Daniela Roventa Frumusani

1

Facultatea de Jurnalism şi ŞtiinŃele Comunicării

Universitatea din Bucureşti

Specializarea ŞtiinŃele Comunicării Nivel licenŃă

TEHNICI DE ARGUMENTARE

Titular de curs:

PROF.UNIV. DR. DANIELA FRUMUSANI


2 ŞtiinŃele Comunicării

Acest material este protejat prin Legea dreptului de autor şi a drepturilor conexe nr. 8 din 1996, cu modificările ulterioare.

Dreptul de autor îi aparŃine prof. univ. dr. Daniela Frumuşani, Facultatea de Jurnalism şi ŞtiinŃele Comunicării, Universitatea din Bucureşti, are dreptul de utilizare a acestui material.

Nici o parte a acestui material nu poate fi copiată, multiplicată, stocată pe orice suport sau distribuită unor terŃe persoane, fără acordul scris al deŃinătorului dreptului de autor.

Citarea se face numai cu precizarea sursei.



CUPRINS

1.UNITATEA DE INVATARE 1 - INTRODUCERE. RETORICĂ, ARGUMENTARE, STRATEGII DISCURSIVE

1.1. Societatea contemporană şi revirimentul retoricii

1.2. Macroretorica şi microretorica

1.3. Argumentare şi interacŃiune discursivă

1.4. Inculcarea orientării argumentative

1.5. RelaŃia ethos/logos/pathos

2.UNITATEA DE INVATARE 2 - INCURSIUNE ÎN DIACRONIA RETORICII ŞI ARGUMENTĂRII

2.1. Geneza sistemului retoric

2.2 Cele cinci elemente ale sistemului retoric

2.3. Orientări argumentative contemporane

2 3.1. Neoretorica

2.3.2. Argumentare şi logică naturală

2.3.3. Argumentarea în perspectivă lingvistică

2.4.CONCLUZII ASUPRA RETORICII CLASICE ŞI MODERNE

3. UNITATEA DE INVATARE 3 - NEORETORICA şi GÂNDIREA CONTEMPORANĂ

3.1. PREMISELE ŞI CADRUL ARGUMENTĂRII

3.1.1. Argumentarea şi filosofia lui nu

3.1.2 Argumentarea ca raport între explicit şi implicit

3.1.3 Fapte/ adevăruri/ prezumŃii

3.1.4 Valori/ ierarhii/ toposuri



3.1.5 Acordul ca fundament sau cadru argumentativ

3.2. ARGUMENTE QUASI LOGICE

3.2.1 ContradicŃie şi incompatibilitate

3.2.2 Identitate şi argumentare

3.2.3 Argumentul reciprocităŃii sau simetriei

3.2.4 Argumentul tranzitivităŃii

3.3. Argumente bazate pe structura realului

3.3.1. LEGĂTURILE DE SUCCESIUNE

3.3.2. LEGĂTURILE DE COEXISTENłĂ

3.4. Argumente care creează structura realului

3.5. Argumente bazate pe disocierea noŃiunilor

4. UNITATEA DE INVATARE 4 - ARGUMENTARE ŞI LOGICĂ NATURALĂ

4.1. LOGICA LIMBII NATURALE

4.2. CONCEPTUL DE SCHEMATIZARE

4.3. TRIADA SCHEMATIZARE/ JUSTIFICARE/ ORGANIZARE

4.3.1 Schematizarea şi operaŃiile de determinare

4.3.2 FuncŃia de justificare a limbajului

4.3.3 FuncŃia de organizare. CoerenŃa

4. 4. TEATRALITATEA ARGUMENTĂRII

5. UNITATEA DE INVAłARE 5- STRATEGII ARGUMENTATIVE

5.1 ARGUMENTAREA ŞI STRATEGIA DISCURSULUI

5.2 INTEROGAłIA

5.3 NEGAłIA POLEMICĂ



5.4 RESPINGEREA CAUZEI

5.5 METAFORĂ ŞI ARGUMENTARE

5.5.1 Dimensiunea metaforică. Modele restrictive şi modele extensive

5.5.2 Metafora lingvistică/ metafora poetică/ metafora ştiinŃifică

6. UNITATEA DE INVATARE 6- DISCURSUL ARGUMENTATIV CA TIP DISCURSIV

6.1. TEXT /VS/ DISCURS

6.1.1 Categorizare şi genuri discursive

6.1.2 Discursul. Definire şi delimitări

6.1.3 Discurs/ text. Standarde de textualitate

6.2. TIPURI TEXTUALE. NARATIVITATE/ DESCRIERE/ ARGUMENTARE

6.3. NARATIVUL SAU TIPUL TEXTUAL NARATIV

6.3.1. Narativitatea - formă fundamentală a cunoaşterii şi comunicării

6.3.2. Narativul. ActanŃi şi evenimente.Modele narative

6.3.3. Argumentare şi narativitate

6.4. TIPUL DESCRIPTIV

6.5. TIPUL ARGUMENTATIV

7. CONCLUZII

8. BIBLIOGRAFIE



1. UNITATEA DE INVATARE 1 - INTRODUCERE. RETORICĂ, ARGUMENTARE, STRATEGII DISCURSIVE

Obiectivele unităŃii de învăŃare nr. 1

1.1 Identificarea rolului argumentării în societatea contemporană a informaŃiei şi comunicării

1.2

1.3.

Delimitarea scopului şi a dimensiunii argumentative a discursului

Dobândirea abilităŃilor practice necesare corelării parametrilor ethos-logos-pathos în vederea construirii unui discurs eficient

Tehnici de argumentare 7

1.UNITATEA DE INVATARE 1 - INTRODUCERE. RETORICĂ, ARGUMENTARE, STRATEGII DISCURSIVE

1.1. SOCIETATEA CONTEMPORANĂ ŞI REVIRIMENTUL RETORICII Motto: „ Nu se poate să nu argumentezi în viaŃa cotidiană”

Parafrazînd axioma comunicării „Nu se poate să nu comunici” (Scoala de la Palo Alto) vom proceda prin extensie afirmând:”Nu se poate să nu argumentezi”.

Exemplu In relaŃiile familiale sau profesionale, în demersuri cotidiene, în activităŃi asociative sau militante recurgem la argumentare. Numeroase roluri sociale sunt bazate pe acest demers: avocaŃii şi oamenii politici, psihologii şi oamenii de ştiinŃă, actorii disciplinelor comunicării sau ai managementului vizează obŃinerea unui rezultat prin influenŃarea cognitivă şi afewctivă a interlocutorilor.

Activitatea discursivă este necesarmente legată de chestiunea eficacităŃii.

Fie că ne adresăm unui public general, unui grup anume sau unui auditor privilegiat, discursul urmăreşte adeziunea, impactul la ideile prezentate.

El are în această situaŃie:

• un scop argumentativ (este cazul discursului politic, publicitar,mediatic, didactic).

Discursul poate însă avea şi un scop mai modest:

acela de a orienta reprezentările noastre, felul de a percepe realitatea sau de a simŃi (este cazul ficŃiunii literare, autobiografiei sau conversaŃiei cotidiene).

Vorbim în acest caz de o:

• dimensiune argumentativă (implicită)-cf şi Ruth Amossy, 2006:6.

Deşi datează de milenii, exigenŃa argumentării nu şi-a pierdut actualitatea.”Un bărbat sau o femeie modernă este o persoană care ştie să convingă” ( P.Breton, 2008:5).

Toate chestiunile legate de eficienŃa vorbirii, convingere, mobilizare de o importanŃă capitală în era dialogului şi a democraŃiei participative sunt centrale într-o disciplină străveche, născută în antichitate:

Introducere. Retorica. Argumentare, Strategii discursive

8 Tehnici de argumentare

RETORICA

In antichitate retorica-ars bene dicendi - a însemnat studiul vorbirii elocvente.

De-a lungul secolelor a accentuat dimensiunea stilistică, ornamentală a discursului (”retorica restrînsă” Gérard Genette 1972) pentru a reveni în forŃă în a doua jumătate a secolului trecut, odată cu emergenŃa problematicii comunicării şi a dezvoltării ştiinŃelor sociale şi ale limbajului.

Retorica antică avea două preocupări inseparabile:

• eficacitatea

• etica

Convingerea implică respectul faŃă de ceilalŃi şi respectul de sine.

Prezentarea noastră asumă această dublă exigenŃă de eficacitate corelată cu etica şi respectul în tradiŃia umanistă şi democratică a începuturilor acestei discipline.

1.2. MACRORETORICA ŞI MICRORETORICA Deschisă şi plurală, gândirea modernă:

• sondează (în mai mare măsură decât în paradigmele anterioare) necunoscutul, căutând în real nu ceea ce confirmă, ci ceea ce contrazice cunoştinŃele anterioare;

• preferă întrebările răspunsurilor;

• accentuează solidaritatea conceptuală, complementaritatea teoriilor.

“Nu există decât o modalitate de progres în ştiinŃă: negarea ştiinŃei deja constituite” (G. Bachelard, 1981: 32). În această perspectivă constituirea cunoaşterii este tocmai diacronia obstacolelor, a “rupturilor epistemologice” pe care o societate a trebuit să le traverseze.



Or, o asemenea ruptură este reprezentată şi de viguroasa reabilitare a retoricii şi argumentării la mijlocul secolului trecut:

A. macroretorica (prin lucrările lui C. Perelman şi L. Olbrechts-Tyteca La Nouvelle rhétorique. Traité de l’argumentation 1958, vizând reinterpretarea teoriei aristotelice a argumentării într-o lume guvernată de imperativul comunicării)

www.philodroit.be

B. microretorica sau teoria figurilor de stil, reteoretizate de Grupul I în Retorica generală.

Aşa cum reiese din titlul lucrării „Neoretorica. Tratat de argumentare”, pentru Perelman cele două denumiri sunt apelative indisociabile care desmnează mijloacele prin care discursul obŃine adeziunea interlocutorilor la tezele ce le sunt prezentate.

Pentru alŃi cercetători însă retorica desemnează doar arta seducŃiei şi manipulării, în timp ce argumentarea desemnează argumente valide, raŃionale.

Dubla denumire acoperă de fapt opoziŃia străveche ce datează de la Platon şi Aristotel: pentru Platon arta persuasiunii este manipulare pură,

în timp

ce

pentru Aristotel retorica avea o funcŃie pozitivă în viaŃa cetăŃii.



Aristotel (384 – 322 i. Hr.) Platon (427- 347 i.H.)

De fapt retorica este spaŃiul paradoxal al posibilităŃii democraŃiei dar şi al ameninŃării acesteia (E.Danblon, 2004:7): retorica este singura soluŃie împotriva forŃei deoarece autorizează reglarea diferendelor prin conciliere, negociere, dar poate să se transforme într-o reală ameninŃare prin seducŃia demagogică.

In prezentarea noastră vom păstra indistincŃia lui Aristotel şi Perelman pentru care termenii retorică şi argumentare sunt indisociabili.

Analiza retorică sau argumentativă a discursului va evidenŃia modalităŃile multiple şi complexe ale acŃiunii şi interacŃiunii lingvistice în situaŃii concrete ale practicii sociale

Definitie

Noua retorică nu mai este deci arta vorbirii elegante, ci teoria comunicării persuasive: argumentarea devine o componentă esenŃială a activităŃii discursive în general, a celei politice, publicitare în particular. Problema care se pune este chiar aceea a transformării retoricii într-un fel de matrice a ştiinŃelor umane (cf. Michel Meyer, 1988).

Retorică şi problematizare

Retorica renaşte când ideologiile se prăbuşesc. Ceea ce era obiect al certitudinii se relativizează devenind problematic.

În această privinŃă epoca noastră se poate compara cu cea a democraŃiei ateniene şi renaşterii italiene, două mari momente ale retoricii. În primul caz asistam la înlătuarea explicaŃiilor mitice şi a ordinii



sociale aristocratice, iar în cel de-al doilea la prăbuşirea vechiului model scolastic şi pregătirea erei burgheze.

Epoca noastră “pour le meilleur et pour le pire” trăieşte ora retoricii. E suficient să deschidem televizorul, să privim mesajele publicitare, să-i ascultăm pe oamenii politici. Discursul şi imaginea trebuie să:

intereseze - DOCERE

seducă - DELECTARE

convingă - MOVERE.

Temă de reflecŃie

1. “De la prietenie la dragoste, de la politică la economie, relaŃiile se fac şi se desfac prin exces sau lipsă de retorică” (M. Meyer, 1993: 7).

Ansamblul ştiinŃelor umane şi nu doar filosofia sunt marcate de condiŃia retorică, fie că e vorba de interpretarea estetică sau poetică a fenomenului literar, fie că e vorba de analiza mesajelor politice, publicitare, mediatice, cotidiene.

În ştiinŃele politice şi psihologie retorica este sursa jocurilor de influenŃă, a mobilizării pasiunilor şi căutării consensului.“Fie că vrem, fie că nu vrem, retorica s-a insinuat în cotidian cu multiplele sale forme şi constructe, modificând modul nostru de gîndire” (M. Meyer, 1993: 11).

2. În gândirea actuală a reorganizării şi reinterpretării cunoştinŃelor (“eră a bănuielii” în formularea Nathaliei Sarraute), argumentarea devine un fel de asimptotă a activităŃii discursive care interrelaŃionează aspecte constructive şi reflexive, informative şi persuasive.

Dacă grecii din teama de asianizare (cf. Nietzsche), de anarhie şi violenŃă au căutat un instrument (organon) care să extindă jurisdicŃia raŃiunii dincolo de hotarele silogismului, cu atât mai mult societatea modernă a conflictelor, confruntărilor are nevoie de sistemul retoric ca modalitate de negociere a diferendelor.

“Cheie de boltă a culturii noastre” (O. Reboul, 1991: 80), retorica este “mai mult decât un set de reguli ...; prin amploarea observaŃiilor, precizia definiŃiilor şi rigoarea clasificărilor ea se constituie ca studiu sistematic al resurselor limbajului” (P. Guiraud, 1972: 24).



1.3. ARGUMENTARE ŞI INTERACłIUNE DISCURSIVĂ

Analiza argumentării în cadrul analizei discursului este determinată de extinderea interacŃională a cercetării lingvistice, altfel spus de:

a) introducerea alături de parametrii strict lingvistici, a unor factori socio-psihologici (“background knowledge” la J. Searle, “comuniunea de interese” la C. Perelman);

b) încorporarea de reguli Ńinând de o antropologie generală a comunicării (principiul cooperării la P. Grice, al raŃionalităŃii la A. Kasher, al pertinenŃei la Wilson & Sperber);

c) includerea dimensiunii rolurilor, statutului partenerilor.

De fapt, această focalizare dialogică concordă cu orientarea generală a ştiinŃelor omului preocupate de intercomprehensiune, de problematica receptării (estetica receptării, pedagogia receptării, “discourse comprehension”) şi cu postulatul (explicit sau implicit) că orice discurs fără a fi necesarmente dialogat este întotdeauna dialogic.

In locul discursivităŃii lineare, telegrafice (de la stânga la dreapta) a anilor “60, apare o logică polifonică în cadrul căreia “A vorbi înseamnă a anticipa calculul interpretativ al celuilalt” (conform pertinentei formulări a lui Francois Flahault - La parole intermédiaire), pentru că interacŃiunea reprezintă realitatea fundamentală a limbajului.

Temă de reflecŃie

De ce argumentăm?

Pentru a convinge pe cineva care nu are aceeaşi opinie.

DiferenŃa de opinie caracteristică societăŃii contemporane este adevăratul motor al argumentării.

Dacă am trăi într-o societate în care toŃi afirmă şi cred (sunt obligaŃi să creadă) acelaşi lucru, acest curs şi toate manualele de argumentare nu ar avea nici un rost. De fapt, diferenŃele de opinie caracterizează chestiuni simple cotidiene, dar au şi mize extrem de grave. In plus, se presupune (se speră) că ne putem schimba opiniile



şi că putem să-i schimbăm pe ceilalŃi.

De ce argumentăm?

Pentru a provoca o schimbare.

Exemplu O problemă recurentă a multor cupluri este partajul sarcinilor domestice atunci cînd ambii parteneri lucrează. Acest subiect poate deveni sursă de conflict atunci cînd soŃul este tributar al modelului patriarhal sau adeptul variantei moderne (la fel de nesatisfăcătoare pentru soŃie) de preluare doar a sarcinilor nobile sau rarisime (repararea maşinii, bricolajul, grădinăritul). SoŃia ca promotoare a principiului egalităŃii se află în poziŃia celui care trebuie să convingă - să producă o schimbare a universului de credinŃe - pentru a provoca o schimbare comportamentală. In acest caz identificarea concretă a schimbării este clară.

Alteori este suficient ca preopinentul să afirme „Da, aşa este, nu am analizat niciodată lucrurile din acest unghi de vedere; cred că mă voi ralia opiniei tale” pentru a imagina o schimbare ulterioară de comportament.

Deci, a argumenta pentru a provoca o schimbare epistemică( a universului de gîndire) şi ulterior acŃională este dificil?

Da, pentru că ea presupune o latură teoretică (acordul cu teza egalităŃii în exemplul nostru) şi o latură practică, ce presupune la un partener adept al conotaŃiilor” macho” o pierdere de imagine, stimă de sine etc.

Dificultatea rezidă şi în manevrarea adecvată (contextualizată) a modalităŃilor tehnice de argumentare (exemple, ilustrări, analogii, argumente, citate etc.)

DefiniŃie. În perspectivă logico-lingvistică şi acŃională argumentarea se constituie ca dispozitiv discursiv complex (cf. şi M.TuŃescu, 1998)

I interacŃional (subîntins de o logică a schimbării - modificarea universului de credinŃe şi cunoştinŃe, precum şi a dispoziŃiilor acŃionale ale interlocutorului în cazul unui act reuşit)

I dialogic (ce mobilizează destinatarul- “alteritate constitutivă” a interacŃiunii discursive)

I coerent (sau bine format sintactic, semantic şi situaŃional)

I inferenŃial (construind un parcurs interpretativ orientat)



I pertinent (esenŃială va fi adaptarea argumentelor la situaŃia de comunicare în condiŃiile păstrării libertăŃii de opinie a interlocutorului). Aristot spune „Voi lua următoarea analogie”, pe care auditoriul o va accepta sau nu: dacă analogia este pertinentă locutorul o va accepta fără violenŃă mentală (ca în cazul propagandei).

Nivelurile de analiză ale dispozitivului argumentativ cuprind:

i) lexicul (“citadinită”, “cotrocenizarea puterii” la O. Paler, “jirinovskizarea” lui ElŃîn apud-Ion Cristoiu devin cuvinte ale limbii, ale limbajului publicistic)

ii) secvenŃa de acte de vorbire (-” ServiŃi cafea?” -” Vreau să dorm peste două ore”, în care răspunsul este o argumentare a unui refuz indirect)

iii) textul integral (bazat pe o strategie narativă, polemică, metaforică etc. ca în celebra arhitectură metaforică pascaliană: “Omul este o trestie, dar o trestie gânditoare”).

În investigarea limbajului este urgentă depăşirea etapei asimetrice de analiză exclusivă a producerii în detrimentul receptării. Devine absolut necesar:

• să analizăm interrelaŃia acŃiunilor într-o perspectivă macrostructurală (macroacte de limbaj, secvenŃe de acte, coerenŃă textuală)

• să stabilim înlănŃuiri argumentative, posibile argumentative, dat fiind că acŃiunea verbală produce o modificare a universului epistemic al agenŃilor, mobil al unor acŃiuni non verbale viitoare.

Exemplu Este evident faptul că acŃiunea verbală a locutorului poate produce atît o acŃiune verbală cît şi una non verbală a interlocutorului (întrebarea “Cât e ceasul?” poate furniza fie replica “E ora 11,00”, fie plecarea precipitată a invitatului care a înŃeles în virtutea datelor contextului, că e momentul să plece.

Deci, este pertinent să examinăm în paralel acŃiunea agentului,datele contextului şi reacŃia co-agentului.

1.4. INCULCAREA ORIENTĂRII ARGUMENTATIVE

Încercând să reformulăm în perspectivă argumentativă maximele griciene ale comunicării eficiente, bazate pe principiul cooperării



actorilor discursivi (P. Grice, 1975), am putea conecta intenŃiilor şi maximelor locutorului, maximele complementare ale interlocutorului (cf. C. Perelman - Olbrechts-Tyteca, 1958).

MAXIME LOCUTOR INTERLOCUTOR

Calitate sinceritate i.e. enunŃuri adevărate credulitate - considerarea

enunŃurilor ca adevărate

Cantitate informativitate optimă + sintaxă argumentativă pertinentă

interes i.e. relaŃie cantitativă

între noua informaŃie şi

informaŃia de fundal

(“background knowledge”)

Modalitate organizare coerentă, graduală a vectorialităŃii argumentative (fie argumentul şoc la început - Aa cu scăderea forŃei persuasive, fie argumentul şoc la sfârşit - aA - modelul american al efectului remanenŃei, fie ordinea triadică “nestoriană” AaA, beneficiind de un incipit şi final puternic

sesizarea acestei vectorialităŃi

RelaŃie adecvare referenŃială (în câmpul disciplinar investigat), adecvare intersubiectivă (discurs simetric între egali/vs/discurs asimetric)

adeziune/respingere a argumentării propuse

Dat fiind că discursul este adesea conflict şi presiune ideologică şi/sau acŃională (“PretenŃia de a descrie realitatea nu este decât travestirea unei pretenŃii fundamentale şi anume aceea de a exercita o presiune asupra opiniilor celorlalŃi” - O. Ducrot & J.C. Anscombre, 1983: 169), argumentarea este verbalizata prin:

• acte angajante de tipul “a contrazice”, “a contesta”, “a ridica o obiecŃie”, “a susŃine”, “a menŃine”

• un ansamblu de strategii de insistenŃă, insinuare, ignoranŃă simulată etc. care constituie macro-acte de limbaj (“a contrazice”, “a presupune”).

TradiŃia europeană (franceză în primul rând) este legată de opoziŃia tranşantă demonstrare raŃională vs. exprimarea sentimentelor, altfel



spus raŃiune vs.emoŃie, mental vs. corporal şi nu în ultimă instanŃă ştiinŃă vs. artă.

ConsecinŃa acestei tradiŃii opresante este opinia eronată că putem convinge doar demonstrând sau doar emoŃionând, când de fapt raŃionalitatea şi afecŃiunea conlucrează prin:

• scheme cognitive (organizare argumentativă)

• modulare expresivă (figuri de stil, modalizare şi personalizare a discursului)

• interpelare a interlocutorului (cf. infra 1.5.)

1.5. RelaŃia ethos/logos/pathos

Recent situată ca interdisciplină în câmpul ştiinŃelor comunicării, argumentarea face parte din familia acŃiunilor umane avînd drept finalitate convingerea, alături de manipulare, propagandă, seducŃie şi demonstraŃie.

Argumentarea diferă esenŃialmante de violenŃă, seducŃie sau demonstrare.

A argumenta nu este nicidecum un lux, ci o necesitate.

A nu putea argumenta este o altă cauză de inegalitate culturală care se suprapune tradiŃionalei inegalităŃi economice.

Or, sistemul democratic acordă tuturor cetăŃenilor dreptul de a lua cuvântul prin instituirea libertăŃii de expresie ca drept constituŃional de bază. De aceea în secolul XX, după căderea regimurilor totalitare istoria retoricii se va confunda cu istoria politică.

