Daniel Banulescu - Cei Sapte Regi Bucuresti416

Coperta: RÅZVANLUSCOVHarta Bucureçtiului puså la dispoziÆie de MIHAIOROVEANU

DANIELBÅNULESCUCEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI

© Editura Nemira, 2001

Comercializarea în afara graniÆelor Æårii fårå acordul editurii este interziså.

Difuzare:S.C. Nemira & Co, Str. Popa Tatu nr. 35, sector 1, Bucureçti

Telefax: 314.21.22, 314.21.26Clubul cårÆii: C.P. 26-38, Bucureçti

e-mail: [email protected]

ISBN 973-569-485-9

Capitolul 1

SOSIREALABUCUREÇTI

Într-una dintre fioroasele, dar çi tandrele zile ale lunii aprilie1988, asupra unui Bucureçti cuprins între dulcile spasme alesiestei de dupå-amiazå, se aruncå Diavolul.

Pogorîndu-se din înålÆimile cerului ca un pietroi, întrecîndlinia fortåreÆelor nevåzute din care, conform CårÆii prooroculuiDaniel, capitolul 10 cu versetele 13 çi 20, cåpeteniile duhurilornecurate îçi exercitå ståpînirea temporarå asupra Påmîntului,Diavolul frînå brusc la un kilometru çi jumåtate deasupra Capi-talei çi, muçcat de o dispoziÆie de zile mari, se materializå, apoi,tolånit pe spate ca un sultan, cu un picior råsturnat neglijent pestecelålalt çi cu muçtiucul de la o narghilea slujindu-i cu iscusinÆåcînd degetele mîinii, cînd colÆurile gurii, se roti de trei ori deasu-pra oraçului, savurîndu-i fiecare bucåÆicå a acoperiçurilor de tablåtårcatå sau cu vopseaua såritå, tresåltînd de încîntare în preajmaoricårei terase de bloc placatå cu ardezie sau tivitå cu smoalå.

– Cafea este? întrebå Diavolul, nu se çtie pe cine, cu o voceavînd totuçi aerajul unui om cumsecade.

Iar dupå o vreme, dedulcindu-se prin luneta muçtiucului cudetaliile de feronerie çi soluÆiile de ancadrament ale unui imobilsugiuc din strada Cåderea Bastiliei nr. 19, tot el îçi råspunse:

– Cafea este. Ar fi çi coniac. Cafea la noi ca la turci. Coniacla domniile noastre rîuri, rîuri... Dar ce-Æi paså?

Ho diábolos pluti o porÆiune tåcut. Apoi, din zbor, schimbîn-du-çi confortul poziÆiei çi potrivindu-se în çezut, ridicå un degetca çi cum ar fi intenÆionat så punå, nu çtiu cui, trei dintre între-bårile fundamentale:

ColecÆie coordonatå de DAN PETRESCU

grafului „Melodia“, pe ale cårui cearçafuri nu se mai råsfåÆase nicinu-çi mai trosnise oasele de peste zece ani Æipenie de film stråin,pe deasupra menajeriilor subterane ale înduioçåtorului Circ deStat, unde aceeaçi crizå generalå de valutå preschimbase siluetelecontorsionate ale tigrilor çi cåmilelor în mogîldeÆe, aducînd izbitora oi, cîini sau pisici, clåtinate dintr-o parte într-alta a arenei nude strigåtele metalice ale dresorilor cambraÆi în fireturi, ci demormåiturile veçtede ale unor ciobani încuiaÆi la gurå, negeluiÆide oraç, nepreocupaÆi altcumva decît de a devasta proviziile debåuturå ale restaurantului „Hora“, prin dreptul Parcului Sportiv„Dinamo“, pe deasupra cofetåriei „Perla“ çi-a libråriei „Lumina“,peste prispele reduse la doar douå trepte de ciment ale aprozarelor,croitoriilor çi magazinelor de mobilå, culcuçite la parterul ver-sanÆilor formaÆi din blocuri cu cîte opt sau zece etaje, Ho diábolostrîntea melancolizat cîte o tumbå, zburînd aça, cu boaçele atîr-nîndu-i, cu braÆele aruncate în cruce, planînd iscusit çi gîdilînd cumuçtiucul buzele trecåtorilor pe care îi îndrågea cel mai mult,

(– Na, ÆaÆo, la piculinå. Sårutå mumos piculina...) amuzîndu-se cå fumeazå pipa påcii cu cei mai de treabå

bucureçteni...Dedesubtul såu, încolonate frumos, ca la manifestaÆie, defilau

arterele Çtefan cel Mare çi Nicolae Titulescu. În stînga, Oraçul Vechi, atîta cît mai era, cu alimentarele

hîrbuite råmase în pielea goalå, cu cîrciumioarele ponosite, så-Æipierzi clanÆa prin ele de n-aveai uitåtura frumoaså, cu ulcioareleizmenite, cu asfalturile cutate precum pielea de elefant ori bom-bate precum spinarea muçuroiului de cîrtiÆå de încordarea sutelorde copaci ce se învederau centenari, cu arhitectura intimistå çilipicioaså, de råmînea çi buldozerul pe gînduri cînd primea dedemolat cîte ceva çi pînå çi dînsul, buldozerul, se apropia de clå-dire luîndu-çi toate curteniile çi murmurîndu-i „Cåpçunica mea!“

În dreapta, salba de lacuri, smîrcurile, scåldåtorile çi cotloa-nele de apå ale Bucureçtilor. Apoi çtrandurile populare, cele amena-jate, despårÆite de cartierele rezidenÆiale, nomenclaturiste, de operdea subÆire de trågåtori ai Ministerului de Interne, sau proteguitede echipele supranumite popular „Capra cu trei iezi“, alcåtuite din

16 DANIEL BÅNULESCU

Daniel Bånulescu

CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI

Cu o postfaÆå de DAN-SILVIU BOERESCU

– Iubim tocåniÆå?... Îl giugiulim pe stomac?... Le înfåptuimpe sarmale?...

Pentru ca tot el, modificîndu-çi huzurul çi plutind acum într-orînå pe deasupra streaçinilor, coçurilor de zidårie, uscåtoriilor deblocuri, bålåriilor de antene, miorlåiturilor de mîrtani, canioanelorbulevardelor, scînteierilor de trolee, miresmelor de salcîmi, ugui-tului de guguçtiuci, hergheliilor de castani çi havuzurilor enigma-tice, så-çi explice tårågånat çi isteÆ:

– Iubim, cå dacå nu iubim, nu o halim pe påpicå!... Dacå nugiugiulim, moare mamiÆa!... Çi dacå nu avem nici un chef deînfåptuit, belim belingherul!...

Astfel vorbea, simÆindu-çi papila gustativå beteagå de la niçtecitate aramaice, greceçti çi latineçti, cu ajutorul cårora triumfaserecent în cîteva turniruri teologice, raçchetase învåÆåturile maimultor biserici, împinsese sub pojghiÆele demnitåÆilor eclesiasticesumedenie de inçi, dar çi din pricina cårora i se aplecase, zburaacuma mofluz, la doar douå degete de a deborda, abåtîndu-sedeasupra Capitalei, nu în ultimul rînd pentru a-çi clåti çi tåvålicerul gurii prin aroma pipåratå a dialectului dîmboviÆean.

Avea çi alte marafeturi de regulat: ungerea chichiÆelor çi rafi-namentelor cu care e deconspirat cå tîreçte în înçelåciune întregulpåmînt locuit, surparea adevårat-credincioçilor, depåçirea cifrelorde plan la adorarea icoanelor, sleirea dragostei celor mai mulÆi,dar çi încingerea unor chefuleÆe afurisite cu duducile sau vådu-voaicele ce-l açteptaserå, fermetînd sub propriul lor zbenghi,grabnice la a i se dezveli din buric sau la a-i sorbi vorbele ascultatecu gura cåscatå, dacå nu cumva cel pe care textul ebraic îl numeçtehas-Satan le va dezvålui chiar pretextul detectivistic pentru carese aruncase în vîjîialå spre Bucureçti. Dupå douå vocalize, suduiamai abitir decît un fierar betonist, dråcuia mai dihai decît o precu-peaÆå de podoabe de plastic deprinså så-çi reverse çuncile ori cåru-ciorul de marfå pe platoul din faÆa Haltei de Peçte din PiaÆa Obor.

Båga Necuratul arcuç de cåtrånealå în voce çi båtea tactulcu muçtiucul narghilelei pe tejgheaua oricårui noriçor. FredonaUcigå-l toaca:

14DANIELBÅNULESCU

– Låså-Æi, Æato, ocultismulçi dezbracå-Æi organismul...Organismul nu ia focfiindcå-ai dråcuit în bloc...

Compunea de n-avea treabå. Bale de voluptate curgeau de pelimba sa de scîrbavnic çi, insinuîndu-se pe la colÆurile buzelor,se preschimbau ba în sirop de fistic, ba în firimiturå de baclava,fiindcå poseda tînguiturå dulceagå, turbatul.

De altfel, fårå a se låsa prea îndelung îmboldite, pe teraseleblocurilor din cartierele deocheate Pantelimon çi Colentina, pedeasupra cårora se promenada, nu mai pridideau så se iveascå,la intuiÆie, ÆaÆe felurite, gåtite ba în papuc cu talpa moale çi capiço-nul de pluç, ba în rochiÆe de caså cu panglici çi çiretlîcuri, în halatebålÆate din crep înflorat, cu agrafe çi piepteni botoçi, zburåtåciÆiprin conciurile sfårîmate, aÆinîndu-se în mînå ba cu båtåtorul decovoare, ba cu levata, schimonosindu-se ca çi cum s-ar fi nime-rit prin preajmå doar pentru a-çi aerisi lenjeria de pat sau chiaratunci s-ar fi urnit din pasienÆå, cînd, în realitate, tålpile iaduluiadulmecaserå ambientul sau bufneau cu sîngele pe nas, de îndatåce påçeau sub glasul de mandolinist al Seducåtorului.

Ardea åla, duçmanul, din cobza gîtlejului, într-o veselie:

– æaÆo, ale tele oasedau prin pat doar çase-çase.Çi te-aç îmbrînci uçorçi te-aç îmbrînci uçor

Så dai, ÆaÆo, pe covorså dai, ÆaÆo, pe covor...

Neam de mai desluçeai restul obligaÆiilor enumerate. Ispititorul cotea deja pe Lizeanu, prelungindu-se prin canio-

nul adînc al liniei de tramvai, reflectîndu-çi imaginea în pîrîul cålîidin cåuçul reÆelelor de canalizare, scåpårînd din copite, electro-cutînd la trecåtoare çi înfiorînd la beÆivani. Prin dreptul cinemato-

15CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI

La nivel omenesc, aceastå carte este un dardedragoste destinat PrinÆesei Luciana-Crina

Aceastå scriere face parte din ciclul de romane intitulat:

Armaghedon. Båtålia de la Armaghedon(un ansamblu de, probabil, çapte romane)

Componentele desluçite pînå în prezent ale acestui ansambluromanesc sînt:

I. Te pup în fund, Conducåtor iubit! (Nemira, 1994)II. Cei çapte regi ai oraçului Bucureçti (Nemira, 1998)

III. Piele pentru piele. ViaÆå pentru viaÆå (roman în lucru, titlu provizoriu)

ARMAGHEDON (din grecescul Har Ma-ge-dón,derivat çi el din ebraicå):literal, se referå la dealul çi valea Meghido, menÆionate ades în VechiulTestament ca o fortåreaÆå militarå (Iosua 12/21; 17/11; 2 ÎmpåraÆi 9/27;23/29,30). Ele sînt situate în vestul Iordanului, în cîmpia Izreel, întreSamaria çi Galileea.Simbolic, în acest loc se vor strînge „împåraÆii“,conducåtorii politici ai omenirii, çi armatele lor, pentru a lupta împotrivadivinitåÆii çi pentru a fi biruiÆi în „råzboiul zilei celei mari a DumnezeuluiCelui Atotputernic“. Apocalipsa, capitolul 16, versetele 14 çi 16: „Acesteasînt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite çi care se duc laîmpåraÆii påmîntului întreg, ca så-i strîngå pentru råzboiul zilei celei maria Dumnezeului Celui Atotputernic... Duhurile cele rele i-au strîns în loculcare pe evreieçte se cheamå Armaghedon“ (vezi çi Apocalipsa 19/17,18;Ieremia 25/33). În realitate, spiritul Bibliei dezvåluie cå Armaghedonulvafi extins la proporÆiile întregului Påmînt (Ieremia 25/31,32; Daniel 2/44).

„...lumea întreagå zace în puterea Celui Råu.“1 Ioan 5:19

„Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-aaråtat toate împåråÆiile lumii çi strålucirea lor çi I-a zis:«Toate aceste lucruri æi le voi da æie, dacå te vei aruncaînaintea mea çi Te vei închina mie.»Atunci Isus i-a råspuns: «Pleacå Satan! cåci este scris:Lui Iehova, Dumnezeului tåu så te închini çi numai Luiså-I slujeçti.»Atunci Diavolul L-a låsat. Çi iatå, niçte îngeri au venitla Isus så-I slujeascå.“

Matei 4:8-11

„Cine este acela care are nebunia så-Mi întuneceplanurile?“„Da, am vorbit, fårå så le înÆeleg,de minuni, care sunt mai pe sus de mine çi pe care nule pricep.“

Iov 42:3

În maçina 33Plinå cu viÆei çi miei Ca så-mi iau rachiu pe ei......Horla!

Rachiu care-mi face patu’Drept în sîn la Împåratu’Unde dregu-Æi-aç çi facu’......Horla!

Cînta has-Satande-i pocneau fålcile. Dacå tot çtia så cînteatît de înflåcårat, cînta.

Prin podurile cereçti, håt-departe, sus, la Sala de Spectacolea Universului, scîrÆîiau uça de la intrarea în clådire grupuri dince în ce mai subÆiate de invitaÆi întîrziaÆi, desfåçurîndu-se dinfularele albe de måtase, cu capete prelungi çi transparente casticla, refriçîndu-çi florile de la butoniere, cåpåtînd gaj, în schim-bul pardesiilor lepådate, cîte-un jeton de culoarea tapetului parte-rului sau a celor douå balcoane cåtre care rulau deja imagini alecålåtoriei întreprinse de Calomniator întru cutreierarea Påmîntuluiçi în plimbarea ce-o avea de fåcut pe el.

La auzul celei de-a doua Æîrîituri a soneriei montate în spa-tele ecranului, se rosteau pripit ultimele cuvinÆele, se schiÆau celedin urmå saluturi apretate, cei liniçtiÆi se descleçtau din agitaÆie,råsucindu-se pe cålcîie.

La garderob, în antreu, sub lumina purpurie a foaierelor,alesese så staÆioneze mai ales generaÆia demonilor ce se împere-cheaserå cu fetele oamenilor, a celor ce-çi atråseserå asupra cape-telor lor Potopul, din vremea credinciosului Noe, çi iatå-i çi acum:mai bine le-ar fi Æiuit o ureche decît så se eclipseze dintr-uneveniment monden.

În fumoare sau la parterul elegant, dar împuÆicit, unde fuse-serå azvîrliÆi pentru a nu spurca de sus creçtetele heruvimilor,tartorii cei grei încålecaserå scaunele çi-çi încurajau favoritul cutropåituri putrede, ce bufneau prin pluçul draperiilor.

20DANIELBÅNULESCU

daÆi într-una dintre controversele lor. StropiÆi, pe coastele înecateîn grosime, de stropi ascuÆiÆi de noroi.

– ...ScîrÆ! Dacå bagå naiba coada så pretinzi alceva, te plez-nesc!... SånåtåÆii mele – aerul de vulgaritate nesfîrçitå pe care-ldegajå poezia GeneraÆiei ’80 – îi pune piedicå. Nu-i picå bine lastomac. Îi mutå nårile. Îi dåuneazå. Nu apleacå oarecine capulså citeascå un singur vers, de un singur Optzecist, cå nu mai areîncotro, trebuie så se repeadå în cel mai la îndemînå closet çi såse apuce så verse.

– Çi chiar atît de nåpraznic te scoate din råbdåri un singurvers, piuit de un singur Optzecist, Fiorosule?

– Nu scapå nici un prilej çi mi-o scoate din ÆîÆînå! perora,dupå o topicå întortocheatå a frazei, un bagaj greu, cu pliurileburdihanului revårsate în neorînduialå çi cu o toartå lateralåråsucitå spre cer. Cu etichete mototolite. Çi cu un nor de catarame,sprintene çi nichelate, din care se pricepea uneori så zornåie mainervos decît un çarpe cu clopoÆei. Era binecunoscut în mediilepolitice, sub numele de Fiorosul Marcel.

Dar, în acest moment, påçea pe rambleu relativ ståpînit, adicånu era fioros, ci trågea doar niçte lungi înjuråturi, nerepezindu-seîncå la adversarii såi så le bea sîngele.

– Miliarde de planuri cincinale neîndeplinite! Catralioane deobiective proiectate în derîdere çi fårå clanÆe la uçi!! îl îngînåbatjocoritor un bagaj suplu, tigrat cu dunguliÆe negre çi argintii,ce purta numele de Relu Înmiresmatul. Aråta destul de înmires-mat. Pe piept îi clånÆåneau un soi de odåjdii, iar în dreapta strîngeao trestie sugerînd o cîrjå de prelat. Pentru cine îl implora, çtia såintoneze rugåciuni. Çi-ai ajuns så-Æi rozi tu unghiile de ofticå. Çite smiorcåi ca ultimul dintre cåcåcioçi. Doar din pricina uneigeneraÆii de tineri poeÆi sîcîitori çi necredincioçi, Fiorosule?

– Cum så vå explic? coborî complice vocea Fiorosul, ca çicum s-ar fi pregåtit så le împårtåçeascå proçtilor åstora un secret.Duçmanii aceçtia înråiÆi ai patriei noastre – despre care nu sîntîndeajuns de scîrbit cå vorbim – sînt mai puÆin poeÆi... chiar decîtfundul meu... atunci cînd intrå sub duç!... Posteriorul meu, atuncicînd intrå sub duç, e de o sutå de ori mai talentat çi bineintenÆionat

29 CEIÇAPTEREGIAIORAÇULUIBUCUREÇTI

cîte-un miliÆian çef, flancat de cîte-un elev miliÆian çi doi membriînarmaÆi ai gårzilor patriotice.

Apoi vilele propriu-zise, sclivisite, linse de plançetele unorarhitecÆi adevåraÆi çi picate în înzestrarea ciorbagiilor çefi, ce çtiaua såruta prin çedinÆe, cu vorba çi cugetul, pårÆile ruçinoase ale cîteunui Portret de Partid çi de Stat, apoi pieÆele mierii, cu zdrunci-nåturå puÆinå, fårå trafic, lanÆurile çeherezadice ale magazinelorsustrase circuitului public, scurtcircuitate adicå, policlinicile se-crete, piscinele arogante çi dispreÆuitoare în care înotau odraslespeciale, transparente, fårå vezicå, destinate încå din pungile semi-nale sau din mistica cursului scurt de materialism-dialectic sådevinå pe viaÆå prim-secretari. Deasupra Împotrivitorului, cîrd denoriçori gri-trandafirii, mînaÆi de la spate de suflul unor gurinevåzute, sinchisindu-se doar de-a face umbrå Ståpînului actualal Lumii çi al Påmîntului.

Cînd çarjå peste Combinatul poligrafic „Casa Scînteii“,has-Satan se abåtu un moment pentru a se marghioli cu poporulde linotipiste, încurcînd calandrele, întunecînd zincurile, gripîndrotativele, furînd pînå çi friçca „indicaÆiilor preÆioase“ ale Condu-cåtorului Statului, råspîndite din belçug în paginile mustind de tuçale presei centrale de-a doua zi. Zburdau stråzile çi stråduÆele pesub coapsele Guzganului ca traversele pe sub accelerat.

Cîrmi spre Otopeni. Dintre barierele Bucureçtilor, AeroportulInternaÆional Otopeni se înfåÆiça ca o patinå cu rotilele råsturnate,care la nimeni råu nu fåcea.

Sorbind în narå mirosul pistelor gudronate, al marcajelorsubÆiri, albe, cu aparenÆe casante, Ho diábolos strînse picioarelesub çezut pentru a ateriza çi pentru a nu le da supraveghetorilorde zbor din turnul de control radarele peste cap.

Pierdu din înålÆime, pråbuçindu-se cåtre semånåturile cecuprindeau aeroportul ca într-un cleçte. Scuturå de trei ori muçtiu-cul narghilelei în dosul unei çire de måråcini alese drept paravan.De fiecare datå, pentru cîte-o valizå croitå dintr-o piele cafenie,moale, argåsitå ca o månuçå, umflatå ca o guçå de guguçtiuc deangaralele dinåuntru. O datå în plus, pentru un sac cu Æesåturågrosolanå din material plastic, folosit de românii ce se întorceau


Ortodoxie.) Dulcele Doru era depozitarul Literaturii. (Çi al Arteibucureçtene, în general.) Gabi cel Norocos figura ca o bibliotecåa Serviciilor Secrete. Cårora, cu cea mai adîncå discreÆie, probabilcå le çi aparÆinea.

– Dacå m-aÆi onora un moment cu atenÆia... reluå cuviinciosçi, simÆind ridicîndu-i-se împrejur o îngråditurå de interes, cuinstinctul unui actor profesionist, amînå debutul relatårii, distrîn-du-se cîteva lungi secunde cu cea de-a patra insectå, înainte de ao clånÆåni între dinÆi çi scuipîndu-i apoi emisferele ca pe douå cojide såmînÆå. Çi, abia cînd nivelul curiozitåÆii atinse înålÆimi ameÆi-toare, demarå.

– Era... dacå nu-mi joacå vreo festå celula nervoaså, prin varacapricioaså a lui 1982... Într-un scuar umbros çi ospitalier... ColÆde påmînt susÆinînd, pe dorsalele sale, atît pavajul din pietre derîu al Cåii Plevnei, cît çi imensul imobil, adåpostind Casa deCulturå a StudenÆilor „Grigore Preoteasa“...

– Preoteasa? Åsta nu-i tipul despre care s-a considerat cå aveaun atît de puÆin potrivit nume de ministru de Externe, încît s-aconsiderat apoi cå-l avea mai potrivit pentru un individ azvîrlitdin avion?

– ...Vîsleam într-o complicatå relaÆie de curtenie c-o sarsanace-çi vårsa såptåmînal porÆia de denunÆuri la secÆia a VI-a de Cer-cetåri çi Anchete Penale, de pe lîngå Securitatea Statului Bucureçti.Era o sarsana romanÆioaså... Cum a fost încunoçtiinÆatå cå esca-ladam treptele, îndreptîndu-må cåtre ea, îmi iese emoÆionatå înainte,îmi sare înfierbîntatå de gît çi îmi spune: „Vino cu mine så privimluna din versurile unor tipi care fac probleme Partidului!...“

– Vagoane de ConferinÆe pe Æarå încheiate cu rezoluÆii, exclu-deri din Partid sau voturi de blam!! Bravo! Dacå vrei så spunemîmpreunå o rugåciune de la coadå spre cap, så te mai liniçteçti,îmi faci un semn!

– ...Må remorcheazå de-o mînecå çi ne pitim, c-o påturå în cap,chiar în sala de la etajul întîi unde-çi încingea, în fiecare searå deluni, çedinÆele de Cenaclu, proaspåta intelighenÆie literarå...

Nimerisem la Æanc. Fiind cea din urmå reuniune din anulstudenÆesc 1981-1982, lecturile celor doi-trei novici programaÆi


Azvîrli oglinzii încå o ocheadå.Zîmbi amuzat çi mulÆumit, de parcå ar fi trecut proba înfiri-

pårii unui aranjament floral. Oftå çi, cu valiza cåscatå sub braÆ, se apucå så punå ordine

în munca de documentare împråçtiatå peste ogor. Se apleca, muç-truluia de nisip colÆurile micilor decupåturi din organul central depreså al Partidului Comunist Român, blestema înfioråtor – deçinevåduvit de un oarecare accent umoristic –, din nou se apleca,blestema, se apleca, dînd drumul uluitoarelor dreptunghiuri dehîrtie, dirijîndu-le traiectorile çi fåcîndu-le så disparå în adîncimilecutiei de piele, nu înainte de a le lectura în cruciç.

Iatå ce era scris chiar çi pe cel mai insignifiant dintre ele:„24 februarie 1988, ziarul europeano-românesc Scînteia“

(adnotare fåcutå cu un pix cu pastå verde în colÆul din stînga susal micii notiÆe).

Citi cu delicii.„Aståzi çtie oriçicine din biologie cå în trupul fiecåruia dintre

noi se gåsesc peste 100 de miliarde de celule. În oriçicare dintreaceste celule se gåsesc peste 200 000 de organite celulare (poli-somi, ribosomi, formaÆiuni Golgi, acizi nucleici). Pe toate leoferim în dar Patriei çi Partidului, doar singura noastrå inimå opåstråm pentru a o açeza, în cel mai înalt grad, la picioareleSecretarului nostru General!“

–Ia auzi, ÆaÆo! se descreÆi înviorat Procletul. Auzi-i cît de tarisînt! „În cel mai înalt grad! “ Te ia cu ameÆealå. Åçtia nu se joacå.E însufleÆiÆi...

Çi, continuînd så atace la curåÆenie, se porni så cînte din noupe nas, apåsat popeçte, dumicînd çi cålårind vorbele cu o vocecaldå, motånoaså, de hepatitå:

–Borfalinå, borfalinå, Da-te-te-aç cu vaselinå P-unde stai tu în maçinå......Horla!


decît toÆi aceçti veleitari literari!... Care nici n-ar merita, nici ceçtiÆi voi, så mi-l pupe.

...Så continui... E, în general, cunoscut – çi Fiorosul aici ezitå,în cåutarea unei expresii de o solemnitate misterioaså – cå... înnevåzut... soarta unei comunitåÆi, a unei naÆii, a unei Æåri, e hotå-rîtå mai curînd de poeÆii acelei comunitåÆi decît de preoÆii ei...PreoÆi îndråciÆi ca tine, vax!

Ori poeÆii acestui întunecat Ordin al GeneraÆiei 80 – scîrÆ!ce så spun? – cînd aud despre patrie, fug ca dracul de tåmîie!

Cînd le vine rîndul la slåvit clasa muncitoare – scîrÆ, teplesnesc! – trag oblonul îndatoririlor metafizice çi se închid încloset...

Çi de-ar avea cel puÆin, caracter. N-au çi n-are. Chiar çi celmai infect caracter. Ori de-ar fi, cel puÆin, consecvenÆi chiar çi-nopiniile lor cele mai tîmpite. Dar nu.

Prin cele mai infecte cîrciumi se plîng cå nu-s publicaÆi, cå-sinterziçi, cå ar fi desfundåtori de rahat, cå fac naveta.

Buuun... Dar cu aceeaçi guriÆå cu care n-ar fi de acord såintoneze vreo odå, råmîn totuçi extrem de interesaÆi så haleascå.Cu acelaçi poponeÆ, considerat prea gingaç så cloceascå vreunOmagiu Conducåtorului Statului, se înnebunesc, cu toÆii, dupåîncålecat canapeaua.

Behåie cu toÆii, seamånå între ei, iar ultima lor gåselniÆå ec-ar vrea så-çi reprezinte cultura çi Æåriçoara în Necuprins... Påi,cum så le reprezinte – çi aici Fiorosul Marcel se opri, pe asfalt,buimåcit çi înfåÆiçîndu-se adînc mirat – dacå fiecare dintre ei aremai puÆin talent decît fundul meu care intrå la duç?!

– Vah! Vah! Vah! sughiÆå ironic un simpatic sac de plasticråsfåÆat, çtiut de fricå, dichisit, poreclit de prieteni çi de duçmaniDulcele Doru, inscripÆionat pe spate çi piept cu un cuvînt cedezvåluia conÆinutul såu iniÆial: CEMENTINÅ.

Påi, reprezint-o tu, Fiorosule, dacå te îngrijoreazå soarta Æåri-çoarei în Necuprins! Tot ai tu vînå de scriitor. Numai tu ai fi pututcere, prin 1958, dacå nu må înçel, în Gazeta literarå,ca Doamneibrune din sonetele luiShakespeare så i se ridice carnetul debrigadier.

30DANIELBÅNULESCU

de la lucru, din stråinåtate, pentru a-çi burduçi în el muntele detîrguieli fåcute în pripå de prin bazarele aråbeçti, de groaza çisudorile morÆii în care te vîra statul român, ce, dibuindu-te cåtreceai înapoi graniÆa, în România, cu valutå pititå çi nepredatålui, statului român, pe tine te deznoda din båtåi, iar pe valutå doarÆi-o confisca.

La contactul cu solul, cataramele celei de-a treia valize cedarå,fålcile somnoroase, de crocodil, ale bagajului desfåcîndu-se cuun plescåit prelung çi înålbind tarlaua pe o suprafaÆå de o sutåde metri påtraÆi cu o populaÆie de articole, grafice çi fotografiidecupate din cotidianul de partid Scînteia.

Coborînd ca din lift, Ho diábolos puse piciorul pe råzor chiarîn inima unui titlu ce anunÆa cå, „din acest moment, intråm într-oetapå superioarå a construcÆiei societåÆii, în care avem de rezolvatprobleme hotårîtoare, într-un spirit revoluÆionar çi militant“.

Îçi dezbråcå fluierînd blana, coada, coarnele çi copitele çi såpågråbit cu un cuÆitaç o groapå måruntå, împingîndu-çi înåuntruaccesoriile fåcute sul, învelite în blana cu pår negru, lucind mur-dar çi stins precum floacele unui cîine, înnodate strîns cu mîne-cile fårå mançete, çi astupîndu-çi-le cu miçcårile ritmate ale unuiparaçutist ce-çi îngroapå paraçuta çi staÆia de emisie-recepÆie,imediat ce-a fost desantat în teritoriul duçman. Båtåtori cu talpabulgårii påmîntului råvåçit çi scuipå peste ei.

Dintr-un buzunåraç cu clapetå, decupat de-a dreptul în pielea-irozalie de sub coaste, trase afarå un ciob de oglindå çi, cu gesturiîndemînatece çi linguçite, se ferchezui îndelung într-însul, Æuguin-du-çi buzele ori zvîcnind din çezut de fiecare datå cînd încercaså prindå din urmå miçcarea unui dans prea dogorîtor, dichisindu-çicu degetele înmuiate în capsula unui flaconaç vråfuit cu cearåçi esenÆå de smac, marginile rebele ale muståÆilor sau ale zecilorde frizuri încercate, topind prin råsuciri savante ale trunchiuluifaldurile de prisos ale togii, pelerinei sau bleizerului în care,drapîndu-se, stråbåtu o întreagå istorie punctualå a deghizårilor,transformînd pe rînd petecul de Æårînå ascuns sub parmalîcul cuboltå al çirei måråcinilor în cabinet de machior, manichiurist,peruchier sau croitor.


Ori måcar s-o reprezinte preferaÆii tåi, Dan Deçliu çi MihaiBeniuc, giganticii poeÆi ai Partidului. Despre care ai scris, citez,în aceeaçi Gazetå, cå „puterea lor de sugestie o depåçeçte pe ceaa tuturor înaintaçilor lor...“ Din clipa aia, i-ai mîncat fripÆi. Le-aiîmpråçtiat pe pantaloni udul gîndirii.

Nenorocirea e cå, trezindu-se comparaÆi, din prima, cu Shake-speare çi cu Dante, Beniuc çi Deçliu te-au çi crezut.

Iar din anul acela, Deçliu çi Beniuc çi-au irosit vieÆile, strå-duindu-se, cu puterea lor de sugestie, så hipnotizeze pisici. N-auhipnotizat nici o pisicå. Ba chiar mai mult, am putea spune citin-du-le scrierile de tot hazul, cå pisicile i-au hipnotizat pe ei. Daråsta nu-i nici un motiv ca så luaÆi Æåriçoara asta çi s-o reprezentaÆi,cum ai zis în Necuprins, voi toÆi trei...

– Mai bine aç reprezenta-o vreo orå pe må-ta! çopti Fiorosulaproape cu bunåtate, dar de îndatå ce se apropie la doar doi paçise çi aruncå asupra Dulcelui Doru, sugrumîndu-l çi prinzîndu-iîntr-un cleçte gulerul stratificat, de marchiz.

– Dacå v-aÆi struni puÆin temperamentele... Dacå m-aÆi låsao secundå så intervin... v-aç putea dezvålui... cå aç putea fi sin-gurul påmîntean de pe la noi care-a cutezat så se aventureze pînåîn viziunea tinerilor tîlhari optzeciçti... råzbåtu vocea cårnoasåçi molatecå a unui bagaj crem çi delicat cunoscut sub numele deGabi cel Norocos.

Era confecÆionat dintr-o superbå piele întoarså. Rezervat çiçters, arbora un facies de bagaj înspåimîntat. Purta printre semenio expresie schimonositå, de necuprinså durere, contraziså pe locde dexteritatea cu care capturå trei din cele patru furnici ce i seråtåciserå printre cutele anticlinalelor. De ferocitatea calmå cucare le propulså în våzduh. Çi de rafinamentul cu care, pescuin-du-le pe vîrful trandafiriu al limbii, le håpåi, absorbindu-le petraseele complicate ale unei digestii necunoscute.

Fiorosul Marcel înmagazina în burdihanul såu Politica! (Må-runÆitå, bineînÆeles, în tratate çi articole cu aplicabilitate apåsatdîmboviÆeanå.) Deçi, în aparentå contradicÆie cu provenienÆa sa,Fiorosul era marxist. El fusese cel despicat în douå la aterizareaSatanei. Relu Înmiresmatul tezauriza Religia. (Cu aplecare spre


treptat, într-un contur ferm, çi dezvåluind, cu claritate de ilustratå,imaginea unei mîini îngrijite, culegînd, cu graÆie de spadasin,petece de hîrtie dintre clåbucii unei aråturi din dreptul comuneisuburbane Otopeni. SimÆindu-se urmåritå, mîna cea batjocoritoareschiÆå o reverenÆå, acompaniatå de îndatå din salå de un cor deaplauze çi ghiorÆåituri.

Articolaçele capturate de palma cea isteaÆå erau scuturate înalveolele unei valize. Dar, înainte de a dispårea în interiorul vali-zei, ochii versaÆi ai marii mulÆimii, umplînd dincolo de fanta desorb pîntecele Sålii de Spectacole a Universului, reuçirå så desci-freze, pe suprafeÆele unora dintre ele, cîteva crîmpeiaçe de slovå.

Pe prima dintre hîrtioare çedea înscris „recunoçtinÆå veçnicå“.Pe cea de-a doua, calandre destoinice imprimaserå expresiile „per-sonalitate proeminentå a lumii contemporane... Nicolae Ceau-çescu... cabinetul såu de lucru e întinderea Æårii...“. În fine, pe ultimadintre ele, nu mai latå decît un fuçtei de porumb, se råsfåÆa tatuatåcu litere de titlu, verzale, invocaÆia: „NUMAI ÎNAINTEASECRE-TARULUI GENERALALPARTIDULUI NE ÎNCLINÅM,NUMAI NEBIRUITULCÎRMACI ALPOPORULUI NOSTRUNE VAPURTAÎNTR-O LUME MAI BUNÅ!...“

24DANIELBÅNULESCU

Zece minute mai tîrziu, cele douå tabere în care fusesedespicat Universul puturå zåri, printre rezemåtoarele fotoliilor lor,un bårbat înalt, elegant, ciolånos, cu o atitudine nepåsåtoare,cålcînd cu paçi uçori çi dansaÆi peste cîmpurile abia încolÆite,forfotind de gîngånii sau erodate de apele de primåvarå, pestecare, sosind din urmå çi luîndu-çi avînt, såreau çi cele patru bagajeale bårbatului, bagaje alergînd apoi så-çi scoatå sufletul, pentrua ajunge, din nou, pe urmele parfumate ale necunoscutului, mår-çåluind în çir, înghiontindu-se sau chicotind aidoma unei turmeneastîmpårate de purceluçi .

Bårbatul respectiv, în etate aproximativå de patruzeci de ani,era îmbråcat într-o manta imenså, ale cårei pulpane, fluturîndu-iîn aer çi ridicîndu-i-se pînå în cap, îl fåceau så semene cu zeul Shiva,asemånare ce nu se estompå nici cînd necunoscutul (depunîndu-çitalpa cizmelor pe asfaltul grunjos al autostråzii Ploieçti-Bucu-reçti), scoase de sub braÆ un baston întunecat, cu grisina uçoarå caosul de porumbel çi îl agitå cåtre cel de-al treilea automobil ce-itrecu pe dinainte.

Era o Dacie 1300, gri-albåstruie, cu o reÆea de påtråÆele gålbuiimprimatå pe coaja portierei, çi cu o micå prismå låptoaså deplastic încastratå deasupra acoperiçului.

– Taxi! Taxi! låtrå necunoscutul, adresîndu-se unui bårbatmåtåhålos, scufundat în bancheta din faÆa volanului, cu un zîmbetdezgheÆat, lipicios, çi o mustaÆå hablie låsatå pe oalå. Taxime-tristul etala un ten lucios, întunecat, unsuros, în special pe frunte,pe bårbie çi pe aripile nasului.

Capitolul 2

CASADE CULTURÅ

Spre balcoane urcau ståpînindu-se îngerii spelbi, strîmbîn-du-çi nasurile fine, greceçti, låsîndu-se conduçi de plasatori silen-Æioçi ce adulmecau spinårile curbate ale fotoliilor cu boturile unorlanterne aprinse çi le dezvåluiau numerele caligrafiate pe obrajiiunor lamele de fildeç.

Afarå, în coasta unor dozatoare de aramå, se potrivise denecåjea o pereche de zaruri un alt mare înger decåzut, un gogîltande primå linie, cel ce se lansase, excelînd, în teribila înscenarede la En-Dor, interpretîndu-l înaintea întregului Univers çi, maiales, înaintea Regelui Saul, pe defunctul prooroc Samuel, imitatca çi cum s-ar fi ridicat din mormînt, contrafåcut ca çi cum nu obîzdîganie de demon, ci însuçi adormitul prooroc i s-ar fi adresatcu înÆelepciunea cuvenitå:

„Pentru ce må întrebi pe mine cînd Domnul s-a depårtat dela tine çi s-a fåcut vråjmaçul tåu?... Yahveh a rupt împåråÆia dinmîinile tale çi a dat-o altuia, lui David...“

Împrejurul gogîltanului, råsåriÆi din locurile ascunse de sodo-mizare, aranjîndu-çi din mers centurioanele sau canonindu-çibarbetele, roiau, prefåcîndu-se a-l chibiÆa, restul liftelor, toÆi mo-horîÆi, fumegoçi çi acriÆi, de parcå, de-o vecie, ar fi fost bolnavide stomac, pîrnaia cerului, scursura bolÆilor, slujitori demoniaciçi cocliÆi, împrospåtînd mereu måduva focurilor la cuptoarelecelor ce deprindeau meçteçugul de ghicitor, de cititor în stele çide invocator al duhurilor, dar neleneçi nici la a-çi ciuli urecheaçi nici la a cuprinde într-însa strigåtele, urletele, care, tîrîndu-sepe burtå prin salå, evadau, fåcînd temenele pe sub tivul perdelelorçi împuÆeau locul.

Se auzea cam aça:– Horla! Pråbuçeçte-i, tåicuÆule, çi frige-i pe moÆîrcani!– Împårate, bea-le într-o linguriÆå inima tîrgului, cîntare-ar

benga la ei!– I-a tras-o lui babeta de pe trotuar de nu mai avea aer... I-a

pus-o lui cetåÆeanul cu pardesiu cåråmiziu de-l spunea pe TatålNostru direct la canal...

– Ce zice? Ce zice?


deci sub fotoliile din faÆå çi deçuruba. Victoria Andrei dådea çidînsa ce-avea mai bun în ea:

– „...Çi s-au afectat producÆiei restante o parte din capacitåÆilesecÆiei de sculårie çi o parte din capacitåÆile atelierului de proto-tipuri... Çi au fost deja expediate beneficiarului 47 de råzboaieautomate de Æesut måtase, din 78 cîte mai erau de predat pînå lasfîrçitul anului... Iar din cele 140 de maçini minunate care aproape94 au ieçit pe poarta întreprinderii...“

Cu paçi mlådioçi çi linguçiÆi, necunoscutul alunecase dejala coada maçinii, unde îçi trecu, cu balans, bastonul la subÆioarabraÆului stîng, descleçtînd, c-o iscusitå loviturå de pod al palmei,portbagajul. Råmase apoi nemiçcat, aparent somnolent, cu geam-paralele jucîndu-i totuçi haos în cap, nemaireuçind înså så-lclinteascå nici o unghie...

– „...Iar editurile vor veghea nedomolite ca operele tipåriteså sprijine ridicarea conçtiinÆei socialiste a maselor... Så promo-veze inestimabilele tråsåturi morale, dovedite din belçug de popo-rul nostru în opera de fåurire a societåÆii socialiste multilateraldezvoltate... Un lucråtor într-o editurå nu e doar un lucråtor într-oediturå, ci çi o infimå parte a politicii culturale a partidului, un lup-tåtor în promovarea concepÆiei înaintate despre lume çi viaÆå...“

Rînd pe rînd, tot mai numeroçi corespondenÆi locali ai Radio-fuziunii treceau, cu vocile lor imbecilizate de entuziasm, prinspaÆiul miraculos al emisiunii „De la unu la trei“ çi-çi deversaurelatårile lor destinate amorÆirii populaÆiei. Rulat sub banchetå,taximetristul scuturå çi el amorÆit un picior. Parcå regretînd,stråinul îçi introduse degetul mare çi degetul aråtåtor sub viermeleînsiropat al limbii çi fluierå prelung, çerpeçte, de trei ori.

Deodatå, din håÆiçul de måselariÆå, boz, dud çi mur sålbatecde pe marginea dreaptå a autostråzii nåvålirå, îndoind råmureleîn fuga lor, cele patru bagaje. Precum orice bagaj, pentru cunos-cåtori, îçi vådeau çi ele un sex. Iar acestea erau de genul masculin.

Cei patru tropåiau transpiraÆi çi se apropiarå cu danturile lorrînjite. Erau cråcånaÆi çi zburliÆi. DeçuchiaÆi çi dezordonaÆi. Cufun-


La balconul întîi, în dosul balustradelor de palisandru, fre-måtau de suferinÆi la auzul batjocurilor pråvålite cåtre NumeleSfînt îngerii-mînji, serafimii çi heruvimii, cu limbile ca niçtefelioare de portocalå, ferfeniÆite de scrîçnetul dinÆilor çi cu poten-Æiometrele gurilor date pe mucles.

La balconul al doilea, cu obrajii în pumni, chipurile fulgerîndde mînie caargintulçi braÆele încordate, precum niçte coloanede aramå lustruitå, ascultau neclintiÆi purtåtorii de tron, potrivin-du-çi exemplul çi cleçtarul manierelor de gentlemeni dupå cel alarhanghelului Mihail, cel care, împotrivindu-se has-Sataneiçicertîndu-se cu el într-o partidå directå pentru trupul mort al luiMoise, s-a ståpînit så rosteascå împotriva acestuia cea mai må-runtå judecatå de ocarå, zicîndu-i doar: „Yahveh så te mustre!“

Ceas al mustrårii care, iatå, nu sosise.Spre deosebire de cel de-al treilea Æîrîit al soneriei, nåpådind

de undeva dintre måruntaiele de cîrpå ale culiselor çi înçirîndmulÆimea timpanelor prezente pe sforicica sonorå a unui hîçcîitca de insectå.

Dinspre foaiere, la parterul lambrisat çi aurit, penetrînd dra-periile, se zvîrcolirå pe parchetele întunecate çerpii de luminå vop-siÆi într-un purpuriu vorace, våtåmåtor. Explodarå apoi înåuntruamalgamurile de mirosuri, pomezi ieftine, parfum rafinat, copitådespicatå çi deodorant BOB, semne cå mågådåii se clintiserådintre tejghelele çi tonomatele lor, doldora de o muzicå putredå,parkinsonicå, çi-çi cåråbåneau acum trupurile angrenate în ghemeuriaçe cåtre sala de proiecÆie.

În atmosferå sfîrîia zåpuçeala. O legåturå de chei, scåpatå dincaraba de såpåtor a unui serafim, clånÆåni pe parchet. În mai puÆinde un minut, filmul se sfîçie de douå ori. Degete conspirativesudarå la loc capetele ferfeniÆite ale peliculei, iar la timpul cuvenit,schimbarå bobinele.

În semicercurile de raze trasate insesizabil în jurul intrårilor,noii sosiÆi, cu mutre de ucigaçi sau de pariori, clipeau des, pentrua se descotorosi de çocul optic în care îi azvîrlise orbecåiala.

Pe ecran apårurå – de parcå ochii destråmaÆi ai tuturor ar fi fostscåldaÆi în apå fermecatå çi vindecaÆi – pete alburii, strîngîndu-se,


Cînd îçi reperå ciudatul client, matahala rînji çi cålcå frîna.Stråinul îi inventarie çoferului obrajii slåninoçi de nuanÆå

cenuçiu-gålbuie, provenitå dintr-o funcÆionare defectuoaså a fica-tului, ca urmare a abuzului de tutun ori dintr-un luft sau çotie ametabolismului.

Necunoscutul ocoli motorul, venindu-i, din stînga, în dreptulportierei çi ciocåni în foaia de geam pe jumåtate coborîtå cu emisferade argint de la extremitatea îngroçatå a bastonului.

Încovoindu-se o idee, cartilagiile cefei îi pocnirå ca un dopde çampanie. Måturå cu privirea obiectele mizerabile din inte-riorul taximetrului çi îndeplini formalitatea de a se informa.

– Må duci çi pe mine pînå în oråçelul nostru iubit, intoxi-catule?

Çoferul, intimidat o clipå de tåietura occidentalå, costisitoare,a Æoalelor ce-i fuseserå vîrîte în ochi, îçi înghiÆi cu grijå înjuråturaçi, recåpåtîndu-çi controlul, îçi låbårÆå piçicher cåtre stråin muçchiifeÆei çi îl arse c-un zîmbet.

– Dar de ce så nu te duc, piÆipoancå micå?! Ce, banii luimatale are påduchi?

...Påi, la mine în maçinå, printr-o uçå urci, iar prin cealaltå(cînd o fi så cobori), obligat o så-Æi recunoçti dormitorul... Cå,såråcuÆa de tine, poate nu çtii... Dar fiindcå ai fost piÆipoancå detreabå, pe-acolo, pe unde oi fi voiajat, maicå-ta, tuberculoasa, Æi-ofi cumpårat çi lui matale vreun dormitor...

Vorbea torenÆial, învîrtindu-çi palele limbii, scuturîndu-se desenzaÆia violentå de greaÆå sub care îi dåduserå brînci pupileleceluilalt. Stråinul avea ochii inexpresivi, cleioçi , cavernoçi, ca destatuie înverzitå de fontå ori ca de peçte fiert. Globurile ocularealbe i se foiau pervers prin lichidul alb înconjuråtor.

Bodogåni.– ...C-are mandea acaså un gen de viraj. Cînd îl ia, simÆi

precis cå Æi s-a lipit bluza de pijama de spinare... Çi-are neica,sub mînå, o frînå de mînå. Cînd o pune, juri cå Æi s-a låsat neno-rocirea pe facultatea mintalå...

26DANIELBÅNULESCU

– Zice dimpreunå cu Ioan Teologul în Apocalipsa 12 cu 13:„Vai de voi påmînt çi mare! Cåci Ho diábolos s-a pogorît la voicuprins de o mare mînie, fiindcå çtie cå mai are puÆin timp!“

– Fîs!... Pentru ce ne ispitiÆi, domnilor? De unde vi s-a nåzåritvouå „mare mînie“? Nu-l zåriÆi cît de destins, cu pielea perfectîntinså, çi cît de meloman e? Pentru ce ne vîrîÆi fantasmagoriilevoastre gogonate în cap?

– Decît så vå prindeÆi toatå ziua nasurile-n Psalmi, mai cevadecît în niçte menghine, mai bine aÆi vînzoli-o pe Simioneta,picoliÆa restaurantului „Hora“, cordissima çi teleleica...

– Horla cu neputincioçii ce s-au proÆåpit la balcon! Horla cunepricopsiÆii care au råmas încleiaÆi la închinarea cåtre Yahveh,Dumnezeul oçtirilor! Horla cu Simioneta care ne-a viscolit inimile!Horla çi cu zvonurile cum cå Împåratul nostru ar da „tîrcoale caun leu care råcneçte çi cautå pe cineva så înghitå“! ...Påi ce våcredeÆi voi, bre, çi ce-o fi în Æestele çi în organismele voastre,pentru a vå preta så vå låsaÆi înghiÆiÆi? Cå n-o-Æi fi vreo specienecunoscutå de cataifuri?!

– Strecura-vi-s-ar liniçtea cu lopata pe jgheabul gîtlejurilor!Acuma så se vazå care e de partea militårosului Dumnezeu ori ablîndului nostru fråÆior, has-Satan. Cå iarå i-aÆi sîcîitårå pe domniide la etaje çi nici n-aÆi priceputårå cå PårinÆelul s-a azvîrlit învîjîialå artisticå la Bucureçti...

– Påi nu se duce el la Bucureçti, cum se duce noada, copitaori çezutul vostru la båi?!...

– Påi nu e Bucureçtiul adevårata capitalå artisticå a lumii, açacum e cîrligul pentru undiÆå, marca pentru scrisoare ori miro-deniile pentru cîrnaÆi?! O så vå muçcaÆi mîinile de uimire atuncicînd veÆi adulmeca nåvodul, burduçit numai cu peçtiçori de aur,sub apåsarea cåruia o så se-ntoarcå Bîtul de la Bucureçti!... Ia taci,ia taci... Io-te la Neica!... A cîrmit-o spre Otopeni!...

În lumina vineÆie a aparatului de proiecÆie, zbîrnîiau replicileçi curgeau îndåråt ocårile peste chicile, gulerele întårite cu celu-loid çi reverele demonilor împåroçaÆi de la parter, ca într-o ploaiecu minuscule fåraçe de funingine çi pucioaså.


Taximetristul luå pe degete maul aparatului de radio, mane-vrînd butonul çi micçorîndu-i sonorul pe pipåite, fårå så-l scapedin ochi pe client.

În cutia dezguståtoare a aparatului råmåsese înså destul dinglasul Victoriei Andrei, inimaginabil de slugarnica prezentatoarea Radiodifuziunii române, ale cårei otråvitoare secreÆii bucale con-tinuau så se reverse, în valuri, din hîrdåul emisiunii „De la unu latrei“, otråvind cîmpurile înconjuråtoare çi opårind vegetaÆia. Teri-bila crainicå bolborosea ca çi cum ar fi Æinut chiar atunci, pe subfuste, între pulpele-i smochinite, toate obiectivele economice çisocial-culturale ale României – cineva dintre galeçii ei ascultåtorio implora, în direct, la telefon, så i-l arate p-åla sau p-åla – çiVictoria se îndura, scotea, dintre lenjeriile-i foçnitoare, obiectiveleçi le expunea, sonor, pe rînd, ascultåtorilor. Umbla pe la fund çitrîntea çi un cîntec cu nelipsitul çi plictisitorul Victor Socaciu.

