P R O P R I E T A R : A B O N A M E N T E : SOC. AN. „ U N I V E R S U L " B U C U R E Ş T I , B R E Z O I A N U 23 a u t o r i t ă ţ i ş i l n s t i t u t „ Ш 0 l e l

D I R E C T O R Ş I A D - T O R D E L E G A T , S T E L I A N P O P E S C Ü d e o n o a r e 500 „ p a r t i c u l a r e 12 l u n i 360 „

6 l u n i 190 „ Î n s c r i s ă s u b No . 163 T r i b . I l fov

R E D A C Ţ I A şl A D M I N I S T R A Ţ I A

B U C U R E Ş T I I S t r . B r e z o i a n u 23

T E L E F O N 3.30.10

APARE SĂPTĂMÂNAL

PREŢUL 6 LEI

A N U L L I N r . 30

S Â M B Ă T A 25 I U L I E 1942

R e d a c t o r r e s p o n s a b i l : M I H A I N I C U L E S C U

Puţ in i d i n t r e călători i care au făcut pe r ip lu l i tal ian şi s 'au o-p r i t m ă c a r p e n t r u câ teva ceasuri la Verona, n u s 'au lăsa t seduşi de fa rmecu l s t ă ru i to r a l a m i n t i ­rilor despre cea m a i ves t i t ă d i n ­tre toa te perechi le de iubi ţ i . I n decorul de ce r senin ş i de m a r ­m u r ă cenuşie, icoana lor a p a r e ia fiecare pas. încă î n a i n t e de a i n ­t r a în oraş , c ă l ă to ru l se sileşte să recunoască , p r i n t r e colinele însor i te care în semnează cu dungi de u m b r ă va lea Adigelui î m p u ţ i ­nat d e a r ş i ţ ă , ru ine le acelu i c a s ­tel Montecchio, unde Rhidul p u n e de obiceiu începu ;ur i l e familiei lui Romeo. In Verona chiar, o-chiui lui se sileşte să deosebească p r i n t r e a t â t ea străzi şi m o n u ­mente , p l i ne d e amin t i r ea cople­şi toare a unu i t r ecu t m a i v iu $ ma i glorios decât p rezentu l , d r u ­m u l c ă t i e c a s a p e c a r e acelaşi ghid o însemnează ca locuinţă a Ju l ie t te i .

S u b gangul z iduri lor vechi şi inegri te , sub care mi şună şi as­tăzi acea bogată v ia ţă popula ră în tâ ln i tă n u m a i in oraşele i ta­liene, gându l că lă torulu i se odih­neş te o clipă, încercând o în toa r ­cere spre t r ecu tu l ce-i t ră ieş te în m i n t e a t â t de v iu şi d e p l in de culoare. Acesta e decoru l celei mai f rumoase d in t r e poveşt i . Scă­rile şi cor idoare le m ă c i n a t e de veacur i , au r ă suna t odinioară de râse te le mul ţ imi i voioase, ven i te să pe t r eacă la ba lu l b ă t r â n u l u i Capoleto. I n t r ' u n a d in încăper i le din care coboară as tăz i glasuri obosite de femei şi l a r m ă d e co­pii, R o m e o ş i -a r id icat o clipă masca d e pe obraz, sp r e a ispăşi p r in t r 'o s ă r u t a r e v ina de a fi * -t ins o cl ipă b r a ţ u l a lb al cand i ­dei J u l i e t t a . Căsă tor i t în t a i n ă cu dânsa , în chil ia bunu lu i pă r in t e Lau ren ţ iu , Romeo se în torcea sp re casă cu suf le tul î m b ă t a t de vise, a d u l m e c â n d p e cerul senin al une i seri ca lde şi luminoase ca aceas ta , v r a j a a to tpu te rn ică a p roaspe te i sa le iubir i , când a t r ebu i t să-ş i uc idă visul o d a t ă cu Tybald , î n col ţul unei s t răz i ca aceas ta .

P e n t r u cel care găseş te o b u c u ­rie în a semenea coborîr i în t r e ­cut, s ' a r p ă r e a că n imic n 'a ma i v r u t să se sch imbe d e a tunc i . Doar un ton ma i cenuşiu pes te toa te , doar abur i i care a ju tă f a n ­tasmele t r ecu tu lu i să învie , şi d in care creş te pe înce tu l cea mai c u r a t ă şi cea mai sensibi lă poe­zie. Ia tă , că lă to ru l nici n u mai a r e nevoie să dea ocol clădirii ve tus te , p e n t r u a ghici d e p a r t e a ceala l tă g răd ina cu z idur i îna l te , e sca lada te de î n t r a r i p a r e a iubirii m a i c u r â n d decâ t de t inere ţea t e m e r a r ă a lui Romeo. O fe reas -t i ă ca aceas ta va fi fost spri j inul scări i d e m ă t a s e pe care doica, o popo lana la fel cu toa te cele ce t i e c încă pe străzi , la fel î m b r o ­bodi te şi î m b r ă c a t e în negru , o a d u n a s e as 'cunzând-o cu g r a b ă î n t r ' u n ungher , în d iminea ţa în care plecase Romeo, î ndepă r t a t p rea cu g r a b ă d e cântecul în­doielnic al ciocârliei

Din p r a g u l gangulu i p r i n care con t inuă să curgă în şuvoaie n e ­conten i te v ia ţa gu 'ăgioasă a m u l ­ţimii, î n d r e p t â n d u - s e la celălalt capăt al pe le r ina ju lu i l i terar . A s ­cunsă în fundul unei cur ţ i de ca­za rmă , sub u m b r a plopilor ce foşnesc a lene în v â n t u l domol, că lă toru l nici n ' a r bănu i fără călăuză, minuscu la a rcadă gotică sub ca r e t r ad i ţ i a a aşeza t mor­m â n t u l Ju l ie t t e i .

U n sarcofagiu de p i a t r ă tocită d e v r e m e , s lujeşte de m u l t d rep t depozit al p ie tă ţ i i n a i v e şi a n o ­n ime a genera ţ i i lo r de î n d r ă g o s ­ti ţ i ce s'au pe r inda t în fa ţa aces ­tui a l t a r a l iubirii , cer înd p a r c ă toţi o conf i rmare э făgăduieli i de fer ic i re de care s 'au legat . In s i n g u r ă t a t e şi în l iniş tea p l ină de t a ină ce s e l asă pes te toa te în ceasul aces ta a l înserăr i i , g â n ­dul că l ă to re ş t e din nou pe căile t r ecu tu lu i depă r t a t , sp re v reme» când b u n u l p ă r i n t e Lauren ţ iu slujea în a c e a s t ă capelă, şi când Romeo a ven i t să soarbă o t rava , la căpă tâ iu l ace leea ce-i fusese soţie o zi. Şi p e când călătorul se lasă fura t d e aceleaşi vise de f rumuse ţe , şi d e a d â n c a în ţe le ­gere omenească a adevă ru r i l o r e t e rne ia ca re i se p a r e că a a juns acum, î n fundul a rcade i s i n g u r a -

de AL. CIORANESCU tice su râde , cu zâmbetu l lui de dincolo de lume, chipul de bronz al lui Wil l iam Shakespeare .

A tâ t de pu te rn ică e vra ja l e ­gendei , şi a tâ t de a d e v ă r a t ă e -moţ ia ce se despr inde d in t r ansa, încât călă torul s imte duioşia э -mini t r i lor vechi şi famil iare , îna ­in te de a se fi î n t r e b a t ce v a ­loare istorică a re aces t decor. O asemenea î n t r eba r e i-ar veni de altfel des tu l de greu în min te . Dar dacă pe lângă dor in ţa de a cunoaşte f rumosul pers is tă în su­fletul lui m â h n i r e a de a şti 'ce e adevăra t , n u - i va fi g reu să afle că s'a lăsat înşeiat de o iluzie cum sun t a tâ tea .

Decorul d in Verona, pl in de t recut şi de f i r m e c romant ic , n u e ma i au ten t i c decât orice de­cor de t e a t r u . M o r m â n t u l de m a r m u r ă cenuşie, îna in tea că­ru ia s 'au înch ina t a tâ ţ ia călători i luştri , începând cu Lord Byron , n'a avu t niciodată p e lespedea lui t r upu l neînsuf le ţ i t a l Jullietei. In casa s t răveche , în care ochiul min ţ i i c redea că vede cum se a-p r ind din nou lumin i l e d e ba l ale b ă t r â n u l u i Capoleto, Ju l i e t t a n ' a locui t niciodată. A d e v ă r u l a-cesta e m a i s igur decâ t t radi ţ ia , oricât a r fi ea de ispi t i toare, şi va r ă m â n e a la fel de necl in t i t cât t imp n imeni nu va isbuti să a r a t e că Romeo şi Ju l ie t ta , îndrăgost i ţ i i din Verona, care t ră iesc în a m i n ­t i r i o v i a ţ ă a t â t de reală , a u ex i s ta t cândva cu a d e v ă r a t .

Nu şt iu dacă t ema l i t e ra ră a t ragediei lu i Shakespea re a p r eo ­cupat v reoda tă ma i d e aproape pe Osca r Wilde. Dar dacă ace s ­ta s'ar fi gând i t la ea, a r fi p u ­tu t să găsească un. a r g u m e n t ma i mul t p e n t r u pa r adoxu l pe care îl sus ţ inuse cândva, în chip a-tâ t d e s t ră luci t şi de fals, că nu a r t a imi tă na tu r a , ci că n a t u r a se lasă de m u l t e ori călăuzită de ar tă .

De data aceas ta , se poa te dove­di că r ea l i t a t ea a copiat în făp­tui r i le cu totul imaginare a le ar tei , şi s'a silit să le t r an spună pe te renul sensibi l al a d e v ă r u r i ­lor controla te , deşi n u avea nic iun temeiu ca s'o tacă. Romeo şi Ju l ie t ta , personagi i d e legendă ieşite d i n cea mai p u r ă f icţ iune poetică, s 'au impus în aşa m ă s u ­ră spi r i tu lui şi sensibi l i tăţ i i , că au înce ta t de a m a : fi fan tome şi a u deveni t oameni .

Ex i s t en ţa lor a fost a tâ t de po­t r iv i t ins inuată de ar tă , încât

ION MUSCELEANU

rea l i ta tea a cău ta t S'o confirme şi s'o documenteze p r in ac te de ident i ta te , aşa c u m face p e n t r u fiecare din noi. De aici, localiza­rea a t â t d e prec isă a amin t i r i lo r legendare , în j u r u l unei case şi al unu i m o r m â n t , s ingure le lu­crur i rea le c e mai r ă m â n d u p ă noi. I n felul acesta , s'a c rea t o rea l i t a te a lu i Romeo şi a J u ­liettei, c a r e e insă pos te r ioară presupuse i lor ex i s ten ţe . Ea n u const i tuie o dova la istorică, ci u n a psichologică a tăr iei cu care p rezen ţa lor s'a impus, r e c l a m â n d p e n t r u înduioşarea n o a s t r ă un obiect real .

Legenda însă nu a r e nici u n t e ­meiu istoric. Originile ei, care sun t toa te l i t e ra re , au fost s t u ­diate cu a m ă n u n ţ i m e încă de mul t , şi înfă ţ işa te în t r ' o luc ra re de s in teză mai înt insă, d e fostul profesor de l i t e r a tu ră i ta l iană de la Univers i t a t e^ din Par i s , Henr i

Hauve t t e . Le m o r t v ivant , m o r ­tul viu, astfel numeş t e acest cer ­cetător t ema l i t e ra ra de ca r e sa leagă poves tea ^Ji Romeo şi a Ju l ie t te i , ca şi toate cele b roda te p e subiecte a semănă toa re . Cerce­ta rea lor a r duce des igur prea depa r t e ; dar e dea juns o p r iv i re rap idă a supra nuvelis t icei i t a l i e ­ne din epoca Renaş ter i i , pen t ru a în ţe lege c reş te rea şi ampli f ica­rea acestei teme, p â n ă la desă­vârş i ta ei e x p r e s ' u n e în t r age­dia lui Shakespea re .

P e n t r u p r i m a oara, o astfel de poveste se citeşte în culegerea de nuve le a lcă tu i tă în a doua ju­m ă t a t e a secolului a l XV-lea de

Natură moartă

T o m m a s o G u a r d a t i din Salerno. mai b ine cunoscut sub nume le de Masuccio Sa ie rn i tano . Eroii săi sun t Mar io t to şi Giannozza, de fel d in Siena. Poves t i rea so deosebeş te d e aceea p e care o cunoaş t em din Shakespeare , pr in desnodămân tu i nefericitei iubiri a celor două personagi i . Dar e le­m e n t u l fundamen ta i e a lcă tu i t . ca şi în legenda lui Romeo, de subter fugiu l p r in care femeia încearcă să regăsească pe bă rba ­tu l iubit. î n t r ' adevă r , Mar io t to t r ebu ind să fugă din Siena în u r m a unei er i tm e pe ca r e a s ă ­vârş i t -o , Giannozza se preface moar tă , p r i n t r ' u n f i l t ru p e care îl bea, şi se lasă î n m o r m â n t a t ă , p e n t r u a fugi apoi sp re A lexan ­dria, unde se refugiase soţul ei. Mar io t to însă tocmai se întorsese pe ascuns la Siena, împins de dorul de a o revedea . Aflând de m o a r t e a ei, se duce să-i vadă m o r m â n t u l , e recunoscut , p r ins şi decapi ta t , p e când Giannozza sfârşeşte în t r ' o mănăs t i r e p u ţ i ­nele zile ce-i ma i r ă m â n de trăit-

Nuve la lud Masuccio a insp i ra t p e un a l t scr i i tor i t a l i an al R e ­naşter i i , pe pu ţ i n cunoscutul Luigi da Por to d m Vicenza. A -cesta e a d e v ă r a t u l a u t o r a l l e ­gendei lui Romeo şi Ju l ie t te i . p r in a sa Is tor ia nove l lamente r i t rova ta d i due nobili a m a n ţ i , compusă p r i n 1524. Local izând subiectul în Veron^ vecină şi b ine cunoscută de el, şi la înce ­p u t u l secolului a l X lV- lea , Lungi da Por to a dat si o v ia ţă nouă subiectului , în ca re scri i tori i de

mai tâ rz iu n ' au т .чі a d u s decâ t pu ţ ine sch imbăr i şi adăugi r i .

Personagi i le sa:e t ră iesc via ţa intensă şi febrilă a unicei lor p a ­siuni , — pas iune în care ideea mor ţ i i e c u p r i n ş i in g e r m e n e de la început , da tor i tă duşmăn ie i ne îmblânz i t e d in t r e famili i le ce ­lor doi îndrăgost i ţ i . Aceas tă d u ş ­m ă n i e e poa te c e i mai de seamă d in t re invenţ iun i ie au toru lu i i t a ­lian, căci subl iniază cu u n î n ţ e ­les nou pu te rea iubiri i , c a r e trece a t â t de uşor peste gran i ţe le i m ­puse de celelal te s e n t i m e n t e sau interese, a l e rgând oarbă spre des-legarea definitivă, spre fericirea de o clipă care i ; e p lă teş te cu p re ţu l niciodtă p rea scump al vieţii .

Poves t i rea lui Luigi da Por to a p lăcu t m u l t în Renaş te re , fiind imi ta tă în t r 'o poemă în versur i , şi re lua tă , în t r 'o formă ab ia uşor deosebită, de cunoscu tu l p o v e s ­titor Mat teo Bandel lo . Mer i tu l acestuia din u r m ă nu e de a fi adăuga t legendei vreo f rumuse ţe nouă, ci, p r i n in teresul t rezi t în toată Europa de culegerea lui de nuvele , de a- i fi d a t o c i rcula ţ ie m a i înt insă, făcând-o s ă p ă t r u n d ă în toa te l i t e ra tur i l e Europei .

T radusă de t impur iu în l i t e ra ­tura franceză, de Pierre Boisteau, şi în t regi tă m a i tâ rz iu de Bel ie­ferest, t r aducerea aceas ta a cir­cula t cel pu ţ in tot a t â t cât şi o -r iginalul , l ă sând n u m e r o a s e a-mint i r i fin l i terat . i r , , f ranceză a

(Urmare în pag. 3-a)

de ION F R U N Z E T T I IV.

„ C h a q u e artiste n e p e u t q u e b i e n p e u p a r l u i -m ê m e " . Cine-ar crede, citind sentinţa aceasta, că ea aparţine individualistului cronicar al zilelor (şi nop­ţilor!) lui Lafcadio? André Gide este, înainte de orice, sincer cu sine. De aceea nu i se pare poate ris­cat să adopte o atitudine — fie şi contrarie celor an­terioare —, de îndată ce o surprinde insinuându-i-se in cuget. Sinceritatea cu sine nu însemnează totuşi sinceritate faţă de public, oricând şi cu orice preţ, cum cere estetica mediocrităţii. Şi poate autenticita­tea incandescentă a sbatenior acestui cuget încăpă­tor cât secolul, care se simte în paginile memorialis­ticei sale, se datoreşte tocmai caracterului auto-con-fesional al lor. Publicul pe care-1 vizează Gide, este un public croit după tiparele fiinţei sale. (Stadiul acela îndepărtat în viitorul omenirii, când toţi „in­telectualii" vor fi intelectuali şi când intelectuali nu se vor putea numi decât intelectualii şi nici decum rutinarii muncilor cerebrale sau ai leneviei manuale pur şi simplu, este stadiul de evoluţie al publicului pe care cărturarul Gide şi-1 poate dori pentru scrie­rile sale). „ J e n'écris q u e pour être r e l u " , declară el undeva. Atitudinea de singularizare este orgolioasă mai curând efect al circumspecţiei artistului, care după ce şi-a cântărit valenţele comparativ cu ale pu­blicului, adoptă o prudenţă justificată faţă de ten­dinţele acestuia din urmă. Ea nu provine din pro­punerea apriori a unei superiorităţi proprii faţă de restul conştiinţelor mai mult sau mai puţin cugetă­toare, ci din dorinţa de a se ţine departe de ispitele succesului.

„L'hypocrisie e s t u n e d e s conditions de l ' a r t " , scrie Gide, „Une singulière méprise aujourd'hui fait prô­ner par-dessus tout, dans l'oeuvre d'art, le mérite de sincérité. On veut avant tout que l'artiste soit sincere... Quant à savoir ce qu on einend par la, cha­cun est bien embarassé de le dire..." De altfel, conşti­inţa clară a propriilor sale exigenţe faţă de artist, publicul n'are măcar nevoia s'o aibă. „.Ceeace im­portă, continuă Gide, este să existe o societate, şi a-ceastă societate să ceară cevà". Acest cevà, condiţie recesară a stimulului creator, acest nedefinit „qucl-que chose" care joacă faţă de conştiinţa creatorului de valori estetice, acelaş rol pe care inefabilul îl joa­că faţă de cugetul contemplatorilor, seduşi de im­ponderabilul „je ne sais quoi" al abatelui Bouhours, este analog efluviilor de concupiscenţă emanate de prezenţa unui element femenin, avid, nesatisfăcut, cum era neantul pentru fiinţa virilă, sieşi suficienţă şi introvertită, a demiurgului cosmic. „Cuvântul" care se purta, biblic, prin undele radiaţiunilor uni­versale dinainte de structurarea lumii în act, va fi simţit acelaş nelămurit c e v à solicitâiidu-i acţiunea.

Oriunde există o sămânţă, mediul o simte şi efor­turile tuturor tropismelor sale tind s'o realizeze, o-ferindui condiţii de germinare. „Legea" aceasta s'ar putea să aibă şi corolar: orice sămânţă simte şi a-trage atenţia mediului prielnic realizării sale. Să fie oare aici adeverirea erotismului cosmic de care vor­beau academiile platonice ?

Oricum, chiar mintea cea mai puţin dispusă să se abandoneze filosofărilor aproximative şi ocazionale — de felul cugetărilor colegienilor cu probleme — poa­te constata că există un soiu de „sex-appeal" enig­matic, între public şi artişti. Un soiu de tacită, sub­terană şi aproape simbiotică formă de comunicare. Gide nu se sfieşte să vorbească chiar despre o anu­mită „sete de artă" a publicului, şi de un rol de Ga-nyniède, de „échanson", a l artistului. (Bine înţeles,

(Urmare tn pag. J-a)

într'un pasagiu din Phaldon, rămas cele­bru prin claritatea şi profunzimea lui, Pla­ton, ca să-şi întemeieze mai bine susţinerea nemuririi sufletului, a'.ribue lui Socrate ur­mătoarele revelatorii cuvinte : „De n'aş t i ­vea credinţa că, plecând de aici, mă voi duce întâi la alţi zei, înţelepţi şi buni, apoi la oamenii care au murit, mai buni şi ei de­cât cei de aici, aş fi nedrept să nu mă în­tristez de moarte. Acum însă, bine să ştiţi : am nădejdea că merg la nişte oameni desă­vârşiţi"1), înlocuind expresia de „alţi zei" cu aceea de „unicul Dumnezeu", fraza de mai sus se potriveşte cu gândurile depe urmă ale omului nostru din popor. Lucrul nu tre­bue să ne surprindă. Ţăranul român are, în fundul sufletului său, multă doză de păgâ-nism. Credinţa în viaţa de dincolo fiind an­terioară creştinismului şi preceptele lui Hris-

tos adăogându-i noui forţe de dăi nuire, moar­tea e, pentru el, o întâlnire bucuroasă cu cei plecaţ i ma i înainte, aşa cum pentru Platon şi vremea lui, ea era o mergere către lumea celor „buni şi desăvârşiţi".

Trăind în ca\drul cosmic al satului, care prin natura lui îndeamnă la metafizică, ţăra­nul trăeşte într'un permanent contact cu moartea. Nicăieri problemele destinului nu apar mai puternic misterioase si nicăieri ele nu sunt mai profund rezolvate ca aci : „O-mul satului, întrucât isbuteşte să se menţină pe linia de apogeu, genială, a copilăriei, tră­eşte în întregul unei lumi — p e n t r u în­treg ; el se găseşte în raport de supremă intimitate cu totalul şi într'un neîntrerupt schimb reciproc de taine şi revelări cu aces­

tea" -). O dovadă de în t regul ce s tă la baza viziunii metafizice a ţ ă r anu lu i despre lume, e că — p e n t r u el — via ţa nici nu începe şi nici nu se t e rmină pe p ă m â n t . De unde vins aceas tă viaţă, e o problemă care nu prea îl chinue. încotro merge însă, e o întrebar* ce nu putea rămâne nerezolvată. La capă tul vieţii pământeşti, ţăranul aşează tărîmul alteia eterne. In felul acesta, moartea nu mai e un final, ci o punte de trecere, a cărei parcurgere echivalează cu bucuria ac tului nupţial.