Polisemia retoricii

TradiŃional asociată lui “ars bene dicendi”, retorica trimite de fapt la o multitudine de semnificaŃii contextuale:

1. persuasiune şi convigere, altfel spus crearea asentimentului;

2. seducŃie sau manipulare;

3. instituirea verosimilului, opiniei sugerând inferenŃe sau chiar calculându-le în locul interlocutorului;

4. sugerarea implicitului prin explicit;

5. instituirea unui sens figurat, descifrat pe baza sensului literal;

6. utilizarea unui limbaj figurat şi stilizat (limbajul literar);



7. decelarea intenŃiilor locutorului sau autorului textului prin intermediul “urmelor” enunŃării în enunŃ (cf. şi M. Meyer, 1993: 17-18).

Din punctul de vedere al oratorului, ceea ce contează în primul rând este varietatea formelor “retorice” de persuadare a auditoriului: manipulare, seducere, propagandă (cf. infra).

Propaganda reprezintă o violenŃă mentală (viol al mulŃimii în formularea memorabilă a lui Serge Tchakotine), manipularea psihologică subliminală funcŃionează ca “persuasiune clandestină” (Vance Packard), iar seducŃia se bazează pe contactul direct cu publicul vizat (celebrele “băi de mulŃime” ale oamenilor politici).

Convingere

ŞtiinŃă

Manipulare

DemonstraŃie

Propagandă

ArgumentaŃie

SeducŃie

Retorică

(P. Breton, 1996:5)

In timp ce ştiinŃa se bazează pe demonstraŃie, retorica se construieşte prin argumentaŃie; un discurs eficient va articula pertinent intenŃiile şi competenŃele locutorului, aşteptările publicului şi caracteristicile mesajului.

Din punctul de vedere al vorbitorului importantă este cunoaşterea domeniului, a cunoştinŃelor şi aşteptărilor auditoriului şi evident competenŃa sa discursivă.



Din punctul de vedere al auditoriului ceea ce contează cel mai mult sunt descifrarea intenŃiilor vorbitorului, a sensului impus derivat din sensul expus, a orientării argumentative induse.

În sfârşit, mesajul în sine se bazează pe sensul lingvistic şi condiŃiile pragmatice ale utilizării sale, pe genurile discursive utilizate (în variantă tipologică: discurs cotidian /vs/ literar /vs/ mediatic şi structurală: discurs narativ /vs/ discurs descriptiv /vs/ discurs prescriptiv etc.).

RelaŃia între sine (ethos) şi ceilalŃi (pathos) via logos reprezintă esenŃa principalelor modele lingvistice din antichitate până în zilele noastre,iar articularea lor succesul discursului argumentativ.

Modelul Eul Quaestio

(Discursul)

Celălalt

Aristotel ethos logos pathos

Bühler expresie denotaŃie persuasiune sau emoŃie

Jakobson emiŃător mesaj receptor

Austin ilocuŃionar locuŃionar perlocuŃionar

(M. Meyer, 1993:23)

De aici pertinenta definire a retoricii în recenta sinteză a lui Michel Meyer: “retorica este întâlnirea dintre oameni şi limbaj în prezentarea diferenŃelor şi identităŃilor lor. Ei afirmă identitatea prin limbaj pentru a se regăsi, a se respinge, a găsi un moment de comunicare sau dimpotrivă a constata că îi desparte un “zid” (M. Meyer, 1993: 22).

În istoria raportului dintre cele trei componente ethos/logos/pathos au existat momente de

a) hegemonie a logosului (viziunea logicizantă, carteziană a limbajului),

b) dominare a pathosului (în retorica manipulatoare - propaganda) sau



c) supralicitare a ethosului (rolul determinant al subiectului, problema moralei sale).

Platon îi situa pe poeŃi şi pe sofişti în aceeaşi tabără pentru efortul lor de a face să pară adevărate sau măcar verosimile, discursuri neadevărate. De fapt ar trebui opusă argumentarea care ridică probleme ce separă interlocutorii de retorica ce prezintă chestiunile ca fiind rezolvate; prima este raŃională, ultima manipulatoare.

Roland Barthes utilizează conceptul de retorică neagră pentru această strategie falsificatoare, manipulatoare a discursului şi retorică albă, analiza critică, lucidă a procedeelor discursive.

Pentru a restabili acest echilibru şi a întemeia retorica şi argumentarea ca ştiinŃe critice, vor trebui abandonate o serie de prejudecăŃi precum ruptura afectivitate/argumentare sau suprapunerea afectivitate = iraŃionalitate.

În perspectiva raŃionalităŃii profunde a schimbului discursiv, raŃionalitate ce nu exclude dimensiunea figurală, argumentarea îmbogăŃeşte însăşi semnificaŃia libertăŃii umane: “Numai existenŃa unei argumentări care să nu fie nici constrângătoare nici arbitrară acordă un sens libertăŃii umane, condiŃie de exercitare a unei alegeri rezonabile” (C. Perelman & Olbrechts-Tyteca, 1958: 673).

Test de autoevaluare

TEST DE AUTOEVALUARE

1. Functia discursului retoric este:

a.de acuzare sau aparare

b. de persuadare

c. de creare a unei bune dispozitii

d. de detensionare

2. Macroretorica priveste:

a.frazele

b.propozitiile

c.cuvintele

d.discursul in ansamblu

3. A nu se tine seama de feed-back-ul auditoriului este:

a. eroare



b.un lucru optional

c.un lucru fara repercursiuni grave

4. Retorica este negocierea distantei dintre indivizi (in raport cu o anumita problema) prin intermediul …….

a.argumentarii

b.limbajului

c.statutului

5. Se vorbeste de retorica rediviva în

a. Renastere

b. Secolul al XIX lea

c. Secolul al XX lea

6. Retorica şi argumentarea se dezvoltă în

a. regimuri totalitare

b. regimuri democratice

7. Retorica se pronunta asupra

a. opiniei

b. certitudinii.

c. adevarului

8. Argumentarea se bazeaza pe

a. limba naturala

b. limbajul formal

9. Componenta stilistică a retoricii este:

a. micro-retorica

b. macro-retorica

10. Definirea retoricii drept negociere a distanŃei dintre indivizi prin intermediul limbajului apartine lui

a.Michel Meyer

b.C. Perelman & Olbrechts-Tyteca

c.Oswald Ducrot

11. Pathosul este

a.judecata

b.simpla emotie

c.imensul rezervor retoric al valorilor, pasiunilor

12. Modelul lui Aristotel se bazeaza pe relatia dintre urmatoarele



elemente

a. ethos, logos si pathos

b. emitator, receptor, mesaj

c. ilocutionar, perlocutionar, locutionar

13. Caracterul practic este specific

a.demonstraŃiei

b.argumentaŃiei

14. Demonstratia are caracter obiectiv

a. fals

b. adevarat

15. Argumentarea are caracter

a.subiectiv

b.intersubiectiv

c.obiectiv

16. Caracterul deschis este specific

a.demonstratiei

b.argumentatiei

17. Argumentarea prezintă

a. o viziune, un punct de vedere

b. adevarul

18. In cazul demonstraŃiei ordinea este

a. aleatoare

b. strictă

19. Istoria retoricii a fost descrisă ca marginalizare a componentei filosofice şi argumentative în favoarea elementelor stilistice şi literare

a. adevărat

b. fals

20. Argumentarea..........manipularea

a. se confundă

b. se suprapune

c. se diferenŃiază



Răspunsuri şi comentarii 1. Functia discursului retoric este:

a. de acuzare sau aparare

b. de persuadare

c de creare a unei bune dispozitii

d de detensionare

2. Macroretorica priveste:

a. frazele

b. propozitiile

c. cuvintele

d. discursul in ansamblu

3. A nu se tine seama de feed-back-ul auditoriului este:

a. o eroare

b. un lucru optional

c. un lucru fara repercursiuni grave

4. Retorica este negocierea distantei dintre indivizi (in raport cu o anumita problema) prin intermediul …….

a. argumentarii

b. limbajului

c. statutului

5. Se vorbeste de retorica rediviva in

a. Renastere

b. Secolul al XIX lea

c. Secolul al XX lea

6. Retorica şi argumentarea se dezvoltă în

a. regimuri totalitare

b. regimuri democratice

7. Retorica se pronunta asupra

a. opiniei

b. certitudinii.

c. adevarului


a. limba naturală

b. limbajul formal



9. Componenta stilistică a retoricii este:

a. micro-retorica

b. macro-retorica

10. Definirea retoricii drept negociere a distanŃei dintre indivizi prin intermediul limbajului aparŃine lui

a. Michel Meyer

b. C. Perelman & Olbrechts-Tyteca

c. Oswald Ducrot

11. Pathosul este

a. judecata

b. simpla emoŃie

c. imensul rezervor retoric al valorilor, pasiunilor

12. Modelul lui Aristotel se bazează pe relaŃia dintre următoarele elemente

a. ethos, logos si pathos

b. emiŃător, receptor, mesaj

c. ilocuŃionar, perlocuŃionar, locuŃionar

13. Caracterul practic este specific

a. demonstraŃiei

b. argumentaŃiei

14. DemonstraŃia are caracter obiectiv

a. fals

b. adevărat

15. Argumentarea are caracter

a. subiectiv

b. intersubiectiv

c. obiectiv

16. Caracterul deschis este specific

a. demonstraŃiei

b. argumentaŃiei

17. Argumentarea prezintă

a. o viziune, un punct de vedere

b. adevărul

18.In cazul demonstraŃiei ordinea este



a. aleatoare

b. strictă

19. Istoria retoricii a fost descrisă ca marginalizare a componentei filosofice şi argumentative în favoarea elementelor stilistice şi literare

a. adevărat

b. fals

20. Argumentarea..........manipularea

a. se confundă

b. se suprapune

c. se diferenŃiază

ObservaŃie.

Răspunsurile corecte sunt boldate

Lucrare de verificare

CompuneŃi un discurs despre necesitatea predării/învăŃării retoricii, precizînd publicul căruia vă adresaŃi, maniera (discurs scris, discurs oral), locul în care îl prezentaŃi. AcordaŃi deosebită atenŃie formulelor de adresare, de încheiere precum şi raportului optim între introducere, corpul discursului şi final.

NB. Acest discurs va fi reformulat la sfîrşitul cursului, după parcurgerea tuturor unităŃilor de învăŃare, pentru a vă putea evalua optimizarea abilităŃilor de producere de discursuri.

BIBLIOGRAFIE UNITATEA 1 1. Amossy, Ruth, 2006- L’Argumentation dans le discours, Paris, Armand

Colin

2. Breton, Philippe, 1996- L’Argumentation dans la communication, Paris, La Découverte

3. Breton, Philippe, 2008 - Convaincre sans manipuler. Apprendre à argumenter, Paris, La Découverte

4. Danblon, Emmanuelle,2005 – La fonction persuasive. Anthropologie du discours rhétorique: origines et actualité, Paris, Armand Colin

5. Meyer, Michel, 1993- Questions de rhétorique. Langage, raison et séduction, Paris, Le Livre de Poche



6. Roventa-Frumusani, Daniela, 2000- Argumentarea. Modele si strategii, Buicuresti, All

7. Tutescu, Mariana, 1998 – L’Argumentation.Introduction à l’étude du discours, Bucureşti, Editura UniversităŃii din Bucureşti

Surse web:

www.danielaroventafrumusani.ro

argumentation.blog.lemonde.fr

Incursiune in istoria retoricii si argumentarii


2. UNITATEA DE INVATARE 2 - INCURSIUNE ÎN ISTORIA RETORICII ŞI ARGUMENTĂRII

Obiectivele unităŃii de învăŃare 2

2.1 Însuşirea elementelor sistemului retoric

2.2 Aplicarea elementelor sistemului retoric în analiza/generarea de tipuri discursive

Argumentare si logica naturala

27 Teoria argumentarii

2. UNITATEA DE INVATARE 2 - INCURSIUNE ÎN ISTORIA RETORICII ŞI ARGUMENTĂRII

2.1. GENEZA SISTEMULUI RETORIC

Probabil cea mai bună introducere în retorică este istoria însăşi a retoricii, disciplină bimilenară care a cunoscut trei mari momente importante într-o traiectorie de umbre şi lumini, de blam şi apologie (T. Todorov, 1977):

• geneza;

• instituŃionalizarea;

• generalizarea (retorica devenită în secolul XX proza societăŃii de comunicare).

Deja fondatorul tehnicii retorice, Gorgias afirma că discursul este un tiran puternic; discursul - infim din punct de vedere material şi total invizibil- având plenitudinea creaŃiilor divine poate atenua spaima, linişti durerea, spori compasiunea - iată in nuce ipoteza lui Austin (“How to do things with words”).

Retorica. Lumini şi umbre

Dacă în antichitate aspectul practic prevala, în zilele noastre asistăm la edificarea unei filosofii a retoricii (în problematologia lui Michel Meyer, neoretorica lui Perelman etc.), ceea ce continuă în fapt programul lui Cicero pentru care retorica înseamnă:

o formă - oratio

un subiect - quaestio

o energie - vis oratoris

Retorica - ars bene dicendi acŃionează asupra interlocutorului, limbajul fiind esenŃialmente acŃiune de instruire, delectare şi impresionare a acestuia: docere/ delectare/ movere.

Cicero106-43 BC



Lector asiduu al predecesorilor săi, Quintilian, ultimul mare retor al epocii greco-latine se distinge de amoralismul sofiştilor pentru a se apropia de moralismul platonic, dar la polul diametral opus: retorica este necesarmente morală pentru că nu poŃi vorbi bine decât dacă eşti un om de bine. Inversând preceptul socratic “nu există retorică fără virtute”, Quintilian pare să afirme”nu există virtute fără retorică” instaurând în acest fel o estetizare a moralei.

Începând cu secolul al XVII-lea vom asista la restrângerea retoricii (La Rhétorique restreinte) de care vorbeşte Genette datorată supremaŃiei evidenŃei raŃionale a cartezianismului, personale a protestantismului şi sensibile a empirismului.

În viziunea lui Descartes elocinŃa şi poezia sunt calităŃi apreciabile ale spiritului, inferioare însă raŃionamentului: “Cei care au raŃionamentul cel mai puternic şi se exprimă în mod clar şi inteligibil reuşesc să convingă chiar dacă vorbesc în bretonă şi nu au studiat niciodată retorica”.

Respinsă de empirişti în numele adevărului (John Locke afirma în Essay on Human Understanding că retorica insinuează idei false în spirit) şi de romantici în numele sincerităŃii (injoncŃiunea lui Victor Hugo “Paix à la syntaxe / Guerre à la rhétorique”), retorica va cunoaşte un reviriment extraordinar abia în mijlocul secolului trecut cu neoretorica, logica naturală, pragmatica lingvistică, altfel spus cu concepeea globală, arhitecturală a discursului.

Quintilian(35-100)

René Descartes (1596 – 1650)



Retorica si genurile deliberativ, juridic si epidictic

Retorica tradiŃională distinge după categoria subiectului tratat trei situaŃii comunicaŃionale şi trei genuri retorice. Primul scenariu a fost de natură juridică producând un discurs pronunŃat în faŃa unui public constituit în tribunal: acest tribunal va judeca fapta şi persoana care a comis-o, iar autorul discursului va apăra sau acuza această persoană. SituaŃia juridică nu se limitează doar la tribunal; o putem întâlni ori de câte ori receptorul ocupă un post de autoritate în raport cu emiŃătorul (copilul în faŃa părinŃilor sau elevul în faŃa educatorului).

În cel de-al doilea gen, deliberativul sau discursul persuasiv prin excelenŃă, autorul încearcă să determine publicul să gândească sau să acŃioneze ca el, să-i inculce o animită opinie sau decizie; este cazul marilor discursuri ideologice de natură politică sau religioasă.

În sfârşit, al treilea scenariu este epidictic (demonstrativ). El confirmă valori admise atât de emiŃător cât şi de receptor (situaŃia toastului aniversar, a necrologului sau a panegiricului).

Acest ultim gen discursiv oscilează între funcŃional şi ornamental.

Platon şi Aristotel îl corelează eticii (elogiul este un răspuns adresat virtuŃii iar blamul replica împotriva viciului).

În general epidicticul îndeplineşte o funcŃie civică şi socială, consolidând normele moralităŃii publice.

John Locke (19 Aug 1632 - 28 Oct.1704)

Genul

discursului

Tipul de auditoriu

Timpul Mijloacele Scopurile

judiciar tribunal trecut acuzare /apărare

just/injust

deliberativ adunare în agora

viitor +

- persuasiune

util/dăunător

epidictic public prezent elogiu/blam frumos/urât



Această triadă de situaŃii discursive a fost definită pe baza unor criterii:

I tematice (just/injust, avantaj/dezavantaj),

I textuale (acuzare/apărare, elogiu/blam),

I emoŃionale (clemenŃă/severitate, teamă/speranŃă, bucurie/ură),

I temporale (dimensiunea temporală dominantă: trecutul în cauzele juridice, viitorul în deciziile politice, prezentul în elogierea sau critica unei personalităŃi).

Celor trei tipuri discursive li se subsumează câteva modele funcŃionale:

i) discursul în tribunal, critica socială, drama, satira;

ii) discursul politic, textul publicitar, poezia didactică, utopia, predica;

iii) elogiul, panegiricul, pamfletul, epitaful.

Pentru teoria modernă a textului, retorica şi diviziunea sa în genuri nu au doar o semnificaŃie istorică.

Pragmatica textului poate fructifica acest concept de situaŃie textuală integrându-l într-un model textual funcŃional.

2.2. CELE CINCI ELEMENTE ALE SISTEMULUI RETORIC

Întrebându-se cum se constituie textul, retorica antică propune un model cu cinci etape ce descriu diversele stadii ale producerii discursului :

INVENTIO invenire quid dicas subiectul

(euresis) discursului

DISPOSITIO inventa disponere ordonarea

(taxis) tematică

3. ELOCUTIO ornare verbis figuri de stil

(lexis)

4. MEMORIA memoriae aemandare apelul la

(mneme) memorie

5. ACTIO agere et pronuntiare prezentarea

(hypocrisis) discursului



Definitie

Aristot a divizat retorica în INVENTIO, DISPOSITIO, ELOCUTIO şi ACTIO, tradiŃia romană (tratatele lui Cicero şi De Institutione oratoria a lui Quintilian redactate între 100 î.c. şi 95 e.n.) adaugă MEMORIA acestor patru componente.

INVENTIO permite să se răspundă la întrebarea “Despre ce este vorba?”, altfel spus să prezinte o cauză pluzibilă şi admisibilă. În acest prim moment oratorul dispune

� de topică sau ansamblul locurilor comune utile tuturor subiectelor (topoi konoi, loci communi). Bazându-se pe un fond comun de raŃionalitate toposurile reprezintă acordul tacit între emiŃător şi receptor.

� de probele extra-tehnice( mărturii, texte de lege şi jurăminte)

� şi tehnice furnizate prin intermediul discursului.

Formele cele mai frecvent utilizate ale argumentului retoric sunt entimema sau silogismul prescurtat, exemplul (istoric sau ficŃional) şi analogia.

DISPOSITIO este arta compoziŃiei sau structurării sintagmatice a discursului distribuit în câteva elemente după o schemă quasi invariabilă:

i) exordiu, având drept scop captarea auditoriului (captatio benevolentiae) pe care oratorul se străduieşte să-l facă atent şi binevoitor;

ii) propositio sau macrostructura esenŃializată a întregului discurs;

iii) narratio (diegesis): expunerea faptelor reale sau prezentate ca atare. Nararea acŃiunilor poate lua forma poveştii legendare (fabula), istoriei (historia) sau ficŃiunii (res ficta);

iv) confirmatio este momentul probei, altfel spus al consolidării argumentelor proprii însoŃite de respingerea argumentelor adversarului;

v) peroratio reprezintă finalul discursului care conŃine o recapitulatio şi o indignatio (apelul final la compasiune şi simpatie).



ELOCUTIO este dimensiunea estetică a discursului sau arta stilului (corectitudine gramaticală, efecte de ritm, tropi şi figuri). Terminologia sa este împrumutată din gramatică, muzică şi arhitectură.

Stilul trebuie să fie nu doar corect din punct de vedere lingvistic ci să convină subiectului, genului discursului.

În lumina retoricii lui Quintilian tratatele vor distinge între tropi, figuri ale cuvântului şi figuri ale gândirii, distincŃii reluate în secolul XX de Retorica generală a grupului µ. În aceeaşi perspectivă stilistică genurile discursului se distribuie după nobleŃea materiei sau a cauzei în umil, mijlociu şi sublim.

MEMORIA. Odată elaborat, discursul trebuie reŃinut. Este obiectul memoriei a cărei primă dezvoltare apare în Retorica către Herenius. Principiile mnemotehnicii (reŃinerii discursului) constau în impregnarea în memorie a unei serii de spaŃii frapante (încăpere, boltă, casă) şi imagini (forme, semne, simboluri). Mecanismul constă în crearea de spaŃii mentale. Ordinea acestor spaŃii urmează ordinea discursului; imaginile ne reamintesc lucrurile şi cuvintele.

ACTIO. În sfârşit, odată elaborat şi reŃinut, discursul trebuie pronunŃat, altfel spus reglat comportamental (voce, debit, gesturi) în funcŃie de cuvintele şi temele implicate. Punctul de pornire îl reprezintă arta actorului şi o serie de observaŃii riguros codificate privind intonaŃia, mişcarea şi gestica.

Comentariu

Această schemă nu este doar un model de generare a textului ci şi unul de analiză/interpretare, dar reconstrucŃia hermeneutică nu va începe cu ACTIO pentru a se încheia cu INVENTIO; este vorba mai degrabă de o competenŃă retorică arhitecturală, comportând un anumit număr de competenŃe parŃiale ce corespund fazelor clasice de elaborare a textului. Codul structural va avea în vedere dispunerea elementelor, cel argumentativ inventarul de toposuri, cel figural repertoriul de tropi, figuri sonore, figuri sintactice şi cel expresiv acŃiunea completă de materializare a discursului în cadrul interacŃiunii reale “face-to-face”.

BilanŃ al retoricii clasice

Destinul retoricii s-a confundat după epoca antică şi clasică cu cel al învăŃământului, altfel spus cu un corp de precepte descriptive şi normative. Reforma lui Ramus a răpit retoricii teoria argumentării (inventio şi dispositio au fost corelate logicii), nealocându-i decât componentele elocutio şi actio.



“La începutul epocii moderne s-a consumat ruptura radicală între expresie şi argumentare, între filosofia empiristă şi raŃionalism şi retorica îndepărtată de probă” ( O. Ducrot & J.M. Schaeffer, 1996: 148).

Amputată de componenta filosofică şi privilegiind doar teoria figurilor de stil, retorica nu mai este arta discursului în general, ci arta stilului rezervată esenŃialmente studiului formelor limbii literare.

DispariŃia retoricii ca disciplină de învăŃământ a caracterizat întregul secol XIX, dar a permis un secol mai târziu redefinirea raporturilor între argumentare şi expresie în filosofie, studiile literare, lingvistică în special în varianta lor pragmatică şi enunŃiativă.