– „...În industrie se estimeazå depåçirea planului producÆiemarfå vîndutå çi încasatå cu peste 350 milioane lei... La exporturmeazå ca livrårile peste plan så se ridice în final la peste 93milioane lei... Nu întîmplåtor s-au obÆinut peste plan 59 000 tonede fontå, 5 060 tone laminate, 3 750 metri cubi prefabricate dinbeton, 1 500 tone construcÆii metalice, 79 500 metri påtraÆi Æesåturidin bumbac... Rezultate tot atît de înfocate au fost consemnateçi în domeniul planului de investiÆii...“

Cu date precum acestea çågalnica Victoria toropea muçteleçi Æinea în çah toatå Æara.

În loc så coboare pentru a-l ajuta pe stråin la depozitareabagajelor în portbagaj, matahala de la volan se vîrî imperturbabilåsub bord cu un patent în mînå çi-o çurubelniÆå în dinÆi, pentru a-çidesface de la aparatul de taxare improvizaÆia cu care modificadupå plac impulsurile electrice ale contoarului, umflînd sumeledatorate de clienÆi.

La ieçirea din Bucureçti remarcase cum se punea de-un filtrumiliÆienesc çi acum, la reintrare, n-avea nici un chef så fie prinsçi så facå din nou puçcårie pentru improvizaÆia asta. Cu alt prilej,nu se dåduse la o parte çi mai gustase penitenciar. Se ghemuise


lectura cu glasuri scåzute, ståpînite, prevenitoare, din dorinÆa dea nu le provoca sîngeråri sau ameÆeli celor care participau pentruîntîia oarå la astfel de çedinÆe.

La picioarele fotoliilor, zece-cinsprezece studente ce çi-ar fitåiat sînul stîng, numai så împartå, o orå, armåtura metalicå a unuipat de cåmin cu somitåÆi precum Viçniec, Mareç, Muçina, Bucur,båieÆi ale cåror versuri çi le imprimaserå pe tricouri çi pe ale cårorchiçtoace de Æigåri, dupå încheierea lecturilor, se încåierau.

În rîndul doi de fotolii, scriitori consacraÆi– Dan Deçliu, AnaBlandiana çi Toma George Maiorescu – indivizi cåzuÆi de multtimp în cazanul cu ciorbå al manualelor comuniste çi dezrådåci-nîndu-se de acolo doar pentru a reprezenta aici – la aceastå çedinÆåde final de „stagiune“ – AsociaÆia Scriitorilor Bucureçti.

Optzeciçtii se urniserå så citeascå. Primul çi-a plecat putereacåtre noi, unul, Traian T. Coçovei, al cårui tatå, poet çi dînsul,cu prenume identic, glosase cu drågålåçenie despre ceapeuri,recolte disciplinate ce îndeplineau politica Partidului, brigadierice Æineau în buletine, în loc de pozele iubitelor, pozele batozelorpe care treieraserå. Progenitura, scuturîndu-se de rudimentelemuncilor Æåråneçti, scria cu infinit mai mare talent despre pompiÆe,çurubele, calculatoare, benzinårii, parfumerii çi oraçe. Toate obiectestrålucitoare, înaintea cårora båiatul åsta se aråta pofticios ca unstruÆ. Versurile sale stîrneau scurte incendii, iar într-un loc sunaucam aça:

„În lumina farurilor fiecare fereastrå e-o ElveÆie de ceasornice båtînd jumåtåÆi çi

sferturi de timp.În lumina farurilor, oraçul acesta pare un imens schior îngheÆat.Un uriaç Æårånoi blocat într-o cabinå telefonicå conectatå

laUnivers.“

Ceea ce era remarcabil spus. Înså, dacå ai fi studiat alternanÆadiftongilor, triftongilor çi-a sunetelor mute, ai fi observat çi cånu era nimic magic ascuns sub asta.

36DANIELBÅNULESCU

Negriciosul scuipå într-o parte çi, opintindu-se pe beton, îiråspunse de parcå ar turuit dintr-un pliant....

– ...Nu, cå çobolani nu primeçte decît: Unu: dacå trag la cîntarmai mult de 800 grame... Doi: dacå prezintå dovadå cå s-aubucurat de-o sånåtate perfectå... Çi Trei:dacå nu existå îndoialåc-au mierlit-o în timp ce erau cålcaÆi de tren...

P-åçtia borçiÆi cu cåruÆe ori basculante – continuå el – nu-iprimeçte pe motive cå n-ar fi îndeajuns de înfioråtori... CîÆigudulani n-am cunoscut numai eu, care, în timp ce-çi neglijeausånåtatea, legîndu-çi çobolanii la calea feratå, apårea accelerateleçi le tåia mîini çi picioare, de-a valma, parcå cu forfecuÆa...

Iar... de trimis la gîndåcei, ciohodoaica nu te trimite, nicicînd,så-i culegi, pînå nu-Æi då la mînå çi fiça. N-aratå cum scrie la pozå.Nu corespunde precis atîtea antene, cum zice lighioana la dipÆio-nar...Nici nu se meritå så-Æi mai spurci vastul pe ei. Nu-i culegi...

Dar dacå, så zicem, e sezon de gîndåcei... I-ai geandit pe toÆi...Ai pus çi specia pe ei. Iar seara, îÆi picå çi cana aia viçinie la platå...În clipa aia te simÆi de parcå ai fi deja cu båutura în dobitoc!!

– Vrei så zici cå te simÆeai gata machit, doar c-o geandeaipe a viçinie?! Påi, parcå mi se pårea mie cå se plîngea må-ta,cînd o luam la fåcåleÆ, cît de cu scamele eçti în sînge... Cum naibaså fie o canå goalå aça de... frumoaså?

Cåutînd så-i cîrmeascå prieteneçte una, negriciosul fu gataså-çi desfacå ventuzele palmelor çi genunchilor lipite de faÆadåçi så se pråbuçeascå în gol. Dar nu-i cîrmi çi nici nu cåzu. În håulçanÆului de la baza clådirii, i se råsturnå numai clopul.

Descoperindu-se, de sub calota clopului îi råsåri (adulmecîndnemiçcat din mijlocul plantaÆiei firelor îmbîcsite de pår çi semå-nînd cu o creastå piticå) un çoricel împåiat.

Rozåtorul împåiat din moÆul capului era gri-vioriu. Afiça unaer stingher. Çobolanul ciudat îi ståtea fixat pe creçtet c-o bentiÆå,ce i se petrecea negriciosului peste fålci çi i se înnoda sub bårbie.

Spurcatul de negricios urca çi-l bodogånea.– Cum så spui, bre, despre niçte cåni cå-s frumoase? Ce, sînt

ele fermoare de geacå?!


în sistem normal fuseserå suspendate, la båtaie fiind scoase cele15-20 piese de artilerie grea ale Cenaclului de Luni. Marii capiai Cenaclului urmau så-çi citeascå unii altora, ochi în ochi, de laegal la egal, fårå comentarii critice, tot ceea ce le fusese revelat,mai de preÆ, în ultimul timp.

Eu çi prietena mea açteptam camuflaÆi dupå niçte spaliere,în cîrligele ca de måcelårie în care fuseserå suspendate vrafuride materiale propagandistice. Plançe cåråmizii, ce te somau såfåureçti politica din agriculturå a Partidului ori så lupÆi pentrupace, panouri dreptunghiulare al cåror unic mesaj subtil påreaacela de-a ne înçtiinÆa cît de tîmpiÆi fusesem la cap atunci cîndne angajaseråm în afacerea respectivå. Începuse så picure groazaîn mine. Din colÆiçorul nostru nu puteam întrezåri nici o figurå.Din colÆiçorul nostru n-am fi putut scåpa altfel decît cåÆårîndu-nepe pereÆi. Ne-am încordat deci acuitåÆile auditive çi-am açteptat...

– Auzi-l: acuitåÆile auditive! Vah! Vah! Vah! Çi le Æineauîncordate. Halal de mama care te-a fåcut. Eçti dat în paçtele må-tii,Norocosule!...

– ...Dupå o vreme, am auzit cam aça: Rap-Rapatrop-Zdrap-Zdup! Çi am înÆeles înfioraÆi cå tinerele bestii poetice urcå scara,taman cåtre aliniamentul pe care tremuram, cu inimioara încreÆitåîn noi...

Apoi am auzit: Tronc-Hodoronc-Zdranca-Zdronc! Çi amintuit, bineînÆeles, cå fusese izbitå de perete uça imenså, de stejar,cu douå canaturi. Prin breça cåreia, curînd, era de açteptat c-auså se nåpusteascå, pocnindu-çi cozile çi recitînd întårîtate din liricapersonalå, marile carnasiere ale poeziei optzeciste.

Era de açteptat, înså nu s-a mai desluçit nici un zgomot...Apoi, dintr-odatå, parcå am perceput unul – un zgomot înså

nesfîrçit de anemic çi neînchipuit de jenant: pîca-pîca!... Am ciulit din nou urechile. Zgomotul s-a repetat, neruçinat, penibil çi plåpînd: pîca-pîca!...

Am çi chestionat-o revoltat pe prietena mea: „Ai spus ceva?“,încredinÆat cå ceea ce îmi înregistraserå timpanele fusese un mic


så-çi lase bala sa de melc asupra unei noi bulbucåturi de pe faÆadå...Zic çi raiul fiindcå, într-un colÆ al cimitirului, se pripåçiserå çi niçteÆigånci muråtorese, specialiste la îndeplinirea la ultimele dorinÆe,cu tåmîie, lumînåri, mititei, muråturi çi damigenele de cocîrÆ.

Muråtoresele înså, dupå niÆicå vreme, au fost alungate dedubele de gabori. Dubele de miliÆieniçti, primind ordin de la Comi-tetul Central så nu lase palmå de sol al patriei necultivat, aterizaserå,într-o sîmbåtå dimineaÆa, la muncå voluntarå, în cimitir, întrecîn-du-se så infecteze mormintele cu råsadurile lor de varzå, castravete,ardei iute çi påstîrnac. Bå, belitorule de eugenii, dormi?!

– Nu dorm, hoarcå. æine-mi scara... Då-i în gîÆii må-sii demiliÆieni!... Ce le trebuia lor castraveÆi?!...

Cei doi îçi apåsarå teniçii pe antablament, adicå asupra brîuluiornamental de piatrå, încadrînd, la partea superioarå, ferestreleparterului. Deçi mai neguros çi încruntat, deçiratul se råzgîndi çiîçi plie çalele, încårcîndu-i el celui cu creastå de çobolan labapiciorului între palmele împletite, ghemuindu-se ca un resortînaintea lui, catapultîndu-l pe celålalt, pe faÆadå, cåtre etaj. Curîndîl urmå pe zid, ca o omidå.

– Påi, så nu dormi. Cå acuçi vine partea principalå de laîmbîrligåtura dråceascå, se rebrançå BruÆå la povestire... Omo-roaichii nu-i ajungea cå ne scotea cele mai bune bucåÆele din supå.Hoaçcå delicatå, babetei i-ar fi dat inima ghies så ne vadå alergîndniÆel çi-n echipamentele de parastas...

Aça cå, într-o joi dimineaÆa, drept pedeapså, toatå suflarea dela pruncul de ÆîÆå la ultima centenarå, toÆi cei ce primise vreodatåmutaÆia la noi, în cartier, ne-am trezit cu cîte-o scînduricå (de vreodoi metri pe 30 centimetri), lipitå de-a curmeziçul pieptului.

Un metru jumåtate de açchie la stînga çi-un metru în dreapta.Am råmas interziçi.De la 9 jumåtate, toÆi locuitorii cartierului aråtam ca niçte

aeroplane putrezite, numai cå nu zburam. Trecea cåÆelul pe lîngånoi çi ne-ar fi piçat doar ridicîndu-çi piciorul. Semånam juma cuniçte garduri, juma cu niçte copaci... Nu puteai nici så-Æi rînjeçtifizicul pe trotuar, nici så te mîrÆologeçti cu tramvaiul. Te citeaucu toÆii, care te vedeau, din care cartier provii...


Grilajul de fier forjat. Çi råzuind, dintr-un singur zvîcnet al teri-bilului rinichi al uriaçului Çaptezecist, un întreg convoi rusesc,rulînd, la ora aceea, pe banda a doua a Cåii Victoriei.

...Carambolaj perfect. Sfårîmåturile limuzinelor sovietice auacoperit, mai multe zile, zidurile de peste drum ale Consiliului deStat al Planificårii. Imens scandal diplomatic. Douå såptåmîni maitîrziu, autoritåÆile române însceneazå, pentru a-i mai potoli pe ruçi,moartea accidentalå a nåpraznicului poet çaptezecist.

– Pe cînd Optzeciçtii – scîrÆ, te plesnesc! –, prin ce vax detalent se evidenÆiaserå ei? Prin ce sîngeroase fapte de scris aupåtruns tinerele scîrbe în Istoria literarå? Cå de scris, nu au scrisîncå nimic. Çi nici de påtruns, ca så fim principiali, nu prea påtrun-seserå... Çed numai pe çanÆul acestei Istorii çi îi înjurå pe alÆiimai în vîrstå. Doar pentru cå-s de zeci de ori mai talentaÆi çi maipatrioÆi decît ei...

– ...S-a stins treptat rumoarea, îçi reluå istorisirea Gabi celNorocos. Aîncetat påcånitul... Au pålit înjuråturile, ghiorÆåiturile,vorbele de clacå, inepÆiile... S-au aprins Æigårile scuturate deCarpaÆifårå filtru. S-au aprins çi cele dotate cu cîte-un mic filtrudezguståtor, de cîlÆ sau de hîrtie igienicå, çi numite inept: Snagov,Timiç, Litoral, Hora.

În diagonalå de noi, o liftå pufåia o mahorcå Lijeros, cu ade-vårat cubanezå. Din Æigårile chinezeçti, anevoios de procurat,norocoçii se alåptau douå fumuri. Apoi, le puneau dop, azvîrlin-du-le jarul, cu un bobîrnac, în scrumierele manufacturate prinîndoirea repetatå a unei foi de hîrtie. Degustårile de Æigåri chine-zeçti se amînau – în extazele lor – pentru såptåmînile urmåtoare.

În centrul adunårii, în interiorul unei roÆi uçor bombate, alcå-tuitå din fotolii, se înscåunaserå marile vedete ale Orientului bal-canic. Tineri maeçtri de a cåror fricå tremurau deja enciclopediileoccidentale informate. Çi ale cåror douå, trei magice volumaçe deversuri, driblînd cenzura comunistå, penetraserå prin cele maiprestigioase biblioteci, precum cea a Vaticanului sau a Congre-sului. Traduçi çi studiaÆi prin puzderia universitåÆilor apusene.

Neråbdåtori, marii iniÆiaÆi îçi fîçîiau foile. Ardeam de a-iaudia în direct pe tinerii magi. Primii dintre ei îçi çi începuserå


– Poate cå sînt, råspunse înciudat cel în raglan, nervos cå-çideschisese sufletul unui idiot.

– Nu sînt, bå, îl executå tacticos celålalt. Nu sînt. Çi nu sîntpentru cå eçti prost... Ai tu habar ce e aia o canå?

– ...– Påi, o canå nu-i altceva decît locul unde se odihneçte, dupå

ce s-a trudit, båutura. Çi cu cît are mai mult loc så se odihneascå,cu atît încape mai multå drojdealå în canå... Iar pentru cå aviçinie– cana, boule! – are pe tot fundul smalÆul sårit, obligatîncape în ea, cu un deget, mai multå drojdealå...

– ...– Cå n-ai vrea tu så fie aici a viçinie!... Care så dea pe-afarå

de frecÆioarå. Çi care så-Æi zicå: „BruÆå, aståzi hai så ne facemalbiniçti! Laså-må pentru ca så-Æi sui la dobitoc“.

Adicå la creirul mic.Avansau çi ei de-a lungul parterului înalt, angajîndu-se cînd

în escaladarea unor surplombe pitice, cînd gîfîind îndîrjiÆi. Lehîrîia saliva pe gîtlej, ca boaba de nisip pe hîrtie.

– BruÆå...– Hep!– Ciohordoaica ta e dilie?Din spirala descriså de çobolanul vioriu, fosforescent, se

putea deduce cå negriciosul pusese brusc frînå pe zid çi-çi scår-pina de zor rufåria.

– ...Habar n-am. æie Æi se pare dilie?– Îhî.– Påi... Dacå ar fi fost çi dilie, nu ne-ar mai fi desfermecat

ea... Pentru cå ea ne-a desfermecat, cînd a fost atunci de ne-afermecat Omoroaica...

Lîngå mine – îçi modulå tulburat îndelungata relatare Gabicel Norocos – la fostul etaj întîi, necunoscuta adåposti cubul dechihlimbar într-unul din buzunare. Paradoxal, filtrul måsliniu albuzunarului, în loc så-i domoleascå cubului pîlpîirea, nu fåcudecît så-i stingå, aceluiaçi cub, nuanÆa atotînvåluitoare de coniacrevårsat.

46DANIELBÅNULESCU

zgomot intestinal, emis probabil, din pricina proastei creçteri,chiar de ea.

– Vah! Vah! Vah!– Catralioane de ace nerupte degeaba, pe cînd te coseau,

Norocosule! Secole de måiestrie artisticå s-au perindat, fårå ca unsingur trubadur så-çi adune curajul så-çi chestioneze iubita dacåa exhibat, sau nu, un mic zgomot intestinal. Ei, uite cå tu ai între-bat-o! Çi cum a reacÆionat prietena ta?

– Dînsa, ofuscatå, mi-a expediat bareta ei dureroaså în burtå...Eu, îndatoritor, i-am råsucit panglica fermoarului la spate. Måpregåteam s-o servesc çi din upercutul meu la ficat, cînd zgomotulincriminat s-a auzit pentru a treia oarå.

De data aceasta, suficient de aproape pentru a-mi da perfectseama cå zgomotul era emis chiar de lamentabilii optzeciçti,deplasîndu-se påcånind cåtre fotoliile lor de lecturå.

De surprindere am uitat så respir. Trupul mi s-a acoperit decrusta çi de sudorile reci ale uimirii... Am priceput înmårmuritcå o generaÆie care se deplasa într-un asemenea hal nu putea fisuspectatå de cel mai firav dram de talent!!

– Cå Æi-ai çi gåsit, povestitor al fundului meu, pentru cine såfoloseçti vorba asta: talent! Pentru cine?! Pentru fåtålåii de Opt-zeciçti... Påi, proletcultiçtii mei, cît sînt de calomniaÆi, erau måcarviguroçi ca bårbaÆi. Cînd tropåiau, despicau munÆii. Cînd båteaupas de defilare, såltau fustele la cucoane în cap. Råcneau un hei-rupde te podidea sîngele pe nas...

– Çaizeciçtii, admit, unii erau coioçi. Dådeau un strånut çifisurau barajul hidrocentralei de la Bicaz... Pe care înså – vah!vah! vah! – tot ei, în nenumårate rînduri, îl slåviserå... De parcåar fi fost cel puÆin Råzboiul Troiei acest baraj.

– Çaptezeciçtii, în schimb, laså-te pågubaç. Au fost çi puÆiniçi beÆivi!

– Deh, poate erau ei, vah, çi puÆini çi beÆivi... Totuçi jetulurieçesc al rinichiului celui mai talentat dintre ei a putut traversa,într-o superbå boltå de peste patruzeci de metri, blatul mesei dela care a fost iscat. Jetul de urinå stråbåtînd terasa de varå aUniunii Scriitorilor. Zidurile Palatului Monteoru. SpaÆiile verzi.


Dintr-o datå, pielea de cåprioarå de pe trupul meu – mårturisi,schimonosindu-se, Gabi – se schimbå într-una din coniac. Chipullui terchea-berchea se îmbåie într-o luminå de coniac. Praful depe obiecte, linia castanilor, carcasa de gîndac putrezit a Operei,luna, toate devenirå påhårele de coniac. Chiar çi aerul pårea saturatc-o suspensie de picåturi de coniac. SenzaÆie aÆîÆåtoare ce împros-påtase bateriile alcooliçtilor de dedesubt, fåcîndu-i så lopåteze totmai vîrtos çi så boncåluiascå tot mai înfriguraÆi pe zid!...

Pentru a face din escaladare o activitate cît mai instructivå,deçiratul mîrîi nervos.

– Cine-i Omoroaica aia? Vreo drojdierå?– Hå! Cum te-ai bunghit cå-i nume de gudulancå, cum ai pus

botul!... Nu, bå, e o vråjitoare, dintr-un cartier vecin, care nepoartå sîmbetele åstora de la noi din cartier... Cicå de ce la noiîn cartier se gåsesc tacîmuri cu mai multe gheare, cozile-s maiscurte çi, la noi, în cartier, factorii poçtali e mai coioçi, cå aducpensia cu douå zile înainte de datå, iar la ea în cartier, nu.

Stå Omoroaica în fereastrå (cå are muian reglementar debunicuÆå suavå), då din andrea (nu crez så-i iaså altceva decîtplovere cu cocoaçå) çi nu face decît så trimitå asupra noastrå, aåstora de la noi din cartier, o cåruÆå de boli çi de blesteme: fålca-riÆå, vînt sec, ducå-se pe pustii, brîncå, boala copiilor, ceas råu,bube dulci, luat de vînt, mîncårime la inimå sau înnecåciune, de-Æivine tîrçå çi så te mai plimbi pe propriile grisine. Unii din noi cicåçi-au trîntit chiar niçte magazioare, cu vacå, porc, oråtånii, directîn cimitir.

Cicå din moment ce tot sîntem deja aça bolnavi, så facemmåcar economie de pingele, cînd o fi så mergem pînå acolo, înpråpådenia de cimitir. Unii, deja, acolo îçi citea ziarele, acolo åçtiade la noi din cartier îçi halea bulinele, încålzea ventuze çi-çi cufun-dau labele grisinelor în niçte ligheane cu påmînt clocotind de rîme,cum fac åi de vor så-çi obiçnuiascå Æurloaiele cu apa fierbinte.

Într-un cuvînt, Omoroaica ne schimbase cartierul în iadul çiraiul de pe påmînt – piÆigåie glasul Gabi cel Norocos pentru asugera cå, filozofînd, BruÆå-negriciosul se încordase, izbutind


În care eu îmi revårsam bårbåÆia çi tot eu Æineam fataÎn care doar trecînd în acea clipå pe stradåDeveneam pentru a treia oarå neîntrerupt vinovat.

M-am såturat så mai må înghesui în acelaçi tramvai cu poftele mele

Mi-am sprijinit fruntea de geamul råcoros al rugåciunilor mele Mi-am amintit cå: «Oricine va invoca numele lui DumnezeuVa fi mîntuit».“

Am invocat numele lui Iehova çi-am açteptat...“

Eu – çopti Gabi celNorocos – arunc neliniçtit påtura sub carene camuflasem.

La cinci metri de mine, totul normal.La zece metri, un tip care citeçte, tipe care ascultå, inçi ce

se foiesc, pregåtindu-se de plecare. La cinsprezece metri, prive-liçte halucinantå. Încremenesc.

Sub acÆiunea incantaÆiei, jumåtatea depårtatå a încåperii a fostturtitå. Çi este cuprinså într-un asemenea proces de micçorareprogresivå, încît ar putea så încapå întîi în ambalajul de cartonal unui televizor. Apoi în ambalajul unui aspirator. La sfîrçit, înspaÆiu îngust al unei cutii de ghete.

În circa un minut, falnica încåpere (în care cu puÆin înaintear fi putut fi garate avioane) a fost presatå çi transformatå într-uncub micuÆ de cleçtar. Cu latura de 12-15 centimetri. Împråçtiin-du-çi reflexele roçcate, açezat pe tavanul încåperii de dedesupt.

În interiorul cubului, capturate çi micçorate, trei duzini depersoane: Maeçtrii, poeÆi obiçnuiÆi, de toatå mîna, profesori uni-versitari, turnåtori, våzduhiçti, chibiÆi, mironosiÆe, cuconet literar,securiçti cu frunÆi çi frizuri minuscule continuå så-çi vadå netulbu-raÆi de îndeletnicirile lor. Ascultînd. Citind. Sågetîndu-çi ocheadele.Copiindu-çi crîmpeie de vers pentru viitoarele notiÆe informative.Scobindu-çi mucoasele nazale. Agitînd braÆe mai subÆiri decîtpicioruçele de bondar. Doi dintre ei, mai slabi de rinichi, ridicîn-du-se pentru a cåuta toaleta, påråsesc fotoliile çi se trezesc blocaÆi

40DANIELBÅNULESCU

de obstacolul zidurilor transparente. Îi våd cum îçi preseazå nasu-rile de suprafaÆa lor råcoroaså, aruncîndu-çi în sus, cåtre noi, ceiråmaçi în afarå, privirile lor de regn lepådat.

În exteriorul cubului, necuprinçi sub norul lui de cleçtar, ne-amregåsit, nediminuaÆi eu, terchea-berchea (adicå invocatorul), prie-tena mea çi necunoscuta lui. Prin pereÆii lipså – de fapt, doar smulçiçi comprimaÆi – ai fostei Såli de Cenaclu, zåresc, în exteriorul clå-dirii, semnele nopÆii coborîte peste oraç: la optzeci de metri, un pîlcde castani. În planul doi, filtrate de frunzarele lor, zidurile gålbui,monumentale, båtute în ciucuri de zidårie, ale Operei de Stat.

Prin insuliÆele de verdeaÆå înconjuråtoare (conservînd hålcidin strålucitorul parc domnesc de manej de odinioarå, din çi maistråvechea Grådinå a Procopoaiei), frecventatorii întîrziaÆi îçi grå-besc paçii, plecînd de la consultaÆiile facultåÆilor de Drept sau deUtilaj Tehnologic, instituÆii ce-çi au localurile prin apropiere.

La aceste ore înaintate ale serii, pårculeÆul devenea spaÆiude adunare pentru cei mai fioroçi beÆivi ai Bucureçtiului. Sugati-vele internaÆionale. Alcooliçtii emeriÆi, ce çi-ar fi båut çi sîngele.Iar, dupå propriile spuse, „ar fi infectat çi penicilina“, repezindu-çide aici incursiunile disperate asupra camerelor de gardå ale Spita-lului Municipal, în încercarea lor disperatå de a seca orice urmåde alcool pînå çi din flaconaçele de dezinfectante. Mai de grabålåsîndu-se împuçcaÆi, decît ståviliÆi din procurarea raÆiilor halu-cinogene.

– Psît, måi BruÆå! Bå, fulgere! Piçålåule! Bå hoarcå, bre!...Ia, bungheçte-te tu colo’ça!

Lîngå mine, curios så observe la care dintre optzeciçtii dincub se ajunsese cu lectura, terchea-berchea îçi îndoi genunchii.Iar cînd reveni la poziÆia bipedå, din cåuçul palmei sale, cubul dechihlibar îçi împråçtia reflexele roçiatice pretutindeni. Pe trupurilenoastre, afarå, în stratul de flori, în care în ultimii ani, din pricinafoametei çi la indicaÆiile lui Ceauçescu, se cultiva zarzavat. Dar


Apoi, rînd pe rînd, çi-au demonstrat puterile çi restul tinerilormaeçtri.

Nu mi-au creat chiar impresia posteriorului tåu ciuruit decoçuri, Fiorosule. Înså au pårut exact ca niçte Æînci cårora educa-toarea le-a împårÆit o poezie foarte lungå. Strofele recitate dedînçii semånau între ele pînå la greaÆå. Nici o dezvåluire medium-nicå. Nici o sclipire de individualitate. Din toatå çandramauaaceea amorfå s-au distins totuçi douå exemplare mai fistichii.

Primul dintre ele, un individ delicat, subÆirel, oacheç, taciturn,påpuçesc, cu miçcåri Æåcånitoare çi nevrotice de figurinå meca-nicå, în poemele cåruia toate zgîrciurile, bubele, marile defecte çimicile izbînzi ale Cenaclului de Luni se regåseau îngroçate.

Cel de-al doilea, fonf, masiv, calamburgiu, tenisman, praho-vean, c-o mustaÆå cît vrabia. Nimeni altcineva decît tocmai acelacare, din neçtiinÆå sau îngîmfare, învîrtind o poezie de-a sa pedeasupra creçtetelor, a råscolit deodatå, cu sonoritåÆile ei, toatereumatismele diavolilor celor båtrîni.

Ålora, de surprindere, så crape rînza din ele. Înså tipul, cåruiarestul junilor magi îi spuneau Nino, a continuat liniçtit så citeascå.S-au dezmorÆit atunci din dureri demonii cei mai haliÆi. Tålpileiadului cele mai cråcite nevenindu-le bine så se decidå dacå så-iia sau nu în serios îndråzneala. Nerepezindu-se încå. Unii, maipåÆiÆi, plecîndu-çi întîi cåtre noi melcul urechii. Au reverificatgrijulii ritmurile, recalculînd totul. Nelåsînd nici un amånunt laîntîmplare...

Çi, deodatå, cînd s-au dumirit cå acele invocaÆii, ce li se påru-serå cå le aud, erau adevårate, sala în care ne aflam s-a pornit såÆopåie ca un armåsar, så se zvîrcoleascå ca o reptilå çi så sezgmiaune ca o pisicå!!!

Pîrîiaçe de pulbere, coborîte din tavan, se înfråÆeau pretutin-deni cu pungile de gaze. Formate prin toate punctele strategiceale unei clådiri. Împåcatå deja, în sinele ei, ca, prin explozie sauprin miracol, så se înalÆe pînå la ceruri.

Jocurile distrugerilor, care toate îi priveau çi pe subsemnaÆii,påreau fåcute.


– Mîncårica-i fudulie... Båutura-i temelie! vårså niÆicå înÆe-lepciune cel cu clop, învåluindu-çi partenerul într-un nor de stropifini de salivå.

– Dacå eçti damigeanå, te descålÆåm! Dacå eçti sticlå, te des-fundåm! Dar dacå eçti bidon, te deçurubåm! låtrå çi primul,deçiratul, cel se numea Chiose.

– Bå Chiose nehalit, dacå punem botul pe ceva pahardit...la banchetul åsta unde ne-ai adus tu... se înduioçå anticipativ ne-griciosul. Ca mîine te iau çi eu pe la o ciohordoaicå de-a mea...Care se cam Æine de farmece... (Respirarå adînc çi icnirå). Iar penoi, cei în toatå firea (din delicateÆe evitå så pronunÆe „beÆivaniicartierului“) ne trimite, dimineaÆa, så-i culegem verziturå, scaieteçi pipirig dintre dårîmåturi... Iar dupå-masa ne pune så scårpinåmlespezile çi så ridicåm pietroaiele... ca så-i gåsim gîndåcei...

Cei doi råpånoçi se oprirå pe o plesniturå de zid çi båçirå.Lui Chiose i se nåzåri atunci cå vede deasupra lui, la un

metru, ghemuitå pe zid, o mogîldeaÆå cu coarne, care-i fåceasemne cå celålalt, BruÆå, cu zguduiala vorbåriei lui, riscå så leråstoarne în cap damigeana.

– Psît!... Bre BuÆå, tråiÆi-ar çåureii! Boangå, la gura ta nu-imai place så bea?!... Cå, dacå nu-i mai place, o s-o punemamîndoi så ne sårute în peleu.

– ...Iar serile, se încåpåÆînå så-çi continue istorioara cel cuclop, iar serile, båi, Chiose nehalitule, pentru fiecare zece gîndåceiînçiruiÆi çi numåraÆi în bucåtårioarå... îÆi toarnå fermecåtoarea!Într-o canå de tablå... æuicå... Viçinatå, frecÆie galenicå, rachiuori... din care nenorocire vrei tu...

Cel în raglan se opri ultragiat pe zid. Dacå era adevårat, devenea extrem de nedrept, ca tot boul

åsta så primeascå, pe de-a moaca, ceea ce el obÆinea numai dupåce-çi scuipa din bojoci.

– Pe muianul tåu de dentist, boangå BruÆå... cå-Æi toarnå Æiefermecåtoarea galenicå, de-a moaca... Numai ca så-i împråçtii...prin domiciliu, cu muçte, rahaÆi, scîrboçenii çi çobolani?!... Adicå,ea nu poate så-çi arunce singurå, prin caså, cu çobolanii?!...


– Numai cå, în ultima clipå, adulmecînd primejdia, ter-chea-berchea are o miçcare genialå çi, intuiÆia începåtorului, înlo-cuieçte poemul... Motoleçte adicå poemul cu care o trombonisepînå atunci pe necunoscutå çi alege un alt poem, înaintea cåruiasala nåråvaçå se opreçte ameÆitå çi îçi Æine respiraÆia. SimÆim cutoÆii cum noului poem i se onduleazå marginile din pricina ener-giei pe care o degajå.

Terchea-berchea, pornind så-l citeascå, alunecå într-o combi-naÆie vråjitå de diftongi, vocale, accente, sunete mute ce se dove-desc, de la primele silabe, formula salvatoare ce opreçte expulza-rea noastrå în stratosferå. Terchea-berchea rosteçte prima parte aformulei, cu o voce råspicatå, concentratå çi ståpînitå:

„Fac parte din cei douåzeci-treizeci de inçi care conduc lumeaTimizi neçtiuÆi disperaÆiDe la posturile lor de comandå cu birourile råsturnateDe pe fundul genÆii Diavolului printre role de scoci nori çi

chitanÆeæinînd în echilibru fragil limba lumiiRugîndu-se neîncetatCa Dumnezeu så îi treacå între numårul acelora Pentru care Dumnezeu iartå o cetate...“

Nimic extraordinar din punct de vedere poetic. Dar de laprimele sunete, articulaÆiile sålii se înmoaie ca apa çi sala alunecåîn genunchi înaintea invocatorului ei. Începînd cu versul doi,încåperea îmblînzitå trece printr-o stare de vîscozitate afectivå.Come, cefalee, convulsii ale celor aflaÆi în interiorul ei însoÆescpronunÆarea versurilor patru çi cinci. Pleznitå de rostirea cuvin-telor finale, construcÆia danseazå înaintea invocatorului såu ca omuiere çi îi ciuguleçte dintre liniile palmei ca o porumbiÆå.

Cu ochi mijiÆi, invocatorul o urmåreçte cîteva clipe, apoipronunÆå rar cea de-a doua parte a imprecaÆiei:

„...Mi-am tras în rugåciunea mea çi mîinile çi picioareleAm ieçit din lume ca çi cum m-aç fi smuls dintr-un viol


çi în pupilele alcooliçtilor care, adunîndu-se în pårculeÆ, ar fi pututconfunda pîlpîirile cubului cu niscaiva irizåri de lichid clåtinat.

– Pst, bå jimblå! Må, BruÆå! Cataroiule!... Båi, piele! Ia,beleçte-Æi cepele, må!... chema prin pårculeÆ, tainic, c-o insistenÆåsîcîitoare, un neica deçirat, pus pe harÆå, drapat în mijlocul veriiîntr-un raglan putrezit.

Deçiratul tremura din toate încheieturile, din cauza lipseiîndelungate a drogului. æinînd ataçatå la persoana sa, c-o sfoaråpetrecutå peste mijlocul raglanului, o sacoçå în care adunaseråbdåtor, peste zi, resturi de sandviçuri, cotoare de mår, eugeniilefterite de prin coçurile de gunoi. Destinate, de cele mai multeori, så fie pierdute aça, doar de amorul artei.

– Da, bå... Ce e?... Ce e?!... æi-ai pierdut eugenia? se auzi,de sub un soi de sålaç natural, întocmit din boscheÆi, trunchiuri decopaci çi ciulini, çoapta unui bårbat negricios, la care, într-adevår,se remarca doar albul ochilor, mirosul çi pålåriuÆa semånînd cuun clop. Plus superioritatea liniçtitå a celui ce nu scobea, ca alÆiiprin gunoaie, ci tråia din pomenile cåpåtate prin bisericuÆe çicimitire.

– Haide! îl înhåÆå deçiratul pe negricios. Çi înçfåcîndu-i, cu ambele mîini, guma baschetului, îl remorcå,

scoÆîndu-l pe spate dintre pereÆii foçnitori ai vizuinii, pe o alee,unde îi eliberå talpa încårcatå cu fire de iarbå, pietricele, noroi.

Nu înainte ca, slujindu-se de ea, så-l råsuceascå pe posesor,cu chipul cåtre clådirea Casei de Culturå.

– Stai, bå, cå nu Æi le-am mîncat eu, protesta cu veselie negri-ciosul... Çezi, bå, potolit cå nu pun eu gura pe eugeniile tale... Bå,dacå mi-ai çifonat catifeaua, så çtii cå înÆep la tine pînå începeburta a-Æi emite bulion... Nu din duçmånie. Ca så aibe må-ta såpresare mirodenie peste sarmale!

– ...Uite! îi aråtå înfuriat deçiratul, dupå ce-i descolåci craculçi i-l trînti pe pojghiÆa de pietriç.

– Ce e, bå?... Unde, bå? se izmeni ålålalt – cu un braÆ susÆi-nîndu-çi încå, pe capul tîrît prin glod, clopul – în realitate însånezårind în nici un fel hardughia, cufundatå în întregime în beznå,

42DANIELBÅNULESCU

Iar singura noastrå scåpare (a celor sortiÆi morÆii, precum çia celor ce, solidarizaÆi printr-un catgut special, råmîneam atîrnaÆide legile marochinåriei) a fost apariÆia unui terchea-berchea. Apåçit cu uçurinÆå çi inconçtienÆå în încåpere, descins tocmai atuncide la Cursurile FacultåÆii lui de Foraj din Ploieçti. Era un stråin,un ucenic, un ins misterios, nu fåcea parte din Cenaclu. A privitcu nepåsare în stînga çi-n dreapta, a ochit cu precizie ceea ceimediat vå voi spune. Çi, aproape simultan cu calamburgiul, s-aapucat çi el (pråvålindu-se insolent pe ultimul rînd de banchete alsålii) så-çi îngîne poemele sale inepte, de începåtor, la urecheacu pieliÆå dogoritoare a unei necunoscute.

Necunoscuta, aråtoaså çi apetisantå, så calci în cålcîie oricaresacoçå de piaÆå çi så te azvîrli cåtre ea.

Duçumelele continuau så fumege, zidåriile zuruiau, învåluin-du-ne într-un nor gros de fulgi albi de tencuialå. Terchea-berchea,complet detaçat, îçi såltase boturile cafenii ale espadrilelor pe ostinghioarå a scaunului din faÆå. Çuçotind tot mai nonçalant ver-suri tot mai pasionale çi tot mai greu catalogabile peste nivelulobiçnuit al unei Poçte a redacÆiei...

În curte, cu miçcåri de cîine ud, clådirea se scutura de ultimeleei olane.

Mi-am zis înspåimîntat: „Uite, domnule, la dînçii, ce comoaråaleaså de suciÆi! Nu numai cå e adevårat cå în România toÆisînt poeÆi. Dar esenÆial înså e cå aici toÆi o fac în detrimentulconstrucÆiilor!“

Exact în acel moment, ca o teribilå zmuciturå de zeppelin,încåperea descrise un nou salt, råmînînd ancoratå de structuraparterului printr-un singur snop de drugi de fier-beton. Drugii,ai naibii, decålindu-se, pocneau precum grisinele.

Cråpa un drug, se înålÆa c-o palmå çi colosul de zidårie.Se fisuraserå jumåtate, mormanul de cåråmizi çi betoane era

pregåtit s-o zbugheascå spre stratosferå. – Cå råu – vah – Æi-o fi stat Æie, frumos cum eçti, så te plimbi

prin stratosferå! C-o mînå så vîsleçti, încålÆat în Casa de Culturåa poporului çi c-o mînå så hråneçti porumbeii...


minus luminiÆele roçiatice ale cubului, zimÆînd întunericul, dindreptul etajului întîi.

– Uite!... Drojdealå! Pilealå! R.D.V.-uri! Acolo creçte lanu-rile de rachiu din drojdie de vin!... Au uitat damigenele înveliteîn împletituri de råchitå... Bate luna în ele. Çi båutura dinåuntru,såraca, ne face nouå semn... Cicå de ce nu ne suim mai iute laele çi nu le ajutåm ca så le golim?!

Hotårîrå, judecînd dupå cascada de lumini ce se revårsa dinburta etajului unu, cå, într-adevår, acolo trebuia så se afle neapåratçi îngrozitor de multå båuturå.

Din cåptuçelile Æoalelor rufoase produserå fiecare afarå cîteun rablament de cuÆit. ConfecÆionat din pînzå de bomfaier. AscuÆitca briciul. Çi cu care deçiratul tåie sfoara, eliberîndu-se de sacoçaaninatå de çold. Piti plasa cu bunåtåÆi sub o gråmåjoarå de gåtejeçi se îndreptå, jucîndu-çi çmechereçte çuriul, cåtre curtea inte-rioarå a Casei de Culturå studenÆeçti.

Negriciosul chiar purta hainå de catifea.Çi încå una fårå asemånare, så dai cu bombardeaua prin tot

Bucureçtiul.Cam giorsuitå çi destråmåÆicå la coate. Înså în poale gåtitå

c-un rînd de ciucuri roçii babani, de måtase, dublaÆi în colÆurilepulpanelor cu doi zurgålåi.

Mergea ziua cu ei BruÆå prin tramvaie, se uita lumea dupå el,de parcå çi-ar fi sunat pintenii. Se cruceau cålåtorii. Îi mai çipasau, fascinaÆi, cîte un ban. D-aia i se çi spunea lui BruÆå „Împå-ratul“ sau „Fulgerul Negru“. Cînd îl însoÆea, deçiratului i se zicea,prin consecinÆå, „Fulgerul Alb“.

Luîndu-se dupå tovaråçul în raglan putrezit, BruÆå îçi eliberåzurgålåii din cele douå ace de siguranÆå, le înfundå limbile cudouå cåluçe de cîlÆi çi îi adåposti prin buzunar. Miçcîndu-se cafelina. Precaut.

Peste zece secunde, BruÆå çi prietenul såu escaladau, cu bri-cegele mulate la carîmb, faÆada Casei de Culturå a StudenÆilor.Tîrîndu-se pe netezimea çi în înålÆimea ei, precum doi melciuriaçi. Pe care n-ai fi avut cum så-i împiedici så råzbatå cåtretezaurele fluide ale etajului întîi.


– ...ÎngheÆase bålegarul în noi – vorbi din nou BruÆå – cînds-au aprins focurile alea vii... Açteptînd så-nceapå çusta, mi-amaprins o nasoalå, dar o ucenicå mi-a cîrmit una peste ea, de-a zbu-rat sårmana Æigåruçå vreo zece minute, îngeraç alb prin preajmanoastrå. Strigîndu-ne mîrlånii – Æigåruça, Chiose viermånos – darçi aducîndu-ne veste cå, în faÆå, slugoaicele fermecåtoarei ordona-serå încolonarea çi vîrîserå deja primele familii cartieriste întremestecåtoarele vîlvåtåilor...

Ne aliniazå çi pe noi gudulancele çi pornim.Cu cît pinacotam mai tare din fizic, cu atît se încreÆea çi pielea

mai de gåinå pe noi.La vreo douå case de pîrjol, numai ce încep, cu glasuri necor-

dite de muiere, cu vorbe omeneçti, scîndurelele de pe noi så semilogeascå de subsemnaÆii. Dråcuindu-se cå or face orice vor vreamuçchii noçtri, numai så nu le vîrîm în flåcåri. Çi så le scoatemdin atentat.

„Bå, dacå tot tînjiÆi så ne fiÆi utile çi dulci, ia luaÆi-o voi îngurå de Målineanu“, ne-am supårat çi noi pe paparudele fores-tiere, întrucît, cu cît înaintam mai dihai, cu atît se zvîrcoleau caniçte cozi de çarpe çi scîndurelele.

Am ajuns în faÆå, la focuri, de abia pe la douå noaptea, într-olinie de cinci bandiÆi: eu, Cordaci, Marafete, Cîrpealå çi Geamu.

O ucenicå ne-a scrijelit cu o çindrea cruciuliÆe pe piept. Alta,cråcånatå, ne-a împroçcat, dintr-o tufå de busuioc, cu o vadrå deapå sfinÆitå.

Ne-am încordat fizicul çi ne-am mijit felinarele. S-a auzit dinnou un råcnet, numele ne fuseserå strigate, ne-au împins din spate,am închis binoclurile çi-am sårit printre focurile vii.

Iar de cum ne-am apåsat çtampila pingelii între vîlvåtåi,minune! o datå çi scîndurelele Omoroacei s-au desfåcut de pe noi,ca o coajå de bubå. S-au pråvålit la påmînt cu un zgomot mai alnaibii decît al unei basculante ce descarcå o tonå de tablå çi ne-amtrezit mai netezi çi mai curaÆi decît un cur de copil...

...Dar coropiçniÆe, viermiçori, gîndåcei, nu pentru cå ar fi eacandrie – tot turuia fårå så çtim de ce BruÆå – ne trimite fermecåtoa-rea, de atîta amar de ani, så-i procuråm... comentå Gabi cel Norocos.

52DANIELBÅNULESCU

Un al treilea a primit darul så-i facå så se miçte, så scoatålimba çi så alerge pe toÆi gudulanii care-au fost prinçi într-o foto-grafie. Ai acaså vreo pozå cu må-ta, pe cînd o tundeau de lînade pe cap gardiencele, înainte de a o vîrî din nou la pîrnaie?!

Ei, bine, Regalistul de care-Æi spun e în stare så-Æi dea pozaaia înapoi, ca pe-un film. Pînå o scoate pe må-ta de-a îndåratele,cu spatele, din frizeria penitenciarului. O urcå la loc, cu dosul,în duba care-a înhåÆat-o de la tribunal. O carå în faÆa aceluiaçicomplet de judecatå, care, de data asta, nu mai apucå så-çi trîn-teascå sentinÆa. Aproape c-o elibereazå. Pentru cå, tot aruncatåde-a berbeleacul, spre trecut, må-tii i se scoate, dintr-o datå, cåtuça.E externatå de la arestul miliÆiei. Prinde de-a-ndåratelea autobuzulîn care çi ea a fost prinså c-a dat cu vastul la caraiman.

Çi chiar în clipa în care så comitå, din nou, furåciunea, regeleBucureçtiului, Cel de-al treilea rege, Cel ce se pricepe så toarneapå vie în poze, face o zburdålnicie çi laba må-tii alunecå razantpe lîngå sacoça doamnei colonel, care se întorcea de la piaÆå.Numai cå, de data asta, degetul må-tii nu mai tîlhåreçte, al naibii,çi nici nu se mai lipeçte de portofel...

– Nu s-ar putea ca totuçi så alunece, dar så se çi lipeascå?!Dupå furåciune, autobuzul s-o facå varzå pe colonåreaså, iarmåicuÆa så råmîie çi liberatå çi cu portofel?!

– Principalul e aici cå dacå-Æi atinge, o singurå datå, pozele,regele åsta Æi le çi învie. De poÆi så te chiombeçti o viaÆå la ele,ca la televizor...

Altui rege îi e dat så cînte atît de frumos, de se zice cå înmi-resmeazå cerul urechilor la îngeri. Gudulanul amorÆeçte påsåretulîn zbor. Scrînteçte berzele, pe care le-a cåpiat întîi cu glasul lui,çi le înfige în cioc.

Coboarå îngerii cîte doi, cîte cinci, în copacii de la Universi-tate, se tolånesc cu bucile lor roze pe bordurile de la crengile alea.Îçi vîrå degetele în nas, trag flegme mai parfumate, ca siropul defistic çi, ascultîndu-l, se minuneazå: „ÎnaripaÆilor, la aparatul åstade radio ce seamånå cu un rege trebuie så fi lucrat mînuçiÆele luiDumnezeu!... De poate muçchii lui så prinzå posturi atît de stråine!“


– Oho, se mai înseninå deçiratul. Dacå tot te-ai trezit cu grå-dina aia de varå... çi restaurantul pe piept, de ce n-oi fi råmas,tu, Piçålåule, nemiçcat?! Så treacå proçtii çi så-çi uite sticlele, pejumåtate pline, pe tine?!

– ...De abia dupå douå zile – continuå cel cu çobolanul pecap, folosindu-se, pentru a se apropia de noi, de fiecare crevaså,spintecåturå sau teçiturå din zid, îçi înghiÆi un mic sughiÆ dedezgust Gabi cel Norocos. S-a pornit så se scurgå înapoi, încartier, toatå crema cumetrilor... Care de pe unde se înÆepeniserå.Prin itebeuri, troleibuze, cîrciumioare... çanÆuri, ateliere, piçoare,båcånii... beciuri de miliÆie (unde-i deznodaserå din cafteli pluto-nierii, så declare de pe care çantiere speriaserå cheresteaua). Dincimitire, unde îi podidiserå cu såpåligele groparii. Oamenii cimi-tirelor ducînd lupte de vorbe cu ei så se lase din nou îngropaÆi,fiindcå, bughindu-i cum se fîÆîiau cu coçciugele pe ei, îi luaserådrept niçte cåcåcioase de stafii care încurca circulaÆia...

– BruÆå... Hep!... Dar nu putea så le taie?– Ce, moçule?...– Så le taie direct. Rafturile, rumeguçul... Hîrçti, pînza de

bomfaier. Harçti, fieråstråul!... Sau vårsa gaz de la lampå directpe ele çi le punea foc.

– Nu, cå nu se putea så reziçti. Nimeni nu rezista... Zi-i drept,tu Æi-ai tåia singur coaiele?

– Nu crez. Nu... Sigur cå nu.– Påi, asta-i politica pe care a mers çi Omoroaica. Cå nu Æi

le-ai tåia... çi cå nici noi nu ni le-am ciopîrÆi, de durere, scîndurilealea, pe care ni le montase de-a curmeziçul...

D-aia a întins Omoroaica peste rafturi çi cîte-o pojghiÆå decarne, care så te sece la ficaÆi, numai så fi încercat så-Æi storcivreun coç de pe ea.

Aça cå ne-am låsat scîndurelele pe piept în plata lui Dumnezeu.Ne-am culcat fiecare pe bucåÆica lui de trotuar. Prin domicilii

nici pomenealå så ne mai pripåçim. Ne våicåream çi-o frigeamînainte cu bolitul...


Iar cînd paznicii åia vor adormi, în sfîrçit... Pîst, Chiosenehalit!... Trågînd niçte sforåituri... Bå, Chiose, bre... De så secojeascå varul de pe pereÆi. Çi... så clånÆåne tåblåriile de pe tram-vaie... Acum, mare belitorule de energii!... Abia atunci va auziçi cel de-al cincilea rege al oraçului Bucureçti cå i se strigå:

– Pîçti, hoarcå!... Acu-i momentul så le iei noroiul de peglande! I-am amorÆit pe åçtia, de ne Æineau damigenele ascunse!...Acuma, mare Chiose çi få-i de intervenÆie chirurgicalå!... Ciumpå-neçte-i tu cu cuÆitul çi ferchezuieçte-i, de doar så le azvîrle gropariipåmînt pe coçciug!...