Cercetătorii de folklór şi istoricii literari au subl in ia t p r e a adesea chipul senin al mor ţii în creaţiile poporane, pentrucă spusa noastră să mai pară azi nouă. Toţi s'au mul ţ umi t însă numai cu simpla constatare. Chiar şi când au căutat să dea o explicare filoso fică acestei atitudini atât de sublime, ei s'au oprit, fie la resemnarea fatalismului orien tal, fie la optimismul religiei creştine. In amândouă cazurile, miezul problemei a fost ocolit. Trebue să admitem că, atât resem­narea fatalistă, cât şi optimismul creştin, au fost acceptate de ţăranul român nu ca nişte leacuri fabricate de-a gata, ci ca nişte rezoluţii ultime, pentru aflarea cărora el s'a f r ămân ta t deopot r ivă de egal. A crede astfel, ni se pare extrem de greşit: ar însemna să ignorăm nu numai o realitate de nesdrunci-nat, dar impietăm, fără voe poate, asupra însăşi posibi l i tăţ i lor de creare artistică ale acestui popor. Moartea, privită metafizic ca o împăcare şi concretizată plastic ca o „mân­dră crăiasă", formează, a l ă tu r i de dragoste.

NOTE : 1) P la ton : Phaidon, în t raducerea 2) Lucian Blaga : Elogiul satului românesc, lui Cezar Papacos tea , p . 139, vol. II, ed. Casa discurs d e recepţ ie la Academia Română , Şeoalelor, 1931 ; L X X I , p . 8--1987 ;

de VLADIMIR DOGARU izvorul de căpetenie al întregei poesii popo­rane. Admiţând că chipul ei senin provine de aiurea, în ce ar mai consta puterea de interpretare genială a neamului românesc?'

Seninătatea morţii din creaţiile poporane poate fi explicată şi pe altă cale. Trăind in cadrid cosmic al satului, ţăranul e, după cum am spus, în permanent contact cu moar­tea. Infinitul bolţii de deasupra se deschide acolo mai misterios ca oriunde. Fără să fie o fire metafizică prin excelenţă, omul deia sat se întreabă totuş necontenit asupra ros­turilor exis tenţe i umane. Deslegările pe care le aduce, deşi învestmântate întotdeauna în haina celei m a i fermecătoare poesii, nu în­depărtează definitiv spectrul misterios al morţii. Ea continuă să-l preocupe şi mai in­tens. Ca s'o dea u i tăr i i , sufletul lui îşi caută ieşire în mereu alte noui creaţii artistice. Crestează lemnul, cântă, se îmbracă frumos, iubeş te , doar, doar va scăpa de obsesia chi­nuitoare a neantului. Moartea e atât da prezen tă pentru ţăranul român, încât, deia un timp — pe care istoriceşte nu-l putem şti, dar pe care evolutiv îl putem indica,—de­vine absentă . Numai cine se preocupă per­manent de moarte şi numai cine îşi dă sea­ma că soluţionarea ei e — filosofic — i m p o ­sibil de rezolvat, numai acela sfârşeşte prin a accepta-o ca pe un destin implacabil. Ţă­ranul român a ajuns, prin urmare, la resem­nare, convins că altă atitudine mai bună de urmat nu e. Ea nu dovedeşte, cum s'ar cre­de, lipsă de profunzime. Din contră, înţele­sur i le resemnării sunt fără de fund. Insă omul satului refuză să le îmbrăţişeze r a ţ io ­nal , m u l ţ u m i n d u - s e doar să le privească pasiv.

( U r m a r e tn pag ina 6_a) IOSIF ILIU Portret

2 UNIVERSUL LITERAR 25 I U L I E 1942

ACUM 50 DE ANI

N s - a m mai aduce oa r e amin te ce tea t re a u tost acum сщі.ѵ^ ani ?

D o a r câţ iva, cei cari a m tră-t în mijocul ior, aacă n e mai a -r runum toa r t e vag.

D a r daca ne în toa rcem înapoi cu n u ma i m u l t a e 5U de а ш , vom descoperi lucrur i d e c^n n ' a m auz i t nici vo ro indu- se m ă ­car.

Să spicuim gazetele cu o j u ­m ă t a t e d e s e c o i înapoi :

• „In nici un an Theatrul nostru

Naţional n'a avut să îndure o aşa de mare pierdere.

Doi din cei mai valoroşi ar'.işzi a acesiui t emplu nu mai sunt : Gr. Manoiescu şi Iulian, doua talente desăvârşite care au lăsat in. u r m a lor un gol foarte sim­ţit".

P r i n u r m a r e 50 de ani delà moa r t ea lui G n g o r e ManoUscu ş. a lui Iul ian.

Se cuvine să- i comemorăm. •

. .Theat rul Naţ iona l a avu t de I n t â m p u . a i іодгіе m u l t e g reută . i . P e când in ceilalţi an i nu erau decât două T h e a i r u r i şt un circ ăst an a m a v u t cinci T h e a t r u r i p lus circul".

Şi când te gândeşt i că d u p ă oinzeci de ani n.ci n u ma i ştim ce „Thea i r u r i " avem, de a i â t ea c i rcur i . •

„Tot anu l acesta a m avut oca-sie să vedem şi un colonel di­rector de îheatru !

Şi dece nu adică ? E o crimă ? Poate că veţ zice că Maican nu făcea de director, cum Brezcav.u nu face de Episcop: dar ce e cu asta ?

E aşa de greu să formezi o trupă ? Nu ! Dovada e că dom­nul Maican a format-o".

Cronicaru l din acea v r e m e nu a t r ă i t să vadă a l te specimene­dé d. rector i de t ea t r e : fal.ţi, n e ­gustor i de oale, oameni fără că­pă tâ i şi fel de fel de a n i m a l e a le ghet to-ur i lor . •

„ M - m e Dârele, P r i m a - D o n ^ la opera din Pe t e r sbu rg în M a ­non a fost i nunda t ă de flori".

• „ D - r a Aga tha Bârsescu com­

patrioata noastră şi-a dobândit o reputaţie strălucită pe scena tuturor marilor teatre ale lumei. Chipul în care tot-d'a-una a fost sărbătorită i-a dat o puternică dovadă despre rezemnaiul sáv talent.

Cea ma i celebră dintre artis­tele noastre compatriote, Bucu­reşti nu s'au dat înapoi ca să măgulească cu repetate aplause şi cu frenetice ovaţiuni aureola talentului dramatic al Domni­şoarei Agatha Bârsescu".

„Copilări i de felul „Ocolului în j u ru l l ume i " ş ; insani iă ţ i de ca fè -chan tan t ca 423 au încordat m'n ţ ' J e şi in ima vizi tator i lor T h e a t r u l u i Nai ţona l" .

„ In bale tul , ,0 să rbă toa re la Ţară" , execu ta t pe scena T e a t r u ­lui Naţ ional cu ocazia că ţă to r ' e i tir.erei perechi regale , s 'au d a n ­sat u r m ă t o a r e l e n u m e r e : R o ­manul , solo d- re le B r a m b la şi Stocchet t i . Bătuta , d-rele su ro r le G ussani , Mar ia F e r r e r o şi A n -n ' t t a Stocchett i . Brâul , d- re le Brambi l a şi Stocchet t i . Corab ia -sca (dans mate lo t român) d- re le Mar ia F e r r e r o şi Pau l i na G i u s -san i" .

I a t ă u n balet , î n t r ' adevă r , r o ­mânesc .

Thea'rul Lyric. Comjpan'a de sub direcţ ia d-'.ui G. Ştefănescu S e vor mai juca afară de G a s -p a r o n e şi Voevodul Ţiganilor , Per ichola şi Ni touche. Cântăre ţ i buni , actori comici s labi ; afară de Bosianu, Leonitianu şi Iul ian fiul. Regizori caraghioşi I"

Theatrul de Var ie tă ţ i Hugo şi Theatrul Imperial delà Opler dau în fiecare zi reprezentaţii cu cântăreţe noi.

Tramways-urile înlesnesc vi­zitarea şi întoarcerea pentru preţul de 30 bani".

T E A T R U L MUNCĂ ŞI L U M I N Ă : SGÄTIA — COMEDIE IN 4 T A B L O U R I , DE COL. D. I O ­NESCU-MOREL.

î n t r e a g a l i t e r a tu ră a d-lui co­lonel Ionescu-More l este ca rac te ­r izată de t i t lul pe care dânsul a înţeles să-l dea unu i r o m a n al său : „Mai sun t oameni buni" .

Acum, când pe romanc ie r i îi in teresează cele ma i c iuda te şi încurca te cazuri patologice, acum când autor i i se s t răduesc să a n a -Izeze s tăr i le sufleteşti ale o a m e ­nilor răi , d. col. Ionescu-Morel , cu candoarea care- i ca rac te r i ­zează p e oamenii î n t r ' a d e v ă r buni, dec lară că mai sun t pe lu ­m e a a s t a şi oameni m a i pu ţ in ră i .

D. I O N E S C U - M O R E L

Rine înţeles , nu neagă domnul Morel ex is ten ţa pe lume a oa­meni lor r ă i : „Mai sunt oameni buni" , mai sunt oameni bun i p r i n t r e a tâ ţ i a oameni răi cari mişună pes te tot. Dar s impat i i le sale merg cu oamenii buni , pe car i înţelege dânsul să- i r ă sp lă ­tească, la sfârşi tul lucrăr i lor sale l i t e ra re , în d a u n a oameni lor r ă i .

Aşa că se explică foarte uşor faptul că în noua sa comedie d o m n u l Ionescu-Morel s'a folosit de o idee din r o m a n u l „Mon oncle et m o n cu ré" — spunem doar : „o idee", de oarece piesa „Sgât la" aşa cum a rea l iza t -o d. Morel depăşeş te cu mul t nivelul obişnui t al „dramat iză r i lo r" .

Au to ru l n u s'a lăsat inf luen­ţa t de „voga" din ul t imul t imp a localizărilor şi a modern iză r i ­lor, şi t oa r t e bine a lăcut . Eroi i lui J e a n de la Bre te şi reac ţ iu -nile lor a p a r ţ . n unei a n u m i t e e-poci şi unei a n u m i t e reg iuni şi nu vedem p r in ce le -a r ti p u t u t folosi o t r a n s p l a n t a r e în R o m â -n.a şi in al t secol.

Aceleaşi lucrur i spuse de dom­nişoare in vaporoase crinoline şi de domni in jachetă , ş i -ar fi p . e rdu t tot fa rmecul auzi te fiind din g u r a unor t iner i , îmbrăca ţ i în ha n e qua.s i-malagamb.sle . Tot aşa cum pianul , mijlocitor de fl ir turi şi mot iv de gelozie, e ra n e a p ă r a t necesa r in uecorul piesei şi nu p u t e a fi înlocuit cu un gramofon sau cu un radio .

Romanu l lui J e a n de la Bré te face pa r t e din acea categorie de r o m a n e ale t inere ţe i noas t re , pe car i din când în când le m a i scoatem d in t r ' un raf t u i ta t al bibi otecei, u n d e îşi au n e a p ă r a t loc şi r o m a n e l e contesei de Se -gur .

E acea poves te fe rmecă toare , cu un drăcuşor de fată, cu o mă tuşe rea, un unchiu bun şi un preot cumsecade şi nu chiar a-tâ t de catol ic cât v rea să pa ră .

E i s tor ioara ca re î n to tdeauna se t e r m i n ă cu căsător i i î n t r e ver i şi ver i şoare (Ie cousin P a u l a imai t t e n d r e m e n t sa pe t i t e cousine, Reine , etc., etc., etc.) şi cu m o a r t e a personagi i lor a n t i ­pat ice (de as tă da tă m ă t u ş a moare , b ine în ţe les : de in imă rea, la mij locul piesei).

I a r domnul colonel Ionescu-Morel , fără să respec te tex tu l , fă iă să m e a r g ă tot t impul pe a-celaş d r u m pe care a mer s J e a n de la Bré te , a şt iut , totuşi , să- i păs t reze acestei poveşt i tot fa r ­mecul pa r fuma t ca re se po t r i ­veş te a tâ t de bine unu i luc ru „x ieux t emps" .

Dozând m i n u n a t efectele, d â n ­sul ne-a p rezen t a t -o pe eroina pr inc ipa lă în chip d e „sgâtie", de copil să lbatec şi răs fă ţa t care isbuleşte să se m ă r i t e cu bă a .u l pe care- l iubeşte , pen t rucă e „o fată care ştie ce v rea" . Dar mi ­cuţa Reine ştie cărui fapt se d a ­torează izbânda ei. Ea exc lamă la sfârş t, a tunci când t imidul Pava s'a lăsat convins :

— „Ce bine e că bărba ţ i i n u sunt s ta tornic i !" (această repl ică pl ină de haz îi apa r ţ i ne d o m n u ­lui colonel Ionescu Morel , ea nefiind de în tâ ln i t în r o m a n u l Iui de la Bréte) .

Se vede p rea bine că poves tea „Sgât ie i" i-a p lăcut domnulu i Victor Ion Pcpa , l a fel de m u l t ca şi au to ru lu i .

Din fiecare a m ă n u n t impus în jocul ac torului , d in decorur i le mai bogate ca nici-o da tă pe scena Tea t ru lu i Muncă şi L u m i ­nă , se poa te r e m a r c a p r e a b ine gri ja cu care d e m n u l Victor Ion Popa a în ţe les să p u n ă î n scenă comedia „Sgât ia" .

Sun tem convinşi că p e d i rec­torul de scenă l-a fermecat ca şi pe noi, muzica l i ta tea şi per fec­ţ iunea l imbe; româneş t i pe ca re a î n t r e b u i n ţ a t - o au toru l .

D - n a M a r g a r e t a Lascu, în r o ­lul pr incipal , n e - a dovedit încă oda tă că este cea ma i b u n ă in­t e rp re t ă ac tua lă a ro lur i lor de fetiţă r ă sgâ i a t ă şi irezist ibilă.

A v e m însă impres ia că dânsa apa r ţ i ne acelei categorii de a c ­tori cari nu pot in t e rp re t a decât un a n u m ' t gen de ro lur i . R ă m â ­ne ca t impul şi mai ales ro lur i le pe cari le va in t e rp re t a în vi i tor să ne dovedească dacă a m avu t sau nu d rep ta t e .

Domnii Cezar Rov 'n ţe scu şi Virgil Vasilescu, i n t e rp re t ând , p r imu l rolul p reo tu lu ' , i a r al douilea pe cel al unchiului , au specu ' a t l a ' u r a de bomhomie a r e r s o n a ş i lor, domnul Rovinţercu isbutvT»d să ne impresioneze p r ' n s : mpli ta*ea cu care a real iza t efec 'e d ramat ice în actul final.

D - n a Nelly Nicolau a fost e x ­celentă în ro lu l une i „ m ă t u ş i -viespe".

Domnişoa ra Y a r o d a r a Nisrrim încăpu t ă pe m â n a p r i cepu tă a d-luj Victor Ion Popa, ş i -a p l im-b i t s ' lueta pe scenă cu ceva m a i m u l t ă des invol tură şi ch ia r cu puţ nă demni ta te .

D. George Voinescu a rea l iza t u n t i p d e îndrăgos t i t t imid şi

M U Z E U

Fără vedetă.,., •ш poate să e-ciste nici tea- t

înţelesul lui d astăzi. ^XLf '

N'aţi obser- \ vat că fiecari \ teatru aleargă .... după vedete.

Nu pentrucă ar aduce vrem, aport artistic. Vedeta nici nu tre­bue să aibă însuşiri artistice.

Ea trebue să aducă bani. Sie însăşi şi la cassa teatrului Vedeta e frumoasa. Nu es'etic frumoasă. Frumoasă ca să placă bărbaţi­

lor. Vedeta se recrutează din balet

după poftele directorului, sav dintre femeile cari n'au ce face după poftele unui oarecare bun platnic.

Acest bun platnic care se mai numeşte s; „pr ie ten" trebue să aibă grije înainte de fiecare pre mieră să plă.ească notele la ,,Sa-bego" iar în seara premierei să trimită pe scenă numeroase co şuri cu flori.

El primeşte (pentrucă dă) pe reprezentanţii presei.

Vedetei i se scrie rol pe mă sura frumuseţii. Pe care-l joacă prost.

N'are aface. Presa ştie dinain te că-1 va juca bine.

Căci fără vedete nu poate s< existe nici teatrul.

5 actori-5 întrebări C c n t ' n u â m se r ia de ră spunsur i sumele as tea l e - a m câşt igat î n -

ale actor i lor . Ia în t rebăr i deose- to tdeauna singur, f ă r ă să fiu s i -bi'le. I n s ă p t ă m â n a aceasta , ac- lit să le împa r t c u v r e u n t o v a r ă ş torii în tâ ln ţi de noi au fost B i r - de joc !" lie, Nicolaide, Roland de Jassy şi Beligan. I a r Iancovescu ne -a r ă s ­puns, cu a ju toru l unu i telefon, prin glasul a l tu ia

Şi a c u m să- i ascul tăm.

IANCOVESCU

inega lab i lu l „ P u t u " i n t e r p r e -' tează de astă dată, la „Comedia"

rolul unui marchiz. Cum Ianco-z'escu este cunoscut ca unul din cei mai eleganţi actori români, am găsit că ar fi intereant să-i cerem câteva amănunte în legă­tură cu hainele pe cari le va purta pe scenă marchizul inter­pretat de dânsul. Ne-am prezen­tat, aşa dar, la Teatrul Comedia, unde se repeta de zor piesa „Fiii Marchizului". Iancovescu era toc­mai pe scena, aşa că глі-l puteam deranja. „întâmplarea" ne-a răs­puns, însă, fără ştirea lui, la în­trebarea pe care voiam să i-o pu­nem.

Telefonul a sunat , casier i ţa a ridicat receptorul şi, după ce a ascultat atentă glasul din pâ lnie , s'a adresat unui om de serviciu :

— „Du- te ia domnul I anco­vescu şi spune- i că i-a telefonat croi torul Roşu că dacă n u vine nici azi la probe, n ' au să poată fi gata costumele p e n t r u sea ra premiere i" .

Nu mai aveam nevoe să vor­besc cu i n te rp re tu l marchizului. Eram lămurit : Iancovescu era prea ocupat cu repetiţiile pentr~i ca să-l mai intereseze nişte sim­ple probe la croitor.

VASILIU BIRLIC

S'a vo rb i t a t â t de m u l t despre norocul lui Birl ic la cursele de cai, aşa că n u n e - a m p u t u t opri să- i p u n e m o î n t r e b a r e în legă­t u r ă cu faimoasele „pa r iu r i au -s t r i ace" câş t iga te de el.

Amabi l , Bir l ic n e - a d a t toa te a m ă n u n t e l e :

— „Până aCum a m câş t iga t 5, p a r i u r i aus t r iace . Unulţ în v a r

loare de 622.000 Iei, a l tu l de 322 000 lei, p r e c u m şi a l te t re i în va loare de 900.000, 859.000 şi 80.000 lei. Po t să m ă laud că

CEZAR ROVINŢESCU

mâncăc ics . E legan ţa franceză care u n o r a d in t re in te rpre ţ i le -a lipsit, a m r e m a r c a t - o în jocul d- lui Voinescu.

D. Costin Iliescu, sobru î n ­t r ' u n rol care se p re ta uşor la şarje, a isbuti t lucrur i m u l t mai bune decât dacă s 'ar fi fo­losit de une le t rucur i eftine ( s t r âmbă tu r i .gângăveală, etc.) pe cari — poate — rolul le ce­rea .

Apar i ţ i i episodice a u m a i avu t în această r ec rea t ivă comedie, d-nii Mugur , Mihuţă . Geo B a r ­ton şi George Iliescu.

T R A I A N LALESCU

CRONICĂ SINTETICĂ: F U I M A R C H I Z U L U I

încă o piesă i ta l iană. A u t o r : Ghe raddo Ghera rd i . Persona j cen t ra l : un marchiz , pu ţ in es­croc, pu ţ in , o m bun" . Subiec tu l . E x p u n e r e a unu i nou sis tem de a câştiga bani . O în to r să tu ră me lod rama t i că din ac tu l al I I - iea schimbă factura obişnui tă a p ie ­selor m o d e r n e i ta l iene.

B I R L I C

- In te rp re ţ i ? I a n c o v e s c u = I a n c o -vescu. Bir l ic = de a s t ăda t ă doar Gr igore Vasiliu. Mer i tă felici­tă r i pen t ru aceas'.ă r e n u n ţ a r e la Birlic. Din res tu l dis t r ibuţ ie i , p e n t r u d. Ta l ianu o m e n ţ i u n e specială. Vom reveni in n u m ă r u l vii tor cu o cronică m a i amplă .

CONCERTUL ZINA SĂVESCU

P r i n to tu l , concer tu l d-re i Zina Săvescu s'a s i tuat în a f a r ă de comun . î ncepând cu faptu l că a fost dat în miez de vară , când de m u l t sălile de concer te nu mai r ă sună d e nici o muzică iar piacate le de afişaj, în con­cediu, n u a u în deobş te n imic de spus.

Con t 'm iând cu p r o g r a m u l n e -obicinu ' t de plin cu ar i i dif i­cile, a d e v ă r a t cumul de acute şi colora tură , care ma i cu seamă în cncer tu l une i cân tă re ţ e la î n ­ceput de car ie ră şi în c i r cums tan ­ţele m a i cu rând nepre ten ţ ioase ale unu i concert estival, e ra ia­răş i în a fa ra făgaşului t r ad i ţ io ­nal .

D a r m a i a les p r in e lementu l voce adus concertului de a r t i s t ă şi care , dacă n ' a fost uni t în p e r ­m a n e n ţ ă cU toa tă ş t i inţa cizelării pe care-o a t â t de r a r ă ma te r i e p r i m ă a r fi făcut-o dori tă , a p u t u t p ă r e a însă cu a t â t ma i u i ­mi tor p r in sclipirile lui n e î n t r e ­rup t e , pr in na tu ra l e ţ ea cu care b i ru ia greută ţ i le , p r in mobi l i ta ­tea şi vioiciunea agil i tăţ i lor şi în acelaş t imp pr in t r 'o comunica­t iv i ta te par t i cu la ră , p r in t r ' un a c ­cent propr iu , p r i n t r ' u n in tens t e m p e r a m e n t muzfteal s t â r n i t e delà p r i m a şi p â n ă Ia cea din u r m ă notă a concer tului .

