Date generale Franta

Suprafata: 543945 km2

Asezarea geografica: intre 42°20" - 51°5" latitudine nordica si 5°55" longitudine vestica - 8°10" longitudine estica

Populatia: 57.800.000 locuitori

Densitatea populatiei: 100 locuitori/km2

Capitala si cel mai mare oras: Paris (9.319.000 locuitori)

Limba oficiala: franceza

Principalele articole de import: masini si utilaje, titei, fonta si otel, metale neferoase, autovehicule, produse textile.

Principalele articole de export: masini si utilaje, utilaje de transport, fonta si otel, produse textile, grau, produse petroliere, produse chimice, metale neferoase, fructe, vin.

Moneda nationala: francul francez (1 franc = 100 centime)

Produsul intern brut (PIB): 1.321.394 milioane USD

Forma de guvernamant: republica

Conditii NaturaleFranta este tara cu cea mai mare suprafata din Europa, dupa Rusia si Ucraina. Aici se afla cel mai inalt varf muntos din Europa - Mont Blanc din Alpi. Alpii se afla in sud-estul tarii, intinzandu-se si pe teritoriul Elvetiei si al Italiei, la nord de ei se afla Muntii Jura, iar la granita din sud-vest Muntii Pirinei. Podisul fragmentat al Masivului Central (Massif central) este un munte mult mai batran. La nord si in est sunt alte formatiuni muntoase batrane: Masivul Armozican, Podisul Ardeni si Muntii Vosgi. Mai mult de jumatate din suprafata tarii este campie strabatuta de raurile Garonne, Sena, Loara, Ron si Saone.

ClimaNord-vestul Frantei are o clima blanda oceanica, ale carei conditii sunt determinate de curentul nord-atlantic.In est iarna este mai geroasa, vara mai calda, si in general sunt mai putine precipitatii.In sud vara este mai fierbinte si mai secetoasa, iarna mai blanda si deseori ploioasa.Nivelul precipitatiilor in zona de coasta occidentala este peste 800 mm,in est numai in unele locuri atinge 600 mm.In munti clima este mai rece, precipitatiile sunt peste 1000 mm, care in mare parte cad iarna sub forma de zapada.

Mineritul si Industria EnergeticaIn nord-estul tarii se extrage si azi carbune si minereu de fier.Exista rezerve de bauxita, uraniu si sare. Langa Les Baux se extragea candva bauxita, minereu care a luat numele localitatii respective.Linga Muntii Pirinei sunt zacaminte mai mici de titei si gaze naturale.Majoritatea energiei electrice este produsa in centrale atomo-electrice.Proportia energiei nucleare (70%) din totalul enerccgiei electrice produse este cea mai mare din lume.

OraseCentrul administrativ, financiar, industrial si cultural al tarii este Parisul, care atrage anual mari mase de turisti din toata lumea.Important oras industrial si nod de drumuri comerciale este Lyon-ul {1,3 milioane de locuitori} fondat de romani la confluenta

raurilor Ron si Saone. Marsilia {1,2 milioane locuitori} a fost o colonie fondata de greci in jurul anului 600 i.e.n. si a fost centru important si in perioada romana. Este un port mare al Marii Mediterane, de unde pornesc nave atat spre nordul Africii, cat si spre fostele colonii franceze din vestul Africii. A patra asezare ca marime este orasul industrial Lille {959 000 locuitori} din nordul tarii.

TransportulLungimea cailor ferate franceze este de 32,727 km, din care 12.986 sunt electrificate.Superexpresurile franceze denumite T G V {train de grand vitese } sunt cele mai rapide din Europa. Centrul cailor de transport este Parisul, care este si port fluvial si are trei aeroporturi.In tara exista 1 504 940 km autostrazi cu plata. Pe caile fluviale interne - avand o lungime de cca. 8 500 km - se desfasoara o importanta activitate de transport de marfuri. Liniile aeriene internationale sunt conduse de Societatea Nationala Air France iar liniile interne de Air Inter.

IndustriaFranta este una din tarile puternic industrializate. Are o industrie grea foarte dezvoltata ( rafinarii de petrol, industria sidelurgica, industria aluminului, industria cimentului, a hartiei si celulozei, industra chimica si constructiile de masini ). Industria autovehiculelor este a patra ca marime din lume dupa Japonia. SUA si Germania. In toate tinuturile Frantei prospera turismul, mai ales pe litoral, in munti si in Paris.

AgriculturaFranta este cel mai mare producator agricol al UniuniiEuropene. La Nord se cultiva grau, cartofi, orz si sfecla de zahar. Cea mai mare cantitate de vin se produce in zona Languedoc, dar majoritatea vinurilor de calitate sunt originare din zona Bordeaux, din Cote d!Or de langa Diyon si din Champagne. In tinuturile de munte si de dealuri o importanta mare are cresterea atat a oilor cat si a vacilor de lapte. In Franta se produc o sumedenie de branzeturi renumite. In agricultura lucreaza 5% din totalul fortei de munca. Raportul suprafetelor cultivate este de cca 32%, a pasunilor de 25% iar a padurilor de 27% si suprafata tarii.

CorsicaAceasta insula a Marii Mediterane a devenit parte integranta a Frantei in 1768. Are o suprafata de 8680 km si 250000 locuitori. Se afla la 180 km sud-est de orasul Nisa, este o insula muntoasa, cel mai inalt varf -Monte Cinto - are 2710 m. Numai 2% din suprafata insulei este cultivata , restul fiind acoperita de paduri. Din Corsica se exporta portocale , vin si masline. Portul principal si orasul cel mai mare este Bastia cu 90 000 locuitori, dar capitala traditionala se afla pe coasta sud-vestica a insulei, orasul Ajaccio.

FranțaFranța (franceză France, /fʁɑ̃�s/), oficial Republica Franceză (franceză: République française, /ʁepyblik fʁɑ̃�sɛz/) este o țară situată în Europa de Vest (Franța metropolitană), care cuprinde și diverse insule și teritorii situate în alte părți ale planetei (Franța de peste mări).

Dintre marile state europene, Franța este cel mai vechi stat constituit în jurul unui domeniu regal, inițial organizat în jurul regiunii Île-de-France a cărei capitală este Parisul. Franța este membră a Consiliului Europei, membră fondatoare a Uniunii Europene, a zonei Euro și a Spațiului Schengen. Este de asemenea unul din membrii fondatori ai Organizației Națiunilor Unite și unul din cei cinci membri permanenți ai Consiliului de securitate ONU. Face parte și din Uniunea Latină, Organizația Internațională a Francofoniei și din G8.

Republica Franceză este un stat unitar, fiind o democrație organizată ca o republică semi-prezidențială. Este o națiune dezvoltată, având cea de-a cincea economie mondială în 2008.

Valorile pe care aceasta le apără și de care se simte foarte atașată sunt exprimate în Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului.

Din punct de vedere militar Franța este membră a NATO (din ale cărui structuri militare s-a retras în 1968 pentru a reveni parțial în 2002) și este una din cele șapte țări deținătoare în mod oficial ale bombei atomice. Este considerată una dintre marile puteri de după cel de al Doilea Război Mondial.

Originea și istoria numelui

Numele de Franța provine de la denumirea latină Francia care înseamnă tărâmul Francilor. Francia desemna la origine o regiune din nordul Europei, populată, sau mai degrabă dominată de către poporul războinic germanic ce se numeau ei înșiși Franci. Astfel, Francia la origine nu avea o conotație geo-politică, ci mai mult geografică sau sociologică, similară cu termenele actuale Maghreb sau Balcani.