...ÎnchipuiÆi-vå ruçinoasa noastrå derutå... strigå transfiguratde istorisire Gabi cel Norocos, cu braÆele desfåcute în cruce, depe unul din refugiile autostråzii Bucureçti-Ploieçti. Trezindu-neluaÆi ca din oalå. BrutalizaÆi. CrestaÆi. ÎnsîngeraÆi. DisecaÆi. Chiarîn debaraua Casei de Culturå... În urmå cu mai bine de cinci ani.De cåtre cei doi sus-numiÆi alcooliçti!...

Din stînga, dreapta çi lateral stînga, automobilele demarau caniçte çalupe. O sutå de metri în aval, pe autostradå, se zårea plåcuÆaindicatoare cu Aeroportul InternaÆional Otopeni.

De pe duna de metal a capotei taximetristului despicau seminÆeçi-çi bålåbåneau picioarele scurte, hidoase, de crocodil, DulceleDoru, Relu Înmiresmatul çi Fiorosul Marcel.

În cabina Daciei 1300, cåzut sub bancheta din faÆå, sub efec-tul toxic al glasului crainicei Victoria Andrei, Æocåindu-çi buzeleçi råsucindu-se, çoferul taximetrului oprit de stråin îçi traversastraniul såu semi-leçin. La coada autoturismului, stråinul, dispre-Æuitor, nici nu miçcase.

– ...Niciodatå nu mi-aç fi închipuit, recuplå în acelaçi registrumonoton Norocosul, decimînd în treacåt alt pîlc de insecte, captu-rate în çånÆuleÆul unei încuietori çi înhåÆînd fårå patos trei dintreele çi deçertîndu-çi-le în deschizåtura tristå a unei guri. Practicatåîntr-un cap mic, turtit lateral. ConfecÆionat dintr-o materie difuzå,mucilaginoaså, pe jumåtate invizibilå în lumina solarå.

Niciodatå nu mi-aç fi închipuit... cå printre aspiraÆiile claselorcelor mai puÆin educate s-ar numåra çi aceea de a-l face, pe cel


ni s-a întårit çi nouå credinÆa)... Vrei så pui mîna s-o simÆi cît ede întåritå?

– Suge-o-n tainå, pågubosule...– Adoua oarå cînd s-a båtut din nou miezul nopÆii, s-a açter-

nut liniçte çi ne-au ieçit ochii din cap, ca la melc. S-a produs feno-mene de se încreÆea, de spaimå, pielea pe tine. Cråcile zarzårilora prins a se clåtina ca niçte paparude.

Prin ogråzi, dupå uluci, s-a prins a se foi aråtåri cu coarneçi furci, ce seamånau cu niçte draci mîzgåliÆi.

Iar cînd s-a mai apucat de råcnit çi chiohordoaica... Cå deråcnit, musai cicå så råcneascå... a îngheÆat parcå çi bålegarul dinnoi... Iar multora, mai subÆirei çi delicaÆi la temperament, ni s-abosumflat pe loc pînå çi operaÆia de apendicitå...

– Adracului de puteri ce-o fi putut revårsa spurcåciunea,nehalitule! Cå eu te çtiam cå porÆi în pantaloni o operaÆie veselåçi sånåtoaså! cotcodåci cel în raglan, atîrnîndu-se, în sfîrçit, cucracul såu de neam prost, de fîçia unde fusese, cu puÆin înainte,tocåria çi pervazul etajului întîi.

De acolo, luîndu-çi avînt, încålecå întîi el, deçiratul, pe acelbrîu çi inspectå, printre gene, întunericul din interior, greÆos çiostil.

(Noi, între timp, avîndu-l în frunte pe terchea-berchea çiprotejîndu-le la mijloc pe fete – mårturisi cu modestie gestul lorbårbåtesc Gabi cel Norocos – ne înfundam tot mai adînc în strå-fundurile etajului întîi, semånînd tot mai descurajant cu o grotå...)

Depåçisem råmåçiÆele cabinetelor de limbi stråine, foto,materialism-dialectic, istoria miçcårii muncitoreçti, mårçåluindprintre ruinele sediului, parcå dinamitat, al revistei studenÆeçti„Convingeri Comuniste“, conduse, pe atunci, de cåtre un ins con-troversabil, Paul Nancå. Domolisem aproape complet convulsiileluminoase ale cubului de cleçtar, ambalîndu-l într-un çal de måtase,pe care çi-l vîrîse apoi necunoscuta în buzunar.

În douå secunde, în dreptul deschizåturii fostului pervaz, seivi çi spinarea viorie a rozåtorului împåiat. Întîiul beÆivan sårisedeja în interior çi se deplasa, cu subtilitåÆi de pisicå, pe trei sferturiînråitå de sete, pe cimentul denivelat.


– Fugi, boangå, tare de aici! Nu li se scurge îngerilor çimasticå din ochi? Nu zice ochiul vreunuia din ei: „Hai, bre, BruÆå,så ne ciocnim çi noi în douå halbe?!“ se puse deçiratul, pe nepre-gåtite, rînjind, în patru labe.

Iar de acum încolo – indicå Gabi – deçiratul nu mai înaintådecît în aceastå posturå, de lup. Apropiindu-se, çi chiar introducîn-du-çi faÆa pergamentoaså în interiorul cabinei, unde noi patru, eu,terchea-berchea, prietena mea çi prietena lui (protejînd, în buzu-narul de pe çold, cubul), tremuram din toate încheieturile, maisåltåreÆi çi înspåimîntaÆi decît tija unui telegraf.

Unul dintre noi nu mai respira! scåzu vocea, tulburat, Gabicel Norocos. Deçiratul îçi vîrî nasul såu coroiat la noi, în gheretåçi ne Æinu cîteva clipe sub tirul mirosului såu pestilenÆial. Apoi,nedînd nici un semn cå ne înregistrase prezenÆa, se retrase, apli-cîndu-çi vicleana strategie a cåror victime vom cådea nu peste multeminute. Så vå explic amånunÆit cum au procedat, se schimonosiNorocosul.

– Nu-Æi pråjim, bre BruÆå (se auzi vocea tot mai îndepårtatåa celui în raglan putrezit), se roagå de tine îngerii, din copaci, dela Universitate. Nu bågåm çi cîte-un metraj de cîrnaÆi?! Så tecureÆe pe gîtlej çi så Æii minte cum Æi-am curåÆat noi, îngerii dinFerentari, mahmureala, cåpåtatå noaptea trecutå?!...

– De våzut, nu-i pot vedea decît Æîncii pe îngeri, cå doar eiîi privesc cu inimile despåduchiate... Dar ai putea så-i simÆi çi tu,hoarcå Chiose. Dar numai de-Æi îndeçi, pe grisine, ghetele ortope-dice ale tuçei RacliÆa çi treci aça, cu palma ridicatå, cît mai ridicatå,pe sub crengile alea. Çi atunci poate ai så le atingi fundurile, moi,gîdilicioase, cåcålåu de puf... Çi dacå, mai ales, heruvimea çi-aîncheiat normele pe ziua aia s-a tolånit cu toÆii, çi care cum i-avenit, prin frunziçuri, boscheÆi, corniçe, rîgîind çi gata så-çi maiînmoaie urechile în siropul cîntecelor regiçorului åsta. Al patrulea,dacå nu må înçel...

Înså pe al cincilea regalist... Çi tocmai în acest moment selåså în genunchi çi BruÆå, povestitorul cu çobolan, apucînd-o çiel, în patru labe, pe urmele negriciosului, çi fåcîndu-ne så-i sim-Æim pe amîndoi, dupå vibraÆiile vocilor, cå, dîndu-ne tîrcoale, se

62DANIELBÅNULESCU

Într-a treia zi, aråtam aça de scheleticiÆi, ca çi cum tot cartieruls-ar mai fi Æinut într-o singurå stråduÆå. Plecaserå påsårile alea careciripeau, cumsecadele. Apåruserå altele, hotårîte dupå cadavre,ce parcå în viaÆa lor nu fåcuserå decît så sudeze, într-atît aveauochii de înveninaÆi çi înroçiÆi... Iar singurul lor divertisment eraså se învîrtå, ca ventilatorul, deasupra noastrå.

Faza cu ventilatorul a mai înmuiat inima fermecåtoarei noastredin cartier, ofticînd-o cå-çi vîra altcineva nasul pe la coteÆele ei.Iar cînd s-a auzit çi cå Lupeç Z. Cornel, un alcoolist de pe la noi dincartier, ce drojdea de obicei pîn’ çi pastele de dinÆi ale nepoÆilor,amestecîndu-le în apå, ajunsese de-çi spårsese singur, de disperare,sticla de rachiu de drojdie de ciment, s-a chitit fermecåtoarea, pecare o cheamå Nicolici C. Maria, cå fusese împins cartierul lacapåtul puterilor. Çi ne-a convocat pe toÆi ca så ne strîngem noaptea,pe la 11 jumåtate fix, în toatå lungimea stråzii Stoian Militaru, cåacolo o så iaså çi o så ne vindece ea...

Zis çi fåcut. Încå de pe la çapte jumåtate tropåiau deja pe Mili-taru Stoian toÆi odioçii. Parcå ne candriseråm. æipam. Oråcåiam.Ne påcåneam între noi catafalcurile.

Trågeam clopotele unor ucenice de-ale fermecåtoarei, care,în zile normale, ne slobozeau la tråscåu, dar acum fuseserå dresateså påstreze ordinea în convoi, så-i curenteze pe zvåpåiaÆi çi, laun semnal al ciohordoaicei, så ne mîne cu forÆa printre cele douåfocuri vii.

Pentru cå, în trecåtoarea dintre casele lui Jubilåu çi cele alelui Spasmatu, fermecåtoarea aprinsese cele douå focuri vii, iscatenu cu scînteie corditå de la chibrit sau brichetå. Ci cu scînteiesfîntå, slobozitå de la cremene çi de la iascå. Çi asmuÆite – flåcårile –pînå la bucile norilor de cåtre un sobar de copii morÆi.

...Çi pe cînd încå ne chiombeam noi, sugîndu-ne cariile, bateel miezul nopÆii, dråguÆul!...

La început bate el... dar nu se întîmplå nimic, fiindcå, cicå-se,nu manifestasem destulå credinÆå... (Sanchi, nu manifestasem, darfermecåtoarei îi venise sifon pe boarfele de paradå în care seîmbråcase. Cicå fusta a verde nu se asorta cu pistruii çi cu pårulei roçu. S-a dus acaså çi-a tirat rochia a roçie pe hoit çi, deodatå,


stråduiau så ne înfåçoare, treptat, în pînza de påianjen a sporo-våielilor lor...

– Pe al cincilea monarhist – reluå strategia învåluitoare negri-ciosul – l-a ouat må-sa cu çmecherezul de-a se gåsi, cu hoitul,exact în aceiaçi vreme, în douå locuri complect diferite...

Bei, ca exemplu, aici cu el o bere în Bucureçti, la cîrciu-mioara de-i zice „Rateu“, dar, în aceeaçi clipitå, el soarbe, cu unalt gudulan, patru sticle de votcå, 250 kilometri mai jos, pironitîntr-un bufet din Craiova.

Te muÆi, cu åsta cu care-ai båut, prima datå, douå stråduÆemai încolo, så vå tundeÆi în gurå cu niçte rachiu de drojdie, labufetuÆul „Ponositul“, dar, în aceiaçi clipitå, altul, aidoma cu celde-al cincilea rege, se desparte de primul çi soarbe çi o ulcicå cuCotnari la o moldoveancå arzoaicå, cåreia îi scuturå fofoloanceletaman la Suceava. Nu poÆi ca så pricepi.

Degeaba îl prinde pe åsta din urmå ibovnicul moldovencei,îl då prin maçina de tocat çi-l face carne de mititei. Cå celålalt,de la „Ponositul“, cu care, între timp, v-aÆi mutat tîrtiÆele la „Gea-muri multe“ så ciuguliÆi, din niçte borcane de iaurt, Æuicå de lanÆ(adicå Æuicå d-aia, în care gestionarul a påråsit så rugineascå obucatå de lanÆ ca så-i dea Æuicii niÆicå tårie) se desface iaråçi în13-14 bucåÆi...

În aceiaçi clipitå, nåpådeçte în Avrig, se înfierbîntå în Homo-rod, pune de-o jucårie, în patru, la Råcåciuni... cotîrceçte chelneriÆeledin Dudeçti... o çterge cu chitanÆierele çefului de post din Pucioasa,haleçte mîncarea penalå a statului în pîrnaia de la Parapetu, e anche-tat pentru un F.A.O. (o furåciune, adicå-te, çtii, din avutul obçtesc)såvîrçitå în Tîncåbeçti, çi macheçte pe banii vreunei negrese, princîrciumile hotelelor cele mai periculoase din Sinaia.

Împînzeçte regele åsta, al cincelea, toatå Æara ca o buruianå.Tåbarå exact unde se scoalå muçchiul lui... Pune urechea pe Æes-tele tuturor duçmanilor, Chiose, ca så auzå, ce le vorbeçte în cap,exact vocea lor mintalå. I se rupe în paiçpe de toate raziile mili-Æieneçti. I se pune pata çi-çi vîrå låboanÆa printr-un perete çi råsfo-ieçte cu ea cele mai penale hårÆi doldora cu comori ale paznicilorde pe alte tårîmuri... E coios, de nu i te poÆi pune înainte.


så ia de la ei scame sau bubå în gît? N-o înspåimînta-o çacra-mentul?... Ce le-o crede ea pe gîndåcioaicele sau lipitorile pe carele fierbe ea cu atîta sîrg?! Gogoçari?!... Nu må pot bunghi.Dileçte-mi tu!...

– ...Iar dupå ce Æi-a cåptuçit sticloanÆa cu cocîrÆ, o întinsetacticos BruÆå, Fulgerul Negru. æi-a umplut-o... Çi te-a ameninÆatcå, dacå, pînå mîine, te mai prinde prin zonå, îÆi încurcå çi vreocîteva vene de sînge din hoit, ucenica se întoarce împåcatå înfåbricuÆa lor... Acolo, în fåbricuÆa lor de conserve, gåseçti, îmbål-såmatå çi împåiatå, toatå gîndåcimea care çi-a plimbat vreodatåcarapacele pe sub pietrele de la noi din cartier.

Bå, unde întorci ochii numai gîndaci!... Gîndaci pe clanÆade la uçå, gîndaci în jurul preçului pe care te çtergi, la intrare,gîndaci pe duçumea, prin dulåpioare, cufundaÆi în niçte copåibalii, de spålat rufe, clocotind pe aragaze, çi gîndaci pe pereÆi. CelpuÆin åçtia de pe pereÆi par cei mai înverçunaÆi, rînduiÆi cum sînt,ca la expoziÆie, în çiruri lungi de båtålie çi purtînd fiecare agåÆatde gît cîte un cartonaç, cît eticheta de bere, în care e povestitå toatåviaÆa lor. Çi uitîndu-se, parcå expre, cu ochi fioroçi, dupå tine, prinoricare colÆ al çopronului te-ai muta.

Nu-Æi mai zic. Nici måcar prin cråticioare nu dibuieçti cårnuri,sosuri, rîntaçuri, de care zici tu, ci bineînÆeles, bå, tot gîndaci. Nicimåcar cråticioare cumsecade pentru haleala obiçnuitå nu-s. Daidin cot çi poÆi trînti pe jos doar acvarii pentru mormoloci, stråchinicu påmînt, mai negru decît crema de ghete, pentru rîme, cåldåruçeîn care se aruncå o gåinå vie, iar peste ea, ca s-o Æie tînårå çifragedå, se presarå çi cîte o provizie de lipitori.

Pentru cå – vezi tu, Chiose viermånos – asta e marea çuståîmbîrligåtoare a vråjitoarei de la noi, din cartier: çapte luni pe anne aleargå så-i procuråm cåråbuçime çi verzituri. O lunå se încuieså-çi meçtereascå reÆetele saramurilor. Çi o altå lunå så împingåmuntele de scîrboçenii în cele vreo sutå çi ceva de borcane demuråturi în care le cåpåceçte...

Fiindcå zice cå, neapårat, iarna e asprå. Çi orice ståpînitoarede duhuri trebuie så fie oricînd pregåtitå, la cînd vrea momentulei, så prepare din scîrboçeniile adunate, vreo ciorbiÆå de farmece,

56DANIELBÅNULESCU

un sufleu de cîrtiÆå ori o cît de micå musaca de çopîrlå. Garnisitåcu furnici zburåtoare. ÎnteÆitå cu unsoare de bicicletå. De så-Æi saråçi tic-tacul din piept çi så vorbeçti dintr-o datå în toate bolilepåmîntului...

Cå d-aia s-o fi apucat çi ea apoi de-a ciuruit toate pavajeleçi spinarea stråduÆelor...

– ...Bre, påi atunci pe lîngå ce haleçte ea, ce çmenuiesc eude prin gunoaie e curatå mîncare de restaurant!... Cum så-çi punåea, bre, dihania, bunåtate de gingie, pe unsoarea de la bicicletå?!...Nu Æi-am parlit cå e candrie?!... Dar dacå nu-i nici prea defunctå–tropåi lunganul, mergînd în echilibru pe cantul unor fiçete me-talice, verzui, råsturnate çi întinzîndu-çi, ca pe o rufå, pe mutråzîmbetul lubric – çi n-are nici vreo faÆå prea tamponatå, poÆi så-izici, din partea lui moa, så treacå... Ca s-o las så må muçte odatå de eugenie... Zi-i vråjitoarei cå, pentru ea, Æin eu mereueugenia încålzitå...

– Cît n-am scurmat eu, bå, la çanÆurile Nicoloaicei... de mi-amfåcut palmele purulente de la tîrnåcop çi lopatå... de mi-am ferfe-liÆit çi frumuseÆe de fluiere ale picioarelor, ca så nu må doarå pemine în coclender de eugenia ta!...

...Bå, pe noi åçtia, ai ei, de la noi din cartier, ne-a scos într-odimineaÆå, naçparlia, ca naziçtii, la robotå forÆatå... Pe unii nemomise cå cicå så-i tåmåduim canalizarea... Mie-mi zisese, ade-menindu-må, cicå: „Haide så croim pisica pe spate, cå nu çtiu ce-aînfulecat çi stå acuma så crape, såraca!“

Dar cînd ne-a våzut între lopeÆi, zice: „Hoopa, se schimbåtåråçenia! Dacå pînå mîine nu-mi deschideÆi çi-mi închideÆiçantierul, çi dacå nu-mi såpaÆi, de aici pînå aici, då benga în voi!“

Pînå am reuçit noi så dåm cu sasul çi s-o tulim, o dupå-masåîntreagå am çmotruit ca electrocutaÆii çi-am såpat niçte çanÆuri, deputea så se plimbe metroul prin ele çi så intri în ele pîn’la perciuni...

Dupå ce-am scåpat noi de acolo, a angajat niçte gudulanimaramureçeni, oameni rîioçi la muncå, care-n douå miçcåri audesfundat stråduÆele, au fleorÆåit ogråzile, au çubrezit fundaÆiileçi i-au înconjurat vråjitoarei gospodåria cu trei seturi de trançee...

Cataroiul deçirat nu mai rezistå.


Pe întortocheatul canal format din holuri çi cåmåruÆe al etajuluiîntîi, se strecura, nepierzîndu-ne o secundå, parcå teleghidatå,çoapta lipicioaså a negriciosului. Dupå ce el çi deçiratul cotrobåirådupå noi în boxa generatorului electric, mai cumsecade izolatåfonic çi, într-adevår, vreme de douå, trei minute, nu-i mai auziråm.

– Dar poate cå vå pune så-i procuraÆi bre, BruÆå... Doar caså prindå motive cum så vå tråzneascå çi ea cu måciuca ei decocîrÆ... Sînt våduvoaice care uråsc så se drojdeascå singure. Çiatunci te momesc, sub diferite trucaje, în bucåtårioarele lor, såvå izbiÆi în måciucile de cocîrÆ. Dar se fîstîcesc så Æi-o mårturi-seascå corect... E stînjenite... Te iau pe departe. Cicå: „Te-am visatasearå cum alergam de mînå prin lanurile de måtasea broaçtei“.Sau: „Må înnebunesc dupå felul în care mi-i culegi pe licurici“.

– Ce licurici, bå?– Licurici adevåraÆi, cåråbuçi, bîzdîgånii. Tot un drac. Astea

stînjenite. Care zice: „Må înnebunesc dupå felul în care mi-iculegi pe cåråbuçi“...

– Existå cåråbuçi çi cåråbuçi... Sînt întîi droaia de åia neva-loroçi... Mici, pociÆi, tåciunoçi, umblå tot timpul de parcå ar aveafaÆa posomorîtå. Pe carapace o frig cu douå çiruri de pete gålbui.Pe lîngå carapace habar n-au de nici o antenå. Nici nu meritå så-Æiamåreçti genoflexiunea pe ei. I-apeçi cu latul gumei çi ei pocnescca un bec...

Apoi vin la rînd åia indiferenÆii. Din care trebuie så aduniun castron, doar så te lase vreo ucenicå så miroçi dopul de la osticloanÆå... Mi-e çi indiferent så-Æi povestesc despre ei. O sutåde mii de indiferenÆi fac de-abia cît un picioruç de la åia cunestematå.

Cåråbuçii cu nestematå sînt tot ce-a fåtat natura mai doxat,ca så poÆi så-Æi produci båuturå pe ei. Balii, aproape cît degetulmare, ÆipluiÆi (adicå parcå vîrîÆi întregi într-o Æiplå), au pe burtåo bosumflåturå de fosfor, care, cînd stingi lumina, stråluceçte deparcå pe perete a început filmul. Ori îÆi då cu frison, de parcå arfi o brichetå çi-ai muri de nevoie så-Æi aprinzi nasoala de la ea.

Pentru unul din åçtia nestemaÆii poÆi så capeÆi la båuturå, deså îmbeÆi o stradå întreagå. Ai gåbjit o pereche, poÆi så abÆiguieçti


aripile raglanului putrezit. Celei de-a doua aripi a trenciului i sedescusurå tivurile çi cusåtura lateralå, pîrîind încetiçor, cu sunetulcu care un caniç ar fi ronÆåit un biscuit.

– Ce regi, boangå?...– Cei çapte...– Nu-s stricåciunile de care ne-au învåÆat comuniçtii la radio?...

Cå se parangheleau, în petreceri, la Sinaia, pînå le aruncau regi-nele la popi, pe coclendere, cu belciugul coroanelor... Çi pînå i-aizgonit peste graniÆå, miliÆia, cu rafale de pulane çi cu çuturi îngåoz?...

– Nu, bå... Åia, de care zici tu, au fost regi serioçi, Chiose...Cu bårbi, centurioane, basculante, elefanÆi çi nepoÆi. Åçtia, dacåte cålcau c-o singurå roatå, o orå, ca så-i ierÆi, te plimbau cu eiîn caleaçcå. Dacå se întîmpla de-Æi cîçtigau la barbut vreun castel,nobili, cum erau, a doua zi, de ruçine, îçi trimiteau pîn’ la tineaghiotantul çi-Æi înmîna, din partea lor, o moçie, pe care scria:„BruÆå, te rugåm ca så ne scuzi. Asta nu ne mai trebuie. Teimploråm, bea-o tu!...“

– Så mori înfipt!– Så må pupi... Pe cînd regii åçtålalÆi, Cei çapte ai oraçului

Bucureçti, sînt niçte gudulani nepricopsiÆi, ca mine çi ca tine...N-are semnele distinptive. E obiçnuiÆi. Ca tot norodul... Astoraprin gînd nu le-a trecut c-or så fie vreodatå regi. Dacå te açezilîngå ei în tramvai – nu-s nici ciungi, nici schilozi – au feÆele atîtde neînsemnate, de-Æi vine så-Æi çtergi nasul pe ele. Çi totuçi, dinmagazioarele lui Dumnezeu, cînd au fost ouaÆi, fiecåruia i s-a vîrîtîn traistå cîte-o çmecherie neobiçnuitå...

Unul, cum zice fermecåtoarea, are inteligenÆa neagrå. Cicåvede în întuneric. Gåseçte lucruri care au fost pierdute încå depe vremea în care bunicå-ta nu-l cunoscuse çi nu se dåduse încåbårci cu mortåciunea de bunicå-tu...

Altul deschide fårå cheie uçile cele mai încuiate, descleçteazåÆîÆînile cele mai fioroase. Cînd îl simt, yalele cele mai îmbîrli-gåtoare se îmblînzesc çi torc ca niçte pisici. Nu pune decît undeget pe ele. Çi broaçtele cele mai nocive gem în cålduri. Çi îçidesferecå înaintea lui mecanismele, ca niçte fufe, grisinele...


– La ce numår zici cå-i livrezi?...– Taci cå-Æi spun. La 245... O poartå cît o hulubårie. C-o cîrcå

de fier forjat descårcatå pe ea. Oblonitå numai în tablå neagrå...Cam deçelatå.

– Unde-i tiratå soneria?–La ce-Æi trebuie sonerie?! Cum te apropii de vizetå, cum

çi alea dinåuntru te presimt imediat. Te spalå într-o privire, îÆitrage vreo ucenicå zåvorul, iar tu-i decartezi punga cumortåciuni...

– Dupå aia, ele îmi cardesc frecÆia...– Încå nu. Cå întîi îÆi înnumårå încårcåturile. æi le gîdilå. æi

le måsoarå... Le ridicå în luminå så priveascå dacå nu cumva le-aiadus cu pårul în ochi... Adicå dacå nu le-ai montat picioruçe,antene, cleçtiçori de la alte mortåciuni.

Iar cînd constatå cå le stå elegant cu zoologia... Æie-Æi råstoarnåsalariul într-o sticloanÆå pentru acaså (nici nu te cunosc, cum så seapuce, bå, så se drojdeascå cu tine?!), iar pe coropiçniÆele ce le-aiadus – le trebuie, hoarcå – le fierb çi le toacå în chichiÆa çopronului,unde çi-a înjghebat fermecåtoarea o fåbricuÆå de conserve...

Miçcîndu-se cu îndemînare în beznå çi pårîndu-i-se cå-çi re-perase duçmanii, deçiratului i se zburli pårul de pe spinare çi trase,c-o miçcare scurtå, decojind husa de pe un morman de cårÆi.

Sårind în dreapta ca un popîndåu speriat, secerå prin exterioro vitrinå orizontalå, dintr-acelea în interiorul cårora se expuneauOperele tovaråçului Nicolae Ceauçescu, la intrarea în casele deculturå çi în çcoli. Hårmålaie inutilå. Damigenele sau duçmaniinu erau nici aici. Pentru a nu-i îngrozi definitiv çi a-i face s-otuleascå cu damigenele la vedere prin incinta clådirii, deçiratul„ofripse cu trucaje de Buftea“. Cåutå så le aÆipeascå vigilenÆa.Adicå se prefåcu cå participå çi el, cu însufleÆire, la discuÆie, vorbindiute çi miçcîndu-çi ameÆitor colacii buzelor, parcå ar fi meliÆat.

– Psît, bre piele! Bå, BruÆå! Må tot întreb, cataroiule... Dece i-o fårîmiÆa ciohordoaica pe scîrbele de cåråbuçi?! Çi, dacå îimårunÆeçte la ea printre cråticioarele cu rîntaçuri, cårnuri, oÆeturide la conserve, din fåbricuÆa de care spui tu?!... Nu i-o fi ei tîrçå


– Psît... Slobozi-ne-am în interesul çanÆurilor ei, hoarcå!...Dar poate unde te gîndeçti cå s-or fi topit damigenele alea, boangåBruÆå?

– ...Între trançee au deschis niçte podeÆe. Înåuntrul trançeelori-a pus fermecåtoarea de au îngropat, tot din doi în doi metri,camioane cu turtoaie de farmece, cît cåpåÆînile de verze. VineÆii,dråmuite cu otravå de viperå, slåninå de înecat, scîrboçeniimurate, tåvålite prin fåinå så nu se deschege...

...Cålca inamicul de care se fereçte Nicoloaica çi pentru careçi-a scobit çanÆurile pe vreun turtoi. O datå îi despica çi putereaturtoiului, åluia, de sus pînå jos, pielea burÆii ca pe-o surcicå...Dådea inamicul råpus ochii peste cap. Nu-l ierta nici aça. O datåîi vîrau çi cîinii boturile, prin cråpåtura pieptului, çi-i musecauinamicului inima... Atîta timp cît îi era inimii încå vålåtucul cårniifierbinte çi-i plåcea la cîine så råscoleascå cu fålcile prin ea...

– Auzea çi Chiose – îl imitå çi cataroiul – cît era fermecå-toarea de ordinarå! O datå n-o mai låsa så i se atingå de eugenie...completå omul cu Æol putrezit, cocoÆat, în urmårirea noastrå, pe-unpinten de zidårie, låmuri Gabi cel Norocos. De pe care pinten, peluminå, i s-ar fi etalat, cîÆiva metri în jur, întregul plan al etajului.

Nu-i vorbå cå, çi aça, pe orbecåialå, sperietoarea izbutea såscormoneascå cîÆiva metri în apropiere cu privirile, atingîndu-çi-leaproape de creçtetul nostru.

Izbutisem så ne refugiem, tuspatru, douå ziduri cåtre sud-vest,în vestiarele çi cabina de machiaj ale trupei studenÆeçti de teatru„Podul“. Fornåind, paparuda în raglan putrezit dådea semne totuçicå ne mirosise. O vîrîsem pe mînecå. Derutat înså de absenÆa clå-tinårilor luminoase ale cubului, deçiratul nu izbutea încå så sedecidå în ce direcÆie så-çi declançeze atacul. Îçi extrase uçurelpumnalul de tablå afarå. (Mai tîrziu, aveam så ne informåm.) Întretimp, nu-çi abandonå nici strategia primitivå çi, turuind, nu neglijåså-çi verse çi nåduful asupra nefericitei Nicoloaice ce-l pusesepe camaradul såu negricios så-çi crape liniile norocului din podu-rile palmelor, såpînd çanÆuri.

– N-o vezi, bre, cît e de perverså çi infectatå, cå zici se bari-cadeazå, doar ca så nu-i înÆepåm noi båutura?! D-asta o scobit-o

58DANIELBÅNULESCU

un oraç. Çi aleargå în limbå la tine pînå çi çeful statului Guadelupa,se aruncå pe stomac înaintea ta çi te ia cu miloaga: „Vinde-ni-inouå, tovaråçe BruÆå. Avem noi douå fete de împårat care ar vreaså se cåsåtoreascå cu ei“.

Deçiratului, de surprizå, cît pe ce så-i cadå carcasa tablouluielectric pe buba picioarelor.

– Cum, hoarcå, så se cåsåtoreascå tîrfele din Guadelupa cudoi gîndaci? Ce-ar cîçtiga?

Oprindu-se din çontocåit, negriciosul vîrî douå unghii subpîntecul çobolanului çi se scårpinå elegant. CodiÆa mortåciuniise învîrti de douå ori pe loc. Apoi se balanså de trei ori cåtre stîngaçi de patru ori cåtre dreapta.

– Bå Chiose abstinent, nu-l çtii çi pe sårmanu’domn profesorIacovachi... de stå pe scarå cu Nuça, care, tot aça, a pus botul såpriceapå la stricåciunile muiereçti?!... S-a gîndit el, încontinuu, ziçi noapte, numai la ce le face pe muieri så se comporte aça cumse poartå. Iar acuma, dupå douå såptåmîni, vorbeçte singur la bec.Iar singura concluzie la care a ajuns e cå pleacå, în fiecare dimi-neaÆå, cu gåletuçå çi hîrtie igenicå, så çteargå toate statuile Bucu-reçtiului la cur. Påi nu pe motiv cå i-a mîncat întrebårile desprefemei minÆile?!

Påi, ce så-nÆelegi tu la niçte muieri?!Astea sînt nåscute direct bete. Çi, în plus, sînt în lipså çi cu

niçte piese. Cå mereu ia natura de la ele çi bagå de la ele, în burtå,la cîte-un Æînc. N-ai våzut ce sunet de bidon gol scot, cînd teîntorci de dimineaÆå acaså çi le gåseçti, tot pe ele, bocite çi îmbuf-nate. Fårå vreun chef så-Æi încålzeascå cea mai micå bucåÆicå deciorbå. De trebuie så-Æi încerci vastul pe ele çi så le gråbeçti avîntulcu vreo cîÆiva pumni?!

Aça çi cu fetele de împåraÆi.S-ar fi cåsåtorit ele cu doi cåråbuçi, probabil ca så le strålu-

mineze åia fofoloancele, ca pe niçte vitrine. Çi så crape de necazalålalte fete de împårat care n-a întîlnit în viaÆa lor cåråbuçi.

Dar eu crez cå nu se meritå, så strici vreun cåråbuç cu neste-mate, pentru nici o coardå de împårat... Mai bine, dacå l-ai gåsit,urci pe Stoian Militaru, faci la stînga, suni la numårul 245...


pe trançee! Asta, de groaza noastrå, vede ea totul în roçu çi spargepavajele!... Sparge-i-s-ar faÆa de cåtre miliÆie!...

– ...Çi încasa-o-ar în bot çi de la toÆi åi cu roçu pe la caschetå!îi Æinu hangul batjocoritor çi negriciosul.

– Ce te rînjeçti?... Çi de grija noastrå, te pomeneçti cå piteçteea sticloanÆele, printre blesteme!... Juca-o-ar în cålcîie toÆi pluto-nierii! Plimba-mi-aç peleul peste coliva ei. Çi...

– ...Scurge-i-s-ar dintr-un ochi rom, iar dintr-ålålalt Æuicå!– Corect, boangå! Så nu i se scurgå?!– Så-i çiroiascå...– Tîrî-mi-aç casa de copii pe sufletul cui nu-mi då dreptate!– Eu Æi-aç da... Cå pe tine ciohordoaiaca nu te-ar angaja la

gîndaci. La mecla ta de pervers, nu te-ar primi nici så-i påzeçticlosetul. Çi nu må mai tot albi de scuipat... Coboarå jos, aicea,så-Æi parlesc cum çi-a procurat certificatul de fermecåtoare.

...Acum vreo douj’ çi ceva de ani, tålpile iadului çi drå-coaicele cele mai necordite ce i-au eliberat patalamaua de vråji-toare, au çcolit-o pe ciohordoaicå, ca s-o fereascå de ameninÆareacea mai babanå ce-o påçtea. Întîi am învåÆat-o cum så trimitå argin-tul viu, prin capåÆînå de hîrciog, despicatå cu un ban de argint...

– E-te a dracului!...– ...Apoi cum så descînte de îngropåturå, cu pielea de la o

broascå, gåsitå între fålcile çarpelui...– Så te rupi în figuri!– ...Sau cum så çubrezeascå baierele inimii cu apå în care

s-a oglindit luna. Ori cu påmînt din cålcåtura piciorului stîng...De învåÆat au învåÆat-o o droaie.

Dar nici o veriçoarå de-a lui Ducå-se pe pustii nu i-a çtiutsifona fermecåtoarei ora çi ziua cînd îi vor ciocåni în fereastråCei çapte pråduitori ce poate cå-i vor aduce ei putrezirea... Cartie-rului, demolarea... Nouå, moçtenirea ei de cocîrÆ. Iar lor, Celorçapte nasoi, porecla de Cei çapte regi ai oraçului Bucureçti...Bungheçte-te! E çi periculoçi çi o trupå: fermecåtoarea umblå dejacu viitorul belit.

O palå de vînt zburli blåniÆa rozåtorului, îçi aminti cu precizieGabi cel Norocos. O altå palå såltå, parcå folosindu-se de o mînå,


Intuind ora din jocul schimbåtor al luminii, stråinul trînticapacul portbagajului çi se îndreptå, cu foile trenciului jucîndu-iîn jurul umerilor ca niçte flåcåri, cåtre portiera din dreptul volanului.

O deschise.Manevrå, c-o atingere råcoroaså, butonul radioului, scåzînd

drastic intensitatea glasului plin de supuraÆii noroioase al Victo-riei Andrei. Pescui un timp sub banchetå çi, cînd îçi reînålÆå braÆul,printre degete i se zårirå, încurcate, çuviÆele de pår ale cåpåÆîniitaximetristului. Cu tråsåturile lui slåninoase reflectate strîmb subsecreÆiile care-i inundaserå faÆa. Cu mustaÆa pleoçtitå, mîncatåde molii çi parcå alunecatå spre stînga. Cu ochii daÆi peste cap.Iar, cînd se frînse de çale pentru a-l såruta lung çi nebårbåteçtepe gurå, necunoscutul îi identificå çoferului, la capåtul påroaselorsale canale nazale, çi cei doi viermi argintii, reprezentînd stigmateale stricåciunii çi provenind din Æinuturile Roç, Meçec çi Tubal.

– ...Dar de ce så nu te duc, piÆipoancå micå?!... Ce, banii luimatale are påduchi? inspirå, pentru a doua oarå, deçteptîndu-seçoferul, dupå ce stråinul i se instalase silenÆios pe bancheta dinspate, iar automobilul demarase spre Bucureçti, scuturînd Aero-portul InternaÆional Otopeni în buruieniçul din spate. Påi ce, sånu te duc?... De ofticå cå tu, jerpelitule, te întorci cu Æoale scumpedin stråinåtate, iar mandea mai are puÆin çi-o så-çi haleascå, defoame, carnea de pe picioare?!... Crezi cå numai banii lui mataleîl cunoaçte pe comportament?

Stråinul îçi extrase dintr-o borsetå, camuflatå sub foaia im-permeabilului, un teanc de hårÆi.

Capitolul 3

GENEL

Care nici ei nu fåcea altceva decît cå încårca, stråjuiÆi devardiçti, pe niçte ståpîni înÆepeniÆi, cu muståÆile în furculiÆå, înniçte limuzine uriaçe... cu spiÆe, nichelate, tåvålite prin pietrescumpe. Çi care, cînd era accelerate, limuzinele, numai atîta sedesluçea de la fieråtania lor, alunecînd pe bulevardele de maca-dam: fîç, fîç...

„Pe åçtia, era hotårît, nu puteai så-i înscrii cu forÆa la coope-rativå!...“ se hlizea såtenii, trågîndu-çi zåpåciÆi capetele dintregåurile prin care se zgîia, cråciÆi, la oraç, noapte de noapte.

Ba cîte unii, mai cotoioçi, începuse de-çi vîra înåuntru çilabele påroase, de-çi procura, ba cîte-o cameristå nemÆeascå, c-ocarne de îl umilea pe çorici, ba cîte-o guvernantå englezeascå.De-o tracta pîn-acaså çi-o zbînÆuia... pînå nåruia, cu oarfa, jumåtatedin fåuririle societåÆii noastre socialiste multilateral dezvoltate.

AlÆii se îndrågostea. Devenea nemîncaÆi, ursuzi, obosiÆi. Nule mai pria de nimic. Lîncezea çi ziulica lîngå craterele alea, undese semnaliza, cu oglinjoarele, cu niçte slåbånoage çi uscåturi depe fundul gropii, fårå nici o înclinaÆie de ÆîÆe sau cur, numai cunasurile pe sus, chestie care tocmai cå îi întårîta pe båieÆi...

Doar cînd dintre åçtia mai lunateci s-a decis unii så coboarepe cearceafuri, burlane, perdele, frînghii de nuiele, s-a dezmeticitçi iniÆiativa din activiçtii çi securiçtii din comuna asta, de-auînconjurat cu plutoanele de caralii toatå zona.

Iar cînd i-a explicat çi lui Partid, cå, prin gaura aia, toatåRomânia o s-o çteargå în stråinåtate, a trimis activiçtii sarcinå,la aceiaçi caralii, så dinamiteze tot judeÆul...

Noroc cå, prin dinamita aia, cu puÆin timp înainte, artificieriiprimise çi ei sarcinå de amestecase çi niçte îngråçåmînt chimic (cuaceiaçi încårcåturå så arunce în aer, dar så-çi sådeascå). Aça cådinamita aia n-a mai funcÆionat complect, iar în capul nemÆilor dededesubt s-a pråbuçit doar trei comune çi-o staÆie de epurare...

Çi, uite aça, s-a scurs cel puÆin cinçpe ani, de cînd nimeni nus-a mai încumetat så povesteascå întîmplarea asta. Doar cînd teaventurezi så iei, pe talpå, tarlaua aia, le mai presimÆi pe cordoai-cele de elveÆiene cum se stråduie så-Æi bage oglinjoara în ochi...


care vå vorbeçte, de operaÆie chirurgicalå. Dar se numårå. Vå mår-turisesc cå, nici acum, dupå aproape cinci ani, nu m-am dezmeticitdin extazul în care m-au revårsat tactica çi strategia degeneraÆilor...Pînå în acel moment ne håituiserå, toropindu-ne çi îndrugîndu-çigreÆoasele aiureli despre cei nu çtiu cîÆi regi ai oraçului Bucureçti.Cînd ne-au simÆit cu vigilenÆa mai anesteziatå, s-au repezit!...

În lumina subnutritå a flåcåruiei ce a aprins-o imediat ter-chea-berchea, necunoscuta se zvîrcolea cu çoldul stråpuns, ca deo sågeatå, de dantura incompletå a deçiratului. Bestia în raglanîi strîngea între fålci carnea çoldului, buzunarul, prin care lepå-dåtura desluçise pîlpîirea cubului çi însuçi cubul de chilimbar.

Muchiile ascuÆite ale cubului îi însîngeraserå degeneratuluimucoasa bucalå.

L-am izbit, fiecare cu ce-am putut.Efect contrar. Cubul îi dispåru complet sub pielea elasticå

a obrajilor. Necunoscuta, zbåtîndu-se, îi izbea hoitul de carcasade lemn a pereÆilor.

Terchea-berchea l-a pleznit de trei ori, îndesat, de jos în sus,pe deçirat, cu pumnii. Çi abia atunci cubul a zburat, din gura putre-zitului în raglan, într-un nor de dinÆi smulçi, fragmente de chihlim-bar, sînge, salivå, cenacliçti mititei, expulzaÆi din cub de çoculmecanic. Çi depunîndu-se, cu toÆii, pe plançeul de beton, cu vitezediferite.

Cînd ne açteptam mai puÆin, l-am desluçit, apårut din direcÆiecontrarå, çi pe cel de-al doilea atacator, ciugulind din grosul vede-telor Optzeciste ca dintr-un pumn de gråunÆe. Am încremenit.

Negriciosul îçi tîrîse botul lui, ca de escavator, pe ciment çiîncårcase cam jumåtate din ei. Curînd, i-am zårit pe cei mai mar-canÆi scriitori ai tinerei generaÆii malaxaÆi, apårînd çi dispårînd pelimba çi pe buzele atacatorului.

Asistam neputincioçi. ScîrbiÆi. ÎnÆepeniÆi... Cum începuseråså fie dizolvaÆi atîÆia desåvîrçiÆi iniÆiaÆi în pasta cafenie. Cum setreziserå împårÆiÆi, ca niçte cårÆi de joc, printre picåturile de fiere,firele de tutun çi chiar çi la acesta, ce se låudase a nu consuma,firimituri de eugenie.


Un fluier cu bilå al unui caraliu çef çuierå, dînd semnalulridicårii blocajului. Semaforul clipi. Iar lumina verde expulzåcoaja de nucå a taximetrului în uriaçul bol al intersecÆiei bucu-reçtene, çters pe dinåuntru de postavul gros, gri-albåstrui, aluniformelor sutelor de miliÆieni, printre care Genel slalomå cutalent, mieros, cu laba la un chipiu imaginar, salutîndu-i zîmbitorçi înjurîndu-i fulgeråtor printre dinÆi.

Depåçind PiaÆa Victoriei, håråbaia se înscrise pe un binecu-noscut çi liniçtitor segment al Cåii Victoriei. Çoferul îçi abandonåtåråboanÆa într-o delectabilå vitezå de croazierå.

– Mare piçichier! Pehlivan nepereche al întregii naÆii româneçi versificator çef al nådragilor mei!!... îçi reînnodå Ho diáboloscomentariile, înlocuindu-çi cu bruscheÆe masca gravå çi trecîndcu repeziciune dintr-o stare în alta. Încolåcindu-se, descolåcindu-seçi iar încreÆindu-se într-un imens hohot de rîs. Desfåcînd, fårå amai lua, fårå så mai ia seama, cu cotul, mînerul portierei. Portieracråcånîndu-se, çi el continuînd så rîdå, pe trei sferturi alunecatîn afarå. Cu capul çi umerii bålåmbånindu-i-se pe deasupra liniilorde tramvai, din confluenÆa Cåii Victoriei cu strada Sevastopol...

...Bånuieçti care a fost prima måsurå, aplicatå imediat de erup-tivul poet, dupå ce-a aflat c-a fost pîrît Inestimabilului Cîrmacipentru isprava cu punga. Iar acela, burzuluindu-se, i-a transmispehlivanului cå nu doreçte så-l mai vazå în ochii ?!

...Çi-a låsat cu repeziciune barbå çi muståÆi – deståinui c-ouimire jucatå Tartorul – pentru cazul în care Ståpînul såu, foin-du-se pe la ctitorii, ori cu alaiul prin oraç, ar fi dat, din întîmplare,cu ochiul de marÆafoi...

Dar marÆafoiul hoÆ, dat în paçtele må-sii de iscusit, nu s-amulÆumit la atît, dîndu-se rånit cå fusese alungat de la mila pre-zidenÆialå... Într-o dimineaÆå, s-a prefåcut a coborî chiar întristatsub påmînt...

S-a pitulat în WC-ul åla public, såpat cu excavatorul, pe mînadreaptå, cum påtrunzi dinspre Heråstråu în PiaÆa Romanå çi,înhåitîndu-se cu doi proaspeÆi folkiçti, care la viaÆa lor nu-l stu-diaserå decît pe Victor Socaciu, lålåiau, chiråiau, îçi zburleau bår-bile çi muståÆile, råcneau pînå îçi fåceau franjuri bojocii, fåcînd


Fulgeråtor, din direcÆia pistelor pentru avioane, îçi fåcu apa-riÆia, în zbor, o tråsurå de jucårie. Caleaçca era mînatå de loviturilede bici ale unui vizitiu de jucårie. De asemenea, vizitiul purta pepîntecul revårsat, gol, prinså într-un singur nasture, o livrea dejucårie.

DeçånÆatul surugiu blestema îngrozitor.Iar pe måsurå ce se apropia, suduielile sale mitocåneçti se

transformau, ca prin miracol, într-un glas lasciv çi insinuant deçpicheriÆå de aeroport. Ce-ai fi bågat mîna în foc cå îçi freacå,pe sub pupitru, pulpele pofticioase. Glas ce li se adreså aluzivcelor patru bagaje, chiar în clipa cînd ajunse deasupra capetelorlor çi înainte ca tråsurå, armåsari, vizitiu, så se spargå într-o ploaiecoloratå de clåbuci de såpun, pulverizîndu-le pieile obrajilor çiale gîtlejelor lor de angarale dichisite:

– Pasagerii Cursei Otopeni-Bucureçti sînt rugaÆi så se grå-beascå spre locurile lor de îmbarcare!

Ca o maimuÆårire a celor sfinte, scrise la 2 Samuel 5:24, pestefrunzarele duzilor din liziera autostråzii se înfiripå çi se apropieun vuiet de paçi.

Ochii vîscoçi ai celor patru bagaje se bulbucaserå de teroare.Ståpînii acelor ochii, cele patru bagaje, fugirå mîncînd påmîntul,încercînd så scape în direcÆia contrarå.

În cinci metri înså, vuietul de paçi îi ajunse. Îi încålecå. Îistrivi de asfalt ca pe o mînå de chiçtoace fumegînde. Îi mînå înapoiînsiropaÆi în propriul lor sînge. Obligîndu-i ca, lipindu-se de baradin spate a taximetrului çi alcåtuind un soi de piramidå sportivå,så-çi pråvale fåpturile, primii doi (Fiorosul Marcel çi Gabi celNorocos) în pråpastia metalicå a portbagajului, ceilalÆi doi, Reluçi Doru, escaladînd pe capotå çi ancorîndu-se, cu propriile bretele,de suportul pentru bagaje montat pe acoperiçul taximetrului,marca Daciei 1300.


Taximetristul Genel fu desfåcut, de pe povestioara sa, decolÆii celorlalte automobile, care-çi ambalarå motoarele.

Posibil aceiaçi miliÆieni ce dinamitaserå, în urmå cu ani,ceasornicåria helvetå de la subsol, acum îçi adunarå dispozitivelelor de întrerupere a traficului çi se cårarå cu ele, deçi fir de convoiprezidenÆial nu penetrase pe acolo.

Ambalå çi taximetristul, lingîndu-çi, c-o salivå gålbuie,mustaÆa ciuruitå de molii.

TåråboanÆa icni scurt, se înscrise pe semicercul ocolind prinstînga Arcul de Triumf, fu smucitå uçor dreapta de volan çi avansåde-a lungul çoselei Kiseleff, precum mercurul prin capilarul unuitermometru. De pe capotå, neputîndu-çi cizela educaÆia, DulceleDoru çi Relu Înmiresmatul lansau gesturi obscene rarilor trecåtorice-çi plimbau dulåii tårcaÆi prin acest scurt defileu al unor vile maiimpozante decît cele ale unor vînzåtori de sclavi.

O datå cu taximetrul înainta çi-o maree a abjecÆiei, crimei çimarilor semne din soare, stele çi lunå. Has-Satanmiçca impercep-tibil din cap, salutînd demonii fiecårei stråduÆe bucureçtene pecare o stråbåtea çi care ieçiserå, zburlindu-çi fåpturile çi prezen-tîndu-i onorul.

La primul rond de la Çosea, reindentificå înduioçat fostullocde scaldå, unde, odinioarå, birjarii çi vizitii bucureçteni îçiexecutau voioçi scunfundårile lor igenice, asistaÆi de animalele detracÆiune.

Çi unde, optzeci de ani mai tîrziu, oficialitåÆile naive çi braveale secolului trecut îçi inauguraserå imitaÆiile lor de peçtere fio-roase, lacul învîltorat, „purtînd la sînu-i stînci“, mesele de piatrå,poloboacele cu påcurå pentru iluminat, gogoçeriile, Æuicåriile,pråvåliile cu mititei, acadele, bigi-bigi çi pandiçpan, mizilicurilefårå de parfumurile cårora în Æåriçoara asta nu se întreprindeanimic. Çi chiar dacå, din påcate, se întreprindea, respectivul excesera iute acoperit çi fåcut uitat de cåtre fermecåtorul vålmåçag deOccident çi Orient al acestor neasemuite tårîmuri.