N ' a fost pr in nimic lecţ ia b ine învă ţa tă , deb i t a rea laborioasă şi „ făgădui toare" a a tâ to r concer te d 'n p r e a j m ă de debit , pe care ne este da t să le ascul tăm, r ă b d ă ­tori, în fiecare an .

A fost cu to tul a l tceva p r in spontaneil tate de avânt , p r i n

p rezen ţă de da r vocal, plin d i ­vu lga re ap roape e x u b e r a n t ă a acelei chemăr i că t re muzică, care nu poate înşela.

A r fi firesc de aceea să se gă­sească pen t ru d-та Săvescu, cât de curând, mij loacele necesare unor perfecţ ionăr i în s t ră ină ta te , p u n â n d u - i - s e la dispoziţie o bursă , din acelea p e care f iecare ta len t ou • pece tea au ten t ic i t ă ţ i i a r t rebui s'o obţ ină au tomat , pen­t ru înzes t ra rea cât mai s t r ă l u ­cită* a ar te i muzicale româneş t i şi pen t ru valorif icarea to ta lă a reprezen tan ţ i lo r ei. O • a f i rmăm

d â n d u - n e perfect s eama de r ă s ­punde rea ce ne luăm şi după o exper i en ţă foar te înde lunga tă , în care n u m a i foar te r a r , în tota l i ­ta tea r amur i l o r muzicale de care ne ocupăm, a m p u t u t depăşi t o ­nul unor m o d e r a t e încura jă r i sau a unor elogieri l imi ta te , în acel s t r ic t n u m ă r a t e cazur i ca re

n e - a u înfăţ işat n a t u r i incontes ­tabi le de ar t iş t i .

S p e r ă m că se v a d a a ten ţ i a cuveni tă acestui a t â t de evident dota t t â n ă r e lement , m ă c a r p e n ­t ru a-1 as igura p e n t r u ma i t â r ­ziu şi scenelor noas t re , care pr in lipsă de concurs oficial, au p ier ­dut p â n ă acum a ţâ ţ i cân tă re ţ i de rasă, r eg re tab i l - de t a rd iv r ecu ­noscuţi la noi, şi сате azi fac fală mar i l o r scene lirice s t ră ine .

ROMEO ALEXANDRESCU

A m t r a s l inia sub aces te sume şi făcând socoteala a m cons ta ta t că Birl ic a câşt igat la curse până acum f rumoasa s u m ă de 2.783.000 lei. Nu l - am în t r eba t însă şi cât a p ie rdu t Ia curse , f i indcă n u voiam să - l ind i spunem.

R O L A N D DE J A S S Y

L - a m în tâ ln i t pe Roland de lîissy, vi i tor di rector a l unu i t e a ­t r u de păpuşii şi exce lent creator de t ipur i , în d rep tu l beră r ie i Royal, a ş t ep tând par ' că ceva.

L - a m în t r eba t ; „Pe cine a ş ­tepţi , nene Jas sy ? Un pr ie ten ? Un om de afaceri ?"

Rol land d e Jassy a ş t ep ta cu t o ­tu l a l t ceva :

— „Aştept „Pacea" . Fi indcă doar când o veni ea, am să pot porni din nou la drum, cutree-rând ţările străine, aşa cum am mai făcut-o pe vremuri.

A m citit în ochii veşnic t â n ă ­rulu i Jassy melancol ia acelor că­lătorii făcute în ţă r i fe rmeca te în car i actori i au o soar tă ceva mai

bună . ,

N I C O L A I D E

JVicolaide e u n om cu „idei". Şi de câte ori reuşeşte să le pună în practică, realizează lucruri exce­lente. Când l-am în tâ ln i t (se p l imba pe Calea Victoriei, pe b i ­cicletă) am ghicit după zâmbetul atârnat de colţul buzelor, că Ni-colaide mai are o idee. Aşa că l-am întrebat.

— „Ce proecte teatrale mai ai?" — „De as tă da tă proectele mele

n u mai sun t t ea t ra le . In tenţ ionez să scot u n ziar d e ora 8 seara , în ca re să fie publ ica te u l t imele t e ­leg rame d i n ţ a ră şi s t r ă ină t a t e . Li tere le e u să fie impr ima te pç hâ r t i e fosforescentă, aşa ca să poa tă fi cet i te şi pe camuf la j" .

Iată o idee într'adevăr lumi­noasă.

BELIGAN

Lui Radu Bel igan — modes t in viaţa de toate zile 'e ca şi pe sce­nă, a tunci când se sfieşte să m u l ­ţumească aplauzelor publicului,— nu- i place să vorbească despre

el. In schimb, e or icând dispus să răspândească d iverse , m a x i m e cuge tă r i " despre t ea t ru .

I a t ă u l t ima cuge ta re p e ca re n e - a „serv t - o " :

— „Nivelul scăzut al spectaco­lelor t ea t ra le se da torează în

m a r e p a r t e director i lor de t ea ­tru, cari nu citesc sau n u ş t iu să citească pôe?e de tea t ru" .

R ă m â n e să af lăm a c u m p ă r e ­rea d i rec tor i lor d e t ea t ru .

I N D I S C R E T

Artişti şi public (Urmare din pag , I -a )

A n d r é G i d e n u s e g â d e a d e c â t l a f u n c ţ i a d e p a h a r n i c a l p e r s o n a j u l u i p o m e n i t : a c e a s t a p e n t r u a ' s t ă v i l i z â m b e t u l m a l i ţ i o s a l c i t i t o r u l u i c u a p e i r ç u - u r i i n d i s ­crete m b i o g r a f i a i n t i m ă a l u i G i d e ) .

I n s ă , c o n t i n u ă s p i r i t u a l G i d e , „ptour q u e c e t t e s o i t d ' a r t f û t p o s s i b l e , il f a l l a i t t o u t d ' a b o r d q u e l a s o ­c i é t é n ' a û t p l u s f a i m . . . P a n e m e t c i r c e m e e s : d u p a i n d ' a b o r d ; l e s j e u x e n s u i t e " .

F u n c ţ i a a r u s t u l u i n u e s ă h r ă n e a s c ă , c i s ă î n b e t e ( g r i s e r ) . C e e a c e c e r e p u b l i c u l e s t e o e x a l t a r e , o b e ţ i e . I n d i g n a r e a l u i P l a t o n î m p o t r i v a s e d u c ţ i i l o r a r t e i , — a d i c ă î m p o t r i v a b e ţ i e i — d e v i n e a s t f e l e x p l i c a b i l ă , c a ş i f a p t u l d e a fi i n t e r z i s , d i n p r e a m u l t ă d r a g o s t e d e a d e v ă r , a c c e s u l p r i m e j d i o a s e i t a g m e a a r t i ş t i l o r î n R e p u b l i c a i d e a l ă v i s a t ă d e e l .

D e s f ă ş u r a r e a c a l i t ă ţ i l o r d e s e d u c ţ i e a l e a r t e i n ' a r fi o p r i m e j d i e î n s i n e . P r i m e j d i a p e c a r e - o r e p r e z i n t ă p u b l i c u l p e n t r u a r t i s t e s t e — c e r e m i e r t a r e d a c ă r e ­v e n i m l a o m e t a f o r ă c e p o a t e e n e r v a , d a r e s i n g u r a e x a c t ă — e s t e a c e e a ş i p T i m e j d i e p e c a r e o p r e z e n ţ ă f e m i n i n ă o p o a t e c o n s t i t u i p e n t r u s p i r i t u l v i r i l . N u f a p t u l d e a s e a b a n d o n a n e v o i i d e a s e d u c e e s t e p r i ­m e j d i o s , c i c a l i t a t e a c e l u i c ă r u i a i s e a d r e s e a z ă a s a l ­t u l . E r o a r e a a r t i s t u l u i n u e d e a fi c ă u t a t s ă flateze p u b l i c u l , s ă - i a b ţ i n ă b u n ă v o i n ţ a , s ă s e p o a t ă l ă u d ă c u s u c c e s u l o b ţ i n u t . E r o a r e a e s t e d e a î n c e r c a totuşi s ă f l a t e z i u n p u b l i c c a r e n u o m e r i t ă , c o n v i n s f i i n d c ă n ' o m e r i t ă .

S u c c e s u l d ă a c u t u m a n ţ ă , c a ş i a l c o o l u l . Ş i , s e ş t i e , c o n s u m a t o r i i d e l i c o r i f i n e b e a u şnaps p â n ă l a u r ­m ă , î n l i p s a s p e c i a l i t ă ţ i l o r d e b r a n d y . E f e c t u l f i z i o ­l o g i c e a c e l a ş . D i f e r ă n u m a i calitatea e u f o r i e i s p i ­r i t u a l e . E f e c t u l f i z i o l o g i c a l s u c c e s u l u i e a c e l a ş , o r i ­c a r e a r f i p u b l i c u l c a r e ţ i - 1 o f e r ă . R i d i c a r e a t o n u s u ­l u i v i t a l , p u l s a ţ i i l e a c c e l e r a t e , m e t a b o l i s m u l s p o r i t — o c e n e s t e z i e f a v o r a b i l ă î n t r ' u n c u v â n t — s e p o a t e p r o ­d u c e ş i p i n t r ' o s a t i s f a c ţ i e d e a m o r p r o p r i u , c a ş i p r i n t r ' u n s t u p e f i a n t . P r o b l e m a e s t e d a c ă î n t r ' u n c a z s a u î n c e l ă l a l t , c o n ş t i i n ţ a a u t o c r i t i c ă , „eul-specta-t o r " d i n f i e c a r e , se c o n s i d e r ă î m p ă c a t . P r e ţ u l s u c c e ­s u l u i d e p u b l i c î l c o n s t i t u e s t i m a a r t i s t u l u i p e n t r u puibliioul c a r e - l a c l a m ă . U n p u b l i c d i s p r e ţ u i t n u e s t e u n p u b l i c c a r e s ă - ţ i p o a t ă m ă g u l i a m o r u l p r o p r i u . I a r c a t e g o r i a a r t i ş t i l o r c a r e „ d . s p r e ţ u e s c " p u b l i c u l d e l à c a r e a ş t e a p t ă t o t u ş i a p l a u z e , s e d e m a s c ă a fi p r o d u ­s u l s ă u a l i m p o s t u r i i s a u a i i n c o n s e c v e n ţ e i c e l e i m a i v u l g a r e o p o r t u n i s t e .

I O N F R U N Z E T T I

ASTĂZI In revis te le d e spec ia l ' t a t*

„Arta n o u ă " şi „Cor l ina" a"' a p ă ­ru t s ă p t ă m â n a aceas ta o infor­maţ ie senzaţ ională : Mihai P o p e ­scu, Radu Beligan şi Marce l A n -gelescu in tenţ ionează să deschidă un t e a t ru a l lor.

Aceeaşi informaţ ie a a p ă r u t şi în aceas tă pag ină a „Universu lu i L i t e ra r " — însă a c u m a p r o a p e două luni de zile, fără t i t lu pe 3 coloane şi fără a avea p r e t e n ţ a de u l t imă şi senzaţ ională n o u ­ta te .

La Teatrul de păpuşi pe care intenţionează să-l deschidă Rol­land de Jassy, se va prezenta in prim spectacol, o fantezie: „Noi suntem veăetili", scrisă de u-i t ână r autor dramatic şi interpre­tată de păpuşi purtând măştile actorilor noş.ri cunoscuţi (Birlic, Tănase , Iancovescu, etc.).

Cu aceşti actori-păpuşi va sta de vorbă, în carne şi oase, Rol­land de Jassy, care se poate mândri că a adunat pe un sin­gur afiş numele celor mai cu­noscute vedete bucure*tene. Se va prezenta apoi „Sambo, copil hindus", o versiune exotică, a cunoscutei poveşti „Scufiţa ro­şie".

O cuge ta re a lui N . G ă ' d e s c u : , Bă rba ţ i i - ac to r i a u o ţ in t ă fn via ţă ; la bă t r î ne ţ e vo r fi toţ i maeş t r i !

întoarcerea lui Timică la tea­tru serios — p e cât de serios poate fi teatrul pe care-l pre­zintă d. Scă Alexandrescu în pasa j — o î n s e m n ă m aici cu toată bucuria. După ce asistase­răm la „crea ţ ia" lui — mult trâmbiţată prin gaze'e, din ope­reta „Gheişa", ne întrebam cu groază, ce va ajunge acest in­contestabil mare talent, încăpui pe mâna unor oameni cari nu urmăreau decât câştigul mate­rial, distrugând chiar calităţile naturale ale ac'orului pe care-l speculau. Dee Domnu l ca Sică Alexandrescu să ni-l readucă în faţa rampei pe_ acel de neui ta t Timică din trecut.

Din nou, u n sifat p e n t r u Va le -r ica Cevie, I l eana Doru, I l e ana B r ă t u i a n u , _ M a r y Teodorescu, şl a l te vede te d in aeeeaş ca t e ­gorie : „Renun ţa ţ i , fetelor, la t e a t ru ! N'aveţ i n imic comun cu el. I a r toale te le p e cari vre ţ i n e a p ă r a t să vi Ie faceţi, m u l ţ u m ţ i - v ă să le p u r t a ţ i p e s t radă . Şi, poate , o da D u m n e ­zeu să vă f luere l umea ca pe „malagambiş t i " .

Cel m a i ghinionist a u t o r d r a ­mat ic d in România e s t e d. col. Ionescu Morel . A n u l t recut , la p remie ra p 'esei sale, „Mătuşica" , i s'a îmbolnăvi t in te rp re tu l p r i n ­cipal, a şa că a fost si l i t să a p a r ă pe scenă a l t ac to r c a r e a cetit textul . A n u l acesta , în ziua când t rebu ia să d se joace ia Tea t ru l „Muncă şi L u m i n ă " p iesa „Sgâ­tia", un in te rpre t a l piesei, d. Rocoş s'a îmbolnăvi t subi t . D o m ­nul Rocoş, d e ţ i n â n d u n rol n e ­î n s e m n a t a p u t u t fi în locui t la spectacol — şi f ă r ă t e x t cet i t — de d. Mugue.

Ceeace n ' a împiedica t ca p r e ­mie ra comediei „Sgât ia" să con­s t i tue u n f rumos şi m e r i t a t suc­ces.

Pe scena Teatrului Nostru, d. George Şoimu va prezenta piesa în 6 tablouri şi două personagii, Carol al II-lea şi Ana de Aus­tria. Partenera lui Ion Aurel Manolescu — u n as al pieselor „în două personagii" — n u va fi, aşa cum s'a anunţat la înce­put, Elvra Godeanu. Se vorbeşte că de astădată „Nelu" va juca alături de Marietta Deculescu Timpul o să ne arate dacă acea­stă versiune este întemeiată.

Un lucru, însă, e cert: graţie d-lui George Şoimu, proectul prezentărei acestei — se pare — excelente piese, va deveni reali­tate.

Din pr ic ina a b u n d e n ţ e i de ma te r i a l din rubr ica : , ,Acum 50 de ani" , ne vedem siliţi să publ icăm no ta de mai jos a p ă ­ru tă în revis ta „Genera ţ i a n o u ă " din Mar t i e 1893, în coloana ac ­tual i tă ţ i lor ;

Dacă n e - a m înd rep ta a t en ţ i a ca să vedem ce a făcut T e a t r u l Naţ ional din capi ta le ţăre i delà Octombrie şi p â n ă azi, obese rvăm că premiere le a u fost d in cele mai prost alese, fără nici un gust.

Această decaden ţă a t r age după sine con rup ţ iunea gustului pr in veşnica se rv i re a aceloraş bucăţ i .

P e u r m ă ar t iş t i i cu vază sun t lăsaţi în î n tune rec p ie rzându-ş i astfel t a len tu l d e care d ispun, pen t rucă depi ldă cu tă ru i p u t e r ­nic îi p lace cu t a r e personaj şi cată să se servească reciproc cât pot mai b ine .

Să n ă d ă j d u i m însă c ă pe vii­tor, n u v c m avea să ma i î n r e ­g is t răm asemenea luc ru r i şi că зе va face un pas pe calea pe care a r t r e b u i în ch ip logic să mergem.

(Ion S ă t e a n u — Genera ţ ia Nouă — Mar t i e 1893).

25 g IULIE 1942 UNIVERSUL LITERAR

TOT DESPRE „ERMETISM" ŞI DESPRE POEŢII

„ E R M E T I C I "

Enumăram în cursu l Notelor trecute printre poeţ i i „ermetici'' si p e Eugenio Monta le . Coborit din asprul peisaj a l Provincie i sale na ta le , L iau r i a , poetul va păstra, ca o t a in ică afini tate a s u ­f le tului s ă u cu pie t roasele d r u ­m u r i s t r ă b ă t u t e în copilărie, in v e r s u r i ca şi în v iaţă , o nobilă rezervă, o necăutată forţă, un orgoliu a l s i n g u r ă t ă ţ i i

Ossd di Sepia şi Le occasioni (acest ultim volum apărut în 1940, ed. Einandi, Torino) sunt cărţile în care, sgărcit, şi-a cules Montale versur i le .

Încă dela început , poetul a luat o foarte hotărîtă poziţie: era contra academismului, contra marilor „poeţi laureaţi" şi ţinea să se şt ie că n ' a r e n imic c o m u n nici cu estet ica „del fonciull ino".

Nu-l atrăgea veşnica stare de ins care se miră, m e n t a l i t a t e a aceea pur copilărească.

Ochii lui Montale vedeau mai mult, s imţur i l e îi spuneau că viaţa nu-i decât un chin, inteli­genţa îi dădea c e r t i t ud inea une i imposibile e v a d ă r i d in r ea l i t a i e : atunci dece să se mai mire? Prin negarea vieţii, Montale na de­venit un pesimist, un inacomo-dabil, un sufer ind. Accepiăndu-şi dest inul , hotărît să înfrunte via­ţa oricum ar fi ea, îşi făcu din negarea vieţii o adevărată forţă.

înconjurat de singurătate, Montale putea să privească in el însuşi : dar nu compătimitor, cu dragoste, ci cu luc id i ta te rece, inumană aproape.

Din lumea din afară, poetul nu priveşte decât formele, imaginile, care vor căpăta pentru el va­loarea halucinantă a lucrurilor văzute în zarea „apei morţilor".

Sensul de eliberare în poezia lui Monta le n u se r id ică din speranţa unei lumi mai bune — poetul ştie că aceasta nu-i decât o himeră — ci din nemăsurata putere pe care-o are universul de a creea moduri de existenţă infi­nit de diverse.

Şi lucrur i le cele mai banale din viaţă îi aduc — printr'un curios mecanism — nostalgia unui sen­timent pe care, poate, nu l-a t ră i t niciodată.

Po lene che r i sa lgono e m i po r t ano qua lche cosa di te. Un t rapano .

[incide il cuore del la roccia — schianta

[a t torno piu for te u n rombo . Brancolo nel

[fum o m a r i v e d o : r i t o r n a n o i tuoi r a r i gesti e 1 viöo che agg io rna al

[davanzale . (Punta de l Mesco din Le

Occasioni)

( Izvoarele care şoptesc îmi [amintesc

ceva din t ine. Un f ierăs t rău [pă t runde

în i n ima stânci i — se spa rge [ 'mprejur

m a i pu te rn ic , un tune t . U m b l u flpWi cea ţă dibuind

r văd : se 'n torc r a r e l e ta le iscări ş i -obrazul u m o a r e , zorii

[îl găsesc tot

tui. Suprimând primul termen al unei impropriu numită com­paraţii, iată ermetismul lui Mon­tale, iată obscuritatea sa, care, „nu e nic iodată , sau aproape niciodată exagerată, ci e mai cu­rând condiţia acelei concentrări expresive, a acelei: „concreţiuni" care face din poema lui ceva a-semănător unui obiect sensibil, în care cititorul trebue să pă­trundă treptat pentru a desco­peri de fiecare dată câte puţin din bogatele semnificaţii" cum spune Sergio Solmi. •

II amintim, dintre cei mai ti­neri poeţi „ermetici", pe Mar io Luzi, din al cărui ultim volum de versuri (Accente no t turno) dăm două dintre cele mai sem­nificative strofe:

Le t u e chiome ne l vento , i l gelo [ insonne

degli occhi! II t empo dora to dagli [aştri

désiste, là contesta eon i ciocchi la luce sfronda in rovi a l t i ,

salrnastr i .

II sorriso s 'addensa nel le r u g h e e le t u e m a n i cercano la n o t t e lungo lere t i cr is ta l l i , u n gregge

[sfrima d ' incenso dn nostalgia d 'a lp i e d i

grot te .

(Pletele ta le în vân t , î nghe ţu l fă ră somn

al ochi lor! A u r u l lumini i de a s t r e coboară colo, p e t runch iu r i se

[pierde lumina desplet i tă p e tufele

[înalte, s a lmas t r e

Su râ su l se cu ibăreş te î n t r e r idur i Şi mâ in i l e ta le caută noaptea dincolo de g e a m u r i l e lucii, o

[ tu rmă se r is ipeş te ca t ămâ ia în nosta lgia m u n ţ i l o r

[şi-a grotelor) .

CONSTANŢA TUDOR

Singurătate Domniţa care s'a plimbat pe-ai ci, Pe zidurile negre, crenelate, Şi-a prăfuit pantofii albi şi mici Pe lespezi aspre de singurătate.

Era pe-atunci o lună de safran., Сате-о ргіѵіа prin. ramuri de agată. Ea îi zâmbia ca'n vis şi niciodată N'a fost mai galben părul ei bălan.

Străjerii se strigau înisinguraţi... Şi câinii nopţii, cum lătrau departe, Părea că hăituesc, prin văi de moarte, întunecaţii urşi de prin Carpaţi.

înfiorată, se lipia de zid... Şi mucegaiul aromia sub stele Când gândurile ei, balitaguri grele,

Tăiau, din noapte, chip de sfânt livid.

Era în pieptu-i sete şi arşiţă, Ci n'a văzut-o nimeni lăcrămând —

Dar azi, când trec pe-aici cu ea în gând, Mă chiamă 'ncet un plânset de Domniţă.