Termenul de franci desemnează cel mai probabil o ligă sau o confederație de popoare germanice instalate pe malul drept al Rinului, dincolo de frontierele Imperiului Roman care nu erau supuși nici Imperiului și nici unui alt popor mai important. Originea numelui de franci nu este clară existând mai multe ipoteze:

cei mai mulți specialiști considerând că provine din termenul frank în limbile proto-germanice ce înseamnă liber, legătura fiind aceea că, deoarece francii erau poporul conducător, ei erau oameni liberi. Totuși, este foarte probabil ca termenul de „frank” să provină din denumirea tribului și nu invers, deoarece varianta latină a termenului francus a apărut cu 200 de ani mai târziu decât prima apariție a francilor.

o altă origine posibilă este legată de termenul frankon care în limbile protogermanice definește un fel de topoare sau lăncii de aruncat folosite de către franci ca arme, și pare a fi similar cu denumirea dată saxonilor după arma tradițională a acestora numită seax. Cuvântul nu este foarte specific, deoarece este folosit de către Iulius Cezar pentru a identifica diverse triburi galice.

regii Merovingieni pretindeau că sunt descendenții unui trib ce a migrat din estul Europei și a preluat numele în jurul anului 11 î.Hr. după numele unui șef numit Frankon sau Francio.

o altă origine este că termenul francus provine din termenul latin frangere ce a frânge. Legătura cu francii este următoarea: în limba proto-francică exista termenul wrakjo (de la care provine termenul francez garçon - băiat) care avea sensul de soldat mic fiind diminutivul termenului wraker ce înseamnă soldat. Traducerea acestui din urmă în limba latină este pornind de la verbul frangere - francus cel care a rupt, distrugătorul, ucigașul. Se presupune că acesta era termenul pe care îl foloseau pentru a se descrie soldații de elită de origine germanică a anumitor cohorte romane staționate în extremitatea nordică a Imperiului. Aceștia, după pensionare se instalau pe malul drept al Rinului unde s-au organizat și unde și-au păstrat numele latin, ei fiind la originea francilor.

Poporul francilor era în principal un popor de războinici și își alegea un șef numit Rex Francorum (Regele Francilor). Din perioada domniei lui Hugo Capet acest termen este folosit în mod strict pentru a face referire la Regatul Franciei. Din 1190 regele începând să poarte denumirea de Rex Francie ce devine mai târziu Roi de France (Regele Franței).

Istorie

Articol principal: Istoria Franței.

Preistorie și Antichitate

Vercingetorix în fața lui Cezar

Prezența umană pe actualul teritoriu al Franței datează încă de acum 1.800.000 de ani. De-a lungul timpului s-au dezvoltat o serie de culturi, printre cele mai cunoscute fiind cea de la Lascaux, fiind datată la 15.000 de ani î.Hr. Neoliticul apare cu 7.000 de ani î.Hr., iar la începutul secolului al IX-lea î.Hr. în regiune apar galii, un trib de origine celtică.

Frontierele Franței moderne se suprapun aproape perfect cu cele ale vechiului teritoriu al Galiei, locuit de către gali. Galia a fost cucerită de către romani în secolul I î.Hr. aici dezvoltându-se o cultură galo-romană prosperă ce a adus Franței un aport important de cultură latină. Creștinismul a prins de asemenea rădăcini în secolele al II-lea și al III-lea d.Hr.

Evul Mediu timpuriu

Un secol mai târziu, frontiera estică a Galiei, de-a lungul Rinului, a fost străpunsă de triburi germanice, în principal de către Franci, populație de la care a derivat vechiul nume de Francia. Denumirea modernă, Franța, derivă din denumirea domeniului feudal al Capețienilor din jurul Parisului.

Cea mai mare parte din regiunile care formează Franța actuală, au fost aduse sub un conducător unic de către Clovis I în anul 507. Ulterior, regatul franc a cunoscut mai multe dezbinări sub dinastia Merovingiană.

Cea de-a doua dinastie francă, a urmat primei în secolul al VIII-lea întărind considerabil regatul și transformându-l în timp într-un imperiu a fost Dinastia Carolingiană. După moartea lui Carol cel Mare, imperiului Franc este divizat în 3 entități statale: Francia orientală, Francia occidentală și între ele efemera Lotharingia. Partea orientală corespunde entității statale care a devenit mai târziu Germania, pe când cea occidentală corespunde Franței. Din anul 842, prin Jurămintele de la Strasbourg, datează prima atestare a folosirii a două limbi diferite de o parte și de alta a Rinului (germana și romana lingua, protofranceza). Acest text este considerat a cuprinde actul fondator al Franței și al Germaniei.

Descendenții lui Carol cel Mare au condus Franța până în anul 987, când Hugo Capet, Duce de Franța și Conte de Paris, a fost ales drept rege al Franței și a fondat o nouă dinastie.

Perioada medievală

Ioana d'Arc

Descendeții celui din urmă, regii capețieni, au consolidat în mod progresiv statul regal francez începând cu finele secolului al X-lea, fondând dinastiile Capet, Valois și Bourbon. Capețienii au condus Franța până în 1792, când Revoluția franceză a pus bazele unei republici, într-o perioadă de schimbări radicale începute pe 14 iulie 1789, o dată cu căderea Bastiliei.

Prestigiul internațional al Franței a crescut spre sfârșitul secolului al XII-lea și pe parcursul secolului al XIII-lea, antingând un apogeu în perioada cruciadelor, sub regele Ludovic cel Sfânt. În perioada regelui Filip II August, regele Franței își întinde autoritatea pe întreg teritoriul dintre Pirinei și Canalul Mânecii. Războiul de o sută de ani purtat împotriva dinastiei Plantagenet (și, ulterior, împotriva dinastiei Lancaster) ce controlau tronul Angliei, a umbrit imaginea Franței pe plan internațional, conflictul luând sfârșit la finele secolului al XV-lea cu victoria dinastiei Valois, ceea ce a dus la consolidarea autorității regale care a devenit incontestabilă în secolele următoare.

Renașterea și absolutismul

Ludovic al XIV-lea

Secolul al XVI-lea este marcat de dominația Spaniei ce se unește cu domeniile Dinastiei Habsburgilor, conducători ai Sfântului Imperiu Romano-German. Această nouă putere intră în repetate rânduri în conflict cu regii Franței existând succese de o parte și de alta. Războaiele Religiilor marchează sfârșitul secolului al XVI-lea și totodată sfârșitul dinastiei Valois.

Abia cu venirea lui Henric al IV-lea și Ludovic al XIII-lea cu ministrul său Richelieu, Franța a reușit să iasă din conul său de umbră (1648 și 1659). Perioada care a urmat a fost cea mai fastă din istoria acestei țări. De la regele Ludovic al XIV-lea la Napoleon Bonaparte (1659-1815), Franța a dominat scena internațională pe plan militar, diplomatic și cultural. Această perioadă este marcată și de debutul Imperiului Colonial Francez, dar datorită nehotărârii regelui Ludovic al XV-lea Franța nu reușește să își impună supremația în anumite regiuni ale globului, în detrimentul Imperiului Britanic.

Revoluția și Primul Imperiu

Dificultățile financiare, refuzul reformelor și condițiile de viață precare ale poporului au condus la Revoluția Franceză între 1789 și 1799. Acest episod naște în primul rând Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului și duce la promovarea idealurilor de libertate, egalitate și fraternitate. Monarhia absolutistă a luat sfârșit fiind înlocuită de una parlamentară la 3-14 septembrie 1789 care la rândul ei s-a încheiat la 10 august 1792.

Prima Republică a luat ființă la 21 septembrie 1792, prin editarea Constituției anului I avînd la conducere un guvern revoluționar. La 22 august 1795 Constituția celui de-al III-lea an a instaurat Directoratul, înlocuit prin Constituția celui de-al VIII-lea an, 13 decembrie 1799 de către Consulat. Pe 18 mai 1804, în cel de-al XII-lea an al republicii, a luat ființă primul Imperiu sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. Acesta, în urma campaniilor sale militare a reușit să controleze cea mai mare parte din Europa, puterea fiindu-i însă diminuată de războaiele purtate cu Marea Britanie, Prusia, Austria și Rusia. Episodul se încheie în anul 1815 cu revenirea pe tron a Burbonilor.

Secolul XIX

Revoluția din 1830 ilustrată de Eugène Delacroix în Libertatea conducând poporul

În ciuda unei tentative de monarhie constituțională odată cu restaurarea monarhiei în 1815, tensiunile acumulate în timpul domniilor lui Ludovic al XVIII-lea și apoi în timpul lui Carol al X-lea au condus la Revoluția din 1830 în urma căreia Ludovic-Filip I, dintr-o ramură inferioară a familiei Burbonilor, a fost instaurat ca nou monarh și era susținut de burghezie. Opoziția din partea suporterilor ramurii principale a familiei Burbonilor, a Bonapartiștilor și a republicanilor a dus la Revoluția franceză de la 1848 ce a instaurat un regim prezidențial, a doua republică franceză.

