General de brigad` Nelu Bîrl` – loc]iitor al [efului Direc]iei instruc]ie [i doctrin`, Statul Major General,

Ministerul Ap`r`rii Na]ionale.

Geopolitic` • Geostrategie • Securitate interna]ional`

39

[i Africa de Nord (MENA) [i ale ]`rilor interesate de acest areal. Evolu]iile de securitateînregistrate pân` în prezent [i posibilele scenarii de evolu]ie sunt chestiunide interes strategic pentru în]elegerea modului în care se modific` statu-quouldistribu]iei de putere în regiune [i, pe cale de consecin]`, se restructureaz` rela]iileinterna]ionale.

Dup` declan[area „Prim`verii Arabe”, vizibilitatea complexului de securitatenumit MENA a crescut exponen]ial, odat` cu interesele marilor actori ai areneiinterna]ionale, care au realizat c`, f`r` o securizare real` a acestei zone,va fi foarte greu, dac` nu imposibil, s` fie controlate [i eliminate focarelede instabilitate existente. Lupta împotriva regimurilor totalitare s-a asociat în modfrecvent preocup`rilor pentru resursele de petrol din regiune, opinia public`[i clasa politic` interna]ionale manifestând un interes din ce în ce mai marepentru aria geografic` [i geopolitic` în discu]ie. Regiunea Orientului Mijlociu[i a Africii de Nord nu poate fi analizat` [i în]eleas` f`r` un algoritm analiticcare s` includ` numero[i determinan]i istorici, politici, culturali, economici,geopolitici [i strategici.

Determinan]ii evolu]iilor înregistrate în MENA se reg`sesc la nivelulreinterpret`rii la care sunt supuse concepte cheie ce structureaz` institu]ii [i rela]iila nivel interna]ional, reinterpretare indus` de afirmarea în for]` în planul rela]iilorinterna]ionale a unor idei, concepte [i problematici precum suveranitatea na]ional`,drepturile omului, interven]ia umanitar` sau doctrina „responsabilit`]ii de a proteja”.Li se adaug` acestora recrudescen]a unor riscuri [i amenin]`ri clasicesau non-conven]ionale, între care terorismul [i proliferarea armelor de distrugereîn mas` ocup` un loc central. Pentru în]elegerea adecvat` a revoltelor arabe,a mecanismului declan[`rii [i desf`[ur`rii acestora, este necesar` analizacontextului în care aceste evenimente s-au produs, context referitor la: factoruldemografic; natura regimurilor politice în ]`rile cuprinse de evenimente; condi]iilesocio-economice; modalitatea de derulare a evenimentelor; ac]iunile non-violenteale protestatarilor [i rolul armatei în timpul [i dup` finalizarea revoltelor; rolulnoilor tehnologii [i al mass-mediei; locul islamului [i al femeilor în revoltele arabe etc.Rod al unei configura]ii de factori de putere extrem de sensibili la orice dereglarea balan]ei de putere global` [i având, de asemenea, prin impactul exercitatasupra unor categorii de resurse esen]iale pentru sus]inerea dezvolt`rii societale(avem în vedere resursele energetice, dar nu numai acestea), un rol importantîn determinarea echilibrului de putere, regiunea Orientului Mijlociu se impuneca un factor de prim ordin în în]elegerea [i, mai ales, în buna func]ionarea sistemului rela]iilor interna]ionale [i a mediului interna]ional de securitate.În acest context, modific`ri de orice natur` aduse regimurilor politice din regiune,

40


instabilitatea, conflictele armate, toate acestea se constituie în factori perturbatori[i determinan]i de turbulen]e ce au impact cu mult în afara mediului de securitateregional. Modificarea de form` [i con]inut a regimurilor politice din statele regiuniiaduce, astfel, în discu]ie întreaga gam` de interdependen]e, de rela]ii comerciale,economice, militare, politice [i de orice alt` natur` ale statelor regiunii, atât în planintraregional, cât [i în plan interna]ional.

Modific`rile de substan]` înregistrate de regiunea Orientului Mijlociu[i a Africii de Nord în contextul „Prim`verii Arabe”, muta]ii ce consemneaz` criza[i chiar abandonarea unui model de dezvoltare [i devenire societal`(cel al modernit`]ii de sorginte occidental` [i cu o component` puternic` laic`[i laicizat`) aduc în discu]ie problema noului model de societate, al ideologieipolitice [i religioase ce par a fundamenta noile regimuri politice impuse de revolu]ii.Un astfel de curs evolutiv impune o analiz` comparativ` între ceea ce a însemnat[i înseamn` un model de dezvoltare societal` cu fundamentare religioas` [iit`(Iranul ayatollahilor) [i ceea ce ar putea reprezenta un model structuratpe ideologia politic` [i religioas` sunnit`. Pe de alt` parte, o alt` componentà acestui teren de dezbatere o constituie problema reconsider`rii, restructur`rii[i reformul`rii sistemului de alian]e [i dependen]e politice, economice[i de alt` natur` de la nivel regional. Este posibil` aglutinarea acestor societ`]i[i state, aflate în proces de reinventare, în jurul unui model sustenabil de dezvoltaresocietal`? Balan]a de putere [i mediul de securitate regional vor include o singuràx` de putere ori vom asista la o structurare a dou` sau a mai multor axe de putere?Este, oare, atât de puternic` aceast` component` religioas` a puterii politiceemergente încât s` devin` determinant` în ac]iunea politic` [i militar` a statelorregiunii [i în evolu]ia, în consecin]`, a mediului de securitate regional?Acestea sunt doar câteva dintre interoga]iile ce preocup` în prezent anali[tii politici[i exper]ii pe probleme de securitate [i rela]ii interna]ionale.

Lucrarea noastr` încearc`, de asemenea, s` ofere o cale de interpretarerealist` [i nep`rtinitoare a gradului în care popoarele din arealul MENA acceptàctualmente (sau mimeaz` acceptarea) imperativul respect`rii normelor de dreptinterna]ional. Într-o abordare optimist`, este vorba de un mindset care tinde s` devin`parte a con[tiin]ei globale [i care relev` o nou` [i veritabil` doctrin` a comunit`]iiinterna]ionale, axat` pe implicarea activ` în conflictele altor popoare [i pe eradicareacrimelor împotriva umanit`]ii [i a genocidului. Fenomenul este unul vizibil[i, pe cât de îngrijor`tor, ca urmare a consecin]elor imprevizibile de ordin strategic[i militar, pe atât de optimist [i constructiv, judecând prin prisma legalit`]ii[i a moralit`]ii ac]iunilor menite s` contribuie la consolidarea stabilit`]ii[i securit`]ii regionale [i interna]ionale. „Prim`vara Arab`” a primenit acest mindset,


41

încercând o promovare a democra]iei în lumea arab` [i consolidarea statelordin regiune, prin imunizarea acestora contra unor mituri politice nocive,dar înc` atractive pentru masele musulmane, precum cel al Califatului Islamic.

În contextul globaliz`rii, evolu]ia dinamic` a rela]iilor interna]ionale a impus[i impune, în continuare, o diminuare a constrângerilor inerente sistemuluiwestfalic de state. A[a cum au demonstrat mi[c`rile revolu]ionare din MENA[i, în ansamblul sù, r`zboiul global împotriva terorismului, exigen]ele securit`]iiinterna]ionale – condi]ie obligatorie a fiabilit`]ii sistemice – au determinat progreseînsemnate în ceea ce prive[te consolidarea doctrinei „responsabilit`]ii de a proteja”.Din punct de vedere juridic, suntem martorii cristaliz`rii unei noi norme de jus cogens– ingerin]a umanitar` –, care modific` [i chiar înlocuie[te clasica normà non-ingerin]ei în afacerile interne ale statelor. Aceast` evolu]ie este de natur`s`-i responsabilizeze pe liderii unor state totalitare, descurajându-i s` mai comit`crime împotriva umanit`]ii [i acte de genocid. Exploziile „revolu]ionare” din MENAsunt o dovad` a faptului c` niciun [ef de stat nu se poate prevala de suveranitate„total`” spre a produce f`r`delegi împotriva poporului sù. Revoltele pentru alungareade la putere a unor lideri dictatoriali au generat, a[adar, consecin]e majore de ordinlegal, cele mai importante referindu-se la interven]ia comunit`]ii interna]ionaleîn scop umanitar, dar [i la scenariul conex al recurgerii la for]`.