VICTOR GEORGE DUMITRESCU

Зпігеада ei fiinţa... (După BAUDELAIRE)

Intrând, în zorii zileâ, Satan, oct sâ mă vadă, ' La mine în odaäa cu stand, sfrăvezip. Şi înœrcând s ă facă fiinţa mea, să cadă In greu păcat, îmi zise : „Сѳ mult a ş vrea să ştiu :

Din tot ce vezi mtr'îlnsa, fmmos, cuceritor, Din tot ce'n mmuniata-l făptuiră te-a. vrăjit. Din ceeace ţi-arată un trup încasator, Ce lucru ţi se par© mai wednic de iubit ?"

Iar duhul meu pe care în orice Clipă-l cere întunecatul demon în ghiœa lui, i-a zis : „întreaga ei fiinţă, mi-a fast o mângâiere, Căci totul mă încântă ca vraja unui vis.

Eu o iubesc dar imniterairnd ou .poate să nţeleagă Ce farmec fără seamăn, mereu, mă stăpâneşte. Ca noaptea ce alună durerile, mi-e dragă, Mai mult ca aurora mămbată , mă orbeşte.

Această iiumusete, această armonie A trupului pe care atât l-am adorat, E prea desăvârşită, aa gândul să mai ştie Ce rază, ce îndemnuri, spre dânsa m'au purtat.

Căci săvârşind în vJiato>iml o tatiniitea schimbare, O caut îşi o aflu, pe-cii VJsurJlar drum. E glasul ei un cântec, e şoqpta-i alinare ; Fiinţa sa, în mine, o simt ca un parfum."

DIMITRIE ALBOTA

TRECUTE

a m avu t o discuţ ie c u unu l d in t re camaraz i . Acesta , ce t ind u n a n u ­mi t text , fusese de p ă r e r e că e s tupidă m a x i m a care p r e t i nde că este necesar să sameni şi nu e necesar să culegi. S a u aşa ceva, căci n u - m i ma i aduc prec is a-min te . De fap t cuv in t e l e po t fi şi p u r joc d e cuv in te , to tu l e în funcţ ie de urechea ca re a u d e î n t r ' adevă r sau s e m â n g â i e n u ­mai cu ma i m u l t sau ma i p u ­ţin melodioase iluzii audi t ive . Au to ru l max ime i d e m a i sus a spus ceva s a u n 'a spus n i ­mic. Ce şi c u m înţelegi este t r eaba d- ta le , d o m n u l e lector . I n t â l n i n d u - m ă însă, n u m u l t d u ­p ă aceeaş cu a n o n i m u l a u t o r şi rugându-1 s ă - m i l ă m u r e a s c ă sen ­sul g ra tu i te i s a l e af i rmaţ i i scrise, el m i - a r ă s p u n s n u fără i ronie : „Când se u i tă u n p i t ecan t rop în ­tr 'o oglindă, n u e v ina oglinzii

Romeo şi Julietta (Urmare din pag. I-a)

Cineva a spus — n u fără oare­care dreptate — că tehnica poe­tică a lui Montale se asemănă câte odată cu felul de a picta al unui Chagall sau Seurat. De aici, nota de ermetism din poezia lui. De­parte de a face speculaţii sau

consideraţiuni morale, cum s'ar cere poate dela un poet in te lec-tualist, Montale caută poezia în aparenţele exterioare, în obiectele acelea care t ră iesc în memorie în haina fluidă a fantasmelor, a lu­crurilor văzute în vis. n imba te de impreciz iune , pe care le raportă obiectele concrete. Apoi, trecerea dela descriere la reflecţie e un procedeu des în tâ ln i t în poezia lui Montale : Merigg ia re pal l ido e assor te presso un r o v e n t e m u r o d 'orto, a sco l t a re t r a i p r u n i e gli s terpi echiocchi d i mer i i , frusai d i şerpi.

E a n d a n d o ne l sole che abbagl ia sen t i r e con t r i s t e merav ig l i a com' è t u t t a la v i ta e il suo

[ t ravagl io in ques ta s e q u i t a r e u n a m u r a g l i a che ha i n c ima cocci aguzzi di

[botiglia

(Sâ leneveşt i pa l id şi î n g â n d u r a t lângă u n zid înf lăcăra t d e apus , eă ascul ţ i p r i n t r e v l ă s t a r i d e

[mărăc in i sborul mierlelor , şe rpu i rea

[şerpilor.

Şi m e r g â n d p r in soarele ca r e [te orbeş te

să s imţ i cu t r i s tă m i r a r e că 'n toa tă aceas t ă t recere , v ia ţa şi gr i ja ei, n u - i decâ t u n zid cu vâr fu l înflori t d e mi i d e ace)

Procedeu pe care Montale îl duce la limită, micşorând până la a reduce la un semn, la un simbol, elementul descriptiv, mă-rindu-l pe cel reflexiv, până la « face poet ic exclusiv d in l a t e l e

vremii . De p e o t r a d u c e r e s p a ­niolă ceva ma i tâ rz ie , dacă n u chiar de p e t e x t u l i ta l ian, v a fi l ua t Lope d e Vega subiec tu l d r a ­mei sale in t i tu la te Caste lv ines y Monteses . Aceas ta n u e a l tceva decât repovestir-эа d r ama t i că a t ragedie i lui Shakespea re , deşi l ipsită d e cele m a i m u l t e d i n t r e mer i t e le ei l i t e ra re .

I n Angl ia m a i cu seamă, p o ­vestea lui Romeo a fost cu rând scoasă în ev idenţă , d in culegerea lui Bände l te , î n c ă d in 1562, scr i i ­to ru l A r t h u r Brooke a lcă tuise o t raged ie c u subiec tu l R o m e u s a n d Ju l ié t , de сагэ e s igur as tăzi că s 'a folosit şi Shakespeare , c u m s'a folosit ş i d e t r a d u c e r e a în p r o ­ză d e p e nuve la iui Bandel lo , publ ica tă de Wil l iam Pa in te r .

Insfârşi t , t r aged ia lui S h a k e s ­p e a r e ea însăşi , d a t â n d d i n p r i ­m a p a r t e a ac t iv i t ă ţ i i l i t e r a r e a poetului , şi î n s e m n â n d apogeul acestei t e m e l i t e ra re , e p r e a cu­noscută, p e n t r u a m a i fi uti l să se înfăţ işeze a ic i des făşura rea e i d ramat ică , s a u t ipur i le p e r s o n a ­giilor moş t en i t e sau c rea te d e d r a m a t u r g u l engiez. Ma i i n t e r e ­san t a r fi poa t e să s e e x a m i n e z e carac tere le gene ra l e a le legendei , a ş a c u m r e z u l t ă d in isvoare le a -min t i t e , şi să înce rcăm a descifra, aşa cum p e v r e m u r i n e s fă tu ia Taine, sec re tu l l i t e ra r a l reuş i te i lui Shakespea re , pe ca r e îl c u ­noaş t em a t â t de bine şi-1 a n a : i -z ă m a t â t de pu ţ in .

O ev iden tă l egă tu ră de s t r u c ­t u r ă ex i s t ă î n t r e t oa t e legendele m a r i d e iubi re . Horo şi L e a n d r u , P i r a m şi Tisbe, T r i s t an ş i Isolda, sun t tot a t â t e a p re f igu ra ţ iun i a la unicei t e m e l i t e r a r e c a r e p o a t e fi calificată de fundamen ta l ă , pen t rucă î n t r u n e ş t e ambe le e l e ­men te n e a p ă r a t t r e b u i t o a r e p o e ­ziei adevă ra t e , iubi rea şi m o a r t e a .

Iubi rea , în ţe leasă ca o i sbucn i -re a e lanu lu i vUal, ca o for ţă p r i m a r ă „ energie i c rea toare , s» ciocneşte cu m o a i t e a în fi écart-d in aces te legende şi aceas t ă b ru t a l ă î năbuş i r e a s t r igă tu lu i l ir ic c ă t r e v ia ţă , e tocmai ele­m e n t u l ca re p rovoacă in te resu l ar t is t ic şi duioşia. Dispar i ţ ia a l ­to r personagi i ne in te resează mai puţ in . Moa r t ea 1 ii Tyba ld s a u * lu i P a r i s n e lasă reci ; cea a lui Mercut io n e afectează n u m a i î n ­t rucâ t e vorba Л3 p r i e t enu l lu i Romeo. D a r a m u ţ i r e a a v â n t u l u i liric Co.re î n d r e a p t ă p e cei doi îndrăgos t i ţ i u n u l sp re a l tu l , î n ­frângerea p e ca re m o a r t e a o î n ­semnează n u a t â t în via ţă , c â t în iubirea lor, elementul tragic

care formează însuşi miezul l e ­gendei .

Ceeace in te ie sează deci în po­ves tea lu i Romeo şi a Ju l ie t te i ca şi iii ce le la l te l egende a m i n t i ­te, n u e e l emen tu l p i toresc : nu e nici d u ş m ă n i a sânge roasă d in ­t r e famili i le lor, nici t ragicul sub te r fug iu a l îng ropăr i i de vie, nici scena funeb ră a cavoului , d e altfel a t â t de s t r â n s imi ta t ă de un d r a m a t u r g m o d e r n ca Sem Benell i , în t ragedia lui Cei t re i reg i . Trag icu l a v e n t u r i i celor doi îndrăgos t i ţ i rezul tă în mod exclus iv d i n ceeace un a l t m o ­d e r n a n u m i t jocul dragoste i şi a l mor ţ i i .

A l t e r n a n ţ a neconten i tă a ce lor două pr inc ip i i poetiice f u n d a m e n ­tale , a vieţi i cu m o a r t e a , a n ă ­dejdi i p l ine d e a v â n t îneca te pes te o c l ipă în d ieolvarea oare a m e n i n ţ ă de aproape , n ' a fost des igur s imţ i tă p e dep l in d e n u -vel iş t i i i ta l ieni . P rezen ţa ei e îns>ă p r e a ev iden tă î n t r aged ia lu i Shakespea re , p e n t r u a m a i p u t e a ja rede Jhitr'o î n t â m p l a r e . Dimpot r ivă , scopul precis a l p o e ­tu lu i a fost de а a r ă t a î n t u n e ­ca tu l ames tec d e fiecare cl ipă, î n aces te două des t ine l egendare , a l e l anu lu i c u în f rângerea , a l fe­r icir i i cu sufer in ţa .

De două ori, d a c ă n u d e trei , f iecare d in aces t e t e m e p o t r i v n i ­ce se î n t o a r c e victor ioasă, p e n ­t r u a fi de to t a t â t e a ori isgo-niită d e t e m a con t ra r i e , şi a l t e r ­n a n ţ a aceas t a face d i n sufletele celor două p e r s o a g n o orches t ră capab i l ă să cup r indă toa tă g a m a sufer in ţe lor şi bucur i i lor o m e ­neş t i .

Abia î n d r ă s n i n d s ă cuge te i a fer ic i rea p e c a r e i-o făgăduieş te t a in ica lor î m p r e u n a r e re l igioa­să, iîn celula s ingura t i că a p ă ­r in t e lu i Lauren ţ iu , J u l i e t t a af lă că Romeo a fost s i l i t s ă uc idă p e Tybald, şi să p u n ă as t fe l ca ­p ă t v isului a t â t de ap rop ia t de fericire. S ingura n o a p t e ca r e le -a fost î ngădu i t ă iubir i i , aduce 0-dlată c u cântecul ciocârliei, s fâ­ş ie torul sfârş i t a i de spă r ţ i r i i p e n ­t r u to tdeauna . I a r a t re ia şi cea din u r m ă n ă d e j d e de m a i bine, aceea p e n t r u с_ге Juilietta îşi a -d u n ă toa te pu te r i l e p e n t r u a î n ­f run ta s p a i m a lugubre i sa le 00-bor î r i î n m o r m â n t , a d u c e sfârş i ­tu l fa ta l a l ce lor doi î n d r ă g o s ­tiţi . Aces te r e p e t s t e în toarcer i a le norocului , s b ă t â n d u - s e Iji r even ind din nou ca n i ş t e va lu r i ne în t r e rup t e , dau pa r ' că ceva d i n f r a m ă t u l ş i d i n r i t m u l u n i v e r ­sal « le u n o r bucur i i şi sufer in ţe

care s u n t a t â t d e a p r o a p e de noi şi p e ca re l e s u p o r t ă m fă ră î m ­potr iv i re , v ic t ime p ro t e j a t e doar d e p ropr i i l e n o a s t r e s lăbiciuni .

S h a k e s p e a r e a înţeles mar i l e a d e v ă r u r i omeneş t i cup r in se in personagi i le sale. L u p t a lor fără folos împot r iva unu i des t in prea pu te rn ic , i-a d a t mijlocul să - l t ransf igureze p r in nefericire , şi să i a că d in e l e personif icarea ce ­lei m a i cu ra t e şi m a i înă l ţ ă toa re iubir i .

Dacă a r fi să c redem p e Sch le ­gel, Romeo şi Ju l i e t t a sun t d e ­p a r t e de a fi două mode le de m o ­ra l i ta te . A d e v ă r u l e însă că n imic n u ne in te resează din ceeace a r p u t e a să fie echivoc, s a u cel pu ţ in nepotr iv i t , în ex is ten ţa p ă ­mân tească a acestei copile de pa t rusprezece ani . Conflictul n u e d ramat ic , ci liric, i a r oamenii nu n e r e ţ in p r i n p u r t ă r i l e lor o -meneşt i , ci p r i n va loa rea lor u n i ­versa lă de. s imbolur i .

De altfel , însuşi poe tu l englez a î n t r e b u i n ţ a t p r e t u t i n d e n i în a-ceoStă t ragedie , ma i c u r â n d d e ­cât tonul t ragic , modull l iric a l poeziei e'Msabetha.ie şi atl p r o ­pri i lor sale sonete Gerv inus a anal izat de m u l t expres ia l irică a momen te lo r d rama t i ce c u l m i ­n a n t e dint Romeo şi Ju l i e t t a , şi ev iden ta io r î n r u d i r e cu a n u m i t e inspira ţ i i a l e poeziei con t empo­rane . Amin t i r ea uui Petrarcái, şi m a i cu seamă a imi ta tor i lor săi , şi p re ţ ioz i ta tea care ab i a d e n u devine euifism, s u n t p rezen te în scenele carae te i i s t ice , ca aceea a să ru tă r i i în n o a p t e a ba lu lu i , a î n ­tâ lnir i i din g răd ină s a u a des ­pă r ţ i r i i d e d iminea ţă . Toa te a -cestea n u dovedesc decâ t că S h a ­kespea re el însuşi a în ţe les că accentul t r ebu ia p u s în p r i m u l r â n d pe p a r t e a l ir ică a sub iec tu ­lui său , p e acea i r s p i r a ţ i e e le ­gan tă şi m a n i e r a t ă după spi r i tu l ѵгегпді, diihi c a r e pe d e s p r i n d e însă uşor şi patet ic , des t inul e -t e m omenesc a l celor două p e r ­sonagii .

Astfel, şi Ju l i e t t a şi Romeo t ră iesc d o a r p r i n iubi rea şi p r i n moar t ea lor. Alfred de Musset , cel ma i î n d u r e r a t şi m a i g reu î n ­cercat d in t r e poeţi , scr ia oda tă că F r a n c e s c a d e R k n i n i n u t r ă i e ş ­t e d e c â t p r i n s ă r u t a r e a ei v ino ­vată , a cărei a m i n t i r e s 'a t r a n s ­fo rmat p e n t r u noi în însăş i v ia ţa ei p e n t r u e t e rn i t a t e . Tot astfel, cei doi îndrăgos t i ţ i din: Verona n ' au a l t ă ex is ten ţă decâ t p e a -ceea a iubir i i ior. Icoana lor r ă ­m â n e p e n t r u t o t d e a u n a l ega tă d? amin t i r ea acelei r.opţi de iubire , din c a r e n u se ştie de- i va t rez i pr iv ighe toarea , îmb i indu - i cu пэі făgăduielii de fericire, sau cio­cârl ia c a r e a d u c e a m a r a t rezi re a despă r ţ i r i l o r n o a s t r e de fie­care zi.

AL. CIORANE8CU

SEPP HHiZ F a t ă d e pescar

că- i a r a t ă u n maimuţo i " . A m în ­ghiţ i t oa recum în sec şi, ca să v iu şi eu cu u n a rgumen t , i - a m r e ­plicat p r o m p t : „Pe cât m i - a d u c a m i n t e Lichtenberg r edac tase altfel, m a i pu ţ i n caustic, d a r m u l t m a i drast ic , acest adevă r . Desco­peri , deci, p e n t r u a d o u a oară Amer ica" .

— „Ei şi!" — m i - a r ă s p u n s . P r inc ipa lu l e că eu o descopăr p e n t r u mine şi n u altul»

— , La revedere" . Mi -a în tors spate le şi dus a fost.

Lecţ ia m i - a plăcut , dacă se poa te măr tu r i s i , cu destulă s ince ­r i t a te , că există luerurjj s a u s i ­tua ţ i i penibile, cari î ţ i p lac .

Ca de o p i a t r ă a lbă m ' a m răz i -m a t de u m b r a sufletului şi , vo rba citată, „acolo şezum şi plânsem". I a t ă m i - a m zis, s'a găsi t c ineva ca re să - ţ i în toarcă p e dos cea raa. b u n ă d i n t r e pă re r i l e t a le de sp re t i n e însuţ i . Fii m ă c a r v r edn i c să începi revizuir i le . Dar u n demon al ren i ten ţe i , o p a c şi m â n d r u , păzea cu s t raşn ică t ă r i e por ţ i l e d e a r a m ă c ă t r e aceste rev izu i r i . L - a m conjura t cu fel d e fel de jurămiinţi şi fo rmule magice . In cele d in u r m ă l - am lovi t c u o m a x i m ă : „Şt iu p r e a bine , noi n u sun t em nic iodată aea d e proş t i ca să d ă m a l to ra voie să n e n u m e a ­scă astfel şi n u m a i r a r e ori a ş a de deştepţ i ca să a d m i t e m că sun t em proş t i î n t r ' adevăr" . Cele ce a u u r m a t le -aş a s e m ă n a cu... o jniraeuloosă cădere a vrăjilor.

M'am regăsi t i a ră s t ăpân pe toate mi j loacele m e l e de mişca re pe cont propriu şi în p rop r iu l meu domeniu sp i r i tua l . Mi -am luat p a t u l şi a m umbla t . I a r acuma pot săi d a u şi r ă s p u n s u l cel ma i b u n camaradu lu i pomen i t la î n ­ceputu l acestei î n semnăr i :

Da, „e necesar să s a m e n i şi n u e necesar să culegi .'" Şi ş t i ţ i de ce ? Fi indcă respec t ivu l e a ş a de autosuf ic ient în logonhetica lui agi ta ţ ie , încâ t a crezut că toa te luc ru r i l e a l to ra îl p r ivesc n u m a i pe dânsul . Ori , pe r soane le sun t m a i m u l t e în g rama t i ca l imbii noas t r e . N u n u m a i eu, n u numa^ tu . n u n u m a i el, ci şi noi, şi voi şi ei. (Exceptăm genul femenin) .

DAR, F I I N D C Ă

fusese vorba despre o î ncume ta re căreia un b laza t ca Schopenhauer îi spune Se lbs tdenken, adică, pe româneşte, cuge ta re p e cont p r o ­priu, ne-am gândit să traducem câteva paragrafe din acel capitol al 22-lea al zbornicului său numit Parerga und Parattpomena, — deşi, după modesta noastră soco­tinţă, ciudatul titlu trebuia să fie curat nemţesc sau curat gre­cesc, mai ales că nu era tocmai prea multă risipă de literă să pui un ka i în locul lui und . (Obrăzn i ­cia ne-am permis-o numai pen­tru a le arăta, celor ce au nevoie de altfel de condiţionări, că, în chestiunea Se lbsdenken, n u po r ­n im dela vreo autoritate precum mai ştim, domnule preopinent, să pronunţăm, după împrejurări, dictonul a b ovo şi „a bovo", iar aceasta n u n u m a i t ransi t iv .

ŞI ACUMA T R A D U C E R I L E :

„ In fond m i m a i propr i i le t a le cugete de bază sun t a d e v ă r a t e şi vii ; căci n u m a i p e ele le înţelegi î n t r ' a d e v ă r şi î n în t r eg ime .

Cugetă r i le s t re ine , citi te, sun t r ămăş i ţ e a le u n u i ospă ţ s t re in , ha ine le l e p ă d a t e a l e unu i oaspete s t re in" . (§ 259).

„Lec tu ra e n u m a i u n suroga t al p ropr ie i t a l e gândi r i . Cetind, îţi laş i cugetele s ă fie duse de m â n a a l tu ia . D e al tfel mu l t e l e căr ţ i s u n t folosi toare n u m a i p e n ­t ru a- ţ i a r ă t a câ t e căi ră tăc i ­toare exis tă ş i câ t de r ă u te -a i p u t e a a n g a j a î n t r ' o direcţ ie g re ­şită, dacă t e - a i l ă sa că lăuzi t de ele. Acela însă p e care- l conduce geniul , ceeace v r e a să zică acela ca re cugetă p e cont p r o p r i u şi cuge tă de b u n ă voie şi jus t , — acel om a r e busolă pen t ru găsi­r e a d r u m u l u i bun . De citit e bine să citeşti n u m a i a tunc i când se opreş te izvorul propr i i lor ta le cuge te ; ceeace v a fi, des tu l de des, şi cazul celui m a i ales cap. D a r a - ţ i sper ia o r ig inar de v igu­roase le ta le gândur i , s p r e a lua o ca r te în m â n ă , este păca t î m ­pot r iva duhulu i sfânt . T e a s e ­meni în aces t caz. cu acela ca r e fuge din n a t u r a l iberă s p r e a v e ­dea u n h e r b a r i u sau sp re a con­t empla în t r ' o ha l cog ravu ră ţ i nu ­tu r i l e frumoase...*' (§ 260).

„Adevă ru l n u m a i învă ţa t , e l i ­pi t d e noi asemeni unei proteze , a semen i unu i d in te fals sau ase­m e n i u n u i n a s de cea ră sau, ce] mul t , a semen i unu i n a s rhimo-plas t ic d in c a m e s t r e ină ; însă a d e v ă r u l agon ' s i t p r i n p ropr ie cuge ta re se a s e a m ă n ă m ă d u l a r e ­lor noas t r e fireşti : n u m a i el ne a p a r ţ i n e î n t r ' adevă r . I n t r u ace ­s tea zace deosebi rea d in t r e gân­d i to r şj î nvă ţ a tu l p u r şi simplu.. ." (§ 260).