În data de 2 decembrie 1851, președintele republicii, Louis-Napoléon Bonaparte, nepotul lui Napoleon Bonaparte, organizează o lovitură de stat în urma căreia este numit împărat sub titlul de Napoleon al III-lea. În timpul celui de-al doilea imperiu, Franța cunoaște o dezvoltare industrială puternică, bazată pe o economie liberală. În planul politicii externe, Franța își asigură susținearea din partea Regatului Unit în urma Războiului Crimeii ce îi permite să își alipească regiuni din Piemont (Nisa și Savoia). În ciuda acestui fapt, unele acțiuni ale regimului îi aduc numeroși opozanți interni și externi, iar decizia de a se angaja într-un război contra Prusiei, în 1870, a dus la căderea Imperiului în urma Bătăliei de la Sedan. Pierderea regiunilor Alsacia și Lorena precum și numeroasele indemnități cerute de către nou formatul Imperiu German au creat un resentiment național puternic.

A treia Republică

Emblematica Afacere Dreyfus

În urma căderii Imperiului organizarea statului evoluează către un regim parlamentar cunoscut sub numele de A Treia Republică Franceză. Sub aceasta Franța cucerește un vast Imperiu Colonial în Africa occidentală și ecuatorială (Maroc, Tunisia, Mali, Guineea, Mauritania, Senegal, Coasta de fildeș, Madagascar) și în Indochina.

În urma Primului Război Mondial Franța iese victorioasă dar suferă pierderi demografice și economice imense. Criza economică și politică din anii 1930 facilitează capitularea Franței la începutul celui de al doilea război mondial în 1940 ce duce la dizolvarea celei de a treia republici și la instaurarea Regimului de la Vichy, regim fascist aliat al Germaniei Naziste aflat sub conducerea Generalului Pétain. Regimul este contestat de către guvernul Franței libere din exil la Londra, sub conducerea generalului Charles de Gaulle, și rezistă până în 1944.

Franța după al Doilea Război Mondial

În urma celui de al Doilea Război Mondial, de la 27 octombrie 1946 intră în vigoare cea de-A Patra Republică Franceză fondată după principiile celei de a treia republici. Instabilitatea guvernamentală datorată regimului puternic parlamentar cu un număr mare de partide precum și problemele din Imperiul Colonial sub forma războaielor din Indochina și din Algeria au condus la o criză ce a necesitat schimbarea constituției. În ciuda aceste instabilități și a schimbărilor frecvente de guverne, Franța a manifestat o coerență puternică în ceea ce a însemnat construcția europeană, fiind printre principalii susținători ai Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului și apoi a Tratatului de la Roma ce a pus bazele Pieței Comune. De asemenea dezvoltarea industriei nucleare a permis Franței să desfășoare o politică independentă în anii 1960.

Constituția celei de-a Cincea Republici Franceze din 1958, redactată sub influența lui Charles de Gaulle pune bazele unui sistem parlamentar ce se va dovedi mai stabil decât precedentul. Ulterior constituția este modificată și puterile președintelui sunt sporite astfel încât republica este considerată ca fiind semi-prezidențială. Revoltele din mai 1968 au avut importante consecințe asupra situației social-economice și culturale din Franța. Din anii 1950 reconcilierea și apoi cooperarea cu Germania i-au permis Franței să joace un rol important în cadrul construcției europene, aceasta, în ciuda respingerii Tratatului Constituțional European în mai 2005, fiind considerată o țară partizană conceptului de o Uniune Europeană puternic integrată din punct de vedere politic.

Politică

Articol principal: Politica Franței.

Logo-ul guvernului Francez

Republica Franceză este o republică unitară semi-prezidențială cu puternice tradiții democratice guvernată conform constituției celei de-A Cincea Republici Franceze aprobată

prin referendum în 28 septembrie 1958. Puterea executivă este reprezentată de Președinte, ales prin sufragiu universal pe o durată de 5 ani (până în 2002 durata mandatului era de 7 ani) și de guvern, condus de un Prim Ministru numit de către președinte.

Puterea legislativă este reprezentată de Parlamentul Francez[3], bicameral, compus din Adunarea Națională (franceză Assemblée Nationale) și Senat (franceză: Sénat). Deputații Adunării Naționale reprezintă circumscripțiile locale și sunt aleși prin vot universal uninominal pe o durată de 5 ani. Adunarea are puterea de a demite guvernul, astfel încât acesta este determinat de majoritatea parlamentară. Senatorii sunt aleși pe o perioadă de 6 ani de către un colegiu electoral format din aleșii locali din teritoriu (consilieri municipali, departamentali, regionali)[4]. Puterile legislative ale Senatului Francez sunt limitate, amândouă camerele trebuind să își dea acordul asupra legilor, dar în cazul disconcordanțelor, Adunarea Națională este cea care decide, cu excepția legilor constituționale și ale unor legi organice.

Principalele grupuri parlamentare sunt organizate în jurul a două grupări politice opuse: gruparea de stânga, organizată în jurul Partidului Socialist (franceză: Parti Socialiste) și gruparea de dreapta organizată în jurul UMP (franceză: Union pour un Mouvement Populaire). Partidul de extremă dreapta Frontul Național (franceză: Front National) este actualmente al treilea partid francez, cu o cotă relativ constantă de peste 10% din voturi. În ciuda procentajului important al acestui partid, el nu este reprezentat în parlament datorită alegerilor de tip uninominal. Actualmente, partidul de guvernământ este UMP care este singurul partid reprezentat în guvern.

Puterea judiciară este un sistem de drept civil organizat sub formă de coduri bazate pe Codul Napoleonian și respectând principiile Declarației Drepturilor Omului și ale Cetățeanului. Sistemul juridic este divizat în două mari domenii: Drept public și Drept privat, dreptul privat incluzând Dreptul civil și Dreptul penal, iar dreptul public incluzând Dreptul administrativ și Dreptul constituțional. În cadrul fiecărui jurisdicții, cu excepția dreptului constituțional unde există doar Curtea Constituțională, există o serie de tribunale și curți organizate ierarhic.

Geopolitică și putere militară

Portavionul nuclear "Charles de Gaulle"

Politica externă a Franței a fost puternic influențată de caracterul de membru fondator al Uniunii Europene. De asemenea Franța este o membră activă în numeroase organisme internaționale: Națiunile Unite, OTAN, Organizația Mondială a Comerțului, Secretariatul Comunității Pacificului și a Comisiei Oceanului Indian. Este de asemenea membru asociat al Asociației Statelor Caraibeene și principalul membru al Organizației Internaționale a Francofoniei. Găzduiește sedii ale următoarelor organizații internaționale: Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare, UNESCO, Interpol și Biroul Internațional pentru Greutăți și Măsuri.

Franța este una dintre cele cinci țări recunoscute oficial ca "State posesoare de arme nucleare" prin Tratatul de neproliferare nucleară, cu 350 ogive nucleare fiind a treia putere nucleară[5]. Împreună cu armata Regatului Unit, armata franceză este una dintre cele mai dotate din punct de vedere financiar armate din Europa, împreună cele două țări reprezentând 40% din cheltuielile militare ale UE. Franța consacră armatei 2,5 % din PIB (un buget de 38 miliarde de Euro în 2006), în timp ce majoritate țărilor UE consacră doar 1,5 % din PIB, conform datelor OTAN[6].

Armata franceză este compusă din patru arme principale:

Armata terestră (franceză Armée de terre); Marina națională (franceză: Marine nationale); Aviația (franceză: Armée de l’air); Jandarmeria națională (franceză: Gendarmerie nationale).

Din 1996 armata este profesionalizată, actualmente fiind formată din peste 330.000 oameni din care 100.000 în corpul de Jandarmerie. Prin intermediul armatei Franța are o prezență importantă în Kosovo, Coasta de Fildeș precum și în Orientul Mijlociu și în Teritoriile franceze de peste mări unde asigură menținerea păcii și securizarea rutelor maritime. O parte semnificativă din echipamentul militar este de producție franceză, cum ar fi: avionul de vânătoare Rafale, Portavionul Charles de Gaulle, rachetele Exocet și tancul Leclerc. Cu toate că Franța s-a retras din proiectul Eurofighter aceasta investește în numeroase proiecte europene cum ar fi Eurocopter Tiger, Fregate multifuncționale, demonstratorul UCAV nEUROn și avionul Airbus A400M.