Pe de alt` parte, evenimentele care implic` lichidarea liderilor unor forma]iuniteroriste, precum Osama bin Laden, arat` o alt` direc]ie de evolu]ie a dep`[iriiclasicei neinterven]ii în afacerile interne ale statelor: atunci când exigen]a unui efortinterna]ional, aplicat în beneficiul sistemului, solicit` o interven]ie pe teritoriulunui stat suveran, eventuala complicitate a conducerii acestuia din urm`cu perturbatorul sistemic (în cazul de fa]`, liderul unei organiza]ii teroriste)legitimeaz` ac]iunea comunit`]ii interna]ionale pe teritoriul statului respectiv.Liderul taliban Mullah Akhtar Mansour [i-a g`sit sfâr[itul în sud-vestulPakistanului, în mai 2016, dup` ce însu[i pre[edintele american Barack Obamaa autorizat misiunea de ucidere a acestuia printr-un atac cu dron`. Folosirea dronelorprin invocarea dreptului la autoap`rare pentru anihilarea militan]ilor Statului Islamic,îndeosebi de c`tre Statele Unite ale Americii [i Marea Britanie, în cooperarecu Fran]a, Turcia [i alia]ii lor din lumea arab`, marcheaz` o schimbare semnificativ`de paradigm` de securitate [i în practica militar`, justificat` prin „efecte militaresporite” [i accelerarea progresului c`tre „un viitor mai bun” pentru popoarelemarginalizate1.

1 Memorandumul prim-ministrului britanic David Cameron privind extinderea opera]iunilor militareofensive pe teritoriul Siriei. Disponibil la: https://www.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/480073/PM_Response_to_FAC.pdf, accesat la 15 mai 2016.

42


Orientul Mijlociu a fost zguduit la propriu, nu doar din pricina „Prim`verii Arabe”,dar în mod sigur în leg`tur` cu aceast` uria[` mi[care transformatoare. Totul parec` se înl`n]uie în aceast` regiune volatil`, de la procese electorale controversatela programul nuclear iranian, de la activismul Turciei la temerile legitimeale Israelului în fa]a transform`rii accelerate a mediului de securitate regional.Evenimentele din debutul anului 2013 din Mali [i din sudul Algeriei au marcato nedorit` deviere de la cauzele m`re]e ale „Prim`verii Arabe”. Al-Qaedadin Magrebul Islamic a devenit mai agresiv` ca oricând, încrez`toare în proiectulunui Magreb guvernat de islamismul radical, adic` salafist, [i urm`rind îndeosebiobiective criminale, mult mai evidente decât proiectele ideologice [i politicearhicunoscute. Algeria rezistase cu succes în fa]a provoc`rilor indusede „Prim`vara Arab`” [i, în consecin]`, nu avea niciun interes s` fie angrenat`într-un conflict armat care s` destabilizeze zona. Ocuparea uzinei de gazde la Tigantourine [i sechestrarea celor 41 de str`ini au obligat-o, îns`, s` renun]ela neutralitatea autoimpus`. Refuzând tratativele cu terori[tii, la data de 17 ianuarie,trupele algeriene au pornit atacul pentru a rec`p`ta controlul asupra obiectivuluiocupat de terori[ti, opera]iune cu un final tragic [i numero[i mor]i.

În continuare, de „Prim`vara Arab`” au profitat [i continu` s` profite[i în prezent islami[ti de toate felurile, pentru care haosul creat de revolu]iadin Libia a constituit terenul fertil pentru promovarea propriilor interesedestabilizatoare. Bashar Al-Assad continu` s` r`mân` la putere, iar Rusia [i Chinarefuz`, în continuare, s`-l abandoneze pe dictatorul sirian, l`sând s` se în]eleag`c` regimul lui Assad este preferabil unei republici islamice salafiste. În Egipt,înl`turarea de la putere a lui Mubarak a fost urmat` de alegeri democratice,care, din p`cate, i-au adus la putere o perioad` de timp pe Fra]ii Musulmani(pân` la interzicerea, în septembrie 2013, de c`tre justi]ia egiptean`, a „activit`]ilor”confreriei [i ordonarea confisc`rii bunurilor acesteia), un adev`rat pericolpentru pacea din Orientul apropiat. Irakul [i întreaga regiune din jurul acestei ]`ris-au cufundat în anarhie, iar retragerea majorit`]ii trupelor americanepare s` alimenteze haosul instalat. Toate aceste aspecte au preg`tit terenulpentru radicalizarea celor care alc`tuiesc, în prezent, Statul Islamic. Solu]iile politicesus]inute prin for]` militar`, aplicate în acest spa]iu, par ineficiente, provocând,în continuare, victime, iar retorica instal`rii unor regimuri dup` modelul democra]ieioccidentale, ca justificare a interven]iilor militare str`ine, nu mai este reiterat`cu atâta aplomb, probabil de teama ridicolului. De[i înl`turarea de la puterea unor dictatori reprezint` un motiv de optimism, întrucât presupune o ordinedemocratic` sau, în orice caz, alternative mai bune decât un regim despotic,realit`]ile ultimului deceniu dovedesc c` pot surveni evolu]ii mai nocivedecât lipsa de libertate, [i anume r`zboiul civil, instalarea haosului [i atentatele teroriste.


43

Unde a e[uat, a[adar, „Prim`vara Arab`” [i cine sunt principalii vinova]i moralicare au înlesnit înarmarea gherilelor islamiste în vederea instal`rii democra]ieiîn ]`rile conduse de dictatori laici? Poate fi explicat valul de imigran]i care sufoc`,în prezent, Europa [i fragilizeaz` Uniunea European` ca rod al unor politici ineficiente[i destabilizatoare în MENA, pe fundalul „Prim`verii Arabe”, care au adus indirectla putere Statul Islamic? „Prim`vara Arab`” a fost, cel mai frecvent, catalogat`drept o revolt` politic` a maselor care cereau o reform` democratic`, sus]inându-sela unison c` aceast` r`scoal`, sprijinit` de democra]iile din Vest, va generao schimbare politic` pozitiv` în lumea arab`. Motivele care au condus la extinderearevoltelor [i, ulterior, la instalarea haosului [i „eficien]a” terifiant` a grup`rilorextremiste dep`[esc grani]ele lumii arabe, chiar dac` dinamica din interiorulregiunii are o importan]` major`.

Sistemul de stat din spa]iul arab se afla în declin vizibil înc` dinaintea revoltelor„Prim`verii Arabe”. Prin urmare, este eronat s` se pun` exclusiv pe seamaunor conspira]ii str`ine derapajele care au zdruncinat vechile regimuri.Astfel de abord`ri confund` cauza cu efectul, nedelimitând momentul emancipatoriude tranzi]ia contencioas` [i violent`, înc` în desf`[urare [i, de asemenea, proiecteaz`o viziune asupra schimb`rii liniar` [i facil`, excluzând elementele constitutiveale schimb`rii, cum ar fi violen]a, haosul [i digresiunea. Formularea de acuza]iiprivind e[ecurile „Prim`verii Arabe” este, oricum, prematur`, deoarece aceste evolu]iiistorice nu pot fi m`surate într-un interval de timp scurt. În realitate, „Prim`vara Arab`”a fost sabotat` de o multitudine de actori, inclusiv conduc`torii autocra]i [i alia]iilor regionali, aparatul militar [i de securitate din fiecare stat vizat, precum [i jihadi[tiisalafi[ti apartenen]i la Statul Islamic. Nici ISIS, nici Al-Qaeda din Siria(Jabhat al-Nusra) nu ar fi luat amploare f`r` cooperarea strâns` dintre lideriiregimurilor autoritare [i „patronii” lor regionali [i globali interesa]i de men]inereastatu-quoului prin orice mijloace. Înc` de la începutul ostilit`]ilor din Siria [i Irak,Jabhat al-Nusra [i ISIS au ob]inut, indirect, bani, arme, precum [i o acoperirereligioas` din partea statelor sunnite învecinate. Acest capital social [i materialpre]ios a fost decisiv în dezvoltarea [i „succesul” acestor organiza]ii salafist-jihadiste.

În consecin]`, avem de-a face nu doar cu un sezon prim`v`ratic al schimb`rilor,dar mai degrab` cu un proces revolu]ionar pe termen lung, care va continuatimp de mai mul]i ani [i decenii înainte ca regiunea MENA s` ajung` la o stabilitatedurabil`2. For]e progresive [i inteligente trebuie mobilizate pentru producereaunei schimb`ri radicale, iar în cazul în care aceasta nu se va produce,vom asista la ciocniri din ce în ce mai violente [i la barbarisme f`r` precedent.

2 A se vedea, în sensul celor afirmate, articolul intitulat „The Arab Spring: Has It Failed?”,în The Economist, 13 iulie 2013.

44


Siria este cel mai elocvent exemplu al acestui prezent tumultuos, cu tensiuni violenteîntre regimul sirian, pe de o parte, [i ISIS [i Al-Qaeda, pe de alt` parte.Revoltele nu sunt finalizate, „Prim`vara Arab`” pierzându-[i din ambi]iile[i ecourile ini]iale într-un sezon înghe]at, în a[teptarea unor vremuri mai bune.ISIS se bucur` de „succes” în estomparea fervoarei revolu]ionare din MENA,odinioar` asociat` ideii de libertate. A reu[it s` restaureze vechile polariz`riîntre sunni]i [i [ii]i, kurzi, turci, persani [i arabi. I-a marginalizat, în continuare,pe palestinieni în ambi]iile lor, ajutându-l pe Netanyahu s` fie reales. Mai mult,a consolidat vechea ordine dictat` de [eicii corup]i în afacerile lor cu petrol[i dictatorii militari afla]i la putere [i, mai ales, a adâncit clivajul existentîntre seculari[tii [i islami[tii din lumea arab`. În regiune, vor putea fi ob]inuteprogrese vizibile numai dup` ce va fi identificat` o modalitate concret`de acomodare a identit`]ii sale având r`d`cini islamice cu prezentul s`u,extrem de contestat la momentul actual.