„Carac te r i s t ica sp i r i te lor de p r i m r a n g este p rospe ţ imea ime­dia tă (Unmit te lbarke i t ) a t u tu ­r o r judecă ţ i lo r lor . Totu l ce m a ­nifestă ele, este r ezu l t a tu l cuge­tă r i i lor propr i i şi ca a t a r e se măr tu r i se ş t e , p re tu t inden i , pr in ton. Ele , a semenea voivozilor, nu a u î n cupr insu l ţăr i i spir i telor , nevoie de v r e u n in t e rmed ia r ; toţ i ceilalţi s u n t mijlociţi , ceeace se poa te cons ta ta a c u m în sti lul lor oare n u p rez in tă o p r e g n a r e propr ie . F i eca re a d e v ă r a t cuge­t ă to r pe cont p rop r iu es te a se ­menea u n u i m o n a r h : F ă r ă d e i n t e r m e d i a r (unmi t te lbar ) şi n u recunoaş te p e n imen i pes te el..." (§ 265).

plin de sine însuşi, — căci Selbs t -denfcer-ul p e care- l p rez in tă S c h o p e n h a u e r e u n semănate i ' care ş t ie şi s imte că e necesar să sameni şi n u e necesa r să culegi. Necesse est nav iga re , non est n e -cesse v ivere . Secă tu ra laşă nu va admi t e conţ inu tur i le unor a seme­nea păre r i . Dară ele r ă m â n jus te eis aei.

„PÄNEA n o a s t r ă

cea de toate zilele" sună unul din versetele Rugăciunii Domneşti, — şi, fără îndoială că în aceasta , ,pâne" e înţeleasă toată h r a n a t r ebu i toa re trupului şi sufletului omenesc. Pentru a revizui diclo-

1 m

PAUL P A D U A Copil d e tăxan

„Prezen ţa u n u i cuge t e ca p r e ­zenţa unei iubi te . Crezi că n u o să- l u i ţ i n ic ioda tă ş i că ea, iu­bita, n u o să- ţ i poa tă fi n ic icând indiferentă . Dară , abea t e -a i des ­păr ţ i t , că le -a i ş i u i t a t ! Cel m a i f rumos cuget r iscă s ă fie i r e m e ­diabi l u i t a t dacă n u - l scrii , i a r ă iub i ta s ă n e pă răsească dacă n u n e - a m căsă tor i t cu ea". (§ 268).

„Exis tă o g r ă m a d ă de cugetăr i cari a u va loa re n u m a i p e n t r u acela c a r e l e cugetă ; d a r ă n u ­m a i pu ţ ine , d i n t r e ele, car i să a ibe p u t e r e a s ă inf luenţeze pr in r epe rcus iune sau ref lexiune , să câşt ige adică , d u p ă ce a u fost scrise, şi in te resu l ce t i torului" . (§ 269).

,>Dar va loa re a d e v ă r a t ă a r e nu ­mai ceea ce a i gând i t t u n u m a i p e n t r u t ine . Gândi tor i i ad ică a r p u t e a fi împăr ţ i ţ i în categor ia celor ce cuge tă m a i în tâ i p e n t r u ei înşişi, şi în categor ia celor ce cugetă p e n t r u al ţ i i . P r imi i sun t autent ic i , ei s u n t cuge tă tor i p e p ropr i e socoteală şi sunt , în d u b ­lul sens a l cuvân tu lu i , a d e v ă r a ­ţii filozofi, c ă c i n u m a i lor le pasă de cuge ta re . Căci p lăcerea şi fer ic i rea exis tenţe i l o r con­sistă î n cuge ta re . Ceilal ţ i s u n t sofişti : ei vor să p a r ă şi-şi cau tă norocul în ceeace, spe ră ei, pot câşt iga de la al ţ i i . L a aceas ta se r ezumă toa tă ser iozi ta tea lor. Că ­r e i c lase îl a p a r ţ i n e cineva, se poa te vedea numa idecâ t în m o ­dul şi felu-i de a fi. L ich tenberg e o m o s t r ă p e n t r u p r i m a ca tego­rie, H e r d e r a p a r ţ i n e acu celei de a doua" . (§ 270.

INCREDEM

aceste fugitive t r aduce r i a t â t a-ІоаіесіШогиІиг cât şi celor ce cu­getă J U S T şi P E P R O P R I E R Ă S ­PUNDERE. E te rnu l c r i t icas t ru n u a r* ce face cu el«. Şi nici cel praa

ADOLF W I S S E L Lăcă tuşu l

nu l care pretinde că o cultură ar fi direct proporţională cu săpunul consumat în cadrul ei, afirmăm că, departe de a fi strălucit în a-ceastă p r iv in ţă , epoca unui Ludo­vic al 14-lea a fost totuşi o epocă de mare cultură.

Cultura rezidă în a l tceva. i>i ca r t ea se plasează la un rang su­perior s ă p u n u l u i Ia tă , spre e-xemplu, şi aceasta cu tot războiul u r i a ş pe care-l poartă Germania, anul 1941 a însemnat un record în ceeace priveşte tipărirea de cărţi. Şi record nu numai tipo­grafic ci şi al desfacerii. S'au im­primat nu mai puţin de 341 m i ­lioane de volume. Cu un milion mai mult ca în 1940. Pe categorii de literatură remarcăm : 238 mi­lioane „literatură aleasă", 59 mi­lioane volume de literatură ac­tuală şi politică, 44 milioane vo­lume de literatură pentru tine­ret.

Faţă de anul 1940, cu 50 la sută apariţii noi, anul 1941 a a-dus 66,3 la sută carte nouă. 341 milioane de volume e, într'ade­văr, un record !

L I T E R A T U R A DE R Ä Z B O I U

a cuceri t şi a t en ţ i a cet i tori lor noştr i , i a r ă t iner i i scr i i tor i r o ­mâni , ac t iv i cu a r m a şi condeiul pe câmpi i le de luptă , a u a d u s o înv io ra re a t â t de p re ţ ioasă în aceas tă pr iv in ţă , î ncâ t s e pot p revedea surpr ize d i n ce î n ce mai valoroase . I n orice caz, l i t e ­r a t u r a d e războiiu n u m a i este u n s implu capi tol în is tor ia scr i­sului r omânesc m a i m u l t decâit n u m a i documenta r . Că vor mai apiare admi rab i l e ope re ou su ­biecte d in r ăzbo iu l ac tua l , n u u* îndoim câ tuş i de puţ in . I n Ger ­m a n i a s 'au pub l ica t , n u m a i până în Iun i e a n u l acesta , 748 de căr ţ i de genu l acesta .

L A B E R L I N

sau p u s bazele unei confedaraţ i i in te rna ţ iona le p e n t r u a p ă r a r e a d r e p t u r i l o r compozitori lor. P r e ­şed in te e ce lebrul Dr. Ric ' iard Strauss.

CLIŞEUL

apărut în numărul precedent al revistei noastre şi intitulat, din eroare, B ind ing şi Papini . ii înfă­ţişează pe HANS CAROSSA si pe Giovanni Papini . Facem cuveni­ta rectificare. De altfel aceasta rezultă şi din textul în legătura cu uricul de fundare a Societăţii Scriitorilor Europeni. Cât despre Binding, acest mare poet german şi fost prieten cu d 'Anunzio, e mort.

R U G Ă M

insis tent ca toa te inst i tuţ i i le d* edi tură , l ibrăr ie , difuzare a că r ­ţii ge rmane , etc., să n e t r imea-tă toa te acele opere p e cari ţ in s ă le p rezen tăm sau să le recen­zăm. Art icolele d e - a - g a t a n u ne. pot servi , or icâ t de poli t icoase a r fi adrese le ce je însoţesc, căci u r m ă r i m , în cal i ta te de croni ­cari ai une i r ev i s t e l i t e ra re , şi a l te aspecte decâ t cele p u r co­merc ia le .

I n aeßst scop r u g ă m ca toţi cei in teresa ţ i să n e t r imea tă , p e n t r u a n u n ţ a r e câ t e u n u l , iar p e n t r u recenzare câte două d in exempla re l e dor i te . E x e m p l a r u l a l doilea din volumele , b roşu -rele , revis te le , etc., des t ina te r e ­cenzări i v a fi exped ia t pe a d r e ­sa subsemna tu lu i şi a n u m e B u c u ­reş t i IV, s t r . Locotenent Iones­cu Baican 7. Celelal te pe a d r e s » Universu lu i L i te ra r .

TBAIAN CBXLARIU

U N I V E R S U L LITERAR

DUMINICA N O A S T R Ă CEA DE T O A T E S Ă P T Ă M Â N I L E

— Reportaj despre locul, timpul şi modul de întrebuinţare al repausului autorizat — M O T T O : „Duminica de

oalendar se cunoaşte de Sâmbătă seara".

(Proverb revăzut şi adău­git).

Ea nu sufere — ca să zic aşa : — com­paraţie cu nici una dintre cele 6 (care, de fapt, sunt 5У2) zi­le, — iar, ca sâ zic aşa: — premergă­toare. Conform fan­teziilor administra­tive ale naturi i — moşia noastră a tu­turor, — începe tot cu dimineaţa, se „an-tracteazä" t o t la prânz şi degenerea­ză tot în seară, dar aceasta numai de ochii lumii, deoarece orele corespund capriciilor unora şi al­tora şi deioc fiecărui ceas d i n orieiaie.e 24. Considerată din punct oarecum car­dinal de vedere, iat-o mărginindu-.se pe de o parte cu plictiseala, pe de o alta cu pantofi lustruiţi la superlativ şi pe de celelalte cu nostalgii nemotivabile,— numai a tâ t cât îi trebuie pentru a Iz­buti exasperarea cetăţeanului de săp­t ămâna laborioasă dar suportată calm şi organizat. Din ajun, acesta purcede a-şl întocmi programul de „odihnă" compensatorie, dând particulare semne de nelinişte, ţopăind involuntar prin­tre stările-i sufleteşti, acuzându-se ba de complicitate cu sine, ba de proprie tragere pe sfoară, destinând c eru iUi proptit in fereastră piezişe uitături vag ţscoditoare, într 'un cuvânt : dedându-se la un fel de riscă interioară, obţinu­ră prin zvârlirea la întâmplare a pro­nosticului cu două suprafeţe (1) mâi­ne o să plouă, 2) o să am noroc de vre­me f rumoasă)cons iderându-ş i pierde­rile şi profiturile achitabile a doua zi, la faţa locului, îşi numără îndoelile şi

{.certitudinile — ca să zic aşa: — baro-metrice, zâmbeşte, fredonează, fluerâ, se încruntă, însfârşit parcă e şi nu e el, ca un amic recunoscut aproximativ pe partea de vls-a-vis a străzii, însoţind pe „cineva" la a cărui stângă ori dreapta nu s'a mai lăsat observat niciodată...

...Prin urmare, ea nu sufere compa­raţie cu nici una dintre cele 6 (care în fond sunt 5Ѵг) zile, — ca să zic aşa : — premergătoare...

Deşi, prin prevăzătoarea-i apariţie de Vineri seara, „Universul literar" pare că-i poartă Sâmbetele, el nu se încu­metă să mai amâne pe cine ştie când ce poate înfăptui chiar în prezentul exemplar, adică stabileşte pe o pagină că ea, Duminica, este aceea care se în­deletniceşte cu asemenea hamalagisme onorifice. Aşa dar, îi oferă acest oma­giu în litere şi hârtie, alegându-i câte­va cărări paralele cu posibilităţile re­porterului de a-şi împodobi cu tichie de mărgăr i tar infertibilitateà subsemnatei goane după „subiecte" în stare să culti­ve zâmbetele cititorului, — după cum urmează : .,

«5.'

DUMINICA FUNCŢIONARULUI

Pleacă delà birou şi mai grăbit ca deobi-cei şi fiindcă tuturor Hi se întâmplă aceeaşi panică, nu-i nimeni să se mire. Aşteaptă ivi­rea tramvaiului cu e-moţiile produse, când­va, de nepunctualita-tea fiinţei iubite, se răsteşte la taxator, îl desfide pe controlor şi basculează pasagerii, scuzăndu-se pe fran­ţuzeşte: „pardon"> ce­rnée contrastează te­ribil cu autohtonismul expresiei subînţelese din indignarea mimi­cei. Ajunge la domi­ciliu cu cel puţin doi nasturi mai puţin, călcat pe bătături, sâcâit, întârziat şi montat să provoace, între cele două feluri de mâncare gustată superficial, scandalul ce ar fi fost realizat pe seama S. T. B-ului... După aceea, sorbindu-şi „cafeaua", se declară tentat să necheze, trânteşte şervetul, dă drumul la radio, interzice orice zgomot şi „se întinde niţel" până la ora 6, când îşi reproşează că „a aţi­pit" cu cotata frenezie. Deschide jurnalul, sâ vadă cam ia ce spectacol „face" să meargă, vrea dulceaţă, îşi roade unghiile şi trimite să-i cumpere ţigări, nebănuind că doamna pândeşte momentul contra­ofensivei, de printre uneltele mânuibile întru estetizarea unghiilor.

— Mai las-o şi tu, — intervine dânsa, iposturm, (după ce pretextul pleacă să cum­pere ţigări), în cadrul menajamentelor prescrise la microfon de o mare „grim-pantă" pe baricadele servitorimei la ordi­nea zilei, — că delà cinci aleargă ba în­colo, ba încoace, de n'a avut când să în­tindă rufele şi ne apucă Duminica cu al­biturile în albie, ca la holtei... Iţi cădea nasul dacă te duceai până la colţ sau dacă mai răbdai un ceas, — că tot ieşim în astă seară ?

— Ziceam că mai bine ar fi să renun­ţăm—

— Ce faaace? Să nu ne mai ducem la cinema? Găseşti că nu rmerit şi eu un pic de distracţie?

— Nu... dar credeam că e mai nimerit să ne culcăm devreme, având în vedere excursia de mâine....

— Ce are a face una cu alta ? — Are, uite... că dacă mă scol tot cu

deşteptătorul, cu noaptea în cap, măcar să dorm ceva mai mult, să profit că...

— Zău?! Da' până acum n'ai sforăit? Nu te-ai săturat de somn pe trei ani ? Sigur, dumnealui doarme şi iar doarme, orice s'ar întâmpla. Să nu fi fost eu, nici cutremurul nu l-ai fi simţit. Ce-ţi pasă! Ia să te chinuieşti şi tu cu tâmpită asta care nici prafwl nu-l şterge, până .nu i-l arăt, ia să-i ajuţi şi iu la gătit, că nu se pricepe, ia s'o înveţi cum să puni masa şi tot să uite solniţa şi paharele — să vezi ce-ai mai avea şi tu nevoia să te recreezi la un film ori să te duci la o vizită. Că pe mine, când vii acasă, nu mă găseşti plecată, aşa cum se poartă cu bărbatu-său femeile de azi în genul Vio­letei, pe care mi-o dădeai de exemplu câ nu ţine servitoare. Dar eu stau şi te aş­tept cu prânzul până la 3 şi-mi speria somnul de dimineaţă pentrucă d-ta nu te poţi trezi decât cu soneria aia infernală...

— Bine, dragă, hai la cinematograf, dacă ţii atâta.

— Păi ţiu, dece să nu ţiu, că nu de­geaba e Duminică mâine, ţine morţiş d-na pe un ton ce ţiue în urechile d-nului mai sfredeCitor decât glasul deşteptătoru­lui. Şi apoi,, de unde poţi fi sigur că n'o să plouă şi o sâ facem excursia? Aşa sus­ţineai şi Sâmbăta trecută şi m'am pome­nit stând acasă, de nici n'am băgat de seamă că e sărbătoare...

Tirada se prelungeşte ipână aproape de 9, încheindu-se cu expunerea motivelor de divorţ ale cutărei sau cutărei cumnate săturată de avantagiue căsniciei pe chestii similare, domnul se indignează şi sparge o scrumieră „Rosenthui" de toată frumu­seţea, doamna începe să plângă veritabil şi se încuie în camera de baie şi astfel plecarea la braţ spre ce l , mai atrăgător film se concretizează pela IOV2, când rău-voitoarea duduite delà cassă vinde ultimul bilet...

— Nu-i nijmic, îngăduie serafic, doamna. Să intrăm undeva să luăm o bere şi să

ne întoarcem acasă. — Sunt de aceiaşi părere, drăguţa mea. Bere nu mai găsesc nicăieri. La capătul

răbdărilor, comandă o litruţă şi un sifon, ca să nu sîpună că „n'au luat nimic în gură" şi scapă ultimul tramvai. Reîncep discuţia lăsată să-i adăste pe pragul uşii dein intrare sau în lift şi accelerează mersul.

...A doua zi, ploaia le bate în geam, ca un anotimp rminulescian (păcat că nu ri­mează !) şi le sugerează armistiţiul pe care intenţionau să-îl .simuleze până la reveni­rea din aer liber. Vorba ceia: „n'aduce plimbarea la ce conduce împrejurarea"..

DUMINICA INVITATULUI LA MASA

înţelept, cunoscând zăpăceala din Dumi­nica florăriilor, tar­guie inevitabila a-tenţie de cu Sâm- j bâtă seara, în con-diţiunile de mai jos:

— Bună ziua, du­duită.

— Bonsar, domnu­le. Cu ce vă putem ] servi ?

— Aranjaţi-mi un' buchet simpatic, la ! un preţ rezonabil.

— Cu p l ă c e r e . Doriţi, spre exem- ; piu, garoafe ?

— Depinde. C â t e firul ?

— Numai 70. — Hm... Ştiţi, persoana pentru care

cumpăr de obicei flori, preferă tran­dafirii...

— Atunci să vă hotărîţi pentru tran­dafiri neapărat...

— Cum îi vindeţi? — 100. — Dar la astea cum Ie ziceţi? — Tuberoze. — Aşa-i frate, cum de nu-mi amin­

team... — Se întâmplă ori şl cui . . . — Mulţumesc. — Pentru puţin. — Şi... cum daţi firul de tuberoză? — 180. — Poftim? — lina sută şi optzeci. — Hm... Aşi lua, dar persoana pentru

care Ie cumpăr, nu suportă parfumurile violente...

— Să vă servesc, atunci, nişte bujori chinezeşti.

— Perfect. Cu cât? — 500 şi 50 cu boboci, 450 fără. — Hm... Un adevărat chilipir, n'am

ce spune dar... nu-mi plac bujorii, oricât ar fi ei de chinezeşti.

— Da? N'aşi fi crezut... Faceţi impre­sia cuiva mai puţin dificil.

— Mă rog... Da' coşuleţul ăla cu doi nuferi, cât face?

— Vorbiţi despre paneraşul acela „fantaisie"?

— Exact. — 3075, plus timbrele. — Hm... Mai nimica toată. — Să vi-1 ambalez? — Aşi! Persoana căreia vroiam să i-I

duc, e de părere că nufărul are un as­pect mitocănesc... Vă cer iertare că v'am deranjat fără să cumpăr nimic...

— Vai de mine, n'aveţi dece... Bonsar şi oricând vă stăm la dispoziţie.

— lviuiţ urnesc. — Pentru puţin... Iese cu piciorul drept, deoarece, la

vreme de zece paşi cat p'aci să se im-pieuice de indesciiraoila marfă a unei iiorărese din care, datorită mouratumi prolog al nopţii, se vede numai rochia, basmaua şi uantura.

— Bună seara. — Sàiu mana, boierule, mânca-ţi-aşi

sufletul că nu-i pe cartelă. Ia poftim de ia-le, că e ultimili şi sar brodi sa mă căiăoănesc şi eu pila căşile noastre, că mă prinse intimerecul pan centru, în-tuoiu_a ca pe cocoaniie alea mariii.

— Ce sunt astea? — Ociiiu boului, pupa-ţi-aşi tălpili şi

astelanti mai piperniciteli, e gura leu­lui. Scoate n a u e r a şi oservă-ie, să nu zici p 01 mă că-ţi minţesc ori că-ţi vând d alea ofilitile, unde-i camuflaj de mai să nimereşti cu deştele n ochi. Eu na-s d alea să mă pitesc de controale şi să plesnesc dacă ţi-oiu cere cât am dat eu pă ele, care-s o pârlită şi numai trente pá inima goală...

— Ei, cât să-ţi dau pe ochiul boului? — 60 pachetul, pupa-te-ar soarile, 3

pachete vine 300 fără 5 lei. — Şi pe astelalte? — 80, aşa cum le vezi, pentru matali. — Poftim 100 pe toate. — Nu-ţi este bine, boirule, sau ţi se

pare că mă doare capu' şi 'ncerci să mă traduci? Păi ce, păcatele muichii, le fur delà cimitir, de ai pretenţia sâ le dau pă gratis.

— 150. Dacă vrei bine. Dacă nu... — 170, trăi-ţi-ar ziua de mâine, să

n'am parte de vânzare bună, dacă ţi le dau fără 170 şi asta de hatârul cui Ie duci, că ţi-o fi gagică ori nevastă, mai ştiu.;.

— Fie. La urma urmei, gândeşte, o masă

bună ar costa mai condimentat... Cum ajunge acasă, Ie pune In cana cu

apă de băut şi le scoate pe balcon la răcoare, însă nu remarcă justa lăţime a balustradei şi dintr'o singură mişcare zvârle — ca să zic aşa: — pe fereastră 170 lei (costul florilor) +510 (costul restului de corp delict care e şi el deli­cat în felul său) = circa 1.000 lei...

A doua zi se scutură de insomnie, se bărbiereşte, se dichiseşte, cumpără doi crini şi dă să se urce in tramvai. Exclus. Mai aşteaptă. (1У2, 2, 2 şi 15, 3 fără 20). Se uită, poate vine vreun taxi. Nimic. Porneşte înspre „Romană", că poate gă­seşte acolo sau poate să treacă vreo tră­sură, încet, încet o ia spre „Armeneas­că" de unde mai are trei staţii. Ca să nu-şi facă sânge rău, îşi consideră cea­sul trimis la reparat.

La destinaţie, liftul nu funcţionează şi e nevoit să parcurgă distanţă de 4 etaje. Sună şi nu i se deschide. Mai su­nă odată şi remarcă existenţa unui bi­leţel : „Rog bateţi, soneria defectată" bate şi i se deschide.