Forțele Polițienești

Legea care înființa Serviciul Securității Publice definea la data de 23 aprilie 1941 misiunile Polițiilor Urbane pe teritoriul național. În anul 1952, corpurilor urbane de poliție le era acordat un drapel. Acesta din urmă, precum și deviza Disciplină, Valoare, Devotament sunt în vigoare și astăzi. În perioada 1958-1985, denumirea și domeniile de competență ale Direcției Securității Publice au evoluat în mai multe etape. Această direcție se organiza în jurul a două subdirecții: Polițiile Urbane și Companiile Republicane de Securitate. În anul 1985, o nouă organizare a Direcției Generale a Poliției Naționale diferenția definitiv cele două servicii. Structura actuală a Direcției Centrale a Securității Publice a fost definit printro hotărâre din anul 1993.

Sub aspect organizatoric,sistemul polițienesc francez implica trei institutii principale: Poliția Națională, Jandarmeria Națională și Compania Republicană de Securitate (CRS). Poliția Națională este o structură civilă, cu competență în principal în orașele mari, cu peste 10.000 de locuitori; Jandarmeria, organizată de principii de tip miliar, deținând compentență mai ales în mediul rural. Compania Republicană de Securitate reprezintă o structură de rezervă pentru Poliția Națională și are rol de control a rebeliunilor (Kurian, George Th., 2006).[7]

În anul 2005, limita maximă de 4.000.000 de infracțiuni a fost depășită ca urmare a unei intensificări cu 40% a delincvenței globale, pe parcursul ultimilor 20 de ani. Această evoluție evidenția contribuția crescândă a infracțiunilor săvârșite cu violență împotriva persoanelor și instaurarea zonelor în care nu mai domnea legea. Cumulul acestor două constante se regăsea în fenomenul inacceptabil din punct de vedere social al violențelor urbane, care amestecă delincvența clasică, refuzul de a se supune autorității statului și contestarea ordinii publice.

Pentru a răspunde preocupărilor legitime ale francezilor, Legea de orientare și de programare pentru securitatea internă (LOPSI) a inaugurat o serie de inițiative legislative destinate să marcheze reculul durabil al delincvenței.

Din totalul celor 145.000 de funcționari încadrați în Poliția Națională, 78.072 își desfășoară activitatea în domeniul securității publice.

Geografie

Articol principal: Geografia Franței.

Franța continentală

Deși marea parte a teritoriului francez (Franța metropolitană; în franceză: la Métropole, sau France métropolitaine) se află în vestul Europei, Franța este constituită și din teritorii aflate în America de Nord, Caraibe, America de Sud, vestul și sudul Oceanului Indian, nordul și sudul Oceanului Pacific, și Antarctica, aici însă suveranitatea este exercitată în Cadrul Tratatului Antarcticii.

Franța metropolitană se întinde de la Marea Mediterană la Canalul Mânecii și Marea Nordului și de la Munții Alpi și Râul Rin până la Oceanul Atlantic. Datorită formei geometrice a teritoriului Franței continentale, țara este denumită colocvial ca Hexagonul (franceză: L'Hexagone). Se învecinează cu: Belgia (620 de km), Luxemburg (73 de km), Germania (450 de km), Elveția (572 de km), Italia (515 km), Monaco (4,5 km), Andora (57 de km) și Spania (650 de km). Franța are frontiere cu Brazilia (700 de km), Surinam (520 de km)[8] și o frontieră nematerializată cu Antilele Olandeze (10,2 km) în Insula Sfântul Martin.

Franța, inclusiv toate teritoriile de peste mări

Franța posedă o largă varietate de relief, de la câmpiile din nordul și vestul țării până la lanțurile muntoase din sud (Munții Pirinei) și sud-est (Munții Alpi), aceștia din urmă având cel mai înalt punct din vestul Europei, Mont Blanc (4.810 de metri). Mai există regiuni muntoase cum ar fi Masivul Central sau Munții Vosgi, precum și largi bazine ale unor râuri cum ar fi Loara, Ronul, Garonne și Sena.

Suprafața totală a Franței metropolitane este de 551.659 de km², Franța fiind clasată astfel ca al 47-lea stat după suprafață. Suprafața totală, ce cuprinde toate regiunile, colectivitățile și teritoriile de peste mări, este de 674.843 de km², ceea ce reprezintă 0,45% din suprafața totală a uscatului de pe Pământ. Zona Economică Exclusivă a Franței o clasează pe aceasta pe locul al doilea, după Statele Unite și înaintea Australiei cu o suprafață totală de 11.035.000 de km², ceea ce reprezintă 8% din totalul Zonelor Economice Exclusive[9].

Clima

Clima în Franța variază în funcție de regiune,în partea de nord a țării având vreme rece și umedă la sud.

Există cinci zone distincte cu climat rezonabil:

1.Regiunile de coastă din nord Acestea au climat temperat,cu ierni blânde și veri calde,dar nu foarte fierbinți,ca în Anglia.Ploaia este foarte frecventă pe parcursul anului,iar vremea poate fi imprevizibilă.

Spre nord și nord-est există un climat cu ierni foarte reci și umede și veri foarte calde și însorite.

2.Sud-vestul Franței-Aquitane și Poitou-Charentes Această parte a Franței,în general,are ierni blânde și veri foarte calde,cu ploi mai puține decât în partea de nord a țării.Furtunile sunt frecvente în timpul verii.

3.Centrul Franței Această regiune are un climat mai continental,cu ierni aspre și veri calde și ploioase,mai puțin în regiunile de coastă.Partea de sud a țării este mai uscată și mai caldă decât partea de nord.

4.Coasta mediteraneană-Provence,Languedoc Rousillon și Insula Corsica Toate zonele din sud-estul Franței au un climat tipic mediteranean,zilele de vară sunt foarte fierbinți,iar iernile sunt,în general,ușoare și scurte.Aceasta este regiunea din Franța cu cele mai multe zile însorite din an și un sezon de vară ce se poate extinde,de la sfârșitul lunii aprilie până în octombrie.Vara la mare poate fi destul de cald,în special în zonele de coastă,care sunt susținute de munți și sunt la adăpost de vânturile provenite din nord.

Un vânt puternic din nord este Mistral poate provoca vreme rece,cu vânt,chiar și la sfârșitul primăveri.

5.Munții Alpi,Masivul Central și Munții Pirinei În zonele de mare altitudine,iernile sunt lungi și reci,cu multă zăpadă,care de multe ori nu dispare de pe drumuri până în primăvara anului viitor foarte târziu.[10]

Împărțire administrativă

Articol principal: Diviziunile teritoriale ale Franței.

Cele 22 de regiuni și 96 de departamente ale Franței metropolitane.

Franța este divizată din punct de vedere adminisatrativ în 26 de regiuni: 22 se găsesc în cadrul Franței metropolitane (21 situate în partea continentală plus Corsica), iar patru sunt regiuni de peste mări. Aceste 26 de regiuni se subdivid în 100 de departamente fiecare având asociat un cod ce îndeplinește o serie de funcții administrative, spre exemplu primele cifre din codul poștal, parte a numerelor de înmatriculare, etc. Patru dintre aceste departamente, departamentele de peste mări, sunt simultan regiuni de peste mări dar sunt parte integrantă a Franțai și a Uniunii Europene. Departamentele se subdivid și ele în 342 de arondismente alcătuite din 4.035 de cantoane și 36.682 de comune. Trei comune, Paris, Lyon și Marsilia sunt subdivizate la rândul lor în arondismente municipale.

Regiunile, departamentele, și comunele sunt cunoscute drept "colectivități teritoriale" (collectivités territoriales), deținînd ca atare consiliu și executiv propriu, în timp ce arondisementele și cantoanele sunt doar diviziuni administrative.