Liderii arabi corup]i [i interven]ia guvernelor occidentale pentru normalizareasitua]iei din teren au traumatizat [i destabilizat masele arabe, încurajând forma]iunileteroriste care î[i imagineaz` c` pot vorbi [i ac]iona prin mijloace violente în numeleIslamului. Actorii implica]i în evenimentele „Prim`verii Arabe” au ac]ionatîntr-un soi de complicitate, care a privat „Prim`vara Arab`” de un deznod`mânt fericit.Cei care pretind c` empatizeaz` cu sacrificiul miilor de martiri care au muritvisând la „hurriyya” nu ar trebui s` r`mân` indiferen]i. Strategia actual`de îngr`dire (containment) a Occidentului, grevat` pe „corectitudinea politic`”a elitei sale în numele ap`r`rii intereselor legitime ale comunit`]ii interna]ionaleîn regiune trebuie revizuit`. Situa]ia este complicat` de noile geopolitici[i de tensiunile crescânde dintre China, Rusia [i Occident, care împiedic` articulareaunei strategii politice coerente în cadrul Consiliului de Securitate al ONU.Men]inerea statu-quoului nu reprezint`, a[adar, o op]iune, iar Occidentul trebuies` în]eleag` c` situa]ia din Orientul Mijlociu poate destabiliza întreaga lume.R`zboaiele civile au f`cut ca milioane de persoane s` devin` refugia]i, o realitateamar` ce poate destabiliza Europa din punct de vedere economic [i social,cu un puternic impact negativ asupra economiei mondiale.

1. Fenomenul ISIS în vârtejul haosului lqsat în urmqde „Primqvara Arabq”: ac]iuni în justi]ie prezente [i viitoare„Prim`vara Arab`” a debutat în decembrie 2010, când un vânz`tor tunisian

s-a sinucis în semn de protest fa]` de confiscarea harabei sale de c`tre poli]ia local`.Ac]iunea poli]iei se înscria în seria arest`rilor arbitrare [i a confisc`rilor de propriet`]iini]iat` de guvernele dictatoriale, nu numai din Tunisia, ci din întreaga regiune.


45

În Tunis, protestatarii au ie[it în strad`, în semn de solidaritate [i elogiual martiriului, situa]ie inflamat` [i de informa]iile cu privire la corup]ia endemic`a pre[edintelui Ben Ali [i a familiei sale, con]inute în dosarele Ambasadei SUA[i publicate de Wikileaks. S-a l`sat cu v`rsare de sânge atunci când poli]ia[i autorit`]ile militare au intervenit pentru în`bu[irea protestelor, iar ulterioracestea au crescut pân` la un punct în care autorit`]ile nu au mai putut s` le controleze,mul]i ofi]eri ajungând s` simpatizeze cu protestatarii. Ben Ali [i familia sa au fugitdin ]ar`, au solicitat f`r` succes azil politic în Fran]a, ajungând, în cele din urm`,în Arabia Saudit`, ]ar` care, sub apanajul ospitalit`]ii musulmane, este refugiulpreferat al fo[tilor tirani (Idi Amin a fost „g`zduit” aici pân` la moartea sa).

Acesta a fost doar începutul. Curând, Pia]a Tahrir din Egipt a reunitzeci de mii de protestatari împotriva regimului represiv a lui Hosni Mubarak.Trupele de ordine au tras în protestatari [i 850 de oameni [i-au g`sit sfâr[itulîn mod tragic, înainte ca pre[edintele Mubarak s` fie for]at s` demisioneze,la data de 11 februarie 2011. Dup` numai dou` s`pt`mâni, a ap`rut Rezolu]ia 1970,prin care Consiliul de Securitate al ONU a deferit situa]ia din Libia Cur]ii PenaleInterna]ionale, un preludiu al Rezolu]iei 1973, care a mobilizat NATO împotriva for]elorcolonelului Gaddafi [i a determinat schimbarea de regim politic în aceast` ]ar`.Între timp, „Prim`vara Arab`” l-a „lovit” [i pe pre[edintele Yemenului.Protestele pro-democratice au debutat în Yemen în luna februarie, iar în iunie,Ali Abdullah Saleh a fost r`nit într-un atentat cu rachete, fiind nevoit s` pleceîn Arabia Saudit` pentru tratament medical. În luna noiembrie a aceluia[i an,Saleh a semnat un acord prin care accepta s` demisioneze în schimbulimunit`]ii de jurisdic]ie penal`, cel pu]in pe teritoriul Yemenului. În Bahrain,aproximativ 35 de protestatari pro-democra]ie au fost uci[i de trupele regelui,care a r`spuns la manifest`ri într-un mod inedit [i inteligent, prin creareaunei comisii independente de exper]i str`ini în domeniul drepturilor omului,care au emis recomand`ri imediate de reform` pe care regele a promis s` le pun`în aplicare. În Siria, demonstra]iile violente au dus la moartea a zeci de mii de civili,iar Liga Arab` [i Organiza]ia Na]iunilor Unite au pus presiuni, f`r` succes îns`,la adresa pre[edintelui Assad, pentru ca acesta s` renun]e la putere.

De remarcat modul în care s-a înf`ptuit justi]ia în aceast` perioad` de tranzi]ie,justificarea interven]iei interna]ionale în unele situa]ii (interven]ie care,în majoritatea ]`rilor, a militat pentru democra]ie consolidat`, îns` pe fundalulunei cre[teri considerabile a puterii partidelor politice islamice), precum [i rezultatulacesteia. Ben Ali a fost judecat, în lips`, de Înalta Curte tunisian` [i condamnatla 35 de ani de închisoare, dup` ce judec`torilor le-au fost suficiente [ase orepentru a audia cazul [i a decide verdictul. Dictatorul tunisian a fost condamnat

46


pentru posesie de arme, droguri [i artefacte [i pentru deturnarea fondurilor publice.Nici cet`]enii tunisieni, nici comunitatea interna]ional` nu au fost satisf`cu]ide acest verdict, care nici nu putea fi credibil, atât timp cât nu a existat nicio ap`rare.Este discutabil [i faptul c` Ben Ali trebuia judecat în absen]`, de[i Arabia Saudità fost de neclintit în refuzul sù de a-l extr`da pe inculpat. Verdictul a transmistotu[i un mesaj important, dat fiind c` Ben Ali se lùda adesea cu sistemul de justi]iedin ]ara sa, pe care-l considera „mâna lui dreapt`”, de aceast` dat` eviden]iindu-sedisponibilitatea judec`torilor de respingere a oric`rei ingerin]e guvernamentale.Ulterior, în Tunisia au avut loc alegeri libere [i corecte, fiind desemnat la conducereastatului un guvern musulman moderat.

În Egipt, Mubarak s-a retras la palatul sù din Sharm El Sheikh, unde [i-a a[teptatsoarta decis` de instan]ele de judecat`. A urmat un proces televizat, în care dictatorula fost portretizat, în mod umilitor, pe o targ` de spital, aflat` într-o cu[c` de sârm`,al`turi de fiii sì co-inculpa]i. Fostul dictator egiptean a fost acuzat nu doar de corup]ie,ci [i pentru ordonarea execu]iei a 850 de protestatari. Sâmb`t`, 2 iunie 2012,Hosni Mubarak a fost condamnat la închisoare pe via]` pentru rolul sù în ucidereaprotestatarilor în timpul revolu]iei care l-a înl`turat de la putere. Procesul sùa fost perceput ca fiind unul echitabil, îns`, în paralel, mai mul]i protestatariau fost judeca]i de instan]ele militare, fiind condamna]i, în mod ironic,pentru n`zuin]ele lor democratice [i insulte la adresa armatei. Revolu]ia din Egipta reprezentat o veritabil` revolt` na]ional`, de[i instrumentat` de for]e cosmopolitefinan]ate, într-o anumit` m`sur`, de SUA [i Europa. Un factor crucial în decizialui Mubarak de a demisiona a fost însu[i faptul c` SUA î[i pierduser` încredereaîn el, cerându-i s` plece de la putere. Verdictul în cazul lui Hosni Mubarak a reprezentato oportunitate istoric` pentru Egipt de a-i trage la r`spundere pe fostul sù lider[i pe acoli]ii acestuia pentru crimele comise în timpul regimului dictatorial.Mubarak, în vârst` de 87 de ani [i cu o s`n`tate fragil`, a petrecut majoritateaultimilor 5 ani pe patul unui spital militar din Cairo, fiind adus de mai multe oriîn fa]a judec`torilor pe targ`.