Printr-o recuperare a tradiŃiei aristotelice retorica rediviva (infra 2.3.) va reintroduce jurisdicŃia raŃiunii în domeniul opiniei (doxa) şi al credinŃei.

2.3. ORIENTĂRI ARGUMENTATIVE CONTEMPORANE

În perioadele de relativă democraŃie retorica trăieşte ca artă a argumentării; într-adevăr doar un univers în care domină pluralismul, autorizează dezbaterea şi deci arta de a gestiona diferenŃele şi contradicŃiile exprimate.

În fazele de democraŃie minimală retorica se reduce la un pur exerciŃiu formal, restrângându-se la studiul ornamentelor, Ńinând de elocutio.

Această oscilaŃie între o concepŃie socială şi una formalistă este în egală măsură balansul între o concepŃie largă şi una restrânsă a retoricii (cf. şi J.M. Klinkenberg, 1996: 258).

Revitalizarea retoricii în secolul XX este marcată de o serie de direcŃii distinse după criteriul obiectului de studiu ,al conceptelor centrale şi al metodelor utilizate.

Neoretorica (reabilitarea retoricii aristotelice de către şcoala de la Bruxelles în frunte cu C. Perelman) focalizată pe mecanismele discursului social îşi are originea în filosofia dreptului şi spaŃiul de manifestare în propaganda politică, publicitate, controversa juridică.



Cea de-a doua neoretorică - retorica generală a grupului µ - s-a consacrat studiului lui elocutio.

În prima orientare conceptul dominant este cel de schemă argumentativă, în cea de-a doua, cel de figură.

În sfârşit, prima neoretorică are o vocaŃie socială unificatoare (reducerea distanŃei epistemice între interlocutori), cealaltă valorizează excepŃia, ineditul, surpriza.

Totuşi ambele sunt discipline pragmatice bazate pe principiul fundamental al cooperării (P. Grice), raŃionalităŃii (A. Kasher) şi medierii. Medierea este o condiŃie sine qua non a hermeneuticii figurii şi a calculului interpretativ: identitatea totală face orice comunicare inutilă, diferenŃa exacerbată o face însă imposibilă.

FaŃă de retorica antică empirică, noua retorică actuală analizează a posteriori faptele de limbă degajând reguli fundamentale de generare.

“Retorica antică se plasa la polul producerii intenŃionale de efecte (...), noua retorică se situează sub semnul receptării şi hermeneuticii” (J.M. Klinkenberg, 1996: 260).



Tipologia

orientărilor

argumen-

tative

Parametrii

definitorii

Neoretorica

Retorica poeziei

Logica naturală

ReprezentanŃi Perelman

Olbrechts-Tyteca

Grupul µ G. Vignaux

J.B. Grize

Postulate metodologice

discursul se adresează unui auditoriu căruia îi modifică universul epistemic, ipso facto dispoziŃiile acŃionale

figura se bazează pe teoria referinŃei enciclopedice şi efecte contextuale

logica naturală oferă prin intermediul discursului schematizarea realului

Finalitate reducerea distanŃei între interlocutori prin intermediul limbajului

dezvoltarea proprietăŃilor limbajului

(pertinenŃa figurii)

construirea unei viziuni despre lume

Unitatea minimală

tipul de argument

figura micro cosmosul etichetabil reprezentat de schematizare

Focalizare prioritară

discursul judiciar, politic, publicitar

discursul figurat (poetic în primul rând)

discursul cotidian



Tipologia

orientărilor

argumen-

tative

Parametrii

definitorii

Teoria actelor de limbaj

Argumentarea înscrisă în limbă

(Retorica integrată)

Teoria textului

ReprezentanŃi J. Searle

J. Austin

O. Ducrot

J.Cl. Anscombre

T.Van Dijk

J.Petöfi

J.M. Adam

W.Dressler

Postulate metodologice

limbajul este un comportament guvernat de reguli

orientare subsumată modelului dicŃionarului

comunicarea se realizează macrostructural prin texte, nu prin enunŃuri

Finalitate pronunŃarea unui act “successfully” schimbă starea lumii

inducerea unei orientări argumentative (i.e. a unei concluzii)

dublarea competenŃei lingvistice de o competenŃă textuală şi retorică

Unitatea minimală

actul de limbaj sau perechea de acte adiacente (“MulŃumesc”; -”Nu ai pentru ce”)

"les mots du discours”(operatori, conectori argumentativi)

textul narativ, descriptiv, argumentativ

Focalizare prioritară

discursul cotidian

discurs cotidian şi literar

discurs literar şi cotidian



2.3.1. Neoretorica

Acceptând ca motto deviza lui Jean-Paul Sartre din “Critique de la raison dialectique”: “Caracteristica unei cercetări constă în a fi nedefinită. A o numi, a o defini, înseamnă a închide cercul. Ce rămâne ? un mod finit şi perimat al culturii, ceva ca o marcă de săpun”, vom schiŃa în acelaşi mod nedefinitiv cteva direcŃii ale cercetării actuale privind argumentarea şi anume: neoretorica, logica naturală şi teoria discursului.

În viziunea noii retorici (C. Perelman & L. Olbrechts-Tyteca, 1958, La nouvelle rhétorique. Traité de l’argumentation) argumentarea înseamnă ruperea de raŃionamentul cartezian more geometrico şi de valoarea evidenŃei, pentru a promova domeniul opiniei, al plauzibilului, al consensului, dar şi al conflictului.

Definirea argumentării în noua retorică

Definind argumentarea drept “studiu al tehnicilor discursive permiŃînd producerea sau augmentarea adeziunii la tezele prezentate” (Perelman & Olbrechts-Tyteca, 1958: 5), se evidenŃiază faptul că valoarea prioritară nu este informaŃia, ci comunicarea acesteia, deci forŃa cu care elementele de probă acŃionează asupra interlocutorului.

EficienŃa argumentării în noua retorică

“O argumentare va fi eficace dacă va reuşi să sporească intensitatea adeziunii în aşa fel încît să declanşeze la auditori acŃiunea vizată (acŃiune pozitivă sau reŃinere de la acŃiune) sau să creeze cel puŃin o dispoziŃie de acŃiune care se va manifesta la momentul potrivit” (Perelman, op.cit. : 59).

ModalităŃile argumentării în noua retorică

Neoretorica situează argumentarea preponderent

• la nivelul produsului (schemele argumentative calchiate pe modele logice: tautologia: A = A - “Une femme c’est une femme”, tranzitivitatea: A = B, B = C, A = C - “Les amis de nos amis sont non amis” etc.).

Aceste scheme se întemeiază la nivelul conŃinutului pe

• anumite sisteme de valori, ierarhii şi toposuri,

iar la nivelul expresiei pe



• modalităŃi dominante (injonctivul, asertivul de tip maximă, slogan)

• figuri preferenŃiale de natură sintactică (simetria, repetiŃia, anafora)

• figuri preferenŃiale de natură semantică (ironia, metafora, metonimia).

2.3.2. Logica naturală

În viziunea şcolii elveŃiene (Jean-Blaise Grize, Georges Vignaux) argumentaŃia este efectul logicii discursive, ireductibilă la logica matematică, dar compatibilă cu ea.

Logica limbajului natural este o logică-proces, în timp ce logica sistemelor formale este o logică-sistem.

Logica naturală este virtual dialogică: “A argumenta înseamnă a căuta să determini auditoriul să facă o anumită acŃiune. De aici decurge faptul că argumentarea este totdeauna construită pentru cineva, spre deosebire de demonstraŃie care este pentru oricine. Este vorba deci de un proces dialogic” (Georges Vignaux, 1981: 30).

DefiniŃie

În raport cu neoretorica bazată pe analiza organizării argumentative şi figurale, în logica naturală (Jean-Blaise Grize, Georges Vignaux), argumentarea este definită ca instituire a unei schematizări, inevitabil legată de sistemul simbolic al unei limbi naturale şi de situaŃia de comunicare.

Ancorarea în context se realizează prin intermediul modelului situaŃiei, a unei forme-sens numite schematizare, efect al unei alegeri discursive:

I selecŃie (a obiectelor despre care se vorbeşte),

I determinare sau caracterizare a acestora,

I modalizare (asumare a discursului de către locutor)

şi al unor operaŃii logice:

I inferenŃă,

I deducŃie,

I inducŃie,



I analogie.

Ilustrare

Un exemplu pregnant de modulare a schematizării o reprezintă cele 100 de variante ale călătoriei cu autobuzul (R. Queneau - Exercices de style) sau tema cu variaŃiuni caragialiană (Groaznica sinucidere din strada FidelităŃii).

Obiectivele logicii naturale.

Corelarea structură/funcŃie, esenŃială pentru funcŃionarea discursului este şi sarcina fundamentală a logicii naturale:

“Studiul logicii naturale se situează la mijlocul drumului între un studiu structural care caută să descrie ansamblul posibilităŃilor intelectuale ale unui nivel determinat şi un studiu funcŃional concret care se ocupă de probleme de eficienŃă, de erori, de efecte, de atmosferă ... Acest studiu are în comun faptul de a nu explora un ansamblu de posibilităŃi, ci de a studia operaŃiile realmente efectuate în situaŃii pe cît de naturale posibil” (Jean-Blaise Grize, 1962 - “Implication, formalisation, logique naturelle” apud G. Vignaux, 1976: 21).

O idee importantă lansată de grupul de la Neuchâtel este cea a teatralităŃii argumentării la nivelul

I urmelor enunŃiative (intertext, clişeu, topos, mărci ale interacŃiunii) şi al

I actelor de limbaj angajate (a susŃine, a replica, a polemiza etc.): “Regăsim în discurs mărcile unei anumite imagini a auditoriului, precum şi ecoul discursurilor anterioare la care acest discurs trimite şi chiar al discursurilor posterioare pe care le anticipă” (G. Vignaux, 1976: 30).

2.3.3. Argumentarea în perspectivă lingvistică

Argumentarea ca tip discursiv

În sfîrşit, într-o a treia perspectivă lingvistică, discursul argumentativ este un tip discursiv alături de narativ (centrat pe desfăşurarea temporală), de descriptiv (organizat spaŃial, paradigmatic), de injonctiv (incitînd la acŃiune).

De fapt, nu există discurs real care să nu actualizeze mai multe tipuri textuale, iar discursul argumentativ este subiacent tuturor tipurilor: prezent în narativ prin ordonare, în descriptiv prin valorizare, în injonctiv prin componenta de persuasiune.



Argumentarea înscrisă în limbă.

O altă perspectivă -lingvistică- asupra argumentării este cea reprezentată de cercetătorii Jean-Claude Anscombre şi Oswald Ducrot, care vizează resituarea enunŃării în contextul său enunŃiativ, refuzînd să considere analiza conŃinutului explicit al enunŃului suficientă pentru înŃelegerea mecanismului argumentativ.

EnunŃul este definit ca indisociabil legat de presupoziŃiile şi implicaŃiile sale , adică de implicitul situat în amontele şi avalul discursului.

Această analiză reprezintă o “retorică integrată structurii pragmatico-semantice a discursului’ (J.-C. Anscombre & O. Ducrot, 1976). Ea examinează principiile argumentării (mai exact ale argumentativităŃii) în limbă (rolul conectorilor care orientează interpretarea discursului), în timp ce Perelman şi cercetătorii americani se situează la nivelul discursului.

DefiniŃie

Pentru Ducrot argumentarea este o influenŃă care constă în a impune destinatarului nu numai informaŃii, ci şi un parcurs interpretativ vizînd admisibilitatea unei concluzii:

”A semnifica pentru un enunŃ, înseamnă a orienta” (către o anumită concluzie).Argumentarea înseamnă deci prezentarea unui enunŃ E1 destinat să facă admisibil interlocutorului enunŃul E2 (“Este vinovat;deci trebuie să suporte rigorile legii”).

Exemplu

„E frumos afară, dar mîine am examen” va fi interpretat drept refuz de a merge la plimbare indus de elementul „dar” care dezinversează orientarea argumentativă din prima propoziŃie şi include codul implicit relaŃiei timp frumos implică în general plimbare.

Specificul acestei abordări

In cadrul acestei abordări nivelul pragmatic (contextual) este indisociabil de cel semantic, componenta retorică nefiind supraadăugată ci intrinsecă.

De aici caracterizarea de „argumentativism integral” şi accentul asupra conectorilor de tip „dar”, „de fapt”, „în cele din urmă” etc.



2.4.CONCLUZII ASUPRA RETORICII CLASICE ŞI MODERNE

FaŃă de paradigma retoricii clasice:

I deliberativ, avînd drept scop decizii de interes public (în agora),

I judiciar (vizînd apărarea/acuzarea) şi

I demonstrativ (avînd ca finalitate blamul/elogiul),

domeniile argumentativului modern cuprind:

I argumentarea cotidiană ,

I argumentarea juridică,

I argumentarea specifică diverselor ramuri şi nivele de abstractizare ale ştiinŃei,

I argumentarea publicitară etc.

ArgumentaŃia reprezintă infrastructura interacŃiunii cotidiene, partea nevăzută a aisbergului guvernat de opinie, topos, recunoscută atît de:

I neoretorică ( “Mi se pare că ideea de informaŃie este un pandant pozitivist şi simplist al ideii de argumentaŃie, pentru că argumentaŃia comportă informaŃia ca pe un caz particular, inversul nefiind adevărat” (C. Perelman, 1970: 40),

I cît şi de analiza discursului ( “PretenŃia de a descrie realitatea este travestirea unei pretenŃii fundamentale şi anume de a exercita o presiune asupra opiniilor celuilalt” (J.C. Anscombre - O. Ducrot, 1983: 143).

Dacă în diacronie opoziŃia convingere/persuasiune sau demonstraŃie/argumentaŃie era net în favoarea primului termen, la ora actuală prin lucrările lui Perelman (La nouvelle rhétorique. Traité de l’argumentation, 1958; Le champ de l’argumentation, 1970; L’Empire rhétorique, 1977) argumentaŃia nu mai este considerată seducŃie a auditoriului, ci un ansamblu de tehnici discursive menite să provoace adeziunea (printr-un proces de calcul interpretativ, de inferenŃă) interlocutorului la o teză problematică.

ConcepŃia interacŃională a activităŃii discursive readuce în actualitate faptul (adesea pus între paranteze) că discursul nu este numai discurs despre ceva, ci şi discurs produs de cineva şi adresat cuiva.




1. Unitatea minimala a neoretoricii este:

a) figura

b) tipul de argument

c) micro cosmosul etichetabil reprezentat de schematizare

2. Reprezentantii logicii naturale sunt:

a) Grupul µ

b) J. Searle si J.B.Grize

c) G. Vignaux si J.B. Grize

3. Limbajul este dialogic cand este construit ca un dialog.

a) adevarat

b) fals

4. Actele de limbaj pot fi evaluate in termeni de:

a) adevarat/fals

b)succes/esec

5. Timpul folosit in cadrul discursului deliberativ este:

a) trecut

b) prezent

c) prezent etern

d) viitor

6. Componenta stilistica a retoricii este:

a) micro-retorica

b) macro-retorica

7. Modelul lingvistic al lui Austin se bazeaza pe relatia dintre urmatoarele elemente

a) ethos, logos si pathos

b) emitator, receptor, mesaj

c) ilocutionar, perlocutionar, locutionar



8. Ce dimensiune a discursului este cuprinsa in Elocutio?

a) dimensiunea psihologica

b) dimensiunea argumentativa

c) dimensiunea estetica

9. Care dintre elementele retoricii (INVENTIO, DISPOSITIO, ELOCUTIO, MEMORIA şi ACTIO) nu a fost introdus de catre Aristotel?

a) Memoria

b) Actio

c) Inventio

10. Conform logicii naturale, discursul cotidian

a) este generat de situatie

b) vizeaza o validitate generala

c) se poate adapta oricarui gen de auditoriu

11. Ce urmareste un discurs deliberativ in argumentarea unei teme?

a) sa-i demonstreze utilitatea/inutilitatea

b) sa o elogieze/blameze

c) sa demonstreze justetea/injustetea

12. Retorica tradiŃională distinge după categoria subiectului tratat trei situaŃii comunicaŃionale, trei genuri retorice :

a)judiciar,deliberativ,epidictic

b)judiciar,politic sau religios,

c)judiciar,deliberativ,civic

13. Cele cinci elemente ale sistemului retoric sunt:

a) inventio,proposito,naratio,confirmatio,actio

b) inventio,dispositio,elocutio,memoria,actio

c) peroratio,recapitulatio,indignatio,elocutio,memoria

14. Dispositio se refera la :



a) stilul discursului

b) structura discursului

c) punerea in miscare a discursului

15. Actio presupune

a)scrierea discursului

b)construirea de argumente si structurarea lor

c)punerea in practica a discursului

d)memorarea discursului

16.Originea retoricii este:

a )juridică

b) medicală

c) poetică

17.Narativul este infrastructurat de

a) plan

b) cadru.

c) schema de actiune

18.Retorica se pronunta asupra

a) opiniei

b) certitudinii.

c) adevarului

19. Retorica antică distinge…..genuri discursive

20.Opozitia narativ/descriptiv/argumentativ este de natură

a) referenŃială

b) funcŃională

c) structurală



Răspunsuri şi comentarii 1. Unitatea minimala a neoretoricii este:

a) figura

b) tipul de argument

c) micro cosmosul etichetabil reprezentat de schematizare


a) Grupul µ


c) G. Vignaux si J.B. Grize

3. Limbajul este dialogic cand este construit ca un dialog.

a) adevarat

b) fals

4. Actele de limbaj pot fi evaluate in termeni de:

a) adevarat/fals

b)succes/esec

5. Timpul folosit in cadrul discursului deliberativ este:

a) trecut

b) prezent

c) prezent etern

d) viitor

6. Componenta stilistica a retoricii este:

a) micro-retorica

b) macro-retorica

7. Modelul lingvistic al lui Austin se bazeaza pe relatia dintre urmatoarele elemente

a) ethos, logos si pathos

b) emitator, receptor, mesaj

c) ilocutionar, perlocutionar, locutionar



8. Ce dimensiune a discursului este cuprinsa in Elocutio?

a) dimensiunea psihologica

b) dimensiunea argumentativa

c) dimensiunea estetica

9. Care dintre elementele retoricii (INVENTIO, DISPOSITIO, ELOCUTIO, MEMORIA şi ACTIO) nu a fost introdus de catre Aristotel?

a) Memoria

b) Actio

c) Inventio

10. Conform logicii naturale, discursul cotidian

a) este generat de situatie

b) vizeaza o validitate generala

c) se poate adapta oricarui gen de auditoriu

11. Ce urmareste un discurs deliberativ in argumentarea unei teme?

a) sa-i demonstreze utilitatea/inutilitatea

b) sa o elogieze/blameze

c) sa demonstreze justetea/injustetea

12. Retorica tradiŃională distinge după categoria subiectului tratat trei situaŃii comunicaŃionale, trei genuri retorice :

a)judiciar,deliberativ,epidictic

b)judiciar,politic sau religios,

c)judiciar,deliberativ,civic

13. Cele cinci elemente ale sistemului retoric sunt:

a)inventio,proposito,naratio,confirmatio,actio

b) inventio,dispositio,elocutio,memoria,actio

c)peroratio,recapitulatio,indignatio,elocutio,memoria



14.Dispositio se refera la :

a)stilul discursului

b)structura discursului

c) prezentarea discursului

15. Actio presupune

a)scrierea discursului

b)construirea de argumente si structurarea lor

c)punerea in practica a discursului

d)memorarea discursului

16.Originea retoricii este:

a) juridică

b) medicală

c) poetică

17.Narativul este infrastructurat de

a) plan

b) cadru.

c) schema de actiune

18.Retorica se pronunŃă asupra

a) opiniei

b) certitudinii.

c) adevărului

19. Retorica antica distinge…3..genuri discursive

20.OpoziŃia narativ/descriptiv/argumentativ este de natură

a)referenŃială

b)funcŃională

c)structurală



Lucrare de verificare Unitatea 2

ComentaŃi următoarea aserŃiune în 2-3 pagini, utilizând definiŃii, citate, exemple din curs, precum şi comparaŃii, ilustrări personale.

„Orice discurs este necesarmente argumentativ. Este rezultatul concret al enunŃurilor în situaŃie. Orice enunŃ urmăreşte să acŃioneze asupra interlocutorului şi să-i transforme modul de a gândi. Orice enunŃ incită interlocutorul să creadă, să vadă, să acŃioneze altfel” (Christian Plantin, 1996:18)

BIBLIOGRAFIE 1. Amossy, Ruth, 2006- L’Argumentation dans le discours, Paris, Armand Colin

2. Breton, Philippe, 1996- L’Argumentation dans la communication, Paris, La Découverte

3. Breton, Philippe, 2008 - Convaincre sans manipuler. Apprendre à argumenter, Paris, La Découverte

4. Klinkenberg, Jean-Marie 1996, Précis de sémiotique générale, Bruxelles, De Boeck (trad.rom. Introducere în semiotica generală, 2004, Iaşi, Institutul European)

5. Meyer, Michel, 1993, Questions de rhétorique. Langage, raison et séduction, Paris, Le Livre de Poche

6. RovenŃa-Frumuşani, Daniela, 2000, Argumentarea. Modele si strategii, Bucuresti, All

Surse web

www.danielaroventafrumusani.ro

argumentation.blog.lemonde.fr



3. UNITATEA DE INVATARE 3 - NEORETORICA ŞI GÂNDIREA CONTEMPORANĂ


3.1 Identificarea şi asimilarea premiselor şi cadrelor argumentării

3.2 Insuşirea tipurilor de argumente

3.2 Utilizarea pertinentă a cadrului argumentativ şi a tipurilor de argumente în discursuri proprii



3. UNITATEA DE INVATARE 3 - NEORETORICA ŞI GÂNDIREA CONTEMPORANĂ

3.1. PREMISELE ŞI CADRUL ARGUMENTĂRII

3.1.1. ArgumentaŃia şi filosofia lui “nu”

Profilul gândirii contemporane este dominat de ceea ce Gaston Bachelard numeşte filosofia lui nu, filosofie care nu este dorinŃă de negaŃie, ci propensiune spre noŃiuni dinamice şi dialectizate (general şi particular, raŃional şi experimental), acŃiune polemică neîncetată.

“Pentru a avea o garanŃie asupra validităŃii unei opinii unanime într-o anumită privinŃă, trebuie ca în prealabil să nu fi fost de aceeaşi părere. Doi oameni, dacă vor să se înŃeleagă cu adevărat, trebuie să se fi contrazis mai întâi. Adevărul este rod al discuŃiei, nu al simpatiei” (G. Bachelard, 1981: 134).

Valoarea gândirii ştiinŃifice actuale rezidă tocmai în această polaritate epistemologică, ce reuneşte complementar teoria şi practica, esenŃa şi fenomenul, discursul instituit şi discursul “destituit”.

3.1.2. Argumentarea ca raport între explicit şi implicit

DefiniŃia aceasta atât de generală formulată de C. Perelman (“L’empire rhétorique”, 1977: 19) acoperă întregul spaŃiu al discursului vizând persuasiunea, oricare ar fi auditoriul căruia i se adresează şi problematica la care se referă.

Noua retorică îşi propune prin chiar titlul emblematic

I reîntoarcerea la Aristotel

I reabilitarea raŃionamentului practic, precum şi a “mijloacelor de probă utilizate în domeniul ştiinŃelor umane”(C. Perelman & L. Olbrechts-Tyteca, 1958:3), altfel spus

I revitalizarea domeniului verosimilului, plauzibilului, probabilului evacuat de cartezianism timp de trei secole.