Pe lângă cele 26 de regiuni și 100 de departamente, Republica Franceză este alcătuită și din cinci colectivitați de peste mări, din care Noua Caledonie are un statut special, și trei teritorii speciale nelocuite. Colectivitățile și teritoriile de peste mare sunt părți ale Republicii Franceze, dar nu fac parte din UE. Teritoriile din Pacific continuă să folosească francul CFP, al cărui valoare este raportată la euro. În contrast, cele patru regiuni și departamente de peste mări, foloseau francul francez, iar acum folosesc moneda euro.

Franța mai are sub control un număr de insule nelocuite în Oceanul Indian și în Oceanul Pacific: Bassas da India, Clipperton, Europa, Glorioso, Juan de Nova, Tromelin.

Economie

Articol principal: Economia Franței.

Primul Airbus A380 la evenimentul de prezentare în Toulouse la 18 ianuarie 2005

Economia Franței este o combinație de multe întreprinderi private (peste 2,5 milioane companii înregistrate) și de importante (dar în scădere) intervenții ale guvernului care păstrează o influență puternică asupra anumitor sectoare economice fiind principalul acționar la numeroase societăți considerate drept strategice (cale ferată, electricitate, construcții de aeronave, etc.). Totuși guvernul a început să își relaxeze controlul asupra anumitor sectoare și a început să vândă o parte din acțiunile sale la anumite companii cum ar fi France Télécom, Air France, precum și numeroase societăți din domeniul asigurărilor, finanțelor și din industria apărării.

Franța este membră din G8, grupul celor mai industrializate națiuni, fiind considerată în 2005 ca cea de a șasea economie mondială după Statele Unite, Japonia, Germania, China și Regatul Unit. Franța este una dintre cele 11 țări din Uniunea Europeană care a lansat moneda Euro la 1 ianuarie 1999, aceasta înlocuind complet Francul francez la începutul anului 2002.

Conform Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, în anul 2004 Franța a fost cel de al 5-lea exportator mondial și cel de al patrulea importator mondial de bunuri fabricate. În 2003 Franța a fost cel de al doilea recipient de investiții străine direct dintre țările OCDE cu 47 miliarde dolari înaintea Statelor Unite, Japoniei, Regatului Unit sau Germaniei, iar companiile franceze au investit în același an 57,3 miliarde dolari, Franța fiind astfel al doilea cel mai important investitor direct dintre țările OECD, după Statele Unite. În 2005 raportul OCDE asupra țărilor G7 clasa Franța pe primul loc în ceea ce privește productivitatea (măsurată ca PIB per oră lucrată). [11] În 2004, PIB-ul per oră lucrată în Franța era de 47,7 dolari, mai mult decât în Statele Unite(46,3$), Germania (42,1$), Regatul Unit (39,6$) sau Japonia (32,5$).[12] În ciuda acestor cifre, PIB-ul per locuitor în Franța este semnificativ mai mic decât cele din alte state din OECD, fiind comparabil cu cel al țărilor dezvoltate din UE, situat la aporximativ 30% din cel al Statelor Unite. Motivul este faptul că procentajul populației franceze în activitate este mai mic decât cel din alte țări, astfel încât PIB-ul pe cap de locuitor este mai mic, în ciuda productivității ridicate. Dintre țările OECD Franța are unul dintre cele mai mici procente de populație lucrătoare cu vârtsta între 15 și 64 de ani, de doar 68.8% în 2004, față de 80% în Japonia, 78,9% în Regatul Unit, 77,2% în SUA și 71% în Germania.[13] Acest fenomen se datorează șomajului relativ important: 9% din populația activă, posibilitatea facilă de a prelungii studiile și ajutoarele din partea guvernului, din ce în ce mai rare în ultima vreme, pentru ca angajații din anumite domenii să poată ieși la pensie mai repede.

Mulți economiști consideră că principala problemă a economiei franceze nu este productivitatea, ci lipsa reformelor economice care să permită unui procentaj mai important din populația activă să lucreze. Punctele de vedere de dreapta susțin că orele de muncă scurte și greutatea de reformare a pieței muncii sunt punctele slabe, iar punctele de vedere de stânga menționează lipsa politicilor guvernamentale de creare a justiției sociale. Încercări recente ale

guvernului de a modifica piața de muncă pentru tineri pentru a combate șomajul s-au lovit în anul 2006 de o rezistență importantă manifestată prin proteste ample.

La Défense, Paris este principalul centru al economiei franceze.

Cu peste 75 milioane de turiști străini în anul 2003, Franța este clasată ca prima destinație turistică din lume. La aceasta se adaugă procentul important de francezi ce își petrec vacanțele în diferite regiuni ale țării. Atractivitatea turistică se explică prin marea varietate de puncte de interes și prin numărul lor foarte mare la care se adaugă diversitatea peisajelor, bogăția patrimoniului și climatul temperat precum și facilităților de acces și a infrastructurii turistice și de transport foarte bine dezvoltate. Parisul și împrejurimile sunt destinațiile cele mai importante, urmate de Castelele de pe Valea Loarei, Mont Saint-Michel, Coasta de Azur și stațiunile montane din Alpi, pentru a enumera doar cele mai prestigioase destinații. În anul 2003 turismul a reprezentat 6,6% din PIB și a angajat aproximativ 700.000 persoane în activități direct legate de acesta.

Franța are o importantă industrie aerospațială reprezentată de concernul european Airbus și este singura putere europeană (în afară de Rusia) care are propria sa bază de lansare de rachete spațiale (Centre Spatial Guyanais). Franța este de asemenea cea mai independentă țară din punct de vedere engergetic dintre țările Europei de Vest datorită investițiilor importante în domeniul energie nucleare, lucru care face din Franța unul dintre cei mai mici producători de gaze cu efect de seră dintre cele mai industrializate națiuni din lume. Peste 80% din nevoile de energie electrică ale țării sunt produse de centrale nuclearo-electrice (86,9% în 2005).[14]

Procentajul mare de terenuri fertile, cumulate cu utilizarea tehnologiilor moderne și importantele subvenții europene (aproximativ 14 miliarde dolari) au făcut din Franța principalul producător și exportator agricol din Europa și al doilea exportator mondial de produse agro-alimentare după Statele Unite. Cu toate acestea, datorită înaltului nivel de tehnologizare, sectorul primar al industriei nu ocupă decât 4% din populația activă. Principalele produse de export sunt grâul, păsăret, produse lactate, carne de vită și porc precum și renumitele vinuri franțuzești.

Transport

Articol principal: Transportul în Franța.

Tren de mare viteză TGV

Infrastructura de transport este foarte bine dezvoltată cu un număr mare de kilometri de cale ferată, autostrăzi și drumuri naționale și peste 400 de aeroporturi.

Rețeaua de cale ferată are peste 30.000 km[15] cu ecartament standard de 1.435 mm din care peste 14.000 km sunt electrificați. Franța este renumită pentru sistemul de trenuri TGV ce pot circula, pe linii dedicate, cu viteze comerciale de până la 320 km/h. Există conexiuni cu toți vecinii săi, (cu excepția Andorei care nu posedă sistem de cale ferată), inclusiv cu Regatul Unit prin intermediul Tunelului Canalului Mânecii. Numeroase orașe dispun de sisteme de trenuri suburbane (RER și Transilien în Paris) și metrou, unele dintre ele fiind de tip VAL automate. De asemenea în marile orașe tramvaiul a început să fie din ce în ce mai prezent, după ce, în anii 1960 majoritatea liniilor au fost deființate.

Rețeaua rutieră are peste 890.000 km drumuri publice, marea majoritate asfaltate, din care rețeaua de autostrăzi are peste 10.000 km, majoritatea fiind cu taxă și unele sunt operate de companii private. De asemenea există o rețea bine dezvoltată de drumuri naționale, de peste 30.000 km, care leagă principalele orașe. Piața auto este dominată de producătorii interni cum ar fi Renault (27% din piața auto în 2003), Peugeot (20,1%) și Citroën (13.5%).[16] De asemenea, cu 70% din mașinile nou vândute în 2004, utilizarea motoarelor de tip diesel devine alegerea preferată, înaintea benzinei sau a GPL-ului.[17]

Din cele 478 aeroporturi franceze, 176 sunt aeroporturi cu piste pavate, cel mai mare fiind Aeroportul Internațional Charles de Gaulle în apropierea Parisului. Air France este compania națională, în curs de privatizare, parte a concernului Air France-KLM, care este cea de a treia companie mondială de transport aeronautic. Până în Secolul XIX transportul fluvial era foarte dezvoltat, existând în continuare peste 14.000 km de canale și cursuri de apă navigabile, din care peste 6.000 km sunt foarte dens navigate. Există numeroase porturi, Le Havre, Saint-Nazaire, Bordeaux și Marsilia fiind printre cele mai importante.