Dup` condamnarea din 2012, anulat` de Curtea de Casa]ie, fostul pre[edinteeste judecat, cu multiple amân`ri, în diverse procese, fiind, teoretic, liber.

La cinci ani de la evenimentele sângeroase din Egipt, mor]i violente, arest`riarbitrare [i dispari]ii ale opozan]ilor sunt, din nou, la ordinea zilei [i denun]atede ap`r`torii drepturilor omului, care cali f ic` regimul pre[edinteluiAbdel Fattah al-Sissi ca fiind mai represiv decât cel condus de Mubarak.

Criza din Libia a izbucnit în contextul „Prim`verii Arabe” [i a determinat reac]iaprompt` a societ`]ii interna]ionale. Valul de proteste din februarie 2011 a dusla escaladarea crizei, dup` ce for]ele de ordine au folosit for]a împotriva protestatarilor


47

din Tripoli, Benghazi [i Misrata. La 3 martie 2011, Curtea Penal` Interna]ional`(CPI) a anun]at deschiderea unei anchete, viza]i fiind colonelul Muammar Gaddafi,fiul acestuia, Saif Al-Islam, [i [eful serviciilor libiene de informa]ii, Abdullah Al-Senoussi,dup` ce Consiliul de Securitate al ONU sesizase, la 26 februarie, printr-o rezolu]ie,Biroul procurorului CPI în leg`tur` cu situa]ia din aceast` ]ar`, „considerândatacurile generalizate [i sistematice contra popula]iei civile ca putând fi asimilatecrimelor împotriva umanit`]ii”3. Potrivit Organiza]iei Na]iunilor Unite, revolteledin Libia s-au soldat cu mii de mor]i, antrenând fuga în strìn`tate a aproape650 000 de libieni [i str`mutarea în interiorul ]`rii a altor 243 0004.

La 27 iunie 2011, CPI a emis mandate de arestare pe numele celor trei oficiali,acuza]i de crime împotriva umanit`]ii, s`vâr[ite în perioada 15-28 februarie 2011.La 22 noiembrie, procesul colonelului Muammar Gaddafi este închis, ca urmarea uciderii acestuia de rebelii r`zbun`tori. În privin]a celorlal]i doi inculpa]i, aresta]idup` uciderea colonelului, situa]ia este una controversat`, din perspectivaaplicabilit`]ii principiului complementarit`]ii Cur]ii Penale Interna]ionale,aceast` instan]` ac]ionând numai în cazurile în care instan]ele na]ionalenu au capacitatea sau refuz` s` angajeze procedurile penale care se impunpe teritoriul lor na]ional. Astfel, dac` spe]a Abdullah Al-Senoussi a fost declaratìnadmisibil` în fa]a Cur]ii, în baza asump]iei c` acesta era subiectul unui procesaflat deja în curs de desf`[urare în format na]ional [i c` Libia este deopotriv` dornic`[i capabil` s` instrumenteze cazul pe teritoriul sù na]ional, incoeren]ele asociateart. 17 din Statutul de la Roma devin evidente în situa]ia lui Saif Al-Islam Gaddafi.Ini]ial, f`r` a evalua am`nun]it capacitatea real` a sistemului de justi]ie libiande a derula un proces impar]ial [i independent, procurorul [ef al CPI de la acea dat`,Luis Moreno-Ocampo, a anun]at c` Libia poate solu]iona [i acest caz.Ulterior, judec`torii CPI au pus la îndoial` capacitatea autorit`]ilor din Tripolide a asigura un astfel de proces, mai ales c` Saif era de]inut în Zentende una dintre cele mai puternice mili]ii ale ]`rii, care refuza predarea acestuiaautorit`]ilor (b`rbatul fiind judecat, ulterior, în contumacie [i nevoit s` compareîn fa]a judec`torilor libieni prin videoconferin]`). CPI a încercat, în zadar, s` ob]inèxtr`darea lui Saif Al-Islam Gaddafi, respingând, la 31 mai 2013, contesta]ia Libieiprivind admisibilitatea cazului la CPI. La 28 iulie 2015, un tribunal din Tripoli

3 Rezolu]ia CS ONU nr. 1973/2011 privind situa]ia din Libia.4 Raportul Biroului Na]iunilor Unite pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA) nr. 46

din 23 iunie 2011. Disponibil la: http://reliefweb.int/sites/reliefweb.int/files/resources/rev2OCHA%20Situation%20Report%20No%2046%20%20Libyan%20Arab%20 Jamahiriya%2016%20to%2023%20June%202011%20%20%20 FINAL%20FIELD%20DRAFT.pdf, accesat la 12 iunie 2016.

48


i-a condamnat la moarte pe Saif Al-Islam Gaddafi [i pe Abdullah Al-Senoussi,un deznod`mânt dup` modelul Saddam Hussein, care reclam` m`suri preventivecu privire la eventualitatea dispunerii de c`tre instan]ele na]ionale a pedepseicapitale din motive de r`zbunare politic` [i justi]ie impar]ial`, concretizateîn recunoa[terea dreptului instan]ei penale interna]ionale de a decide locul desf`[ur`riiproceselor inculpa]ilor sì. Statutul de la Roma nu are în vedere, în cuprinsulsù, un asemenea „factor crucial”5 (sentin]a cu moartea), pe care toate instan]eleinterna]ionale au datoria s`-l abjure necondi]ionat.

Yemen a reprezentat un caz special în contextul „Prim`verii Arabe”.Aici, tranzi]ia a fost efectuat` de c`tre diploma]ia interna]ional`, în special de SUA[i de alia]ii sì de dreapta din lumea arab`, prin mecanismul tradi]ional de aplicarea actului de amnistie. Din p`cate, nu au fost înregistrate efecte pozitive în urmadecretelor de amnistiere a celor responsabili de declan[area situa]iei de criz`,ajungându-se în anul 2015, pe fondul tensiunilor politice, la r`zboi civil. În prezent,diploma]ii europeni condamn` vehement atacurile aeriene [i blocada naval` impus`Yemenului de c`tre coali]ia condus` de Arabia Saudit` [i ac]iunile unilateralede destabilizare realizate de gruparea Houthi [i de unit`]ile militare loialefostului pre[edinte Saleh, care sl`besc [i mai mult Yemenul [i regiuneaîn ansamblu, creând condi]ii fertile pentru expansiunea organiza]iilor teroriste[i extremiste, cum ar fi Statul Islamic [i aripa local` Al-Qaeda [i exacerbândo situa]ie umanitar` deja critic`. De la începutul conflictului, cel pu]in 5 979 de persoaneau fost ucise, iar 28 208 au fost r`nite, printre victime num`rându-se sute de femei[i copii6. Numai în luna martie 2016, Statul Islamic a revendicat trei atentatesinuciga[e care au f`cut 22 de mor]i la Aden, în sudul Yemenului.

Revoltele „Prim`verii Arabe” au avut ecouri uria[e în Africa Subsaharian`,fiind privite cu mare entuziasm de tineri [i cu îngrijorare de elitele pietrificatepostcoloniale. Este cazul Coastei de Filde[, unde s-a ajuns la o remarcabilìnterven]ie militar` în scopuri umanitare. Fran]a, ac]ionând sub mandat ONU,împreun` cu for]ele organiza]iei, a r`sturnat, în aprilie 2011, regimul condusde Laurent Gbagbo. La 3 octombrie 2011, a fost admis` solicitarea procurorului CPIde a deschide investiga]ii proprio motu în Coasta de Filde[. Procesul fostului pre[edinteivorian a început joi, 28 ianuarie 2016, la Curtea Penal` Interna]ional`, unde acestaa pledat nevinovat la acuza]ia de crime contra umanit`]ii, la cinci ani dup` violen]elepostelectorale din Coasta de Filde[. Laurent Gbagbo este primul fost [ef de stat

5 Geoffrey Robertson, Crimes against Humanity: The Struggle for Global Justice, Penguin, 2012, p. 559.6 Rezolu]ia Parlamentului European referitoare la situa]ia umanitar` din Yemen (2016/2515(RSP)).

Disponibil` la: http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+MOTION+B8-2016-0155+0+DOC+XML+V0//RO, accesat la 16 iunie 2016.


49

urm`rit de CPI [i, al`turi de co-acuzatul Charles Blé Goudé, fostul [ef al mili]ieiivoriene, trebuie s` r`spund` pentru rolul avut în criza generat` de refuzulde a ceda puterea lui Alassane Ouattara, recunoscut înving`tor, în specialde c`tre SUA [i UE, în urma alegerilor preziden]iale de la finele anului 2010.Potrivit estim`rilor ONU, violen]ele postelectorale din Coasta de Filde[ au dusla moartea a peste 3 000 de oameni, transformând unele zone ale ]`rii în adev`ratecâmpuri de lupt`7. Laurent Gbagbo a fost arestat în aprilie 2011 în palatulpreziden]ial de la Abidjan, dup` mai multe zile de bombardamente efectuatede for]a francez` Licorne.