Ca discurs de acŃiune, discursul argumentativ se bazează pe anumite noŃiuni încărcate cu un “potenŃial afectiv” (C. Perelman, 1970:



84) şi care constituie obiectele acordului sau premisele (cadrul) argumentării: fapte, adevăruri, prezumŃii, valori, ierarhii, toposuri (în sensul antic al termenului).

3.1.3.Fapte/adevăruri/prezumŃii.

Practica şi teoria argumentării devin corelatele unui “raŃionalism critic” care transcende dualitatea judecăŃi de valoare/judecăŃi de realitate, ambele fiind responsabile pentru deciziile în domeniul cunoaşterii ca şi al acŃiunii.

Tipurile de argumente susceptibile de a genera acordul sunt dependente de sfera realulului:

I fapte,

I adevăruri,

I prezumŃii

sau a preferabilului

I valori,

I ierarhii,

I toposuri.

Elementele cu grad maxim de credibilitate sunt cele de natura faptelor (faptele de observaŃie fiind fracŃiunea cea mai importantă a premiselor) şi adevărurilor (ca sisteme complexe, referitoare la legăturile între fapte, reprezentate de teorii ştiinŃifice, credinŃe religioase, sisteme filosofice). DistincŃia fapt/adevăr poate fi comparată cu antinomia contingent/necesar sau real/schematizare (modelare).

De asemenea funcŃionează prezumŃii tacite sau explicite (prezumŃia de nevinovăŃie, prezumŃia de onestitate presupusă de jurămîntul cu mîna pe Biblie „Jur să spun adevărul şi numai adevărul” etc.).

3.1.4. Valori/ ierarhii/ toposuri

Orice fenomen se descrie prin inserarea în clasificări preexistente.

Aceste clasificări pot fi desigur criticate, modificate (e vorba în primul rând de clasificările ştiinŃei), dar constituie grile, repere valorice fără de



care nu este posibilă viaŃa socială iar argumentarea ca logică socială este fundamental dependentă de sistemele valorice.

Temă de reflecŃie

“A fi de acord cu o anumită valoare înseamnă a admite că un obiect, o fiinŃă, un ideal trebuie să exercite o anume influenŃă asupra acŃiunii” (C. Perelman - L. Olbrechts-Tyteca, 1958: 358).

Există

• valori universale: Binele, Adevărul, Frumosul (cu maximă eficienŃă persuasivă), dar şi

• valori particulare legate de aspiraŃiile unui anumit grup;

• valori abstracte: libertate, egalitate, justiŃie şi

• valori concrete, circumscrise spaŃial, temporal etc.: FranŃa, Biserica ortodoxă etc.

Oricare ar fi valorile dominante într-o cultură, viaŃa spirituală nu poate fi construită în afara sistemelor de valori, care delimitează

• tipuri culturale (raŃionalismul abstract faŃă de romantismul concret) şi

• tipuri caracteriale (în diacronie s-a acordat mai mult credit fie unora, fie altora: “Platon îmi este prieten, dar mai prieten mi-este adevărul” - opŃiunea pentru valoarea abstractă a adevărului /vs/ Erasmus care prefera o pace nedreaptă unui război drept - opŃiune pentru concret).

Spre deosebire de valori, ierarhiile analizează două paradigme între care se stabilesc priorităŃi valorice.

Ca şi valorile, ierarhiile sunt

• concrete: superioritatea omului faŃă de animal, a divinului faŃă de uman, a omului faŃă de maşină, a valorilor legate de persoană faŃă de cele legate de lucruri (deosebit de actuala opoziŃie între a fi şi a avea sau în ironica formulare a lui Noica opŃiunea cultură sau unt,

• abstracte: superioritatea a ceea ce este drept faŃă de ceea ce este util, superioritatea cauzei, principiul faŃă de consecinŃă.



În domeniul ierarhiilor interesează în primul rând certitudinea cunoştinŃelor şi interesul suscitat (Isocrate şi Thomas din Aquino preferau formularea de opinii rezonabile despre subiecte utile unor cunoştinŃe exacte privind lucruri inutile).

Toposurile (“loci” - locuri comune) sunt premisele cele mai generale, adesea subînŃelese, care infrastructurează argumentarea.

Aristotel a definit în Topice paradigma toposurilor:

• toposul cantităŃii - un lucru este considerat mai valoros decât altul din raŃiuni cantitative: un bun ce serveşte mai multor scopuri este preferabil altuia cu mai puŃine utilizări; ceea ce este util în orice ocazie este preferabil (Aristotel consideră dreptatea şi cumpătarea preferabile curajului din acest punct de vedere).

Legat de preferinŃa acordată probabilului, dar pregătind trecerea la toposul calităŃii acŃionează principiul eficienŃei la Cicero : lucrurile complete sunt preferabile celor incomplete; lucrurile aflate în puterea noastră sunt preferabile celor ce depind de alŃii, după cum lucrurile ce nu ne pot fi luate sunt de preferat celor de care putem fi deposedaŃi.

• toposul calităŃii apare când se contestă argumentul numărului; este cazul reformatorilor, al celor ce se revoltă contra opiniei comune. La limită toposul calităŃii ajunge la valorizarea unicului (în opoziŃie cu banalul, vulgarul).

• toposul ordinii accentuează superioritatea cauzei, a principiilor faŃă de fapte, de concret (în gândirea non empiristă); în schimb teoriile finaliste valorizează scopul (cf. şi omul ca proiect în existenŃialism).

• toposul esenŃei nu se referă la o semnificaŃie metafizică, ci are în vedere acordarea unei valori superioare individului care întruchipează esenŃa (eroii lui Saint-Exupéry sunt chintesenŃa eroismului lucid, pasionat, viril din orizontul acŃiunii umane solidare).



3.1.5. Acordul ca fundament sau cadru al argumentării Acordul auditoriului este efectul pe de o parte al

I convergenŃei toposurilor (acelaşi scop argumentativ poate fi realizat prin cumularea toposurilor: pentru a accentua oroarea unui regim se vor utiliza toposul cantităŃii, în măsura în care acel sistem însumează toate erorile trecutului, dar şi cel al calităŃii pentru propunerea noului model inexistent anterior), pe de altă parte al

I caracterului ritual, al anumitor convenŃii de promulgare sau pronunŃare (jurământul la tribunal, jurământul lui Hipocrate etc.)

3.2. ARGUMENTE QUASI-LOGICE Autorii Tratatului argumentării au construit o teorie a raŃionamentului argumentativ bazându-se pe modalităŃile de justificare din ştiinŃele juridice, filosofie şi ştiinŃele omului.

Punctul de plecare al argumentării este conceptul de acord obŃinut pe baza faptelor, adevărurilor, prezumŃiilor (dependente de real) şi a valorilor, ierarhiilor, toposurilor (legate de preferabil).

Constatând că macro-actul de limbaj argumentativ este puternic influenŃat de mecanisme logice, Perelman & Olbrechts-Tyteca stabilesc o clasă de argumente numite quasi-logice, subcategorizate în:

a) argumente în legătură cu structurile logice (identitate, tranzitivitate, contradicŃie);

b) argumente în legătură cu relaŃii matematice (raport parte-întreg, mare-mic, raport de frecvenŃă).

3.2.1. ContradicŃie şi incompatibilitate.

Argumentarea se va strădui să arate că tezele combătute duc la o incompatibilitate (cauzată nu de raŃiuni formale ca aserŃiunile contradictorii, ci de natura lucrurilor sau a deciziilor umane).

Pe lângă incompatibilitate - efect a două reguli diferite, există autofagia care opune regula consecinŃelor rezultând din aplicarea ei:



Exemplu

i) Un poliŃist dorind să împiedice intonarea Marseillaisei la sfârşitul unui spectacol, se urcă pe scenă anunŃând: “Este interzis tot ce nu figurează pe afiş”; la acest anunŃ, sala replică: “Dar dumneata figurezi pe afiş?”.

Dacă demonstraŃia evidenŃiază contradicŃia prin reducere la absurd, argumentaŃia introduce ridicolul. O afirmaŃie este ridicolă dacă intră în conflict cu o opinie admisă, se înşeală în prezentarea faptelor sau comite o greşeală de logică.

3.2.2. Identitate şi argumentare. Identitatea poate fi totală (tautologia) sau parŃială (definiŃia).

Tautologia A = A implică o interpretare alternativă uneori (infra ii).

Exemplu:

ii) “Une femme c’est une femme” poate inaugura fie argumentarea” toate femeile sunt la fel” (conotată negativ), fie o argumentare meliorativă “o femeie este (trebuie să fie) feminină”.

Identitatea fundamentează regula justiŃiei, a precedentului facilitând, odată recunoscută identitatea, includerea cazului într-o speŃă.

3.2.3. Argumentul reciprocităŃii sau simetriei

Bazat pe raportul între antecedentul şi consecventul unei relaŃii pare argumentul quasi-logic prin excelenŃă (datorită aspectului formal şi derivând din natura lucrurilor - infra iii).

Exemplu

iii) Un socru îşi iubeşte ginerele, nora. O soacră îşi iubeşte ginerele, nu şi nora. Totul este reciproc. (La Bruyère - “Caractères”).

In genere asimilează două entităŃi, arătând că termenii corelativi ai relaŃiei trebuie trataŃi identic (“Nu înŃeleg cum cerşetoria este un delict într-o societate în care caritatea este o virtute”). Acest tip de relaŃie permite reflecŃii non etnocentrice asupra propriei culturi (cei doi persani ai lui Montesquieu la Paris,Candide al lui Voltaire etc.).



3.2.4. Argumentul tranzitivităŃii

a = b, b = c, a = c (“Prietenii prietenilor noştri sunt prietenii noştri” transformat de Churchill în:”Duşmanii duşmanilor noştri sunt prietenii noştri” referitor la alianŃa cu Rusia împotriva duşmanului Germania) se actualizează în relaŃii discursive de comparaŃie, superioritate, incluziune.

O categorie interesantă de argument este argumentul prin sacrificiu. Sfera sa de acŃiune cuprinde toate structurile de schimb (troc, vânzare, schimburi de servicii). Pereleman consideră emblematic exemplul din Bossuet: “Iisus Cristos care este adevărul însuşi, pentru a pecetlui cu sângele său adevărul spuselor sale şi-a sacrificat propriul trup” şi din B. Russell (“Political Ideals”): “Există - probabil un scop şi numai unul pentru care folosirea violenŃei este acceptabilă şi anume de a diminua violenŃa lumii”.

3.3. ARGUMENTELE BAZATE PE STRUCTURA REALULUI

Majoritatea argumentelor bazate pe structura realului fac apel la

• relaŃiile de succesiune (un fenomen în raport cu cauzele sau consecinŃele sale) şi

• de coexistenŃă (ce leagă persoana de actele sale şi în genere o esenŃă de manifestările sale).

În prima categorie sunt incluse:

• legătura cauzală;

• argumentul pragmatic;

• argumentul bazat pe mijloace şi scopuri;

• argumentul risipei;

• argumentul depăşirii;

• argumentul direcŃiei.

Din cea de a doua categorie fac parte:

• argumentul de autoritate;

• argumentul bazat pe legătura simbolică;

• argumentul dublei ierarhii.



3.3.1. Legăturile de succesiune

Legătura cauzală este o relaŃie fundamentală, ambele direcŃii de analiză fiind la fel de importante:

i) dat fiind evenimentul să se ajungă la decelarea şi definirea cauzei;

ii) fiind dat un eveniment să se poată prognoza efectul (Raymond Aron afirmă în Introduction a la philosophie de l’histoire că orice istorie pentru a explica ce a fost, se întreabă ce ar fi putut să fie).

Datorită decalajului temporal între cauză şi efect suntem tentaŃi să asimilăm succesiunea cu cauzalitatea; de aici paralogismul lui Post hoc, ergo propter hoc (După aceea, deci din cauza aceea) actualizat în superstiŃii, glume, dar şi în discursuri politice care din raŃiuni propagandistice prezintă pure succesivităŃi ca înlănŃuiri cauzale.

Argumentul pragmatic permite aprecierea unui act sau eveniment în funcŃie de consecinŃele sale favorabile sau defavorabile; unii teoreticieni au văzut în el schema unică a logicii judecăŃilor de valoare. În orice caz pentru a aprecia un eveniment, trebuie judecate efectele sale.

Legătura cauzală mijloc-scop are în vedere posibilitatea minimalizării unui efect considerat doar consecinŃă sau dimpotrivă a maximalizării sale prezentat drept scop.

In scopul inducerii unei anumite interpretări a modelului situaŃiei un eveniment (o grevă de pildă) poate fi prezentat drept scop (greviştii urmăresc destabilizarea Ńării) sau drept mijloc (şi atunci lectura este radical diferită:greva drept mijloc de ameliorare a condiŃiilor de viaŃă).

Există desigur o serie de capcane ale argumentării cauzale:

I pretextul sau invocarea unei false raŃiuni pentru justificarea unei situaŃii (justificarea devenită clasică în discursul politic romπnesc postdecembrist a “moştenirii dezastruoase” lăsate de guvernul precedent oferită ca unică explicaŃie a situaŃiei economice dezastruoase);

I inversarea cauză/consecinŃă conform ambiguităŃii “oul şi găina” (“Beau pentru că soŃia mă înşeală” sau “Il înşel pentru că bea şi este violent”, punctare a evenimentelor care constituie foarte frecvent cheia de boltă a terapiei conjugale sau “Mărim impozitele pentru a mări



fondurile bugetare diminuate de evaziunea fiscală”/vs/”Evaziunea fiscală se datorează nivelului prea înalt al impozitelor” şi exemplele ar putea continua ad infinitum );

I supradeterminarea sau invocarea de motive în exces, ceea ce diminuează credibilitatea discursului justificator (binecunoscuta scuză a copilului care a întîrziat la şcoală pentru că nu a sunat ceasul, bunica a uitat să îl trezească, a avut loc un accident de circulaŃie etc.)

Argumentul risipei introduce o argumentare pentru continuitate; dacă s-a început deja o lucrare, s-a acceptat un sacrificiu care s-ar pierde renunŃînd la lucrarea respectivă, trebuie continuat în direcŃia finalizării.

Exemple

Descartes în Discursul despre metodă sau mai aproape de zilele noastre dezbaterile privind Casa poporului cînd argumentul invocat era tocmai finalizarea lucrării şi nu demolarea nesăbuită a investiŃiei deja începute.In istoria recuperării împrumuturilor acordate Ńărilor slab dezvoltate funcŃionează acelaşi raŃionament: în absenŃa continuării acordării sprijinului financiar posibilitatea rambursării creditului iniŃial devine o pură utopie.

Argumentul depăşirii. În unele situaŃii interlocutorul nu trebuie confruntat cu întreg intervalul ce separă situaŃia actuală de scopul final; este preferabil ca el să fie plasat în faŃa unor scopuri parŃiale a căror realizare nu provoacă o opoziŃie puternică. Marea artă a educaŃiei de pildă rezidă tocmai în fixarea unor etape avănd fiecare interesul său propriu. Spre deosebire de argumentul precedent, bazat pe trecut (investiŃiile realizate), acest tip de argument este proiectiv, încercînd să modeleze viitorul.

Ordinea argumentelor într-un discurs trebuie să Ńină seama de exigenŃele acestei strategii globale (fiecare etapă de persuasiune fiind realizată, interlocutorul se află într-o nouă configurare a situaŃiei, aptă să-i modifice treptat atitutdinea faŃă de Ńelul final al argumentării).

Argumentul direcŃiei sau al degetului prins în angrenaj (în franceză “la pente savonneuse”) discută situaŃia extrapolării unui caz particular (“Unde vom ajunge dacă mărind salariile minerilor şi ceferiştilor şi alte categorii sociale vor solicita aceleaşi revendicări salariale?” etc.)



3.3.2. Legături de coexistenŃă.

Dacă în cazul succesiunii, termenii confruntaŃi se situau în acelaşi plan fenomenal, legăturile de coexistenŃă unesc două realităŃi dintre care una se situează la un nivel diferit de generalitate, putere explicativă.

Argumentul autorităŃii („magister dixit”) respins de Locke şi pozitivişti (ca pseudo-argument destinat să camufleze iraŃionalul credinŃelor şi sentimentelor noastre) este acceptat de Perelman sub forma:

• opiniei comune (“după cum se ştie”);

• opiniei savanŃilor (“aşa cum a demonstrat Einstein”);

• tezelor filosofiei, religiei (considerate la modul impersonal) dacă vin în completarea altor argumente.

Argumentul dublei ierarhii (argumentul a fortiori) corelează termenii ierarhiei discutate cu cei ai ierarhiei admise conform devizei “cine poate mai mult poate şi mai puŃin” (proverb francez).

Ilustrare

i) “Dacă Dumnezeu are grijă de toate păsările cerului, cu atât mai mult va avea grujă de oameni” (Leibniz);

ii) “Nu este o ruşine faptul că altădată unul singur dintre noi salva un întreg oraş, iar astăzi întreg poporul este incapabil şi nici nu încearcă măcar să-şi salveze patria ?” (Isocrate).

3.4. ARGUMENTE CARE CREEAZĂ STRUCTURA REALULUI

In această categorie Perelman grupează două familii de argumente:

i) argumentarea prin exemplu, ilustrare şi model şi

ii) argumentarea prin analogie şi metaforă.

Exemplul, modelul structurează lumea, impunînd o relaŃie de imitare bazată pe prestigiul modelului. Element cheie al platonismului, modelul fundamentează orice construcŃie filosofică.

Argumentarea prin exemplu este un pivot al argumentării, exemplul bucurându-se de statutul de fapt.

Utilizarea exemplului ca element de probă (argument decisiv) se datorează statutului de fapt şi pregnanŃei sale (numită de Perelman efect de prezenŃă).



Exemplele trebuie să fie cât mai diverse: confirmante şi infirmante.

Înrudită cu exemplul, ilustrarea nu întemeiază regula (ca în cazul exemplului), ci consolidează adeziunea la o regulă admisă, furnizând cazuri particulare ce concretizează enunŃul general.

Modelul (bazat de fapt pe argumentul autorităŃii) furnizează în toate perioadele “paradigme” exemplare în istorie, literatură, dar şi în viaŃa privată sau publică (modelul tatălui extrapolat din familie în viaŃa politică : de la şeful de trib la “tătucul” Stalin, model ce infantilizează şi dezautonomizează cetăŃenii).

Analogia instituie o similitudine de structură între domeniul sensibil şi cel inteligibil (A este faŃă de B ceea ce este C faŃă de D):

Exemplu

“Aşa cum ochii liliecilor sunt orbiŃi de lumina zilei, tot aşa inteligenŃa este uimită de lucrurile cele mai evidente” (Aristotel - Retorica).

Termenul I corespunde datului, imediatului.

Termenul II nu este un dat, ci o construcŃie care determină o regulă, permiŃând ierarhizarea multiplelor aspecte.

În raport cu I, termenul II va fi normativ şi explicativ.

Spiritul nostru funcŃionează prin asocierea şi disocierea noŃiunilor: asocierea subîntinde o asimilare, disocierea evidenŃiază o antinomie.

Marile sisteme metafizice sunt bazate pe aceste cupluri:

consecinŃă accident relativ

principiu esenŃă absolut

subiectiv particular limbaj

obiectiv general gândire

lumea materială corp uman cunoaştere sensibilă

= = =

lumea ideilor suflet divin cunoaştere raŃională



Aceste arhetipuri argumentative se constituie în matrice ale unor judecăŃi de valoare pe care le manevrăm spontan.

Barthes a evidenŃiat în Mitologii un vechi procedeu “terorist” prin care judecăm şi numim în acelaşi timp, ca şi cum ar exista cuvinte grele, cuvinte tarate, “cuvinte criminale” (ideologie, catehism etc.) şi cuvinte nobile, cuvinte sublime, “cuvinte justiŃiare” ( onoare, virtute), ultimele moralizându-le pe primele.

În Traité ca şi în L’Empire rhétorique Perelman ilustrează marile curente filosofice prin cupluri opuse de tipul:

esenŃă la Bergson sau

devenire

lumea materială la Platon.

lumea ideilor

AbsenŃa disocierii resimŃită ca dificultate de categorizare în demersul didactic ,poate deveni însă şi sursă de comic:

“Femeia se întoarce acasă în taxi şi în lacrimi”.

I. ARGUMENTAREA PRIN ASOCIERE

1.ARGUMENTE QUASI LOGICE

De natură logică De natură matematică

identitate şi tautologie a=a;

reciprocitate a=b;b=a;

tranzitivitate (a=b;b=c;a=c; ca în proverbul “Les amis de nos amis sont non amis”);

incompatibilitate (autofagie)

argument de partiŃie;

argument de incluziune X⊃x

“Ceea ce nu lezează cetatea nu îl lezează nici pe cetăŃean”



2. ARGUMENTE BAZATE PE STRUCTURA REALULUI

Legături de succesiune Legături de coexistenŃă

argumentul cauzal;

argumentul pragmatic;

argumentul prin sacrificiu;

argumentul risipei;

argumentul depăşirii;

argumentul direcŃiei

argumentul autorităŃii;

argumentul dublei ierarhii;

a minori ad majus;

a majori ad minus

3. ARGUMENTE CARE CREEAZA REALUL

exemplul;

ilustrarea;

modelul

metafora;

analogia

II ARGUMENTAREA PRIN DISOCIEREA NOTIUNILOR




1.”Bolnavii sunt în Sud, medicamentele sunt în Nord” (identificaŃi principalul mecanism argumentativ)

2. Care dintre urmatoarele argumente nu există?

a. argumentul dublei ierarhii

b. argumentul risipei

c. argumentul terorii

d. argumentul autoritatii

3. Majoritatea argumentelor bazate pe structura realului fac apel la relaŃiile de succesiune şi de coexistenŃă ; care dintre următoarele argumente enumerate mai jos se incadrează la categoria celor de coexistenŃă:

a. argumentul pragmatic; argumentul risipei; argumentul depăşirii

b. argumentul de autoritate; argumentul bazat pe legătura simbolică; argumentul dublei ierarhii

c. argumentul dublei ierarhii,argumentul risipei,argumentul de autoritate

Care din următoarele tipuri de argumente sunt dependente de sfera realului?

a. fapte, adevăruri, prezumŃii

b. fapte, ierarhii, prezumtii

c. valori, ierarhii, adevaruri

Care din următoarele tipuri de argumente sunt dependente de sfera preferabilului?

a. Valori, toposuri, adevăruri

b. Valori, ierarhii, toposuri

c. Valori, prezumŃii, adevăruri

6. Argumentul tranzitivităŃii este:

a. un argument bazat pe structura realului

b. argument care creează structura realului

c. argument quasi-logic



7. Care argument este un sofism

a. analogia

b.definiŃia

c.petitio principii

8. Definirea argumentării ca ansamblu de tehnici discursive ce produc adeziunea sau sporirea adeziunii spiritelor la tezele ce le sunt prezentate aparŃine lui

a. Ducrot

b. Perelman

c. Anscombre

9. Exemplele sunt

a. Indispensabile argumentării

b. „Pivotul argumentării”

c. Facultative

10. In viziunea noii retorici argumentarea se bazează pe

a. asocierea noŃiunilor

b. disocierea noŃiunilor

c. asocierea şi disocierea noŃiunilor

11. Valorile, ierarhiile si toposurile sunt argumente care Ńin de sfera:

a) realului

b) preferabilului

c) axiologiei

12 In viziunea noii retorici (Perelman) retorica şi argumentarea sunt indisociabile.

a.adevărat

b. fals

13. Magister dixit reprezintă

a) un sofism

b) o forma corectă de argumentare



14.”Post hoc, ergo propter hoc” (după aceea, deci din cauza aceea) este

a) sofism

b) argumentare corectă

15. Ce mecanism detectaŃi în următorul schimb de replici?

A (candidat socialist) întreabă „CâŃi şomeri sunt ?”