Demografie

Articol principal: Demografia Franței.

Evoluția demografică între 1961 și 2003. Populația în mii de locuitori

Franța avea o populație de 62.998.773 locuitori la data de 1 ianuarie 2006, din care 61.166.822 erau în Franța metropolitană [18] , ceea ce corespunde la aproximativ 1% din populația mondială. Din 1801 s-a organizat, la intervale regulate câte un recensământ național general, din 2004 acesta devenind permanent.

Creșterea demografică înregistrată de Franța este una dintre cele mai dinamice din Europa și este datorată unui nivel al natalității superior mediei europene și unui sold migrator pozitiv (aproximativ 100.000 persoane anual). În ceea ce privește fecunditatea, aceasta se clasează printre primele în Europa, cu 2,01 copii per femeie în anul 2006; doar Albania, Muntenegru și Islanda având indici de fecunditate mai mari. În plus, datorită creșterii speranței de viață, se înregistrează o creștere a proporției de persoane în vârstă, fenomen cunoscut sub numele de pappy boom și este datorat ajungerii la vârsta a treia a generației baby boom din anii 1950.

Limba franceză este singura limbă oficială din 1992, astfel că Franța este singura țară din Vestul Europei (cu excepția microstatelor) care are o singură limbă recunoscută oficial. Cu toate acestea, în Franța se vorbesc 77 limbi regionale [19] care nu au nici un statut oficial, dar în ultima vreme au început să fie predate în unele școli. Alte limbi străine, cum ar fi limba portugheză, limba italiană, limba arabă și altele, sunt vorbite de diferitele colectivități de imigranți.

Orașe

Articol principal: Lista orașelor din Franța.Cele mai mari orașe din Franța

Paris

Marsilia

Lyon

# Oraș (Regiune)Populație urbană

Populație metropolitană

Nisa

1Paris (Île-de-France)

2 234 105 (2009)

12 161 542 (2009)

2Marsilia (Provența-Alpi-Coasta de Azur)

850 602 (2009)

1 715 096 (2009)

3Lyon (Ron-Alpi)

479 803 (2009)

2 142 732 (2008)

4 Toulouse (Midi- 440 204 1 218 166 (2009)

Toulouse

Pirinei) (2009)

Nantes

Strasbourg

Montpellier

5Nisa (Provența-Alpi-Coasta de Azur)

340 735 (2009)

933 080 (2005)

6Nantes (Pays de la Loire)

280 047 (2009)

862 111 (2009)

7Strasbourg (Alsacia)

271 708 (2009)

757 609 (2008)

8Montpellier (Languedoc-Roussillon)

255 080 (2009)

542 867 (2009)

9Bordeaux (Aquitania)

236 725 (2009)

1 114 857 (2009)

10Lille (Nord-Pas de Calais)

226 827 (2009)

1 154 861 (2009)

11Rennes (Bretania)

206 604 (2009)

663 214 (2009)

12Reims (Champagne-Ardenne)

184 984 (2009)

318 000 (2009)

13Le Havre (Normandia de Sus)

177 259 (2009)

293 361 (2009)

14Saint-Étienne (Ron-Alpi)

171 961 (2009)

506 655 (2008)

15Toulon (Provența-Alpi-Coasta de Azur)

167 813 (2012)

607 050 (2009)

16Grenoble (Ron-Alpi)

155 632 (2009)

666 372 (2009)

17Dijon (Burgundia)

152 110 (2009)

336 807 (2007)

18Angers (Pays de la Loire)

147 305 (2009)

345 788 (2007)

19 Brest (Bretania)141 315

(2009)311 735 (2007)

20Nîmes (Languedoc-Roussillon)

140 747 (2009)

246 300 (2008)

[arată]v • d • mOrașe franceze cu peste 100.000 de locuitori

Cultură

Articol principal: Cultura Franței.

René Descartes, filosof francez ale cărui idei au influențat puternic cultura Franței.

Cultura franceză este bogată, diversificată și veche, și reflectă culturile sale regionale și influența numeroaselor valuri de imigrație de-a lungul timpului. Parisul, capitala sa, numit și Orașul Luminilor (în franceză la Ville lumière), a fost de-a lungul timpului un important centru cultural, găzduind artiști de diverse origini, fiind actualmente orașul care adună cel mai mare număr de situri cu un caracter cultural din lume (muzee, palate, clădiri și altele). În plus, aceste situri sunt consacrate unei mari varietăți de teme.

Locul de naștere al cartezianismului și al Secolului Luminilor, cultura franceză a lăsat moștenire lumii limba diplomaților, o anumită concepție universală asupra omului (uneori considerată franco-centristă), numeroase realizări tehnice și medicale și o artă de a trăi ancestrală. Locul de naștere al cinematografiei și un susținător fervent al excepției culturale, Franța a dezvoltat o industrie cinematografică de calitate, una dintre puținele industrii cinematografice europene ce pot rezista mașinii hollywoodiene.

Cultura franceză este unul dintre principalele liante ale Organizației Internaționale a Francofoniei care reunește diversele țări care au afinități culturale și care au fost puternic influențate, de-a lungul timpului, de cultura franceză.

Cultura franceză este reprezentată de:

sculptură: vezi articolul dedicat sculpturii franceze, pictură: vezi pictori francezi, arhitectură: vezi arhitecți francezi, muzică: vezi articolul dedicat muzicii franceze, literatură: vezi articolul dedicat literaturii franceze, cinema: vezi articolul dedicat cinematografiei franceze, bucătărie: vezi articolul dedicat bucătăriei franceze.

Religie

Catedrala Notre Dame de Paris

Din punct de vedere constituțional, Franța este un stat laic. Laicitatea franceză antrenează o separare reciprocă între Stat și Biserică, pe baza unui postulat prin care statul respectă toate religiile, dar nu recunoaște niciuna, ceea ce permite mai multor religii să coabiteze. Din principiu, statul francez interzice recensămintele cu caracter religios astfel încât datele din acest domeniu sunt oferite doar de instituții neoficiale.

Conform unui sondaj CSA[20] :

51 % din francezi se declară catolici (față de 67 % în 1994) dar doar jumătate dintre ei cred în mod ferm în existența lui Dumnezeu;

31 % din francezi (față de 23 % în 1994) se declară fără religie; 4 % musulmani (față de 2 % în 1994); 3 % protestanți ; 1 % evrei ; 10 % nu se pronunță.

Dintre cei care au declarat o religie majoritatea nu sunt însă practicanți.

În ciuda acestei scăderi a credincioșilor și în particular a catolicilor, religia catolică rămâne religia dominantă în Franța și își păstrează o influență importantă, în special în zonele predominant rurale ale țării. Chiar dacă statul este laic, catolicismul este prezent în mod particular, astfel că zilele de sărbătoare concid cu sărbători religioase catolice iar 90% din școlile private din Franța sunt școli catolice.

Franta

Informatii generale

• Vezi harta fizica• Steag

• Galerie foto• Obiective turistice

Franta este cea mai mare tara din Europa Occidentala, cu doua fatade maritime (Oceanul Atlantic si Marea Mediterana). Are un relief variat: Muntii Alpi (altitudine maxima - Mont Blanc, 4 810 m), cu vai adanci si relief glaciar tipic (ghetari, lacuri, creste ascutite, vai).

In SV se afla Muntii Pirinei la granita cu Spania (altitudine maxima 3 404 m ) si Muntii Jura si Vosgi mai scunzi si mai vechi (altitudine sub 1 750 m) in E, bine impaduriti, caror li se adauga regiuni colinare si podisuri (Ardenii in N, Masivul Armorican in NV, Masivul Central dominat de inaltimi vulcanice, precum si de bazine si culoare depresionare: bazinul Parisului, al Acvitaniei, culoarul Rhonului, campia Alsaciei si campiile litorale: Languedoc, Roussillon, Gascogne).