Mediul de securitate regional nu se schimb` doar prin ac]iuni ale actorilorexterni, ci, mai ales, din cauza dinamicilor interne ale societ`]ilor umane.Considera]i pentru mult timp obedien]i, arabii au încercat s` zdruncine stereotipurileexistente prin revolu]ii pa[nice [i s`-[i recapete mândria r`nit`, dup` deceniide opresiune. Dup` c`derea liderilor despotici, mii de oameni, de la Tunis la Sanaa,[i-au proclamat entuziasmul pentru apartenen]a lor la lumea arab`. Pagini de internet,sub lozinci precum „mândru de a fi arab” sau „o lume arab` unit`”, au devenitlocul de exprimare a sentimentelor de solidaritate [i de fraternitate între na]iunilearabe. Am asistat la o tranzi]ie f`r` precedent de la o na]iune arab` t`cut`,descris` ca fiind apatic` [i umil`, la o na]iune ale c`rei revolu]ii au fost discutateîn întreaga lume, poate chiar la începutul unei revolu]ii sociale [i culturale.Elibera]i de fric`, aspirând la libertate [i democra]ie, mul]i au îndr`znit s` viseze,din nou, la o unitate arab`, chiar dac` islamizarea regiunii, considerat`drept un rezervor de extremism, a continuat s` reprezinte un posibil scenariude viitor.

De[i este prea devreme s` anun]`m sfâr[itul impunit`]ii în MENA,putem afirma c` asist`m la fenomenul încurajator al unei „cascade în justi]ie”(justice cascade)7. Ac]iunile în justi]ie demonstreaz` faptul c` nimeninu este mai presus de lege, indiferent de bog`]ie, putere [i aparent` intangibilitate.Acesta este principalul mesaj transmis de revoltele „Prim`verii Arabe”, care va contribuinegre[it la cre[terea respectului pentru statul de drept [i drepturile omului[i la stoparea tradi]iilor omniprezente ale impunit`]ii din regiune. Guvernele na]ionaleaflate în tranzi]ie depun, în continuare, eforturi pentru condamnarea vechilor regimuri,în con[tientizarea faptului c` este de datoria lor s`-i trag` la r`spunderepe cei responsabili de înc`lcarea grav` a drepturilor omului [i infrac]iunile de corup]ieînregistrate pe teritoriul lor na]ional, cu sau f`r` asisten]` interna]ional`.

7 Raportul comisiei de anchet` cu privire la situa]ia din Coasta de Filde[, prezentat în cea de-a 17-a sesiunea Consiliului pentru Drepturile Omului, 6 iunie 2011. Disponibil la: http://www2.ohchr.org/english/bodies/hrcouncil/docs/17session/A.HRC.17.48_Extract.pdf, accesat la 25 februarie 2016.

50


O alternativ` viabil` este desemnat` de calea instan]elor interna]ionale, atunci cândanumite state î[i recunosc incapacitatea de a gestiona abuzurile grave comisepe teritoriul lor na]ional. Într-un timp relativ scurt, a existat o cre[tere masiv`a urm`ririlor penale avându-i ca subiec]i pe cei care au subminat valorile amintite,iar aceast` evolu]ie nu este doar una cosmetic` [i nici nu poate fi explicat`prin presiuni hegemonice sau calcule politice instrumentale. S-a produs un fenomenmult mai amplu, cel mai vizibil articulat în Europa [i în America Latin`,ale c`rui tendin]e [i ecouri s-au transmis dincolo de aceste regiuni, ajungândîn MENA, acolo unde statul de drept, anticorup]ia [i drepturile omuluierau mult mai slabe.

Cu toate acestea, departe de a se îndrepta c`tre edificarea unui regim politicdemocratic în accep]iunea european` a termenului (rezultat scontat de o manier`naiv` de mul]i anali[ti [i observatori ai „Prim`verii Arabe”), evenimenteledin spa]iul arab se îndreapt` mai degrab` c`tre o lung` perioad` de tranzi]iede la un regim politic autoritar cu puternice componente laicizante în concep]iaasupra statului [i societ`]ii c`tre alt` form` de guvernare care, date fiind actualeleevolu]ii politice [i de securitate, nu este neap`rat diferit` în forme [i mijloacede manifestare, ci doar în con]inut, care vireaz` c`tre o solid` component` islamic`[i islamist`. Tranzi]ia implic` emergen]a unor noi for]e politice având orient`rivariate, de la cea moderat` la cea extremist` (salafist` [i jihadist`). O tr`s`tur`de prim ordin a alegerilor desf`[urate în statele „Prim`verii Arabe” este aceeac` aceste societ`]i nu sunt entit`]i monolitice, ci vibreaz` sub o palet` larg`de orient`ri politice, de la seculari[ti de variate nuan]e la islami[ti modera]i,pân` la extremi[ti. Elocvente, în acest sens, sunt rezultatele celor dou` scrutinuridin vara anului 2012: cel dintâi, preziden]ial, în Egipt, iar secundul, legislativ,în Libia.

Exist` [i orient`ri seculare în societ`]ile arabe, dar se pare c` acestea sunt,în compara] ie cu ce le is lamiste , minor i tare , iar adev`ratu l t rendnu îl reprezint` înfruntarea secularism-islamism, cât lupta în interiorul acestuiadin urm` între modera]i [i exclusivi[ti religio[i. Dac` lu`m în considerare[i veleit`]ile militarilor (în Egipt, cu deosebire), precum [i influen]ele externeputernice, mai ales ale actorilor majori ai lumii islamice (Arabia Saudit`,Qatar, Iran), dar [i ai sistemului interna]ional, în general (SUA, întâi de toate,dar [i Uniunea European`, Rusia [i China), avem un tablou, desigur incomplet,al spa]iului politic arab în era post-„Prim`vara Arab`”. Pentru a fi complet,un asemenea tablou ar trebui s` ia în considerare, între altele, ceea ce în]elegaceste societ`]i prin democra]ie [i drepturile omului. Sondajele efectuate relev`c` prioritare pentru unele dintre ele sunt performan]ele economice, iar pentru altele,


51

consolidarea atributelor democratice ale societ`]ii. Unul dintre principaleletrenduri manifestat în cadrul tranzi]iei din societ`]ile arabe, care a rezolvatproblema conducerilor autoritare, este rolul proeminent al militarilor, eviden]iatcu deosebire în Egipt (de[i existen]a mili]iilor rivale în Libia [i nu numai trimitela aceea[i problematic`).

C`tre ce fel de islamism se îndreapt` aceste societ`]i arabe postdictatur`?Iat` o întrebare important`, dat` fiind existen]a unei scale foarte ample de nuan]eîn sânul mi[c`rilor politice. Peisajul este complicat de prezen]a armatei, beneficiar`a sprijinului extern chiar din aceast` pricin`, pentru c` poate conferi oarecarepredictibilitate procesului politic al selec]ion`rii între diversele nuan]e islamiste,cu condi]ia s` nu cad` prad` tenta]iei dictatoriale. Regiunea Orientului Mijlociuprezint` indici înal]i de volatilitate geopolitic`, date fiind orient`rile for]elorreligioase p`trunse în arena politic` fa]` de conflictul israelo-palestinian[i, în general, fa]` de problematica rela]iilor cu Occidentul [i orient`rile secularisteale propriilor societ`]i.

Evenimentele din lumea arab` relev` o revolt` pentru democra]ie [i libertate,pentru independen]` [i drepturile omului, pentru prima dat` de la c`dereaImperiului Otoman. Toate ]`rile arabe s-au n`scut, practic, din dezintegrareaacestui imperiu. Unele au o istorie distinct` ca stat-na]iune, cum ar fi Iran, Turcia[i Arabia Saudit`, dar perioada colonial` a avut un impact imens asupra politicilorlocale. Au ap`rut entit`]i [i regimuri autoritare, noile state încercânds` propov`duiasc` ideea apartenen]ei la statul sirian, irakian, iordanian[i a[a mai departe. Revoltele populare î[i au r`d`cinile tocmai în aceste entit`]i,un nou tip de politic` fiind necesar pentru stabilizarea na]ional` [i regional`.Pe scurt, pentru a în]elege fenomenul de autoritarism din regiune,trebuie s` con[tientiz`m faptul c` aceste ]`ri sunt succesorii unei perioadede colonialism violent [i, mai apoi, a unei rezisten]e post-coloniale.