Uite cå çi-n prezent, remarcå, nu fårå o finå delectare, has-Sa-tan, un cîrd de gåini scurma cu o båçcålioaså înflåcårare brazdele

78DANIELBÅNULESCU

Dar abia atunci cînd prietena mea a recunoscut, printretrupurile ce såltau sub revårsarea sucurilor gastrice çi-a salivei,siluetele inconfundabile ale cîtorva poeÆi precum: Ion Mureçan,Cårtårescu, Mariana Marin, Danilov, parcå Antonesei, Stoiciu,desigur Muçina, Bucur, posibil Romoçan (plecase deja din Æarå?!),precum çi pe cele ale bravilor prozatori: Nedelciu, Sorin Preda,Cristi Teodorescu, Groçan, Iova, Cuçnarencu... sosiÆi, cu ore înurmå, pentru a-çi depune çi dînçii pacheÆelele cu temenele lapicioarele Marelui Maestru al Ordinului, iezuitul, surprinzåtorulçi strålucitorul Nicolae Manolescu... de abia atunci, a fost posibilå,pe neaçteptate, så cadå, ca un fulger, în mijlocul nostru, scåparea...Pentru cå, între timp, cu vocea lui de tinichea, terchea-berchease apucase så recite o nouå porÆiune a poemului såu, cu care, cupuÆin înainte, preschimbase trei sferturi din sala de cenaclu încubul de chihlimbar. O dåduse adicå iaråçi pe invocaÆie:

„...Moartea îmi çopteçte cuvintele çi tot moartea îmi prescriemarile ei

tratamente de sånåtate...“

Bålmåjea el, bîiguiala lui de acum pårînd înså departe de-amai produce firiçor din efectele scontate:

„...De la etajul întîi al blocului unde må rogRugåciunea mea iese pe fereastrå...Taie ancora cu care blocul meu era legat de påmîntÇi blocul începe så se înalÆe în våzduh... urmat de sufletul meuLåsînd... în depårtare zilele în care viaÆa mea cåra gunoi cu

spinarea...“

Cînd înså Gabi cel Norocos întredeschise maxilarele pentrua pentru a numi exact întîmplarea ce le adusese celor încolÆiÆisalvarea, maxilarele le deschise, dar de la locul såu din dreptulportbagajului, necunoscutul avu un imperceptibil gest de neråbdare.

Stråinul îçi pocni degetele.


rondului de flori, plasat taman între Muzeul Partidului ComunistRomân çi Muzeul de istorie naturalå „Grigore Antipa“.

Se amuzå o clipå, închipuindu-çi care dintre ele ar fi cuprinsede-o mai intenså fervoare religioaså: cele care ar dezgropa, dintrepicioarele Muzeului Antipa, un dinozaur, ori cele care ar aducela luminå, din coasta Muzeului Partidului, un ilegalist.

Înainte de a intra în imensa PiaÆa Victoriei, circulaÆia fu blo-catå, pentru a doua oarå, pentru a face loc aceluiaçi incredibil çiemoÆionant obicei. În România, unghiile çi pårul ComandantuluiSuprem, chiar îndepårtate prin operaÆii de manechiurå çi frizerie,erau considerate ca råmase în viaÆå timp de trei zile çi erau plim-bate drept sperietori, prin toate cåtunele, de cåtre echipe speciale.Iar la capåtul celor trei zile, alte echipe speciale le constatau oficialdecesul, organizîndu-le funeralii naÆionale çi construind, la cåpå-tîiul lor, cîte-un combinat.

Devenise notoriu cazul unui delicios poet omagist care, înar-mat doar cu semiluna unei unghii çi cu bocceluÆa unei pungi derahat, detaçate, cicå-se, de la fåptura prezidenÆialå, colinda judeÆele,înfiera apucåturile mic-burgheze, amåra existenÆele primilor-se-cretari, îmbulzind pe stadioane pogoane de båçtinaçi, înainteacårora zångånea mai întîi unghia, desfåcea apoi, fårå somaÆie, çibocceluÆa cu fecale, çi, asigurîndu-se de imposibilitatea evacuåriiincintelor, mizerabilul recita apoi ore întregi, mulÆimilor îngrozite,din versurile sale descålÆate.

I se înfundase tîrziu, dupå ani de distracÆie, pe un anonim çinocturn stadion din Ploieçti, cînd o ceatå de adolescenÆi buboçiçi fårå vocaÆie se pretaserå la a se låsa zdrobiÆi în picioare de cåtremulÆimile înfuriate, alergînd vioaie, ca la hipodrom, dintr-un capåtla celålalt al ovalului de beton, numai pentru a scåpa de duhoareaversurilor, ce erau catapultate cåtre ele.

Sacrificiu neobiçnuit, dar meritoriu, pentru cå numai astfelse izbutise så i se smulgå, de la piept, nåzbîtiosului poet, pungacu cåcat, din care tot el, cu un nemåsurat simÆ al umorului, anunÆa,din jumåtate în jumåtate de orå, cå, în caz de foamete, ar hrånidintr-însa întreaga populaÆie a României.

– Mare pezevenghi! låcrimå apreciativ Tartorul.


mobilul înfulecase cinci din cei cincisprezece kilometri cu careOtopeniul se Æine departe de Bucureçti.

– Picantå putoare.– Arasel! Taci så-Æi zic cît e de parçivå, cå-Æi face pårul må-

ciucå... La sufragerie poseda patru transperante ponosite. De cîndse mutase, la nimeni nu îngåduia så i le clinteascå, întrucît, dacåi le clintea, dezlånÆuia isterie...

Alaltåieri searå încå, pe cînd se împlinise o lunå de zile decînd le repartizase apartament, soseçte acaså bårbatå-su, Bubu, cupatru transperante noi-nouÆe, în hîrtie de sac çi gînd så-i pregå-teascå Netei surprizå. Çi i-a pregåtit.

Pentru la nici patru minute dupå ce le scosese complet pe aleavechile çi, te-ai bunghit, o ridicase çi pe-a mea, pe a de-a patra,eu, fiind singur, çi bånuind-o çi pe NetuÆa a fi singurea... sunamla uça ei, echipat doar în chiloÆi. Çpreiat... C-o sticlå de vin çi c-osticlå de Æuicå, poreclitå „Pensionarii då så fugå!“ Atîta-i dedåunåtoare la eticå çi echitate...

– Cum te cheamå, prietene? întrebå Amågitorul, înfrînîn-du-se så fredoneze.

– Genel. Dacå nu deranjeazå clientul... Genel, dacå nu pro-vocåm suferinÆe...

– Auzi-i ÆaÆo: Genel!... Bagå mai departe, Genele!–Deschide uça bårbatul lui Neta. Dar scåparea mea a fost cå-n

secundele alea, a început så se reverse de la etajele superioare,din blocurile alåturate, çi ceilalÆi vecini. Cå regulamentul åsta era:la fiecare transperantå era repartizat pe puÆin cîte-un vecin... Çi,cum nenorocitul de Bubu le scosese pe toate, bånuind cå le tele-grafiaseputoarea semnalul, se nåpustise cu toÆii. Care într-unpapuc, care în buca goalå, de se provocase afluxul în bloc...

...Ne vede åsta al lui Neta, direct la etajul cinci, ciuciÆi pecovoraçul lui, cocoÆaÆi pe balustrade çi întrerupåtoare, cam nådu-çiÆi çi doar în condiÆia fizicå çi îngåimå: „Ce e, bå, la uça mea?Daciada?“

–Rupe din efecte, Genele, cå somnolåm cu toÆii dupåreplica ta...

72DANIELBÅNULESCU

– „Nene“... zic eu... Cå-l çtiam cît e de felcer la serviciul ålaal lui de asistent medical. „Nene“-i zic. „Nu lua în seamå cå nevezi mai descheiaÆi la çliÆ sau desfåcuÆi la aoleu. Comitetul de bloca hotårît ca tu så ne faci vizita medicalå...“

–Vizita medicalå, bineînÆeles... Are susur de Boccacio,banditul...

Çi Necuratul, jucîndu-çi cu miçcåri absente sextantul, se uitå,aÆîÆat, în spate, dupå o cocioabå, de parcå i s-ar fi pus un semnalde lanternå în ochi.

Taximetrul luase, din nou, pe aripi, praful de pe bariereleBucureçtilor, devorînd cu repeziciune hartanele aeroportuluiBåneasa, ale blocurilor cu olane, lacului, staÆiei Peco, poduluiConstanÆa, zbîrnîind o clipå în trecåtoarea formatå între clopoÆeiiVilei Minovici çi silueta de biscuit putrezit a fîntînii artezieneMioriÆa, lansîndu-se cu profesionalism pe porÆiunea placatå înpiatrå cubicå, mårginind, la Nord, parcul latifundiar Heråstråu.

HårÆile, cårora has-Satanle schimbase locul de pe banchetåpe proprii genunchi, se desfåceau çi se zgîrceau înapoi, ca un cuibde çerpi. Ho diábolosîçi tråsese peste nas o pereche de ochelaricu lentila micuÆå, cît para focului, dar, cu ochii dupå minunåÆiilece i se revårsau prin gemuleÆul prost mançonat, nu se îndura încåså-çi consulte hårÆile.

– ...Pînå la coadå am pus-o de-o paranghelie la felcer. Undeam båut çi cu mîinile çi cu picioarele pînå a doua zi dimineaÆa...MulÆi dintre noi cobora çi-n spaÆiul verde, la triburile de cîini çipisici, ce înceÆoça pretutindeni dealurile de gunoi çi tomberoanele.Vorbea pårinteçte cu ele, le învåÆa så ciocneascå çi cåuta så ledreseze, educîndu-le cu masticå...

În domiciliu, NetuÆa scria pentru mine, cu degetul, cuvinteporcoase pe spatele maieului lui bårbatå-su. Juca gajuri în çifoniercu åi de-çi plåtise întreÆinerea. Iar cu åilalÆi, de nu çi-o plåtise,nu mergea decît pînå acolo, cå le ghicea greutatea din ochi...

Pe la 5 dimineaÆa, cînd s-a zborçit zorile, în suferinÆå de mårå-turicå sau ciorbiÆå de potroace, ca så ne mai antrenåm... çi pentrucå plecase çantieriçtii, chiÆiÆi så-çi care la NetuÆa picamårele, çi-aadus aminte çi meçterul Calistrat de cînd a fost el mare çef peste


HårÆile erau împåturite, påreau stråvechi çi aveau culoareanisipului.

Stråinul çi le båtu de genunchi pentru a le orîndui çi pentrua le depune pe banchetå, în dreapta, potrivind peste ele douå liniigradate çi un soi de sextant. Între el çi hårÆi, bastonul cu umflåturåfiligranatå.

Stråinul se trase tåcut mai cåtre geam, pentru a privi în afaråçi pentru a se pregåti de extaz.

– Çi zi-i aça, ai fost la spetit?!... Te-a trimis statul så-Æi depuiosul la muncå?!... Am citit undeva cå, acolo, unde le-ai cåÆårattu negroteilor combinatele în cocotieri, dacå-Æi laçi o pereche deghete afarå... dupå unçpe minute, poÆi så-Æi încingi cafeaua peele... Iar dacå le uiÆi un sfert de orå, Æi le evaporå direct. Çi vinearåboii, care e nemaipomeniÆi de corecÆi, çi te someazå: „Pentrucå Æi-ai furat singur ghetele?...“ Çi, clanÆ! îÆi taie o mînå!... Dincare Æåriçoarå te låudai cå te întorci?

– ...Din Mozambic, alese Diavolul la nimerealå.– Arasel!... Are åçtia la petroool!... Çi te-ai umplut de parai?– ...M-am umplut de måciuci, recunoscu has-Satan cu ones-

titate.– Are çi måciucile importanÆa lor, dacå ai unde så le tragi.

Måciuci çi måciuci... Ai unde så te tragi? Nevastå ai?– N-am... fu tentat så råspundå Ispititorul, deja cu ochii

înfioraÆi de primele case, mårunte, jerpelite, cu ferestrele joase,så batå raÆele cu ciocul în geam çi så cazi pe spate de plåceredoar cînd te vezi.

Dar, dupå un timp, o întoarse çi zise:– Çi dacå aç fi avut?– ÎÆi ziceam eu cît aç fi fost de mulÆumit dacå, la plecare,

mi-ai fi låsat-o în grijå. O etalonam, Æi-o întreÆineam peste tot.ÎÆi ziceam: „Jaco, iartå-må. Dar mi-ai încredinÆat-o stricatå...E tristå. Nu miçcå din fund!...“ E cîte unele care-çi miçcå. Darnu pune destulå conçtiinÆå în asta... Cît timp ai lipsit?

– Doi ani.


Fiara le ronÆåia lor sfinÆii, pantele, låståriçul de pe MunteleMåslinilor, apele verzi ale Iordanului, ramurile de finic pe carele agita Ceauçescu... pentru cå pictorul åla, parcå-se Sabin Bålaça,îl pictase în sfîrcul turlei çi pe Ceauçescu, deçelînd cu petele luide ficat, un noriçor. Iar localnicii se implora de girafå så le azvîrleçi lor, de sus, niçte minuni.

– Çi girafa avea în ea un suflet bun de girafå? Le-a azvîrlit?– Cu cît se råÆoia åçtia mai insistenÆi, cu atît le trågea çi ea

mai înaripatå, de sus, niçte vînturi...I se nåzårea la un motorist cå depozitul de acte al primåriei

seamånå cu botul girafei... Îl perpelea båçtinaçii pe depozit, darminune încå la sînul lor nu se ivea...

Dinamitau putreziÆii ståvilarul, pe motiv cå li se påruse cåpîrîul aducea cu coada jivinei... Dar singura mulÆumire era cåviitura ce-o provocase tîra jumåtate din case din sat direct înBulgaria, cå altå împlinire miraculoaså nu mai primea...

De abia cînd la un gålbejit de la cancelaria de ÇtiinÆele Natu-rale i-a picat fisa çi s-a bunghit cå petele de pe crupa dihåniei sebrodesc la fix cu UliÆa Mare... çi cå girafa pare înfåçuratå numaiîn harte despre comori, pînå a doua searå, toatå suflarea, cu cåÆel,cu purcel, a pus, cu escavatoarele çi hîrleÆele, UliÆa Mare la påmînt.

Iar la primii såpåtori care çi-a vîrît umerii çi cåpåÆînile princråpåturile alea, cåtre adînc, le-a sårit båçtile de pe Æeste de uimire,cînd çi-a dat seama cå, în prostia lor çi cu ajutorul girafei, dezgro-pase, sub UliÆa Mare, un ditamai oraç elveÆian!...

– ElveÆian, pe dracu, rînji subÆirel Ducå-se pe pustii.– ElveÆian-elveÆian! Så må rup în figuri dacå te mint, piÆi-

poanco... Cå oraçul era acolo. Çi îl descoperise çi cu toate feli-narele aprinse... cu toate vitrinele revårsate çi toate tåbliÆele dela stråzi, pe care orice prost putea så citeascå elveÆieneçte...

Cu dudui çi borfet coconos, care viaÆa întreagå juca tabinet,pînå ce le apuca ameÆeala çi le bufnea cu sîngele pe nas... Cu dom-niçoare ce ståtea neconsolate în dosul la niçte boticuri de porÆelancå nimeni nu se îndura så le ciufuleascå pisoiul. Çi atunci, de iste-rie, se råstea çi ele la niçte servitori militåroçi, schingiuiÆi la livrea...


dumnezeilor, la capåtul miazå-noaptei; må voi sui pe vîrful no-rilor, voi fi asemeni Celui Prea Înalt»... Cei ce te våd se uitå ÆintåmiraÆi la tine, te privesc cu luare aminte çi zic: «Acesta este omulcare fåcea så se cutremure påmîntul çi zguduia împåråÆiile, careprefåcea lumea în pustie, nimicea cetåÆile çi nu dådea drumulprinçilor såi de råzboi?»“...

Aparatul de taxare era un model vechi, cu plåcuÆe metalice.Cînd nu se zgîia pe fereastrå, Ho diábolosse amuza så-i glisezecifrele, formînd din ele numerele de înmatriculare ale autoturis-melor ce se iveau, nu peste multå vreme, din sens opus.

– Degeaba te chiombeçti, cå nu poÆi så Æi-o închipui pe Neta...E mai dihai ca frumuseÆile patriei. Nu poÆi så te desprinzi...Te-aijurat så Æi se ofileascå prohabul, dacå o så-mi faci stropealå cuBubu?!... Bine, cå tot te insiçti atîta lîngå mine, eu îÆi zic...

Ia de aici. Acu, så tot fie vreo lunå de zile... aflasem, de laniçte figuranÆi çi gargaragii , cå peste drum de blocul meu, într-unbloc, s-a mutat o putoare... Are un bårbat, mînca-i-aç treilingullui, så-i laçi în gaj damigeana: nu bea, nu fumeazå. Bubu îl cheamå.Dar nici de nevastå-sa putoarea, nu are grijå...

...Må fofilez eu vreo douå såptåmîni dupå ea. Bag fente cå-miaduc cînd vrea muçchii mei maçina acaså çi, într-o dimineaÆå, osalt pe NetuÆa dintr-o staÆie, unde açtepta så-i vie tramvaiul, cå otot ploua în gît çi îi deranja cutadenul... Çi, în timp ce-o condu-ceam cu limuzina statului la servici, îi scap ca din joacå: „Cumfac, få NetuÆo, plimba-Æi-aç cåÆelul, så am grijå de bujiile tale?...“

...„Çtiu çi eu?!“ rîde putoarea. Çi, cînd rîde, simÆi cum Æi sejoacå cîrcelul cu dinÆii pe beregåÆile inimii. „Dacå eçti aça îngri-jorat... æine privirile alipite pe geamurile noastre de la sufragerie.O zi, o orå, un an... Dar cînd vezi cå se ridicå transperanta nu-mårul patru de la sufragerie, poftim de haide încoace, cå sîntsingurå acaså...“

La radio, Victoria Andrei murise. Partidul schimbase emisiu-nea. Ochiul Diavolului întindea o luminå molatecå peste caselebîlbîite, pitoreçti, fåcute parcå la beÆie, peste closetele din fundulcurÆii, cu balamalele ruginite çi înflorite ca florile de tei. Auto-


Operå... Asculat-o în pumni pe bunicå-sa, a tîrîit-o pe scåri de pår...çi-o forÆa så ne danseze cu schiurile pe maså. Båbåtia, fandositå caorice muieruçcå, la început nu vroia. Dar s-o vezi dup-aia, cum îiscåpårau cålcîile, ca polizorul... Ce ne-am paranghelit!

O ceatå de miliÆieni ai poporului, blocînd circulaÆia, îi opriîn amonte de intersecÆia de la Arcul de Triumf. PuÆin înainte declosetul public de pe dreapta. Douå sute de metri dupå Stadionulçi Çtrandul Tineretului. Pe banda a doua. În mijlocul altor cîtorvasute de maçini. Så se facå cine çtie ce mare pîrtie, pentru nu çtiuce mare convoi oficial.

– Cînd a fost meçterul Calistrat mare çef peste Operå? furiçå,c-un început de crizå de nervi, pasagerul o privire la ceas.

Dar se liniçti.În România era, ca de obicei, timp berechet.– Arasel! æi-a ieçit din pantaloni puÆulica de voce, piÆi-

poanco! Stai så vezi... Prin 1950 nu çtiu cît, prin perioada aia...cînd nu te puteai duce nici la closet, fårå så ai adeverinÆå c-oiubeçti pe producÆie... l-a pus Gheorghiu Dej, pe motiv cå açchia-serå împreunå, pe meçterul Calistrat mare çef peste Operå. L-anumit çeful unei comisii ce îi atesta pe cîntåreÆii de la Operå.

Îi striga, båtea ei un soi de pas de defilare çi, cînd påtrundeaîn birou, la director, nimerea peste trei profesori: unu îi puricadespre canto, altul le måsura contrapunctul... Iar meçterul Calistratîi întreba despre strung...

Çi cum sopranele era toate bîtå la strung, se ruga, pe viaÆå çipe moarte, de meçterul Calistrat så se îndure de ele çi så le laseså vie pe la el pe acaså. Så fie de acord så le mediteze, în parti-cular, ce e cu sistemul de lubrefiere çi cå de ce e atît de açchietoragregatul... Trebuia så fi pus geana...

Apårea, cåtre searå, coardele în bloc. La subÆiori cu macula-toarele, îmbråcate în hîrtie albastrå, ca çcolåriÆele. ÇorÆuleÆ apretat.Cioråpei trei sferturi. Pår strîns. BåsmåluÆe reglementare de protec-Æia muncii. Çi-o frumuseÆe de depåçea geamandura çi-Æi întunecauzul gîndirii...

– E-te ale dracului! BåsmåluÆe...

74DANIELBÅNULESCU

– În doi ani n-o mai cunoçteai dupå caroserie. Majoritatea dinalea aråtoasele, le laçi blonde çi sprintene... Çi le gåseçti îngropateçi cu påtrunjelul pe piept... Råmîn astea pocitele... çi cocîlcioasele.Cu picioarele obosite cît doi bulumaci... Care cînd merge, îçi mes-tecå çezutul. Çi care pare fåcute doar ca så-Æi Æie rîndul la Ali-mentara... D-aia, zic, e mai dibaci cå nu Æi-ai procurat nevastå.Pentru ce så Æi-o înveseleascå toÆi gherÆoii din bloc?!... Unde stai?Stai la bloc?

– Nu stau nicåieri.– Dacå stai la bloc, mie poÆi så-mi zici. Cå çi eu stau la bloc,

de la dispecerat n-au avut repartiÆii decît cu sudoriÆele çiformatorii... Cå çi Neta, la o adicålea, domiciliazå la bloc. Chit cåeu, la paralizate çi la nevestele clienÆilor, nu m-arunc så må pici...Dacå-Æi zic adevårul, så se facå aça cine o så må sifoneze luiBubu?! Bine, atunci îÆi zic!... Ori voi, åçtia, din Mozambic, n-aÆiauzit nici de Neta?...

Ochiurile plitelor çi aragazelor din gospodåriile pe lîngå caretreceau se aprindeau çi se stingeau singure. Cîinii çi pisicile sim-Æeau cum li se coboarå o pîclå pe cap, se trågeau dupå muchiileunor cåscioare desfigurate, de a cåror lemnårie, umplutå ici-colocu chirpici de påmînt, amestecat cu paie tocate, se izbeau pînåcînd considerau c-au împråçtiat destulå pîclå pe lemnåriile alea.

Între usciorii grajdurilor, vitele îçi plimbau trupurile albite despaimå.

Din frigidere, såreau turmele congelate de pungi de plastic(tîrtiÆe, gheare çi gîturi de gåini), formînd båltoci neliniçtitoare pecovoraçele de iutå, înainte de a o zbughi peste cîmpuri, pentru ase alåtura, pe malurile unor eleçtee, populaÆiilor de broaçte, çerpiçi çobolani de apå.

Pe etajere, cårÆile cådeau în genunchi, recitîndu-çi cu glasurigîtuite, pentru început, propriile rînduri, izbucnind apoi într-uncor, pe care, dacå erai atent, îl auzeai psalmodiind:

„Cum ai cåzut din cer, Luceafår strålucitor, fiu al zorilor!Cum ai fost doborît la påmînt, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceaiîn inima ta: «Må voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domniemai presus de stelele lui Yahveh; voi çedea pe muntele adunårii


– Så nu må rup în figuri dacå te mint... Çi, oricît corespundeaçi meçterul Calistrat, cå de, fåcuse çi el, în, tinereÆe, rugby, lajuniori, la GriviÆa Roçie, era çi sopranele niçte balii: numai ce seuita pe tine çi te ofilea... Grosul din ele atîrna la mai mult de o tonå(asta, cicå-se, le ajuta la urlat). Çi dacå, så zicem, se urca douåsoprane în acelaçi tramvai, respectivul mijloc fix era casat, nu-lmai urneai. Creçtea peste tot, peste el, de-o palmå, fierul vechi...

...Doi ani a zåcut meçterul Calistrat anturat cu cele mai vestiteçi îndrågite cîntåreÆe ale Operei. Dar îçi pocnea degetele... Çi astea(care are în gîtlej cîte-un megafon) urla de sus, de la etajul zece,peste opt stråzi, la responsabilul de la Alimentara... care înÆepe-nea çi percuta, pe brînci, så-i aducå lui meçterul Calistrat kilo-gramul lui de vin pelin, din care åsta îçi extrågea învåÆåturile luidespre strung... De abia peste doi ani çi-a dat såracul seama cånu mai råzbea så se culce deodatå cu toate matracucile Operei,care îndruga vocalize. Çi cå pe deasupra României plana seriospericolul ca ori så se desfinÆeze Opera, ori så se desfiinÆeze meç-terul Calistrat.

– Ce må face så presupun cå s-a desfiinÆat Opera?– Mi se pare corect. Cå doar nu Opera îl strungårea pe çurub...

Opera e doar aça, cînd n-ai cum så-Æi rîzi de banii cu care, maibine, ai hali o fripturå. Ori dacå vrei så-i faci så se piçe, de fricå,în somn, pe copii...

Vasåzicå s-a desfiinÆat Opera. Numai cå vezi, acuma, c-odovedise pe Operå, umbla forÆele de producÆie, cu tîrnåcoapelebelite, så måtråçeascå çi Teatrul NaÆional...

Au terminat Teatrul, au trecut la Grådina Botanicå. Au culcatOpereta la påmînt çi i-a arvunit cheresteaua la niçte tîmplari.

Între timp, niçte betoniçti vîna ca-n Pampas çi împårÆise dihå-niile de la Circ, prin ogråzile de la niçte cooperatori, care, îmbol-diÆi de foame çi de proasta educaÆie, tåiase deja çi belise pe niçtecrocodili çi vîrîse spaima în inimile la mai multe çopîrle. Çi-çiîmpinsese hårnicia pînå într-acolo cå garase çi singura girafå viedin România, sub turla çubrezitå a unei biserici.


– Nu zic. P-åla bisericescu nu-l geandesc. Cum e?Çi taximetristul, înfoindu-çi cimpoiul obrajilor, dådu frîu

liber unor serii savante de sunete, în care versul pufåit alternaarmonios cu talgerele unor fanfare.

– ...De-aç avea un milimetru – huf! hof! haf!La buric Æi-aç fi Sfînt Petru...Çi Arhanghel la hazna – huf! haf! hof!Unde-arunci inima ta!...

Pe tot parcursul executårii pasajului, pasagerul audie recules,cu capul depus pe çaua banchetei, ca la concert.

– Ai våzut?! Chiar acuma fac pariu cå s-a produs în jurul tåuo bålåcårealå de îngeri çi demoni. Belstemîndu-se çi frîngîndu-çiarticulaÆiile så punå laba pe poezia asta a ta... Huf! Hof! Eçti datîn paçtele må-tii de talentat, puturosule! Cîtå stråluminare!... Înalte vremuri, ai fi fost medicul de spirit al unora dintre cele maiimportante persoane. Mai aveai puÆin çi coborai cerurile pe på-mînt, janghinosule!... Dar mai bine cå nu le-ai coborît. Altminterin-am mai fi avut prilejul, acum, så ne delectåm, cu producÆiilecîtorva din cei mai proaspeÆi poeÆi bucureçteni, spuse dupå ovreme, Marele Manipulator, împungînd, prin gemuleÆul prostmançonat, peisajul çi fîçîind, cu degetele, dupå cîteva crîmpeie demanuscrise, pe care le extrågea dintre feliile teancului de hårÆi.

– Ia uite la åsta! PoeÆi noi! çi pasagerul pescui o foiÆå aco-peritå cu un scris chinuit, frînt, çcolåresc, råsucindu-çi-o în jurulinelarului stîng. Cristian Popescu!... Despre individ am auzit. Nul-am citit încå deloc. Un padiçah spunea odatå cå un poem, pentrua deveni perfect, trebuie så cuprindå într-însul fix 99de sensuri,Într-al lui Cristian åsta cîte-or încåpea? Ce zici, aruncåm o privireså vedem ce zace în mintea lui?... Eçti pregåtit?

– Ochi çi urechi... Articuleaz-o neabåtut, moçule! Tu plåteçti!– Eçti aça croit dupå poezie?Automobilul parcurgea centrul oraçului, cu agilitatea unei

balerine, ce, sumeÆindu-çi fustele înspumate, cautå så se strecoarecît mai silenÆios prin puzderia de palate.

84DANIELBÅNULESCU

– Atunci e corect. Atunci nu mai ai cum s-o driblezi! Fede-raÆia a omologat! Trebuie ca s-o gåseçti...

– În seara aceea mi-am påråsit separeul într-atît de tulburat...– Nu må opåri!– ...Încît, pîn’la baraca dispeceratului de çantier mai mult am

planat... Devenisem cåpiat så må întorc în Æarå. Så våd, devin aici,sau nu, ståpînul lumii? Sau dacå nu pe de-a întregul, måcar alapartamentului, din care, cu atîta uçurinÆå må låsasem alungat.

Aça cå, întîi, la dispecerat, într-un container, am încinerat treisferturi din fiçele de protecÆia muncii ale brigåzilor ce meçtereaula combinat. Eram, cred acum, în plin efect hipnotic. Am înfundatapoi cinci çesimi din cartelele de pontaj într-un closet.

Am forfecat, am råzuit çi-am råsturnat substanÆe volatilepeste hålci din documentaÆia de execuÆie, în proporÆii asiguråtoarecå nu voi fi nici iertat, nici întemniÆat la pofticioçii de mozam-bicani (în ale cåror celulare, integritatea analå Æi-era, într-adevår,puså sub tågadå). Limitîndu-må strict la pagubele ce fåceaunecesarå trimiterea mea disciplinarå în Æarå çi eliberîndu-må, înacest chip, pentru misiunea sugeratå de talmudist.

Am distrus tot ce-am crezut. Mi-au desfåcut contractul demuncå. Mi-au gråbit formalitåÆile de reexpediere în Æarå.

În a treisprezecea zi, ieri, scafarogul, atotçtiutor, må açteptape aeroportul din Mozambic.

– Ofticat cå te fåcuse ståpînul lumii, încerca çi el acumasåracul så se lipeascå måcar la un bacçiç.

– Må trage de-o mînecå lîngå o pistå de antrenament acåmilelor.

Açeazå, pe-o plajå pe care puteai så-Æi prepari cafea la nisip,o teaçcå, în care înghesuise halba, bidonaçul cu bere çi inelul, cåvenise cu ele, çi må-ntreabå:

„Te legi cu juråmînt så introduci iniÆialele mele în coada celuide-al treilea çi celui de-al o sutå nouåzeci çi al treilea diftong dintextul perfect, dupå ce l-oi gåsi, iniÆiale repetate cu glasul çoptit,în fiece searå, timp de çapte zile, la asfinÆit?...“


cel mai dihai zgomot din lume, mai ales cînd, dupå socotinÆelecapetelor lor înfierbîntate, pe deasupra lor traversa convoiul pre-zidenÆial...

Opreçte deci, tot aça, pe la un ceas pustiu din noapte, Cîrma-ciul, convoiul, pe cînd se înturna de la slujbele sale de la ComitetulCentral, då înapoi limuzina, se descalÆå de ea, açeazå urechea pegråtarul canalului de scurgere çi, concentrîndu-se, desluçeçte printreborangicul çi mileurile pînzelor de påianjen, chiotele îngropaÆilor:

...Mi-am låsat barbå cu silaCa så nu-Æi rånesc pupila...

O datå se fåcu fleaçcå inimioara Cîrmaciului. „Domnule,francmasonul nu-i de ici, de colea, dumnealui suferå! Crucea çipaçtele må-sii de derbedeu!...“

Pune el gura pe muçtiucul puturoçeniei de Æeavå, ce-çi petre-cuse veacul tot råsucindu-se prin adîncuri, çi unde nu începeComandantul Suprem a låcrima, cu aprinså dragoste çi pårin-teascå dojanå în glas:

Ieçi afarå, ieçi afarå!Cei ce te-au pîrît plecarå...

Astålalt dinåuntru, pehlivanul, din spirit de domniçorealå,continua så se dea rånit. Cå nu, cicå niznai, cå mai bine påråsiÆi-måaci. Tovaråçe Secretar General, la sînul canalului de aducÆiune,în crucea izvorului de apå menajerå, printre oiÆele gîndacilor, lastînele batracienelor. Så cînt la populaÆia de lipitori, moluçte çirozåtoare. Dacå nu poci de-a mai fi în stare... de a cuteza a maivå trezi interesul...

„Deçteptarea interesului må-tii!“ se împieptoçå dintr-odatå(îl çtii mic çi vînos) çi Cîrmaciul. Deh, meserie de ComandantSuprem, nu te joci. „Ai douå secunde så te încolonezi la suprafaÆå!Çi så încetezi a te mai inspira sau batjocori la bogåÆiile subsolului...“


Executînd una dintre måiestrele zmucituri de volan desprecare fusese vorba, înålÆå, concomitent, cracul stîng, zece centi-metri de la nivelul banchetei çi trînti o formidabilå båçinå, ce påruså pledeze elocvent pentru indiferenÆa sa...

Autoturismul rulå neglijent, cu mîinile parcå în buzunare,dintr-o laturå într-alta a minusculei stradele istoric Ioan C. Filitti,pe care, dupå un scurt ocol, o stråbåtu pentru a doua oarå...

De abia acum, de pe treapta de ciment a „VOPSITORIEIPENTRU ARTICOLE DE PIELE. PODOABE. NASTURI.REPARAæII PENTRU AUR“ îçi fåcu apariÆia çi coborî un enormcîine gålbui, îndreptîndu-se indolent, ca-ntr-un inedit duel întrepistolari, în lungul stråzii, cu taxiul pe urmele sale.

Iar cînd taximetrul, în sfîrçit, accelerå încercînd, din råspu-teri, så îl calce, dulåul, mai sprinten, se çi refugie, schelålåindbatjocoritor, într-o gurå de canal fårå capac, råsåritå, ca prin minune,în dreapta sa.

Genel încercå så dezgheÆe atmosfera, pe care tot el, înainte,o împuÆise çi-o încordase.

– Pe cîinele Çopîrlacu... despre care merge zvonul c-ar fi fostpensionat de la Moçi sau de la Circ, nu-l poÆi buçi cu una cu douå,recunoscu cu sportivitate çoferul.

Îçi aprinse de la bricheta de pe bord o Carpalå, måcar pentrua mai atenua din mirosul de intestin.

– A fost o perioadå în care dimineÆile îmi strîmba aripile. Laprînz, îmi paradea farurile... Iar serile, dacå n-aveam ghinion, îmifleçcåia doar amortizoarele... Anul trecut, toÆi taximetriçtii dinsector am organizat chiar un campionat de cålcat cîinele åsta...

Dupå trei etape – trase-n piept, îngîndurat, Genel – cincidintre noi luam virajele direct din spital... Doi dezmorÆiseråCrematoriul, pe motiv cå fuseserå incineraÆi çi cå fuseserå decla-raÆi morÆi. Patru ieçiserå cu transferurile pe Maçinile de Gunoi, dela Primårie.

Iar altul, cel mai slab de inimå, s-a cålugårit... Adicå s-a anga-jat la vopsitoria asta de obiecte de piele, unde îi cîntå în strunålui bestia. Çi-l hråneçte acum de trei ori pe zi, pe Çopîrlac...


çi care din ei compune o poezie mai bunå, s-a procopsit. Faptapentru care s-au cotonogit, a lui e...

D-aia çi çade dråcimea çi îngerimea, cu urechea lipitå, cuscuipat, de mintea omului, cunoscîndu-l pe om mare meçter laîntocmit vreo poezioarå sau cîntec. Så i-o çterpeleascå din primaçi, çterpelindu-i-o, så-l facå mai iute chisåliÆå pe adversar...

Tu ce pårere-Æi faci, puturosule? La viaÆa ta, te-ai învrednicittu så-Æi înveÆi creierul vreo poezie drågålaçå sau vreun cîntecel?!...

Taximetristul afiça o tåcere orgolioaså, debordînd de superio-ritate. În bomba unde-çi îngropa leafa, la „Gîndacul råsturnat“,devenise legendar pentru chipul în care, amorsat de båuturå, îçiaçternea un colÆ al feÆei de maså peste moalele capului çi cîntadirect înÆelegåtoarelor picioare de lemn ale mobilierului.

Se dådu greu la urnit, interesîndu-se expert çi scurt, printredinÆi.

– Îl çtii pe åla cu:

Aoleu, îmi pierd controlulCînd çi-azvîrle må-ta Æolul!...?

– Îl çtiu, admise Ho diábolosscîrbit.– Dar pe åla cu:

Nu credeam så mai surîziCînd îÆi simÆi chiloÆii uzi...?

– La silabå, recunoscuhas-SatanîngreÆoçat. Eçti vulgar.– æi-l dilesc pe åsta cu:

...C-ai o crupå cît marfarulMi-ai bulit imaginarul...?

– Nexam. Nu. Nu mi-l dili.–N-o så-mi zici cå l-ai geandi çi p-åla bisericescu... Îl gean-

deçti çi p-åla bisericescu cu „De-aç avea un milimetru“?


– Dacå nu cauzeazå la vorbårie, moçule, Æi le introduc neapå-rat, completå Genel în locul pasagerului. Ce-i åla diftong?... Cåce e alea inipÆialene-am låmurit...

– I-am jurat. M-am pus în genunchi. Mi-am låsat så curgå opicåturå de sînge, de la deget, pe o hîrtioarå de-a lui.

– Atunci de recunoçtinÆå i s-au destupat sinusurile...Din acea clipå, m-a tratat de parcå i-aç fi scåpat un copil

delaînec.„Plecasei cîine surd la vînåtoare, ochiosule... Fårå sfat de

tainå, case conspirative, adrese, manuscrise, sextant, mai departede Otopeni nu råzbeai.

Pentru a nu fi amågit çi sfîrtecat prin Preschimbårile de ÇapteZile ale Bucureçtilor, o cålåuzå te va purta în locurile vii aleoraçului. Te va scoate în traseele secrete. Çi te va depune pe liniasubÆire, nepericuloaså, dintre douå primejdii...

O nemaipomenitå cålåuzå Æi-a fost cåzutå la sorÆi... Deçuru-beazå-i tu repede, bidonaçului dopul, så descifråm ce tråsåturimorale are cålåuzitorul çi dupå care semne îÆi vei da seama cîndîl vei întîlni.

– Am încolåcit, cu dreapta, toarta striatå, – continuå Tarto-rul– din sticlå ieftinå, bulbucatå. Cu stînga, ajutînd la scurgereapiçcåtoarei beri în halba ce avea, curînd, så-l gåzduiascå çi pe inel.

Talmudistul s-a ciucit, pe vine, så descifreze.„...E un campion complex çi rafinat...“„Unde citeçti asta?“Çi mi-a relevat, reliefate în poleiala argintie, siluetele fume-

gînde parcå, ale unei retorte çi ale unui cuptor alchimic.„Pare un alambic de Æuicå“ am îngåimat eu.„Practicå o meserie transmigratoare çi captivantå“ mi-a decrip-

tat, plecînd de la un fascicol de lumini çi-un sector de cerc, ca oanvelopå, decupat dintr-o reptilå asiatå, stråduindu-se så-çi înfulecesingurå coada.

„E un biciclist“ m-am bîlbîit eu.„Sub o mascå de troglodit, te va conduce prin cele 100 de

porÆi ale înÆelepciunii, din care nici Moise sau Iosua n-au desfe-recat mai mult de 95. Haide. Maximum 96... Sedus de materie,

94DANIELBÅNULESCU

Cå hîr, cå mîr, l-au eliberat pe pehlivan, c-o macara çi c-unscripete, dintre copcile zidåriei, l-au ghintuit pe moment între fiareçi, în loc de-al mai îndrepta la comportament, cu stropçiri sauexcludere din OrganizaÆia de Bazå ori cu burnuzul, Cîrmaciul,dintr-o prost înÆeleaså solidaritate între marii artiçti, l-a paraçutatpe îndråzneÆ în scaun de redactor la cea mai balnearå çi toropitoarerevistå de culturå din Capitalå...

Pe revistå o chema Contemporanul, n-o poÆi silabisi, adoarmemusca, iar pezevenghiului nostru atîta osîndå i s-a pus: el så-i scrierevistei vocalele. Çi vine altul din urmå, mai scåldat la danturå,da’ tot båiat bun, Lavrentie Ulici, de-i adaugå revistei consoanele.Îçi zic unul altuia proçti çi se sparg de rîs...

Ei, ai priceput acum, puturosule, cå nu amorul, girafa orisåpåturile, ci Poezia are cea mai grozavå putere de pe lume?!... Cånumai ea, såråcuÆa, te întoarce de pe celålalt tårîm çi îÆi leapådå,la picioare, oricare dorinÆå îndeplinitå, ca ultimul cîine dresat?!...

æi-a plåcut cum a izbutit ea, mititica, så-i çterpeleascå åluiapunga cu rahat dintre degete, iar, în locul ei, så-l blagosloveascåpe estropiat cu puterea de a scrie versuri care çi pe îngeri îiuluiesc?!...

Se adunå îngerii, cîte cinci, cîte opt, în cåcaturile alea debaruri ale lor, prizeazå tåmîie pe nåri, se dezlånÆuiesc asupra unorpsalmi, ce aduc perfect cu niçte bluzuri çi, dupå ce s-au dezmorÆit,nu mai înceteazå a se minuna: „Doamne! Oare cum nu-l tråzneçteDumnezeu, dråguÆul, pe putredul de linguçitor?!...“ (Pentru cå,dacå e så fim cît de cît oneçti, de tråznit, nu-l tråzneçte.)

Iar, dupå ce se chiombesc, la maximum, 10-12 strofe, cureverul mai lung, pe care le azvîrle pehlivanul, ca din fund, pehîrtie, tot îngerii îçi råspund: „Poezia!! Poezia e cea mai necu-prinså minune de pe lume çi cea mai adîncå descoperitoare detaine!... Poezia dezleagå orice!“

De gîtul poeziei adevårate stå atîrnatå lumea spiritualå, açacum de gîtul femeii fåloase stå atîrnat bårbatul çi de beregata pîiniistå atîrnat cuÆitul de pîine!... Deasupra fiecårei fapte ce stå så seîntîmple, coboarå un demon însoÆit de un înger. Întrecîndu-se înpoeme puternice, så cîçtige pentru tabåra sa, respectiva faptå...


trece drept un epicureic. Un bårbat cu o mare poftå de viaÆå.Ispåçind cinci ani de pîrnaie din pricina baletului... Reguleazå,adicå, douå balerine...“

– De cînd le e interzis la balerine så se reguleze?– De cînd sînt transportate nu la sala de repetiÆii (cum bietele

au cerut), ci în pådurea Andronache, frîngîndu-li-se încheieturile,cu sîrmå de balot. Çi înmuindu-li-se fizionomiile cu cîteva carabe...

„Admistierile îi scurteazå douå hålci din pedeapså, îmi maidezvålui uscatul talmudist cîteva date despre cålåuzå...

În penitenciar, nåzbîtios, çi-o bagå în audienÆå cu diverçihomosexuali, formå de divertisment reprimatå de Codul vostruPenal. Dupå penitenciar, pentru a-çi face mîna, sustrage çi depo-ziteazå acaså, în balcon, 400 de litri de benzinå.

InfracÆiune de tot rîsul. Pentru cå, sub un dîmb afînat dincodrul Cernica, putrezeçte çi se lustruiesc oasele minorului MiluÆåCioroslan, trei ani, cålcat cu maçina, îngropat în tainå de cåtreaceeaçi cålåuzå a ta. Care, eliberatå dupå viol... se reangajeazå,prin mitå, la coloana auto „CåÆelu“, primeçte ecusonul 853, sefîÆîie prin Bucureçti precum cel mai trufaç taximetrist... Nu puila suflet antecedentele lui...

Un desåvîrçit cunoscåtor al mediilor prin care te va purta...Cu fiecare învîrtiturå de roatå, te pune mai aproape de cele

99 de înÆelesuri ascunse ale poeziei perfecte. Cu fiecare... zmuci-turå de volan – citi talmudistul pojghiÆa argintie – mai sigur veifi uns, întîi, drept tåtuc al oraçului... Apoi, precum îÆi prezic...

Iar, dacå vei fi mulÆumit, poate te vei îndura çi de el... Scurgîndlicoarea asta peste osemintele puradelului, topindu-i-le çi çtergîn-du-l de orice urmå de vinå. Punîndu-l mîna ta dreaptå în desfå-tårile la care ai så ajungi. Dar, pînå atunci, vorbindu-i, pe limbalui, pentru a te crede. Burduçind, cu teancuri de bånet, buzunareletaximetristului odios... cu mutrå de caniç jupuit... scåpårînd depofte dupå muieri, înçelåtorii, bårbaÆi... Çi purtînd potrivitul numede æaca Genel...

Taximetristul odios nu se låså înså impresionat cu una,cu douå...


De maldårele de lighioane ce-i zmîrÆîie acum în ureche.De remorcile de spirite ce i se îmbulzeau nopÆile pe meninge,

ca ordinarii pe maidanele påråsite. Optsprezece zile çi luni s-a tot råzboit spiritul lui Cristi så

intre înapoi în propriul såu corp. Milogindu-se, låcrimînd, implo-rînd çi cåznindu-se så împingå din trup afarå firul de pår al muståÆii,al pieptului çi al burÆii, transpiraÆia, saliva çi piçatul...

– Adicå nu fåcea numai så creascå metale... În pauza de lametale, Cristi åsta, al PoeÆilor, dådea drumul çi la cîte-un pipi fier-binte pe pantaloni...

– Cristi al PoeÆilor, ceea ce nu-i deloc neinspirat spus... Da.Pe de o parte, le scotea, le împingea în afarå. Pe de alta, el, unulnu izbutea, încå, så intre...

De abia printr-a nouåspråzecea, un înger-îngeraç, cum a çiscris nenorocitul mai tîrziu, a ajutat så alunece, ca pe o coadå dezmeu, unså cu såpun, în interiorul trupului lui Cristi, sufletul såu.

Dar, din sforÆarea aia, i-au ieçit lui Cristi ochii din orbite.De la efort îi tremurau lui Cristi braÆele de la încheieturi. Din

încordare, un sfert din spiritul lui Cristi a råmas så adie pe afarå.Îl simÆi, cînd te apropii de el, cum te înalÆå 20 de centimetri dela caldarîm çi-Æi fîçîie peste faÆå ca o algå...

Çi despre tipul åsta – fåcu Ho diábolosvocea conspirativå,Aplecîndu-se mult înainte, ca çi cum tot ce povestise pînå acumar fi fost o joacå çi de abia acum ar fi fost el pregåtit så afle ade-vårul adevårat de la çofer. Taman despre Pontif susÆii tu cå habarn-are despre poezie çi cå orice hîrtioarå pe care pune mîna devineneîntîrziat çtersåturå la fund?!

– Påi, nu?! N-ai zis chiar tu cum s-a fåcut de fecale?! Ce måfreci atîta la melodie cu degeråtura asta? Oi avea vreo bucurie lael?! Ia uite la çcolåriÆa asta de vreo 12 ani, ce mîncårime vede întredegetele mari de la picioare! Asta-i atît de bunå peste doi ani, cåmerge çi-acuma!

Pe dreapta, clipi – fracÆiunea lui de secundå – fostul hotel„Luvru“. Cu firma lui preschimbatå aståzi inept în „Capitol“.

88DANIELBÅNULESCU

Pe stînga, bomboneria çi restaurantul „Capça“. Cu zidåriilepotrivite la fix pe tåpçanul unde, odinioarå, çezuserå tolånite lasoare fortåreÆele çi seraiul boierilor Cocoråçti.

Prin geamlîcurile aparÆinînd nålucilor acestor cåsoaie, sezårirå, pentru o clipå (pentru cine se dovedi vrednic så le zåreascå),cupele çi tåråçeniile de argint ale serviciului de maså. Instru-mentele subÆiate ale hårmålaiei de låutari. Paftaua frunÆii çi umeriiPulheriei Cocoråscu, iuÆitå, cåtre budå, de nevoile cafenii alecårnii. Trupul bålegos çi zburlit al ståpînului casei, VatracanCocoråscu, mînînd porcii dintr-un jilÆ, cu furtunul ciubucului decireç îmbrobodit în jurul gîtului çi cu piesa de chihlimbar, deintrodus în gurå, înçurubatå în fund.

Zece metri mai gios, pe mîna dreaptå, Casa Oçtirii.Tot pe dreapta, låfåindu-se ca o imenså pasåre Rock, deasu-

pra pivniÆelor arse ale banului RacoviÆå, MiliÆia Capitalei. – Hai cå te-am filmat, scåmoçatule, cå la sînul tåu, inima de

la nici-un cur de miere nu gåseçte vreo mîngîiere... O vezi p-aiacu ÆîÆele cît doi hectolitri de lipici cå ce boalå vede pe tine?...

– Çi dac-aç vedea-o?...– Oi fi bolnav la vreo paralizie, jerpelitule. æi-o fi plåcînd

så te joci doar de-a scåpatul såpunului, cu bulangiii de prin båilepublice... Eçti poponaut-çef, moçule?

– Par eu c-aç umbla cu portjartier de dantelå pe sub parpalac,jigodiosule?

– Nu se çtie ca påmîntul. Nu zic cå-i råu. De cînd te-ai urcat,doar de poezie çi de båieÆei mi-ai garibaldit... Îl iubeçti pe fiziculde la çantieriçti, scåmoçatule?

– Nu neapårat...– ...Cînd le zici pe poezii, simÆi cå Æi l-ar mîngîia cineva pe

baston?– Dacå e creaÆie autenticå, parcå-aç simÆi...– Çi de-ar fi creaÆie de ailaltå, mie poÆi så-mi zici... Eu sînt

ca tatål tåu, cînd e vorba så mårturiseçti cum Æi-ar place så facibaie cu buldozeristul. Nu te spovedi..., eu, la prima intersecÆie,te descarc.

Ori la cea mai adîncå mlaçtinå cu caralii te arunc...


În realitate, nu erau nesfîrçit de multe palate. Ba, dacå eraicît de cît cinstit, trebuia så recunoçti cå, dimpotrivå, Podul Mogo-çoaiei duhnea de bodegi. În ceafa fiecårui pålåÆel, în cîrca oricåreibibloteci, fie ea academicå sau universitarå, atîrna çi îçi bålåbåneafundul murdar cel puÆin cîte-un sac de bodegi.

Dar nu niçte bodegi tåioase, adulte, grosolane. Ci niçte bode-guÆe simpatice, neajutorate, peltice, în visteriile cårora adevåraÆiicetåÆeni fini îçi vårsau, cotidian, adevåratele pensii alimentare.

Çi în stranele cårora, påtrunzînd çi miluind în jurul tåu, tova-råçii de pahar, cu piciorul, trezeai nu proteste, ci admiraÆia pupå-cioaså a celorlalÆi muçterii, încîntaÆi de halul în care umblai detroçcånit încå de la ora aia din dimineaÆå.