— Bună ziua. — Pe cine căutaţi dvs. ? — Pe d-na şi d-nul Marin Marinescu-

Marineşti. — Aici şade, dar însă au plecat cu

toţii amândoi Ia teatru, că le-a trimis o loje favorită cuconiţa delà al II-lea, că e artistă. Aşteptau şi pe un prieten de a lui domn' care cea că vine la masă, ca să dejuneze împreună, să-i facă şi dum­nealui o surpriză. Dar iacă-1 pe mosafir că n'a mai venit după cum stabilizase şi aşa că s'a dus numai 'mnealor. Da' cine să Ie spun că i-a căutat ?

— Nu e nevoie să ţii minte... am... să le telefonez.

— De unde, că nu pusărăm telefon. Lăsaţi o scrisoare, dacă aveţi creion, că doamna încuie toate uşile când pleacă şi d'aia nu vă poftesc înuntru.

— Nu-i nevoie nici de scrisoare. Mai trec eu pe aici. Stau aproape de tot... Mi-e Ia îndemână....

Şi aşa, flămând, păgubit, asudat şi nenorocit, cu mult mai multe îi par treptele acum, Ia coborîre... In treacăt se alătură de o uşe proaspăt vopsită şi îşi desfiinţează mâneca, din umăr...

Vorba ceia : „adieu peau, vache, co­chon, cuvé..."

Dealungul acestei nepipăibile drame, invitatul Ia masă are, totuşi, un avantaj pe care absolut nimeni nu-l împiedica să şi-I identifice : nu-l doare măseaua

DUMINICA VERSIFICATORULUI GENTILOM

Grijuliu pentru ne­prevăzut ce îl aş­teaptă a doua zi, de cu seară îşi 0-rânduieşte manus­crisele tot aşa cum procedează nepluti­torii spre ale cele­brităţii valuri, cu hainele cele de „scos în lume". Şi ie reci­teşte, şi le împătu-j reşte, şi le verifică, şi le conduce în fa­ţa oglinzii şi- nu a-doarme înainte de | a le fl revizuit în­că odată, o penulti­mă oară. îşi supă­ră somnul cu vise Irealizabile şl la prânzul de după el, mănâncă fără poftă, înghite nemeste­cat, împrăştie scobiturile şi răstoarnă

solniţa, căutând r imă la „sticlă" şl „e-pure", — cuvinte datorită cărora stro­fa I l I -a din poemul al IXlea din ciclul „Interioare controverse pe acelaşi por­tativ" i-a rămas neterminată, ca sim­fonia „ăiuia" pe al cărui nume 1-a uitat in „Larousse".

După câteva ceasuri, când se opreşte la pruaspât vopsita uşe a maestrului, e podidit instantaneu de lăuntrica impre­sie câ s a năpusti t in apă, dar convo-cându-şi raţ iunea stabileşte: 1) că e victima unui acces (trecător) de fante­zie, 2) că se declară, s tând de vorbă cu el însuşi, urea dommat de momenta-na-i subiectivă interpretare a eului sau emotiv, 3) câ fiind uitravioiencat ae caracteristicile firilor complexe, şi-a ui­ta t în haina ceaiaită ш и ш а capod'ope-ră (aceia cu epurele şi sticla) pe care a lăsat-o aşa (neterminată) , cu strofa centrală numai în două picioare — de seamănă cu o interesanta divagaţie in­tenţionată sau cu o greşeală de tipar mai bătătoare la urecni..., 4) că, totuşi, nu-i cine ştie ce nenorocire, deoarece, semănând cu „albatrosul" marelui Bau­delaire şi posedând intemperiile fraze­lor proustiene, ar fi riscat, citind-o, să-i dea la iveală defectul imputat majori­tăţii creaţiilor moderne care se nasc, trăiesc şi mor sub Influenţa unor maeş­tri arhicunoscuţi, 5) că, în rezumat, intangibiiitatea...

— De ce nu intri, mă ? îl apostrofea­ză, d int r :un grup de noui veninzi, un poet lansat anul trecut, în săptămâna cărţii, cu „genial", de vocile unanime-fiate ale frecventatorilor aceluiaşi sa­lon amenajat pentru literatură. Şi deve­nind spiritual, acesta mai întreabă : Crezi că nu-i nimeni acasă ?

— Ba, tocmai mă pregăteam să... — Aiurea ! Ajungi tu pomenit în cri­

tica românească, t aman când mi s'o sărbători mie al zecilea centenar. Ieşi, dom'le, din rezervismul ăsta de pseu­donim perimat, că altfel rămâi de căru­ţă, ascultă-mă pe mine. Parcă eşti Vla-dislau Ioana Ţâncuşi, care nu-şi lua i-nima între cele 24 de măsele moştenite, să se hotărască să intre în rândurile noastre, fiindcă n 'avea cine să-l in t ro­ducă. I-am spus tot eu şi ăluia: „fie, bă, că tot ţoapă ai rămas. Pariez că să fi ve­nit cu cobiliţa, nu te sfiai să te prezinţi personal, ca să-ţi susţii cauza"...

— Ha-ha-ha, intonează corul, savu­rând cuvintele aproximativ toxice ale bardului proclamat, la cenaclu şi cafe­nea precum şi în a I l -a pagină a unui ziar post meridianic din punct de vede­re al apariţiei : „Cel de al 15-lea cap al actualei generaţii", dându-i acesteia prestigiu de balaur sau altă ară tare ce scoate pe nări , în loc de flăcări, pangli-cuţe şi multe asemenea fleacuri.

— Vorbiţi, — remarcă primul sosit în faţa porţii către celebritate, — ca şi cum eu iar nu dvs. aşi fi oltean ca şi d. Ţâncuşi.

— Şi dacă ? Scrie undeva că unde-s oltean, e musai că am umblat, la oraş, cu cobiliţele ?

— Nu se face, oricât, să ironizaţi în atenţiunea noastră provenienţa unui poet de mâna I-a.

— Zău, m ă ? Păi dacă Ţâncuşi zici că-i de-a 'ntâi, eu de a câta m â n ă sunt, după aprecierile d-tale? De a... 15-a, poate ?

— Cam aşa ceva, în raport cu al câte­lea cap îl reprezentaţi.

— Ai febră, bă, sau te aud contrariu de ce vrei să spui ?

— Deloc. — Atunci faci pe nebunu dinadins

ca să pari faţă de ăştia că m ă insulţi ? — Nici veleitatea asta nu mi-o recu­

nosc. Insă dvs. care vă inti tulaţi „al 15-lea cap al generaţiei mele", nu m ă puteţi împiedica să vă consider, prin de­ducţie, d6 a tot a tâ ta m â n ă pe cât al câtelea cap ni s'a impus să vă conside­răm cu toţii.

După aste vorbe de aur, urmează o tăcere de plumb, până c e u n u l din cor scapără pe 1/6 de glas :

— Just. — Exact, sare 'n balanţă un gram In

plus. — O întoarse bine, consimte un altul,

— şi' el oltean ca mărul discordiei pus la cântar .

— Formidabil, ce mal... precizează al­tul. Şi cât al transforma în mărunţ iş una sută lei, simpatile încing horă de jur împrejurul versificatorului gentilom, .^mulgându-l din anonimat. Pus „în cu­rent" întâi de darea într 'o par te a uşii şi al doilea de predarea informaţiei, maestrul îl „unge" pe consortul pr inţ al poesiei drept „cel de al 16-lea cap" al ceeace în reduşi termeni vulgari, se nu­meşte „generaţie", prin urmare îi făgă­duieşte prefaţă la volum, îl recomandă telefonic unui editor şi îl plasează în buchetul delà dreapta biroului său cu lampă ingenios deghizată in bufniţă.

de C O C A F A R A G O

.„Vorba ceia : „mâna delà cap se nu­merotează, iar cine acopere groapa al­tuia, are parte să-i vadă cartea lumina tiparului".

DUMINICA SNOBULUI

Tot aşa cum orto­grafia psihologiei sale permanente marchea­ză detaliul culminant al fiecărei propozi-ţiuni ce binevoeşte a rosti, prin două pumc-te, (:), biografia-i „dea travèrs-ul" celei celei din urmă zile a -săptămânii domici­liază, prin definiţie, între ghilimelele obli­gatorii la transicrierea frazelor dezinteresat

Íîmprumutate delà al­tul ori la săritul în ochii lectorului al u-nui cuvânt care, in­diferent penbruce şi'n

ce fel, ţine, — ca să zicem aşa: — să iasă din comun cu tenul salubru...

...Fiiftidcă această urîtă sau acceptabilă zi, poate fi diferită de celeilalte, prin a-ceia că ea nu aparţine decât unui anumit fragment din locuitorii globului univer­sal pe care fantezia iui i-a aşezat pe ghe­ridonul distribuit sălii de mâncare, gar-nisindu-l cu vietăţi pescuite în aluzoriile unde ale oceanelor japoneze... Dânsul şi toţi •asociaţii elevi oile aceleiaşi clase aso-ciabile numai cu sine însăşi, nu savurează „momentul" cuprins între deşteptarea şi crepusculul discuilui solar duminical, de­oarece acesta a fost inventat pentru vul­gul iar nu pentru fulgul societăţii dis­tinse. In consecinţă, dacă nu are întrunire coreografistă la vreunul dintre сЯиЬигие ce-i merită prezenţa — şi iar dacă nu e special şi f. insistent invitatul ambasado-ruilui Antilelor orientale de sub domina­ţia coloniilor madagascarice din Congo-ul vest-nordic — şi iarăşi dacă nu i-a telefo­nat Anei-Marie- Amélie-Ioana- Ruxandra să nu cumva să plece la matchv de tenis pe scaune, până nu trece ei s'o ia cu ma­şina stelei delà Melody (că a lui este re­chiziţionată şi de când contractează da­torii de onoare, n'o are decât pe asta) — etc., etc., etc.), sună valetul, camerista, rândaşul, feciorul, menajera; bucătăreasa şi grădinaruil, actualmente suplinitorul metrului dotei care s'a dus la Moţăţei pentru parastasul bunică-sei. Ca la ope­retă ba şi mai şi, personalul se aliniază estetic, după înălţime şi chestionează a-proape muzical:

— Domnul a sunat ? Dar până a-şi aduna unica trupă cu­

ceritoare de importante .salarii, „domnul" se delectase mânăndu-şi gândurile spre alte nimicuri, devenind absent, cugetător şi profund deziluzionat. Aşa că, la sune­tul intervenţiei corului în „solitudinea" camerei dintre ai cărei pereţi se consi­dera evaporat fără adresă, 0 scoate mi­moza delà butonierai pijamalei şi o de­pune pe dunga pantalonului o idee mai strâmt la genunchi, zicând, apoi:

— Am sunat sau n'^am sunat? Asta e întrebarea. Şi dacă n'am \sunat, pentruce mă tulburaţi? Şi dacă am sunat, pentruce oiu fi sunat?

Corul se uită unul la aUul şi păstrează tăcere.

— A, da, reia domnul din parcul Fûi-pescu, improvizând un zâmbet SiUibiscriibil de prinţul Danemarcei.

Ceva îmi spune că realmente aveam nevoie de voi, credincioşii mei servitori, (dorul închipuie o reverenţă irealizabilă din cauza progresului civilizaţiei). Tu, Costîcă — iparidon; — Edmond, să tragi perdeaua cea galbenă căci m'am plictisit de cea roşie-cerise. („En effet", fereastra e miriaperdelică. N. N.); — şi valetul efectuează executarea. — D-ta, Valen-cienne, (obrajii Săfticăi se colorează, mă­guliţi, ca la sârbă), mută perna mea pre­ferată, de ilângă mine, în fotoliwl verde fără ciucuri; — şi camerista se conformă capriciului seniorial; — Tu, Mihalache, (rândaşuiui nu i se schimbă numele, dar atribuţiile da), mergi pe capacul pianului şi vezi că am neglijat acolo o cartă poş­tală. DaCă am scris-o, du-o ia cutie, dacă nu, ad'o 'ncoace, s'o completez; — şi Mi­halache se retrage cu scopul prescris. — Tu, Antoine (aveţi dreptate, îl chiamă Ionete), adu-mi un pahar, apă şi o lămâie tranşată gata; — şi feciorul pleacă după elementele de bază ale citronadei. — D-ta, Germaine (alias croitoreasa Cecilia, din Târgovişte), telefonează lu Nicky ca di­neul de mâine seară s'a ajurnat pe răs-poimâine, tot la ora aia; — şi persona­jul închide uşa pe din afară. — .D-ta, Julie, (7) vei prepara pentru aceiaşi dată, la aperitiv, o tartă cu fragi şi vei grava numele meu întreg în frişca stropită cu liqueur de mandarine combinat cu sirop de nuci tinere. Pe d-ta, Fernand, nu te-am deranjat decât pentru a-ţi oferi o lecţie de conducere a grupului pe care ţi l-a încredinţat colegul d-tale, înainte de a lua trenul spre Mofăfei... Am terminat. Mulţumesc.

Când se remarcă părăsit şi de bucătă­reasă şi de unitatea de măsură a mena­jului său, îşi mută ambetata-i fiinţă psi-hofizică lângă perna favorită, supranu­mită, dealtfel, simbolic: Sulamita.

(URMARE In PAG. I-A)

25 I U L I E 942 U N I V E R S U L LITERAR 5

ff

C r o n i c a l i t e r a r ă

NUVELE" de N. Filimon (Cu „amintiri şi însemnări" despre Nicolae Filimon) de Pr. G. Negulescu - Batiste şi Dr. N. Vàtâmanu „Vasile Cârlova", prezentat de P. I. Papadopol „Lirica eroică românească", prezentată de V. Gavrllescu

(Editura „Universul", Bucureşti 1942)

SRufoßiografie M'am mângâiat cu palmele aspire ale pământului şi-am indurat loviturile, ca mângâierile sfântului

Mi-am adunat cântecul durerii şi m'a a l i n t a t du ios şi m-a alintat duios ca'n leagăn scump de Făt-Frumos.

M'am înfrumuseţat cu soarele pădurii, iar faţa, — coloarea sgurii — •— vântul mi-a bicuit-o şi căldura mi-a plesnit-o.

Cu Iama şi stelele m'am iubit căci oameni, oameni nu a m întâlnit. Cu viperile m ' a i n îmbrăţişat şi-am primit otrava'nduieşat.

C Â N T E C E NOUI

Poesia vacanţei

Edi tu ra „Unive r su l " a început d e c u r â n d publ icarea unei co­lecţii d ' n „Operele scri i tori lor r o ­m â n i " , des t ina tă a n u m e t i ne r e tu ­lui că r tu ră resc , fără a fi de mai pu ţ i n folos şi publ icului de cu l ­t u r ă genera lă , c i t i torului dorn ic să se informeze a s u p r a t r ecu tu lu i n o s t r u l i terar .

D 'n cele t re i vo lume a p ă r u t e p â n ă aoum în colecţia amin t i t ă , antologie de poezie „Lirica e r o c ă românească" , publ ica tă p r in î n ­gr i j i rea doamnei Victoria G a v r i -lescu, p ro iesoară , capătă . în î m ­p re ju r ă r i l e is torice pe care le t ră im, u n in teres d e ac tua l i t a te ce n ' a r pu tea fi tăgădui t .

Oricât ni s 'ar pă rea astăzi desue tă şi convenţ ională e x p r e ­sia s imţir i lor pat r io t ice la u n i : poeţ i m a i vechi , cari a u t r ă i t şi au scris îna in te de M ha i E m i -nesou, sau ch ia r con temporan i lui — ou tot r e to r i smu l solemn şi t r ă n c ă n e a l a mono tonă a vers i f i ­caţiei unor compuner i năzu ind să glorifice v i r tu ţ i l e eroice a le n e a ­m u l u i românesc , totuşi d ragos tea de ţ a r ă şi s imţul demni t ă ţ i i n a ­ţ ionale e r au sen t imente t r ă i t e cu t o a t ă s inceri ta tea şi î n d e m n u r i cari e x a l t a u spi r i tu l de sacróficiu al îna intaş i lor noş t r i , p e n t r u b i ­nele pa t r ie i .

In lipsa u n o r t rad i ţ i i d e cu l ­t u r ă comună, au toh tonă , p e n t r u a căror în t emeie re şi d i fuzare n e liipsea ch iar i n s t r u m e n t u l p r ' n c i -p a i : l imba l i t e ra ră , trad' ţ ' ia Istorică era s ingura d ' n perspec­tiva căreia se p u ' e a u r m ă r i cu î n d r e p t ă ţ i r e o conşt i inţă ac t ivă n e î n t r e r u p t ă a sol idari tăţ i i şi con­t inui tă ţ i i româneş t i .

Glor i f icarea faptelor d e a r m e d in t r ecu tu l nos t ru istoric şi a eroi lor noşt r i naţ ional i a const i ­tui t deaceea un pr i le j de insp i ra -ţ 'e pe care poeţii noş t r i l - a u în­t âmpina t î n to tdeauna cu o s in­ceră şi însufleţ i tă convingere . Ei a u crezut în t r 'o mis iune a lor şi în t r ' o r ă s p u n d e r e faţă de colecti­v i ta tea românească de a tâ t ea ori p r ime jdu i t ă în fiinţa ei naţ ională şi acest s imţ a l r ă spunder i i ş i -a găsi t expres ia firească şi de-o ev iden tă v a l o a r e ar t is t ică , în poe­ziile de i n s p : r a ţ i e patr iot ică , as t ­fel că o a legere a lor duipă c r i t e ­r iul an to log 'c a fost posibilă, d e ­venind chiar o rea l i t a te prin p u ­bl icarea culegerei „Lir ica eroflcă românească" .

U n al t vcftum a p ă r u t în colecţia „Opere le scri i tori lor r o m â n i " cu­p r inde poeziile lui Vasile Cârlova, .yprecedaie, de o i n t roduce re p r i ­vind epoca, v iea ţa şa opera poe ­tu lu i" , ediţ ie îngri j i tă de d. Pau l I. Papadopol , profesor de liceu.

I m p o r t a n ţ a lui Vasile Câr lova p e n t r u istoria noastă l i t e ra ră a fost subl in ia tă cu toa tă în ţe le ­gerea şi p r e ţu i r ea cuveni tă , de Nicolae Iorga, G. Ib r ă i l eanu şi O v ; d Densuşeanu . Deşi r e p u ­taţ ia l i t e ra ră a lud Câr lova se în temeiază pe publ icarea doar a celor cinci poezii cunoscute t u t u ­ror din m a n u a l e l e d s liceu, deşi poe tu l „Ruinelor Târgoviş te i " a m u r i t îna in te d e a fi împl in i t 23 de an i , totuşi el îşi me r i t ă locul şi t i t lu l d e c t i tor a l graiului p o e ­t ic românesc , pe care avea să-l desăvâ r şească ma i târziu E m i -nescu.

Cu i n t r a r ea în l i t e r a t u r ă a lui Câr lova încape inf luenţa rodnică a poeziei r o m a n t i c e occidentale, a l i r i smului l a m a r t i n e - i a n mat ou seamă, g r a v şi med i t a t iv , s u r p â n -du-se astfel cu el, defini t iv, r e ­pu ta ţ ia aceilor poezele şi f leacuri versificate, d e insp i ra ţ i e p re t insă anacreont ică , a le u n o r Costache Conache, Momuleanu şi al ţ i i m a i obscuri , acoper i te d e r id ' cu l şd c u r â n d şi d e o î nd rep t ă ţ i t ă u i t a r e

Cu câtă şi expl icabi lă emoţ ie r e ­cunoaş tem în poemul „ In se r a r ea" de insp i ra ţ ie direct l a m a r t i n e -iană, p ă t r u n s de un sent m e n t al n a t u r i i de o in t imi ta te n e m a i î n ­tâ lni tă p â n ă a tunc i în l irica noa­stră , făgăduia la p e oare ab ia E-minescu avea s'o ţ ină cu o nee­galată s t ră luc i re , făgăduiala abia schi ţa tă , ca o a luzie sfioasă, mai accen tua tă totuşi şi ch iar p r eve ­s t i toa re pa rcă , în aceas tă s t rofă:

Nicolae F i l imon e socotit ca în-t emee to ru l romanulu i românesc , cu al său , C:ccoli vechi şi noui" , r o m a n a cărui ascu ţ ime de obser ­va ţ i e în descr ierea m o r a v u r lor v remi i î n care a t ră i t scri i torul n u şi-a p ie rdu t n m ' c din vi ru­lenţa acidă, cu toată des lânarea alcătuir i i epice a unei proze con­t amina t ă pe a iocurea de stilul emfat ic şi de t i radele dec lamator i i în gustul epocii. Nuvele le lui F i ­limon n ' a u cunoscut nici pe de ­par te succesul romanu lu i , „Cio­coii "vechi şi nou i" . Din cele două pe care le publ ică editori i vo lu ­mului de c a r e ne ocupăm, doa r .Nenoroc i r i l e unu i s lu jn ica r" a n mai a p ă r u t în două ediţii , în 1916 şi 1933, p r in îngri j i rea respect iva a domni lo r M. Dragomiresou şi G. Baiculescu. Cealal tă, nuve la f lo­ren t ină „Mat teo C i p r ' a n i " nici n 'a m a i fost re t ipăr i t ă d u p ă 1861, da tă ia care a fost publ ica tă ch iar de au tor .

Cel e două nuve le ale lui N. F i ­l imon n u adaugă d e sigur, n imic la r epu ta ţ i a bine în temeia tă ds proza tor epic a scr i i torului .

„Mat teo Cipr ian i" a r e toa te cusurur i l e r o m a n u l u i „Ciocoii vechi şi noui" , ma i pu ţ i n cal i -tă ţ ' l e . Cu toa tă l ă b ă r ţ a r e a dec la­mator ie a prozei acesteia, nuvela a re totuşi m o m e n t e remarcab i le de observaţ ie real is ta , ca d e p ' l d ă în descr ierea scenei d in refecto­riul unei mănăs t i r i f lorentine, e-vocată cu o plast ic i ta te ce se cu ­v ine r e l eva tă :

„Ceiace mi se p ă r u foar te bi­zar, e ra discipl ina eu ca re cu-vioş-'i păr in ţ i , sugeau sânge 1 ? Domnului . Deodată vedea i o sută de d r e p t e pu lnd m â n a pe ulcioare şi t u r n â n d vin în paha re , apoi ia­răşi o sută de s tânge r id icând o sută de p a h a r e p l ine cu v ' n la c sută de gur i usca te de sete, іат după aceia oa p r in t r ' un semn de înţelegere, vedeai o sută de ca­pete p ' e c â n d u - s e imediat , ca să poată suge m a i cu comoditate acel nec ta r ce se scoate d in viile sădite pe colinele Apenini lor" .