În Europa, ]`rile au evoluat de-a lungul secolelor. De exemplu, apari]ia treptat`a statelor francez [i britanic, înc` din secolul XV. Apoi, Revolu]ia Francez`,dou` r`zboaie mondiale, r`zboaiele lui Hitler, Mussolini [i Franco. Societ`]ilecivile din Europa s-au dezvoltat foarte lent [i s-au maturizat într-o democra]ieconsolidat` [i de încredere. Lumea arab` nu a avut parte de luxul unei istoriiatât de norocoase. De îndat` ce procesul de decolonizare a devenit efectiv,noile elite conduc`toare postcoloniale au reu[it s` construiasc` doar state slabe[i fragmentate. Acum, for]e substatale, bazate pe loialit`]i fanatice, se ridic`împotriva statului [i a suveranit`]ii sale.

Exist` multe chestiuni sensibile ce ]in de articularea strategiilor de securitateîntr-un teritoriu aflat în continu` transformare. În primul rând, guvernele aflateîn plin proces de redefinire [i consolidare vor ]ine cont, tot mai mult, de vocea

52


str`zii. De asemenea, exist` societ`]i care vor necesita o politic` extern`independent` de cea a Occidentului. Uniunea European` [i Statele Uniteale Americii trebuie s` fie preg`tite pentru reducerea controlului în regiune,dac` anticip`m unele similitudini cu America Latin`, unde regimurile trecutuluierau mai mult decât docile în rela]iile cu Occidentul. Dup` cum interven]iilede tip „imperialist” în afacerile interne ale statelor nu mai sunt posibile, în prezent,în America Latin`, probabil acest lucru se va petrece [i în cazul MENA.

Dac` cei mai mul]i dintre anali[ti sunt de acord cu motiva]iile valului de protestedin lumea arab` – dictatura, înc`lc`ri repetate ale drepturilor omului, corup]iaendemic`, s`r`cia, [omajul ridicat [i lipsa de perspective pentru tineri, infla]ia,scurgerile de informa]ii Wikileaks despre regimurile autocratice care au sufocat]`rile din regiune –, opiniile lor difer` atunci când vine vorba de rezultatul revolu]iilor.Am trecut în revist` o serie de evolu]ii pozitive de ordin legal, care, în continuare,revolu]ioneaz` dreptul penal interna]ional [i sistemul rela]iilor interna]ionale.Exist`, îns`, [i percep]ia c` „Prim`vara Arab`” a ajuns într-un soi de hibernare8.Alegerile electorale au produs surprize de propor]ii în anumite ]`ri, violen]acontinu` în altele [i a[tept`m, în continuare, s` vedem modul în care se vor reformanoile guverne. R`zboiul civil este o realitate a zonei, iar evolu]iile de securitateimplicând organiza]iile de tip terorist sunt deosebit de complexe, existând risculca, în absen]a unor reforme structurale masive, „Prim`vara Arab`” s` se dovedeasc`un fenomen nu tocmai de succes.

Richard Gowan, expert în probleme de securitate în cadrul Consiliului Europeanpentru Rela]ii Externe, consider` c` este eronat` aprecierea c` „Prim`vara Arab`”a e[uat din cauza problemelor deja enumerate. El este de p`rere c` rev`rsareade emo]ie public` de la începutul anului 2011, din Tunisia, Egipt [i Libia,a fost o manifestare remarcabil` a puterii populare, iar curajul manifestan]ilor sirienicare [i-au riscat via]a pentru a sfida regimul totalitar a fost unul uimitor.

Mai mul]i exper]i israelieni în Orientul Mijlociu (printre ei, Ehud Yaari)consider` c` „Prim`vara Arab`” a luat forma unei furtuni de nisip islamiste,subliniind c` nu se poate vorbi de o repetare a democratiz`rii produse în Europade Est, deoarece puterea merge c`tre partidele islamiste care sunt, în esen]`,

8 Paul Toohey, „Arab Spring Has Turned into a Winter of Discontent. So Where Did It All Go Wrong”,News Corp Australia Network, 1 aprilie 2016, pe http://www.news.com.au/lifestyle/real-life/news-life/the-arab-spring-has-turned-into-a-winter-of-discontent-so-where-did-it-all-go-wrong/news-story/dbf1bdcf8d746e474d5eb0e6a0176b44, accesat la 19 iunie 2016; Mohamed Elshinnawi, „Arab SpringBecame Brutal Winter, Analysts Say”, VOANews.com, 19 ianuarie 2016, pe http://www.voanews.com/content/arab-spring-brutal-winter-analysts-say/3153382.html, accesat la 19 iunie 2016; David Schenker,„Arab Spring or Islamist Winter?”, în World Affairs Journal, ianuarie/februarie 2012; Rebecca Ellsworth,„The Arab Spring Democratization Failure”, 15 mai 2014, pe https://prezi.com/x6yulswegdb-/the-arab-spring-democratization-failure/, accesat la 19 iunie 2016.


53

anti-democratice9. Aceste partide nu pot îndeplini criteriile de baz` ale democra]ieireale, fiind impregnate de o doctrin` anti-occidental` [i o pozi]ie anti-Israel,existând un risc crescut de confruntare. Pe scurt, noile regimuri islamicevor avea un angajament îndoielnic fa]` de valorile democratice. Adev`ratele provoc`rivor fi acelea ale consolid`rii statului de drept – în special pentru a elimina corup]ia,care este adânc înr`d`cinat` în societ`]ile arabe – [i ale respect`rii drepturiloromului, care nu sunt protejate în mod satisf`c`tor prin legea islamic` sharia.

Procesul de democratizare în statele greu încercate din regiune nu putea fiun succes, deoarece nu avea tradi]ie, statalitatea fiind periclitat` în mod constant.În timp ce statul nu a reu[it s` r`spund` a[tept`rilor cet`]enilor, puterilecare pretindeau a fi autorit`]i au acaparat, gradual, mai multe responsabilit`]i[i bani, realizând o adev`rat` afacere din r`zboi. Terori[tii au perceput oportunitateaexploat`rii confuziei [i a vidului de putere creat de proteste [i pu]ini au fostcei care au anticipat faptul c` aceast` exploatare ar putea ajunge la o nou` dimensiune,una mai larg` [i mai periculoas` decât cea desemnat` de Al-Qaeda. De[i, ini]ial,ISIS a reprezentat un grup rebel în r`zboi, obiectivul lor cel mai importantnu era lupta împotriva regimului Assad, ci cucerirea de noi teritorii [i avu]ii,ocupând ora[e aflate sub autoritatea rebelilor de ani de zile. ISIS a exploatatdeopotriv` [i punctele slabe ale Irakului. Prima ramur` a ISIS în Irak a ap`rutdup` c`derea lui Saddam Hussein, punând presiune sporit` pe for]ele americane,de unde [i criticile la adresa luptelor duse împotriva regimului condus de dictatorulirakian [i a uciderii acestuia. Aceste voci p`rtinitoare, de[i con[tientizeaz` faptulc` „Prim`vara Arab`” era inevitabil`, sus]in c` mâna de fier a lui Hussein ar fi putut,cel pu]in, modera ascensiunea grup`rilor teroriste din regiune.

Bilan]ul evenimentelor de dup` declan[area revolu]iilor din lumea arab`indic` faptul c` zorii democra]iei într-o regiune dominat` de o istorie plin` de autocra]ies-au estompat în mod gradual [i evident. Rezultatul final în multe ]`ri arabea fost exact opusul, [i anume apari]ia unui nou val de violen]e [i de represiune[i r`zboiul civil. Egiptul este un stat condus sub bocancul armatei, Libia s-a scufundatîn haos [i teroare dup` moartea lui Gaddafi, în Bahrain s-au succedat lupte sus]inuteîntre majoritatea [iit` [i monarhia sunnit`, în Yemen oamenii s-au r`zvr`titdin cauza s`r`ciei, dar au nimerit direct în r`zboi civil, iar în Siria avem rebeliune,refugia]i, ISIS, r`zboi civil [i regimul Assad… În urma revolu]iilor „Prim`verii Arabe”,în majoritatea ]`rilor din Orientul Mijlociu au ap`rut alte regimuri opresive,care au umplut golul l`sat în urm` de cele alungate de revoltele populare.Singura excep]ie este Siria, unde „Prim`vara Arab`” s-a transformat într-un r`zboisectarian, care a permis ascensiunea celei mai temute grup`ri teroriste din lume.

9 Simona }u]uianu, Towards Global Justice: Sovereignty in an Interdependent World, Springer, 2013, p. 241.

54


Extremi[tii Statului Islamic au proclamat un a[a-zis califat în stil medievalce a ocupat teritorii însemnate ale Siriei [i Irakului. Peste un sfert de milion de sirieniau murit în timpul acestui r`zboi, care a generat [i cea mai mare mi[care de refugia]ide la sfâr[itul celui de-al Doilea R`zboi Mondial.