De altfel, prin zonå, nici taximetristul Genel nu-çi saluta altfelcunoscuÆii, decît cu podul palmei rulat în jurul unui påhårel ima-ginar, pe care-l ciocnea de la distanÆå cu celelalte påhårele nevå-zute, ridicate cåtre el din stradå, din ganguri, din demisoluri, dela fiecare colÆiçor de oraç, de cåtre spuma båutorilor profesioniçti.

Chiar Diavolul alesese, pentru a citi din poezia lui CristianPopescu, în armonie cu peisajul, un fragmenÆel intitulat „Localfamiliar“.

– ...„Toatå familia mea benchetuieçte la «Local familial».Bere. Låutari. Antren. Mama aduce liliac alb în halbe. Veriçoare.Toasturi. Bunicul, dupå tejghea, ascute cuÆit pe cuÆit, priveçtebuchetul de liliac, rîde, ascute: hîrçt, hîrçt, cuÆit pe cuÆit. Într-uncolÆ, un Æigan îçi înmoaie vioara în halba de bere ca pe un miezde pîine. [...] Mama se-nvîrte printre mese, veselå. ToÆi o ciupesctandru, o mîngîie, o strigå...“

– Ai dracului!... O ciupesc pe mama lui åstuia çi el se bucurå!– ...o mîngîie, o strigå. [...] Berea scîrÆîie-n halbe, scîrÆîie

pozele pe la încheieturi. [...] Mama serveçte, pårul ei se revarsåîn bucle blonde peste marginile halbei. Toate rudele îçi trec mînaprin el înainte de a bea. Fluturå rufele pe frînghie deasupra me-selor din «Local familial». Toatå lumea e adunatå. Bunicii meidin flori, måtuçile. Mie îmi aduce mama cei mai bine fåcuÆi mi-titei, aduce liliac în halbe la «Local familial», unde toatå familia


cu cîrligul pe portofel). Talmudiçtii aia, zic, poartå înfåçuratå, înjurul degetelor, cîte-o sîrmå...

– Åsta dezavua sîrma... Nu se prea dådea în vînt dupå ea...Pe inelarul såu se råsfåÆau, cizelate, 5,09 grame de argint

curat. Råzuite, pare-se, de pe spatele oglinzii pe care Moise çi-oaçternea peste chip, atunci cînd îi era îngåduit så urce så seîntîlneascå, din vreme în vreme, cu Dumnezeu, pe pantele pråpås-tioase ale muntelui Horeb...

Ai vreo bånuialå ce capacitåÆi putea avea podoaba aceasta?Cînd dådeai drumul inelului pe fundul unei halbe de bere,

bijuteria se dizolva. Argintul såu se ridica la suprafaÆå çi reflecta,în smalÆul såu topit, numele çi actele celui ce, la sfîrçitul unei noimii de ani, va intra, iaråçi, în ståpînirile poeziei perfecte...

Pentru cå asta era påsårica talmudistului.Propåvåduia, din douå în douå mese, cå, la-ncheierea fiecårei

mii de ani, cineva va intra din nou în graÆiile textului perfect çicå, prin puterile textului sacru, va guverna, o anumitå vreme,lumea, înainte de a dispårea çi el, ca persoanå, çi textul...

Eram atît de neconsolat pe chestia asta, încît må ustura în cot.Polizam destul de çucårit deci, cå nu råzbeam så guvernez

nici la masa mea, reperînd între timp stîrpitura cum se insinualanguroaså cåtre mine, dar nereperînd-o cînd, iute de labå, mi-aslobozit tinicheaua în halbå.

Nu l-am cîrpit.Mi-a demonstrat chiar atunci, în stolul de argint ridicat deasu-

pra clåbucului berii, cå descoperitorul poeziei perfecte va aveafix numårul çi seria mea de buletin...

– Arasel! Aici trebuia så-l cîrpeçti... „Pentru ce, scafarogule,så nu aibå seria çi numårul meu de paçaport? Påi, ce, sîntem înRomânia?! Nu drojdim bere în Mozambic?“...

– ...Aclåtinat de trei, patru ori halba, de çi-a strîns, de prin toatemoleculele berii unde se-mpråçtiase, inelul la loc. L-am auzit reci-tînd una din çmecheriile lui talmudiste. Çi, cînd çi-a dizolvat iaråçibelciugul în halbå, ca pe-o pastilå de calciu efervescent, în poj-ghiÆa lui au apårut imprimate çi numårul çi seria mea de paçaport.


lui – un ins, Cårtårescu, al cårui pontificat fusese apreciat dreptcel mai împlinit al ultimelor zece...

...Pe numele såu laic, noul Papå al PoeÆilor a fost slobozitpe Påmînt, så joace joace sub tricoul de Cristi Popescu. Este înalt,dolofan, iubåreÆ, agitå o mustaÆå de grenadir. Are douåzeci çi nouåde ani. Pe întuneric, aura sa de splendoare se zåreçte, fårå greutate,de la treizeci de paçi...

La treisprezece ani, îçi începe iniÆierea în regala artå a poe-ziei la Palatul Pionerilor, sub autoritatea unei poete oÆelite subzodia nefastå a Proletcultismului: Veronica Porumbacu.

Dupå douå çedinÆe de încålzire, învåÆåcelul îçi ridiculizeazåmaestra.

La çaptesprezece ani, încaseazå cel mai teribil cap în guråpe care destinul putea så i-l dea: moartea lui tac-su.

Din care sårmanul Cristian nu-çi mai revine, pînå cînd nu-çipierde, pe rînd, çi parcå în duçmånie: cåminul (fiindcå, între timp,se cåsåtoreçte), çcoala, bietele înclinaÆii muzicale, casa în carelocuiau...

– Adicå nevastå-sa, båçinoasa, îl påråseçte? exclamå bucurostaximetristul, vîrîndu-çi nasul în ciorba singurului subiect pecare-l pricepea.

– Au existat unele neînÆelegeri! Îmi place cum gîndeçti. Nue prea confortabil de convieÆuit cu Cristi... De fapt, tot nevastå-sarevine çi-l îngrijeçte, cînd, ca o încununare a patimilor lui, actua-lul Pontif al PoeÆilor înnebuneçte...

La douåzeci de ani, sub privirile înfricoçate ale puÆinilorapropiaÆi – doi la numår – mama çi sora, Cristi Popescu îçi aban-doneazå trupul în ghearele unei aberaÆii nervoase. Spiritul såuhålåduieçte pe tårîmuri secrete, unde deprinde cuvinte care fac me-talele så creascå, precum plantele. Cuvinte care vindecå bolnaviide ameÆeala pe care o då nostalgia. Çi cuvinte care însufleÆescmanechinele çi statuile, momindu-le çi încurajîndu-le så se ridiceçi så se plimbe prin afara oraçelor...

La întoarcere înså, spiritul lui Cristi gåseçte locul ocupat de ci-rezile de gunoaie care începuserå så i se reverse încet pe sub unghii.


Sun çi zic: „Tovaråçii plutonieri! Pînå cînd så-l låsåm pejerpelit så momeascå, cu rimele lui de doi bani, pe fierar-beto-niçtii?!“... Cînd te låudai cå Æi-a picat prima oarå pata pe poezie?

Has-Satanîçi expedia exclamaÆiile de jubilaÆie turisticå, învreme ce, cu dreapta, haçura ariile stråvechi ale mahalalelorSåpunari, Scaune, Cavafi çi Pescari. Încurcåturi de ulicioare bro-dite pe hårÆi, ciuruite de timp, întårite de el cu dungile unui creionmecanic.

HårÆile erau din 1781, 1794, 1822 çi 1849, douå dintre eleridicate dupå gravuri în aramå.

UliÆele dulci çi întortocheate ale Såpunarilor çi Pescarilorstrîngeau la sînul lor, clåtinîndu-l prin terenurile virane çi grå-dinile cu zarzavat, un pîrîiaç, ca çi cum un båçtinaç ar fi strînsun fir de orzoaicå între måsele.

În contul izvorului, care atîta îl înfrigura, însemnå laculBulindroiului, o baltå cu apå posacå çi puturoaså.

La vårsare, cîrmi o cruciuliÆå peste dîmbul din vecinåtateacîrciumii lui Laharie Tralala.

Unde piçca pergamentul cu vîrful creionului, locul atins sesucea ca o piele uscatå de gåinå çi fumega. În vinilinul plafoniereiDaciei 1300, dupå atîtea piçcåturi, mai-mai se impregnase mirosde fripturå. Genel nu zårea ce face åla în spate çi clåmpånea camîn sec. Diavolul îçi înålÆå, dupå o vreme, pupilele de peçte fiert,cufundîndu-çi-le într-o ceafå nåclåitå de taximetrist.

– Ce bodågåneai acolo, puturosule?– Cå degeaba, dupå ce o så te prindå cå eçti curist. O så te

mai implori tu de ei så nu-Æi strîngå coaiele în tocul de la uçå. Înarest la miliÆie, toÆi curcanii e obiçnuiÆi så li se adreseze frumos:aça cå nimeni nu te-ascultå... Cardeçte-i mai bine lui fratele tåu,ca så çtie cum så te scape. Cum s-a aprins în tine tårîÆa dupåpoezie!...

Clientul, så-l pici. Nu pårea prea convins cå trebuie såpovesteascå.

– Så tot fie paiçpe luni...Çi Tartorul, încå îndoit, strecurå o privire îngrijoratå spre ceas.Genel nu çtia cum så-l stîrneascå. Så nu se opreascå.

90DANIELBÅNULESCU

mea benchetuieçte...“ ...De altfel, «Localul» are, ca popa, 36-38înÆelesuri ascunse...

Ho diábolos citea cu voce baritonalå, suplå, bine antrenatå.Corzile vocale fårîmiÆau coloana de aer expulzatå de dia-

fragmå. Limba se arcuia pe plançeul bucal.Buzele rotunjeau fiece sunet.Sus, pe tåblårie, Relu çi Doru îçi lipiserå urechile de plançeul

capotei, så nu scape nimic din ceea ce se rostea cadenÆat înåuntru.Genel se freca încetiçor de spåtarul banchetei, så-çi culce la locfirele de pår ce i se zburliserå pe spinare.

– ...?– ...– Ei, Æi-a surîs ?... Ce pårere Æi-ai fåcut de poezie, jigodiosule?– ...În viaÆa mea n-am întîlnit un tip aça beat çi care så batå

atîÆia cîmpi. Çi care s-o ia, atîta, pe aråturå... Påi, d-aia te duci tula «Local», ca så te rînjeçti cum toÆi beÆivii se pipåie cu må-ta?! Çichiar de te rînjeçti... Rînjeçte-te!... Dar så nu fii în stare så nimereçtitu, acolo, atîta amar de vreme, vreo singurå stricåciune de rimå?!

– Ce vorbeçti?!– Asta nu e poezie. Asta e çtersåturå la fund!... Orice cîntecel

poartå vulcanizatå, la turul pantalonilor lui, cîte-o rimå... Rimae un soi de chiloÆel. N-ai slip, n-o întinzi la plajå... Cine te-apåcålit pe tine, scåmoçatule, cå jerpelitura asta de vorbe e poezie?

Fåcînd creÆuri „laba gîçtei“ pe la colÆul ochilor, has-Satantoarse melancolizat, se-ntinse çi sfîrîi ca o salamandrå.

– Mai må asculÆi?– Ca pe glasul lui pårintele Birizdael. Care, ori de cîte ori

descleçteazå gura, så tîrguie sau så dråcuiascå la vreo påcåtoaså,o încurajeazå pe gudulancå prin vorbele: „Tu ai supt-o cel maibine, nevinovato!“

– Pe la începutul anului de faÆå – demarå visåtor Diavolul –un consiliu de 12 înÆelepÆi... l-a numit în tainå... pe autorul dincare Æi-am citit, drept noul Papå al PoeÆilor pe anul în curs.

...Se zice numai. Ar fi fost desemnat drept cel de al XIX-leaPapå al PoeÆilor. Iar iradierea sa spiritualå trebuie så fi fost sub-stanÆialå, dacå l-a detronat, fårå cine çtie ce zguduiri, pe cel dinaintea


– E adevårat, pituliceo! N-o fîsîi tocmai acum... Fir-ar ei aidracului, ce-a putut så le treacå prin cap. Paiçpe luni!...

– În baborniÆa de cîrciumå... în care îmi polizam minÆile...Has-Satan mai scurse o ocheadå spre ornic. Cadran mare,

viçiniu, douåzeci çi patru de rubine, trei limbi. Într-adevår, toatåviaÆa în România era timp berechet.

– Deci îÆi cam polizai minÆile. Ce nenorocit!...– ...în care îmi polizam minÆile – imediat ce-o degajam din

çantierul åla, despre care îÆi spuneam, din Mozambic...Deci acolo stîrmocea... çontåcåia de la maså la maså, scurgea

båutura din pahar în pahar, un celebru talmudist iudeu... cedezvåluia çi dînsul, oriçicui, cå într-o poezie perfectå çed zidite99 de înÆelesuri ascunse...

– Ei, batå-te så te batå, spurcåciune, aça mai vii pe-acaså...Care vasåzicå ai pus ranga pe talmudist çi te-ai îmbolnåvit de la el!

– ...Eu, pe vremea aceea, nu må prea omoram cu dezvåluitul.Aça cå, ori de cîte ori îl presimÆeam apropiindu-se de separeulmeu, cu chef så-mi dezvåluiascå puÆin, îl mai bruftuluiam...

– Ceasul råu! V-aÆi bruftuluit, cît v-aÆi bruftuluit, dar pîn’ laurmå v-aÆi plesnit în microb.

– ...Numai cå, într-o searå, dupå ce polizasem suficient, insta-lîndu-må într-o confortabilå zonå de febrilitate intelectualå, Æîçneçtescurt, cåtre mine, bijuteria de talmudist. Bålmåjeçte ceva. Îçi agitacicatricele. Çi-mi aratå pe degetul mijlociu un inel...

– E-te, fleoçc!– Çi îmi zice: „Ochiosule!“ (pe motiv cå nici el nu izbutise

så må priveascå niciodatå în ochi) „Ai tu habar, måcar cu creierulmic de pe tine, ce sculå de preÆ port eu aici?!...“

– Un inel! îi spun eu.– „...Mi se pare firesc så fie un inel. Cå doar nimeni n-ar Æine

încolåcit pe inelar un cazan cu rufe......Indiscutabil e un inel. Misterios ar råmîne materialul din

care a fost turnat... Ai idee din ce-a fost turnat?– Unii din talmudiçtii pe care îi frecventez eu, zise Genel (din

åi de-Æi sorb, una-douå, votculiÆa risipitå pe muçama ori Æi-l agaÆå


Numai pentru a prinde puteri, înainte de a se avînta pe stradaPolonå, segmentînd Bulevardul Carol, depåçindu-l çi inundîndmaidanele din prejurul spitalului ColÆea, alcåtuind acolo Mareabaltå de la Carvasarasau Balta Våmii.

Cotlon de apå din care gîrliÆa, culcînd la påmînt mirosurileiuÆi ale buruienilor, evada, poposind pe ulicioara SfinÆilor, scåpaîn Pescåria Veche (mai tîrziu strada General Florescu), lingînd,ca pe acadele, fundaÆiile hanului Berevoieçti (niçte cåsoaie Æes-toase, amarnice, fårå multå carte, pråvålite ca din ceruri ori smulsecu echipajele de catîri de prin pietråriile altor tårîmuri).

Cotea pe dinapoia altarului bisericuÆei Råzvan, mînînd, de lacoadå, flotilele de gîçte, peste zona stråzilor Stelea Spåtaru,Decebal, Armeneascå, Paleologu çi bulevardul Hristo Botev.

SecÆionînd Podul Tîrgului de Afarå (Calea Moçilor).Tåind de-a curmeziçul Ciçmeaua Seacå, pînå la numårul 18

(niçte alea de zåplazuri ursuze pe care cucuvåia doar bålåria, çipe întinsul cårora vråjitoarele îçi învåÆau så vorbeascå, cu glasurijoase çi înfundate, tîrnurile de çerpi).

Se scurgea dintr-un capåt al altuia al ulicioarei RaduluiCalomfirescu (unde de abia cåtre 1912, localnicii fost-au împie-dicaÆi a-çi mai paçte vacile în interstiÆiile caldarîmului). Osteneaprin curÆile stolnicului Gligoraçcu, prin grådinile de zarzavat alefraÆilor Çantalioru, adunîndu-çi puterile pentru a se revårsa, printregropile de lut ale polcovnicului Zamfir, pe primele pojghiÆe depietre cubice ce placaserå, parcå în glumå, grumajii UliÆii Vergului(Calea Cålåraçi).

De unde nevåtåmata Bucureçtioarå, pîrîiaçul-mireaså, sescurgea (cînd nu primise încå antonimul nume de familie deCåcata) prin copåile mahalalelor Olari çi Olteni, prin cele alenåråvaçei UliÆii a lui Vasilache (strada Labirint) çi mai la vale, princele ale JitniÆei Vechi (din strada Sf. Nicolae JitniÆå), fostelecåmåri cu bucate ale CurÆii Domneçti.

– Mofturosule...– Hep!... råspundea neparticipativ omul volanului.– Calc-o çi cåtre stînga... Tai-o çi cåtre grajdurile boierilor

Hereçti.

100DANIELBÅNULESCU

Pe capotå, recåpåtîndu-çi vlaga, Relu çi Doru îçi reexpediaubezelele çi bileÆelele lor cu propuneri de întîlnire cåtre niçte gagicigålbioare, fålcoase, cu taliile rochiilor, moçtenite de la surorilemai mari, alunecate sub çolduri çi care scårpinau, måturînd cudegetele încîrcite ale unor tîrnuri de nuiele, båtåturile curÆilor.

N-aveau ele timp de întîlnire, deçi tocmai timp de întîlnirearfi avut.

Genel trase maçina, de håÆuri, în faÆa unei viliçoare cu portiÆadeschiså. Cu ormamente çi nu çtiu-ce-uri turceçti.

– Ma-mare... – strigå cåtre curte lighioana de taximetrist –m-a rugat vecina de la un coleg s-o ajut så-çi mute cåruÆa asta cuboarfe pînå la strada PERONE... Ce zici, så i-o mut?

– Mutå-i-o, românaçule, cå, dacå tot te-ai îndurat pînå aicea...Cå dacå i-oi mai muta-o înc-o stråduÆå, la stînga, e-un mizilic...

Strada PERONE era o ulicioarå, tipic såteascå, în plinå Capi-talå. Cu oi, raÆe, gîçte, curci, cu plantaÆii minuscule de porumbçi pavatå în pietre de rîu.

Genel deschise portiera taman în vecinåtatea unui moçulacheferchezuit, imobil, cu muståÆile råsucite în formå de gondolå, lavestå cu ceasornic cu lånÆug de tinichea, scos santinelå, lîngå ooalå de sarmale, plinå cu cornete de seminÆe de dovleac.

– Muçchiulosule, bågå clanÆa æaca, gåsesc eu la numårul 244pe... numita...? (Çi chiombindu-se în bilet) Pe numita Maria O....nu ...Maria C. Nicolici?

– O gåseçti unde vrea ea, articulå centenarul cu greutate.– Dacå-mi zici, la cinstealå, dacå cuibåreçte la 244. Ori domi-

ciliazå la 246... CetåÆeanul din spate poate-Æi cumpårå jumåtatedin bagaoaia cu seminÆe.

– Nu stå nici la 244. Nici la 246... Iar seminÆele nu-s devînzare... Mi le-a dat madam Nicolici så le scot la tratament, petrotoar. Au beteçug. Poate trece umbrå de stråin peste ele çi lereparå.


Cu toatå istorioara sa, Genel nu dezgheÆå atmosfera.Deçi în miezul zilei, taxiul orbecåia pe stråduÆe tot mai povîr-

nite, palmate de clådiri ce çtiuserå triça timpul, încumetîndu-seså absoarbå, pe traseele lor neînÆelese, tot al treilea trecåtor saumaçinå, pentru a-i scoate, dupå secole de adîncå uitare de sine,taman cåtre sud... între galioanele de zidårie ale zonei Lipscani,jucîndu-çi sau ciocånindu-çi între ele provele. Ori, håt departe,fåcîndu-i så aparå între rubedeniile lor, spitaliceçti sau diavoleçti,înçiruite în întinderea stråzii Plantelor...

– Unde te duc? întrebå, pentru prima datå, alarmat, condu-cåtorul vehicolului, la o orå çi zece minute dupå ce pasagerul îlfluierase çi i se încolåcise între canapele.

Has-Satan se înclinå înainte çi, încercuindu-i celuilalt capulîn menghina palmelor, îi vîrî, fulgeråtor, limba sa lungå, pupå-cioaså çi scormonitoare, de-a lungul reÆelei de tainiÆe ale urechii.

– Ce-Æi paså? Frige-o normal!... Du-må unde çi-a înÆårcatdracul copiii!

Au fript-o normal, încå jumåtate de orå, prin babilonia çipråfåria întregului centru istoric al Bucureçtilor.

Genel resimÆea persistent cum limba solzoaså a Procletuluiîi linsese cornetele osoase ale cavitåÆii nazale, îi desfundase sinu-surile çi canalele, îi ondulase cartilagiile. Çi, ieçindu-i pe parteacealaltå, i se açezase, muçchi tegumentos, så zacå alåturi de limbasa, precum doi dulåi somnoroçi, pe plançeul vascularizat alcavitåÆii bucale.

Pe la ora 15,20, Ho diábolos îl mînå printre casele indisci-plinate, neconstruite în linie, ci dupå profunda çtiinÆå a bunuluiplac, de-a lungul curÆilor garnisite cu troace, coteÆe de porumbei,automobile stricate çi hîrdaie, cåtre gurile pîrîiaçului Bucureç-tioara. Adicå de unde Bucureçtiul, cu asfalturile çi cartierele lui,Æîçnea, în jeturi cristaline çi råcoroase, direct din påmînt.

Dådurå ocol, tartorul evaluînd, din maçinå, suprafaÆa actualeiGrådini a Icoanei, cu tufiçurile zburlite çi platanii ei, turnaÆi parcådintr-o sticlå verzui-albåstruie, rotunjitå ca fildeçul, unde, pe vre-muri, båltea vråjita apå a Bulindroiului, sau, dupå cum era alintatå


Genelul parçiv încremeni o clipå, cu stråinul în spate, cubåsånåul puicuÆei spre el, cu capåtul curelei în mîini, apoi bîiguiîncurcat:

– Påi, nu eçti tu, çantalio, madam Nicolici?– Cine zice?...– Eçti, få?– Eu?!– ...Nu-i, få, nimic, atunci, cå nu eçti... ia, zgîrceçte-te aça!Çi-o pîrîi, låsîndu-i-se cu toatå greutatea palmei drepte pe

ceafå çi cåutînd s-o frîngå de mijloc. Nåsoasa, cu poftå så-l întå-rîte, se råsucea çi se podea sub el, ca o cotoaicå-n cålduri.

– Te-am simÆit la defect! zise åsta, care-o înclinase pîn-ofåcuse så-çi atingå, cu capul, buricul. Pagubå în ciuperci... Darcum zici tu cå te cheamå pe tine?

– Gabriela P. Mocanu, voinicule.– Ehei, Gabrielo, iarå eu bag acuma, la tine, în viteza a IV-a.

...Cå så nu te plîngi c-a trecut aiurea anul åsta. Pînå o fi ne aråÆiunde stå madam Nicolici...

Rar îçi descleçta æaca guriÆa så mårturiseascå despre toateputorile, cå nu le båga, neapårat, direct în viteza a IV-a.

Ploile de împreunare i le stricarå înså clåmpånitul unui clo-pot, agitat cu bruscheÆe, de undeva din adîncurile de velur alecasei, ca de pe platforma unui tramvai cu cai. Dangåt de clopot,însoÆit de o voce tåioaså, ce ar fi putut trece cu greu drept unade muiere, joaså, uçor råguçitå çi melodioaså, o bunå voce de jazz.

– Gabi Gabrielito, sifilitico çi deshumato! Ai stors, dezarti-culato, vålmåçagul de ceapå?... N-am auzit nici pînå acum, pestecåpåÆîna de ceapå, trîntiturå de uçå...

Fåtoaca Æîçni, cu carnea dosului fåcînd o dulce plescåituråîn aer, precipitîndu-se cåtre tocåria uçii prin care se ivise çi unde,înconjurînd bulbul unei sonerii încastrate în acel toc, îi apåså,drept råspuns, butonul de trei ori.

O datå cu punerea din caså a diagnosticului de sifiliticå pen-tru fåtoacå, interesul lui Genel faÆå de nåsoaså se deteriorå simÆitor.

– OrdonaÆi, doamnå... percutå slujnica.


La suprafaÆå, Diavolul se topea de încîntare, ca o bucatå deunt, pe tåblåria încinså a vestigiilor... Sorbea cu ochii dupå çar-miere çi dupå frontoane, examinîndu-le prin echerul degetelorråschiate.

Calcula.Îçi ghida çoferul cu pioletul bastonului. Închisese un ochi.Çi-o bufnise iar în fredonat.Dumica låutåreçte Ucigå-l toaca:

Gino, pune-Æi, cînd må scol,Aparat locomotor...

Cå te duc la TechirghiolCa så faci prostii pe hol.

Cu-Împåratul peçtilorÇi Spuma adîncurilor

...Cå te duc la Împåratul,Unde dregu-Æi-aç çi fåcu-Æi...

Calomniatorul dådu la ivealå din marsupiile trenciului unexponometru çi-o muzicuÆå, în çira spinårii cåreia, suflînd cunådejde, se acompania imediat ce gåsea o rimå reuçitå çi înaintede a da peste alta çi mai dihai.

Automobilul aluneca, precum un bric de såpun, pe traseeleaparent definitiv uitate ale gîrliÆei Bucureçtioara. La fiece meandrå,Guzganul trîntea cîte-o însemnare, cu indicii despre desfigurårileproduse de trecerea timpului, despre volumul imobilelor çi despreintensitatea fluxului luminos ce se råsfrîngea, la ora aceea, pesteclådiri.

Se învîrtirå în intersecÆia stråzii Dionisie Lupu cu arteraMaria Rosetti, unde, în negura hidrotehnicii Capitalei, dantelataBucureçtioara fusese ajutatå så se destindå într-un lac minimal –ochi de apå pe care-l repeta, 200 de metri mai la vale, în spatelebisericii Batiçtei, unde Bucureçtioara båltea, båtiçtea.


Cînd trecurå, prin poarta plumburie, în curtea de la numårul236, invizibilii demoni de cartier înclinarå månunchiurile tufelorînflorite de cindrel çi forsiÆia, în semn de supunere faÆå de Stå-pînul terifiant al Lumii. Fiecare plecåciune a nuielelor încîlcitestropea parcå, dintr-o legåturå de busuioc, cu o dîrå de apå fier-binte çi sînge, faÆadele cåsoaiei.

Din cadrul celei de-a treia uçi, situatå spre fundul imobilului,irupse o fåtucå brunetå, cu pulpe imense, cu un tricou viçiniu çic-un duçmancît toate zilele (un nas enorm), pe faÆa micuÆå.

– Cum te cheamå pe tine? o luå direct din servå Genel, elpe ea. Fårå a-i mai da rågazul så-çi ascundå cariile prietenoase subpielea subÆire a obrajilor.

– Habar dacå mai çtiu... se fîstîci galeçå gudulanca, întrebîn-du-se dacå n-ar fi fost mai intelectual så-çi fi îmbråcat tricoul mov.Oricum nevårgat, necangrenat de crustele sårate ale transpiraÆiei.

Genel se çi înfiinÆå în inima ei, înhåÆîndu-i çi palpîndu-içoldul jilav.

Palma îi era fierbinte, vocea de oficialitate plictisitå så totazvîrle tîmpitele în închisoare.

– Nu te strigå pe tine, cåtre searå, golanii la portiÆå: „NicoliciC. Maria, treci afarå ca så ne facem exerciÆiile de antiaerianåpetine“?

– Nu må strigå, piui deznådåjduitå fåtoaca. Nu mai må strigånici unul... Care cum strigå, cum împietreçte...

Ocna de taximetrist îi mai plantå trei degete sub beteliaînfloratå a fustei. Muståci hîtru.

Capitolul 4

STRADAPERONE

de gloate, Balta Icoanei, destul de adîncå, odinioarå så înece întresubÆiorile ei çi cal çi cålåreÆ.

Taman din acest binecuvîntat gîrlici izvorîse odinioarå çimåduva Bucureçtilor, gîrliÆa numitå Bucureçtioara.

Singura înjghebare de ape din lume cåreia i se dusese buhulde a izvorî, din Æårînå, direct descîntatå.

Ungînd, cu pîntecul ei, partea sfîntå a oraçului çi atribuin-du-i-se darul de a desfåçura, în curgerea ei, ca pe niçte covoare,douå maluri perfect transparente. Prin care, uneori, copiii, nebunii,poeÆii, fulgeraÆii, çi cålåtorii aleçi zåreau, la o adîncime de zecepoçte, în stråfunduri, pînå çi vîrtejele de pår din coafurile naÆiilorçi grupurilor de oameni ce-çi duceau existenÆa tainicå çi necomu-nicativå, adînc, sub oraç. Legendele zugråveau cum cei de susse uitau cåtre necunoscuÆii de jos, ca prin niçte acvarii.

Cu vremea înså, veselii bucureçteni nu ezitarå så facå chiarçi din neprihånita gîrliÆå Bucureçtioara, canalul colector al mur-dalîcului lor.

Mahalagii îçi deçertarå într-însa conÆinutul umblåtorilor.Såpunarii, cadavrele mîÆelor fripte.Måcelarii çi tåbåcarii îmbunåtåÆindu-çi aruncarea la Æintå,

o aglomerarå cu gogoloaiele resturilor putrezite ale îndeletni-cirilor lor.

Strat dupå strat, mormanele de gunoaie, moloz çi cadavre,sugrumarå deget dupå deget, gîrliÆa miraculoaså, preschimbîn-du-i – de pe la 1733 – renumele de Preacuratå în ocara, din ceîn ce mai adecvatå, de Cåcata.

BineînÆeles cå tot localnicii, prin murdåria lor veselå çi insis-tentå, biruiserå. Iar de pe la 1837, prin astuparea çi cicatrizareaei completå, Bucureçtioara nu se mai regåseçte pe nici o hartå.

Doar actualii dezgropåtori ai reÆelelor de canalizare aiI.C.A.B.-ului mai înÆeapå, cînd çi cînd, cîte-o vînå de påmînt viu,gras, miezos, îndopat cu împuÆiciunile asimilate, semn cå, pe subscoarÆele pavajelor centrale ale Bucureçtiului, mai pulseazåceva din inima pîrîiaçului care circumscria punctele descîntateale oraçului.


– Dar de ce, få? De ce-mpietreçte?... Ce le-aråÆi?Din încåperile podidite de întuneric çi de råcoare ale imo-

bilului se prelinse un clånÆånit dulce de clopoÆel. Nåsoasa îçi ciuliantrenatå bånuÆii translucizi ai urechilor çi, descifrînd semnalul,buzele îi citirå instictiv.

– Cugete dulci, bucuriile inimii... Asta înseamnå cå, deçi i-agåsit cooperatorului care a intrat vaca... pe motiv cå... hoÆii i-auÆinut-o pitulatå în mlåçtiniç, i-a îmbolnåvit cooperatorului vacade gîlci... Aça cå mai açteptåm o Æîrå så i-o çi vindice... çi pe urmå,må duc eu la dînsa ca så v-anunÆ c-aÆi sosit.

Genel, încredinÆat cå fåtoaca gråieçte în dodii, o proptise înzid çi-o adulmecå în anchior.

– Arasel, ce så te mai duci, nenorocita de tine!... N-ai zis chiartu cå e îmbolnåvitå de gîlci?!

Adulmecarea fu perturbatå de o nouå reprizå de sunete pro-duse de zdrångåneala unor instrumente mai puÆin cunoscute, depercuÆie, poate çi de suflat.

– Plåceri rare braÆ la braÆ cu necazuri uçoare... interpretåbruneÆica ceea ce påreau så transmitå revårsårile sonore... Întåråçenie e amestecatå çi ibovnica cooperatorului... Care, çtiindu-lpe cooperator zburdalnic la amor çi linguçitor dupå fuste, s-auneltit cu çeful de post... Ea så-i presare, în tutun, cooperatorului,magiun dråcesc çi så-i subÆie din energia Kundalini.

...Çeful de post så-i dreseze cooperatorului proces verbal çiså-l înfunde în puçcårie, pe motiv cå çi-ar fi ciopîrÆit singur vaca,fårå aprobarea Sfatului Popular... Çi aça, så se înståpîneascå çipeste casa çi peste ibovnica cooperatorului...

...æîrîiala de acuçi – explicå, de bunå credinÆå, fåtoaca – îmiporunceçte så zdrobesc, în tocul uçii, o cåpåÆînå de ceapå. Caceapa så plîngå çi inimioara ibovnicei dupå cooperator...

Cît despre alintåtura ce mi-ai început-o – turui gudanca, maimult råsfåÆîndu-se decît nesinchisindu-se cå, tot jumulind-o çiråsucind-o, çoferul îi sumesese complet poalele la spate çi sepregåtea så treacå, pe loc, la acÆiune – så çtii, de te-o prinde...

C-ai så zaci çi tu de pedeapsa, cu care îl zgruminecå pe çefulde post, chiar acuçi, de la distanÆå, madam Nicolici!...


105 B, cu perimetrul de susÆinere deplasat înçelåtor faÆå de celal bisericii çi ajuns cu schelåria lui actualå pe la etajul trei.

– ...Uite aici erau Scaunele de carne, butucii pe care vredniciitarabagii despicau çi despicau, într-o veselie, toate dobitoacelecare le picau în mînå...

Aici bufnea apa.Cînd nu mai pridideau så împingå gråmezile de måruntaie

lepådate în ele de la viÆei, puhoaiele Bucureçtioarei se råsculau,îçi såltau singure chepengurile råsturnate deasupra çi croite dinpodeÆe groase çi bulumaci.

Çi atunci, neîndreptåÆitele çuviÆe nåvåleau så punå ordine,dînd huÆa-huÆa, pe viiturile lor, pe puradeii înecaÆi din mahalaleleLucaci çi Udricani, cårîndu-i çi dînd lovituri înfundate, cu hoitu-rile lor micuÆe, în zidurile spåtarului Mimåcaru çi în cele alefonfåitului paharnic Nicolache...

Era de mirare cum nici un tablagiu, securist sau vreun bågå-tor de seamå, cåftåniÆi supraveghetori peste hoardele de çantieriçtimobilizaÆi, nu se desfåcuserå de lîngå baråcile vreunui punct delucru så-çi descarce înjuråturile asupra lor, ce cautå cu un taxiatît de neautorizat pe un çantier atît de neasemuit cum pårea acesta.

Neasemuit pårea, dar nici nu påreau gata s-o întindå dinincinta bombardatå. Peste fosta structurå labirinticå de stråduÆe,fusese såpatå çi fier-îmbetonatå noua structurå radial-concentricå,cu bulevarde precum Victoria Socialismului, Unirii çi LibertåÆii,Coçbuc-Izvor. Capete de bulevarde imense, placate în dale påtrate,mozaicate, semi-translucide çi pe luciul cårora tåråboanÆa pati-nînd, pentru o clipå, îi virå lui Genel culoarea naturalå, oacheç-gål-burie, a bucii obrazului, într-una precum a colii de hîrtie.

Bîjbîirå, o vreme, peste gåurile de çobolani ale picamerelor,pe sub benele suprasaturate cu beton ale macaralelor, picurîndîn jurul lor cu insistenÆa unei ninsori de fulgi metalici çi monstroçi.Çi dibuirå, într-o rîpå peste care artificierii erau pregåtiÆi så reversecurmåturile unui deal, plaja miraculoaså pe care, odinioarå, des-cîntatul pîrîiaç Bucureçtioara se vårsa cu vreo 150 de ani în urmå,

104DANIELBÅNULESCU

precum un çuvoi de curent electric, delicat çi constant, în cåmårilede apå ale petrecåreÆului rîu DîmboviÆa.

Pe aceastå plajå, îngroçatå de depunerile succesive ale sol-zilor geologici, îçi distribuise, desigur, în 1892, profesorul MinaMinovici, paralelipipedele sålilor sale de disecÆii, criminologieçi antropologie preistoricå, ale proaspåt înfiinÆatului såu Institutde Medicinå Legalå.

Pentru a însemna chiar punctul în care cele douå vîrtejuride apå îçi contopiserå cursurile, iniÆiatul Profesor înålÆase, dreptbalizå, Capela Institutului, cu hramul Sfîntului Mina, cu planulîntocmit în cruce greacå çi protejînd în subteranele sale un osuar.

DestinaÆia secretå de însemnare a punctului de confluenÆå eraîntåritå de dispunerea frontoanelor crucii, perfect orientate sprepunctele cardinale, precum çi de faptul cå, la anumite ore ale zilei,cele Opt Vitralii cu SfinÆi se gråbeau så-çi intersecteze snopurilede raze chiar deasupra lespedei centrale, prin care, tradiÆia sus-Æinea cå, o datå la 13 ani, un bårbat suferind putea coborî, întor-cîndu-se apoi cu o cîrpå umezitå, de respiraÆia zåcåmintelor ascunseale Bucureçtioarei ori chiar cu un ÆurÆure de apå tåmåduitoare.

La 20 septembrie 1985 înså, Marele Arhitect, desigur, între-rupsese toatå aceastå sfidåtoare trambalare a ÆurÆurilor de apåtåmåduitoare, råzînd complet de pe suprafaÆa påmîntului mai întîiCapela, apoi întreg ansamblul Institutului de Medicinå Legalå.

Dar de abia la al cincilea ocol dat pe marginile vågåunii, încentrul cåreia fusese clåditå Capela çi cu a cårei cliså îi fuseseråacum amestecate çi sfårmåturile, pînå çi lui Genel i se nåzåri, dinsenin, cå trage de volan, printre çirurile înalte de strane stråluci-toare, tåiate dintr-un lemn mai înmiresmat ca scorÆiçoara. Cåhîrjîie, cu barele neortodoxe ale taximetrului, månunchiurileaprinse ale candelelor, pereÆii de argint ai chivotului. snopurile declopote çi de steaguri învolburate.

Ori cå penetreazå, ca prin perdele, prin nålucile zidurilor,pictate sau mozaicate cu imensa frescå numitå PeripeÆiile Sfîn-tului Mina. Nåluci ale zidurilor demolate, care-çi rînjeau danturileori îçi tropåiau înveselite încålÆårile, ori de cîte ori li se pårea cå


– ...Au fost tipii åçtia aça boieri cu tine?!... Cotiza la tinecu gologani?

– Nix... Cel care aduna cotizaÆiile era Popa Stîrlici, de pestedrum, primul care-a introdus, în Valahia, vînzarea båuturii cuburta. Intra muçteriul la altar, plåtea cinci pitaci çi, de banii åçtia,putea så bea atîta tråscåu cît îl Æinea pe el burta... Dacå ieçea såse uçureze, înÆelegerea se spårgea çi, ca så intre înapoi, trebuiaså mai cotizeze alÆi cinci pitaci.

– Så te rupi în figuri, scåmoçatule?!Au ciufulit cu tåråboanÆa çi ultimele mahalale råmase neex-

ploatate: Mircea Vodå, Bradului, Cerniçoara, Traian, TheodorSperanÆia, ceea ce nu fusese încå doborît din Calea Dudeçti, dejatrecutå în nefiinÆå mahala a Sfintei Vineri...

Au socotit, au rîcîit, au cercetat, luînd pe rizurile anvelopelorcele mai tainice fire de praf ale Bucureçtilor: talazurile nesfîrçitede clådiri electrice, însiropate sub glazura unor decoraÆiuni infinitde variate. Cu ornamentele çi vitraliile stîngace. Cu anii fondårii(çi monogramele curbilinii) încrustaÆi cu ipsos pe pridvoareleînalte. Clådite din cåråmizi, urcate în cîrcå cu samarul sau urnitepe planuri înclinate cu bobul. Umbrite de starurile tufelor de liliac,ale ulmilor, teilor, castanilor çi plutelor seculare. Piçcate de harulunor bucåtårioare de varå atît de dulci, de parcå îngerii le-ar fiÆinut sub limbå. Pardosite (multe) cu pietre de rîu, în pieptulcårora, ca în tainiÆa unui ghioc, mai fremåta încå apa. Cu fîntînica uitarea de reci, cu ciçmele, coçare, coteÆe, saiele sau chiar po-rumbare. Cu foste pråvålii, frizerii, påstråmårii çi brutårii de car-tier, din care istoria iesea ameÆitå, raÆiunea nu-çi mai gåsea nicio raÆiune, iar moartea pårea cå-Æi aÆine calea doar pentru a te pipåicu degetele ei jilave pe sub cåmaçå...

În ÆîÆuca bisericuÆei Måmulari (douå turle octogonale, plantreflat, pridvor deschis în trei arcade çi în fresce cu demoni naivreprezentaÆi, uitîndu-se çi dînçii dupå cel ce-i studia din dosulgemuleÆului prost mançonat), has-Satan se aruncå în genunchi pepodeaua de tablå a Daciei 1300, båtu trei cruci mari çi se tîngui,cu zdrîng-zdrîng de acordeonist evadat de prin preventoriile deboli nervoase, doar în papuci çi cu bolile de pe el.


fiecare sugrumare de alee, fiecare Æumburuç de la hidrantul la caretrebuia så te racordezi, din prima, cu stropitoarea. Dacå nu leexplicai, prin staÆia radio, unde så-çi racordeze Æumburuçul, tecondamnau cå l-ai låsat så se facå scrum pe obiectiv...

Ajunsesem aça, så învåÆ numele de la oricare pisicå, desprecare caporalii din celelalte gårzi raporta c-ar fi îndeajuns de dispe-rate, încît så aprindå incendiu la uscåtoriile de bloc. Înghesuisem,în registrul sergentului de serviciu adrese, nåvåleam peste fami-lioanele de la toÆi fochiçtii, le cålcam în picioare puradeii çitransmiteam: „Så-i zici lui tac-to cå sîntem supåraÆi foc pe el!“...

Çi, harçti! Ca så çi låmuresc, îl çi frigeam cu Æigarea pe pura-del! Arasel! Aça cå, la viaÆa mea, am ajuns så-l cunosc mai la fixdecît pe osul din ciorbå, pe Bucureçti!...

– Foarte bine. Pune-må deci, întîi în strada PERONE...Undeva la numerele 224-248. La persoana cu datele scrise în bilet.

(çi Guzganul îi trecu pe stînga, în carabå, un porumbel dehîrtie)

Cå apoi te zgornesc singur, din nou, cåtre centru. La restau-rantul „Mårul de Aur“. Så ciupeçti pe socoteala mea oricîte pico-liÆe. Çi så despici oricîte oase de ciorbå oi putea!...

Spirit extravertit, æaca Genel întredeschise întîi muianul såpretindå cå strada PERONE e, probabil, o stradå inventatå la beÆie.Dar instinctul såu de taximetrist, mai sigur, l-a salvat.

Bîjbîi o vreme spre Pieptånari, pînå ce nårile sale cafenii,de ogar, îi interceptarå stråzii semnalele olfactive, iar cînd o loca-lizå mai precis, accelerå cåtre ea din toate puterile cutiei sale deviteze çi-a curelelor sale de distribuÆie.

Depåçi, în gonetå, Cimitirul Bellu.Croçetå, pe dreapta, Cimitirul Evreesc. Se înscrise pe Olte-

niÆei, menÆinînd pe-o laturå Parcul Tineretului.Coti, gîtuind viteza, pe strada de case Stoian Militaru, unde,

deçi aprilie, gospodinele tot mai dereticau de tåciuni scrumiÆi,pîntecele supt al sobelor de teracotå, çi unde-çi lepådau, tot dinzece în zece metri, cu gesturi ancestrale, peste gardurile cu uluci,fåraçele cu cenuçå, pe rigolå.


Echipe de måturåtoare çi de soldaÆi încårcau, cu lopeÆile,stampe, documente, hrisoave, chitanÆe de achitare a instalaÆieide gaze, carnete de sindicaliçti, cliçee de la botez, Æoale, lampadare,pungi de plastic, capete de påpuçi, obiecte de patrimoniu, dopuride plutå, çomoioage de vatå, în camioane militare, contribuindçi ele la atmosfera generalå de bombardament, prin faptul cå-çiclånÆåneau caroseriile.

În planul doi, o sferå imenså de pîclå çi suspensii acide îçiplimba contururile indolente, pe axa Nord-Sud, pe deasupra ora-çului, închizînd în partea ei de jos çantierele Centrului Civic çipe cele ale Casei Poporului.

Påtrunseserå în cea mai generoaså zonå de demolåri a Europei.– ÎÆi place?... Råmîi ataçat cauzei? se împurpurå din spate

Ispititorul, fårå så se înÆeleagå dacå doar alunecase prin afumå-torile unui simÆåmînt patriotic ori, pur çi simplu, aça era el, cade obicei, provocator.

Muståciosul, cît era de ocnit, dacå o dådeai pe politica desistematizare a Partidului, o loba evaziv.

– Marele arhitect, degajå el în doi peri.– Abelit, în doi ani, o fîçie lungå de cinci kilometri. Çi latå

cam de doi... tot kilometri... anunÆå Guzganul, zdrångånindu-çisextantul. Cele mai Æepene çi zdravene pe picioare cåsoaie aleBucureçtiului... Dar de traseul binecuvîntat al Bucureçtioareimira-m-aç dacå va mai apuca, serios, så se atingå... Çi, mai ales,de încolåcirile ei, dinspre adevårata vårsare. Pe care, o fi el båiatbun, dar, în veci, nu prea va izbuti så le çteargå...

Rulau peste tåpçanul de pe care, cu aproape un an în urmå,la 20 iunie 1987, fusese scuturatå ctitoria lui Udriçte Nåsturel,biserica Sfînta Vineri-Hereasca, doldora de icoane, chipuricioplite, policandre çi candelabre brîncoveneçti, pentru a nu slujidrept reper celor ce ar fi plecat în expediÆie. Scotocind coclaurilepe care se råsuciserå odinioarå gurile de vårsare ale pîrîiaçuluidescîntat.

Pe ruinele ei, înÆelept Marele Arhitect, mereu surprinzåtorulNicolae Ceauçescu, avusese înÆelepciunea de pråvålise un bloc,


buldozerele se opinteau, din nou, så le ghemuiascå la påmînt. Erapeste puterile unui om så pråvåleascå niçte nåluci la påmînt.

În spate, sub cerul plafonierii taximetrului, Ho diábolosseabandonase extazului såu turistic, rotindu-se, ca un corb, pedeasupra gurilor de vårsare çi psalmodiind, ca un popå, un textprodus de seriile cele mai proaspete ale scriitorilor bucureçteni.

Compunerea trebuie så fi fost doldora de înÆelesuri ascunse,dupå cît de tare rînjea Guzganul. Textul era intitulat: Yagdar nuçtie ce e îndurarea...

Autorul såu se numea, cicå-se, Adrian Serafim (pe numelesåu de mirean Adrian N. Ionescu). Çi has-Satannu ascunse cåîntrevedea în dînsul o mare speranÆå a literaturii tinere, un fel deRege al tuturor titlurilor ce fuseserå vreodatå date la Bucureçti.

Automobilul rula încå în buricul viitorului Centru politico-ad-ministrativ çi, o datå cu påcånitul roÆilor moderat descentrate, sedepåna çi vocea insinuant-artistå a Guzganului:

„Yagdar nu çtie ce e îndurarea... Cunoaçte poveçtile multorbårbaÆi... Ar putea fi sultanå...

Are o sorå, o sorå pe care de micå a învåÆat-o så fure. Estetînåra Gina GhiÆå cu domiciliul în comuna Ciorani.

Ea s-a deplasat în satul Fulga çi a intrat pe fereastrå. Nu adesfåçurat pînå acum o activitate utilå societåÆii.

Aîncercat så tråiascå bine din furturi. Yagdar a învåÆat-oaça. Yagdar e frumoaså. Ar putea fi sultanå. Gina GhiÆå a påtrunsîn casa lui Gheorghe Pîrvu. Prin escaladarea ferestrei çi a sustrascuverturi.

Urmeazå verdictul. Yagdar o salveazå de la verdict cåci nuçtie ce e îndurarea. Cunoaçte poveçtile multor bårbaÆi. Ar puteafi sultanå...“

Pe drumul care i-a scos dintre catacombele Centrului Civic,aruncaÆi, prin zona liceului Dimitrie Cantemir çi-a PieÆii GalaÆi,de suflul construcÆiilor, cei doi îçi întinserå fiecare ciolanele çi, cuizbituri voiniceçti de palmå, se stråduirå så-çi scoatå praful ce le

106DANIELBÅNULESCU

Pentru început, glasul i se despleti molatec, aproape dulce.Brusc, explodå în tonuri ascuÆite, care parcå te juleau pe ficaÆi.Dådea Asupritorul cu botul:

Doamne, nu må mai båååteaCu ciocanul de chiftea!...

Ceartå-må c-un levierCå ne-am luat ieri de reeeverPentru-o puicå din cartier...

Din cartierul Banu MantaUnde rîde basculanta Çi gîndacul urcå pantaDoar în cioråpei çi-n geantaCe-a speriat-o din Atlanta...

– Of-of! Æinu tactul Genel, dintr-o solicitudine de castå ceexistå între cîntåreÆi.

Într-adevår, în 200 de metri, se izbirå în cirezile de bascu-lante, rîzînd în soare çi preschimbînd mahalalele cereçti aleBucureçtiului în ruinå, cu nepåsarea cu care ar fi întors doar o faÆåde maså de pe o parte pe alta.

FaÆa proaspåt întoarså era una de dårîmåturi fumegînde, dealveole în care rîcîiau excavatoarele cu comportament çi psiho-logie de fiarå.

La intersecÆia dinspre PiaÆa Cåuzaçi, 14-15 buldozere agåÆaufiecare, sub lamå, cîte-un calcan sau vreun dos de clådire,retrågîndu-se cu ele, pe cîte-o ulceraÆie de maidan, pentru a ledespica çi pentru a le suge måduva.

Pentru a çterge de tot deja uitatele trasee ale pîrîiaçului Bucu-reçtioara çi pentru a-çi fixa el, Ceauçescu, deasupra lor, clådirilelui înçelåtoare, uriaçe, obtuze, populaÆii întregi de omuleÆi plîn-gåreÆi fuseserå evacuate de prin propriile lor gospodårii, forÆat çicu noaptea în cap.


intrase, pe çantier, între Æesuturile Æoalelor çi så-çi scuture de pudrade ciment, genele.

Din portbagaj, råzbåteau pînå la ei reprizele inegale de zvîr-coliri ale unor trupuri cårnoase, aducînd cu convulsiile unor crapideçertaÆi pe uscat. De pe capotå se descojeau, de eçarfele de humå,ciment alb, var nestins, siluetele zvelte ale lui Dulcele Doru çi ReluÎnmiresmatul, transformaÆi, la un moment dat, în douå sarcofagede forme indefinite.