B (candidat liberal) replică „Dar câŃi adevăraŃi căutători de slujbe?”

16. Camus afirmă „O prefer pe mama mea justiŃiei”. ComentaŃi din perspectiva noŃiunilor asimilate.

17. In enuntul “Aşa cum ochii liliecilor sunt orbiŃi de lumina zilei, tot aşa inteligenŃa este uimită de lucrurile cele mai evidente” (Aristotel - Retorica) se foloseste argumentul:

a) comparatiei

b) ilustrarii

c) analogiei

18. „Dacă nu vom continua să sprijinim Ńările în curs de dezvoltare vor intra în colaps şi datoriile nu vor putea fi în nici un caz rambursate”.FuncŃionează argumentul

a.direcŃiei

b.depăşirii

c.risipei

19. Un citat propus ca motto al lucrării sau capitolului funcŃionează ca

a. argument al autorităŃii

b. magister dixit

c. sofism

20. „Cei care pun bombe pun de fapt întrebări” .IdentificaŃi mecanismul

Răspunsuri şi comentarii 1.”Bolnavii sunt în Sud, medicamentele sunt în Nord” (identificaŃi principalul mecanism argumentativ)

principiul disocierii noŃiunilor



2. Care dintre urmatoarele argumente nu există?

a) argumentul dublei ierarhii

b)argumentul risipei

c) argumentul terorii

d)argumentul autoritatii

3. Majoritatea argumentelor bazate pe structura realului fac apel la relaŃiile de succesiune şi de coexistenŃă ; care dintre următoarele argumente enumerate mai jos se incadrează la categoria celor de coexistenŃă:

a. argumentul pragmatic; argumentul risipei; argumentul depăşirii

b. argumentul de autoritate; argumentul bazat pe legătura simbolică; argumentul dublei ierarhii

c. argumentul dublei ierarhii,argumentul risipei,argumentul de autoritate

4 Care din următoarele tipuri de argumente sunt dependente de sfera realului?

a. fapte, adevăruri, prezumŃii

b.fapte, ierarhii, prezumtii

c.valori, ierarhii, adevaruri

5 Care din următoarele tipuri de argumente sunt dependente de sfera preferabilului?

a. Valori, toposuri, adevăruri

b. Valori, ierarhii, toposuri

c.Valori, prezumŃii, adevăruri

6.Argumentul tranzitivităŃii este:

a un argument bazat pe structura realului

b. argument care creează structura realului

c. argument quasi-logic

7. Care argument este un sofism

a. analogia

b.definiŃia



c. petitio principii

8. Definirea argumentării ca ansamblu de tehnici discursive ce produc adeziunea sau sporirea adeziunii spiritelor la tezele ce le sunt prezentate aparŃine lui

a. Ducrot

b. Perelman

c. Anscombre

9. Exemplele sunt

a. Indispensabile argumentării

b. „Pivotul argumentării”

c. Facultative

10. In viziunea noii retorici argumentarea se bazează pe

a. asocierea noŃiunilor

b. disocierea noŃiunilor

c. asocierea şi disocierea noŃiunilor

11. Valorile, ierarhiile si toposurile sunt argumente care Ńin de sfera:

a) realului

b) preferabilului

c) axiologiei

12 .In viziunea lui Perelman retorica şi argumentarea sunt indisociabile

a.adevărat

b. fals

13. Magister dixit reprezintă

a) un sofism

b) o forma corectă de argumentare

14.”Post hoc, ergo propter hoc” (după aceea, deci din cauza aceea) este

a) sofism



b) argumentare corectă

15. Ce mecanism detectaŃi în următorul schimb de replici?

A (candidat socialist) întreabă „CîŃi şomeri sunt ?”

B (candidat liberal) replică „Dar cîŃi adevăraŃi căutători de slujbe?”

16. Camus afirmă „O prefer pe mama mea justiŃiei”. ComentaŃi din perspectiva noŃiunilor asimilate.Principiul general, legea sunt uitate, în favoarea cazului concret.

17. In enuntul “Aşa cum ochii liliecilor sunt orbiŃi de lumina zilei, tot aşa inteligenŃa este uimită de lucrurile cele mai evidente” (Aristotel - Retorica) se foloseste argumentul:

a) comparatiei

b) ilustrarii

c) analogiei

18. „Dacă nu vom continua să sprijinim Ńările în curs de dezvoltare vor intra în colaps şi datoriile nu vor putea fi în nici un caz rambursate”.FuncŃionează argumentul

a.direcŃiei

b.depăşirii

c.risipei

19. Un citat propus ca motto al lucrării sau capitolului funcŃionează ca

a. argument al autorităŃii

b. magister dixit

c. sofism

20. „Cei care pun bombe pun de fapt întrebări” .IdentificaŃi mecanismul.

TEMA DE DEZBATERE IN GRUP: CompuneŃi un discurs la alegere (pro sau contra euthanasiere, pro choice sau pro life etc) utilizînd cît mai multe tipuri de argumente studiate, cu condiŃia să fie adecvate publicului, tematicii, nivelului discursiv etc.




CompuneŃi un discurs la alegere (pro sau contra euthanasiere, pro choice sau pro life etc) utilizînd cît mai multe tipuri de argumente studiate, cu condiŃia să fie adecvate publicului, tematicii, nivelului discursiv etc.

BIBLIOGRAFIE 1. Klinkenberg, Jean-Marie 1996 Précis de sémiotique générale,

Bruxelles, De Boeck (trad.rom. Introducere în semiotica generală,2004, Iaşi, Institutul European)

2. Meyer, Michel, 1993- Questions de rhétorique. Langage, raison et séduction, Paris, Le Livre de Poche

3. Perelman,Chaim & Olbrechts-Tyteca, Lucie, 1958 – La Nouvelle rhétorique. Traité de l’argumentation, Paris, PUF

4. RovenŃa-Frumuşani, Daniela, 2000- Argumentarea. Modele si strategii, Bucuresti, All



4.1 înŃelegerea şi aplicarea noŃiunii de schematizare în modelarea realului în situaŃii



diverse de comunicare

4.2 identificarea şi internalizarea standardelor coerenŃei


4.1. LOGICA LIMBII NATURALE



Limbajul are logica sa proprie, propriile sale reguli (aproape imposibil de formalizat). Această logică a limbajului, numită logica naturală, este ireductibilă la logica matematică, dar compatibilă cu ea.

De fapt, toate raŃionamentele noastre sunt exprimate într-o limbă naturală şi în acelaşi timp majoritatea utilizărilor limbajului natural actualizează un anumit raŃionament.

ArgumentaŃia este analizabilă în cadrul logicii discursive, altfel spus a logicii acŃionale proprii structurilor discursive, logică numită pertinent logică-proces, pentru a fi distinsă de logica-sistem (a sistemelor logice).

Dacă procedura logică înseamnă calcul de la adevăr la adevăr, logica naturală înseamnă generare de schematizări valide prin intermediul discursului.

DefiniŃe

Infrastructurată de interacŃiune ca realitate fundamentală a limbajului, argumentaŃia propusă de locutor interlocutorului său (real sau virtual) înseamnă o schematizare, un microunivers a cărui autonomie relativă Ńine de faptul că un conŃinut este inseparabil de forma sa, dependentă de modelul mental al interlocutorului, de coordonatele contextului.

Argumentarea ca elaborare discursivă actualizează

I proprietăŃi de coerenŃă şi

I procedee de inferenŃă, justificare şi explicare.

Argumentarea presupune presupune

I o componentă socială (inseparabilă de situaŃia de comunicare şi statutul social al participanŃilor) şi

I o componentă cognitivă (supra inducŃie, deducŃie, analogie, metaforă).

În această perspectivă a argumenta înseamnă a căuta să determini auditoriul să facă o animită acŃiune (producerea sau blocarea unui comportament), să-şi formeze sau să-şi transforme o opinie;

I argumentarea este totdeauna construită pentru cineva, spre deosebire de demonstraŃie valabilă pentru oricine.

I ea este un proces virtual dialogic (cf. J.B. Grize, 1981).



Discursul cotidian (J.B. Grize, 1981: 8), materializare emblematică a logicii naturale se caracterizează prin următoarele trăsături:

I discursul se adresează unui interlocutor anume;

I este generat în situaŃie;

I este un discurs de acŃiune;

I vizează doar o validitate locală.

4.2. CONCEPTUL DE SCHEMATIZARE

În viziunea şcolii elveŃiene (J.B. Grize, G. Vignaux inter alii) discursul este inevitabil legat de

I sistemul simbolic al unei limbi naturale şi

I situaŃia vorbirii.

Ancorarea limbii în vorbire se realizează prin intermediul schematizării ca model al situaŃiei în care este generat discursul.

Realitatea nu este obiect al vorbirii decât în măsura în care este prezentată. De aceea schematizarea cuprinde acea formă-sens, lume reprezentată şi prezentată, produsă de activitatea subiectului vorbitor şi orientată în funcŃie de situaŃie.

DefiniŃie

Ea este din punct de vedere cognitiv modelul realităŃii decupate şi în acelaşi timp modelul utilizatorilor modelului (sunt bine cunoscute incidenŃele genurilor, nivelelor de accesibilitate: discurs de vulgarizare /vs/ discurs de specialitate asupra schematizării oferite).

Schematizarea este efectul:

• operaŃiilor discursive ale subiectului în domeniul lexical (selecŃie, restricŃie, modalizare: asumare /vs/ non asumare a discursului);

• operaŃiilor logice: de inferenŃă, deducŃie, inducŃie, analogie.

Construirea unei schematizări valide presupune o determinare progresivă reglată de principiul coerenŃei.



Schematizarea ca perspectivă asupra situaŃiei include:

I o anumită imagine a interlocutorului,

I ecoul discursurilor anterioare (a se vedea ponderea intertextului preluat ludic sau polemic în motto-uri de lucrări, titluri de presă, de emisiuni radio) şi chiar

I anticiparea discursurilor posterioare .

În schematizarea argumentativă raŃiunea nu se separă de afect, nici teoria de practică.

Schematizarea construieşte, deconstruieşte o lume, cu alte cuvinte transformă.

IlustraŃi printr-un discurs (fragment de discurs) această opinie

“Schematizarea îşi construieşte progresiv micro-universul, ceea ce înseamnă că premisele nu sunt neapărat furnizate de la început, că obiectele discursului nu au aceleaşi proprietăŃi la început şi pînă la sfârşit” (G. Vignaux, 1976: 21).

Ilustrare posibilă

Dacă pe parcursul demonstrării teoremei lui Pitagora conceptul de triunghi nu variază, culpabilitatea lui Dreyfuss nu mai există la sfârşitul argumentării din “J’accuse”.

4.3. TRIADA SCHEMATIZARE/JUSTIFICARE/ORGANIZARE

4.3.1. Schematizarea şi operaŃiile de determinare

Schematizarea apare drept rezultanta operaŃiilor de determinare:

i) operaŃii constitutive ale obiectelor (tematizări, localizări ale obiectelor într-un preconstruct):

“Noi nu suntem mineri, nici nu putem ameninŃa cu grva generală. Tot ce putem face e să stăm ore în şir pe la uşile instituŃiilor de resort, în speranŃa că se va îndura cineva să ne asculte”. Astfel glăsuia în urmă cu două săptămâni, unul dintre liderii organizaŃiilor de pensionari, informând că bătrânii sunt decişi să picheteze zilnic sediile Guvernului



şi Parlamentului, până când cineva se va împiedica de ei şi îi va băga în seamă.” (Lelia Munteanu, Adevărul, 23.02.1999);

ii) operaŃii de predicaŃie care introduc factualul, evenimenŃialul corelat obiectelor selectate:

“După o întrevedere cu uşile închise, pensionarii au plecat de la Palatul Cotroceni cocoşaŃi de promisiuni. Pentru ce s-a pus chezaş domnul Emil Constantinescu, hotărât să ofere “o protecŃie socială reală celor vârstnici” după cum se arată în comunicatul biroului de presă al PreşedinŃiei ? Domnia sa a promis o indexare lunară a pensiilor etc.;

iii) operaŃii de restricŃie care marchează câmpul în care acŃionează predicaŃia aşa cum este formulată de locutor. Cuantificatorii (toŃi, toate, nimic, niciunul) şi morfemele de timp, spaŃiu, circumstanŃe etc. sunt operatorii predilecŃi de restricŃie:

“Cu câteva zile înainte ca preşedintele României să-şi rostească pe postul naŃional de televiziune celebrul mesaj pentru pensionari, cam la aceeaşi oră o bătrânică cu un cojoc ponosit povestea, şi cuvintele ei foşneau trist ca nişte bani de coşciug ...” (Lelia Munteanu, Adevărul, 23.02.1999);

iv) operaŃii de modalizare indicând tipul de asumare a predicaŃiei de către locutor:

“E greu de crezut că folosindu-şi întreaga influenŃă, preşedintele Ńării va reuşi să determine peste noapte accelerarea reformei, însănătoşirea economiei, premise fără de care în România nu se poate discuta despre protecŃie socială” (Lelia Munteanu, ibid).

4.3.2. FuncŃia de justificare a limbajului

Schematizarea discursivă este efectul a două tipuri de constrângeri:

• constrângeri interne (vizând coerenŃa discursului) şi

• constrângeri externe (legate de prezenŃa interlocutorului - M. TuŃescu, 1998: 92).

PrezenŃa interlocutorului determină

• adoptarea unei strategii de explicare (în situaŃia în care se presupune că B va adresa întrebarea inocentă a copilului “De ce este aşa ?”),



• sau actualizarea unei strategii de justificare (în cazul în care A se vede somat de B să răspundă la o întrebare de genul “De ce spui asta ?” sau mai general “De ce faci (facem) asta ?”).

Determinată de prezenŃa reală sau virtuală a interlocutorilor, justificarea inserează:

• fapte şi constatări,

• teze şi modele,

• întrebări şi injoncŃiuni,

• analogii şi opoziŃii,

• definiŃii (de la cele descriptive care precizează sensul unui cuvânt într-un anumit mediu şi la un moment dat, la cele metaforice numeroase în discursul didactic, de vulgarizare, dar şi în mass-media),

• recursul la autoritate.

În cazul întrebării şi injoncŃiunii participarea interlocutorului este clar stimulată prin strategia lansării problemei (questio) căreia destinatarul îi va da un răspuns mental (i) sau acŃional (ii):

i) Arestat la 10 ianuarie 1997, Cozma a fost acuzat de subminarea puterii de stat ...

Încadrarea juridică a barbariei a fost schimbată de judecător din subminare a puterii de stat în ultraj la bunele moravuri şu tulburare a liniştii publice;

ii) Familia, celula de bază a societăŃii Jos cu familia ! Ce-a făcut familia în ultimii cinci ani ? Te-a aşteptat cu peisajul ei acru, compus din nevastă cu bigudiuri sau bărbat în pijama şi copil bâzâit, seară de seară, cât să-Ńi strice cheful şi somnul şi visul ...

Deci cum spuneam jos cu familia (“Până când divorŃul ne va despărŃi” - NaŃional, 13.05.1998).

4.3.3. FuncŃia de organizare. CoerenŃa.

Departe de a fi dobândit o stabilitate noŃională, conceptul de coerenŃă este totuşi unul din conceptele cele mai frecvent utilizate în cercetarea actuală.

După ce secole de-a rândul filologia, retorica au promovat o atitudine analitică de detaliere a diverselor componente intrapropoziŃionale şi



intrafrastice, lingvistica modernă a resimŃit nevoia de a aborda de a aborda textul ca totalitate (M. Charolles, 1978, Beaugrande & Dressler, 1981, Van Dijk, 1977 etc.).

Concurată de alte noŃiuni (coeziune, unitate semantică), coerenŃa s-a impus o dată cu abordarea textului cu ajutorul gramaticilor textuale (W. Dressler, 1972, T. van Dijk, 1972 etc.). Deşi unii cercetători utilizează nediferenŃiat conceptele de coeziune şi coerenŃă (W. Dressler, M. Charolles), vom rezerva

coeziunii domeniul sintactic al conexiunii explicite (mai ales intrapoziŃionale) şi coerenŃei domeniul conexiunii implicite, adesea transfrastice cu incluziunea coerenŃă I coeziune.

Este de reŃinut faptul că ceea ce unui individ îi apare ca perfect coerent poate fi considerat de un altul drept lipsit de coerenŃă, dat fiind că ei nu dispun de acelaşi set de cunoştinŃe enciclopedice (“background knowledge”); ceea ce îi apare coerent emiŃătorului poate să-i pară receptorului incoerent (de pildă un text de manual cu prea multe cunoştinŃe implicite), situaŃia inversă fiind de asemenea posibilă (un text incoerent pentru emiŃător devine coerent pentru receptor - conversaŃia psihanalitică).

AdmiŃând două niveluri de organizare textuală (micro- şi macrostructrurală), M. Charolles formulează patru reguli principale pentru aceste două ipostaze ale coerenŃei:

(A) Metaregula de repetiŃie (condiŃie necesară, nu şi suficientă pentru ca o secvenŃă să fie apreciată drept coerentă).

Este actualizată de:

• pronominalizări,

• referenŃializări contextuale,

• substituŃii lexicale,

• relaŃii referenŃiale în conformitate cu enciclopedia.

Vom exemplifica această regulă printr-o actualizare adecvată (i) şi una eronată (ii):

i) AfluenŃii pe care-i strânge pământul patriei noastre sunt numeroşi. Când trec în câmpie unii din aceştia (Someşul, Crişul, Mureşul) îşi lărgesc albiile. În scopul evitării inundaŃiilor, aceste râuri au fost canalizate şi îndiguite (Geografia R.S.R. - clasa a VIII-a, 1988: 66)



ii) Partea centrală a Australiei are ape curgătoare numai în timpul ploilor, iar în restul timpului seacă--coreferinŃă incorectă (Geografia clasa a VI-a, p. 111)

(B) Metaregula de progresie prevede un raport optim între temă şi remă, între continuitatea temei (subiectului) şi progresia remei (predicatului) .

Un text nu poate repeta le infinit propria sa substanŃă, dar nici nu poate construi o progresie rematică doar din perspectiva emiŃătorului, fenomen care în discursul didactic înseamnă noncoerenŃă sau pauză în inteligibilitatea textuală).

Astfel în:

i) Zona solurilor de silvostepă este formată din aşa-numitele cernoziomuri spălate (levigate) (Geografie, clasa a VIII-a, 1988: 87) explicarea unui termen metaforic (spălat) cu un termen tehnic absolut necunoscut – levigat -, departe de a facilita elucidarea, face textul şi mai enigmatic.

ii) Foarte răspândite sunt solurile podzolice (spodosoluri) (id.p.88), în care ambii termeni rămân neexplicaŃi, neurmând nici o parafrază explicativă sau definiŃională.

(C) Metaregula de noncontradicŃie prevede că, spre a fi coerent, un text nu trebuie să introducă în dezvoltarea sa nici un element care să contrazică o secvenŃă anterioară sau un conŃinut deductibil din ea prin inferenŃă.

.

(D) Metaregula de relaŃie, de natură esenŃialmente pragmatică, se referă la faptul că acŃiunile, evenimentele evocate trebuie să fie congruente şi percepute ca atare de interpret şi, adăugăm noi, congruente din punctul de vedere al nivelurilor discursive. Nivelele sau registrele limbii sunt legate de diferenŃierea socială (limbaj standard/vs/limbaj popular/vs/argou) şi funcŃională (limbă comună, limbaj tehnico-ştiinŃific, academic etc.) a limbii.).

Logica naturală. Schematizare si standarde de textualitate

Construirea unei schematizări valide presupune o determinare progresivă reglată de principiul coerenŃei şi standarde de textualitate(R. de Beaugrande & D. Dressler, 1981)



• Coeziunea ca relaŃie de dependenŃă gramaticală (recŃiune, acord, selecŃia unei prepoziŃii etc. ) la nivelul suprafeŃei discursive Mai am un singur dor va fi o secvenŃă corectă din acest punct de vedere, nu şi * Dor un singur am mai.

• CoerenŃa ca relaŃie de compatibilitate între elementele lumii textuale la nivelul structurii de adîncime, mai precis modul în care aceste elemente sunt mutual accesibile şi relevante.

• IntenŃionalitatea ca atitudine a producătorului de text de a constitui un text coeziv şi coerent adecvat realizării unei anumite finalităŃi.

• Acceptabilitate ca atitudine a receptorului de a considera setul de fraze drept un text coerent, avînd o anume relevanŃă pentru el.

• Informativitate ca organizare cognitiv discursivă adecvată a raportului cunoscut/ necunoscut; aşteptat/ neaşteptat. O prea mare densitate informaŃională neancorată pe valori, toposuri preconstruite comune poate crea ermetismul textului, după cum situaŃia inversă determină banalizarea sau chiar non receptarea discursului.

• SituaŃionalitate ca ancorare corectă în contextul de comunicare (cf. raportul scris /oral, evitînd textele scrise avînd mărci ale oralităŃii, dar şi textele orale prezentate liber ca şi cum ar fi citite)

• Intertextualitate ca raport între discursul prezent şi discursurile anterioare preluate (pastişate, parodiate), criticate, în orice caz reinserate într-un nou context discursiv.

CoerenŃă/gândire/limbaj

Construirea şi reconstruirea unei schematizări coerente nu se reduce la o simplă chestiune cognitivă, iar gândirea nu se rezumă la dimensiunea logică, aşa cum constata recent un specialist à propos de Françoise Dalto-”Un analist trebuie să vorbească lmba pacienŃilor săi”.

Deci înŃelegerea şi acceptarea unei schematizări este facilitată de suprapunerea universurilor de discurs şi a universurilor de credinŃă (R. Martin, 1983), altfel spus de împărtăşirea aceloraşi “grile” sau automatisme de gândire.

Chiar o distincŃie fundamentală a gramaticii tradiŃionale, cum ar fi cea între coordonare şi subordonare capătă o investire argumentativ-discursivă (cf. J.B. Grize):

• coordonarea ar fi legată de exigenŃa descriptivă a locutorului, iar

• subordonarea de exigenŃa polemică a interlocutorului (real sau virtual).



4.3.4. Teatralitatea argumentării Argumentarea ca spectacol discursiv

I Discursul argumentativ este o “mise en scène”, înscrisă într-o teatralitate socială determinată (de roluri şi actori) - cf. G. Vignaux, 1979: 71).

I Discursul argumentativ este mai degrabă teatru decât geometrie, construcŃie riguroasă ; emblema sa este Calderon şi nu Euclid.