O situa]ie aparte este [i cea din Tunisia, ]ar` care a adoptat rapid o constitu]iedemocrat` în urma revoltelor populare. Cu toate acestea, statistici întocmitede Agen]ia Central` de Informa]ii (CIA) [i Centrul Interna]ional pentru CombatereaTerorismului de la Haga arat` c` aceast` ]ar` este pe primul loc în ceea ce prive[tenum`rul combatan]ilor care s-au al`turat Statului Islamic în Irak [i Siria10.Potrivit estim`rilor elaborate de Soufan Group, organiza]ie care acord` serviciide informa]ii [i securitate strategice guvernelor [i organiza]iilor multina]ionaleinteresate, la nivel global, între 27 000 [i 31 000 de lupt`tori au mers c`tre Siria[i Irak pentru a se al`tura Statului Islamic [i altor grup`ri extremiste din regiune.Dintre ace[tia, 6 000 de persoane provin din Europa, în special din Fran]a, Germania[i Marea Britanie. }`rile cu cei mai mul]i lupt`tori în conflict sunt îns` Tunisia,Arabia Saudit` [i Rusia, 6 500 de persoane fiind înregistrate în luptele din Irak[i Siria numai în cazul Tunisiei11. A[adar, ]ara unde a debutat „Prim`vara Arab`”în anul 2011 [i, în acela[i timp, singura unde acest curent reformatordin Orientul Mijlociu a avut succes, este, în mod paradoxal, principala surs`de combatan]i pentru jihadi[tii Statului Islamic12.

Iat`, la pagina 55, reparti]ia lupt`torilor str`ini pe regiuni, cu eviden]ierea]`rilor care sunt principalii furnizori de capital uman beligerant13.

Referitor la ac]iunile în justi]ie care pot fi anticipate cu privire la pedepsireamilitan]ilor ISIS, exist` numeroase opinii, realit`]i [i posibile implica]ii asuprap`cii [i securit`]ii regionale [i interna]ionale care trebuie avute în vedere.În prezent, se înregistreaz` tot mai multe cereri, argumentate în studii laborioase14,pentru ca liderii ISIS s` fie judeca]i de c`tre Curtea Penal` Interna]ional` de la Haga.Înaltul Comisar al Na]iunilor Unite pentru Drepturile Omului, Zeid Ra’ad Al Hussein,

10 Alex P. Schmid, „Foreign (Terrorist) Fighter Estimates: Conceptual and Data Issues”, InternationalCentre for Counter Terrorism Policy Brief, Haga, octombrie 2015. Disponibil` la: http://icct.nl/wp-content/uploads/2015/10/ICCT-Schmid-Foreign-Terrorist-Fighter-Estimates-Conceptual-and-Data-Issues-October20152.pdf, accesat la 20 iunie 2016.

11 Raportul estimativ privind fluxul de lupt`tori str`ini c`tre Siria [i Irak, elaborat de Soufan Group,decembrie 2015. Disponibil la: http://soufangroup.com/wp-content/uploads/2015/12/TSG_ForeignFightersUpdate3.pdf, accesat la 19 iunie 2016.

12 Explica]ia unei asemenea dezvolt`ri poate fi g`sit` în articolul lui David D. Kirkpatrick,intitulat „New Freedoms in Tunisia Drive Support for ISIS”, în The New York Times, octombrie 2014.Disponibil la: http://www.nytimes.com/2014/10/22/world/africa/new-freedoms-in-tunisia-drive-support-for-isis.html?_r=0, accesat la 20 iunie 2016.

13 Grafice preluate din raportul estimativ elaborat de Soufan Group, decembrie 2015 (vezi mai sus).14 Harmen G. Van der Wilt, Inez L. Braber, „The Case for Inclusion of Terrorism in the Jurisdiction

of the International Criminal Court”, Amsterdam Law School Legal Studies Research Paper, nr. 2014-26.


55

sus]ine acest curs de ac]iune, al`turi de numero[i practicieni în domeniul dreptuluiinterna]ional, în în]elegerea faptului c` acesta „ar marca opozi]ia interna]ional`fa]` de comiterea atrocit`]ilor, asigurând, totodat`, bazele unor condamn`ri viitoare”15.Fatou Bensouda, procurorul CPI, s-a aplecat asupra problemei, sus]inândc`, în vreme ce ISIS comite crime de o cruzime de nedescris, competen]a Cur]iiPenale Interna]ionale este prea îngust` pentru a lansa seria urm`ririlor penale,având în vedere c` Irak [i Siria, unde marea majoritate a atrocit`]ilor are loc,nu sunt p`r]i la Statutul de la Roma, iar liderii ISIS provin, îndeosebi, din aceste regiuni.Pozi]ia procurorului general al CPI este criticat` de numero[i anali[ti16, care sus]inc` bugetul instan]ei pentru anul 2015, de 150 de milioane de dolari, coroboratcu lipsa condamn`rilor penale [i lentoarea proceselor, calific` Curtea Penal`Interna]ional` drept una dintre cele mai nefolositoare organiza]ii interna]ionaledin istoria omenirii.

Implicarea CPI în cazul ISIS este, într-adev`r, controversat`, din mai multe punctede vedere. Pe de o parte, este nevoie de sprijinul membrilor permanen]i ai Consiliuluide Securitate al ONU, îndeosebi al Rusiei [i al Chinei, care nu sunt tocmai faniiorganiza]iei [i condamn` ferm înc`lcarea suveranit`]ii na]ionale în numeledrepturilor omului. În 2011, cele dou` mari puteri au fost de acord cu deferireasitua]iei din Libia Cur]ii Penale Interna]ionale, îns`, ulterior, au constatat c` interven]iamilitar` a NATO în statul african a fost „neeficient`”, astfel c` este pu]in probabils` mai achieseze la o m`sur` similar` în viitorul apropiat. De asemenea,dup` cum sus]ine [i Kevin Jon Heller, profesor de drept penal interna]ional

15 John Bellinger, „Make ISIS' Leaders Face Justice”, în The New York Times, 2 aprilie 2015.16 Jonathan Levy, „The ICC’s Failure against ISIS: Chief Prosecutor Fatou Bensouda Must Go”,

InSerbia Network Foundation, 4 februarie 2016, pe http://inserbia.info/today/2016/02/the-iccs-failure-against-isis-chief-prosecutor-fatou-bensouda-must-go/, accesat la 16 februarie 2016.

56


la {coala de Studii Orientale [i Africane din Londra, Consiliul de Securitatenu poate sus]ine c` instan]a are competen]` doar pentru infrac]iunile comise de ISIS,ci trebuie s` vizeze conflictul în ansamblul s`u [i infrac]iunile comise de toate p`r]ileconflictuale17. Or, este [tiut faptul c` atât regimul Assad, cât [i for]ele rebele din Siriaau fost acuzate de înc`lc`ri grave [i repetate ale drepturilor omului18.{i mili]iile [iite, care lupt` împotriva ISIS în Irak, au fost acuzate de violen]egrave împotriva civililor sunni]i, la limit` cu epurarea etnic`19.

ISIS este un actor nestatal aparte, care nu se bucur` de sus]inerea niciunui stat,iar cea mai mare parte a infrac]iunilor sale ar putea fi sanc]ionate penal prin intermediulmecanismelor na]ionale de justi]ie. Analistul de politic` extern` Joshua Keating,fost editor al revistei Foreign Policy, sus]inea c`, „în cazul în care Regatul Unitl-ar captura pe John Jihadistul, c`l`ul re]elei teroriste, ar fi perfect capabils`-l [i judece. Fran]a [i Germania ar putea, de asemenea, s`-i judece pe membriire]elei de na]ionalitate francez` [i german`, la fel [i Statele Unite ale Americii...De ce ar fi nevoie ca CPI s` ac]ioneze într-o problem` ce poate fi gestionat` de statelena]ionale? CPI ar trebui s` se limiteze la acele situa]ii în care statele nu sunt dispuses` intervin`” (trad. autorilor)20. Între timp, Revista de propagand` Dabiqa Statului Islamic a publicat, în ianuarie 2016, un necrolog în care îi aduceaun omagiu teroristului „John jihadistul”, devenit notoriu prin înregistr`ri videoale execu]iilor unor ostatici [i care ar fi atins martiriul pentru cauza lui Allah,pe când ma[ina în care se afla a fost ]inta unui atac aerian cu dron` în ora[ul Rakka.

Cu siguran]`, pentru opinia public` interna]ional`, punerea liderilor ISISsub acuzare – mai degrab` decât orchestrarea de noi incursiuni militaresau folosirea dronelor – ar fi o mare victorie pentru justi]ia interna]ional`.Cu toate acestea, pe lâng` considerentele legate de jurisdic]ia limitat` a CPI,procurorul Fatou Bensouda a invocat în declara]iile sale [i precondi]ia sesiz`riicazului de c`tre Consiliul de Securitate al ONU. Cât de util` ar fi, îns`, interven]iaConsiliului din punctul de vedere al intereselor justi]iei interna]ionale [i al perspectivelorde instaurare [i consolidare a p`cii în regiune?