Genel deconectå scîrbit aparatul de taxare, care ajunseseoricum, de mult, la suma limitå pe care o puteau afiça plåcuÆelevechiturii de aparat: 9 999 lei çi 90 bani.

– Mai citeçte åçtia foaia de parcurs. Çi ne trezim, dupå aia,cu pozå de fruntaçi la gazeta cu labagii a Sindicatului...

– ...æîîs.– æie nici n-avea cum så-Æi intre în ochi... Pe muia ta de

cocalar, procopsitule, cå mai apuc, azi, så te conduc, pe undeva,cu tåråboanÆa asta?!...

– ...– Sau ieçim direct la Guvern çi le strigi:„Muçchiuloçilor! Eu, în loc så må baleg fasole, c-am fost în

stråinåtate, må baleg dolari. Çi-aç intenÆiona... så vå cumpår dela voi taxiu åsta cu tot taximetristul åsta gigea cu tot“... Apropode dolari: Æi-am çtirbit cå o cunosc pe o tîrîturå, care vinde Æigåri,sterilete çi Råpiri din Serai, pe sub mînå, în Sala Palatului, laComturist?... Çi dacå ai parai suficient, te laså så Æi-o vîri, o datå,chiar la ea, în serai... Aranjeazå æaca! Çi te plimbi cum te plimbaila Mozambic, prin buric la serai...

– Te pretinzi c-ai avea cunoçtinÆe grupa mare despre Bucu-reçti. Ar putea exista o stråduÆå, cu pînå într-o sutå de case, decare så nu fi auzit?

– Decît dacå ar fi montat-o asearå caralii... Decît dacå n-arfi tråit aici çi-ar fi adus-o remorcatå cu frînghiile de la Calafat...

– Dar despre o stråduÆå cu vreo cinci sute de case?– La dispeceratul de pompieri unde-am fåcut armata... Doi

ani, supliment de pedeapså... (fiindcå cotîrcisem pe-o colonå-reaså) era afiçate hårÆi adevårate. În care era trasate fiecare ghenå,


– Pe scara devenirii femeieçti se petrec niçte lucruri... N-ointuiesc pe Gabriela atît de neastîmpåratå, încît så fi trecut deexperienÆele unui herpes genital... Adus, ce-i drept, pînå amplantat-o pe lîngå mine, o viaÆå råvåçitå de neresponsabilitåÆi...am cumpårat-o de la niçte çåtrari. Multe tinere contracteazåmaladii imposibile, datorîndu-le nu altcuiva decît lipsei de igienådin policlinici. Sau, pur çi simplu, focarelor de infecÆie, contactatede pe un colac de closet.

– ...Au cercetat din caså în caså pînå så nimereascå aici, opuse în temå Gabriela, pe madam Nicolici. Mai întîi la tåtåroaice,pe urmå la Mihail Asanasievici. De-i zice Bulgakovul.

...Moçul se chiombea dupå ei ca çi cum i-ar fi recunoscut.Unul înclinå de-o BalanÆå. Celålalt, prin cartilagii çi privirea detembel, ar pårea de-un Vårsåtor din primul decan... Pe cel guralivl-am putea servi cu un Quic-Cola. Celålalt s-ar da în vînt dupåun ceai de cruçin.

– ZiceÆi-mi Genel. Se då liber de la ÎmpåråÆie så-mi radeÆiçi-un Quic-Cola.

Çi, interesîndu-se dupåîmprejurimi, Genel inspecå pe unde,pe ce fotoliu, så çi-l arunce pe hoit.

Ståpîna casei îçi îndreptå, în jurul çoldurilor båieÆeçti, chimo-noul çi, c-o sprintenealå surprinzåtoare, îi pilotå pînå în arhipe-leagul a douå fotolii çi a unei canapele. Toate joase, påtråÆoase,comode, despicate-n buret, tigrate în bej çi cåråmiziu çi închizîndîn semicercul lor o måsuÆå cu picioarele scunde, amputate –måsuÆå de hol.

– L-am cules – povesti Genel despre stråinul cu care venisela ea – dupå niçte rasteluri de la gunoaie, de pe lîngå aeroport.Tåcea cleçte dupå nevastå-sa ce-l påråsise, din cauzå de la o febråmuscularå ce-o cåpåtase în timp ce depåçea recordul mondial ladat din fund...

Nevastå-sa dådea din fund.Åsta a furat mult. E çantierist, cå-l cunoaçte pe Bucureçti ca

pe buzunarele de la mort çi se-mpåuneazå cå m-ar umple de sute.I-am confiscat bagajele. Din pricina asta mi-e çi tîrçalå så

nu mi-l pierd pe servici.

116DANIELBÅNULESCU

– Cînd te-ai nåscut? se încordå profesional, cåtre stråin, fer-mecåtoarea.

– 8 mai, patruzeci çi trei, reacÆionå, din reflex, cel întrebat.Çi, felicitîndu-se cå nu numise, pînå la capåt, ziua de înfiin-

Æarea Partidului Comunist Român, 8 mai 1921. (N-aråta atît deîn vîrstå).

– Bine. Atunci ia din faÆå! îi comandå Maria C. Nicoliciînargou.

Çi îi întinse så taie calupul celor 78 de lame ale Tarotului deVeneÆia. Numår corespunzînd, în interpretarea lui Etteilla, celor78 de hieroglife din Cartea lui Thot.

Çi pe care cartomanta nu încetase så le mestece, så le dirijezeîn çiruri çi så le întroneze în cerc.

Påstrînd deoparte cartea de neant sau lamele pentru surprizå,manevrîndu-le cu vitezå variabilå, potrivitå înteÆirii sau deçiråriipovestirii stråinului.

– ...În loc de asta – îçi reluå firul istorisirii necunoscutul –,m-am deçteptat într-un oraç Bucureçti pîndit, înjunghiat çi lepådatpe marginea unui cîmp cu mortåciuni... Dincolo de Hala Traian...Mai încoace de Institutul de Medicinå Legalå.

Dublu dezorientat, cu privire la adresele la care îmi încredin-Æasem colecÆiile... Çi într-un perimetru unde nu mai m-aç fi miratså întîlnesc, galopînd, sålbåticiuni cu måruntaie de clavecin întremåsele...

Între Dudeçti, Labirint çi Sfînta Vineri chiar craniul Bucu-reçtiului zace complet sfårîmat.

...Çi abia acum mi-am amintit cå, în Mozambic, talmudistulRabbi Simeon bar Yose mi-a deståinuit necazul de moarte în carenu voi întîrzia så alunec, çi din care numai gingåçia dumnea-voastrå må va salva.

Am petrecut cu dînsul seri nesfîrçite, SfinÆenia-sa zugråvin-du-mi frumuseÆea dumneavoastrå.

Aråtîndu-mi versetele din Sfîntul Zohar în care numele dum-neavoastrå este înscris de trei ori. Çi îmbiindu-må så aflu iden-


– Cine-s? zvîcni iaråçi, dinåuntru, vocea de jazz, înfåçuratåpe-o adiere de tuse çi plutind ca pe-un nor de tåmîie.

Ucenica îçi reluå atribuÆiile obiçnuitului såu dans de primire.Se întoarse pe cålcîie cåtre cei doi bårbaÆi, schiÆå o reverenÆå,debitå cu mimicå çi cuvinte de televizor bågate la cap, pe de rost.

– Doamna are desåvîrçita onoare...– Hå, hå!– ...de-a vå invita så porniÆi cåtre Cabinetele ei. – Dar cine-i, få, ståpînå-ta? Vreo doctoriÆå, de-çi Æine båså-

nåul doar într-un Cabinet? fluierå a pagubå muståciosul mai tîr-ziu, cînd se înçirau tustrei de-a lungul unor saloane, båtute parcåde miresme de ierburi marine, perdeluite în pluçuri atît de verziçi de roçii, ca çi cum çi-ar fi plimbat scheletele prin interioareleunor boabe de strugure sau de måceçi.

– Ståpîna acestei gospodårii este cadru dicactic, mai turuibruneÆica o fårîmå din dresajul de ghid.

– Çi ce predå, få?– Påi... engleza, franceza, literatura românå, çtiinÆele con-

damnate... Chiar în faÆa noastrå se desfåçoarå, udate de curenÆiiunor vibraÆii benefice, Æårmurile veçnic însorite ale Cabinetuluide Desåvîrçire Pisihicå...

Deçi se vedea cå foloseçte frecvent denumirea respectivuluiCabinet, ucenica îi poci, cu dezinhibare, ultimul cuvînt.

– Psihicå, analfabeta, råsuflå dinåuntru, parcå dansînd, voceade jazz.

– Poftim?– Cabinet de Desåvîrçire Psihicå, dulceaÆo.Apåsarå clanÆa, de fapt råsucirå un mîner luxos çi savant

turnat din bronz, çi debarcarå acolo.Înåuntru, patru veioze, plasate pe parchet în cele patru unghere

ale încåperii, îçi desfåceau, ca niçte arteziane, snopurile înfoiatede raze, dirijîndu-le så cadå, în jeturi subÆiri, asupra tavanuluiexcitat de oglinzi.

Asupra zidurilor fremåtînd sub membranele unor obscureplançe cafenii sau a unor gravuri japoneze.


– ...Va fi tare la umeri, frumos la stat, minunat la obraz.La ora 10, dintr-o curticicå de pe Dionisie Lupu va porni, la

stînga va coti, pe Magheru o va apuca... Pår neted în laÆe va avea,genele lungi, gura potrivitå, ochii negri...

Nebågåtor de seamå la nimica, va påçi pe Calea Victoriei, darnumai pe firul dinspre strada Academiei. Casa fraÆilor lui e Vår-såtorul de Apå. La inundaÆie nåscut, la inundaÆie ridicat fi-va înplaså... Vesel, blînd, cuvios la toÆi oamenii pe care-i întîlneçte...

UscåÆiv, drågåstos, isteÆ la scrisoare, cu semne de råni sînge-roase råmase pe trup, va trece, la 12 çi un sfert, prin faÆa maga-zinului Delta Dunårii çi-a restaurantului Havana. La toate norocva avea, dar så se påzeascå de ciob, candelå çi icoanå. CasaneputinÆei lui va fi închinarea la muiere. An iute, acesta, probabil,în care îl vei apuca...

...Primåvarå amestecatå, cu nådejde de moinå. Oamenii dincase împåråteçti se vor schimba. Cåldurå în pîntece la dobitoace.Gîngånii puÆine...

Viermii nu stricå prea mult la grådini. Marea înÆepenitå întreliniçte, pînå ce o pasåre neobiçnuitå îçi va scoate puii deasupra ei.Çi de la dînçii va zbura. Între oameni, gîlceavå çi sfadå... În oraçe,foamete çi greutate...

– Iar la taximetriçti, buzunarele doldora çi fofoloance cîrlion-Æate!... o imitå çoferul çi o çi înhåÆå pe dezlegåtoarea, care, dupåce tålmåcise un ultim sobor al cårÆilor sarazine, de epuizare, dådeaochii peste cap.

Se çi înmuiase, ca o perdea scåpatå de pe vergele, risipin-du-se, într-o dungå, pe canapea, cu cîrpele çi vata de zahår acoafurii în neorînduialå.

– Pune mîna så i-l reînvigoråm pe destin! puse suflet, înaducerea în simÆiri a cucoanei, coÆcarul, deznodîndu-i, mai multdecît era necesar, cordonul.

Azvîrlindu-i de-a dreptul în låturi pulpanele çi împroçcîndu-i,cu apå îndulcitå, luatå în gurå, gîtul, fruntea, apoi întreaga ana-tomie. Cam smochinitå, oarecum discutabilå, ambiguå, jumåtatede femeie, jumåtate de båiat îmbåtrînit.


Sub tenul ei aråmiu plutea, ca sub o crustå de gheaÆå, o colo-nie de pistrui, c-o demografie abundentå. Aliniamentele tråsåtu-rilor erau savant çifonate.

Ochi aurii, cu totul speciali, mongolizaÆi, picurînd un çic demirare peste pielea pomeÆilor, îmblînzind cumva linia subÆiratecå,scremutå, a buzelor çi torÆa brutalå, din sîrmå de alamå, a påruluiproaspåt tuns, dar dezvåluind, din pricina neglijenÆei, çi o borduråalbitå, cam de un centimetru, la rådåcinå, nemaiscufundatå încolorant.

Vorbi, c-o bunå dispoziÆie cuceritoare, hîÆînîndu-çi cu umorun picior.

– Gabi, scumpete, ce-ai råmas aça, cu capul în buzunar?!Doar n-o så-mi Æii acum neprezentaÆi doi domni atît de plini deresponsabilitate, de çarmanÆi çi de distinçi?

– Sînt niçte clienÆi... Par but de bani. Au venit cu un taxi...– ClienÆi! But de bani!... De cinci luni nu încetez så fiu tot

mai deziluzionatå în legåturå cu educaÆia acestei fåtuci! Îmi pierdnopÆi întregi cu îndreptåri çi însemnåri. Privind sufletul çi predic-Æiile ei...

Ståpîna casei se depårtå de la masa nåpåditå de furnici, unde,probabil, dåduse de urma vocii cooperatorului, çi îi conduse pecei doi proaspeÆi sosiÆi într-o niçå alåturatå, de-Æi tåia respiraÆia.Decoratå fastuos, totuçi cu gust. Mobilatå cu o canapea stil. OmåsuÆå de muzeu. Douå fotolii, în carapacea cårora vizitatorii furåinvitaÆi så se afunde.

Doamna se postå în faÆa celor doi, preferînd canapeaua. Çoferul o sfredeli, într-o doarå, obraznic, pe servitoare. Îçi

dådu drumul la guriÆå, så nu lase så se açtearnå tåcerea çi så sedepunå praful peste antren.

– AÆi zårit, cumva, pe urmele de la niçte predicÆii, de la fåtucaasta, çi niçte båçicuÆe, ce-ar putea fi semne de la vreun tricomonasori sifilis?

Roçcata nu se dådu un milimetru intimidatå. Privi atent, parcådeçteptatå dintr-o adîncå visare, cu plåcere, în ochii lui Genelçi-i råspunse cu degajarea datå de-o inocenÆå îndelung exersatå.


titatea celor çapte depozitari ai colecÆiilor chiar din graÆioasadumneavoastrå gurå...

Iatå, deci, aici, cåtre dumneavoastrå, un cuvînt din parteapreacinstitului Rabbi Simeon bar Yase.

(Çi stråinul, înclinîndu-se, fåcu så aparå, pe måsuÆå, un bilet,care, deçi însemnat în caractere stråine, pårea a conÆine, într-adevår,un singur cuvînt).

Iar aici... (explicå el, dupå ce o a doua hîrtioarå planå, pedeasupra cårÆilor gofrate în Magicieni sau Papese... impregnîn-du-se, cu gråsime, de la spionårile unsuroase ale unor piçcoturide pe blatul måsuÆei).

Iatå, aici, o fugarå schiÆå de mînå... Trasatå de cåtre acelaçipreacinstit Rabbi Simeon bar Yase...

În care talmudistul, concentrîndu-se çi vizualizîndu-çi strå-vechile reÆele de canalizare ale Bucureçtiului, a delimitat, relativ,perimetrul în care, pentru capacitåÆile dumneavoastrå, a-i desco-peri pe cei çapte tezaurieri, ar fi un fleac!...

– De ce-aÆi venit la mine?... De ce nu te-ai dus la Cenacliçti,la PoeÆi?

Genel çedea impasibil, blestemîndu-se så nu folosise prilejulde-a se afla deja între gargarîcurile çi mîncarîcul saloanelorMårului de Aur.

Unde, de la o anumitå orå, ospåtarii, loviÆi de båuturå, adu-ceau tuslamamele, defilînd în genunchi.

Låutarii, cu contrabasuri çi Æambaluri, mai cråpate ca sicriele,pîrÆîiau din buze la cuvintele mai deocheate ale çlagårelor, unelemaimuÆårite direct în englezå.

Zburdau, pe acolo, vrafuri de chelneriÆe gîdilicioase çi moica franzelele, de nechezau çi-i mardeau, de oha, cu frunÆile defrapiere, pe acei dintre clienÆi care c-o mînå încercau så le çterpe-leascå bonierele, iar cu cealaltå le împingeau bacçiçuri împåturite,de 25 sau de 50 de lei direct în chiloÆi.

– Primul dintre cei çapte depozitari n-o fi cumva el o Zodiede Apå?

Ho diábolosnu zise nici da, nici ba.

126DANIELBÅNULESCU

Asupra mobilei uçoare, amuzantå, de bun gust, aliniatå pelîngå pereÆi. Asupra covorului vioriu, reflectînd un mic lustru decristal çi nervozitatea maniacalå a oglinzilor.

La o måsuÆå, un chip bårbåtesc, intimidat, låcråmos, dat laglaçpapirul intemperiilor de pe tarlale, îçi Æinea braÆul stîng încor-dat, deasupra vîlvåtåilor unui muçuroi de furnici, încolåcindu-i,acelui bårbat, braÆul stîng, sub forfoteala lor de mici çi bestialeinsecte.

Iar dupå ce-i påscuserå complet, nefericitului, nefastele liniiale Soarelui çi ale Inelului lui Venus din podul palmei, acumsub bunele oficii ale fermecåtoarei se pregåteau så-i pirogravezecooperatorului alte linii de destin, îmbunåtåÆite, pe pieile ferfe-liÆite ale labei çi ale degetelor spatulate.

Din sperietura glisårii bruçte a uçii, tendoanele Æårånoiului sescuturarå, eliberînd în ceçcuÆa de cafea a aristocratei casei uncocoloç baban de furnici.

Tipa tresåri.Cu un gest nobil çi imperativ, dådu de înÆeles cooperatorului

så disparå din Cabinet.Cooperatorul se evaporå.Muçuroiul era råsturnat, ca un ceaun de måmåligå, pe-o folie

de plastic desfåçuratå pe blatul måsuÆei, printre hårÆi, grunji detåmîie, pendule çi poze de vacå.

– Dic la ciordoaicå! Brava temperament! Dupå cît våd,tovåråçica poartå, în loc de chiloÆi, jar sub cur! îi descårcå, Genel,clientului o scuturåturå de curent electric sub coaste.

Çi-apoi în gura mare:– Stimatå doamnå, posedaÆi o nobilå educaÆie çi un tempera-

ment, cå v-aÆi putea deschide, în centru, un supermagazin din el!Fårå så fie zåritå, doamna, într-un chimonou nu prea curat,

cu doi dragoni portocalii pe spinare, surîse flatatå.Apoi, femeia de la maså întoarse cåtre ei un chip cuminte

întreÆinut, cu un bot de vulpiÆå çi-o etate în jurul a 40-45 de ani.


Genel despica un pumn de seminÆe, le scuipa, le punea stop,amortizîndu-le pe bombeu, apoi le råsturna, pe dreapta sau pestînga, în aceeaçi gråmåjoarå menajerå, ale cårei poale le strîngeaçi le modela cu latul pantofului. Cînd o coajå de såmînÆå eraîndeajuns de umedå pentru a i se lipi de faÆa de lac a pantofului,Genel o curåÆa, trecîndu-i pe deasupra talpa celuilalt pantof, ca peun çtergåtor de parbriz.

– ...Primul dintre depozitari e un neica nimeni, e un puçti.E nåscut în Zodia Peçtilor. Må mir cum ai încredinÆat atîta averela el... Are ascendentul în Vårsåtor.

Este Bivol de Lemn dupå zodiacul chinezesc... Çi mai estePin. Çase-çapte reîncarnåri la activ. Glorie, sånåtate, caså de copii.

– Ce ne paså nouå? çi doar o jumåtate de platoçå de såmînÆåscuipatå se adåugå moviliÆei, care se ondula, încoace çi-ncolo,ca un tufiç de plante marine.

– Fiind lama råsturnatå, bucurie de scurtå duratå. Duçmanal calomniei. ContrarietåÆi. La stînga elanului emotiv, trådare.La dreapta, galanterie scurtå çi împårtåçitå... FaÆa lunguiaÆå çineprihånitå, dinÆii subÆiri, dulce la sînge...

– Seamånå cu semnalmentele de la vreun bucåtar. Ori de lavreun cantaragiu care ne-ar trînti, nouå, pe gråtar, ciozvîrtele dela vreun purcel. Dacå ne-am hotårî odatå så faci cinstea. Çi så tetrançam, jerpelitule...

Cartomanta îçi clåtinå cåpçorul cochet, cu piele uscatå, puÆinå,lipitå direct pe oasele delicate ale feÆei.

Goni Soarele din contra-çir, råsuci funia ce-l Æinea atîrnat peSpînzurat de-un picior, întorcîndu-i cartea respectivå pe spate,plie lamele ca pe burduful unei balalåici. Çi, cînd le reîntinse,distribuind primele cårÆi în cruce, completîndu-le cu trei arcanemajore, dispuse în triunghi, extrase, la întîmplare, o lamå.

Într-adevår, în acea clipå, pata de gråsime impregnatå deunsoarea piçcoturilor, pe schiÆa de mînå trasatå de talmudist,începu så se plimbe, încet, precum un spot de luminå al unei lan-terne. Peste stråzile, parcajele, umbrarele çi pårculeÆele, desenatepe acea schiÆå de mînå.

Pata de gråsime se opri în jurul unei piaÆete...


de coif, cu vîrful în sus, undeva în dreptul liniei dublu sinusoidalea nasului. Cu genunchii desfåcuÆi cuviincios la o låÆime de palmå.Fårå bastonul abandonat printre hårÆi, în capsa de metal a taxi-metrului. Nedecojit din trenciul, acum flasc çi stînjenitor, precummembranele unui liliac.

Iar cînd clinti o palmå, ce forma o laturå a coifului, çi-çi ciupiperii scurÆi çi înålbiÆi de pe versantul drept al craniului, cåutîn-du-çi cuvintele, jocul de puzzle al tråsåturilor i se preschimbåîntr-unul crispat. Îngrijorat. Ruçinat de împovårarea ce hotårîseså çi-o dezvåluie.

Ca un ameliorat, cu tivul încå prins sub bolovanul unei ståriconfuzionale severe.

Glasul såu toropit pluti deci, ca o peliculå de ulei, prin Cabi-netul de Desåvîrçire Psihicå.

Primul front al mareei abia umezi piepÆii hainelor celor dinjur.Urmåtoarele cinci, çase valuri pleznirå, cu crestele intonaÆiei

lui uleioase, sprîncenele çi gurile întredeschise ale Consultanteiçi pe cea a neastîmpåratului taximetrist.

–Påi så vå spun... Ar fi fost çi greu... så admit... în urmå cu22 de luni... cå, la originea tuturor dezagrementelor prin care voifi tîrît... va fi gåsitå mereu împrejurarea cå între Mozambic çi insta-laÆiile de izopropan (cele pe care voi fi delegat så le clådesc înMozambic) nu vor exista niciodatå decît relaÆii de ferocitate.

E aproape imposibil de depistat de ce Mozambicul uråçte c-opatimå atît de iraÆionalå instalaÆiile noastre de izopropan...

Am fost asigurat cå era... pe la sfîrçitului lunii februarie 1986,cînd automobilul Volga, pulhav çi peticit, ce înlesnise, în Paleoliticulistoriei noastre comuniste, vizitele de lucru ale lui Gheorghiu-Dejprin judeÆe, m-a transportat çi pe mine (dintre diodele staÆiei deemisie-recepÆie a antreprizei de construcÆii, unde-mi depåçeamperiodic productivitatea) çi m-a depus în sediul Sectorului 1 dePartid, chiar lîngå degetul erectil al Primului Secretar.

Deget care, împungînd harta în douå puncte, a pivotat apoicåtre mine çi, cu aceeaçi unghie, m-a instruit çi m-a însårcinat:

120DANIELBÅNULESCU

– „Tovåråçele, dumneata ai så ne construieçti rafinårie de aicipînå aici!...“

Fårå înså a mai må avertiza deloc cå nici nu specialist, dinnici un Æinut de pe glob, nu mai reuçise pînå atunci så aclimatizezepicior de rafinårie în Mozambic...

...Mi se ordonase deci, pe un ton ce nu admitea replicå, såplec, în numai într-o zi çi jumåtate, într-acolo unde må mînapolitica Partidului de industrializare a lumii...

Çi, dacå prima perioadå de pregåtiri mi-am consacrat-o rezol-vårii unor chestiuni administrative relativ domestice (procurareapaçaportului çi-a tichetului de avion), a doua zi, cåtre searå, dupåce, în ultima clipå, am anunÆat-o hodoronc-tronc cå, påråsind-o,voi pleca din Æarå, pe puÆin pentru o cumpånire farmaceuticå dedoi ani, soÆia mea, s-a mobilizat, în sfîrçit, så divorÆeze. Parafîndu-çiiniÆiativa çi printr-o spectaculoaså evacuare, pe scara de bloc, atuturor inestimabilelor mele colecÆii personale.

Cînd m-am reîntors de la anchetele de la fostul raion departid, mi-am descoperit lucruçoarele surîzînd galben, în luminacretacicå a unui bec de 30 de WaÆi, ambalate în mucoasele unorsaci albåstrui de plastic, suprapuse dupå criterii vandalice de må-rime çi greutate çi inventariate sub niçte numere ca de puçcåriaçi.

Mi-am petrecut noaptea pe hol, termoizolat în teaca unui sacde dormit.

Cu tîmpla pe partiturile lui Rahmaninov.Cu un bocanc pe subtilitåÆile tehnologiilor petrochimice. Çi

cu altul pe STAS-urile din construcÆii montaj.Dis-dimineaÆa m-am bårbierit la o prizå montatå, dintr-o ires-

ponsabilitate de execuÆie tipic balcanicå, într-o ghenå de gunoi.Am telefonat la antreprizå çi, din camioneta ce mi-a fost

detaçatå, am råspîndit, pe la puÆinele cunoçtinÆe (fie ale mele, fieale camionagiului) (dar cu domicilii masate strict într-o zonårestrînså, situatå în centrul oraçului) obiecte de artå, colecÆii çifragmente de colecÆii, unor necunåscåtori, cårora, în chip obiçnuit,probabil, nu le-aç fi încredinÆat nici un ac.

Aeronava mozambicanå decola de pe Otopeni, la orele 10,45.


Zice: Du-må, în vînå, la madam Nicolici. Cicå e meçterå çinumai dumneaiei se pricepe ce picåturi trebuie scurse în ceaiul decruçin, ca så nu Æi-l faci cu briceagul harcea-parcea pe gît...

Ho diábolos tåcea. Stafidita nu descleçta botul.Genel cîrmi çi el, pe tåcere, clonÆul. Cucoana se juca absentå cu buricele degetelor, prin drape-

riile de pår, ce semånau cu niçte sîrme roçii çi îi acopereau înîntregime sfîrcurile urechilor çi, cum se tolånise pe canapea, odatå îçi orientå vîrful tålpii piciorului cåtre catarama în formå depeçte a Batjocoritorului.

Batjocoritorul îçi drese glasul çi, aÆintindu-çi privirile în arcu-rile descårcårilor electrice ce tålåzuiau ritmic prin covorul decristal, rosti cu aerul unui musafir profund educat.

– GraÆioaså doamnå, am sosit aici doar pentru a-mi exprimaconsideraÆia pentru tot ceea ce realizaÆi pentru literatura românå.

– Noi vorbim aici çi purceaua e moartå în coteÆ... Noi vorbimaici çi tu te faci de rahat cu literatura românå. Eçti halit definitiv,scåmoçatule! IertaÆi-l, doamnå, e dilit. I-a murit un veriçor...

– Vai, domnule, trebuie så fiÆi o fiinÆå cu totul formidabilådacå aÆi intuit, din prima încercare, cea mai profundå pasiune avieÆii mele. Ar fi fost necesar så-mi fi mårturisit totuçi nedelica-teÆea de-a nu mai fi predat, în ultimii cinci ani, acest incomparabilobiect de învåÆå...

Apoi tåcu brusc, înÆepenind o secundå cu gura cåscatå, fåcuprofesional, ochii ei delicioçi, mari çi se înroçi violent.

Toatå aceastå paradå aråta cå unii bårbaÆi o interesau, måcarcît negru sub unghie.

Gabriela împråçtie pe cheresteaua gålbuie chesele cu gemuri,fructe glasate, zaharisite, piçcoturi.

Apoi boluri fumegînde, cu ceaiuri verzi ca otrava, talgere cîtlacrima, cu pålåriuÆe de ciuperci, însiropate çi zvîrcolite prin mac,o sondå cu Quic-Cola.

– Arasel! Decît så tråim aça, mai bine så nu mai murim... fåcumîna greblå Genel. Çi, dintr-o miçcare, o rase pe sondå.

– ...Så ne tråiascå toÆi duçmanii çi så ne vadå fericiÆi!... Hai,jerpelitule, måscåreçte-i rahaturile pentru care m-ai cårat pînå aici...


bucureçtene. Çi la cheremul rubedeniilor cåruia ståteau acumdescuamarea „Marinei“ lui Lucian Grigorescu, cît çi depigmen-tarea necunoscutului „Blid cu cîrciumårese“, tuçat de pe patulde moarte de Luchian.

BineînÆeles, camionagiul cråpase.Fusese sfîrtecat în mii de bucåÆele, la rîndul lor devenite

amnezice, de cåtre elicele unei çalupe grånicereçti, pe cînd forÆatraversarea Dunårii înot, ilegal, spre Yugoslavia. Nevastå-sa (pre-supunînd cå, vreodatå, repauzatul çofer îi raportase, în pat, staÆio-nårile camionului såu, din care împråçtia renascentiçti çi råsturnaclavecine), nevastå-sa, zic, båuse sodå causticå çi fusese incine-ratå la crematoriu

Directorul çantierului meu cåzuse în condiÆionårile uneipareze.

Grupul de çantiere se scindase.Cînd am debarcat în Bucureçti, oraçul mi s-a pårut montat

la capåtul spirelor unui arc ce-i schimba permanent latitudineaçi longitudinea. Eram atît de dezorientat, încît nici Arcul de Triumf,nici verdele parcurilor nu le mai reperam.

Douå ore m-am învîrtit, perpelindu-må, cînd pe o roatå, cîndpe cealaltå, la focul scåzut al unei arii cuprinse între stråzileDionisie Lupu, Maria Rosetti, General Florescu, Icoanei, SchitulDarvari, Mîntuleasa, Paleologu, Plantelor, Traian, Armeneascå,Stelea Spåtaru, Calea Moçilor çi Calea Cålåraçi, cåutînd så-mievoc, måcar din încremenirea unei streaçini, sau din puhavitateaunui porumbar, locul de baçtinå al idiotului cåruia eu så-i fiîncredinÆat påstrarea certificatului meu de naçtere. Sau mîna depaie, sub care så-mi ascuns cilindrii cåråmizii de carton ai bre-vetelor de inventator.

ImaginaÆi-vå, nobilå doamnå!Stråzi cît niçte poteci, stråbåtute cu portiera întredeschiså, cu

gîtul închis çi excitabilitatea extremå cå, din urmåtoarele alveoleale nu çtiu cåror saloane de secol XIX, voi desluçi, în sfîrçit, sune-tele înmiresmate, de înger sågetat, ale unui clavecin... În loc deasta, çi împotriva oricåror eforturi depuse de cåtre acest bravconducåtor de taximetru...


ÎÆi face nervii cravatå. Te strînge cocoloç. Te vîrå în punga cuscuipaÆi çi coji de cartofi, din ghena de lîngå lift...

Materialul åsta de la halat – çi caraba, cît un rubsac, a putu-rosului se odihni, o clipå, pe reverul chimonoului – l-ai geanditde la vreun bårbat?... Ori l-ai încotoçmånit de la vreo entitate,careumbla så punå ranga pe tine?

Cucoana îçi fåcea scrupule dacå så-l transforme într-un puide baltå sau, direct, într-un çobolan.

Se gîndea numai dacå îl va transgresa într-un çobolan, cineo så se trambaleze cu Genel, legat cu sfoarå, pînå la liniile feratede peste cîmp.

– Mai pofteçte cineva ceva? dådu drumul Gabriela, pe supra-faÆa råmaså liberå a blatului mesei, la o nouå colonie de pråjiturelede caså.

–Hå, hå. Astea ne implorå så le scårpinåm fofoloanceleOricare zic?

– Nu-i momentul så serveçti, la „Mårul de Aur“, o ciorbiÆåde burtå? cåutå stråinul så se descotoroseascå, elegant, de celålaltmusafir, devenit prea expansiv.

– Care este scopul vizitei dumneavoastrå? Care ar fi amånun-tul nefast care a perturbat dispoziÆia dumneavoastrå sufleteascå?

– Doar o Æîrå så mai çed. Pielea de sub burtå då în clocot. Sånu-mi iaså vorbe cå nu le-am rezolvat pe cele douå franÆuzoaice.

– Dezagrementul ce mi s-a petrecut în Mozami...– Må scuzaÆi. Ora çase ståpînå! Vremea så rotiÆi schimburile

în fåbricuÆå. Le daÆi încuvinÆarea så se roteascå sau nu?– RotiÆi-vå, få! îçi dådu binecuvîntarea Genel.– Roteçte-le dumneata, Gabrielicito! Ia-Æi, te rog asigurarea

cå n-o så ne mai deranjeze nimeni. Sub nici un fel de pretext. Iar dupå ce ucenica Pinocchio, cea cu nasul imens, îi rîndui,

în stînga dînsei, un pachet de cårÆi de joc, cu frunza låÆitå, neobiç-nuitå, cornoaså, ståpîna case adåugå:

– AtenÆia çi receptivitatea mea la dispoziÆia dumneavoastrå,domnilor! Fråmîntårile dumneavoastrå pe fruntea mea...

Stråinul çedea în scoica stilizatå a fotoliului, cu coatele aduseuçor înainte pe spetezele laterale, cu degetele unindu-se, sub formå


La orele 6,15 (începînd så-mi fårîmiÆez colecÆiile), am întorsdin drumul cåtre serviciu pe primul meu binefåcåtor – cel înapartamentul cåruia am tezaurizat colecÆia mea de discuri, cuexemplare unice din vinil, cu benzi magnetice rare çi partituri.

În graÆia celui de-al doilea mi-am custodiat biblioteca.Sub bibliorafturile celui de-al treilea, pozele, arhiva mea de

familie çi brevetele de invenÆie çi-au regåsit un cåmin.În habitaturile urmåtorilor patru, ale cåror adrese le-am cali-

grafiat firesc, cu exactitate çtiinÆificå, într-un carneÆel, mi-amdesfoliat, pe rînd, secvenÆa de tablouri, bruma de argintårie, inesti-mabilele piese de mobilier, plus discutabila rufårie.

În fine, cea mai îndrågitå pieså a mea, un clavecin, prin bur-dufurile cåruia çuierase somptosul aer al inegalabilului secolalXVII-lea...

...Am avut un zbor incitant çi tihnit...Urmat, aproape fårå rågaz, de 22 de luni de coçmar, în care

påmîntul isterizat çi zburlit al Mozambicului se zvîrcolea, dintoate nodulele, ori de cîte ori te încumetai så-l atingi c-o instalaÆiede izopropan.

Nicicînd în istorie un trib mai puÆin numeros çi antipatic deminerale nu s-a luptat, c-o mai detestabilå furie teluricå, pentrugloria de a nu fi picuratå, peste el, nici o moleculå de izopropan...

Un barbar. Un amplasament geologic neinstruit çi pågîn....Era în urmå c-o lunå çi zece zile... Împlîntasem totuçi în solul

ostil fundaÆiile noastre. Ancorasem principalele noastre baterii deutilaje, racordasem staÆiile de separare, reglaj çi supraveghere.

Înaintam, în acea dupå-amiazå, pe-o pasarelå, ca pe-o puntede transatlantic, cu prova adînc înfiptå într-o vegetaÆie luxuriantå,compuså din capacitåÆile noastre de colectare, din filtre, debit-metre, diafragme çi regulatoare de presiune.

Cînd, o vicleanå çi infamå alunecare de teren a balansat cuputere, cåtre ceafa mea, coarnele unui elevator. Måturîndu-må, cape un cåuç de rumeguç, de pe platforma înaltå de 40 de metri.Fåcîndu-må så planez aproape 100 de metri, peste cuvele cu acizi,habele cu ciment, batalurile reziduale.

122DANIELBÅNULESCU

Doamna îçi reexamina raÆionamentele, decelînd dacå, la con-versaÆia nutritivå çi fermå a necunoscutului, nu era mai eficientså contraatace desfåçurînd un stil suav, liftat, acuarelat.

– Domnilor, înainte de a vå acorda consultaÆia, pe care înÆelegcå mi-aÆi solicitat-o... Este vital så ne punem în acord asupracîtorva banale comandamente...

AÆi consimÆit cå orice faptå are în origine o gîndire pozitivå.Pe abciså, efectul ei vizibil. Iar pe ordonatå, zonele de influenÆå,pe care respectiva faptå le introduce în çirul nesfîrçit de acteviitoare...?

– Î-hî! Çi încå cum!... De nemaicoÆopenit cum convenisem!conveni zgomotos æaca.

Pe deasupra måsuÆei, Æuguindu-çi buzele, plescåi çi salutåasistenÆa cu pålåriuÆa muçcatå a unei ciupercuÆe. În adîncurilesubacvatice ale måsuÆei, electrocutå înså, c-o adiere de bombeu,glezna încå satisfåcåtoare, de iapå aråbeascå, a roçcatei, dîndu-ide priceput cå pe absciså Æinea, întårit, un gînd pentru ea.

– Çi cå: „Orice astru nu e decît o încarnare de forÆe... spusedoamna, ascunzîndu-çi, cu grijå, brînciul de senzualitate ce i sedåduse. Orice încarnare de forÆe nu e dirijatå decît de anumiteentitåÆi spirituale... Çi cå orice astfel de entitate spiritualå... nu facedecît så ne îmbunåtåÆeascå nouå... indicii de dezvoltare intelec-tualå, ori de cîte ori avem inspiraÆia de a intra în legåturå cu ea...“?

– Så te rupi în figuri! Obligat ne-o îmbunåtåÆeçte!... Så-icreascå nasul lui Gabriela, dacå om råmîne neîmbunåtåÆiÆi!! selanså çoferul într-o curså de håituire a Æurloaielor consultantei,care, într-un ultimå stavilå puså excitårii, scheunå aproape cusufletul sfîçiat çi îçi retrase gleznele fremåtåtoare sub canapea...

Piçicherul de taximetrist nici cå-çi ratå clipa de slåbiciune abåbåÆiei. Dintr-o miçcare, fu pe rezemåtoarea canapelei dînsei.

Îi luå palma pistruiatå între casmelele lui.Çi-o împroçcå dintr-o alintåturå de vorbe, parcå-ar fi îmbåiat-o

popa cu busuioc:– Såråcana de tine, så fii tu nevoitå så pui botul så intri în

legåturå cu necuraÆii çi dråcoveniile... Astea o datå te bobîrÆesc.


Scufundîndu-må, ca o monedå de 5 bani, într-unul din bazi-nele de decantare, în care doar cu cîteva ore înainte dådusemordine så fie deversate cîteva tone de mîzgå reactivå.

Aceasta a çi fost salteaua mea anorganicå çi çansa mea...Am stat scufundat, circa patru minute, în precipitatul mocirlos

çi, cînd am fost extras dintre danturile çicanelor, eram ca un cîrnat,conÆinînd o mixturå de detritus, pulbere de reactiv çi silicagel,de la gingie pînå în rinichi.

M-am pescuit çi m-am atîrnat, ca pe o rufå, în singura salåde reanimare, a singurului spital serios din Mozambic.

Cînd m-am trezit, dacå aç fi fost îndrumat så cred cå sînt PapaPaul al II-lea, aç fi cåutat så duc o existenÆå eclesiasticå çistrålucitoare, deoarece eu însumi uitasem cu desåvîrçire cine sînt.

N-am dus o existenÆå strålucitoare.Nu-mi mai aminteam nici cum se pronunÆå caså, maså,

terapeut sau analizå fracÆionarå pe româneçte. Diagnosticul a fost: „Pråbuçire drasticå a funcÆiei mnezice,

pierderea parÆialå a capacitåÆii de fixare çi recunoaçtere, evocåripreponderente ale faptelor petrecute în tinereÆe, prestaÆii lacunareasupra evenimentelor circumscrise ultimelor 24 de luni...“

Frecventam eu çi unele puseuri delirante, exersînd umplereaunor goluri de memorie, cu cîteva mågulitoare episoade imaginare.

Dupå externare, am constatat cå, o datå cu subsemnatul, çiborseta (cu tot cu bani, acte, memorator de adrese çi telefoane, pecare o purtam pe sub cåmaçå) manifestase aceeaçi ticåloaså inspi-raÆie de-a se låsa înghiÆitå de mlaçtina bazinului de decantare.

Am deçertat bazinul.L-am curåÆat.Mi-am petrecut apoi cîteva lungi çi plictisitoare zile de rås-

foire a carneÆelelor pietrificate, cu ajutorul unor inutile picamere.Cînd am sistat råsfoirile, mi-am dat seama, cu perspicacitate, cåacele çapte adrese la care-mi distribuisem, cu atîta uçuråtate, ave-rea, mi se çterseserå cu aceeaçi eficienÆå atît de pe cortex, cît çidin înscrisurile borsetei.

Pe cåi ocolite, m-am interesat de camionagiul ce-mi hurdu-case, cu atîta tembelism, clavecinul, pe povîrniçul stråduÆelor


Lîngå-un ghiveci cu asparagus, un domn pîntecos, cu çtaiffuncÆionåresc, absorbea, pe la un capåt, ibrice de ceai çi urinaprintr-o verighetå, pentru a-çi recåpåta vigoarea sexualå.

La urmåtorul stîlp al prispei, rana unui înjunghiat era tratatå,de la distanÆå, ungîndu-se cu o alifie descîntatå lama cuÆitului ceprovocase rana.

În sfîrçit, Filofteii, råpciugoasa domniçoarå de pe stradaAluniçului, cålfåriÆa îi transcria un filtru de dragoste, potrivitcåruia puterea menstrelor, „florile roçii ale sexului feminin“,adunate çi amestecate în båutura urmåtorului pretendent, erasuficientå så-l oblige pe oricare purtåtor de nådragi så se nåpus-teascå asupra vitregitei Filoftei çi, fåcîndu-i felul, s-o çi tîreascåcåtre Oficiul de Stare Civilå.

Pe la 8,50 seara, se întunecå.Pe la ora 9,30, cînd ieçi, în lumina låmpilor unui antediluvian

aparat de radio „Balada“, fixat etern pe muzicå popularå, pentrua-çi mai aerisi minÆile, îmbîcsite de studiul fiçelor personajelor ceurma så le întîlneascå în viitoarele cîteva zile, Ho diábolosascultåzîmbind un timp, din penumbrå, flecårelile ucenicelor, demobili-zate dupå ziua de muncå, despre modul în care considerau elecå trebuia så arate membrul viril al Diavolului. Lung çi gros cîtsocotealaunui catîr, dupå susÆinerile unora. Avînd circumferinÆaunui ÆurÆur, format în carcasa de tablå a jgheaburilor acoperiçului.

Sau, dimpotrivå, de dimensiuni omeneçti, dar îmbîrligat çiacoperit de solzi ca un peçte, dupå cum mårturiseau, cu cel maigålågios patos, vreo douå ucenice. Neuitînd så adauge nici cîtde mult le necåjise såmînÆa de gheaÆå a Ispititorului.

Care aproape cå le congelase uretrele. Sau cît de însîngeratesau de ferfeliÆite, pe dinåuntru, se întorseserå de la Sabat.

Erau toate dulci çi fårå Ståpîn, låtråtoare çi pofticioase ca niçtecåÆele. Adevårate abisuri de spermå, cåÆårate pe douå picioare.Mai fierbinÆi decît fierbåtoarele electrice pe sub cîrpele lor. Çicînd, dintr-o solidaritate petrecåreaÆå de bucureçtean, has-Satansåri plictisit între ele, în pijamaua lui alb-verzuie, cu prohabullui cåscat, prin fanta cåruia se iÆea grumazul gros al sculei belite,iconiÆa atîrnatå de el çi capul bårbos al unui popå de Æarå. Cap,

132DANIELBÅNULESCU

cîteva secunde de catargul ciçmelei, o examinarå, înconjurînd-oçi ciupindu-i pleoapele çi pulpele cu boturile lor de ogari låcrimoçi.

Eçuå în punctul cel mai înalt al grådinii. Pe tålpçanul ce dådeaspre acareturile båtrînului rus cu nume de bulgar, M.A. Bulgarici.Sau poate M.ABulgakov (excentricul medic aproape orb, care,plånuind, prin 1940, så-çi ia tålpåçiÆa de la Moscova, se pierduseprin ceruri çi descålecase, de abia prin 1956, de pe crupa uneimåtuçi, care-l purtase, fîlfîind într-un zbor greu, pînå în stradaPerone). Gabriela ieçi, de-a buçilea, din pînza de ape, rece precumgheaÆa.

Se scuturå ca o insectå.æopåi pe loc pentru a-çi scoate oceanul din urechi.Çi, de abia dupå ce-çi fåcu ochii roatå, bruneÆica observå

cå,mai denivelate decît restul çi scobite într-o rîpå de lut, doarogråzile ståpînei Nicolici çi-ale rusnacului erau mai îmbelçugatacoperite de blana de valuri.

În celelalte grådini se încreÆeau numai tuleie de apå.Pe trotuare, cînd çi cînd, te furnicau pîn’la glezne.Pe anumite stråzi nu mustea mai multå apå decît dintr-un

covor. Pe traseele låturalnice, rar, cînd anvelopele unor automobileîndråzneÆe tåiau fågaçele de ape, slobozind înapoi mici gheizere,cam cît jetul de pipi al unui copil mic.

De la comuna Voluntari la pådurea Båneasa, întreg Bucureç-tiul plutea çi se ondula pe terasele Oceanului Pacific, precumcutele unui cearceaf circular, întinzîndu-se peste apele situatelatrei zile navigaÆie de formele de relief ale arhipeleaguluiAmiralSerafim.

Într-adevår, pe la 10,10 fårå 5, dintr-o chichineaÆå de curteaflatå în centrul Bucureçtilor, pe strada Dionisie Lupu, ieçi un puç-tan înalt la stat, minunat la obraz, cålcînd cu paçii lui de cocostîrc,nebågåtori în seamå la nimica, stropind de-a valma trecåtori,trecåtoare, sacoçe, precum çi porÆiunea specialå, båtutå de val, aclådirilor de sub ferestre, cotind la stînga spre Teatrul „Nottara“,înscriindu-se pe trotuarul ce ducea spre Cinema „Patria“, urmatde un taxi bîzdîgos, filîndu-l pe puçti ca-n filmele cu gangsteri,


Sub moliciunile de måtase, ståpîna purta bikini, portjartier çisutien, îndråzneÆe, din dantelå neagrå.

Necunoscutul, cu latul palmei, îl dådu la o parte pe Genel.Stråinul cuprinse, cu douå degete, palma stîngå, inertå, a leçi-

natei. Çi, scuturîndu-i-o lejer, ca çi cum ar fi urmårit doar så-itrozneascå vreuna din articulaÆiile translucide, fårå greutate, parcåmumificate, ale aråtåtorului såu inelarului cucoanei, fåcu ca trupulså i se ridice de trei ori brusc, scuturat de convingerile unorfrisoane scurte, iar întregul Cabinet så sfîrîie de un miros aproapesexual, deçi de piele arså.

– E reglementar! Gol marcat dupå regulament!! Ai vîrît-oîn pandalii çutînd din colÆul scurt! omologå, ca un cunoscåtor,ce se çi afla, impresionat, muståciosul.

(De încîntare îçi supse çi îçi perie çi mustaÆa).– Eu izbuteam så le fac så fumege aça numai dupå ce-am

scåpat din pîrnaie. Ori dupå ce må incorporase militar. Çi nu mairezistam. Çi må hotåram så le fac un pustiu de bine. Çi såream,cåtre ele, gardul din unitate.

Fermecåtoarea îçi masa fruntea de roçcovanå, zdrobind, cape niçte insecte transparente, picåturile de sirop cu care fuseseîmproçcatå.

Revenindu-çi, se înveli la loc cu jumåtåÆile chimonoului, sesåltå, îçi aranjå poalele de måtase sub ea, înÆolindu-se, tuçi cu voceaei de la început, de jazzistå çi, regåsindu-çi gestul strîngerii buzelor,semnalå cå se stråduia, cu disperare, så se reia sub ståpînire.

Cu aceeaçi mînå stîngå îçi reconvocå arcanele, aducîndu-lelamå cu lamå, ca un clonÆ de gåinå, gråunÆele.

Råsturnînd pe faÆå Roata Norocului, Îndrågostitul, Carul çiMoartea. Dar neizbutind så amågeascå pe nimeni cå ar mai fi fostcumva, pe deplin, absorbitå de tumultul noilor semnificaÆii, ieçitåde ordinea proaspåt relevatå a vechilor arcane.

– Asta-i pentru vrednicia ta de taximetrist, puturosule.– Ce-i? Mi-ai cules zmeurå?– Admiratoarele tale de pe çantier Æi-au trimis sporul åsta

de periculozitate. Mîine, cicå-se, felul doi Æi-l vor turna într-un altsufertaç.


Fata era tot acolo.– Te rog, spune-mi çi mie, îi spuse. Te rog, spune-mi çi mie,

cum o cheamå pe panglica ta?Bånuia el cå, dupå un timp, fata o så-çi desfacå din pleoape.– ...O cheamå Ursula.Ståtea dreaptå, cu umerii slabi, de pui de Gostat, traçi înapoi

çi nu mai miçca. Båiatul trecu chiar prin faÆa ei, o atinse cu Æoala,çi agåÆå ziarul, aça cum aråta acum, ca o varzå, de un cîrlig aluneia dintre coloanele magazinului „Romarta Copiilor“.

Se întoarse la fatå.– Minunat! Uite, çi-acum råspunde-mi çi la cealaltå nimi-

citoare întrebare. Ascultå-må!... Cum te cheamå?... Sau cum ocheamå?

– Cine?... Panglica?– Påi, da!... Vezi?... Asta vroiam så-Æi spun. A gåsit-o un

prieten. Se fåcea çi mai cald. Din cinci în cinci secunde, pînza ocea-

nului îl lua la Æintå. Celestin Æopåia, scåpînd de un val, se cåÆårape bordura vitrinei, ridica çi picioarele. Mesteca un chibrit.

– ...Uite, cum så-Æi spun?! Împlinisem zece ani... Eram printr-apatra.... Alunecasem fårå så-mi dau seama într-o searå plåcutå,era 1 Mai çi auzisem de tine...