I Brecht afirma că spectacolul fără participarea activă a spectatorului este doar pe jumătate spectacol. Or, argumentarea este tocmai evidenŃierea spectacularului, scopul său nefiind de a construi o reprezentare fidelă a realităŃii, ci de a asigura coerenŃa unei anumite reprezentări pentru un lector “model” (inserat prin interogaŃii retorice, negaŃii polemice şi toate formele eterogenităŃii iscursive).

Printre dedublările posibile ale instanŃei enunŃiative (cf. Authier-Revuz, 1984: 104-105) susceptibile să “interpeleze” interlocutorii, menŃionăm:

• prezenŃa unei alte limbi (”veni, vidi, vici”, “to be or not to be” ca punct de plecare într-o argumentare confirmativă sau polemică în raport cu intertextul consacrat);

• alt registru discursiv: familiar, pedant, infantil etc.;

• alt tip de discurs: tehnic, politic, feminist;

• alt cuvânt introdus sub semnul rezervei (“X, dacă se poate spune aşa”), al ezitării (“X sau mai degrabă Y”), al rectificării (“X, era să spun Y”);

• altă instanŃă, interlocutorul, diferit de locutor şi în această calitate susceptibil de a nu înŃelege (“dacă înŃelegi ce vreau să spun”, “dacă-mi permiteŃi să folosesc această expresie”).

Aceste “corpuri străine” accentuează prin pregnanŃa formulei ceea ce Nietzsche numea forŃa-Kraft a limbajului, forŃă care este de fapt esenŃa sa.

FuncŃia teatrală înseamnă pe lângă modelarea interlocutorului, libertatea subiectului de a construi şi deconstrui relaŃiile între evenimentele introduse progresiv (G. Vignaux, 1976: 77).



Spre deosebire de logica formală, logica naturală constituie deci o logică a subiecŃilor (“aflaŃi în situaŃie de interlocuŃie şi comunicare, deci într-un context social”) şi o logică a obiectelor (“obiectelor de gândire care servesc drept referenŃi comuni interlocutorilor”-J.B.Grize, 1990:21).

Sinteză

Dacă logica naturală este “studiul operaŃiilor logico-discursive ce permit construirea şi reconstruirea unei schematizări”(J.B.Grize, 1990:65), argumentarea este concepută ca formă fundamentală de schematizare ce vizează modificarea reprezentărilor subiectului, provocându-i adeziunea la o anumită schematizare.


1. În ce parte a discursului plasaŃi următorul enunŃ: “Să punem capăt sezonului de vânătoare de oameni!” (Shimon Perez). JustificaŃi-vă opŃiunea.1 p

2- “Parisul este reticent la propunerile Londrei”

- “Casa Albă se menŃine pe aceeaşi poziŃie”.

FormulaŃi exemple asemănătoare şi explicaŃi mecanismul.1p.

3Argumentul ad hominem este argumentul ……………. răsturnat / inversat. 1p

4. “Moralitatea lui Euclid nu are de a face cu geometria sa” este o aserŃiune care condamnă argumentarea …………… .0,5 p

5. Aristoteles dixit sau magister dixit. Despre ce argument este vorba?0,5 p


a) Grupul µ


c) G. Vignaux si J.B. Grize 0,5p


a..limba naturala

b. limbajul formal 0,5 p



8.Post hoc ergo propter hoc este

a. argumentare corecta

b. sofism 0,5 p.

9. Argumentarea este definita drept instituirea unei schematizari in

a.noua retorică

b.logica naturală

c.gramatica textului 0,5p

10. In viziunea scolii elvetiene teatralitatea argumentării se referă la

a. dimensiunea verbala a discursului

b. dimensiunea verbala si non verbala a discursului

c. dimensiunea non verbala a discursului 0,5 p.

11. Argumentarea este pentru……..in timp ce demonstratia este …….

0,5p.

12. Argumentarea este

a. o formă-sens.

b.o lume reprezentată şi o lume prezentată.

c. sistemul simbolic al limbii naturale.

0,5p

13.Schematizarea reprezintă

a. modelul situaŃiei.

b. modelul utilizatorilor modelului.

c. modelul realului şi modelul utilizatorilor modelului

0,5p.

14. Organizarea discursului argumentativ se referă la……… şi la……….

0,5p

15.CorenŃa este efectul aplicării simultane a ….reguli.0,5p



Răspunsuri şi comentarii 1.În ce parte a discursului plasaŃi următorul enunŃ: “Să punem capăt sezonului de vânătoare de oameni!” (Shimon Perez). JustificaŃi-vă opŃiunea.1 p

2. “Parisul este reticent la propunerile Londrei”

- “Casa Albă se menŃine pe aceeaşi poziŃie”.

DiscuŃiile de la Palatul Victoria au continuat dezbaterile de la Bruxelles.

FormulaŃi exemple asemănătoare şi explicaŃi mecanismul.1p.

3. Argumentul ad hominem este argumentul magister dixit răsturnat / inversat. 1p

4. “Moralitatea lui Euclid nu are de a face cu geometria sa” este o aserŃiune care condamnă argumentarea …ad hominem.0,5 p

5. Aristoteles dixit sau magister dixit. Despre ce argument este vorba?0,5 p

Argumentul autorităŃii


a) Grupul µ


c) G. Vignaux si J.B. Grize 0,5p

7. Argumentarea se bazează pe

a. limba naturala

b. limbajul formal 0,5 p

8. Post hoc ergo propter hoc este

a.argumentare corectă

b.sofism 0,5 p.

9. Argumentarea este definită drept instituirea unei schematizari în

a.noua retorică

b.logica naturală

c.gramatica textului 0,5p

10.In viziunea scolii elveŃiene teatralitatea argumentării se referă la

a.dimensiunea verbala a discursului

b.dimensiunea verbala si non verbala a discursului

c.dimensiunea non verbala a discursului 0,5 p.

11.Argumentarea este pentru cineva, in timp ce demonstratia este pentru oricine.



0,5p.

12. Argumentarea este

a. o formă-sens.

b.o lume reprezentată şi o lume prezentată.

c. sistemul simbolic al limbii naturale.

0,5p

13.Schematizarea reprezintă

a. modelul situaŃiei.

b. modelul utilizatorilor modelului.

c. modelul realului şi modelul utilizatorilor modelului

0,5p.

14. Organizarea discursului argumentativ se referă la ordinea elementelor şi la coerenŃă

0,5p

15.CoerenŃa este efectul aplicării simultane a 4 reguli.0,5p

Bibliografie 1. Breton, Philippe,1996 L’argumentation dans la communication,

Paris, La Découverte

2. Grize, Jean-Blaise,1982 De la logique à l’argumentation, Genève, Droz

3. Meyer, Michel,1982 Logique, langage et argumentation, Paris, Hachette

4. Plantin, Christian, 1990 Essai sur l’argumentation.Introduction linguistique à la parole argumentative, Paris, Ed.Kimé

5. Vignaux, Georges, 1976 L’Argumentation.Essai d’une logique discursive,Genève, Droz



5. UNITATEA DE INVATARE 5 - STRATEGII ARGUMENTATIVE


5.1 InŃelegerea şi aplicarea noŃiunii de strategie discursivă în modelarea realului în situaŃii diverse de comunicare

5.2 Identificarea şi internalizarea diverselor tipuri de interacŃiuni şi strategii argumentative



5. UNITATEA DE INVATARE 5 - STRATEGII ARGUMENTATIVE

5.1. ARGUMENTARE ŞI STRATEGIE DISCURSIVĂ

Argumentarea ca ansamblu de tehnici discursive ce provoacă sau sporesc adeziunea auditoriului la tezele prezentate (C. Perelman, 1970:13) este de fapt o strategie vizînd să inducă o anumită opinie asupra unei situaŃii persoane etc. Despre acest sens larg “subiectiv orientat” (M. Charolles, 1979) opus raŃionamentului şi realizat prin mijloacele limbii naturale ne vom ocupa în cele ce urmează.

5.1.1.Strategie, plan,reguli

Conform teoriei jocurilor strategia se defineşte ca ansamblu de reguli ce guvernează comportamentul jucătorului în orice situaŃie de joc posibilă.

Orice strategie comportă un scop, reguli (de evaluare a situaŃiilor realizate şi de determinare a mutărilor următoare), precum şi o succesiune de alegeri ce traduc un plan.

La nivel argumentativ

• scopul strategiei este reprezentat de persuasiune (prezentare convingătoare a elementelor informative alese),

• regulile privesc statutul epistemologic al tezelor (obiectele acordului, ceea ce este admis ca normal, valabil), iar

• planul dă seamă de alternanŃa argumentelor, de eficienŃa lor (puternic/vs/slab), de sintagmatica discursivă (procedeul analogiei într-un discurs didactic /vs/disocierea noŃiunilor într-un discurs euristic).

“Orice argumentare are ca punct de plecare obiectele acordului: fapte, adevăruri, valori, locuri comune în sensul vechi al termenului (...). Orice fenomen se descrie prin inserŃia în clasificări preexistente, ce pot fi evident criticate, modificate” (C. Perelman, 1970:86).

5.2. INTEROGAłIA



Majoritatea enunŃurilor de forma P? (în fr.” est -ce que P”?) întrebări toatale la care răspunsul este de tip da/nu au o valoare argumentativă.

Ca indiciu de ignoranŃă, întrebarea este simetrică faŃă de p şi ∼p.

În plan argumentativ este asimetrică, privilegiind ∼p.

Acest fenomen este legat de ceea ce se numeşte coordonare argumentativă:

E 1 E 2 sunt argumentativ coordonate dacă E 1 poate susŃine sau infirma E 2 sau o concluzie favorizată de E 2:

“Sunt obosit, rămîn acasă”.

Între E 1 şi E 2 se stabilesc raporturi de justificare, opoziŃie, inferenŃă.

i) Justificare

“ E o prostie să-Ńi părăseşti postul. Vei putea găsi ceva mai bun?”

E 2 E 1

Înlocuind cu propoziŃia negativă “Nu ai putea găsi ceva mai bun”, se păstrează coerenŃa textuală şi coordonarea argumentativă, în schimb propoziŃia afirmativă “Vei putea găsi ceva mai bun” nu este acceptabilă. S-ar putea obiecta că nu este vorba de întrebări adevărate, ci de întrebări retorice, echivalente cu afirmaŃii negative. Dar aici nu este vorba de o întrebare retorică (testul fiind inserŃia unui “mă întreb”, incompatibil cu întrebarea retorică).

ii) OpoziŃie

“ Te cunoaşte astăzi; dar o să te mai cunoască mâine?”

E 2 E 1

El conduce spre aserŃiunea negativă “n-o să te mai cunoască mîine”, ceea ce contrazice concluzia favorabilă a lui E 2.

O concluzie sumară accentuează asupra faptului că în cazul întrebării retorice valoarea argumentativă intrinsecă a întrebării este exploatată pentru realizarea unui act de argumentare (infra a, b):

a) Cum poate rezista FranŃa “teleculturii Coca-Cola” ? a cărei lectură argumentativă este negativă: “FranŃa nu poate rezista teleculturii Coca-Cola”;

b) Televiziunea nu fabrică nişte leneşi? a cărei argumentare este asertivă (Televiziunea fabrică nişte leneşi) - dezinversare argumentativă. EnunŃătorul consideră în aceste cazuri că răspunsul



este de la sine înŃeles (atπt pentru el, cπt şi pentru interlocutor); de fapt întrebarea nu apare decît pentru a aminti răspunsul, rolul său fiind de a aserta (indirect) acest răspuns, prezentat ca opinie admisă (“vérité admise” - topos).

“Diversitatea atitudinilor psihice care se traduc prin frazele interogative: cerere de informare, deliberare, cerere de confirmare, refuz, ipoteză, apel de aprobare are ca numitor comun constituirea de atitudini non tetice, care nu afirmă procesul, ci dimpotrivă îl pun în discuŃie” (G. Moignet apud M. TuŃescu, 1998:252).

5.3. NEGAłIA POLEMICĂ

FaŃă de negaŃia descriptivă (infra i), negaŃia polemică (infra ii) înseamnă nu anularea orientării argumentative a propoziŃiei pozitive respinse, ci dimpotrivă consolidarea ei:

i) Maria nu este frumoasă

ii) Maria nu este frumoasă, este superbă.

NegaŃia polemică este o strategie argumentativă bazată pe contestarea unui enunŃ anterior. Încărcătura sa polifonică este incontestabilă: în ea intervin două instanŃe enunŃiative: enunŃătorul afirmaŃiei devalorizante şi locutorul enunŃului care se desolidarizează de aceasta. “NegaŃia polemică are astfel un caracter dialogic, replicativ, polifonic” (M. łuŃescu, 1986: 103).

Pierre Attal avansează ipoteza negaŃiei ca formă netă de contra-argumentare. NegaŃia descriptiva va fi contra-argumentativă-opoziŃie, refuz de adeziune la conŃinutul pozitiv (“Petre nu este potrivit pentru acest post”), în timp ce negaŃia polemică va fi argumentativă (“Petre nu este potrivit pentru acest post, este chiar făcut pentru el”).

Majoritatea sloganurilor publiciatare utilizează acest tip spectaculos, teatral de negaŃie :detergentul x nu spală curat, ci impecabil de curat.

NegaŃia polemică permite depăşirea unor opoziŃii convenŃionale (de dicŃionar ca de pildă bogat /vs/ sărac) în favoarea unor opoziŃii noi, discursive, de tipul “rule changing creativity” (“Societatea viitorului nu va mai avea oameni bogaŃi şi săraci”, ci “bogaŃi şi foarte bogaŃi”).



5.4. RESPINGEREA CAUZEI

Strategie frecventă în operaŃiile de justificare şi coerenŃă, cauza poate fi definită în patru moduri (corelaŃii) - cf. Oswald Ducrot , 1973 în capitolul “La notion de cause”:

i) B rezultă cu necesitate din A (sau A este cauza suficientă a efectului B). J. B. Grize cu referire la discursul cotidian afirmă: probabilitatea lui B, cunoscînd A este superioară probabilităŃii lui B independent de informaŃiile privind A, altfel spus A este o condiŃie favorabilă pentru B;

ii) B era imposibil fără A - reciproca precedentei înseamnă deducerea existenŃei prealabile a lui A din cunoaşterea lui B. Această orientare a gîndiri ne face să considferăm efectul ca “semn” al cauzei;

â

iii) relaŃia dintre A şi B este generală. Chiar dacă ne referim la evenimente istorice nerepetabile ( anexarea Alsaciei şi Lorrainei în 1871 a fost cauza războiului din 1914) putem extrage o cauzalitate generală de tipul: Când o Ńară X anexează teritoriul unei Ńări Y, este posibil (firesc, legitim) ca Y să încerce redobândirea teritoriului răpit.

iv) A a produs B.; cauzalitatea este interpretată ca acŃiune, A este sursa eficientă (acŃională; Ducrot foloseşte termenul “ force agissante”).

În raport cu aceste definiŃii ale raportului A-B există următoarele strategii de refutatio:

1. Posibilitatea unui A şi non B. Pentru a arăta că anexarea Alsaciei nu a constituit cauza războiului de la 1914 s-ar putea arăta că această anexare ar fi putut fi urmată de resemnare - un fel de irealizare a lumii.

2. Posibilitatea unui B fară A, altfel spus “chiar dacă A n-ar fi avut loc, B tot ar fi avut loc”. Se va putea demonstra că nu atentatul de la Sarajevo a fost cauza primului război mondial, ci situaŃia politico-economică făcea oricum războiul inevitabil.

3. InexistenŃa unei relaŃi generale între A şi B. Pentru a respinge ideea că eşecul unui partid la alegeri s-ar datora unor scandaluri preelectorale se va obiecta fie că acelaşi partid în contexte similare a cîştigat la alte alegeri, fie că un partid mai corupt amestecat şi el în afaceri dubioase a cîştigat, desfiinŃîndu-se caracterul general al relaŃiei A → B.



4. Nu A a produs B. Problema este de a demonstra că nu a existat o relaŃie de “producere” de la A la B; modul cel mai simplu de respingere va fi de a arăta că A este de fapt posterior lui B.

Sintetizând raporturile cauzale, Gérard Vigner (1974) propune două mari categorii posibile de refutatio:

chiar şi cu A nu s-a obŃinut efectul B; A & ∼ B

chiar fără A a apărut B: ∼ A & B

5. 5. METAFORĂ ŞI ARGUMENTARE

5.5.1. Dimensiunile metaforei. Modele restrictive şi modele extensive.

Mecanismul metaforic este activ în toate tipurile discursive, ceea ce dovedeşte că metafora este consubstanŃială limbajului atât ontogentic, cât şi filogenetic.

După focalizarea asupra metaforei poetice (şcoala aristotelică şi întreaga retorică clasică) şi asupra metaforei lingvistice ( clarificările lingvisticii istorice şi ale filosofiei limbajului), asistăm astăzi la deplasarea acestui trop din spaŃiul lingvisticii şi al retoricii în cel al epistemologiei: problematica metaforei a devenit un topos central în cunoaştere (M. Black, 1962, P. Ricoeur, 1975, T. Van Dijk, 1975, J. Molino, 1979 a şi b, A. Ortony, 1979).

Metafora a încetat pe de parte să fie un mit poetic, devenind principiu explicativ în ştiinŃă, iar pe de altă parte să se cantoneze doar la nivel lexical, pentru a intra în cîmpul teoriei discursului (în argumentare prin neoretorica lui Perelman & Olbrechts - Tyteca, în teoria actelor de limbaj cu Teun van Dijk, în implicit şi indirecŃie cu John Searle şi Catherine Kerbrat - Orecchioni).

Metaforă/conceptualizare/expresivitate

Înainte de a spori expresivitatea ideilor, metafora a participat la însăşi formarea lor . Prin metaforă gîndirea se mişcă de la gen la specie, de la specie la gen, de la specie la specie (cf. Aristotel).



După cum vorbirea nu este numai un mijloc de exprimare a gîndurilor, ci principalul mijloc de formare a lor, tot aşa metafora nu are numai o valoare expresivă, ci, mai întîi, una formativă (cf. H. Wald, 1983:192). “Dacă pofta vine mîncînd şi veselia vine rîzînd, nu e mai puŃin adevărat că ideea vine vorbind. În greceşte Kosmos însemna la început o anumita pieptănătură, în opoziŃie cu un păr în dezordine, mai tîrziu a căpătat înŃelesul de ordine în care sunt aranjaŃi soldaŃii în cadrul unei trupe, iar în cele din urmă a ajuns să însemne “ordinea universului” în opoziŃie cu “haosul iniŃial”. Vechiul înŃeles nu se mai păstrează decît în cuvîntul “cosmetică”. Înainte de a însemna plata forŃei de muncă, salariul însemna sarea pe care o primeau ostaşii romani drept soldă”. (H. Wald, 1983:192).

Cele două aspecte, cognitivul şi expresivul coexistă, numai că în ştiinŃă metafora este preponderent cognitivă, iar în artă precumpănitor expresivă. Ca şi argumentarea, metafora asigură circuitul afect-raŃiune (L’argumentation: explication ou séduction?” - J. B. Grize, 1981), vizând în ştiinŃă generalizarea particularului, iar în artă particularizarea generalului.

5.5.2. Metaforă lingvistică/ metaforă poetică/ metaforă/ştiinŃifică

Metafora ştiinŃifică este magistrală în măsura în care informează şi explică (termenul a fost utilizat de Lewis şi încetăŃenit de C. Huttar, 1980, în analiza metaforei ca act de limbaj); într-adevăr funcŃia este de generalizare, de instituire, în timp ce metafora poetică slujeşte concretizării, particularizării mesajului (cf. celebrei distincŃii a lui C. Bernard: “L’art c’est moi, la science c’est nous”).

Metafora poetică este cu precădere metaforă in absentia (metafora prin excelenŃă în opinia lui P. Ricoeur), în timp ce metafora ştiinŃifică este o metaforă in praesentia predicativă Tp = Tf (termenul propriu = termenul figurat ca în “Fagocitele sunt armele de apărare ale organismului.

În genere se poate afirma că discursul de cercetare utilizează cu precădere metafora concept, iar discursul didactic metafora definitorie.

În discursul didactic metafora explică, accesibilizează fie propriul discurs (infra i), fie discursul altora, preluat convergent sau divergent (infra ii):

i) “Le sociodrame est un meeting dans une ville avec cette différence que sont présents seuls les individus que concernent le problème social discuté” (L. Moreno apud D. Hollier, 1973:108).



ii) “L’homme est la proie de son enfance” (P. Ricoeur à propos de Freud).

Mecanismul metaforic exploatează în diverse grade iconicitatea, similaritatea, adesea vizuală între termenul neutru şi cel figurat; situată în proximitatea imaginii, metafora trimite la percepŃie şi figurativ,vizualizînd proprietăŃile emergente, de aici ponderea sa sporită în discursul didactic şi de vulgarizare (pentru relaŃia iconicitate/indicialitate în corelaŃie cu metafora/ metonimia, cf. D. RovenŃa-Frumuşani, 1995).

Marile schimbări de paradigmă în istoria umanităŃii sunt însoŃite de schimbări ale metaforelor dominante, eveniment central în diacronia revoluŃiilor ştiinŃifice (T.Kuhn, 1979:416-417).



6. UNITATEA DE INVATARE 6 - DISCURSUL ARGUMENTATIV CA TIP DISCURSIV

6.1.TEXT/VS/DISCURS

6.1.1.Categorizare şi genuri discursive

Problema tipurilor şi a categorizării se pune cu acuitate în ştiinŃele omului.Orice vorbitor nativ al unei limbi este capabil să distingă între un poem, un tratat de fizică, un articol de ziar şi un chestionar. Această abilitate va fi o componentă a competenŃei lingvistice şi ea va fi o competenŃă textuală. (Van Dijk, 1972). “A învăŃa să vorbeşti înseamnă a învăŃa să structurezi enunŃuri (pentru că noi vorbim în enunŃuri şi nu în propoziŃii izolate şi cu atît mai puŃin în cuvinte izolate). Genurile discursive ne organizează vorbirea, aşa cum o organizează şi formele gramaticale” (M. Bahtin apud J. M. Adam, 1992:11).

Succesul în comunicare nu mai depinde doar de competenŃa lingvistică a actorilor discursivi ci de o competenŃă generală de comunicare care include:

o dimensiune referenŃială (a domeniului);

o dimensiune situaŃională (a normelor interpersonale şi tipurilor de discurs);

o dimensiune textuală (micro şi macrostructurală, incluzând şi noŃiunea de macrostructură şi tip textual).

De aceea discursul s-a instituit în ultimele decenii ca noŃiune cheie a lingvisticii, la frontiera lingvisticii cu sociologia, psihologia, teoria comunicării, filosofia limbajului. Analiza discursului semnifică depăşirea nivelului frastic (unde ne cantonase structuralismul), a eşantionului “context-free” prin reîncorporarea factorilor sociali apŃi să dea o semnificaŃie completă secvenŃelor discursive. Altfel spus, reabilitarea subiectului locutor şi interpelat, introducerea referentului extralingvistic, a genurilor discursive, a operaŃiilor (cf. supra schematizare, organizare etc.) contribuie la elucidarea interacŃiunii generalizate, care este discursul social.

Temă de reflecŃie

“EnunŃurile nu trebuie tratate ca nişte monade, ci ca ochiurile unui lanŃ dialogic; ele nu îşi sunt suficiente, se reflectă unele pe altele, sunt pline de ecouri şi amintiri, pătrunse de viziunea despre lume,



tendinŃele, teoriile unei epoci” (M. Angenot, 1988:84).