Dialogur i le sun t cu deosebire delectabi te p r in emfaza ridicolă a expresi i lor folosite de convorb ' -tori, des igur cu toa tă seriozitatea, pe c a r e însă le c i t im a c u m ca pe o reuş i tă past işe carag 'aliena d u p ă stilul epocii. Ia tă câ 'eva flori culese în t reacă t din gră­d ina îmbelşuga tă a nuvelei „Mat ­teo Cipr ian i" ; „Curaj am 'ce . — îl î n d e a m n ă povest i torul pe Mat ­teo — d e p u n e în sufletul meu su ­ferinţele taile şi t e vei linişti"...; . . reia-ţi ca rac te ru l t ă u cel a l e ­gru care mă făcea odată a t â t de fericit". Sau d ; n lunga spoveda­nie a lui Matteo, scena pe care, în tors acasă cu buche tu l d e flori

N o t e r o m â n e ş t i P O E T U L TEODOR P L O P

a publicat , în Edi tura . .Cetatea Ho t inu lu i " (Hotin) d o u î noi p l a ­chete. Versuri despre mme cei a-devărat şi Traian Valter cu sub t i ­t lul Scrisoare unui erou In eter­nitate. Poetu l Teodor Plop e. — dacă nu socotim recent a p ă r u t a scr isoare a unu i erou, care, deşi în proză t r ădează o foar te subt i lă subs tanţă lirică, — la a t re ia car te de versur i . Debut iind în cercul Iconarilor şi a f iemându-se în cel a l Junimii Liierare din Cernăuţ i , Teodor Plop a păs t ra t , totuţ i , în t reaga a tmosfe ră speci­fică răzeşului b a s a r a b e a n dârz pe moşia graiului , da ră p ă t r u n s şi d e lumini le mist ice ale zări lor s lave . II f rământă problemele şi-1 ţ ine, ca un fel de vra jă , cernozio­m u l fecund al dor inţe lor cc nu pot fi t r ans f igura te fără rest . Ia tă o m o s t r ă din in te resan te le d-sale ve r su r i despre d-sa cel a d e v ă r a t :

Cu mersul legănat de beţia nesfârşirii, .

s imt cum sufletul meu macină lui, -

în făntâna sufletului meu şi-apoi le scoate pline de mister şi le răstoarnă sus în cer la picioarele lui Dumnezeu.

Din Traian Val'.er r e ţ inem : „Cum voiu p u t e a să u i t v reodată , T r a i a n Val ter , că a tunc i când te-a i în tors depe ma lu r i l e P r u t u ­lui, u n d e ai fost concent ra t , în t impul Paste lor , m i - a i adus un bu lgăr de p ă m â n t din t r u p u l B a ­sarabiei — pe care ţi—1 a runcase la cererea ta, pes te apă un ţ ă r a n d e a i noştr i . Bu lgă ru l acela încă îl a m şi îl voiu păs t ra , căci el a fost oferit, de m â n a ta d e vi i tor erou, t r is te ţ i i m e l e de refugiat, t r is teţei me le adânci de b a s a r a ­bean fă ră Basarab ie" .

N O U L VOLUM

al d-lui Victor Negoescu care va apare peste câteva zile în editu­ra „Bucur Ciobanul" se va numi Vânător i i d e epave . Un готлп original şi plin de acţiune, din viaţa acelora cari luptă pentru a smulge mărilor bogăţiile năvilor naufragiate.

6 te PAVEL ION ŞTEFAN

gie pr imi te dela contesa pe ca re o iubea, o povesteş te cu aces te vorbe : „...după ce in t ra i în ca­m e r ă şi închisei uşa, mă pusei a să ru ta cu recunoş t in ţă aceste f ru­moase flori, care îmi de te ră oca­zia de a m ă p u n e în r e i a ţ iune cu sub 'ec tul amoru lu i meu" .

Cealal tă nuvelă: „Nenoroci r ' l e unu i s lu jnicar" es te i n t e r e s a n ' ă cel pu ţ i n pr in p re f igura rea n e ­mur i t o ru lu i Rică Ven tu r i ano în t răsă tu r i l e eroului nuvelei , Mi t i ­că Râmă to r i an .

Acest „perfect s lu jn icar" şi . .gentilom de m a h a l a ' ' îşi dec lamă pasiunea p e n t r u f rumoasa Rezi, cupr ins de o inspi ra ţ ie l ir ică ce-ar fi p u t u t s tâ rn i de s ' gu r c h a r invidia junelu i e rou ca ragea l i an :

.„Frumoasă Rezit... Ange l d e candoare , care te-a i coborît d ' n reg iuni le Imper iu lu i (a voi t să spună ale Empireu lu i ) u n d e se făurează t răsne te le şi fulgerele, oa să cre 'ezi fericirea unu i n e n o ­rocit mur i to r , ce te adoră , p recum adoră t â n ă r a m u m ă p e p r imu l ei născut , oa- fanat icul p r n c ' p i i l e credinţei saCe, ca a v a r u l comorile sale!... Iub i tă Rezi! Tu care pr in fizioncnr'a ta ma i a lbă decât h â r ­tia minis ter ia lă , ai ştiut să înfigi în nenoroci ta m e a in imă toa te fr igurile amoru lu i , a ibi p ie ta te

de un om ca re n u t răeş te , decâ t ca să contemple o c h i tăi cei mai verzi decât grani tu l , buclele ta le azuri i , dinţ-'i tăi cei d e roze şi b u ­zele taile cele m a i luc i toare decâ t т а т т и г а . I a t ă - m ă la genunche le tale!..."

Dar , toa tă pasă rea ipe l imba ei p iere şi Mitică Râmătoriam s'ar s imţi r ă s b u n a t la r ându l lui p e N 'colae Fi l imon, de -a r pu tea citi aceas tă in t roducere în a tmosfe ra nuvelei al cărei erou es te : „ In una d in nopţ i le lui Decembr ie î n a n u l 1858, v â n t u l museă lesc sufla cu tăr ie , ploaia curgea în m a r i că ' tăţ 'mi d e apă , amesteca tă cu zăpadă şi g r ind ină"ş i totuşi. . . .diniştea so lemnă a n a t u r e i nu era t u r b u r a t ă de n imeni" , etc.

Pub l ica rea celor două nuve le e p receda tă de anv'ntiri şj î n s e m ­năr i de sp re Nicolae Fi l imon da­tor i te cucernicului preot G. N e -gulescu-Bat i ş te şi. d - lu i dr . N. V ă t ă m a n u . ,

Mai ales, amin t i r i l e celui d ' n -tâ i : „Cum a cunoscut N 'co lae Fi -l 'mon pe Anton P a n n " s-unt scr i ­se cu mul t u m o r şi cu o ve rvă sfătoasă de poves t i tor din rasa unor Creangă şi Hog4ş. Car tea toată, cu însemnăr i l e şi note le a-nexe , creiază o a t m o s ' e r ă î m b ' e -toare d e t ihnă pa t r ' a rha i ' ă şi uşoară melancolie , par tdcu 'a-ă e-vocări lor de oameni şi pr ive l i ş t i ce n u ma i sunt.

M I H A I NICULESCU

Dela o vreme sfârşeşti aici, şi eşti sătul să petreci. Dar până când desperare ? Până când armar suspin ? Am adormit iar, cu capul pe masă, cineva toarnă vin Şi totuşi, şi'n tremurai acesta, simt mâinile tale reci.

Aşa, svăpăiate, surioarele-mi nopţi râd de vieaţa mea. Am s'ajung într'o zi, înfrânt, cu sufletul orb de

durere, Acolo, unde niciun freamăt n'o să mai aibă putere, Să şteargă o clipă măcar, amintirea ta nepieritoare

de nea.

F L O R I N LUCESCU

ۉtre 2 ) on Qu i joi te

Cules din mituri, însuţi tu un mit, Biet pelerin cu inima bolnavă De uriaşa visului otravă — In piscul tău cu râvnă m'ai primit.

Sărac şi bleg prin holde de pământ, Contrariu cum canoanele învaţă, Doar tu mi-ai fost mireasmă şi povaţă Sub nu ştiu care straniu legământ.

In jur, încet, trăgându-mi azi hotar Eu ignorez pogoanele de spaţiu. Tăcut şi dârz adulmec cu nesaţiu Himere cârd, şi-al lor mărgăritar.

Surpat ades în vânturi şi restrişti Nu m'am sculat un ceas pentru tăgadă. Ci mi-am purtat tot visul meu grămadă, Cu ochii veseli, niciodată trişti.

întrezăresc în tine, ireal Erou de comedie zăpăcită : Străfundul omenirii ce palpită Mereu, după un fir de ideal.

ION PENA

Atâfi poeţi, risipiţi în toate colţurile ţarii, îmi scriu în ul­timele săptămâni „din vacan­ţă", incát a venit un moment, în care mi-am pus întrebarea dacă lucrul acesta este o for­mulă sau o realitate. Vară în­seamnă de cele mai multe ori vucanţă, chiar şi dacă treci prin ea in goană, parcă tot mai eşti obligat să simţi in amintire cel puţin, gustul dulceag al verilor trecute, asociind o vacanţă care nu mui este, de una care s'a dus de mult. Şi poate că tocmai din iluzia aceasta, efe­meră ca toate iluziile, se înfi­ripă o strofă, o armonie pe care îţi place s'o întitulezi, dintr'o cochetărie explicabilă, poésie a vacanţei.

E drept că vacanţa, cu toate exploziile ei, este un apanagiu al tinereţii. Oumenii bătrâni nu au niciodată ceeace se chiamă vacanţa, timpul acesta chiar dacă există, la ei se cheamă odihnă, repaos, sau oricutM, dar nicioaată aşa. După cum există o poésie a dragostei, a anotimpurilor, a tristeţii, tot aşa există, s'ar putea spune, şi una a vacanţei. Dar afirmaţia acesta trebue controlată cât mai atent, pentru că s'ar putea ca în miezul ei să se ascundă şi o inadvertenţă. Şi, ca să pu­tem discuta ceva mai în voie, vom afirma dela început con­cluzia la care am fi vrut să a-jungem: noi nu credem în poe­sia vacanţei, pe care atâţia o trâmbiţează ca pe o glorie şi û realizare cu totul personală — şi dacă nu credem în exis­tenţa ei, este fiindcă o soco­tim o construcţie hibridă şi neorganică, crescută aproape din nimic.

Incontestabil că vacanţa este, îndeobşte, ceeace s'ar chema un şir de bucurii. Atâtea im­presii, strofe şi cugetări, care de care mai banale, s'au scris pe tema aceasta, încât nici nu e nevoe s'o adâncim. Biruitoa­re şi tânără, vacanţa e o îm­plinire, care chiar dacă erbo-rează uneori masca tristeţii li­vreşti, nu isbuteşte să şteargă aerul de bună dispoziţie aproa­pe rubicondă, pe care-l primeş­te ca pe-o pecete.

Ca un fel de anotimp, va­canţa nu a dat, cred, naştere decât prea rar ba o dragoste tristă, la o înfrângere sau la o cădere.

Ale ei sunt uictomZe săltăre­ţe şi ritmul unei inimi care-şi

lasă deoparte sincopele pentru a bate m ritm de aans. Pumănt nepropice pentru tristeţile care chiar daca nu rezolva nimic, totuşi construiesc ceva, vacan­ţa este un fel de mustrare, pe care o înţeleg prea puţini. Nici­oaată o mare bucurie nu cre­dem să fi dat naştere unei mari opere de artă, ci întotdeauna o mare tristeţe a fost aceea care a ştiut să rodească, crescând uneori dincolo ue timp. Din tristeţea unei bucurii creşte numai un zâmbet, pe când dm bucuria mară a tristeţii rămâ­ne deobiceiu o Lacrimă c a r e sapă, lăsând un semn pe care nici chiar timpul nu-l va mai putea şterge. Şi credem că t o c m a i precum se află oameni sortiţi să lase ceva in urma lor, tot aşa sunt şi stări de gând şi de suflet, care orice s'ar în­tâmpla, nu sunt făcute să ro­dească.

Poesia vacanţei ? Hotărît: e s t e o trăire imediată şi inten­să, care insă cauterizează în­treg lirismul clipei, pentru a - i t o p i în marele fluviu al triste­ţii. Dar dacă a i cumva de gând să „creezi" această poésie din realităţi, adică i>ersijieănd un loc, o câmpie, un deal, o apă, ai să bagi de seamă fără să vrei, că din armoniile dulcegi pe care le-ai închegat, se ridică o mustrare, ceva ca o şoaptă, care nu te opreşte de-a mai scrie, ci-ţi pironeşte ochii în­tr'un singur punct, amintindu-ţi că până şi frumuseţea acelei clipe e zadarnică, la fel cu toa­te frumuseţile clipelor.

Şi ce-ţi rămâne oare de fă­cut, când, fără să fie otrăvit, izvorul din care vroiai să bei, are unda tăioasă ca un cuţit care vrea să te înjunghie ? Pri­veşte şi taci !

Iată simbolul poesiei de va­canţă.

ŞTEFAN BACIU

N.B. — M a n u s c r i s e l e se t r i ­m i t l a r e d a c ţ i e , m e n ţ i o n â n d u -se pe plic : p e n t r u St. B. Şi r ă s p u n s u r i l e : A. E. Crim. Neliu Arg., Silviu Hot., Al. Sev. B., Luntre C, Carmen Sec, C. Ma­res, Gr. Bodu, Ion Bug., Rodi-ca L., C. Popa, Melinie V. A., A. Darni, M. şi Botez, V. P. Nect., Sim. Val.: Nu. I. Goga, Fl. D-tr., B. C, Tudor C, Mi-hu Pr.: Da. T. Ol., P. I. Şt, M. Dor, M. I. Cos., Ion Trest.; Al­t e l e . Vera L. Ned. P r o z ă nu !

Duminica noastră cea de toate săptămânile

încet , încet şi luna, vremelnică [stăpână

Se urcă pe orizon câmpiile albind, Şi plină de plăcere c'o frunte mai

[btaijină Isi caută de cale adesea

mulţămind.

Am coborît în fântâna adâncă a unui cântec vechiu

şi am găsit acolo luna râzând şi toată tinereţea mea strălucind singuratecă.

Noaptea îşi cufundă c iu tur i le de, foe

DUMINICA REPORTERULUI DE BUNA VOIE

...se divide în mii de particularităţi de­pinzând numai de caracterul persoanei nevizitatoare ori viceversa. Punctele de pe i-urile acestora cochetează cu vâr­ful peniţei acestui scrib, totdeodată re-fuzându-i hatârul de a le divulga, pro­babil pentrucă subconştiinţa îl vrea, la prima vedere incohérent şi mai încolo misionar al unui anumit stil cu doua tăişuri, întru neverosimilul a m u z a ­m e n t al amatorului de lecturi ce au acelaşi număr de centimetri dela cap Ia coadă şi dela coadă la cap. Scrisul pe nume (în viaţa-i particulară şi func­ţionar şi versificator şi invitat la masă datorită invidiatului său celibat), na are — ca să zic aşa : — o Duminică în sensul celor pe care le colecţionează cu predilecţie din experienţele „altora". El, în această zi debutantă de cu amurgul precedentei, îşi traduce reportajul în faptă, gândindu-se, fireşte, la spontanul surâs al aproapelui său, ca la inofensi-va-i proprie distracţie.

Logic, prin urmare, vitregia vremii plimbăreţilor nu-1 deranjează decât în limita sonorităţii burlanelor — şi îşi clădeşte hazul pe necazul acestora, pri-vindu-şi abaterea dela decalog fără tea­mă de răsplată.

I se întâmplă să-şi aducă aminte de peripeţiile duminicale din copilărie şi să păstreze, pe chestia asta, câteva mi­nute de melancolie — ori să constate că nu va mai avea ţigări Ia chibrituri, in cel de al doilea caz, (grav) purcede Ia deschiderea tuturor sertarelor, cu­tiilor şi cutiuţelor, se înfurie treptat, cu ochii la ceas, întoarce toate buzunarele veştmintelor cu buzunare, mută mobi­lele de colo încoace, se împiedică dp vreun geamantan supus şi el severului control, alunecă peste călimară, îşi pă­tează mâinile şi manuscrisul trecut pe curat până la începutul celei din urmă pagini, se ceartă pentru a nu-şi fi cum­părat stylo şi se iartă pentru a nu-şi fi îngăduit o cheltuială ca puţine altele, îşi spală mâinile, coboară să-şi cumpere ţigări, îşi încrucişează privirile cu lite­rele vreunui afiş atrăgător, se aprecia­ză pentru puterea de a-şi restrânge se­tea de cultură în nodul mijit în gât şi se reîntoarce la uneltele sale, uitând câ dintre ele absentează principala între secundare : cerneala. După cum nu era de aşteptat, ascuţindu-şi creionul îşi vatămă degetul de parcă şi-ar fi potri­vit unghiile la un frizer din centru. Nu

(Urmare din pag. 4-a)

deviază în pandaxie dar aleargă după tinctura de iod şi deslănţuie prăbuşirea tuturor sticluţelor reunite pe aceeaşi po­liţă, precum şi antrenarea, in acelaşi dezastru, a paharelor şi farfuriuţolor plasate ceva mai la dreapta ori stânca. Subţirimea peretelui conduce neasurzi-bilul zgomot Ia vecini unde se adăpos­teşte o mătuşe cu nervii clătinaţi dela cutremur. Doamna reconstituie în car­ne şi oase ţipetele care au secundat fur­tuna de neuitatei nopţi, nepoţelul din leagăn se vede încurajat şi porneşte să urle, tatăl se precipită către descoperi­rea farmaciei de serviciu, mama bate la uşa proprietarului, să-i permită să-l cheme telefonic pe doctorul casei, veri-şoara îl acuză de toate astea pe „nebu­nul de alături" şi afirmă că „aşa face de dimineaţă până seară". Şi cum o e-nervare nu se poate deprinde a circula singură, un prieten şugubăţ, după ce-şi însângerează pumnii lovind uşa, aten­tează la imobilitatea clanţei. Atunci strângătorul de cioburi se hotărăşte s i deschidă, convins că au venit să-l ares­teze pentru crima săvârşită indiferent pe ce fel de unde.

— Hai, frate, că mă ţii cu încuietoa-rea pe dinăuntru, ca pe un creditor care s'a informat că ai avut noroc la loterie... Dormeai ?

— Aşi ! — Nu erai acasă? — Ba da. — Fii sincer : te-am deranjat ? — Nu... — Ce dracu' făceai ? — Scriam. — Pe onoarea ta ? Măi, ce vrednicie

nemaipomenită ! Parcă ai fi în anul morţii... ,

— Mde... — Bănuiam eu că nu te-ai dus nică­

ieri şi d'aia, ce mi-am zis ? Du-te, don'le, să-i ţii o leacă de urît...

— Merci. — N'ai dece... dar dacă te-am luat de

Ia scris, mai bine mă duceam Ia „Royal" să-i arăt lui Teodor Scarlat pe unu' fo­tografiat la o şezătoare din Ploeşti, ca­re zici că-i geamăn cu el, aşa-i seamă­nă...

— Zău ? — Pe prologul piesei mele, dacă te

parafrazez cu ceva... — Da' ce, ai tu o piesă ? ! — Ihî... — De când ? — Ei... cam de acum înainte. — Pariam c'o sa ajungi şi autor dra­

matic... Aveai toate şansele. Te felicit cu entuziasm.

— Sunt profund mişcat de invocarea însuşirilor tale fakirice la care ţii să a-daugi felicitări. Insă dece mă acuzi că-s autor dramatic ?

— Păi... nu tu spuseşi că ai o piesă ? — N'o am; o voiu avea. — Te-ai fixat la vreun titlu ? — Aşa şi aşa... Depinde şi de tine, in

mare parte. "r

— Ai venit să-mi ceri sfatul ? — Nu, piesa. Şi — ca să fac pe sno­

bul — y compris — titlul... — Fă-te inteligibil. — Vasăzică inteligenţa ta e prover­

bială numai în materie de proverbe. — Lasă bancurile. Ce piesă, don'le ? — Una de 1000 sau de care îţi permit

posibilităţile, fără să te sacrifici. Ţi-o dau la 15 viitor, când îmi iau leafa pe luna de trecu.... Sper că ai toată încre­derea în solvabilitatea unui poet citat in Enciclopedia Iui Predescu Lucian...

— Citai, citat dar nu prea citit. — Cu alte cuvinte, înaintezi şah 'a

„Universul literar" şl etc. la care cola­borezi ca şi mine ?

— De loc. Nu contest că alţii te citesc pe tine, însă asta nu înseamnă şi că tu îi citeşti pe alţii.

— Ei şi ? — Ei şi, carevasăzică, nu eşti citit. — In rezumat, eu îţi solicit un gest

camaraderesc şi tu îmi serveşti teoria sinonimelor accidentale !

— N'am disponibil decât 500. — Să-i văd, că-i primesc fără să mai

inzişti. — Ba inzist, fiindcă e o sumă pe care

ţi-o datorez din 1941, luna Xl-a, când eram şomer...

—Parol ? — Drăguţ că nu-ţi reaminteşti. — Mult mai drăguţ din partea ta, că

mi-ai reamintit. — Să nu exagerăm:

care... tu eşti acela

Şi convorbirea... literară se încheie perpendicular pe stricta camuflare a luminilor şi paralel cu finele manus­crisului ce trebuia predat neapărat a-laltăieri, ca să aibă George Voinescu la ce să întârzie cu desenele...

Vorba ceia : „de unde vrei să împru­muţi o mie, ţi se datorează cinci sute iar scopul vizitei indezirabile scuză ga­fele redacţionale şi mijloceşte sfârşitul reportajului, fără de care n'aş avea pri­cină să iscălesc luându-mi „răspunderi­le de rigoare"...

COCA FARAGO

6 UNIVERSUL LITERAR

4ЛП de P A U L C O N S T A N T

Cercetat atent, se putea vedea lim­pede că lui Ioniţă Bucurie, zis Mor­mânt, nu i se potrivea nici numele de familie, nici porecla... Dacă n'ar fi a-vut de pătimit feluritele lui necazuri care-i întunecase sufletul şi chipul, o-mul ăsta ar fi putut întruchipa zâm­betul şi veselia.