Råmåsesem adicå proptit într-o cadå, çtii cum îmi plac mieduçurile, calde çi reci, le rezolvasem p-alea reci, mai råmînea såle execut p-alea calde... tiu-tiu-tiu, fluieram, manevram robinetele,muçcasem, cu ghearele, dintr-o bucatå roz de såpun çi deodatå...inima! pac! la påmînt, zobit, ameÆit, plesnit la cap în cel puÆin14 locuri... çi toate astea doar din pricinå cå-mi fugerase prinminte cå, de fapt, tu exiçti!

Mi se înmuiaserå genunchii... Îmi spuneam: Måi, Radule –Radule – deloc nu må cheamå Radu, dar aça-mi spun eu de fiecaredatå cînd sînt foarte fericit çi trebuie så må temperez – måi,Radule, nu mai fi aça capsoman çi înÆelege o datå cå fata astatrebuie så existe. Çi asta nu foarte departe, nu mult mai departede 5 kilometri de inima ta...


prelungå de grådinå, populatå cu iederå, glicinå çi tiså, çi cuspaÆiul limitat de cråcanul a douå stråduÆe.

Îl låså singur în coçconeaÆa pe a cårei fereastrå vålureaumirosurile de rîntaçuri, nåvålite de la cumetrele din cartier.

Dupå ce-l deprinsese, întîi, cu sistemul prin care canapeauahårtånitå de peste zi putea fi dezarticulatå în cele trei segmenteale patulului buretos, studenÆesc (açternut direct deasupra parche-tului pe-o hîrtie de sac).

Çi în care Ho hiábolosnu întîrzie apoi så se strecoare fluie-rînd, înÆolit doar în pijamaua, în dungi alb-verzui, a råposatuluisoÆ al Nicoloaicei.

Potrivindu-se cu spinarea ridicatå pe pernå. Çi cercetînd, cunedezminÆitå minuÆie, o parte a fiçelor din cele douå jumåtåÆi alegeamantanului Gabi cel Norocos, desfåcut çi sprijinit pe genunchi.

În curte, dupå ce se dezlegaserå de accesoriile taximetrului,terorizaserå cîinii çi suciserå gîtul unei duzini de cotcodåcitoare,Fiorosul Marcel, Relu Înmiresmatul çi Dulcele Doru, înålÆîndu-sepe picioruçele lor parantezate, cåzuserå în admiraÆia celor ce sepetreceau îndåråtul geamlîcurilor fåbricuÆei de conserve.

Unde, scåpate din mînå çi turmentate de vaporii unei fierturide tartaca, ucenicele se despuiaserå, chicotind. Îçi frecau, unelealtora, låcriÆele pîntecelor, c-un unguent obÆinut din sînge dedihor, inimå de prunc, bale de la gura unui spînzurat. Apoi, scli-pind cu totul de aceastå unsoare, Æopåiau, cu salturile impreciseale unor crupe nemaibåtåtorite, cam de mult, de bårbat, pînå seizbeau de cåpriorii çopronului çi cådeau înapoi pe spate, pe duçu-mea, hlizindu-se çi, neajutorate precum niçte gîndaci, printreligheonele cu måruntaie de liliac, furnici roçii, pårÆi genitale devulpe çi oase de mierlå.

Pe-o prispå, o cålfåriÆå, atleticå çi muståcioaså, strecuratåprobabil cu ajutorul unei limbi de încålÆåminte într-o minusculårochie lila, conducea çedinÆele de tratamente, prescrise, c-o searåînainte, chiar de cåtre fermecåtoare, vecinilor ei. Moçi, babe,slåbånogi, nåpåstuiÆi, legaÆi, cangrenaÆi de neputinÆe.


îndeaproape çi cu vitezå micå, låsînd în urmå, cu cele patru cau-ciucuri, arcuri constante de apå, semånînd, de la oarecare distanÆå,cu patru picioruçe de påianjen.

Båiatul urmårit, Celestin, era profund supårat pe cîte çuturiîn fund primise de la mama ei de viaÆå.

Deçi primåvarå, frunzele se-ngålbeneau çi picau. Valurile sedestråmau. Chinurile çi nåpasta îçi cunoçteau çi ele sfîrçitul.

În basmele amerindienilor, preafericiÆilor prinÆi, convertiÆi çiexcomunicaÆi în aceeaçi zi, li se reteazå dintr-o singurå loviturågulerele, cårÆile de rugåciuni, lånÆiçorul, grumazul.

ToÆi se chinuie puÆin, se agitå pentru o clipå, asudå, transpirå,dar se trezesc apoi în fotoliul de piele scos pe verandå, bînd coniacalbanez çi numårîndu-çi degetele.

Doar Celestin era profund supårat de cîte çuturi în fundcontinua så primeascå de la viaÆå.

În ziua aceasta de 18 aprilie, cînd a reperat-o pe Nora, încre-menitå în faÆa magazinului „Romarta Copiilor“, purta pårul lung.

Era deja moda zulufilor çi a çuviÆelor, iar dacå aveai çi-uncercel puteai så înnebuneçti o femeie. Dacå nu era o femeie, puteaiså te mulÆumeçti çi c-o puçtoaicå.

Puçtoaica ståtea într-o staÆie çi açtepta. Trecuse çi ea pe acoloså se sinucidå.

Era o dimineaÆå plicticoaså de primåvarå, dintr-o zi plicti-coase de primåvarå çi a sta într-o staÆiedevenise ultima modå çiînsemna så-Æi Æii respiraÆia pînå cådeai pe jos.

În Bucureçti nu existå un loc ca lumea unde så te calce trenul.Så te urci pe un pod din åla, bådårånesc, ce traverseazå rîul noro-ios DîmboviÆa çi så te arunci în cap de-acolo era ca çi cum ai fiîncercat så-Æi iei viaÆa, folosindu-te de o pereche de çosete.

Çosetele puteau så nu fie îndeajuns de murdare, nu te-ar fiasfixiat, iar dacå totuçi dînsele çi noroiul dîmboviÆean çi-ar fi dat,o clipå, mîna pentru a-Æi rezolva dezagrementul, era lesne de çtiutcå o asemenea moarte era plictisitoare, era cîh, nu era çic. Te-aifi dus çi tu så te distrezi, så-Æi frîngi gîtul çi cînd colo, te-ai fi trezitnimerind într-o serie cu toÆi proçtii.

142DANIELBÅNULESCU

Çi-i descårcå între palme, desprinzîndu-çi de la bråcinari, opungå dintr-o piele lascivå, de culoarea caisei çi-a nisipului.

În care æaca, scufundîndu-çi, ca un cotoi într-un acvariu,gheara, çi-o extrase, de-acolo, îmbrobonatå, nu de-o colonie deouå de broascå Æestoaså, ci de cincisprezece, douåzeci de ghemo-toace, rulate çi alcåtuite, numai din bancnote de una sutå lei.

Bancnotele erau strålucitoare çi-çi råspîndeau pretutindenirazele lor albåstrui.

Erau mai mici decît mingile de ping-pong. Mai dese decîtbilele într-un rulment. Cu toate pliurile çtampilei de la BancaNaÆionalå, imprimate reglementar peste ele. Cu nenorocitul deBålcescu încruciçat, ca un paçå, pe noriçorii lor albåstrui.

Încercå cu unghia tuçul uneia.Ale naibii, mai çi såreau, cînd îl vedeau pe parchet. Cîteva

le vizitarå çi se pierdurå prin colÆuri.Scuturå trufandaua.Cu puÆin noroc, 800–1 000 de sutici. Devenise un cetåÆean

bogåtaç. Cu atît bånet putea så-çi tîrguie, de pe litoral, o NetuÆagonflabilå. În drågålaça de punguliÆå era chenzinele lui pe cinci ani.

– Mîine dimineaÆå, îÆi ferchezuieçti tåråboanÆa, Æi le schimbipe çosete çi, la ora 9,30, må açtepÆi în faÆa portiÆei... I-aÆi çi colaculcu tine, pentru cazul în care ne încurcåm cu niçte însoÆitoare, pela vreun çtrand.

Çtrand, în luna aprilie, era mai greu. Cu putorile, în oricarelunå, era mai uçor.

Çi-l ridicå pe trupul måtåhålos, din fotoliul luxos. Çi-l întoarseçi-i fåcu vînt, çi-l sågetå întocmai ca un Wihelm Tell cåtre Mårullui de Aur.

În seara aceea, dupå ce-i mai ghici douå ore despre ceilalÆiçase regi çi îi citå çi versetul 27, capitolul 20, din Leviticul Ve-chiului Testament („Dar dacå un om sau o femeie cheamå duhulunui mort, sau se îndeletniceçte cu ghicirea, så fie pedepsiÆi cumoartea; så-i ucideÆi cu pietre: sîngele lor så cadå asupra lor.“)pentru a-i releva vizitatorului în ce påcate de moarte tocmai otîrîse, Maria C. Nicolici îl conduse pe has-Satan într-o cåmåruÆå,råzleÆitå de restul dependinÆelor, terasate pe o fîçie îngustå çi


Mai bine îÆi înghiÆeai limba. Te sinucideai, cum îÆi dådea cupicioarele-n uçå ultima modå, într-un chip neasemuit de frumos.Dupå douå-trei încercåri dintr-astea, reuçeai cu siguranÆå så-ÆiînghiÆi limba.

La început nu respirai.O Æineai tot aça cîteva minute bune, iar în secundele de

dinaintea leçinului (çi foarte probabil ale morÆii), aveai çansaenormå de a-Æi închipui oricîte coråbioare çi panglici.

ToÆi cei care trecuserå prin asta, iar acum, de pe alte tårîmuri,se îmbulzeau la çedinÆele de spiritism så-Æi zgîlÆîie masa, mårtu-riseau cå stilul acesta de sinucidere fusese înfioråtor de çocant.Meritase.

Aça cå puçtoaica intrase în ultima ei staÆie la „RomartaCopiilor“ çi se pregåtea, iar Celestin prinsese miçcarea.

O luase uçor, virase de vreo douå ori în preajma ei, trîntiseo frînå.

– Cum te cheamå?Îi dåduse tîrcoale, blonda era blondå, puçtoaica puçtoaicå, aer

nefericit, binecuvîntatele membre inferioare întinse cu scripetelede torturå pînå la gît, trebuia...

O întrebase frumos:– Cum te cheamå?Existå oameni care nu se sinchisesc nici pîn’ la cot de bunele

maniere. Unele tråznite, de exemplu, nici måcar nu-Æi råspund lasalut. Båiatul îi mai insinuå un ocol çi se depårtå gînditor, pestedrum, cåtre Casa Centralå a Armatei, så-çi cumpere ziarul.

„Åsta nu e ziar!“ hotårî Celestin çi-l mototoli.Era un numår de ziar compus din nu mai puÆin de 19 foto-

grafii ale unui personaj croit så viziteze uzine çi fabrici. Cum leprindea plimbîndu-se singure pe afarå, le cuprindea capul întregenunchi, ca la curcani, le cåsca pliscul cît toate zilele çi le vizita.Pe fiecare dintre ele de cel puÆin 19 ori. Genul de tip care çi dupåproces continuå så te intoxice doar cu „Tråiascå“ çi „Jos“! Lozinci.„Pe åsta, såracul, nici måcar salvele bliÆurilor n-or så-l poatåobiçnui cu împuçcatul“. Se întoarse cuminte, mîngîie ziarul cåzutcu talpa adidasului çi-l ridicå.


burta låbårÆatå, mustaÆa. Constatînd apoi, c-o anumitå plåcere, cåun bårbat real era totuçi un bårbat real. Çi cå, oricît de dezagreabilde real, acesta pårea a fi, în plus, un bårbat afurisit de înfierbîntat.

– Scoate de pe tine chiloÆarii, spurcatule... Mi-ai hîrjîit, cucatarama, fiecare osiçor.

Çi Maria C. Nicolici, cu ochii închiçi, dupå ce-i desfåcu treidin cei cinci nasturi ai cåmåçii, se despuie çi ea. Stråduindu-seså-çi conserve, sub pleoape, imaginea unui Mircea Eliade ce,alåturi, derutat çi el de açteptare, îçi fåcea din nou de lucru cu pipa.

Çi abia dupå ce roçcovana temperamentalå reveni la poziÆiaorizontalå, izbuti çi Profesorul de Istoria Religiilor din minÆile eiså se lungeascå cumsecade alåturi de ea. Înfåçurînd-o (concomi-tent cu acÆiunea taximetristului, ce, într-adevår, îçi descojea chilo-Æarii) în dizertaÆii ocrotitoare, savante çi dulci, ale cåror înÆelesuriblajine le pierduse încå din copilårie, mîngîindu-i, cuun degetbalerin, aura ce çi-o simÆea rotindu-se, sfîrîind, în jurul capului.

Ba chiar mai mult, Mircea – cum se trezi numindu-l, cutre-murîndu-se, ea – îi colectå unul dintre firele roçcate de pår, decare nu înceta så fie atît de mîndrå çi, dupå ce i-l zeificå,umplîn-du-çi cu el bolul din lemn de trandafir al pipei, Cabinetul întregpreschimbat în dormitor, se populå de un miros de santal. Atîtde semeÆ, dens, corporal, pe speteaza cåruia aproape Æi-ai fi pututsuspenda o eçarfå.

Dar taximetristul nu suspendå nici o eçarfå.Ba chiar mai mult, durîndu-l fix în cot pe dînsul de mireasma

ei de santal, îçi luå avînt çi såri, ca la jocul de lapte gros,întrepicioarele ei copilåros ridicate. Nelåsîndu-i roçcovanei decît atîtavreme ca, peste colivia de coaste a Maestrului, så-çi mai întindåo mînå, råsucind cåtre stînga butonul magnetofonului Maiac.

Pornindu-l, amplificîndu-i sonorul çi spålîndu-çi, de dataaceasta, odåiÆa cu un al doilea val. Sonor. Cel al dublului albumal formaÆiei Pink Floyd, de toate gheorÆåiturile çi gîfîielile cuivaobiçnuit så reguleze,mai de grabå într-un taxi, decît într-unCabinet.

Çi atunci, muzica o fåcu så se simtå de parcå ar fi fost cålåritåde însuçi Alexandru cel Mare.

136DANIELBÅNULESCU

Çi apoi muzica o mai fåcu så surîdå, într-un cotlon al impudo-riilor ei, cå, uite, în sfîrçit, fusese puså la „Zid“. Çi apoi nici nuse mai mirå... acum, cînd, iatå! Çi cel de-al doilea talger al ei, deBalanÆå, fusese ocupat c-un al doilea bårbat... cå toate desfåçu-rårile, de azi çi de ieri, îi påreau izvorînd din învåÆåtura pe careProfesorul aspiraÆiilor çi-al neîmplinirilor ei nu înceta så i-orepete în ureche.

Încurajînd-o, cu privirile lui fosforescente çi atotçtiutoare,cînd cea din urmå mlådiÆå a frunziçului ei stelar råmînea încîrcitåsau încordatå.

Dojenind-o, cînd o simÆea, cît de puÆin, sustrågîndu-se, dela miçcarea de du-te vino a universului.

Mergînd, cu sacrificiul såu, pînå dincolo de limanurile cunoaç-terii, cînd, pentru a o descåtuça çi de ultima urmå a complexuluiprezenÆei sale, exemplare çi excesiv de virtuoase, chinuindu-se s-oînjure, limba sa neînvåÆatå alunecå într-o açchie poeticå recitatådin Upaniçade; fîstîcindu-se cînd mîna sa, cu instrucÆie tantricå,o cotrobåi între sîni; alintînd-o çi îndemnînd-o så-i råspundå, chiarîn limba sa împorcåitå, taximetristului. Aceluia pe care, iniÆiindu-l,cåutau så-l înalÆe cåtre împlinirile lor spirituale. Cel pe care secåzneau så-l transforme într-un arhat (sfînt) sau chiar într-unbodhisattva (încarnare anterioarå a lui Buddha).

Grohåia deasupra zgaibaracelor ei bodhisattva:– ÎÆi place, boarfo?– Aça vå-nvaÆå pe voi, la poligon, så luaÆi virajele?– Ce-Æi paså? Dacå nu-Æi place de virajul meu, acu’îl scot çi

te las într-un pom...– Nu. Nu-l scoate... Çtii ceva? Mergi înainte. Nu te opri. Nu

ne låsa tocmai acum în mijlocul cîmpului...– Te las unde o vrea mandea... În boscheÆ te råstorn, dacå

nu zici, cu glas tare, cît îÆi place så vezi lumea de pe manivelalui Arasel... Dacå nu-Æi Æii mîna pe manivelå çi nu declari... Cape ultimul sac de cartofi te descarc în tufiç...

– Sufletul mi l-ai ciuruit çi mi l-ai scos, împuÆitule... M-aitulburat çi transpirat mai dihai decît pe lacul Snagov... Lumea de


care, îndatå ce le zåri pe tîrfoaice, le çi trînti douå måscåri, apucîn-du-se så-çi închidå çi så-çi deschidå ochiul stîng cåtre ele.

Ucenicele, cît erau ele de needucate, cît erau ele de îngroso-lånite de muncå, în faÆa omagiilor, ca prin farmec, se cizelarå çiaplaudarå ca niçte domniÆe.

Ho diábolos nemaiavînd decît så întindå o mînecå a pijamaleipentru a o alege, dintre ele, pe aceea a cårei impetuozitate uterinåîl orbise. Valsînd-o, aeropurtînd-o çi abandonînd-o înainteacapului falsului preot, care nu ostenea nici så pîrÆîie din buze, niciså profereze ocåri împotriva Numelui Preasfînt.

Observînd, mai apoi, cå aleasa mînecii sale era Gabriela P.Mocanu. Învåluind-o pe Gabriela într-un tambur gros de noroi, çipornind, astfel, cu ea, scåldat în strigåtele ei de durere, cåtrecapåtul labirintului de cåmåruÆe çi coridoare. Acolo unde Genel,dupå ce încålcase o orå çi jumåtate o hotårîre de guvern, Æinînd,mult peste ora 22, braseria restaurantului Mårul de Aur deschiså,sosise înapoi în strada Perone, înfåçurat într-un roi de taximetre.În primul dintre aceste taximetre, condus de-un coleg, låfåindu-seel. În cel de-al doilea, plimbîndu-se perechea lui de pantofi. Înurmåtorul, perechea lui de çosete. Urmate, aceste trei taxiuri,îndeaproape, de douå Getaxuri, format papuc çi chiar de o camio-netå, ce-i voiajau, celui ce comandase întreaga paranghelie, sacoulbleumarin cu nasturi argintii, pachetul de „CarpaÆi“ çi ecusonulde taximetrist. Çi, în fine, dupå ce fu înveçmîntat la loc, în toateaceste accesorii de vestimentaÆie, çi, dupå ce se încåpåÆînå dinråsputeri så nu-çi plåteascå çoferii în alt fel decît scoÆînd pe guråmingii, formate din cîte o bancnotå rulatå de o sutå, aça cumdeprinsese el odatå, la circ, de la o focå, acolo, deci, unde, în fine,Genel intrå, efracÆionînd în domiciliul cucoanei. Nu prin forÆareayalei de la intrare, ci printr-o gurå de aerisire astupatå c-o plasåde sîrmå, çi sprijinindu-se pe-un frigider bombat çi dezafectat.

Çi, retrecîndu-çi în revistå emoÆiile de peste zi, portjartierulmai întunecat decît intrarea într-o grotå, cracii obraznici, combi-naÆia nemaipomenitå de forme între o babå çi un båiat, chica îndouå culori a femeiuçtii, deodatå îçi reaminti cu putere cå motivul


Chiar în acea noapte, pentru a realiza cît mai veridic butaforiazodiilor de apå, Ho diábolos mutå Bucureçtiul, pentru 24 de ore,(purtîndu-l ca pe un talger, într-o singurå mînå), în pustietåÆileOceanului Pacific, 520-525 mile sud-vest de arhipeleagul AmiralSerafim.

Astfel încît, atunci cînd, pe la 5 dimineaÆa, cu genele cîrpitede somn, Gabriela P. Mocanu (alungatå de cåtre fermecåtoare înbraÆele spectrului invocat ca fiind cel al Profesorului de IstoriaReligiilor) cålca pe dalele curÆii din strada Perone, pentru a tîrîpubelele de gunoi cåtre poartå. Pavajul, altådatå stabil, al aleii,se legånå o datå spre dreapta, se hîÆînå de douå ori cåtre stînga.Çi, alunecînd pe un soi de mîzgå marinå, ucenica se pråbuçi,båtînd aerul cu braÆele, într-o peliculå de apå såratå, ce-o acoperi,instantaneu, pînå la piept.

Atingerea de sloi a puhoiului îi paralizå respiraÆia.Såltîndu-se întîi cu çalele, tålpile îi fugirå din nou. Çi, de data

aceasta, nemaibucurîndu-se de privilegiul de-a se opri în çezut,oglinda apei îi trecu, cu douå palme, peste creçtet. Iar în curentulcare-o rostogoli de 5-6 ori de-a lungul fundului inundat al grå-dinii, cu ochii deschiçi, Gabriela cugeta, nu la deliciile unei guride aer. Ci la felul uneltei ce i-ar permite så cureÆe încîlceala tufelorde iasomie çi iarmaroc de puzderia de peçti tropicali (în specialPomacantlaus imperator çi Antennarius scaber, specii benefi-ciind bineînÆeles, de totala ei ignoranÆå). Çi care, la rîndul lor,atunci cînd, pe sub apå, ucenica îçi frînå înaintarea, agåÆîndu-se

Capitolul 5

ZIUA ÎNTÎI: „SÅ NU-æI FACI CHIP CIOPLIT!“

gura cusutå, så nu-çi închipuie cå Eriniile îi împinseserå, întrecearceafuri, cine çtie ce fetiçcanå incultå..

De aceea, scotocind din råsputeri în semnificaÆia opereiSavantului îçi strînse, imperceptibil, o gleznå trandafirie subçezut, aça cum intuia cå-i çedea cel mai bine, çi-l întrebå:

– Så fie oare creativitatea sau gîndirea misticå... singurulvehicol çi singura bucurie... care ne poartå, pe noi, oamenii, cåtreuniversurile paralele?...

Pesemne întrebarea ei cea profundå fusese puså un pic camabrupt.

De vreme ce însuçi el, Mircea Eliade, atoateçtiutorul, dupåce råmase mai mult de un minut în concentrare, îçi lepådå, cudelicateÆe, pe noptierå, pipa çi ochelarii.

Çi ghemuindu-se la spatele ei, o cuprinse, în braÆele lui,numai tendoane.

Çi îi explicå, folosindu-se pentru prima datå atunci de o voceneobiçnuitå, îngroçatå, tulburatå.

– BineînÆeles, cå paralele trebuie så Æi le Æii, pituliceo... Cåålora de çi le Æine încruciçate sau îmbîrligate... Lui nimånuia nu-ivine cum så le facå bucurie. Çi nici cum så le reguleze...

Era o faÆetå nouå, destinså, çugubeaÆå a Profesorului, sebucurå toropitå Maria C. Nicolici.

Çi, cînd îçi råsuci coada ochiului så-l cunoascå transfigurat çide încercarea de a vorbi ca un om, descoperi, sudat de spatele ei,în locul torsului minunat spiritualizat al Maestrului, un hoit greoiçi påtråÆos, ca de gropar, în care, anevoie çi dupå un timp, îl iden-tificå pe taximetristul ce-o cålcase pe nervi toatå seara trecutå.

Numai cå çi acela (cînd îi vorbise, asearå) era cel puÆinîmbråcat.

Pe cînd åstuia, acum, burta cafenie, cu care o împingea fårårågaz, îi atîrna ca o piftie.

Nådragii în vine, cu doar un crac scos.MustaÆa cu care o raçcheta. SecreÆiile ce-i duhneau ca un

pumn de scorÆiçoarå.Dezmeticindu-se, se decise ca, înålÆîndu-se într-un cot, dacå

så nu-l paralizeze în întregime, så-i paralizeze, cel puÆin, mirosul,


pe manivela lui Arasel... Vai de mine, nenorocita. Îmi place, na!s-o våd de aici.

– Da!... Dar eçti îndrågostitå s-o vezi. Mai de pe vîrf?... Saumai de pe cotor?...

– Îmi place så våd lumea din ambele puncte ale manivelei.Îmi place s-o observ de oriunde aç fi... Dar, parcå, de vreo zeceori mai mult, de pe cotor.

Çi-o învåÆå ca, întorcînd capul în partea în care nu I se aflaMaestrul, så clacsoneze din gurå. Çi så semnalizeze, ridicînd omînå, spre stînga.

Reintrat în Cabinet, cu prada înçurubatå pe mådularul såuviguros o vreme, has-Satanevitå s-o råstoarne pe Gabriela pestetriunghiul amoros format din spectrul Profesorului Eliade – fer-mecåtoare – Genel, pentru a nu le nårui acestora spectaculosmedia de culturå.

Dar chiar çi atunci cînd o råsturnå, moara de çolduri, mîiniçicorpuri astrale, zuruind în armonie în pat, nu se gripå nici o clipå.

Dimpotrivå, încordîndu-se, moara påru cå se înhamå, dinputerea çi cutezanÆa çi mai multor centre senzuale, la frecarea celeimai uriaçe çi de neståpînit cåni de NESS care existase vreodatåpe lume çi deasupra cåreia, muståcind,has-Satan,în noriçorul lui,se legåna precum o linguriÆå cu friçcå.

Pe la 1 çi 15 din noapte, prin albia aceloraçi nesfîrçite cori-doare, Marele Amågitor al lumii se strecurå înapoi în coçconeaÆasa. Miorlåind çi chemîndu-çi pe nume fiecare unghie de la pi-cioare. Frecîndu-se çi alintîndu-se de fiecare bulbucåturå din zid.Iar cînd, în sfîrçit, se vîrî în pat, pregåtindu-se så se înalÆe ca o paråde foc, pentru cîteva ore, pe cerul oraçului, Ho diábolos ascultåîntîi liniçtea din jur, zimÆatå de joagårul greierilor, clefåituriledulåilor ce-çi rodeau înnebuniÆi cîte-un mådular, schelålåiturilepaturilor în care bunicuÆe lubrice îçi atrågeau din zbor cîte-un nepot.Îçi aruncå apoi cu veselie capul pe spate. Çi izbucni într-un råc-net, ce înmuie pînå çi lipiciul sticlelor de pe mesele din cartier.Cîntînd c-o voce låcråmoaså, antrenantå, pipåitoare, de Æamba-lagiu deçucheat:

138DANIELBÅNULESCU

pentru care, cu tot convoiul åla, se reînçurubase aici era tocmaiacela cå-i ploua teribil în gurå. Ca, måcar în noaptea cu pricina,så încalce çi så îmbobîrÆeze la o fermecåtoare.

În seara aceea, fermecåtoarea adormise în canapeaua cucåpåtîiul întors cåtre sud, pentru a putea, în somn, så-l întîlneascåpe profesorul Mircea Eliade.

Aventura sa imaginarå cu Marele Bårbat era marea ei tainåperverså, voluptoaså çi religioaså, dacå aceste lucruri puteau existaîmpreunå. Luxul çi justificarea ei nemårturisitå de femeie aleaså.

De fapt, ori de cîte ori îçi orienta acel cåpåtîi cåtre sud, MariaC. Nicolici se trezea ea în patul (din vis) al Profesorului de IstoriaReligiilor. Spre deosebire de lungile såptåmîni în care, adormindcu cåpåtîiul cåtre alte puncte cardinale, i se îngåduia doar så-iurmåreascå platonic, de la distanÆå, silueta fibroaså, aproape asce-ticå. Pe revoltåtor de lungile coridoare de la École des HautesÉtudes din Sorbona sau pe cele ale UniversitåÆii din Chicago.Coridoare remarcabile, dar çi cu totul tîmpite, deoarece, deçi sedesfåçurau în direcÆii pårînd benefice, pînå la urmå, la capåtullor nu se gåsea nici un pat.

Sudul în schimb (cît era el de sud) era un sud neguros çi viril,nu-çi pierdea vremea. Çi cînd o prindea, sudul o çi råsturna înaçternut.

Çi cînd se pomenea, în cåmåçuÆa de noapte frivolå, sub pri-virile aburite de dioptrii ale singurului Bårbat ce-çi luase, pentruprima oarå în istorie, libertatea de a cerceta, cu egalå competenÆå,ÇtiinÆa, Religiile çi Literatura, împinså înapoi la proporÆiile netedeçi neliniçtitoare ale bustului fetiÆei de 13 ani ce deprindea planoris-mul çi paraçutismul pe aerodromul IAR din Braçov, fermecå-toarea îçi muçca buzele.

Necutezînd nici så geamå, atunci cînd Maestrul îi mîngîiac-o baretå a ochelarilor pieliÆa unei gambe. Necutezînd nici såse miçte, pentru a nu o trezi pe infama Christinel, ipocrita soÆie aSavantului, dormind încolåcitå la picioarele patului. Dar neîmpå-cîndu-se nici så tacå, de groaza ca Profesorul, surprinzînd-o cu


La cartierul meu iubitDînga rînga da...

Må rîd nemaipomenitDînga rînga da...

Çi pe curs ce må hlizescDînga rînga da...

HoÆii viaÆa mi-o belescDînga rînga da...

Sectoriste sectoristeDînga rînga da...

Te-am cules dintre-acatisteDînga rînga da...

Cînd te-ai dus la tuça VetaDînga rînga da...

Ca så-i arestezi chiuvetaDînga rînga da...

Sare hoÆii, då cu fenta,Nu cunosc pardon!

Pentru MiÆa-repetenta,Cu ÆîÆe maron!...


Una peste alta, singurul rezultat pozitiv a fost cå båieÆii dela noi din cartier au cam început så deschidå ochii la fete. În cîtevaluni deveniserå specialiçti în sub cîte forme vieÆuieçte agrafa, cume îmbråcatå çi cu ce se dichiseçte o puçtoaicå çi sper cå toatå viaÆaau Æinut-o aça.

Må mai întîlnesc cu cîte unul care-mi mårturiseçte:– Preafericitule, dacå ai agåÆat vreo femeie çi vrei så çtii din

primele opt minute ce-i cu ea, då-o întîi la textile!... Idealul meuamoros, zice, e så-mi gåsesc o silfidå care, dupå ce-am fåcut dra-goste, så-mi ghiceascå în hainele aruncate prin camerå, ca într-unzaÆ de cafea.

...Poftim!... ÎnÆelegi?... Pricepi ce gusturi hotårîte a prins åstaîn viaÆå?

Puçtoaica dådu din cap cå nu.Nu pricepea.De acolo, tocmai din braÆele lui Celestin, unde se cuibårise

de cîteva bune minute, se simÆea foarte bine.Nu pricepea, iar Celestin, låsînd-o absolut liberå så nu priceapå,

nu pårea impresionat chiar deloc.– Domnule, gemu el, åsta chiar a prins niçte gusturi prea

hotårîte în viaÆå. Dacå gîndeçti în felul åsta. De unde så gåseçticamerå d-aia zugråvitå-n portocaliu, cu steluÆe albastre, de carevrea el?

Çi, chiar dacå tot faci rost, de ce så stai tu, în timp ce facidragoste, så potriveçti cu piciorul cine çtie ce boarfå aruncatå,de fricå ca atunci cînd o så se apuce så-Æi ghiceascå, tipa så nu-Æighiceascå de råu?

Ce e ea, idioatå, så nu-çi dea seama cå, la început, tricoul nufusese paraçutat tocmai pe lampå? Cum så-i mai explici tu atuncicå, de fapt, asta reprezintå aspiraÆia ta spre înalt, bîra-bîra, cîndtipa o så se prindå oricum cå Æie, atunci cînd faci dragoste, îÆi ardemai mult så arunci la Æintå, cu piciorul, izmene?

Çi gata... O datå-Æi zice pa, te sårutå pe fildeç çi nu-Æi maighiceçte niciodatå nimic!

148DANIELBÅNULESCU

verså... Împreunå cu impresionatul dumneavoastrå pasager çicoleg am convenit ca, urcînd înapoi pe firul timpului, çi aplicîndmetoda experimentalå asupra vreunui celebru asasin zgîlÆîitor desuflete, så cercetåm chiar la faÆa locului prin alcovurile, tabieturileçi restaurantele lui de tainå, dacå spiritele pe care el le elibereazåprin crimå, dupå crimå, ele devin imortale sau nu.

– Arasel! Mi-a picat fisa. Motive sucite de profesoraçi labagiica, prefåcîndu-se cå cerceteazå niçte chestii, så se zgîiascå, dinmaçinå, dupå muieri. Çtii cum am poreclit-o noi, profesioniçtii,pe maçinå?

– Nu cred cå aç chici.– Aspiratorul de gagici dupå muieri. – Ne-aÆi îndatora?– Cine plåteçte cursa?– Celui a cårui teorie va ieçi infirmatå, nu-i va fi råpitå, în

nici un caz, aceastå onoare.Pe coridoare, lucruçoarele cu care, de altfel, pe întuneric se

obiçnuise, lådiÆe, sticlårii, samovare, îçi aråtau acum adevåratelefeÆe de baborniÆe.

Într-o singurå noapte, vopseaua gri-albåstruie de pe caroseriefusese pråjitå ca-ntr-un cuptor. Tåblåria måcinatå de furuncurilede ruginå.

Cînd îçi vîrî Æurloiul drept în maçinå, piciorul îi fu expediatînapoi cu putere de grosimea çi elasticitatea pînzelor de påianjen,înflorite între pedale çi frîna de mînå, mai energice çi decât elas-ticitatea de la niçte circari.

Pe bancheta din spate, gåtit în Æoale de pe vremea stråbu-nicului, Ho diábolos,la pålårie de paie, costum uçor de flanel,cravatå fluture çi ochelar c-un singur covrig, scormonea împrejurcu gåvanele lui de peçte fiert.

Çi cînd îl ochi enervîndu-se cå se mînjise çi cu rahat pe sacou,de la cuibul unei rîndunici, apårut, de asearå, din senin, pe muchiabordului, åla îl salutå batjocoritor, gåinåÆîndu-l çi el cu un rînjet.

– Ce-ai puturosule? Spume pe tine?– Pe må-ta çi pe tac-tu, de poponaut, scåmoçatule!


Mi-am dat seama atunci cå, dacå eu sînt într-a patra, tu nuaveai çanse mai mari decît s-o fi luat p-a-ntîia... În mai puÆin de-unminut, îmi scrisesem peste tot numele åsta scump al tåu: Nora!Nora!

Cum så fi aråtat?Eu aveam picioarele strîmbe, tu, musai, så ai niçte picioare

fandosit de drepte, mamå-mamå! Îmi çi imaginam cosiÆele asteape care bunicuÆå-ta începuse så Æi le-ntoarcå cu fierul. Chestiarevoltåtoare e cå nu Æi le întorcea numai Æie, i le întorcea çi veri-çoarei tale de-a doua, o batozå prefåcutå, Camelia, iar sîmbåtatu plîngeai.

Am fåcut stînga-mprejur, în aceiaçi baie pe care, de acum,o cunoçti atît de bine, mi-am concentrat toate gîndurile într-unpunct çi-am aranjat cu unchiul tåu din Canada så nu mai tot beaca un porc, så-çi adune puterile çi, pentru a te face så încetezi cuplînsul, så împingå pînå la tine acaså un urs mare de pluç,adevårat, botos, negru...

Apropo, existå unchiul åsta al tåu din Canada?...Cît timp povestise, båiatul pipåise cåmaça în cåutarea unui

pachet de Æigåri. Se ridicase o întreagå generaÆie de puçti ce pretin-deau cå oraçul Sfîntu Gheorghe n-ar trebui cedat la unguri måcarpentru cå acolo se fåceau Æigårile CarpaÆi de Sfîntu Gheorghe.

AgåÆase una, nu mai privea strada çi vorbise întrucîtvaschimbat, parcå mai mult pentru el.

– ...Ce-i cu unchiul åla al tåu din Canada?... Mai face el pipi,de bucurie, pe pantalonii lui dumnealui, cînd i se pare cå audepe stradå, zångånind, camionul de bere?

Dar fata nu-i råspunse.Nu se çtia dacå nu ascultase deloc sau doar momentan;

relaÆiile sale cu unchiul din Canada erau niÆel încordate.– ÎÆi dai seama, continuå cu oarecare nepåsare båiatul, cå o

chestie atît de grozavå nu puteam s-o las chiar aça...Må fåcusem trist, sufeream, mi se pårea foarte ciudat de la

un timp så månînc. Îmi înfundam gura cu cît mai multå gumå demestecat, iar pe ciorba pe care må obligau s-o dau peste cap ai


Nu-l împinsese tatå-su, popa prin scrisori cu mustråtura pro-fundå, cårturåreascå, så-çi bårbiereascå creierul de tîndålealå çi såapuce cåtre învåÆåturå?

De tîndålealå çi-l bårbierise çi cåtre învåÆåturå apucase. Nu-i poruncise, cu aprinså dojanå, pårintele såu simÆåminturi

înalte, destoinice, çi nu-l repezise spre calea pe care se båjeniserå,cåtre Regat, sfinÆii învåÆaÆi ardeleni?

Ei bine, în primele zile destoinic fusese, locuinÆå cumpåratåtocmise, sfîrc de picior în locuri de pierzanie nu pusese, iar deînscris, se înscrisese nu la una, ci la douå çi, dacå ar fi avut poftå,poate chiar la cinci facultåÆi.

O fåcuse?Fåcuse.Açteptase så vadå dacå doar închipuire prosteascå fusese, dar

cînd pe coridoarele çcolilor celor înalte, pogoane cu foi albe råså-rirå, iar pe douå dintre ele, cu caligrafie atent distilatå, îçi desco-peri numele de cal breaz, Ulpiu SargeÆius GalopenÆia, tînårul sedumiri çi vesti.

Vesti, adicå scrise acaså, çtiruind asupra desfåçurårilor gingaçepe care le simÆise el a se întîmpla la Capitalå, lumea de cuviinÆåcum se aÆinea îmbråcatå, pe unde se dådea promenadå, dacå erasau nu adevåratå povestea cå oamenii bucureçteni vorbeau maimult pe nas çi cîte çi mai cîte.

Adåugå în coadå o listå nåzdråvanå a tomurilor trebuincioaseînålÆårii de cuget ce-i fuseserå recomandate çi pe care le putusepînå atunci procura, iar alta a anticariatelor, libråriilor çi facul-tåÆilor pe unde îçi tocise pingeaua.

A fost çi singurul efort universitar al lui Ulpiu înainte de arealuneca în toropealå.

Cåci în toropealå alunecase çi, de-acolo, Æinînd-o aça, cu ochiiîntredeschiçi, picotind çi dînd într-o zi colÆul stråzii unde-çi toc-mise gazdå, çi tot astfel, mai påcålind douå stråzi (dar numai bine,pentru cå prea mult de locuinÆå nu se îndepårtase, neavînd încåprea evident de ce se teme), pe mîna dreaptå, cum te aburcai cåtrecentru, o chichineaÆå de cîrciumicå råsårise, fandositå, dichisitå,


Fata probabil auzea.Se putea spune çi cå nu auzea. Puteai spune liniçtit chiar cå

tot încremenitå råmåsese, tot cu nerespiratul se ocupa, dar, penesimÆite, ceac-pac, se apropiase, prin båltoaca foçnitoare, lanumai jumåtate de metru de puçti.

– Adoua zi, Fuzzy, poreclit de la un timp Mercenarul, mi-aconvocat toÆi båieÆii. Erau niçte Æînci înfumuraÆi çi au Æinutneapårat ca mai întîi så le deståinui cît porÆi tu la picioare. La tålpisau în înålÆime? I-am fåcut un semn çi påcåtosul de Fuzzy a apårut,dupå zece minute, c-o pereche de sandale aburitedintr-un magazin.Era o pereche de sandale nemaipomenite, plåpînde, albastre, ju-puite parcå de pe-un fluture, çi, cînd le-am ridicat deasupra capului,am råcnit, cu ochii rîzîndu-mi în cap, cåtre ei: „BåieÆi, asta este!“Apoi i-am trimis dupå tine, cu strigåte çi çuturi în fund.

Mai trase un fum. Apoi încå unul.– Da! Searå de searå, puÆoii se întorceau så le furnizez cîte-o

brumå de amånunt despre felul în care aråÆi. Le furnizam. Îmiraportau çi ei. Despre vreo gîgîlice cå-i blondå, despre alta c-a fostîntr-o vrajå c-o nuga çi-acum, de la vreo indigestie, zåcea într-unspital, cu toÆi zulufii çi intestinele ei.

Cînd çi cînd vreun pretenar se înfåÆiça c-o puçtoaicå, pe careo supuneam la încercåri, o forfecam prin probe, o interogam çi-otrimiteam acaså. Ce-i mai ciudat, cå nici cei ce le aduceau nu erauferm convinçi cå te-au gåsit chiar pe tine. Le fîÆîiau, aça, mai multpentru activitate.

Unul, un mucos de vreo opt ani, a venit chiar într-o searå çim-a anunÆat:

– Çefule, mîine îÆi aduc çi eu o blondinå, care çtie çi ea cå nu-iea. Dar îi cråpå buza dupå distracÆii çi nu çtie cum s-o çteargåde-acaså.

I-am spus:– Dar ce e, domnule, aici, discotecå?– Nu, înså am putea deschide una. Çtii, åstora dintr-a-doua

li se aprinde tårîÆa în ele cînd aud despre muzicå, iar unele crescdeja sub rochiÆe cîte-o pereche uçchitå de sîni...


BineînÆeles, pe lîngå containerul de gunoi care-i fusese rås-turnat în maçinå, nici strigoiul din gazele de la eçapament nu-l iertåçi-i se proÆåpi pe fotoliul din dreapta, trîntindu-çi dosul absolutgol-goluÆ pe acoperitoarea de la canapea. Îçi scotea, dintre fålcilelui de eçapament, pipa lui din gaze de eçapament çi, cu gîtlejulpipei ondulat, îi indica direcÆia çi îi comanda lui pe unde s-o ia.

æaca, binecrescut, demarå din strada Perone.

Muçcå dreapta uçor pe strada Stoian Militaru. Se înscriseprofipe banda imaginarå, hîrjîind aproape locuinÆele de pedreapta. Înså, chiar înainte cu 50 de metri înainte de-a cålca subanvelope umbrele Cåminului de nefamiliçtide pe stînga, miro-surile fermentate din luleaua strigoiului umplînd pînå la refuzinteriorul taximetrului, îl råzbirå.

Încheieturile i se înmuiarå ca apa.O fierturå de febrå çi ameÆealå îi fu slobozitå în faÆå. Taxime-

trul i se scurse, ca o basma, printre coastele gråtarului gurii descurgere.

Maçina îi circulå, i se påru, douå ore, ca un mormoloc, pepragurile pråpåstioase ale reÆelei de canalizare.

Cînd Æîçnirå, din nou, la suprafaÆå, printr-o a doua mascå decanal, din fontå, plasatå exact la intersecÆia stråduÆelor DionisieLupu cu Maria Rosetti, çedeau parcå tustrei calibraÆi într-un ac deseringå, stråpungînd cu nemiluita trupurile cucoanelor cu mutriÆeemailate, plimbîndu-se pe bulevarde nemaivåzute în rochii pale,uçoare ca adierea de pasåre, a franÆuzitelor în teci de herminå,cu pantofi mofturoçi sau cu sandale de lamé, a eleganÆilor strînçiîn ghete de lac çi-n corset, cu buzele melodramatic fardate çiobrajii albiÆi farmaceutic cu pudrå, fudulindu-se ca niçte curcanisub pålåriile de panama.

Traversarå astfel viscerele çi vieÆile mai multor otråvitoare,a unei moaçe, ce, din prea adîncå plictisealå, axfisia gemenii, aunui anarhist bulgar, a unui maniac ce aerisise noaptea plåmîniiproprietarilor pensiunii în care locuia, cu o andrea – refuzaÆi cutoÆii, ca exemplare neinteresante, cu cîte-un zvîcnet intransigental lulelii strigoiului.

158DANIELBÅNULESCU

mei, o puneam s-o alerge pisica... Într-o searå sinistrå, cînd, larîndul ei, ciorba prinsese pisica-ntr-un colÆ çi începuse s-o pisezecu pumnii, a apårut într-o stare de agitaÆie båtrînul meu tatå çimi-a ras douå palme. Eu, normal, m-am bineclåtinat, dar am reuçitså mai ajung pîn’ afarå çi så må izbesc de trei ori cu capul de unperete... ÎnÆelegi? Împlinisem deja unçpe ani. Apåruse orgoliul...

Dar fata nu-i råspundea.Nu respira çi continua så se albeascå greÆos de frumos.– Cel mai bun prieten al meu, oftå Celestin, este çi a fost

unu’ Fuzzy... Adicå, cred cå a fost, pentru cå acum nu çtiu ce måface så zic cå nu mai este. Uite, de cînd a învåÆat artele aleamaÆiale, tipul s-a zårghit, a ajuns ca o fiarå. Nu mai doarme delocçi, dacå nu te cunoaçte, nu te laså så te apropii de el la mai puÆinde o lungime de braÆ. O datå zici pa, dai bunå seara scumpelorplaiuri natale çi te trezeçti zburînd peste garduri.

...Deci, toate bune. Plånuisem så studiez pe toate feÆele pro-blema descoperirii tale çi, cînd n-am mai gåsit nici o faÆå, am dat-ope-un telefon dupå Fuzzy. Încå de puçti båiatul åsta era îngrozitorde nervos. N-apucai så formezi decît primele trei, maximum patru,cifre ale numårului, cå Fuzzy lua hotårîri rapide, sårea din balconîn balcon, iar cînd mi-a ciocånit la fereastrå, mi-a çi çoptit:

„Moçule dragå, cunosc çi eu pe una dintr-astea de care îmispui tu. E tot într-a întîia çi locuieçte pe-o scarå. Doar cå asta amea n-are zulufi çi n-are picioare. E o nenorocitå, iar ca s-o trimiÆipîn’ la pîine, trebuie întîi så-i împingi cåruciorul... D’aia, zic eu,så nu ne-ncurcåm încå cu ea, cå-e mereu prea suferindå çi a avutçi ceva de-mpårÆit cu tramvaiul. A fåcut-o, mijlocul de transportîn comun, surcele... Da’ laså, cå pînå se terminå ea vara, o gåsimnoi çi pe asta, cu picioarele de 2 kilometri, a ta...“

Celestin se çterse de creasta unui val ce-l bubui peste-oureche çi tuçi încurcat.

Se scuturå de ciorchinii de sare ai valurilor precedente.Apoi îçi ridicå capul aproape mirat:– Auzi, tu, fatå, ce-Æi spun eu aicea? Fatå dragå, tu må auzi?


Çi råmaserå suspendaÆi chiar deasupra måduvei spinårii apar-Æinînd unui tînår fårå prea multå måduvå a spinårii, dar înfrînat,nesårat, cuviincios.

Din acel punct, Spectrul le derulå, cu amånunÆime, întreagaviaÆå anterioarå a båiatului çi o puturå cerceta, cu miçcare iuÆitå,pe cea urmåtoare.

Ulpiu GalopenÆia era ceramist.ConstituÆia sa semifiravå, caracterul labil, temperamentul såu

deçirat nu påreau så-l håråzeascå marilor fapte. Încå de pe vremea în care nu se ilustrase în postura de cera-

mist, cînd încå nici 21 de ani nu atinsese, secondat de cei trei dinautomobilul astral, coboarå din Blajul natal cåtre vechiul Regat,pentru studii, nelåsînd în urmå prea multe speranÆe. Încå de peatunci, cînd pleca, nu låsa el prea multe speranÆe în urmå. Anulera 1924, sfîrçitul fiind cel al lui august bine ståpînit, auster, uncer violent çi, dacå te analizai mai atent, observai cå nu aveai dece så-Æi pui prea multå bazå în Ulpiu.

Pînå la aceastå vîrstå nu face decît så taie frunzå la cîini,gåsind înså timp çi pentru a slei încet, dar temeinic, partea saipoteticå din averea pårinteascå.

Dar pînå çi chefurile sale sînt potolite, pînå çi la chefurile datede el nu cînta. De carte, feciorul nu se Æinuse.

De muieri, domniçorul nu se-apuca.Unei vådane arzoaice, din Blaj, ce-i pusese tinerelului nostru

gînd råu, çapte zile îi trebuise ca, din açternuturile în care se aven-turase cu Ulpiu, så alunge mirosul de nåtåråu.

Dar ce fåcea Ulpiu?Ulpiu nu fåcea nimic dåunåtor sau, oricum, dådea senzaÆia

cå fåcea mult mai puÆine lucruri impardonabile decît alÆii çi, cînd,debarcat în måruntaiele unor Bucureçti interbelici, se înscrie,dintr-un foc, atît la cursurile FacultåÆii de Litere, cît çi la conferin-Æele FacultåÆii de Drept, gestul nu-i semnificå neapårat hotårîreade a termina cu viaÆa fårå cåpåtîi de pînå atunci, ci denotå, maicurînd, dezorientarea sa.


152DANIELBÅNULESCU

Se uita la picioarele tipei, ca çi cum i s-ar fi pårut cå vede,coborînd de acolo, o coadå måtåsoaså, groaså, catifelatå çi neagrå,numai bunå, vertebre çi os.

Nu lipsea nici çomoiogul de pår de la vîrf.

Chiar a doua zi, într-o marÆi, pe 19 aprilie, deçteptîndu-se çineizbutind så-çi clinteascå nici un picior, Genel îçi petrecu buneminute pariind dacå asearå, dupå ce se drojdiserå, bînd direct cufrapierele, un tramvai, mai încruntat, nu i le amputase.

Çi de abia dupå ce descoperi cå ambele membre inferioareîi erau la loc (atîta doar cå amorÆite), abia atunci taximetristulsåltîndu-se într-un cot, o identificå pe gazda sa, Maria C. Nicolici,întinså de-a curmeziçul patului. Dormind cu faÆa în sus, råsturnatåpeste jumåtatea de jos a trupului lui. Pufåind çi horcåind, ca ochiuvetå care se goleçte.

Trågînd, în nåri, mirosul de balegå emanat de la subÆiorilebabei, æaca trecu prin spaima cå fermecåtoarea putrezise.

Amånuntul cå çi horcåia, aça putrezitå, nu i se påru decît unuldin obiçnuitele çi dezguståtoarele trucuri ale nenorocitelor demuieri.

O scuturå pe cordoaicå, cu labele lui mari, de pe çolduri. Çi,cînd se ridicå de pe canapeaua desfåcutå çi ea direct pe parchet,cåutînd så pescuiascå vreuna din fiolele de vin spumos çi çam-panie, råspîndite peste tot çi care, desigur, azi-noapte îi puseseråcapac, se împiedicå, pårîndu-i-se cå råmåsese înfåçurat în cear-ceaf. Çi, mult mai tîrziu, se dumiri cå era înÆolit într-o cåmaçå denoapte, cît toate zilele. Ale cårei poale måturau, cînd se miçca,duçumelele. Çi pe ai cåror piepÆi fuseserå cusute versurile:

„Sosuri, gemuri, cozonaci,BårbåÆelului så-i faci“,

Capitolul 6

ZIUAADOUA: „SÅNU UCIZI!“

...Trebuie så nu fii fanatic, zîmbi Celestin çi mîngîie pårulfetei. Uite, eu nu sînt fanatic. Uitå-te puÆin la mine (fata se uita),eu nu sînt fanatic. Nu sînt fanatic deloc. M-am mai liniçtit...