6.1.2.Discursul.Definire şi delimitări Provenind din orizonturi teoretice extrem de diverse

(distribuŃionalismul lui Z. Harris, teoria enunŃării formulată de E. Benveniste, teoria funcŃiilor limbajului la R. Jakobson sau a funcŃionărilor discursive la L. Guespin şi enumerarea poate continua ad libitum), termenul discurs cunoaşte o pluritate de accepŃii complementare şi chiar contradictorii (D. Maingueneau, 1976:13-23 şi D. Maingueneau, 1996:28-29):

i) discurs în opoziŃie cu frază. Discursul constituie o succesiune de fraze ( în analiza clasică a discursului, în timp ce cercetătorii contemporani vorbesc de gramatica textului sau lingvistica textuală);

ii) discurs în opoziŃie cu enunŃ. Pe lîngă caracterul de unitate lingvistică (enunŃ) discursul constituie o unitate de comunicare ce Ńine de un gen discursiv specializat (roman, articol de ziar, prospect turistic);

iii) discurs în opoziŃie cu limbă. Limba definită ca sistem propriu membrilor unei comunităŃi se opune discursului ca realizare individuală (“ EnunŃarea” - afirmă E. Beneviste - “ presupune conversia individuală a limbii în discurs”).

iv) Discurs asociat cu text şi context (altfel spus procesul asociat cu produsul şi circumstanŃele producerii sale);

v) Discurs în opoziŃie cu povestire ( récit) sau istorie ca formă marcată de operatori Ńinînd de triada ego/hic/nunc, distinctă de evocarea la trecut, persoana a III-a, în “illo tempore”.

6.1.3.Discurs/text. Standarde de textualitate Se poate afirma că discursul se situează în amonte şi textul în

aval. Discursul este structura profundă a textului căruia îi asigură linearizarea. Investigarea discursului nu este însă posibilă decît prin intermediul “urmelor” lăsate în textele-performanŃă.

A determina proprietăŃile textelor reprezintă însăşi sarcina ştiinŃei textului.

Textul apare ca o suită de fraze supusă principiului ordinii, iar proprietăŃile caracteristice ale textului se situează la nivel semantic



(textele sunt descrise ca relaŃii semantice între fraze-relaŃii referenŃiale sau extensionale şi relaŃii de sens sau intensionale)

Cel mai important criteriu este CONłINUTUL, altfel spus pentru a forma o unitate textul trebuie să fie coerent,ceea ce va permite interpretarea sa ca o derulare posibilă de evenimente.

a asigna semnificaŃii componentelor textului

A INTERPRETA un text

a asigna textului diferitele sale funcŃii

Cercetările privind frontierele textului, actualizările sale sintactico-semantice şi pragmatice au permis identificarea (R. de Beaugrande & D. Dressler, 1981) unor standarde de textualitate:

Coeziunea ca relaŃie de dependenŃă gramaticală (recŃiune, acord, selecŃia unei prepoziŃii etc. ) la nivelul suprafeŃei discursive Mai am un singur dor va fi o secvenŃă corectă din acest punct de vedere, nu şi * Dor un singur am mai.

CoerenŃa ca relaŃie de compatibilitate între elementele lumii textuale la

nivelul structurii de adîncime, mai precis modul în care aceste elemente sunt mutual accesibile şi relevante.

Pentru Robert Martin coerenŃa este corelabilă în primul rînd competenŃei enciclopedice şi codurilor non verbale. Această cunoaştere a lumii ne va permite să interpretăm evenimentele frazei “A alunecat pe gheaŃă şi şi-a rupt piciorul“ drept o relaŃie cauză-consecinŃă sau fraza “Maria a avut un copil şi s-a măritat” drept cauzalitate sau succesiune pură.

IntenŃionalitatea ca atitudine a producătorului de text de a constitui un text coeziv şi coerent adecvat realizării unei anumite finalităŃi.

Acceptabilitate ca atitudine a receptorului de a considera setul de fraze drept un text coerent, avînd o anume relevanŃă pentru el.

Informativitate ca organizare cognitiv discursivă adecvată a raportului

cunoscut/ necunoscut; aşteptat/ neaşteptat. O prea mare densitate informaŃională neancorată pe valori, toposuri preconstruite comune poate crea ermetismul textului, după cum situaŃia inversă determină banalizarea sau chiar non receptarea discursului. În fond auditoriul necunoscut este pentru emiŃător o “black box” care poate fi aproximată doar prin “guessing games”.



SituaŃionalitate ca ancorare corectă în contextul de comunicare (cf. raportul scris / oral, evitînd textele scrise avînd mărci ale oralităŃii, dar şi textele orale prezentate liber ca şi cum ar fi citite)

Intertextualitate ca raport între discursul prezent şi discursurile anterioare preluate (pastişate, parodiate), criticate, în orice caz reinserate într-un nou context discursiv.

6.2.TIPURI TEXTUALE. NARATIV/DESCRIPTIV/ARGUMENTATIV

În lingvistica textuală de sorginte germnană (Werlich, inter alii) se vorbeşte de :

• tipul narativ axat pe desfăşurarea temporală şi cauzalitate crono--logică (şi temporală şi logică în acelaşi timp, avîndu-se în vedere logica povestirii în dependenŃa sa de logica acŃiunii raŃionale, a comportamentului “cu sens”)

• tipul descriptiv - axat pe desfăşurare spaŃială, altfel spus pe epuizarea unei paradigme (nomenclaturi: muzicale, arhitecturale, geografice etc.);

• tipul expozitiv - asociat analizei şi sintezei reprezentărilor conceptuale;

• tipul instructiv, incitînd la acŃiune (cf. prospecte turistice, farmaceutice, notiŃe, fişe tehnice, parafrazîndu-l pe Georges Perec “La vie mode d’ emploi”);

• tipul argumentativ centrat pe o luare de poziŃie.

Reluînd această tipologie, lingvistica franceză (Jean-Michel Adam - “Quels types de textes” in Le Français dans le Monde , 192/1985) introduce noŃiunea de schemă textuală globală, aptă să asigure coeziunea - coerenŃa textului ca întreg articulat şi ierarhizat, principalele scheme globale fiind narativul, descriptivul şi argumentativul.

Această tipologie a textelor este rezultanta caracterului funcŃional şi al unei dominante structurale:

NARATIVUL - text organizat secvenŃial, prezentînd acŃiuni şi evenimente corelate de relaŃii cauzale, finale temporale şi de un pattern global: schema (de acŃiune);

DESCRIPTIVUL - text organizat spaŃial, ca o constelaŃie de atribute, specificări, stări, determinate de un patern global de tipul “frame” = cadru;

ARGUMENTATIVUL - text ce vizează adeziunea la anumite idei, considerate adevărate sau false, pozitive sau negative. RelaŃiile cele mai frecvente sunt de motivare, valorizare, opoziŃie.



6.3.TIPUL TEXTUAL NARATIV

6.3.1. NaraŃiunea-formă fundamentală a interacŃiunii verbale

Filosofia contemporană (Ricoeur, Mc Intyre) defineşte omul ca “animal a récits”, a cărui unică certitudine constă în a fi narat (“Notre seule certitude c’est d’être narré” - Paul Ricoeur).

NaraŃiunea a existat în orice societate; ca şi metafora pare să fie peste tot. Uneori activă şi evidentă, alteori fragmentară şi ascunsă, ea subîntinde nu doar ficŃiunea literară sau conversaŃia, ci şi proiectele cotidiene, planul unei întreprinderi, intriga cinematografică. Producerea de naraŃiuni este strategia care ne permite să facem lumea inteligibilă, fiind un model esenŃial de organizare a datelor.

PrezenŃa unei “istorii” (“story”, “histoire”), unui curs de evenimente într-o anumită ordine secvenŃială, altfel spus implicînd o schimbare de la o stare anterioară la o stare ulterioară apare drept una din principalele carcateristici ale naraŃiunii omniprezente (în cotidian, în teatru sau film, în benzile desenate sau genurile mediatice)

Temă de reflecŃie

“Eu cred că pentru a povesti trebuie în primul rînd să construieşti o lume, cît mai mobilată posibil, pînă în cele mai mici detalii. Dacă aş construi un fluviu şi pe malul stîng aş instala un pescar, atribuindu-i un caracter irascibil şi un cazier judiciar, aş putea să încep să scriu, traducînd în cuvinte ceea ce nu se poate să nu se întîmple” (U. Eco, 1985: 27) ca în proverbul indian “aşează-te pe malul unui fluviu şi aşteaptă, cadavrul duşmanului tău nu va întîrzia să apară”.

AchiziŃiile naratologiei structurale a anilor ‘70 au fost reluate de psihologia americană preocupată de mecanismele memoriei şi stocării informaŃiei (psihologia cognitivă a confirmat de altfel ipotezele unui Propp şi Greimas privind existenŃa constantelor narative).

Disciplinele care au contribuit la valorizarea actuală a naraŃiunii nu s-au interesat de acelaşi tip de povestire: psihologia cognitivă privilegiază naraŃiunea cotidiană, antropologia şi structuralismul - basmul şi mitul, sociologia literară - romanul, iar psihiatria povestirea autobiografică.

Identificarea patternurilor narative universale pare să ne vorbească nu doar despre literatură, ci şi despre natura cogniŃiei (“nature of mind”) şi trăsăturile universale ale culturii . Emblematică pentru istoria individului (conceperea de către



Ricoeur a identităŃii personale ca identitate narativă) şi istoria umanităŃii, povestirea prin “imensa sa capacitate mitică dă experienŃelor individuale un sens general care le depăşeşte” (cf. şi A. Kibedi-Varga, 1989: 72). Pentru a afirma că o suită de propoziŃii constituie o naraŃiune coerentă, trebuie să apară recurenŃa personajului constant (actorul esenŃial, eroul, personajul principal) şi raportarea logică între predicatul iniŃial şi cel final.

Dimensiunea crono-logică a povestirii presupune înlănŃuirea a cinci tipuri de secvenŃe narative sau macro-propoziŃii:

Orientare (sau Introducere) + Complicare (eveniment sau acŃiune neaşteptată) + AcŃiune + Rezolvare (sau nou element modificator) + Morală (stare finală) sau într-o logică a echilibrului/dezechilibrului (Labov-Waletzky):

P1 - echilibru iniŃial;

P2 - forŃă perturbatoare;

P3 - stare de dezechilibru sau acŃiune transformatoare;

P4 - forŃa echilibrantă;

P5 - echilibru final (non echilibru).

“Aceste cinci momente narative nucleare determină ceea ce s-a numit ipoteza superstructurală a gramaticii povestirii”(M.TuŃescu, 1998:331). Dimensiunea configuraŃională este direct dependentă de situaŃia de discurs, de actele de limbaj realizate (sfat, sugestie în majoritatea cazurilor).

6.3.2. NaraŃiunea. ActanŃi şi evenimente. Modele narative În lucrarea devenită clasică Morfologia basmului (1928; tradusă

în limba romπnă de Radu Niculescu, Bucureşti, Univers, 1970), Vladimir Propp centrează analiza asupra funcŃiei înŃeleasă ca acŃiune a personajului şi definită din punctul de vedere al semnificaŃiei sale pentru desfăşurarea basmului considerat ca întreg (“ceea ce fac personajele este important; cine face un anumit lucru este o chestiune secundară”).

Supunînd analizei 100 de basme din culegerea lui Afanasiev, Propp stabileşte 31 de funcŃii susceptibile să dea seama de acŃiunea tuturor basmelor. Aceste funcŃii se concatenează într-o sintagmatică ideală, după cum urmează:prologul,absenŃa, interdicŃia, încălcarea ei, divulgarea, vicleşugul, complicitatea involuntară,prejudiciul,mijlocirea, contraacŃiunea incipientă, plecarea, acŃiunea donatorului, reacŃia eroului, transmiterea obiectului magic, deplasarea, lupta, marcarea, victoria, remedierea prejudiciului, întoarcerea eroului, urmărirea,



salvarea, sosirea incognito, impostura, încercarea grea, îndeplinirea, recunoaşterea, demascarea, transfigurarea, pedepsirea, căsătoria.

Moment de răscruce atît pentru folcloristică, cît şi pentru naratologie, modelul lui Propp a însemnat triumful structurii asupra tematicii, basmul fiind în opinia lui Propp o “naraŃiune construită pe o corectă succesiune a funcŃiilor”, o matrice acŃională în care ceea ce contează este stereotipia predicatelor şi variabilitatea agenŃilor, executanŃi ai acestor predicate.

Reluînd distincŃia lui Aristotel din Poetica dintre personaje şi acŃiuni, Propp inversează relaŃia ierarhică a acestor două instanŃe constitutive ale povestirii; dacă în discursul literaturii culte personajele sunt esenŃiale, conform postulatului esenŃialist-umanist al acestui tip de discurs, la Propp acŃiunile devin fundamentale: “funcŃiile sunt foarte puŃine la număr, iar personajele foarte multe. Ceea ce explică de ce basmul poate fi pe de o parte uimitor de divers pitoresc şi colorat, iar pe de altă parte, tot atît de uimitor prin stereotipia, prin repetabilitatea sa ... FuncŃiile personajelor constituie elementele fixe, stabile ale basmului, independent de cine şi în ce mod le îndeplineşte.” (V. Propp, 1970: 25-26).

Spre deosebire de Propp care socoteşte funcŃia drept invariant, Bremond răstoarnă perspectiva, considerînd constelaŃia personajelor drept motorul textului; secvenŃa se poate reorganiza ilustrînd evoluŃia psihologică sau morală a personajului, care este mai mult decît un simplu instrument în slujba acŃiunii. Eroul este “scopul şi mijlocul povestirii”.

De aceea în Logica povestirii (Logique du récit) el stabileşte un inventar de roluri, bazat pe opoziŃia agent/pacient şi ameliorare/degradare (ultima opoziŃie fiind de fapt principalul resort al povestirii).

Modelarea narativităŃii la C. Bremond capătă o dimensiune explicativă şi axiologică. Pe de o parte sunt nuanŃate procesele de modificare (ameliorarea şi degradarea), de conservare (protejare/vs/frustrare) şi de influenŃare (informarea şi tăinuirea, obligaŃia şi interdicŃia, sfatul şi sfatul inhibitor), iar pe de altă parte “morala povestirii constituie o învăŃare strategică - în afara unei situaŃii reale -, contribuind la îmbogăŃirea repertoriului de reacŃie a receptorului - şi acesta este unul din modurile specifice de acŃiune a culturii (...). Dar povestitorul trebuie la un moment dat să se estompeze în favoarea unor valori ale societăŃii, care se infuzează în operă (funcŃia ideologică); naraŃiunile unui popor nu formează o cultură decît în măsura în care



sunt permeabile la discursul despre univers al conştiinŃei sociale” (I. Pπnzaru - prefaŃă la Logica povestirii p. 15).

Modelul actanŃial al povestirii, configurat de A.J.Greimas preia ipotezele lui Claude Lévi-Strauss: “ordinea de succesiune cronologică se resoarbe într-o structură matricială atemporală” (1960: 29) şi .propune “interpretarea paradigmatică şi acronică a relaŃiilor dintre funcŃii (...) , ceea ce permite sesizarea structurii elementare a semnificaŃiei (1966: 204).

Examinînd structura elementară a semnificaŃiei narative, Greimas consideră ca invarianŃi actanŃii, predicatele şi circumstanŃele.

Modelul actanŃial oferă o nouă viziune asupra personajului, care departe de a fi asimilat unei fiinŃe psihologice sau metafizice aparŃine sistemului global al acŃiunii prin forma actant (a structurii narative profunde) şi actor (a structurii superficiale discursive).

Pornind de la aceste modele de orientare sintactică, Greimas le dă o investiŃie semantică: “actanŃii apar sub forma de sememe construite, ca locuri stabile în interiorul reŃelei axiologice” (A.J. Greimas, 1966: 185) şi spectaculară (prin filiera Souriau: “microuniversul semantic nu poate fi definit ca întreg de semnificaŃie decît în măsura în care poate apărea în faŃa noastră ca spectacol simplu, ca structură actanŃială” (A.J. Greimas, 1966: 173).

Destinator Obiect Destinatar

Adjuvant Subiect Opozant

Prima categorie subiect/obiect produce o polarizare actanŃială legată de căutare (vezi basmul popular, mitul), căutare a obiectului dorinŃei (Ileana Cosînzeana, TinereŃe fără bătrîneŃe etc).; categorie precumpănitor sintactică, axa subiect/obiect se reinvesteşte semantic în cuplul agent/pacient, relaŃia unificatoare fiind conceptul de dorinŃă şi modalitatea volitivă (vouloir). Articulate în jurul axei dorinŃei basmul, spectacolul dramatic, mitul se actualizează în diverse povestiri ale “căutării” mitice şi practice (A.J. Greimas, 1966: 177).

Axa destinator/destinatar este cea a controlului valorilor şi a repartiŃiei lor între personaje; este axa cunoaşterii şi a puterii (“savoir” şi “pouvoir”).

Axa adjuvant/opozant facilitează sau împiedică acŃiunea şi comunicarea. Produce circumstanŃele şi modalităŃile acŃiunii, dar nu este necesarmente reprezentată de personaje. Uneori e vorba de



proiecŃii ale voinŃei de acŃiune şi rezistenŃa imaginară a subiectului (A.J. Greimas, 1966: 190).

Schema actanŃială sincretizează:

• relaŃie de dorinŃă (căutare)

Subiect→Obiect de valoare

• o relaŃie de comunicare

Destinator→ (Subiect→Obiect) →Destinatar

• o relaŃie de luptă (putere)

Adjuvant→ (Subiect→Obiect)← Opozant

(cf.şi J.M.Adam & F. Revuz, 1996:60)

Remaniind schema proppiană considerată eterogenă (funcŃia “plecarea eroului” corespunde unei acŃiuni, în timp ce funcŃia “lipsă, prejudiciu” reprezintă o situaŃie, o stare), Greimas rescrie forma canonică a povestirii atît ca relaŃie între personaje -modelul actanŃial-, cît şi ca succesiune de acŃiuni -schema narativă-. Ultima reformulare îi permite o nouă secvenŃializare în termeni de proiecŃie paradigmatică sau cuplare la distanŃă a funcŃiilor polare:

• plecare/vs/întoarcere

• formularea interdicŃiei/vs/transgresarea interdicŃiei.

Trei probe fundamentale a căror articulare constituie o poveste (figurativă) completă definesc schema canonică:

• proba de calificare: eroul este înzestrat cu instrumente magice, invizibilitate, ubicuitate etc.;

• proba decisivă: subiectul realizează acŃiunea (acŃiunile) cu care a fost mandatat (uciderea forŃelor răului, eliberarea victimelor acestora etc.);

• proba de glorificare: subiectul este recunoscut pentru ce este şi ce a făcut (Harap-Alb îl demască pe spîn, Cenuşăreasa este recunoscută ca prinŃesă etc.).

Nucleul general al povestirii, performanŃa eroului este simetric încadrat (în amonte şi în aval) de un contract, respectiv de validarea realizării contractului. Destinatorul care reprezintă sistemul de valori al comunităŃii exercită o acŃiune persuasivă asupra subiectului (îl determină să accepte contractul după ce alŃi actanŃi l-au refuzat sau au eşuat la proba de calificare).



SCHEMA NARATIVĂ

CONTRACT COMPETENłĂ PERFORMANłĂ SANCłIUNE

În cadrul unui sistem de valori, propunere a Destinatorului şi acceptare de către subiect a programului ce urmează să fie executat

AchiziŃie a aptitudinii ce va permite realizarea programului sau “proba de calificare”

Realizarea programului sau “proba decisivă”

Compararea programului realizat cu contractul- “proba de glorificare” (în ceea ce îl priveşte pe subiect) şi “recunoaşterea” (din partea Destinatorului)

(J.M. Floch, 1995: 61)

PerformanŃa ca actualizare a programului, ca “faire” presupune competenŃa (modalizată de verbele a trebui, a vrea, a şti, a putea să faci). Detectivul din romanele poliŃiste trebuie să ştie să mînuiască şi armele şi inferenŃele logice, să poată, adică să fie apt (fizic şi mental) să o facă (a se vedea cazul teoreticianului ineficient în praxisul real). La fel în prezentarea competenŃelor într-un Curriculm Vitae (frecventă naraŃiune cotidiană) apar cu necesitate cele patru componente ale competenŃei:

6.3.3. ArgumentaŃie şi narativitate Desigur, legătura între aceste două componente apare ca

evidentă: în discursul narativ sunt incluse numeroase secvenŃe deliberative, invers argumentaŃia implică şi o anumită înlăŃuire narativă (a faptelor şi argumentelor - cf. narratio).

Şi pentru că discursul filosofic şi ştiinŃific sunt prototipuri de discurs argumentativ, trebuie subliniat de la bun început rolul narativităŃii în aceste tipuri de discurs (Platon afirma în “Protagoras”: “Stau în cumpănă dacă să vă fac demonstraŃia istorisindu-vă un mit sau să vă explic prin raŃionament”).

Dacă teoria argumentaŃiei este bazată pe o pragmatică a inferenŃei şi raŃionalităŃii, naratologia este infrastructurată de semiotica structurală (cf. Greimas, Bremond, Todorov). Or. există posibilitatea unei întoarceri pragmatice - “pragmatic turn” în semiotică, dar şi a unei întoarceri semiotice în argumentaŃie. Devine foarte important capitolul madalizării:



valorile axiologice şi evaluările emiŃătorului, care au un anume impact asupra receptorului.

Numitorul comun al naratologiei (bazată ca şi argumentarea pe o concepŃie polemică a intersubiectivităŃii - “combat/contrat”) şi argumentării este reprezentat de axa evoluŃiei de la conflict la contract.

6.4. TIPUL TEXTUAL DESCRIPTIV Geneza şi evoluŃia descrierii

Spre deosebire de naraŃiune constituită din enunŃuri de acŃiune, temporal orientate, descrierea este reprezentată de enunŃuri de stare, determinate spaŃial.

Descrierea este alături de Denumire şi Desemnare unul din principalele mijloace semiotice de care dispunem pentru “a spune” realul (liste, cataloage, inventare) şi a-l domina.

Totuşi tratatele de retorică prevăd o sistemtică a genurilor descriptive (Fontanier în Traité Général des figures du discours autres que les tropes”, 1821), distinse în funcŃie de caracteristicile referentuli configurat:

• cronografia (descrierea circumstanŃelor temporale ale evenimentelor);

• topografia (descrierea monumentelor , peisajelor, locurilor);

• prosografia (descrierea fizică a unei fiinŃe reale sau imaginare);

• etopeea (descrierea morală a unui personaj);

• prosopopeea (descrierea unei fiinŃe imaginare alegorice);

• portretul (descriere complexă, fizică şi morală a unui personaj);

• paralela (combinare a două descrieri de obiecte sau personaje corelate după principiul similarităŃii sau antitezei);

• tabloul (descriere vie de pasiuni, acŃiuni, evenimente, cf. şi P. Hamon, 1991:11).

În opoziŃie cu caracterul predicativ, temporal al naraŃiunii descrierea se fixează în nominativ / denominativ şi spaŃial.