Sejururi / Excursii Cazare / Hotel Circuite Bilete de avion

Orase turistice din Franta

Aix En Provence Bordeaux Cannes Courchevel Lyon Marseille Montpellier Nice Paris Saint Tropez Strasbourg Toulouse

Galerie foto Franta

Obiective turistice in FrantaMuzeul Orsay - Musee d'Orsay ( Paris )Muzeul este situat pe strada Lille (Rue de Lille), candva aleea centrala a gradinii reginei Marguerite de Valois. Proprietatea a fost vanduta dupa moartea reginei, pe locul fostei gradini fiind construite conace apartinand aristocratiei vremii. In 1708 pe locul actualului muzeu a fost construita cladirea Ministerului de Externe Francez. In timpul secolului al 19 lea pe aceasta locatie s-a aflat Palatul...mai mult »

Centrul National de Arta Pompidou ( Paris )Situat in vechiul cartier Beaubourg, Centrul Georges Pompidou a marcat arhitectura anilor '70 cu aspectul sau high-tech, contrastand indraznet cu cladirile aflate in jurul sau.In prezent cladirea gazduieste Muzeul National de Arta Moderna, ce expune colectii de arta moderna (incepand din 1905 si pana in prezent): Miro, Dubuffet, Picasso, Leger, Chagall, Kandinsky, Giacometti, Matisse. O alta atractie...mai mult »

Turnul Eiffel ( Paris )Turnul Eiffel este simbolul Frantei cel mai raspandit la nivel mondial. Numit dupa arhiectul sau, Gustave Eiffel, este una dintre principalele destinatii turistice, cu mai mult de 5,5 milioane de vizitatori anual. Turnul are 300m inaltime si cantareste peste 10.000 de tone. Constructia are 3 nivele: accesul publicului la primul si al doilea nivel se poate face atat pe scari, cat si cu liftul, in schimb...mai mult »

Catedrala Notre-Dame ( Paris )Catedrala Notre-Dame din Paris nu este numai simbolul capitalei ci si al Frantei, deopotriva. Prima caramida de fundatie a fost pusa in anul 1163. In 1182, episcopul Maurice de Sully a sfintit altarul, dar constructia catedralei a durat din 1163 pana in 1250. Constructia cladirii cu cinci nave s-a terminat prin lucrarile de pe fmai mult »

Piata Concorde - Place de la Concorde ( Paris )Place de la Concorde, cea mai mare piata a Parisului, este situata de-a lungul Senei, intre Gradinile Tuilerie si Champs-Elysee si a fost construita intre 1754-1763 de arhitectul regelui Louis al XV lea, Jacques Ange Gabriel, motiv pentru care piata a purtat in trecut numele regelui si a gazduit statuia ecvestra a acestuia. In timpul Revolutiei franceze piata a capatat numele de Piata Revolutiei (Place...mai mult »

Franta

 REPUBLICA FRANCEZA (R�PUBLIQUE FRAN�AISE)

NATURA

Franta este cea mai mare tara din Europa Occidentala, cu doua fatade maritime (Oceanul Atlantic si Marea Mediterana). Are un relief variat: Muntii Alpi (altitudine maxima - Mont Blanc, 4 810 m), cu vai adanci si relief glaciar tipic (ghetari, lacuri, creste ascutite, vai), in SV se afla Muntii Pirinei la granita cu Spania (altitudine maxima 3 404 m ) si Muntii Jura si Vosgi mai scunzi si mai vechi (altitudine sub 1 750 m) in E, bine impaduriti, caror li se adauga regiuni colinare si podisuri (Ardenii in N, Masivul Armorican in NV, Masivul Central dominat de inaltimi vulcanice, precum si de bazine si culoare depresionare: bazinul Parisului, al Acvitaniei, culoarul Rh�nului, campia Alsaciei si campiile litorale: Languedoc, Roussillon, Gascogne). Clima este temperat-oceanica, cu precipitatii mai bogate in V si in muntii inalti (peste 1000 mm/an) si mediteraneana (precipitatii 500 mm/an) pe litoralul sudic unde vanturi reci precum mistralul si tramontanul pot sa compromita recoltele de citrice. Reteaua hidrografica este densa, legata printr-un sistem de canale (4600 km) si orientata spre Oceanul Atlantic (Seine, Loire, Garonne, Moselle, Rhin) si spre Marea Mediterana (Rh�ne). Exista numeroase lacuri, mai mari fiind Leman/Geneva (522 km2, la granita cu Elvetia), Bourget si d'Annecy. Peste ¼ din teritoriu este acoperit de paduri (stejar, fag, conifere); in insula Corsica (muntoasa cu altitudinea maxima de 2 710 m) dominant este maquisul mediteranean. Exista in Alpi si Pirinei numeroase rezervatii ce protejeaza elemente rare din flora si fauna, inclusiv animale aclimatizate, precum muflonul, cerbul sika, capra neagra etc.

POPULATIA

In Franta sunt 57 206 000 locuitori, natalitatea este de 13,3 ‰. Mortalitatea este de 9,2 ‰, iar populatia urbana reprezinta 74 %. Aglomeratii principale urbane se inregistreaza in: Lyon (1 262 mii locuitori), Marseille (1 087 mii locuitori), Lille (950 mii locuitori), Bordeaux (685 mii locuitori), Toulouse (608 mii locuitori), Nantes (491 mii locuitori), Nice (475 mii locuitori), Toulon (438 mii locuitori), Grenoble (400 mii locuitori), Strasbourg (388 mii locuitori) si Rouen (380 mii locuitori). Francezii sunt 3,6 milioane. Imigrantii reprezinta 6,3% din populatia tarii (dintre care 22% portughezi, 20% algerieni, 14% spanioli, 13% italieni, 8% marocani, tunisieni, iugoslavi, turci, senegalezi si malieni.Cele mai mari densitati ale populatiei se inregistreaza in regiunea pariziana (890 locuitori/km2 ,adica 2% din suprafata Frantei si 19% din populatia tarii), in regiunea Nord-Pas de Calais (320 locuitori/km2), Marseille-Nice (290 locuitori/km2), Lyon-St Etienne (280 locuitori/km2) si in Alsacia (196 locuitori/km2). Valori mult sub media pe tara se intalnesc in Auvergne si Franche-Comt� (50-70 locuitori/km2), in Champagne-Ardenne (52 locuitori/km2), in regiunea Limousin (43 locuitori/km2) si in insula Corsica (30 locuitori/km2).Culte prezente in Franta: catolicism 90%, protestantism, islamism si iudaism.

ISTORIA

Teritoriul Frantei este populat in antichitate de triburile celtice (galii) si cucerit de Cezar (59-51 IH) si transformat in provincie romana. Francii, popor germanic stabilit in sec. al V-lea in Galia, se contopesc cu galo-romanii si dau nastere in secolele urmatoare poporului francez. Bazele Regatului Franc sunt puse de Clovis (481-511) provenit din dinastia Merovingienilor. Carol cel Mare (768-814), cel mai de seama reprezentant al dinastiei Carolingiene, poarta razboaie victorioase impotriva saxonilor, avarilor, longobarzilor si este incoronat imparat al Occidentului, la Roma, in anul 800. Tratatul de la Verdun (843) consacra dezmembrarea Imperiului Carolingian, a carui parte occidentala va forma viitoarea Franta.In sec XII-XIV, in timpul domniilor lui Filip al II-lea August si Filip al IV-lea cel Frumos, sunt facuti primii pasi pe drumul autoritatii regale si al centralizarii statale. Dupa infrangerile franceze din prima parte a Razboiului de 100 de ani purtat impotriva Angliei (1337-1453), avantul national (Jeanne d'Arc) permite incheierea victorioasa a indelungatei confruntari. Ludovic al XI-lea (1461-1483) reprima opozitia marilor seniori, iar domnia lui Francisc I (1515-1547) inaugureaza epoca absolutismului. Raspandirea calvinismului in prima jumatate a sec al XVI-lea declanseaza pustiitoarele razboaie religioase (1562-1598) incheiate de Henric al IV-lea intemeietorul dinastiei de Bourbon (1589-1830) prin edictul de toleranta de la Nantes (1598).