Cei ce-l cunoscuseră în tinereţe pu­teau afirma că fusese cu totul altul, şi că dacâ-şi meritase într'adevăr porecla de „mormânt", nu-i trebuia cine ştie ce chilipir spre a-şi lipi din nou ca pe-cetie a firii lui, numele de „bucurie"...

Cu o nevastă cicălitoare în casă, hăr-tănit de greutăţile serviciului şi ou un şef „dat dracului", trupul i se subţiase ca un plaivas ascuţit, iar chipul i se fă­cuse pământiu şi. ursuz... După una şi alta, de mare nevoie, se mai purta îm­brăcat în redingotul negru de ginere, oare stârnea invidia cioclilor delà pom­pele funebre comunale.

înghesuit de atâtea mizerii şi ne-ştiind cum să le facă faţă, nu odată-i răsărise ideea că singura scăpare pen­tru el nu putea fi decât să se arunce în faţa automotorului de 5,30 dimi­neaţa... La semafor, în dreptul cazăr­milor, unde roţile trenului scapă din­tre macaze şi se aştern pe goană, la vremea când se ridică soarele de după luncile Oltului, roşu ca un ochiu de beţivan după o noapte de chef şi neo-dihnă... O clipă, şi lucrurile s'ar alege în felul lor... Capul cu gambeta într'o parte, trupul cu redingotul şi bocancii în alta, iar toate mizeriüe îndurate la un loc, în urma lui, erăpând de necaz că nu-i mai pot sări în spinare...

Cam astfel de gânduri îl bântuiau şi în ziua în care-l găsim ràzn.nd-o că-răui, pe poteca ce ducea afară din par­cul comunal. Cu pălăria trasă pe nas, cu chipul întunecat şi trupul răzimat greoi în baston, păşea cocoşat de gân­duri sinistre, înseninat în răstimpuri de câte o înjurătură la adresa şefu­lui...

întârziase câteva minute delà servi­ciu, prins de un scandal al nevesti-si, pe care din delicateţe nu-l putuse lăsa ciuntit, depăşkid ora de plecare... Câte­va minute numai, care nu voia să i le admită, şi pe care el, şeful, le găsea criminale De aci observaţiuni, morală, amen nţări de amendă şi concediere. Ca şi cum tti'ar fi avut şi el nevastă, scandaluri şi crezământ'la asemenea întâmplări!

Viaţa de toate zilele a lui Ioniţă Bu­curie, după urma căreia nu era de mi­rare că prinsese o tristeţe de mormânt!

Ajungând la ultima bancă a potecii, se opri locului, lăsându-se pe ea ca buş­teanul retezat. Işi scoase pălăria, se şterse de sudoare pe frunte şi flueră prelung, a pagubă şi desnădejde...

Trenul automotr de 5,30 dimineaţa i se lumina, mai mult ca oricând, a

scăpare şi fericire !... Nu avea nici un prieten sau rudă

de credinţă, cărora să li se poată des­tăinui şi cere sfat. Pe nimeni!.. Vor­bea cu el singur, bătând uşor din bu«e, îşi da cu nodul degetelor în cap în chip de dojana, ameninţa cu pum­nul în aer şi înjura printre dinţi... Mo-horît la chip şi la port, slăbiciunea de gură a târgoveţilor i-a găsit la iuţeală porecla nimerită de „mormânt".

Ioniţă Bucurie se lăsă pe speteaza băncii, trase din buzunarul vestei o „funcţionară cu carâmb", şi-i dădu foc. După ce slobozi un buşneag de fum, mai întunecat oa sufletul şi gândurile lui, îşi pironi ochii pe întinderea de de dincolo de parc, câmp de muncă si islaz, pe care mişunau turme de vite, oameni cocoşaţi pe seceră, cară încăr­cate de snopi... Peisagiu odihnitor, care-i amintea de zilele înseninate ale copilăriei, cu care nu se mai putea în­tâlni.

De după coama dâmbului care în­cingea zarea, soarele se lăsa încet, tru­dit, topindu-se în peria unei plantaţii de salcâmi... Ioniţă Bucurie îşi întinse picioarele slobod, rezemându-se solid de spătarul băncii. Ca niciodată, gân­dul vrăjmaş îi împrospăta atâtea neca­zuri petrecute, aplecându-i capul a greutate spre piept. Pe aproape, tocă-nea înnodat şi hodorogit roata unei mori de apă, iar din lanurile de grâu pitpalacii îi tămâiau obida şi odihna. : Ar fi vrut să-şi găsească şi el un prie­ten, un om care să-i creadă necazu­rile, uşurându-i-le cu un sfat sau o în­curajare... Zadarnic! Peste tot nu în­tâmpina decât răutate şi vrăjmăşie, şi pe nimeni de care să sê poată lipi su­fleteşte! Pe nimeni!

— Bună ziua, domnule!... Rupt din lanţul socotelilor cu care

era ferecat, Ioniţă Bucurie ţuşti de pe bancă, speriat.

— Vă salut cu toată cinstea! — Dă-mi voe să stau şi eu. — Mă rog, cu plăcere. Ioniţă Bucurie se trase mai către

margine lăsându-i liberă aproape toată banca, cu aceeaşi bunătate şi supu­nere de totdeauna... Streinul se gospo­dări alăturea, scoase şi el o ţigară şi

scapără un ^chibrit. Pufăi din ea, uscat şi mărunţel, după care constată că nu i s'a aprins. Se cotrobăi prin buzu­nare, mormăi înciudat, şi văzând că nu mai are chibrituri, dădu să o pună la loc în tabacheră. Prompt şi bine­voitor, Ioniţă Bucurie îi oferi foc delà ţigara lui.

— Mulţumesc. Isprăvisem chibritu­rile...

— Nu face nimic. Ş i mie m i se în­tâmplă de multe ori. A c u m însă am o cutie întreagă.

— Hm... Se poate... Ou un astfel de răspuns morocănos

şi scurt, convorbirea putea fi reluată ou greu. Amândoi rămaseră tăcuţi, pu­făind din ţ gări si privind spre scăpa­tul înroşit al soarelui.

Ioniţă Bucurie se mai frământă pe

prin oraşul acesta, în treacăt stau de curând.

Simţindu-se râcâit de curiozitate şi plictiseală, îşi luă inima în dinţi, şi deschise vorba :

— Sunteţi din oraşul nostru? — Nu. — Mă scuzaţi... Atunci trebue să

fiţi venit în vreo inspecţie sau după ceva treburi!

Streinul îşi sùmese nasul dibaci,, semn că n'o nimerise nici aşa.

— Mă rog, nu vă contrazic... Insă prin oraşul nostru vin foarte mulţi in­spectori şi oameni cu treburi diferite...

Rupt din legătura socotelilor lui, ce­tăţeanul păru dispus să vorbească. Ri­dică sprâncenele în sus, şi-i răspunse cu glas tremurat şi prelung :

— Nu, domnule ! Nu sunt nici ins-vreme!

gândi că l-ar putea pricopsi cu cât de puţin... Scoase din buzunarul vestii pachetul cu „funcţionare" oferindu-i una. Streinul nu se lăsă greu, mulţu-mindu-i din ochi. După ce o văzu'a-prinsă şi sorbi un fum sdravăn, se po­trivi pe bancă, uitându-se prietenos spre Bucurie.

începuse să se însereze, iar câmpul se golise aproape cu totul de vite, de oameni, de cară... Moara amuţise, lă­sând să i se audă numai sgomotul apei scursă pe scoc, pe de lăturea roţii. Par­cul rămânea tăcut, pustiu şi sinistru...

In această linişte şi singurătate, o discuţie cu un om de înţeles nu-i putea fi decât binevenită. In sufletul lui, era convins că-şi găsise omul de care a-vea nevoe şi după care umblase atâta

bancă, oftă pentru ce-şi aducea aminte, şi-şi întoarse capul către vecinul care părea plecat departe şi absent. Era un om în vârstă, îmbrăcat curăţel, cu mu­stăţile rase şi mutră acrită şi ciudată. Pe faţa pudrată necuviincios, avea brazde adânci de suferinţă sau bătrâ­neţe. Din când în când, bătea uşor din buze, zâmbea sau se încrunta, pentru motive pe care nu le puteau descurca decât gândurile lui. Nu-şi aducea a-minte să-l mai fi întâlnit vreodată, de unde deducea că trebue să fie abătut

pector, nici om de afaceri! Tot ceea ce trebuia să fiu, am fost!... Acum nu mai sunt decât o povară nemernică pentru cei ce mă întreţin!

Ioniţă Bucurie clătină din cap, pri­cepând că aşa neînţeles cum era, omul ăsta trebue să fie şi el bântuit de ne­cazuri cu servicjLLl, ou colegii, cu ne­vasta... Şi poate ca şi el îşi punea ulti­ma nădejde de scăpare în automotorul de 5,30 dimineaţa...

Se simţi apropiat sufleteşte de el, şi din toată sărăcia lui de bucurii, se

— Şi mă rog, dacă nu vă supăraţi, ce funcţii aţi avut? ' Scuturat ca de un fior, streioul răs­

punse ou glas neomenesc : — Am fost ministru, prinţ de coroa­

nă, episcop, conte de Monte Cristo... Ca tânăr amorez, am fost asasinat mişe­leşte în câteva rânduri, şi am făcut fe­ricite tot felul de femei!

Ioniţă Bucurie căscă ochii mari, hi-ându-i'mai bine seama... Neînţelegând bine lucrurile, se mulţumi să-i răspun­dă într'o doară....

MOARTEA IN CREAŢI.LE POPORANE Plecând delà p rezen ţa mor ţ i i , pe care tre­

bue s'o vedem cu pe un proces primordial {şi în măsura în care cadrul cosmic al satului o alimentează şi ca pe unul autohton — altfel preocuparea de lumea de dincolo rămâne ceva universal întâlnit), fatalismul oriental şi op­timismul creştin îşi găsesc, în felul acesia, partea lor de firească şi înrudită contribu­ţie. Frămăntăndu-se atât de mult, Românul le-a considerat pe amândouă ca pe nişte rezolvări propr i i . Ele se întâlneau cu conclu­ziile sale ultime şi conţineau, în esenţa lor, aeeeaş con templa t ivă poésie.

Datarea istorică a acestui triplu fenomen e foarte greu de făcut. Procesele spirituale ale unui neam nu au un început şi un sfârşit precis. Ele se în t ind pe lungimi de secolo. Deaceea, fixarea lor cronologică e suscepti­bilă dé erori . Aproximativ, t r ip lu l fenomen de ma i sus t r ebue să fi avu t loc în epoca de formare a murelor balade poporane, „Meş­terul Manole" şi „Mioriţa", dacă nu chiar ceva mai înainte, fiindcă fondul filosofic al resemnării morţii se prezintă aşa de înche­gat şi de sine stătător în ele, încât ulterior n'avea ce să i se ma i adauge (de fapt nici nu i s'a mai adăogat)3).

Ceeace const i tue însă adevărata origina­litate a poporului român, e că la el prezenţa morţ i i a p a r e în tovărăş i t ă de dragos tea ue a r t ă :

I a r l a căpătâ i s ă - m i pui F lue raş d e fag, Mul t zice c u d r a g ! F lue raş d e os, Mul t zice du ios ! F lue r a ş de soc, Mul t zice cu foc !

înmormântarea cu „flueraşuV' la cap nu rămâne numai o. s impla dorinţă de poet. In multe părţi ale ţării, ea se realizează şi prac­tic. In sicriile cântăreţilor din popor se pune adesea şi instrumentul din care a cântat : vreun flaut, vreun cimpoi, vreo v ioa ră or ' vreun clarinet. întocmai cum doreşte şi E-minescu, î n t r ' u n a d in poesiile sale de ado­lescenţă :

Voi, când m i - o r duce îngeri i săi Pa l ida -mi u m b r ă în a lbu l m u n t e , S ă - m i pu i cununa pe a m e a f run te Şi să -mi pu i l i ra la căpă tâ i ! *)

Dragostea de artă îndulceşte chipul sum­bru al morţii. Cauza sen ină tă ţ i i cu care ţăra­nul îşi aşteaptă sfârşitul, trebue căutată ii în înfrăţirea sentimentelor de care vorbim. Arta înfrumuseţează moartea făcând-o mai suportabilă. într'adevăr, trecând la alt soiu de p roduc ţ iun i poporane — la cusă tur i le

(Urmare d in p a g i n a I**)

noastre româneşti — observăm că ele surA destinate nu numai vieţii, dar şi morţii. Pen­tru omul delà ţară, e o imensă impietate să fie înmormântat în haine de rând. In ciuda or icărei sărăcii , f iecare se îngr i jeş te să-şi facă din vreme găteala de moarte. Fe­meile, mai 'dies, îşi pregătesc superbe cos­tume. Le ţin ca pe ochii din cap, le contro­lează, adăogăndu-le mereu câte ceva. Când soseşte ceasul, dorinţele le sunt respectate în tocmai . Nimeni n u se împot r iveş te la vă-rirea sub pământ a atâtor unice frumuseţi. Cimitirele n o a s t r e zac de capodopere de artă : cusături şi ţesături dintre cele mai a lese îngraşă de veacuri pământul. Ţăranul român oferă lui Dumnezeu, odată cu sufle­tul, şi produsele geniului său artistic. Pro­digios cum este, nu stă la îndoială : vor mai rămâne destule şi dincolo de mormânt. I n s î coboară în veşnicie cu toată pompa cuveni­tă unui creator de artă.

Luptându-se cu moartea şi învingând-o ea devine, aşa dar, pentru creatorul poporan stimulentul cel mai principal. S'a zis, în ge­nere, că arta ţărănească s'a născut din ne­voia de а p lace . Cusăturile cu care fata îşi împodobeşte cămăşile, iile şi fotele au de scop s'o facă m a i f rumoasă în ochii flăcău­lui. Deasemenea acesta se îmbracă în straie cât mai mândre, p e n t r u acelaş motiv. Teoria aceasta , în m ă s u r a în care se referă la lu­cruri împodobitoare, poate fi admisă fără dificultăţi. Când însă e vorba să explicăm şi aUe creaţii artisticet ea îşi pierde din va­loare. Oare muzica poporană s'a născut pen­tru a-l face mai frumos pe cel care o cântă? Dar poesia? Nici susţinerea care pune origi­nea artelor în legătură cu r i t m u l munc i i <"•) n u e îndea juns de mulţumitoare. Ea consi­

deră arta doar ca un produs tehnic, în rea­litate producţiile artistice mai fiind şi alt­ceva. Afară de aceasta, ipoteza e întru totul parţială, fiindcă se referă numai la muzică şi poésie, geneza celorlalte arte rămânând neexplicată. De fapt, întrebarea care ne in­teresează aci, trece dincolo de orice alte în­trebări. Indiferent că omul a creat — în a-numite ramuri — din nevoia de а place, ori­când s'a lăsat condus de r i t m u l munci i , sau că, în fine, arta este analoagă jocului 6 ) ; pro­ducţiile artistice, în măsura în care sunt etern frumoase, denotă, îna in te de orice, o a-titudine metafizică. A descifra intuitiv acea­stă atitudine metafizică şi a arăta apoi cau­za din care s'a născut, însemnează să ex­plici implici t geneza nu n u m a i a artelor, dar a tuturor produselor spirituale ale omenirii. Poesia poporană românească, şi odată cu ea, toate celelalte creaţii artistice, oferă un imens şi revelator material în deslegarea a-cestei probleme. Dorul românesc poartă în el urmele mor ţ i i chinuitoare. El aduce ca din afund notele nu ştiu căror dureri, care cu cât se arată a fi mai stinse, cu atât sunt mai Dorul denotă tendinţa de evadare din neant. Jocul, muzica, poesia cum şi celelal te ma­nifestări artistice, nu sunt altceva decât fe­lurite întruchipări artistice ale acestei nevoi metafizice. Pentru ce joacă, iubeşte ori cân­tă omul ? Oare nu t ocmai p e n t r u a în f rân­ge tristeţea morţii ? înainte de a fi tehnică, elaborare raţională sau iraţională, inspiraţie divină ori suspin după paradisul pierdut, a r t a este, cel pu ţ in în faza incipientă, expresia prezenţei mor ţ i i . Toată goana după mai bine, de aci porneşte. Privită în ce are ea mai pur, cultura umană îţi face impresia că ţin­teşte să oprească destinul pe loc. Ruga din cunoscutul vers al lui Lamartine e ruga omu­lui dintâi şi de totdeauna. O „suspendare a timpului" — în favoarea fericirii clipei pre­zente •— a r echivala cu raiul propovăduit de atâţia întemeietori de religie. Eminescu con­sideră un păcat lepădarea de „clipa cea re­pede ie ni s'a dat". Insă rosturile universu lui sunt mai presus de noi şi vrerile noas­t re se prefac în praf.

Poporul român învinge sentimentul acesia de neputinţă, c re ind. Nu opere pesimiste, ci optimiste. Din stingere fără de urmă, moar­tea devine, pentru el, poartă de intrare în divin.

VLADIMIR DOG ARU

3) Or icum pe la 1700, procesul va fi fost t e rmina t ;

4) Eminescu: Poesii, ed. Ib ră i leanu , p . 280 5) Vezi Car tea lui K. Büche r : Arbeit und

Rhytmus, 1S96; Tudor Vianu : Arta şi Fru­mosul.

— Eh, omul deştept le face pe toate! — Ai dreptate! Mii de oameni au ţi­

nut ochii pe mine şi m'au aplaudat fre­netic!...

— Mă rog, cred... Şi pe mine ţin o-chii, însă mă critică... Şi din răutate m'au poreclit: „mormânt"...

Omul cu atâtea pierdute situaţii, gemu obidit :

— Nu-mi vorbi de critică!... Critica, în genere, este neghioabă! Este o func­ţie ou totul parazitară, pe care am ne­socotit-o întotdeauna!... Pentru mine, mi contează nimic...

— Foarte bine !... Eu am însă altă fire : ţin cont de ea, şi mă usuc de-a'n-picioarele !... Mai ales când o auzi aca­să, la serviciu, pe stradă...

— Mofturi, domnule : Mi s'a repro­şat, bunăoară, că sunt lipsit de ţinută nobilitară şi căldura timpului vocal. Cu altă ocazie, că în loc să urlu făcând pe câinele sinistru, latra... Te rog să mă crezi că nu aveau dreptate ! Urlam, domnule, atât de natural, încât un me­dic veterinar mi-a oferit drept omagiu, o sgardă...

Văzându-1 atât de înveninat, Ioniţă Bucurie se rosti împăciuitor, trăgân-du-le o înjurătură de mamă ălor de-i nedreptăţise tovarăşul de bancă şi sufe­rinţe...

— Răutate şi invidie ! Parcă la mine nu este la fel ?!.. Şi măcar ai vreo pen­sie mai bunişoară dupe urma slujbelor de le-ai avut ?...

— Nimic... Eram diurnist, plătit se­ral...

— Păi cum, dumneata făceai slujba noaptea ?...

—Sigur că noaptea ! Am fost actor, la un teatru particular...

Lămurit oarecum, Bucurie se înse­nină.

— Aha, acum pricep... Eu, chipurile, mai am cinci ani până la pensie. Sunt impiegat definitiv, de-a doua. Dacă mi-o ajuta Dumnezeu şi nu mi-oi pune gâtul pe şină, ies cu o pensie bunişoară.

— Nu este rău !... —= Sigur că nu este rău !. Parcă du-

mitale ţi-ar strica o pensie, fie ea cât de mică ? !...

— Cred bine... — Şi acum nu faci nimic ? — Ba da... Fac pe Jac Spintecătorul î

Când mă apucă patima, îmi vine să bag cuţitul în om, ca să-i vărs maţele... Noroc, însă, că nu mi se lasă asupra mea decât o închipuire de cosor, făcut din carton..

Auzmidu-l, Ioniţă Bucurie se trase mai spre marginea băncii, ferit...

— Ce vorbeşti, domnule ?... Ei drăcia dracului ! Aşa ceva, n'am mai auzit până acum !

Cuprins de frică şi de presimţiri rele, Ioniţă Bucurie se uită speriat împre^ jurul lui... Peste cuprinsul parcului se lăsase temeinic pustiul şi noaptea...

— Păi cum ţi-a venit asta, nenişo-rule ? !...

— Ca din senin... începusem să fac tumbe şi să prind muşte... Prindeam muşte, fără alegere... Şi mai mari, şi mai mici... Lumea se aduna în jurul meu şi se minuna... Invidioşi, s'au găsit câţiva colegi care să-mi reteze calea succesului; m'au legat fedeleş, şi m'au dus în balamuc, dându-mă în seama unor stafii cu halate albe, care-mi sug sângele cu siringile şi mi-1 pângăresc cu diferite esenţe... Şi asta până mi l-or face asemenea celui de oaie !... Pen­tru astăseară m'am îmbrăcat „civil", şi am sărit gardul ca să-mi găsesc o vic­timă.

Auzind una ca asta, Ioniţă Bucurie se ridică dreava, îşi luă bastonul în cumpănire, şi o rupse de fugă către o-raş. Cu toată spaima şi fierbinţeala minţii, îşi dădu seama că lucruriie nu puteau fi a glumă, întucât balamucul era situat chiar în spatele parcului...

Din urma lui, râsul aducând a ne­chezat de mânz al nebunului îl petre­cea înfricoşetor, părându-i că-1 ajude în ceafă, în faţă, în urechi...

— Ai scăpat, canalie !.. Vream să-ţi spintec burta, şi să-ţi fac din maţe frânghii pentru corăbii !... Am să te caut şi mâine, şi poimâine, şi toată viaţa!...

Ajuns acasă, Ioniţă Bucurie s'a lăsat pe marginea patului, leşinat de spaimă. Când şi a mai venit în fire, a zâmbit fără socoteală, a pornit să pipăe copiii, lucrurile casei, pe el însuşi... Şi-a întors faţa către răsărit, bătând cruci mari şi descurcate, spre a mulţumi ceasului în care fusese isbăvit din primejdie...

A doua zi, a constatat că se îmbol­năvise de gălbinare, şi că a rămas cu o tremurătură^ie picioare, pe care ane­voie o putea struni...

TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU 23 Taxa poştală plătită în numerar eonform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24.484.93U