În ceea ce prive[te primul aspect, nu trebuie neglijat pericolul real al submin`riilegitimit`]ii [i independen]ei Cur]ii Penale Interna]ionale. Aceasta datorit` numeroaselor

17 Katie Worth, „ISIS Victims Find Maze of Challenges in Appeals for Justice”, FRONTLINE/ColumbiaJournalism School Fellowships, 1 octombrie 2015, pe http://www.pbs.org/wgbh/frontline/article/isis-victims-find-maze-of-challenges-in-appeals-for-justice/, accesat la 16 februarie 2016.

18 Human Right Watch, „Open Letter to the Leaders of the Syrian Opposition regarding Human RightsAbuses by Armed Opposition Members”, 20 martie 2012, pe https://www.hrw.org/news/2012/03/20/open-letter-leaders-syrian-opposition, accesat la 16 februarie 2016.

19 Joshua Keating, „Are America’s Allies Committing Ethnic Cleansing in the Fight against ISIS?”,în The Slate, 18 martie 2015.

20 Joshua Keating, „Why It’s so Hard to Prosecute ISIS for War Crimes”, în The Slate, 8 aprilie 2015.


57

critici privind jurisdic]ia selectiv` a instan]ei în instrumentarea cazurilor sale(acestea provenind, preponderent, din statele africane) [i propensiuneaacesteia c`tre condamnarea doar a unei p`r]i din conflict. Cazul Ugandei,în care au fost acuza]i exclusiv adversarii guvernului lui Museveni – Armatade Rezisten]` a Domnului (LRA) –, este unul sugestiv în acest sens, alimentândnumeroase dezbateri privind legalitatea restric]ion`rii jurisdic]iei CPI la grup`riprecum LRA sau ISIS. În momentul de fa]`, obiectivul fundamental al justi]ieiinterna]ionale const` în realizarea unor câ[tiguri vizibile, materializate în predareasuspec]ilor [i derularea unor procese echitabile. Concentrarea exclusiv`asupra unui singure grup`ri teroriste, alimentând acuza]iile de selectivitate,precum [i convingerea, larg r`spândit`, c` doar „du[manii” Consiliului de Securitatesunt investiga]i [i judeca]i ar submina definitiv acest obiectiv21.

De asemenea, statele ar trebui s` evalueze foarte atent op]iunea interven]ieiConsiliului de Securitate al ONU [i din punctul de vedere al implica]iilor posibileasupra p`cii [i securit`]ii regionale [i interna]ionale. Potrivit unor analize recente22,statele membre ale Consiliului sunt confuze în aceast` privin]`. Astfel, cu prilejulunei reuniuni a Consiliului din 27 martie 2015, care a analizat situa]iadin Orientul Mijlociu, au fost înregistrate discrepan]e majore în privin]a unei posibileinterven]ii a CPI în cazul ISIS: dac` majoritatea celor prezen]i au înclinat spre deferireasitua]iei din Siria Cur]ii Penale Interna]ionale, au existat [i pozi]ii care vizau exclusivsitua]ia din Irak, sesizarea Cur]ii privind situa]ia din ambele state [i, nu în ultimul rând,abord`ri incerte de instrumentare a „situa]iei”, „chestiunii” sau a „cazurilor”înregistrate23. Singurul aspect clar din timpul manifest`rii a fost reprezentatde temeiul principal pentru implicarea Cur]ii Penale Interna]ionale, anume nevoiade a-i trage la r`spundere pe membrii grup`rii teroriste.

F`r` îndoial`, sesizarea CPI în cazul ISIS ar putea perturba perspectivelep`cii în regiune. În primul rând, o astfel de m`sur` ar putea fi etichetat`drept o eroare judiciar`, care ar transmite un mesaj încurajator c`tre alte forma]iuniteroriste [i fac]iuni conflictuale ce au comis atrocit`]i în mas`, încurajându-les`-[i perpetueze violen]ele în convingerea faptului c` pot fi exonerate de r`spunderepenal` în viitor. În al doilea rând, m`sura ca atare, mai degrab` decât un factorde descurajare, alimenteaz` riscul „legitim`rii brutalit`]ilor” ISIS [i al sporirii

21 Mark Kersten, „The ICC and ISIS: Be Careful What You Wish For”, Justice in Conflict, 11 iunie 2015,pe http://justiceinconflict.org/2015/06/11/the-icc-and-isis-be-careful-what-you-wish-for/,accesat la 16 februarie 2016.

22 Alexandre Skander Galand, „The Situation concerning the Islamic State: Carte Blanche for the ICCif the Security Council Refers?”, Blog of the European Journal of International Law, 27 mai 2015,pe http://www.ejiltalk.org/the-situation-concerning-isis-carte-blanche-for-the-icc-if-the-security-council-refers/#comments, accesat la 15 februarie 2016.

23 Concluziile celei de-a 7419-a reuniuni a CS ONU din 27 martie 2015, http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=S/PV.7419, accesat la 16 februarie 2016.

58


[anselor grup`rii teroriste de a-[i consolida capacitatea de recrutarea a militan]ilor,prin recurgerea la mecanisme ideologice false. Exist`, a[adar, riscul escalad`riiunor conflicte de propor]ii, jihadi[tii fiind tot mai convin[i c` împotriva lorse deruleaz` o cruciad` modern`, menit` s`-i extermine pe musulmani24.

Desigur, cele de mai sus nu sugereaz` faptul c` militan]ii ISIS nu trebuiepedepsi]i. Irak [i Siria ar putea adera la Statutul de la Roma [i, chiar dac` perspectiveleunei asemenea dezvolt`ri sunt diminuate în prezent, statele [i organiza]iile interna]ionalepot întreprinde m`suri de încurajare. La rândul s`u, Consiliul de Securitate al ONUpoate contribui la înf`ptuirea justi]iei [i responsabilizarea actorilor din regiune,concentrându-[i aten]ia asupra situa]iei de securitate de ansamblu din Siria [i Irak,în perspectiva evit`rii limit`rii competen]elor CPI exclusiv la infrac]iunile comisede ISIS. Deocamdat`, evolu]ii îmbucur`toare sunt relevate de eforturileprocurorului CPI, care a semnalat deja disponibilitatea de a-i investiga pe militan]iiISIS din Libia25. În acela[i timp, organiza]ii neguvernamentale, precum Comisiapentru Justi]ie Interna]ional` [i Responsabilizare, investigheaz` infrac]iunile comisepe teritoriul Siriei de ani de zile [i [i-a extins mandatul pentru a include atrocit`]iles`vâr[ite de c`tre ISIS26. În viitor, astfel de ini]iative î[i pot aduce contribu]iala colectarea dovezilor ce ar putea fi folosite în justi]ie.

Într-o lume ideal`, organiza]iile teroriste precum ISIS se confrunt` cu ziua judec`]ii,dac` nu în instan]ele na]ionale de judecat`, atunci prin recurs la mecanismelejusti]iei interna]ionale. Promotorii justi]iei penale interna]ionale au speran]ac`, în viitor, Curtea Penal` Interna]ional` va avea resursele [i sprijinul politicnecesar pentru a instrumenta în mod eficient, independent [i impar]ial cazurilevizând ac]iuni teroriste de mare anvergur`. Politicile din regiunea Orientului MijlociuExtins [i pozi]ia comunit`]ii interna]ionale adoptat` timp de jum`tate de deceniuîn cazul Siriei îngreuneaz`, îns`, urm`rirea penal` a celor vinova]i de atrocit`]ilecomise de Statul Islamic. Consiliul de Securitate al ONU trebuie s`-[i reanalizezeatent strategiile de interven]ie [i non-interven]ie în regiune, înainte de externalizareac`tre CPI a oric`rei misiuni de tragere la r`spundere a celor vinova]i.

*În partea a II-a a materialului, autorii vor aborda noi dimensiuni ale conceptului

„responsabilit`]ii de a proteja”, \n actualul context interna]ional de securitate.

24 Massimo Introvigne, „Western Military Intervention Is What ISIS Wants”, Vatican Insider,26 august 2014, pe http://www.lastampa.it/2014/08/26/vaticaninsider/eng/inquiries-and-interviews/introvigne-on-iraq-western-military-intervention-is-what-isis-wants-Hb8W3o1wFDA3KBM9zrmatN/pagina.html, accesat la 17 februarie 2016.

25 Declara]ia procurorului CPI în cadrul CS ONU privind situa]ia din Libia, potrivit rezolu]iei nr. 1970din 2011, 12 mai 2015. Disponibil` la: https://www.icc-cpi.int/en_menus/icc/press%20and%20media/press%20releases/Pages/otp-stat-12-05-2015.aspx, accesat la 15 martie 2016.

26 Julian Borger, „Syria’s Truth Smugglers”, în The Guardian, 12 mai 2015.

DE LA PRIMQVARA ARABQ LA STATUL ISLAMIC -...

Documents

Transcript of DE LA PRIMQVARA ARABQ LA STATUL ISLAMIC -...