Domnia lui Ludovic al XIV-lea (1643-1715) marcheaza apogeul absolutismului francez ("statul sunt eu"), Franta devenind acum prima putere europeana. Frecventele razboaie din timpul lui Ludovic al XIV-lea si Ludovic al XV-lea (1715-1774) accentueaza tensiunile sociale, pierderea prin tratatul de la Paris (10.02.1763) a posesiunilor din India si a Canadei adancind criza economica si cea de credibilitate a absolutismului Bourbonilor.Revolutia franceza (14.07.1789, caderea Bastiliei) culmineaza cu proclamarea la 22.09.1792 a Primei Republici, cu executia lui Ludovic al XVI-lea (21.01.1793) si cu dictatura iacobina (1793-1794). Razboaiele de aparare ale Republicii Franceze sunt continuate de Napoleon Bonaparte, devenit in 1804 imparat al francezilor si arbitru omnipotent al Europei continentale.Restaurata in 1815, domnia Bourbonilor este inlaturata de revolutia din iulie 1830, care impune monarhia constitutionala a lui Ludovic Filip (1830-1848). In urma revolutiei din februarie 1848 este proclamata a II-a Republica (1848-1852), apoi puterea este acaparata de Ludovic Napoleon (nepotul lui Napoleon I), care se proclama sub numele de Napoleon al III-lea Imparat al Frantei (1852-1870).Infrangerea in razboiul cu Prusia (1870-1871) are ca urmare proclamarea de la 4.09.1870 a celei de-a III-a Republici si scurtul intermezzo al insurectiei proletare a Comunei din Paris (martie-mai 1871). Pacea de la Frankfurt pe Main (10.05.1871) consacra pierderea Alsaciei si a Lorenei. Cucerirea Algeriei (1830-1847) este urmata in a doua jumatate a secolului al XIX-lea de constituirea celui de-al doilea mare imperiu colonial al lumii (Africa septentrionala, ecuatoriala, occidentala, Indochina, Oceania etc). Impreuna cu Rusia si Marea Britanie pune bazele Triplei Aliante (1904) care, in primul razboi mondial (1914-1918) obtine victoria asupra Blocului Puterilor Centrale. Prin pacea de la Versailles (1919) Alsacia si Lorena sunt retrocedate de catre Germania Frantei. La 3.09.1939 Germania incearca sa se revanseze si-i declara Frantei razboi, dupa care invadeaza teritoriul francez, pentru ca la 22.06.1940 maresalul P. P�tain sa semneze actul de capitulare. Generalul Charles de Gaulle lanseaza in iunie 1940, la Londra, celebrul apel la continuarea luptei de catre francezi si constituie Comitetul National Francez care coordoneaza rezistenta antinazista. Debarcarea din Normandia (6.06.1944) si insurectia victorioasa a Parisului (19-25.08.1944) permit instalarea guvernului provizoriu prezidat de generalul de Gaulle. Constitutia din octombrie 1946 proclama cea dea IV-a Republica si transforma Imperiul Colonial in Uniunea Franceza. Politicianismul si razboaiele de emancipare nationala din Indochina (1945-1954) si Algeria (1954-1962) adancesc criza celei de-a IV-a Republici si duc la instalarea unui guvern in frunte cu generalul de Gaulle care proclama la 4.10.1958 cea de-a V-a Republica, cu atributii sporite pentru seful statului.In Pompidou (1969-1974) marea majoritate a coloniilor franceze (10,5 milioane km2, 48 milioane locuitori in 1939) isi dobandesc independenta, iar Franta initiaza o politica externa independenta, de distantare fata de hegemonismul nord-american, retragandu-se din organismele militare ale NATO si SEATO si intretinand relatii speciale cu URSS si China. Alegerile din 1981 sunt castigate de Fran�ois Mitterrand, candidatul Partidului Socialist Francez, devenind cel de-al XXI-lea presedinte al Frantei (reales pentru un nou mandat in 1988), iar cele legislative din acelasi an au dat castig de cauza aceluiasi partid, care obtine majoritatea absoluta in Adunarea Nationala. Dupa o "coabitare" a presedintelui Mitterrand cu un guvern de centru-dreapta (1986-1988), alegerile parlamentare din 1988 readuc la putere Partidul Socialist, care sufera insa o zdrobitoare infrangere in martie 1993, parasind scena politica.

STATUL

Franta este Republica Prezidentiala, potrivit Constitutiei din 6.10.1958. Activitatea legislativa este exercitata de presedinte si de catre Parlament, compus din Senat si Adunarea Nationala. Puterea executiva apartine atat presedintelui cat si Consiliului de Ministri (numit de presedinte in urma alegerilor legislative). Exista 22 de partide politice, printre care: Adunarea pentru Republica (1976), Uniunea pentru Democratia Franceza (1978, alianta de patru partide), Partidul Socialist Francez (1901), Miscarea Radicalilor de Stanga (1973), Partidul Socialist Unificat (1960), Partidul Comunist Francez (1920), Partidul Ecologist (1984).

ECONOMIA

Situata printre primele cinci puteri ale economiei mondiale, Franta dispune de variate resurse minerale, dar cu o productie modesta si in scadere, apeland in masura din ce in ce mai mare la importul de materii prme si semifabricate. Industria are un ridicat nivel tehnologic, competitiv mai ales in aeronautica, material rulant, energia nucleara, industria alimentara. In ansamblul economiei mondiale, pozitia Frantei s-a erodat in ultimele doua decenii (in 1970 reprezenta 8,2% din productia industriala a OECD iar in 1990 doar 5,7%).Politica de reconversiune energetica (reducerea dependentei de importul de hidrocarburi) a condus la sporirea la 70% a ponderii centralelor nucleare in productia de energie electrica (locul intai pe glob). Marile

concentrari industriale sunt: regiunea pariziana, valea Rh�nului, Sena inferioara, zona Lyon. Productia industriala este extrem de diversificata, pondere mai mare in cadrul exportului avand industria autovehiculelor, utilajelor industriale, aeronautica, chimia de sinteza si industria alimentara (unt, branzeturi si vinuri). Agricultura antreneaza 7% din populatia activa desi are o contributie redusa in PNB (3,3%), Franta situandu-se pe locul intai in Europa si cinci in lume la productia de cereale.Ca valoare a exporturilor agricole, Franta ocupa locurile doi-trei pe glob. Viticultura este si ea larg reprezentata (locul al doilea pe glob la productia de struguri si de vinuri). Cresterea animalelor asigura 53% din valoarea porductiei agricole. Se cresc bovine, porcine si ovine. Reteaua cailor de comunicatii este bine dezvoltata si polarizata de capitala. Balanta comerciala este echilibrata, principalii parteneri fiind tarile CEE. Turismul are o contributie insemnata (peste 20 miliarde USD anual) la balanta de plati. Ajutorul financiar extern acordat de Franta insumeaza 7,5 miliarde USD anual.

Destinatii externe > Europa > FrantaFranta - Date generaleNumele oficial  : Republica FrancezaCapitala  : ParisSuprafata  : 543.965 kmpPopulatia  : 59.331.000 locuitoriLocalizare  (Vezi harta)Europa de Vest, cu iesire la Canalul Manecii, intre Belgia si Spania si la Marea Mediterana intre Italia si SpaniaGeografieRelief  : platouri, campii si dealuri in centru, nord si vest; Alpii in est si Pirineii

in sud;Clima  : mditeraneeana de-a lungul coastelor; ierni reci si veri calde; ocazional

bate mistralul (vant rece si uscat pe directia nord - nord vest)Altitudine minima  : Delta Raului Rhon, 2 mAltitudine maxima  : Mont Blank, 4810 mPopulatieGrupuri etnice : celti si latini, slavi , nord africani , indochinezi , minoritati basceReligie  : 90% catolici, 2% protestanti, musulmani, ortodocsi, s.a.Limbi vorbite  : franceza (limba oficiala), occitana, catalana, bretonaPoliticaForma de guvernamant  : republica prezidentialaSarbatoarea nationala  : 14 iulie (aniversarea caderii Bastiliei - 1789)EconomieMoneda  : EuroAlte informatiiFus orar  : GMT + 1 (Central European Time)Prefix telefonic  : 00 33Electricitate  : 230V 50Hz