In perspectivă logico- discursivă descrierea se poate reduce la trei operaŃii: selecŃie-calificare-localizare, pandant discursiv al celor trei operaŃii cognitive şi anume: identificare-determinare-situare. Descrierea acumulează adjective, specificări în jurul nucleului nominal, naraŃiunea



diseminează de-a lungul textului verbe asociate diverselor nume (cf. D.RovenŃa-Frumuşani, 1995:145146).

6.5. TIPUL TEXTUAL ARGUMENTATIV

Discursul argumentativ vizează modificarea dispoziŃiilor interioare ale interlocutorilor, fie că este vorba de convingeri intelectuale, atitudini emoŃionale sau acŃiuni fizice (James Kinneavy, 1971).

Principalele sale caracteristici lingvistice şi interacŃionale sunt:

i) orientarea spre interlocutor;

ii) situarea la nivelul probabilităŃii, opiniei, plauzibilului (cf. Aristotel - Retorica);

iii) noŃiunea de alegere în cîmpul practicii ( Aristotel insista asupra faptului că retorica vizează o decizie: adeziune/ respingere, acŃiune/ abŃinere de la acŃiune);

iv) exploatarea implicitului (cf. Perelman - argumentarea definită ca raport între componenta explicită şi implicită a limbajului);

v) actualizarea anumitor relaŃii logice (deducŃie, inducŃie, analogie, cauzalitate);

vi) valorificarea noŃiunii de ordine.

Din cele patru mari dimensiuni ale retoricii: inventio (sau paradigma argumentelor: fapte, cauze/ efecte, circumstanŃe, definiŃii, comparaŃii, gen /vs/ specie, antecedente /vs/ consecvente); dispositio (ca ordine a materialului furnizat de inventio), elocutio (ca teorie a figurilor) şi actio (bazat pe pronuntiatio sau calitatea tonului şi stilului şi gesticulatio), ne vom ocupa de dispositio (sau ordine ca esenŃă a coerenŃei şi pertinenŃei unui discurs ).

PărŃile dispositio-ului din retorica clasică sunt:

• Exordium;

• Propositio;

• Narratio;

• Confirmatio;

• Refutatio;

• Peroratio.

Exordium (proimion la greci) reprezintă începutul şi ideea generală a discursului; exordium-ul trebuie să-i captiveze pe interlocutori (captatio benevolentiae) prin puritatea morală a oratorului, ca şi prin interesul suscitat de subiect (Aristotel evidenŃiase faptul că auditoriul este dispus



să asculte lucruri importante, surprinzătoare, nediscutate pînă în acel moment sau greşit interpretate, precum şi lucruri plăcute în ele însele; în privinŃa moravurilor oratorului, Aristotel adaugă probităŃii indispensabile raŃiunea sau înŃelepciunea cf. Retorica II, 1, idei preluate şi de Cicero De Oratore şi Quintilian -Arta oratorică - “Oratorul care laudă sau blamează (genul demonstrativ) adaugă la puterea cuvintelor sale frumoasa opiniune ce dă buna sa credinŃă. Acel ce sfătuieşte sau desfătuieşte (genul deliberativ) adaugă la încrederea ce inspiră prin luminile sale. Acel ce acuză sau apără (genul judiciar) adaugă prin stima ce-şi atrage prin probitatea caracterului său, stimă care se răsfrînge şi asupra clientului, întunecînd pe adversarii săi” - D. Gusti ,1984: 121).

Exordium-ul poate fi simplu (în cazul cînd nu se cer explicaŃii prealabile şi auditoriul pare dispus să asculte subiectul prezentat - discursuri politice, religioase) sau insinuant (cînd oratorul pesupunînd auditoriul defavorabil chestiunii sale, din raporturile stabilite între subiectul său şi alte teme de interes general dispune spiritele în favoarea tezei sale. Pliniu cel Bătrîn vorbind despre Cicero care a atacat legea agrară a lui Rulus şi a determinat şi poporul să o respingă, afirmă: “La vocea ta poporul respinge legea agrară, adică pîinea sa”, victoria fiind efectul unui exordiu insinuant prin care a captivat mulŃimea).

După ce oratorul a obŃinut atenŃia şi bunăvoinŃa auditoriului, tratatele retorice prescriu introducerea propoziŃiei sau expoziŃiunii ca esenŃializare a conŃinutului semantic (astfel Demostene în discursul contra lui Eshin: “Eu voi dovedi că tu ai amăgit pe concetăŃenii tăi; că n-ai urmat nicidecum instrucŃiunile ce Ńi s-au dat; că ai prelungit întoarcerea ta împotriva chemărilor ce Ńi-a făcut republica şi că te-ai lăsat mituit de Filip”).

NaraŃiunea reprezintă relatarea faptelor necesare înŃelegerii problemei (Naratorul intervine în introducerea aspectelor emoŃionale, în construirea argumentului etic, în exploatarea efectelor de prezenŃă cf. C. Perelman).

Confirmatio este partea discursului care probează tot ce s-a spus în propoziŃiune şi s-a relatat în naraŃiune. Decisivă apare acum înlăŃuirea argumentelor. TradiŃia retorică aminteşte trei ordini de succesiune: crescendo sau climax (de la argumentele mai slabe la cele mai puternice) decrescendo sau anticlimax (argumentul decisiv sau proba, formulat la început - cf. Cicero în De Oratore) şi ordinea nestoriană (Quintilian în Arta oratorică) care plasează atît la începutul cît şi la sfîrşitul discursului argumente puternice.



Refutatio reprezintă respingerea argumentelor adversarilor sau unor opinii contrare pe care oratorul le pune în scenă (vezi conceptul de “teatrealitate” a argumentării). Respingerea poate fi situată înaintea confirmării sau poate interfera cu aceasta (“Nu vei putea dovedi, nici sfărîma ceea ce Ńi se împotriveşte, dacă nu vei sprijini ceea ce aperi; nici vei putea înşira argumentele tale fără a le respinge pe cele ale oponenŃilor; aceste două lucruri sunt unite în natură, din scopul şi chiar întrebuinŃarea lor” - Cicero De Oratore, II, 81).

Respingerea se bazează fie pe desfiinŃarea principiilor oponentului, fie arătînd că din principii bune au rezultat urmări defavorabile, fie pe utilizarea ridicolului şi ironiei, fie pe respingerea sofismelor (de cuvinte sau de idei).

În cele ce urmează ne propunem să evidenŃiem articularea acestor componente într-un discurs real, apelul din 18 Iunie 1840 al generalului De Gaulle pronunŃat la BBC Londra:

1

Exordium

Şefii care de mulŃi ani sunt în fruntea armatelor franceze au format un guvern.

2

Propositio

Acest guvern pretextînd înfrîngerea armatelor noastre a intrat în legatură cu dşmanul pentru a înceta lupta.

3

Narratio

E adevărat am fost, suntem copleşiŃi de forŃa mecanică, terestră şi aeriană a duşmanului.

4

Confirmatio

Tancurile, avioanele, tactica germabilor, mult mai mult decît numărul lor ne-au făcut să ne retragem. Tancurile, avioanele, tactica germanilor i-au susprins pe şefi aducîndu-i în situaŃia în care suntem astăzi.

5

Refutatio

Dar ultimul cuvînt a fost spus? SperanŃa trebuie să dispară? Înfrîngerea este definitivă ? Nu.

6

Refutatio

CredeŃi-mă vorbesc în cunoştinŃă de cauză şi vă spun că nimic nu e pierdut pentru FranŃa . Aceleaşi mijloace care ne-au învins pot să aducă într-o zi victoria.



7

Refutatio

Pentru că FranŃa nu e singură! Nu e singură! Nu e singură! Ea are un vast Imperiu în spatele ei. Ea poate face corp comun cu Imperiul britanic care deŃine supremaŃia pe mare şi continuă lupta. Ea poate, la fel ca Anglia să utilizeze nelimitat imensa industrie a Statelor unite.

8

Refutatio

Acest război nu se limitează la teritoriul Ńării noastre. Acest război nu e tranşat prin bătălia FranŃei. Acest război e un război mondial. Toate erorile, toate întîrzierile, toate suferinŃele nu împiedică apariŃia în univers a mijloacelor necesare pentru a zdrobi într-o bună zi duşmanii.

CopleşiŃi astăzi de forŃa mecanică vom putea învinge în viitor printr-o forŃă mecanică superioară. Destinul lumii e în joc acum.

9

Peroratio

Eu generalul de Gaulle, actualmente la Londra, invit ofiŃeri francezi care se află pe teritoriul britanic, sau care s-ar afla, cu sau fără arme să intre în legătură cu mine, îi invit pe inginerii şi muncitorii specializaŃi din industriile de armament care se află pe teritoriul britanic sau s-ar putea afla să intre în legătură cu mine. Orice s-ar întîmpla, flacăra rezistenŃei franceze nu trebuie să se stingă şi nu se va stinge. Mîine ca şi astăzi voi vorbi la radio Londra.

Discursul argumentativ în multiplelele sale actualizări: argumentare specifică (în diferitele cîmpuri ale cunoaşterii), argumentare practică (proprie politicii, dreptului, deciziei în genere), argumentare cotidiană (de la interviul de angajare la interacŃiunea în familie sau în grupul de lucru) este caracterizat de o serie de trăsături micro şi macro structurale specifice:

• discursul argumentativ este un discurs de schimbare de stare (cognitivă şi comportamentală): “Un discurs argumentativ erste un discurs orientat spre receptor, căruia urmmăreşte să-i modifice dispoziŃiile interioare” (M. Charolles, 1979), pentru că a argumenta înseamnă “a căuta prin discurs să determini auditoriul sa efectueze o anumită acŃiune. De aici decurge faptul că argumentarea este construită totddeauna pentru cineva, spre deosebire de demonstraŃie care este pentru oricine” (J. B. Grize, 1981b:3);

• discursul argumentativ este un discurs dialogic fără să fie neapărat şi dialogat. Celălalt este în filigran înscris în discurs, determinînd alegerea tematică (Hitler adresîndu-se “femeii geramne” nu uita să amintească cei trei K: Kinder, Küche, Kirche, pentru ca militarilor să le evoce onoarea militară şi



trecutul glorios de arme etc. ) Celălalt determină de asemenea genul discursiv (narŃiunea este prezentă în majoritatea interacŃiunilor verbale, în timp ce explicaŃia domină în discursul didactic şi ştiinŃific), actele de limbaj, polifonia enunŃiativă (ironia, discursul polemic etc.).

• discursul argumentativ este un discurs inferenŃial, bazat pe calculul interpretativ al interlocutorului, determinat să raŃioneze într-un anume fel pe baza structurii lingvistice a enunŃului şi a determinărilor contextuale (intra şi extra verbale)

Spre deosebire de argumentarea completă (silogistică) a discursului juridic (“delictul X se pedepseşte cu n ani de închisoare; acuzatul se face vinovat de delictul X; deci acuzatul va fi pedepsit cu n ani de închisoare”), argumentarea cotidiană sau publicitară implicitează fie premisa fie concluzia, determinînd auditoriul să calculeze. “În timp ce oratorul argumentează, auditoriul la rîndul său este tentat să argumenteze spontan cu privire la acel subiect, pentru a lua atitudine, a determina creditul ce poate fi acordat discursului respectiv” (C. Perelman & L. Olbrechts - Tyteca, 1958:253).


1. CompuneŃi un discurs de condoleanŃe la moartea unei personalităŃi.

2. AnalizaŃi un discurs prezidenŃial inaugural . 3. “Cu detergentul X cămaşa nu este curată, este impecabil de

curată!”. Despre ce strategie argumentativă este vorba?

BIBLIOGRAFIE 1.Adam, Jean Michel,Revaz, Francoise,1999 Analiza povestirii, Iaşi, Institutul European

2. “Argumentation” in Encyclopaedia Universalis

3. Bougnoux, Daniel, 1993 - Sciences de l'information et de la communication, Paris, Larousse

4. Kibedy-Varga,A., 1989 Discours, récit, image, Bruxelles, Mardaga

5. Oléron, Pierre, 1983 L’Argumentation, Paris, PUF

6. Reboul, Olivier, 1984 La rhétorique, Paris, PUF

7. Reboul, Olivier, 1991 Introduction à la rhétorique, Paris, A. Colin

8. “Rhétorique” in Encyclopaedia Universalis



9. RovenŃa-Frumuşani, Daniela, 2000, Argumentare. Modele şi strategii, Bucureşti, All.

10. Thoveron, Gabriel, 1990 - La communication politique aujourd'hui, Bruxelles, De Boeck Université

11. Van Dijk Teun,(ed) 1985 - Handbook of Discourse Analysis, New York, Academic Press



7. CONCLUZII Discursul argumentativ în multiplele sale actualizări: argumentare specifică (în diferitele cîmpuri ale cunoaşterii), argumentare practică (proprie politicii, dreptului, deciziei în genere), argumentare cotidiană (de la interviul de angajare la interacŃiunea în familie sau în grupul de lucru) este caracterizat de o serie de trăsături micro şi macro structurale specifice:

Discursul argumentativ este un discurs de schimbare de stare (cognitivă şi comportamentală): “Un discurs argumentativ este un discurs orientat spre receptor, căruia urmăreşte să-i modifice dispoziŃiile interioare” (M. Charolles, 1979), pentru că a argumenta înseamnă “a căuta prin discurs să determini auditoriul sa efectueze o anumită acŃiune. De aici decurge faptul că argumentarea este construită totddeauna pentru cineva, spre deosebire de demonstraŃie care este pentru oricine” (J. B. Grize, 1981b:3);

Conceptualizarea şi practicarea discursului argumentativ ca discurs “intenŃional, orientat, critic”(C.Plantin, 1990:162) înseamnă în primul rînd recunoaşterea transversalităŃii acestui mecanism de negociere a sensurilor şi distanŃelor în interacŃiunea comunicativă.

Ansamblul ştiinŃelor umane şi nu doar filosofia sunt marcate de condiŃia retorică;in ştiinŃele politice şi psihologie ea este sursa jocurilor de influenŃă, a mobilizării pasiunilor şi căutării consensului.“Fie că vrem, fie că nu vrem retorica s-a insinuat în cotidian cu multiplele sale forme şi constructe, modificând modul nostru de gπndire (M. Meyer, 1993: 11).

Argumentarea ca practică socială

• va investiga strategiile argumentative, posibilităŃile discursive şi interpretative, altfel spus condiŃiile punerii în scenă argumentative.

• va viza construirea unei viziuni despre lume prin prisma alterităŃii „Pas de JE sans TU” cum afirma Benveniste.

• se înscrie într-o situaŃie de comunicare care impune o miză socială , o problematică pertinent circumscrisă, o poziŃionare a interlocutorilor şi o alegere pertinentă a actelor de limbaj.

Locutorul care argumentează elaborează o triplă activitate de punere în scenă argumentativă:



• Problematizarea

• PoziŃionarea

• Construirea adeziunii interlocutorului (P.Charaudeau 2007,15-17).

Problematizarea reprezintă impunerea unui domeniu tematic (chestiunea ce urmează a fi tratată) şi a unui cadru de discuŃie (ceea ce C Plantin numeşte „condiŃie de disputabilitate” - de exemplu discutarea noŃiunii de intervenŃie umanitară sau a demisiei primului ministru- precizarea cadrului va exclude o obiecŃie de tipul „Et alors”,” Si ce-i cu asta?” din partea interlocutorului care nu a sesizat problematizarea).

PoziŃionarea are în vedere poziŃia pro sau contra în raport cu chestiunea discutată; nu este exclus însă ca în unele texte internaŃionale să apară atît avantajele cît şi inconvenientele chestiunii abordate pentru o imagine completă (Charaudeau o desemnează ca ponderată).

Strategiile de problematizare se bazează pe jocul cadraj-recadraj construit

• prin legitimarea locutorului (autoritate în domeniu) şi

• captarea interlocutorului prin dramatizare şi interpelare („Adevărata problemă este..”,”Problema nu este corect pusă”,”Poate X, dar există şi Z mult mai important”).

“Bricolaj interactiv”, permanent acomodat realităŃii exterioare (prin schematizarea construită) şi realităŃii interioare, prin parcursul orientat, discursul argumentativ asigură vitalitatea disciplinelor limbajului prin:

i) focalizarea asupra procesului, a fenomenelor în emergenŃă;

ii) investigarea determinărilor eterogene;

iii) centralitatea contextului în relaŃia cu textul.

MutaŃia reprezentată de studiul interacŃiunii verbale în genere şi a celei argumentative în particular, congruent deplasării de la limba saussuriană (“en soi et pour soi”) la înŃelegerea discursului echivalează cu depăşirea stadiului rigid al lingvisticii structurale şi redescoperirea centralităŃii valorilor, intenŃiilor, acŃiunilor umane.”Am studiat lingvistica matematică”-afirma cineastul Pavel Lounguine-”la Universitatea din Moscova.Dar totul mi se părea artificial şi fals şi am sfîrşit prin a detesta lingvistica, pentru că se amuză cu limbile vii ca şi cum ar fi un cadavru”(apud C.Kerbrat-Orecchioni, 1998:58).



Considerăm ca o concluzie implicită a acestui periplu retoric şi comunicativ şi ca o presupoziŃie a contemporaneităŃii faptul că argumentarea, comunicarea şi negocierea trebuie să constituie obiectul unei învăŃări sociale care să asocieze acŃiunea şi educaŃia, teoria şi practica în cadrul general şi generos al unei pedagogii a comunicării şi informării.

Test de autoevaluare final

1.Credibilitatea locutorului, coerenŃa şi informativitatea mesajului, congruenŃa în raport cu valorile destinatarului, adaptarea la context sunt condiŃiile fundamentale ale…….

2. Principalele calităŃi ale unei persoane care convinge interlocutorul (să cumpere un produs, să participe la un proiect, să semneze un contract etc.) sunt pe de o parte entuziasmul, carisma, ……… şi pe de altă parte empatia, …………..

3.ImaginaŃi argumentele forte ale diverşilor locutori (poliŃişti, profesori)care militează pentru o politică de prevenŃie a toxicomaniei.

4. AnalizaŃi lanŃul argumentativconstruit de Pasteur în 1864 pentru a cere o subvenŃie de cercetare.

ComerŃul de vin este indispensabil economiei FranŃei.

Cunoaşterea chimiei maladiilor vinului este indispensabilă comerŃului de vinuri.

Studiile lui Pasteur privind fermentaŃia sunt indispensabile cunoaşterii chimiei vinului.

Studiile lui Pasteur necesită o subvenŃie de 2500 F.

ImaginaŃi o înlănŃuire asemănătoare.

5. Pentru a ameliora comunicarea de întreprindere sunteti invitati sa practicati aceste scurte exercitii

i)prezentaŃi în trei minute avantajele principale ale întreprinderii dvs

ii) EnunŃaŃi şapte cuvinte cheie care caracterizează întreprinderea dvs.

iii) verificaŃi credibilitatea mesajului dvs solicitând interlocutorilor să vă semnaleze valorile cele mai convingătoare



Lucrare de verificare

ConstruiŃi un discurs în concordanŃă cu un scenariu care să conŃină detalierea următorilor parametri

CUI MA ADRESEZ?

CARE ESTE OBIECTIVUL MEU?

CÂT TIMP AM LA DISPOZITIE?

IN CE SPATIU ARE LOC DISCURSUL MEU?

IN CE MOMENT INTERVIN?

CARE SUNT REGULILE JOCULUI?

CARE SUNT BARIERELE IMPUSE (sau AUTOIMPUSE)?

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA GENERALA 1. “Argumentation” in Encyclopaedia Universalis 2. Amossy,Ruth & Koren, Roselyne (eds.) 2002 Perelman:Quelles

politiques pour les nouvelles rhétoriques, Paris, L’Harmattan 3. Amossy,Ruth,2006 L’Argumentation dans le discours, Paris, Armand

Colin 4. Bougnoux, Daniel, 1993 - Sciences de l'information et de la

communication, Paris, Larousse 5. Baylon Christian, Mignot, Xavier, 1992- La Communication, Paris,

Nathan 6. Breton, Philippe, 1996- L’Argumentation dans la communication,

Paris, La Découverte 7. Breton, Philippe, 2008 - Convaincre sans manipuler. Apprendre à

argumenter, Paris, La Découverte 8. Charaudeau, Patrick & Maingueneau, Dominique (eds) 2002

Dictionnaire d’analyse du discours, Paris, Seuil 9. Charolles, Michel, 1978 „Introduction aux problèmes de la

cohérence des textes” in Langue Francaise, 38 10. Cotteret, Jean-marie, 2000, La magie du discours.Précis de

rhétorique audio-visuelle, Paris, Ed. Michalon 11. Danblon, Emmanuelle,2005 – La fonction persuasive. Anthropologie

du discours rhétorique: origines et actualité, Paris, Armand Colin 12. Declerq, Gilles,1993 L’art d’argumenter. Structures rhétoriques et

littéraires, Bruxelles, ed Universitaires 13. Ducrot, Oswald & Schaeffer, Jean-Marie, 1995 Nouveau dictionnaire

encyclopédique des sciences du langage, Paris, Seuil 14. Grize, Jean-Blaise, 1978 „Schématisation, représentation et

images”, in Stratégies discursives, Lyon, Presses Universitaires de Lyon

15. Kerbrat-Orecchioni, Catherine, 2001 Les actes de langage dans le discours, Paris, Nathan

16. Kibedy-Varga,A., 1989 Discours, récit, image, Bruxelles, Mardaga



17. Klinkenberg, Jean-Marie, 1987 “Rhétorique” in Delcroix, Maurice & Hallyn, Fernand (eds) Introduction aux études littéraires, Paris, Duculot

18. Le Bart, Christian,1998 Le discours politique, Paris, PUF 19. Maingueneau, Dominique, 1976 Initiation aux méthodes de l’analyse

du discours, Paris, Hachette 20. Maingueneau, Dominique, 1987 Nouvelles tendances dans l’analyse

du discours, Paris, Hachette 21. Maingueneau, Dominique, 1991 L’analyse du discours. Introduction

aux lectures d’archive Paris, Hachette 22. Meyer, Michel, 1993- Questions de rhétorique. Langage, raison et

séduction, Paris, Le Livre de Poche 23. Oléron, Pierre, 1983 L’Argumentation, Paris, PUF 24. Reboul, Olivier, 1984 La rhétorique, Paris, PUF 25. Reboul, Olivier, 1991 Introduction à la rhétorique, Paris, A. Colin 26. “Rhétorique” in Encyclopaedia Universalis 27. RovenŃa-Frumuşani, Daniela, 2000, Argumentare. Modele şi

strategii, Bucureşti, All. 28. Roventa-Frumusani, Daniela 1995 Semiotica discursului stiintific,

Bucuresti, Ed Stiintifica 29. Thoveron, Gabriel, 1990 - La communication politique aujourd'hui,

Bruxelles, De Boeck Université 30. Tutescu, Mariana, 1998 – L’Argumentation.Introduction à l’étude du

discours, Bucureşti, Ed.UniversităŃii din Bucureşti 31. Van Dijk Teun,(ed) 1985 - Handbook of Discourse Analysis, New

York, Academic Press 32. Vignaux,Georges,1990, Le discours,acteur du monde. Enonciation,

argumentation et cognition, Paris, Ophrys

Daniela Roventa Frumusani

Documents

Transcript of Daniela Roventa Frumusani