Se mai liniçtise.Lucru de care îÆi dådeai seama cu uçurinÆå çi dupå starea

cåmåçii.Clapeta ei nu se mai tot råsucea.Nu mai låsa så råsarå, la fiecare douå minute, din adîncurile

ei, tot cîte-o Æigarå.– Ce mai vrei så çtii?... Cå, pe 7 noiembrie, am fugit de-acaså?!

...Çi cå miliÆia a trebuit så-l açtepte pe blestematul de 7 mai caså punå gheara pe mine?!... Cå m-am evidenÆiat, între timp, vîn-zînd niçte splendide tablouri de gang, numai Æigånci cu pieptulpietros, numai liliac înflorit, numai fructe?! Preferam, în general,cartierele muncitoreçti, blocurile proaspåt date în funcÆiune,oraçele noi çi pe tipii care se doriserå toatå viaÆa aia nenorocitå alor cu pepeni verzi pe pereÆi.

Sunam.Scoteau, de dupå uçile de placaj, nasul lor primejdios. Sco-

team çi eu, de la subÆioarå, un catalog cu tablourile alea oribileçi agitam o chitanÆå.

Cînd o zbugheau în dormitor, fericiÆi så-çi înnumere de treiçpeori nenoriciÆii åia de 415 lei, pe care-i ceream pe-un tablou, setrezeau cu mine în debara, adulmecîndu-te çi implorîndu-te, pestetot, så apari: „Nora! Nora!“

Tåcu.– Îçi închipui cît de ridicol eram?Tåcu.Închipuieçte-Æi cît era el de ridicol!– Ce-Æi mai place s-auzi?... Cå çi la internat, dupå ce m-au

prins, nu eram poreclit decît „Nora! Nora!“?Cå îmi dådeau måturile cele mai pline de rahat, ca så lus-

truiesc closetele, bineînÆeles, poreclite tot Nora, cu ele? asta-Æiplace s-auzi?

Cînd ieçeam din infirmerie, aveam capul atît de bandajat çiumflat, încît îi impresionam çi pe cei cu care, båtîndu-må, mi-l


Cu o nervurå a veçmîntului råsucitå çi aninatå pe un antebraÆ,apariÆia de fum ocoli måsuÆa çi veni pînå înaintea caietului cuînsemnåri zilnice.

– Bunå dimineaÆa, domnule taximetrist. Mi-aÆi îngådui såvå consult cu privire la etimologia cuvîntului ebraic rúach çi acuvîntului grecesc pneúma, însemnînd ambele „spirit“ çi, desigur,fåcînd apel la ceva invizibil ochiului omenesc çi caracterizatprintr-o anumitå forÆå activå?

– Etimologia? nimeri cuvîntul çoferul bånuitor, nevenindu-iså creadå cå încercase så ia stîrpiturå aia atît de Æicnitå la rangå,dar çi luînd-o la rangå, nedîndu-çi seama cam cîte sentimente depreÆuire stîrnise în ea.

– Da. Etimologia. Atît eu, cît çi redutabilul dumneavoastråpasager çi coleg, sosit din Mozambic, am cåzut în acord asupraurmåtoarelor çase înÆelesuri ale noÆiunii de spirit:

1) vînt;2) forÆa de impulsie iradiind dintr-o inimå simbolicå;3) mesaje inspirate emanînd dintr-o surså invizibilå;4) creaturi spirituale;5) Spiritul Sfînt sau forÆa activå a lui Dumnezeu çi, în sfîrçit,6) forÆa vitalå ce acÆioneazå în interiorul creaturilor terestre. Înså asupra acestui ultim punct, al çaselea, am alunecat într-o

nedoritå contradicÆie. Domnia-sa susÆinînd, în special, pe bazatextului scriptural din Psalmul 146 cu 4 („Spiritul [omului] trece,se întoarce în påmînt; în aceeaçi clipå pier çi gîndurile lui“) cåspiritele terestre sînt muritoare.

Eu pledînd, la rîndul meu, pe baza diferitelor experienÆe mis-tice orientale, cå trupul, de fapt, este o închisoare pentru spirit.Çi cå, o datå spiritul eliberat, el capåtå o libertate binecuvîntatåçi cå devine, la o scarå reduså, nemuritor, asemeni lui Dumnezeu.

– Bunicå-mea, curålåreasa – catadicsi Genel scîrbit så-idescurce – zicea cå toÆi oamenii, cînd moare, se transformå înniçte gîndaci.

– E discutabil, înlåturå spectrul politicos ipoteza. Înså nuaceastå chestiune pe care aÆi ridicat-o a fost açezatå sub contro-


Dinspre restaurantul Berlin çi håt departe dinspre Ciçmigiuse pornise o brizå, cu gîfîiturå uscatå, ce zvînta dintr-o singuråsuflare spumele de pe haine çi încrusta pe vitrine dîre de sare, maiceva decît florile de gheaÆå cît degetarul de groase, råsårite pegeamuri, pe la Cråciun.

La etajul doi al inconfundabilului bloc ROMARTA, pe pervaz,deasupra perechii de puçtani, în interiorul apartamentului nr. 7, încare locuiau doar un pisic çi matusalemica måtuçå ce-l aduse înzbor, în spinare, pe rusnacul acela Mihail Afanasievici Bulgakov,direct din buricul Teatrului de Balet çi de Operå, BALÇOI – deunde altundeva, decît de la Moscova?! – duhurile necurate ale CåiiVictoriei jucau ca la ruletå, înfundîndu-çi ghearele între foile uneiBiblii cartonate, traducere Cornilescu, birjårindu-se çi deschizînd-orînd pe rînd ba la Ioel, ba la1 Tesaloniceni ori chiar la Zaharia.

De data aceasta, cîçtigå spiritul spurcat, care, vîrîndu-çi gheara,desfåcu Cartea Sfîntå la Ieremia, Capitolul 17, unde, între altele,se putea citi:

„Aça vorbeçte Domnul: blestemat så fie omul care se încredeîn om, care sprijineçte pe un muritor çi îçi abate atenÆia de laIehova!

Cåci este ca un nenorocit în pustie, çi nu vede venindfericirea; locuieçte în locurile arse ale pustiei, într-un påmîntsårat çi fårå locuitori.

Binecuvîntat så fie omul, care se încrede în Iehova, çi a cåruinådejde este Iehova!

Cåci el este ca un pom sådit lîngå ape care-çi întinderådåcinile cåtre rîu; nu se teme de cåldurå, cînd vine, çi frunziçullui råmîne verde; în anul secetei, nu se teme, çi nu înceteazå såaducå roadå...“

– Unu! rosti cu o voce educatå, de doctor, Ho diábolos.– Pe panglica mea o cheamå Ursula, turuia fata. Te-ai încu-

meta så ghiceçti çi cum o cheamå pe çuviÆa mea?Dar båiatul nu mai percuta.N-o auzea çi zîmbea obosit.


iar pe dobitoc, adicå pe frunte, îi fusese înfundatå o scufie.Nu avu timp nici så înjure cumsecade, fiindcå bufni de

duçumea.Azvîrli tichia, pentru cå se împletici çi în tichie.Vårså o porÆie dublå de înjuråturi çi, c-un efort supraome-

nesc, suflecîndu-çi poalele cåmåçoaiei de noapte în faÆå, se deplasåcu paçi mårunÆi, de fandositå japonezå, pînå lîngå måsuÆa joaså,lovitå de-o erupÆie de ceçcuÆe, scrumiere, pantofi çi farfurioare curesturi de halealå.

Çi, lîngå acea haioaså çi nemaipomenitå måsuÆå, se pråbuçi,în çezut, pe covor.

„Adracului! Alaltåieri, sportivå çi-n chiloÆi de aÆicå. Çi-acum,o împinge naiba çi putrezeçte!...“

Råsuci, ca unui pui, gîtul unei sticle de çampanie çi, catapultîn-du-i cu un bobîrnac dopul, îçi råsturnå jumåtate de conÆinut desus, pe gîtlej.

Nåzårindu-i-se cå licoarea îi råpåie, ca o ploaie de primåvarå,pe tåblåria interioarå a çezutului. Iar cealaltå jumåtate a sti-cloanÆei, dupå ce-o trambalå, inutil, prin hanul unei cåni îmbîcsitecu zaÆ de cafea, o sorbi nespectaculos, apropiindu-çi-o de buze.

Plescåi.Uscå pe dinåuntru încå o sticloanÆå.Scotocind dupå-un chibrit, pentru a-i face felul unei snagoave

curbate, agåÆatå cu unghia dintr-un pachet de-al fermecåtoarei,dådu peste un caiet. Un soi de maldår de reclamaÆii sau proceseverbale, mîzgålite de mînuÆa, de-acum putrezitå, a gazdei sale roç-covane. Çi în care propriul lui nume îi såri în ochi de douå ori.

Ce-i trebuia ei, la paceurå, så-l reclame pe el, la garaj, c-arfura benzinå.

Ori, cå-n timp ce-o regula (enervîndu-l totodatå cå ea se totpupa c-o aråtare, strunjitå parcå doar din fum de la eçapament),el, Genel, se tråsese afarå din fermecåtoare çi încercase så-çi vîremåtårînga çi-n curul la stîrpitura, ce-i zicea roçcovana c-ar fiProfesor. Ce, parcå nu våzuse el cå çi Profesorii se bulesc?!

În pîrnaie, pe-ntuneric, nu simÆeai c-ar fi mai cititå gåoazå dela nici vreun Profesor. Nu era...

154DANIELBÅNULESCU

umflaserå çi må vîrîserå acolo. Iar uneori aråtam atît de jalnic,încît se apucau så facå chetå så-mi cumpere ciocolatå cu fructe...

Ce så-Æi mai spun? çoptea, aproape cu urå, båiatul.Cînd m-au luat acaså ståteam atunci liniçtit.Çedeam ore întregi chircit în genunchi, rugîndu-må la mutriÆa

ta, cåreia îi mai uitasem din tråsåturi; milogindu-må la nåsucultåu, care mi se pårea cå avea aerul celui mai înÆelept nåsuc de pepåmînt; jelindu-må, dacå o så mai vrei så te plimbi cu un tip careposeda, acum, deja un început de cazier. Aveam din nou o pijamade måtase, må îmbråcam toatå seara cu ea, må lungeam în patçi, pe la nouå, începeam çi-mi dådeam drumul la gînduri.

O luam aça, dupå tine, îÆi numåram paçii, cînd ieçeai de lalecÆiile cretine de pian, må frecam de toÆi håndrånåii care se vîrauîn tine doar så te atingå çi-Æi çopteau: Laså-l dracului pe åsta, peCelestin, nu-l vezi, în spatele nostru, cît e de tîmpit?

Çi n-aveau dreptate?Oare n-aveau?– Trebuie så nu fii tîmpit, zîmbi Clestin çi mîngîie pårul fetei.

Uite, eu nu sînt tîmpit. Uitå-te puÆin la mine (fata se uita), eu nusînt tîmpit. Nu sînt tîmpit chiar deloc. M-am mai liniçtit...

Ce crezi tu, çapte pînå la nouå tåieturi pe fiecare încheieturåde la mînå sînt, acum, suficiente pentru o fatå care vrea så sesufoce încå dinainte de-a te fi våzut?

Fata nici ea nu dormea.Începuse, adicå, çi ea, så-l cam mîngîie. Întîi peste pår çi apoi,

atent, peste tîmplå.– Çtii ceva? Aç vrea så fiu Nora ta! îi mårturisi înduioçatå.

Avea surîsul acela al tinerelor mame care constatå cå, dacå totau fåcut o groazå de lucruri aventuroase în viaÆå, au çi ele de-acumacopii. Aç vrea så fiu Nora ta! repetase.

Încerca så-l amuze.– æie-Æi plac torturile cu cel puÆin douå etaje de ciocolatå çi-o

mansardå de friçcå? Ai confunda vreodatå o eclipså de soare cuo eclipså de lunå? Ai citit cumva niçte poeÆi mai drågålaçi decîtDaniel Bånulescu, Dylan Thomas sau Cristi Popescu? çi o groazåde alte prostii.


Se ciuci lîngå maculator, så constate cum îl turnase limbricania.Çi, cu cåmåçoiul ca un iglu în jurul pîntecului, silabisi pe sårite: „Asearå vizita unui domn... însoÆit, ca de-o maimuÆå, de ipo-

chimenul såu îngîmfat... hîÆa-pîrÆa... braÆele lui de tractorist... ochiide linx ai Maestrului sesizîndu-mi temerile çi egalizîndu-mienergiile... bietul meu trupuçor sfîrtecat... torsul lui de neam prostscuturîndu-mi... hîÆa-pîrÆa... orgasmele ca pe-un covor... cine så-mifi prezis cå Fåt-frumosul açteptårilor mele avea så fie unul moto-rizat, analfabet, dar care, atunci cînd îçi açeazå o carabå pe tine,fiecare celulå a ta începe så vadå stele verzi... Superbia de atleta spåtosului Genel nu-i depåçitå decît de mlådierea inteligenÆeisale native, care s-a vådit, oricît ar pårea de necrezut, tocmaiatunci cînd mi-a cerut så...“

Dar mintosului Genel, în afarå cå nu înÆelese nimic, nu-i fudat nici så-çi aminteascå gestul cu care luase maul clar-våzåtoarei.(Devenindu-i totuçi foarte clar cå, pentru o vreme, boarfa n-o så-lreclame la nici un garaj.) Pentru cå, uça cråpîndu-se uçurel, în faÆalui se ivi creatura din fum de eçapament de alaltåieri.

La fel de stråvezie, dar parcå mai fercheçå.Cu ochelarii cu rama impozantå schimbaÆi pe unii din sîrmå

argintie, subÆire (conferindu-i Profesorului un discret aer deGandhi). Cu pipa în care, parcå, perpelea tåmîie. C-o bårbuÆådisciplinatå cu foarfeca, din vålåtuci de fum. Çi-o togå, tot fumu-rie, înveçmîndu-i înså numai partea din faÆå a trupului. Çi låsîndu-idescoperite cele douå fese micuÆe, rotunde ca bilele de rulment,de persoanå care nu aplaudå excesele alimentare.

– Bunå dimineaÆa, Mircea! îl salutå din somn, descîntåtoareape spectru, simÆindu-i prezenÆa în încåpere çi, ca atare, întreru-pîndu-se o clipå din horcåit.

– Brîul çi sandalele lui Buddha Reîncarnat asupra ta, dragamea!

– E o zi cu predicÆii desåvîrçite pentru cålåtorii, nu gåseçti?!continuå roçcata pe un ton de flecårealå, cam nelalocul lui chiarpentru cineva care nu putrezise, dar care dormea atît de profund.

Dar spectrul nu-i mai acordå atenÆie.


– Spune, bå, unde Æi-ai låsat pantalonii? Mormåie, cruceamå-tii, unde Æi-ai låsat, tu, pantalonii? Fiindcå, fårå pantaloni, lamine în caså eu nu pot så te tîrîi.

Se gîndeçte, adicå, så-l invite pînå la dînsul acaså.Reuçeçte så-çi îndeplineascå dorinÆa, dupå ce, în prealabil,

îi procurå vestimentaÆia necesarå, de la talciochiçtii de cîrpedinzona Çelari-Covaci-Lipscani, aça cå, dintr-un început, tînåradoamnå Olimpia Frofrony, delicata çi picanta soÆie a domnuluiNinel, are ocazia så-l vadå pe Ulpiu în pantaloni.

Îl place.Iute prinde cea mai fremåtåtoare încredere în el. Îl pune så

lustruiascå parchetul, så care gunoaiele, så måture curtea. Simtecå nu s-a înçelat. Båiatul åsta are într-însul ceva.

Ia så vedem. Îi cere, din nou, så se preumble prin curte.O emoÆioneazå miçcårile lui somnolente, rotunde, de tînår

bårbat.Este prima care lanseazå:– Din fute-vîntul acesta va ieçi, poate, un excelent ceramist!Între anii 1928 çi 1930, Ulpiu GalopenÆia îçi deprinde cu

adevårat meseria.Dupå primele çase luni, cînd avansurile doamnei Frefrony

înceteazå, iar dînsa, brusc conçtientizatå, îçi ia seama de ce podoabåde ucenic are parte, Ulpiu îÆi poate menÆine locul în atelierul dinspatele casei exclusiv datoritå meritelor sale de ucenic ceramist. Totceea ce îl poate duce mintea så facå e så deseneze, prin çopron, pefundul farfuriilor golite, prin closete, modele de vase.

Cu mîinile sale pufoase, vag scandalizatå, doamna Frefronyîi mutå hainele, lipsite de çic, din camera servitoarei, într-unul dintrepaturile de sus ale ghetoului lucråtorilor, la „çerpårie“.

– Mai gîndeçte-te, îi çopteçte, impresionatå, femeia. Mai gîn-deçte-te çi deståinuieçte-mi çi mie dacå pårinÆii dumitale au fostfoarte fericiÆi cå te au.

Uça de la menajeria cu ceramiçti se trînteçte çi, o datå cubufnetul, ei, tînårul e propulsat în noua sa viaÆå. Se scoalå cunoaptea în cap, pregåteçte, fasoneazå, arde munÆi întregi de argile.

164DANIELBÅNULESCU

Cu decizia-n mînå, se plimbå înfiorat pe Calea Victoriei çi,în faÆa unei vitrine, îçi adunå curajul så potriveascå imagineapicioarelor cucoanelor ce îi trec prin-nainte deasupra contururilorunor ciorapi måtåsoçi çi electrici, ce torc precum douå panterepråvålite în galantar.

Strîmbå din nas, gåseçte fiecårei fandosite reflectîndu-se înacel galantar cel puÆin patru hibe, dar cînd, în cele din urmå, paçiiunei tinere superbe, çatene, se suprapun perfect, fie çi-o clipitå,unghiului pe care perechea de ciorapi îl închipuie în vitrinå, intråîn magazin çi, de toatå chenzina, tîrguieçte un balot de ciorapiRendez-vous.

Ce dacå?Çtie cå n-are ce pierde.Çi, uite, pentru cine o så-l întrebe ce are de gînd så facå cu

ei, o så explice (çi chiar îi explicå în gînd) cå-i va distribui tuturorfemeilor Capitalei care înÆeleg de limba francezå. Ele vor sosica hipnotizate la rendez-vous,dupå ce întîi îçi vor trage ciorapii,vor mulÆumi cerului pentru prima datå cå sînt femei çi, mulÆu-mind, se vor mai uita o datå, vor citi eticheta, însiropînd cu pri-virile lor îndrågostite, ambalajul. Atunci vor înÆelege.

Capitala trece înså prin fazele oricårei capitale obtuze çineandhertaliene, care nu-çi înÆelege artistul.

Nu-i furnizeazå, adicå, femei.Barurile, de exemplu, ar fi ele deschise, unele sînt extrem de

deschise, atît de deschise, încît Ulpiu nici nu cuteazå så intre. Deçiacolo, probabil, sînt cultivate femei sclipitoare, doamne cårora armerita så li se aplice ciorapi rendez-vous.Ce så facå cu ei Maica,bunåoarå, care a primit ea singurå patru perechi?

Çi lunile trec.Atmosfera e veselå.Bandele Perju çi Odoacru îçi sunå singure adunarea çi ope-

reazå-n oraç. Devalizeazå bånci, fac harcea-parcea caseriile, taieîn bucåÆi cîte-un seif de-al poliÆiei çi îl furå-n felii.

Lumea se amuzå.


perdeluitå çi cu çtaif, cu grådiniÆå çi salonaçe pictate, bineînÆelesporeclitå Halima.

Çi mult s-a mai minunat Ulpiu de întîmplarea aceasta çisufletul înalt cåtre tårii i-a tresårit çi a intrat, a ajunat çi-a cinstit.

Dar iatå cå, în viaÆå, peripeÆiile instructive se Æin lanÆ, dovadåcå çi de la celålalt capåt al stråzii o cafenea învioråtoare observåcå-l pîndeçte, botezatå de data aceasta spåimos, prevenitor, mora-list, Fårådelegea. Iar numai pe anumite stråzi, observå, de toÆiocolite, nu påreau a nu exista asemenea locuri desåvîrçite, gospo-dåreçti, în care te puteai aduna, întrema çi gîndi, puteai consumaçi mîzgåli cugetaÆiuni pe çerveturi, ba chiar çi aÆipi, în secile çilegånåtoarele jumåtåÆi de zi, din care scåpai numai dupå ce seînvredniceau så dea peste tine colegii.

Cåci, o datå descoperit, colegii-l salvarå, ei îl înnobilarå în duhçi tot ei dådurå de lucru banului popii, domniçori de neînchipuit,neîncrezuÆi çi instruiÆi, apåruÆi cînd Æi-era mai greu, mîngîindu-Æinostalgiile cu mir de la Scorburi, dînd sufletului tåu ghies sprecîrciumile universitare Coviltir, Nu må mai îndrågeçti, æaÆa æenea,Zamparaua, Valtrap, AmorÆica, împingîndu-te så intri la cursurinegîndite la Zi-mi pe nume, Hai-hui, Trei în pat, Douå lulele çiprogramîndu-Æi seminariile çi laboratoarele la Harcea-Parcea sauDeçteptarea.

Pentru cå, vådit, numai acolo îi puteai dibui çi asculta pe mariibandiÆi vocaliçti çi instrumentiçti, ce ciuguliserå toatå înÆelep-ciunea lumii ca pe gråunte, pe Tîrtolea, Bimbaça, pe Mavru, peLimbå-Dulce, Cordac, Mimi Cuib, LinguriÆa ori Gina Carabina,pe Spaimac sau Bluzonea, toÆi oameni grei, låutari cu instrumenteçi cîntåri adevårate, ce dådeau caracterului tåu palme çi-l încurajauså se precipite cåtre fapte måreÆe.

Dar oare nu la ei fusese trimis? Nu la ei, milostivii, bine çi iutefåcåtorii de minte?Nu la cei lîngå care, dacå nu manifestai destulå mlådiere de

spirit, o datå îÆi deschiau burta çi-Æi înådeau, din måruntaie, coadåde zmeu?

Nu lîngå cei care, pricepîndu-se så-Æi ridice tot Bucureç-tiul-ntr-o mînå, Æi-l Æineau acolo çi Æi-l spoiau în aceleaçi culori


Plesnitorile, tîrfele, obligate prin natura profesiei lor så colindeçi så bucure la client, navigheazå acum doar la ore çcolåreçti, pic-tate în culorile vii ale fricii. AgenÆii de filaj se plîng în rapoartede monotonie çi de instaurarea moralitåÆii.

PublicaÆiile de gang scot pe nåri foiletoanele lor din ce în cemai fioroase: „Jack Spintecåtorul“ ridicå în „Mîna care ucide“„CuÆitul înamorat“ çi le stinge damelor „Lumina întunecoaså“.Se comercializeazå, pe bani grei, nesuferiÆi cîini de pazå. Se tocesccreioanele amploiatelor, cu care sînt transcrise denunÆurile preluatetelefonic.

În serile de 14, 15 çi 16 iunie, apar neîndoielnicele semne alealtor asasinate.

Chiar çi cei plåtiÆi pentru asta cu greu mai pot Æine cont cîtesînt. Din nou în Cotroceni, pentru prima datå-n Floreasca, apoiîntr-o pivniÆå de pe ulicioara Scarogea, colÆ cu Susurul Rahovei,se descoperå un trunchi uman, douå perechi de mîini retezateimediat de sub umeri çi un sîn.

CiopîrÆitorul face risipå de sîni. Încå un sîn în centru, la Scala,o jumåtate de sîn pe un maidan din mahalaua Tabaci çi, bineînÆe-les, nici måcar nu-s de la aceeaçi persoanå.

Degeaba pînde, areståri, descinderi de razii.Degeaba poliÆiçtii îçi mutå domiciliile çi fåpturile påtråÆoase,

zi-noapte, în pår, la servicii.Ulpiu, în anumite nopÆi, îçi açterne çi doarme acolo, nemai-

Æinînd minte alte birouri pe care så se fi odihnit mai tracasat caatunci. Comparå o groazå de urme ciudate, çi ajunge la rafina-mentul de a descrie ce oameni, ce çobolani sau gîndaci au cålcatprin pivniÆa cutare în ultimii zece ani.

Degeaba.Singurul fapt îmbucuråtor: se accelereazå perfecÆionarea

organizårii poliÆiei. Operativ, ia fiinÆå primul serviciu est-european de deghizåri.Pe cåldurile cele mari, detectivii cei mari, grimaÆi çi împo-

poÆonaÆi, se fîÆîie, ascunzînd sub bluziÆele vaporoase umflåturice se dovedesc a fi nu mamelare, ci råspînditoare de gloanÆe.


Graba cu care hainele çi ceasul lui Ulpiu gåsesc drumul Mun-telui de Pietate poate fi asemuitå mulÆumitor doar cu suavele,dar severele aperitive.

Orele în care desprinzi, cu briceagul, minuscule firimituri depe o coajå mucegåitå de pîine, au ceva misterios çi esenÆial încomun cu aburul dumnezeiesc çi somptuos al marilor supe. Çiorele çi aburul la fel te amorÆesc çi-Æi primenesc stomacul pentruîncercarea cea grea, lovitura de puçcå a leçinului, palier de la caresigur îÆi devii hranå, moment de la care intestinele deranjate sin-gure se pornesc så-çi absoarbå pîntecele ca pe o fripturå.

O ultimå delicateså, cea a desertului: propietåreasa sa, AnghelMaria, doritoare odatå de a-çi reface viaÆia cu cele 74 de kilo-grame ale lui Ulpiu, nu mai consimte a se låsa påcålitå, fåcînd-oacum cu numai 50.

În mai puÆin de jumåtate de an, se ridicå deci la ceruri, fåråsurle çi trîmbiÆe, aproape o treime din Ulpiu. OdåiÆa îi devine oneconvenÆionalå mansardå de conservatorist, måruntaiele îi çuierå,încheieturile îi scîrÆîie, omul nostru exerseazå din råsputeri çi seacomodeazå cu moartea.

Într-o dupå-amiazå, din jurul datei de 30, secondatå de alÆi vreocinci propietari, Anghel Maria suspendå concertul, azvîrle o partedin instrumente pe hol çi då de-a berbeleacu cu dirijorul în stradå.Un zgomot ca de pungi golite din plastic face så vibreze senzualaerul patriarhal al ulicioarei. Sînt ultimele miçcåri, comprimåriçi decomprimåri de armonicå, ale unor plåmîni foarte uscaÆi.

N-apucå bine Genel så suceascå de volan pentru a se înde-pårta de un muribund devenit nefolositor, cå, dintre gurile scå-lîmbe ale tomberoanelor, pe Ulpiu îl va salva domnul Ninel.

Domnul Ninel este un personaj distins, pozitiv çi apare cadescins din paginile lui Charles Dickens. Este subtil çi bogat, areaproape cincizeci çi patru de ani, a fost la Paris çi, întreprinzåtor,çi-a amenajat pînå çi un atelier de ceramicå.

Priveçte la Ulpiu, se aratå dezolat de situaÆia în care soartal-a tîrît de urechi pe sårmanul båiat çi îi çopteçte:


Cea neafectatå, adicålea, de curbele de sacrificiu. Cum så tesuperi pe pricopsiÆii care-çi presarå locurile spargerilor cu ciorneleunor scrisorele isteÆe, cuvîntînd despre fair-play çi chemîndu-ila hårnicie pe poliÆiçti?

Sufletele lui Suticå çi æirfea respectå pactul tacit de a nu fura,de la un singur om, o sumå mai mare de una mie de lei. Cînddispare vreun portofel, ocnele se comportå mai ceva ca niçteacademicieni, actele sînt trimise cu tråsura acaså, dimpreunå cuscuze, cårÆi de vizitå, angajamente çi trandafiri.

Face adevårate furori obiceiul ca multor dintre cele maitulburåtoare dudui ale Bucureçtilor, nu numai så nu li se maisustragå nimic, dimpotrivå, atunci cînd e posibil, så li se ataçezeceva, o blanå, un biju, în aça fel încît dînsele så nu observe pînåacaså. Evident, un sfert dintre pågubite doar se prefac.

La 31 mai 1932 cade çi guvernul Iorga-Argetoianu.Dupå dejun, ostenit çi cam nebårbierit, dl Iorga îçi prezintå

demisia. „Cåråmida în capul primului-ministru! trîmbiÆeazå goarnele

presei. Speciala! EdiÆie specialå!“Dl. Argetoianu, refugiat într-un confesional, tåmåduind inimi

çi intonînd Psalmi, este nevoit så afle despre trîntirea cabinetuluisåu din gazete.

Nu-i nimic, cîteva zile gazetele zboarå cu tiraje mai mari.Nunumai cîteva zile, cîteva såptåmîni, aproape o lunå.

Fiindcå la 4 iunie, dis-de-dimineaÆa, în jurul orelor 6,30, sedescoperå, în subsolul unei clådiri din Ferentari, primul cadavru.

Întredeschizînd portiera, spectrul Profesorului de IstoriaReligiilor comandå ca automobilul så se lase uçor deasupra lui,atinge cadavrul, îl întoarce de cîteva ori cu piciorul.

Încå n-ar fi låmurit.Este un cadavru nemåsurat de ciudat. La prima vedere, nici

n-ai avea baza pentru a afirma cå e un cadavru.Peste ceea ce se då în subsolul din Ferentari sînt, de fapt,

douå mîini, provenind probabil de la aceeaçi persoanå. DegetelesubÆiratice, fibre musculare imberbe, unghiile låcuite, toate indiciicå ele ar fi aparÆinut unei femei.

174DANIELBÅNULESCU

în care înmuia çi tåtîne-su, popa, cînd, apropiindu-se Sårbåtorile,zugråvea în cuvinte-meçteçugite, enoriaçilor såi, Raiul?! Çi nu toÆicei din intelectualitatea în zidire a oraçului care, îmbrîncindu-se,dåduserå peste adevårata fire a lui Ulpiu, nu-l firitisiserå?

Nu-l alintaserå?Nu-l alintau?Nu-l îmbiaserå care mai de care la feluritele licori sau çam-

panii, la chiselele cu icre moi, sporovåind cu fazanele, în penelelor îmbråcate, la mironosiÆele de languste, numai pe stîncå degheaÆå servite sau la îmbîrligåturile de pe la noi, la mititei, laÆepuçi, muscalii, dîrdåveici sau pastrame? În cîteva zile, nu toÆistudenÆii din Bucureçti îçi modificaserå din mers formulele desalut, urlînd peste tot, pentru a se identifica între ei, numeleînvingåtorului ce çtiuse cu atîta talent a le topi inimile?

„Ura, GalopenÆia!“ bubuia prin parcuri.„Ura, GalopenÆia!“ se intona pretutindeni din grådinile de

varå, sålile de disecÆie, saloanele cu felinar roçu, perimetrele dearest çi tråsuri.

ÎÆi Æiuiau urechile.Dar merita.Desfåçurai o popularitate de deputat. Cele mai frumoase femei

veneau så Æi se açeze la maså, så te cunoascå çi så rîdå de tine.Fotografiile tale li se încurcau printre degete, bucurau meda-

lioanele banale sau princiare çi fîçneau în poçete.Çi aça au trecut patru ani. În 1928, într-o deplinåtate a anonimatului, Ulpiu GalopenÆia

se apucå de foame.Pînå atunci îçi desåvîrçise cu minuÆie numai premisele, acum

totul era pregåtit: Båtrînul, înainte de a muri, îl afurisise. Coanapreoteaså, plinå de bun simÆ, se stinge çi ea. Patru fraÆi çi douåsurori nemåritate îl considerå principalul vinovat cå viaÆa e durå.Sportiv, Ulpiu îçi primeçte fårå ostilitate foamea, îi deschideporÆile mari ale destinului såu çi se apucå de ea.

Existå un mod rafinat de a face foame, care nu se comparådecît cu prepararea celor mai sofisticate mîncåruri.


Capitala îçi Æine respiraÆia.Nimeni din presa dupå-amiezii nu are tupeul de a se lansa

în glume tîmpite în legåturå cu unele similitudini referitoare laVenus din Milo. Dupå orele 18, bucureçtenii tropotesc din nou,în grupuri excitate de Mitici, în centru, pe Sårindar, pe lîngå sediileprincipalelor cotidiene, pentru a se rebrança proaspetelor çtiri.Se întinseserå noi zvonuri. Cicå-se în Cotroceni, într-un bazinråzleÆit, coborînd så peticeascå un hidrofor, un instalator calcå, cuvîrful unui sabot, peste un cap secÆionat de femeie çi izbeçte, cuacelaçi macabru sabot, douå labe ale picioarelor, decupate çi abando-nate acolo. Gazetele de searå, calandrate cu înfrigurare, confirmåcarnagiul.

Carnagiile, pentru cå sînt douå.A doua zi, experÆii poliÆiei anunÆå cå bucåÆile de corp uman

prelevate din cele douå cartiere nu aparÆin uneia çi aceleiaçi per-soane. Buuun. Deci douå crime.

Un scurt relache.Se scurg cinci-çase zile relativ liniçtite, pentru ca, apoi, pe

10 çi 11 iunie, så irupå înmårmuritoarele dovezi materiale indicîndcrimele trei, patru çi cinci. Similitudinile între cele cinci cazurisînt frapante. Victimele sînt identificate toate a fi fost femei.Cuprinse în intervalul de vîrstå 20-39 de ani. Nu li se recupereazådecît pårÆi izolate de trup. Locul depunerii este altul decît locultrançårii. PårÆile desprinse au fost ambalate çi transportate însåculeÆi de cîrpå, folii de plastic, valize de piele.

Derutå totalå. Au fost împinse peste Dunåre vremurile dehoinårealå sau dolce farniente. Serviciu, cine are pe timpul åsta,încå de crizå, serviciu; cumpåråturi, fåcute cît mai din zbor çi cîtmai în pripå; jurnale, doar atîtea cît pot fi agåÆate din mers çi, dupåorele 17, tuçti acaså!

Cetele de pierde-varå, coborîte ca perdelele de muçte princafenele, renunÆå la pariurile fåcute pe numerele, cu soÆ sau fåråsoÆ, de la tråsuri, çi pun råmåçaguri cam cîte minute n-o så se vadåpas de femeie neînsoÆitå pe stradå. Cîçtigå håndrålåii care se„aruncå“ mai mult.

În zorii zilei, seara, nopÆile, pe bulevarde nici Æipenie de om.


Cîtva timp, bogåÆia çi densitatea tezaurelor monetare, a paf-talelor, a statuetelor turnate, a medaliilor, a obiectelor de cult çide podoabå împinge în umbrå ceramica. În fond, socoteçte cineva,leafa unui ceramist nu e un capåt de Æarå çi CosiÆia, veriçoarå adoamnei Frofrony, acceptå så pripåçascå în tabåra ei, alåturi deun cîine, un canar çi-o pisicå, çi-un ceramist.

Cele çase luni de muncå dråceascå sapå, în sufletul blajin allui Ulpiu, cicatrici exemplare.

E adus, din nou, pe buza pråpastiei, dar nu din cauza efortuluipropriu-zis, ci doar pentru cå persoana sa e, din nou, Æinta infer-nalelor vexaÆiuni amoroase. Doamna CosiÆia e un satrap, iar viaÆaei a fost furtunoaså.

Încå din dreptul vîrstei de treisprezece ani, insaÆiabila CosiÆiasare çi se instaleazå în spaÆiul cel mai plin de pucioaså al rubricilorrevistelor de scandaluri. Nenoroceçte bårbaÆi, foarfecå tineret,sleieçte averi, e exact genul de cucoanå ce-çi amenajeazå o cåpiÆåde fîn în salon pentru jocurile adulterine.

Ultimul ei soÆ, doctorul ScurfuleÆ, încornorat plictisit, îi trîn-teçte anumite prafuri în mîncare çi îi înnoadå cîteva glande.

În cel mai scurt timp, trupul ovaÆionat çi afurisit al taifuniceidoamne CosiÆia se va acoperi cu un plançeu gros de osînzå çi vacîntåri un chintal. Urmeazå divorÆul, råmîne porecla çi variantafemininå a biciului lui Dumnezeu ajunge så conducå çi så tero-rizeze çantierul.

Pe Ulpiu, låmuritå imediat cu cine are de-a face, CosiÆia îl vastriga de-acum Viorel.

ToÆi bårbaÆii aflaÆi în subordinea doamnei Chintal poartå doarunul din umåtoarele douå nume: o parte din angajaÆi sînt numiÆiViorel, ceilalÆi se simt convocaÆi atunci cînd çefa lor li se adre-seazå pronunÆînd Goliath. Pe unii, doamna Chintal îi înghesuie,de ceilalÆi, aceeaçi nåbådåioaså doamnå se laså înghesuitå.

În chip inevitabil, dupå numai trei zile, Ulpiu devine Viorelulpreferat.

Lucrul înceteazå, uneltele sînt påråsite de fiecare datå cînd,întoiul amiezii, ståpîna apare çi se apropie cu paçi legånåtori de Viorel.

168DANIELBÅNULESCU

Înfioråtor pare faptul cå este çi galeçå.Femeie de bunå condiÆie, odraslå de extracÆie dovedit aristo-

cratå, sporovåieçte cu el, presarå un pic de conversaÆie spiritualåçi, deodatå, slip! c-o miçcare abilå a mîinii, îi înlånÆuie capul încravaçå çi îl plesneçte la fund. Canarul, cîinele, pisica, çantierul,toatå lumea rîde. Nu toatå lumea.

Dacå în domeniul performanÆelor çi expedientelor amoroase,Ulpiu GalopenÆia pare condamnat så råmînå toatå viaÆa un bietViorel, în celålalt domeniu, pur arheologic, formidabila sa dotarenaturalå, tenacitatea, intuiÆia artisticå, înclinarea cåtre råbdare,precum çi frica de-a mai dormi noaptea, singur, în baracå, într-unloc reperabil adicå, îl conduc spre minuni realizate în lucrul såu.

Din depozitul de sfårîmåturi împråçtiate çi lepådate parcåînduçmånie pe cîmp, Ulpiu reconstituie, lucrînd noapte de noapte,o colecÆie nemaiîntîlnitå de 29 de vase de cult, pentru care pînåçi infatigabila CosiÆia înÆelege cå va obÆine, pe piaÆa antichitåÆilor,un regat. ExperÆii se simt sideraÆi în faÆa intuiÆiilor tînårului mese-riaç ce, aproape fårå experienÆå çi semi-invalid la capitolul cunoaç-tinÆelor de specialitate, alege varianta corectå dintre mii de variante,ataçeazå perfect ornamentul scobit lîngå ornamentul scobit, incizialîngå incizie, canelura la canelurå.

Afacerile cu ciobårie se înteÆesc în preventoriul arheologicçi, dacå existå çanså, Ulpiu çi-o îmbuneazå, prin seriozitatea sadin acele zile.

Destinul îi este favorizat chiar din interiorul echipei de poli-Æiçti detaçaÆi permanent, pe çantier, pentru a lua în evidenÆå, în contulstatului, cea mai umilå tinichea dezgropatå. Sînt trei posturi depresari supraveghetori, posturi bånoase, o listå impresionantå dedescoperiri arheologice, dar procese verbale corecte çi predåricåtre tezaurul statului extrem de puÆine.

Onorabilii poliÆiçti au fost nåimiÆi.Cînd, pe rînd, la cîte o såptåmînå, fiecare dintre cerberi då

cîte-o raitå prin Bucureçtiul iubit, pentru a deçela anatomiile unorcocote çi pentru a-çi mai încårca bateriile, dupå ce-çi doseçtepurcoiul de bani necuraÆi în buzunåraçele unei bånci agricoleobscure, unul dintre cei trei, sergent milos, istoriseçte çefilor såi


Îl uitå Dumnezeu acolo unde îl pui.Trecut, rînd pe rînd, pe la galerele tuturor punctelor de lucru,

atunci cînd deterioreazå ceva, încaseazå båtaie, alteori, preluîndbenevol, norme ale celorlaÆi lucråtori, e înÆeles çi iubit.

Deçi mîinile îçi dezvåluie, ca niciodatå, iuÆeala, chipul mofluzîçi conservå aerul nåuc, de posedat aiurit. Cu timpul îçi regleazå oaparenÆå serioaså, pune de o parte mai multe salarii, îçi laså favoriÆiçi mustaÆå, cartierul apucå în istoria sa un domn GalopenÆia.

Într-o searå, întorcîndu-se tîrziu de la lucru, pe traseul infim,50 de metri, dintre atelier çi magazia cu paturi, întîlneçte o pisicå.O întoarce cu gheata de trei ori peste cap, dar nu se întîmplå nimic.

O mai întoarce o datå.Se îndepårteazå mirat. Noaptea plînge. ColecÆioneazå foto-

grafii de actriÆe, cutii de chibrituri, litografii, absolut tot ce-i cadesub mînå. Noaptea, cînd çi cînd, umflå, din nou, peretele de cîlÆal pernei cu lacrimile lui.

Dacå nu se întîmplå minuni este fiindcå anul 1930 este unulal crizei.

La periferii, Bucureçtiul danseazå elegant çi abstras în rit-murile påtimaçe ale foamei.

În 90% din casele fostului sector de Negru, persoanele me-lancolice, ce se declarå substanÆial çi susÆinut nehrånite, sînt notatede cåtre destin într-un carneÆel çi se trezesc imediat Æipluite întuberculozå. În sectorul de Galben se gåteçte, cu multå aplicaÆie,scoarÆå de copac. În Albastru, pårinÆii triburilor numeroase deÆînci nu se scapå unul pe altul din ochi, de fricå så nu-çi fiarbå çiså-çi haleascå de unii singuri mezinii.

Dacå scapi înså dintre periferii cåtre centru, mai ceva ca-nbroçurile marxiste, poÆi întîlni totuçi çi cîteva oaze plåcute.

Pe Regalå, pe Elisabeta, fluieri çi vin çi te ling, pe carîmb,localurile cu vinuri, de-Æi vine så dai cu cåciula în cîini, ies laagåÆat båcåniile cu trufandale de-Æi laså gura apå, se bat pe burtåcu tine magazinele de fineÆuri, cu corp de balet din fazani çi mis-treÆi, atîrnaÆi întregi la intrare, mormanele de dropii çi potîrnichii,stivele de iepuri, aranjamentele exotice ale neînÆeleselor çi per-verselor delicatese marine.


El, personal, e foarte de acord.Dar cu cine? Nu cunoaçte pe nimeni.Cu mama?Nu cu mama çi nici cu zåltata nepoatå a Maicii, ce-çi face

tot mai des drum pe la ei çi, dacå n-o supravegheazå, îçi piteçtepiesele ei intime de lenjerie femininå între påturile lui de bårbat.

Nici cu Oama (cu oarba), nici cu Carla (cu ciunga), nici cuaråtarea aceea cu sînii pitici de la slujbå, care-i preparå în fiecaredimineaÆå cafeaua, dar îi çi toceçte ascuÆitoarea, îl ciupeçte, cålcîn-du-l pe nervi, ori îi ascunde gustarea.

Nu.El, Ulpiu, nu-çi va lua de iubitå decît o soÆie întreagå, înaltå,

perfectå, sånåtoaså, fårå cusur, o tovaråçå idealå de viaÆå, care oså-l îndrågeascå çi, cu afecÆiune, care îl va ajuta så treacå pesteorice asprime a vieÆii. În plus, n-a fost el çi nu este, de cînd secunoaçte pe lume, un fel de artist?

Femeia lui, a hotårît el cå trebuie så se dovedeascå, în plus,çi cea mai splendidå femeie din lume.

Bine.De hotårît, a hotårît.N-are gusturi rele. E o hotårîre înÆeleaptå. Mai råmîne un

singur amånunt. Unde s-o întîlneascå?Din care loc de pe påmînt s-ar procura un asemenea mira-

culos exemplar?

Începe så priveascå dupå femei, dar nu aça, direct, faÆå în faÆå.Se uitå la ele de departe, cînd nu sînt atente, abia atunci cînd seîndepårteazå çi, dacå se poate, în special, la cele care sînt reflectateîn vitrine.

Numirea oficialå în poliÆie îi soseçte håt tîrziu, cåtre primå-varå, douå zile dupå ce echipa Iorga-Argetoianu îçi asumå respon-sabilitatea formårii guvernului, iar noul titular al departamentuluisåu contrasemneazå-ntr-o unicå noapte toate notele administrativenesemnate în ultimele luni.


început, în båtaie de joc („Dumneata nu te-ai simÆit nicicînd açade påråsit, încît te-ntrebai de ce så te mai consideri femeie?“), îlînçurubeazå în canapeaua de lîngå çoldul dumneaei, adolescentinçi cam analfabet, îi suflå fumul în ochi çi suspinå:

– Spune-mi, suflete, te-au dat duçmanii afarå?– Da, doamnå.– Çi ce så-Æi fac eu?... Pun pariu cå nici måcar nu-Æi trece

prin minte din ce-ai så tråieçti?– Da, doamnå... Nu, doamnå.– Perfect. Lamentabil adicå... Romanele franÆuzite... Trebuie

ca tot iubiÆica så aibå grijå de iubiÆel.

Întreaga varå çi toamnå a blestematului an 1932, în condiÆiice amintesc de incomoditåÆile muncii în minå, Ulpiu trudeçte înbaråcile çi pe schelele inverse, de jos în mai jos, ale unui çantierde arheologie.

În ziua în care se transferå în tabårå (fiind angajat aici lainsistenÆele Olimpiei Frofrony pe lîngå veriçoara sa, CosiÆia), întîl-neçte aruncate çi i se descarcå în grijå, la cîÆiva zeci de metri înafara pîrleazurilor açezårii, 24 de låzi, pline ochi cu mormane decioburi, påmînt clisos çi pietriç, amestecate çi cimentate împreunå.

Rolul såu arheologic e så scurme çi så pescuiascå în tot acestgunoi, transformîndu-l, cît mai curînd, într-o impecabilå çi, bine-înÆeles, imposibil de reconstituit, ceramicå picatatå.

Urlå douåzeci de minute chiar pe locul pe care se aflå, îçirearanjeazå Æinuta çi se întoarce la lucru supus.

Campusul, încruciçare elocventå între o întreprindere arheo-logicå, peçterå de tîlhari çi punct de contrabandå, conduse toatede fåptura energicå a CosiÆiei ScurfuleÆ, realizeazå ameÆitoareprofituri.

Tot ceea ce dezgropat fiind, este gåsit nesemnificativ, ia,pentru liniçtirea autoritåÆilor, calea depozitelor de stat; restul,partea cu adevårat valoroaså, este dirijatå pe cåi oculte, cåtrerezervaÆiile colecÆiilor particulare.


despre singurul om din România capabil så-Æi ia o coalå de hîrtie,ciopîrÆitå c-o lamå, o zi întreagå, în zeci de mii de bucåÆele çi,din douå-trei miçcåri abile, så Æi-o reconstituie la fix, sub formainiÆialå. Çefii nu-l cred, oameni de aur. Çtiu çi ei de veselul negoÆde pe çantierele arheologice, dar acum, din enormitåÆile subor-donatului, li se vådeçte çi neajunsul cå se çi bea mult prea mult.

Dacå, cumva, existå.. Ce mai açtepÆi? Adå-l aici. Adå-l, bå,aici pe cioflingar, cå te ia mama dracului!

Pe stråzile închiciurate de iarnå ale Bucureçtiului, ale impre-sionantului an 1932, nimic esenÆial nu se schimbå, deçi UlpiuGalopenÆia debuteazå-n poliÆie.

O încåpere minusculå, dar în Prefectura Generalå a PoliÆiei,o sobå, o maså çubredå, un fiçet, douå scaune, o gråmåjoarå derechizite, din care nu lipsesc foarfecile çi pelicanolul, iatå zestreameschinå cu care serviciul nou înfiinÆat demareazå, sub denu-mirea pompoaså de laborator de reconstituire.

Un singur çef direct, colonel Volgoride, care se pricepe såpicure în relaÆiile sale cu Ulpiu o atmosferå de corectitudinecazonå, supraveghere discretå çi ocrotire uçor amuzatå.

Într-adevår, båiatul då în brînci, progreseazå, çi nu trudeçtedeloc råu, din moment ce prin aceeaçi uçå prin care intrå zilnicrupturi, documente betejite, arse, lipite sau molfåite de mucegai,ies a doua zi acte-pacienÆi cu înfåÆiçåri reîmprospåtate, tefere çicu aerul acela docil ce le îngåduie hîrtiilor så fie citite. ArestaÆiicare, în trecut, se mai dådeau de ceasul morÆii, distrugînd, chiarîn secundele în care erau ridicaÆi de poliÆie, o poliÆå, o listå, vreunalt act compromiÆåtor, puteau de acum så nu se mai sforÆeze, dacånu aveau calmul de a-çi realiza distrugerea.

Nu degeaba lîngå prenumele Ulpiu se aciuieçte particulaamicalå de CåpåÆînosul sau Cel într-o ureche, iar cei din Corpulde Detectivi ai SinguranÆei apeleazå, cu superioritate tandrå, la el.Cunoaçte astfel, din interior, o groazå de afaceri interesante, demnede a fi cîndva istorisite pe cearceaful dintr-un cinematograf.Råmîne acelaçi tip ascultåtor çi discret, se îmbracå cuviincios,cîçtigå îndestulåtor.

170DANIELBÅNULESCU

Pe Calea Victoriei, tråsuri, blagoslovite multe cu doi pînå lapatru ponei, se laså-n genunchi çi cuprind, în cåuçurile lor articu-late, doamnele în pantofi de måtase.

Moçtenitori, mutilaÆi, peçti, cartofori, primadone, fanfaroni,paraçute, tiribombe de lux, crupieri çi galanÆi înåbuçe locul.

La Pielea Goalå, celor ce cred în salvarea lumii de cåtre obucåÆicå de cur li s-a adus varieteu. La Buh, Aliat, Talmeç-Balmeç,cele mai cosmopolite terase din lume, alåturi de trupele dansatoa-relor suedeze sau cehe, rele de muscå, de-au ce-au stors, ca pe-ocîrpå, orice român mai înalt de un metru douåzeci, explodeazåçi cîte-o pieså de teatru de Caragiale, Racine sau Goldoni, jucatåde maimuÆe çi cîini.

O palå de vînt çi afiçele senzaÆionaliste se dezlipesc la am-bele colÆuri de sus, se înfåçoarå în jurul propriei lor Æîfne çi picå.

Atelierele de ceramicå „Frofrony“ îçi mai vînd marfa îndouå-trei magazine excentrice, de peste hotare, çi astfel plutesc.

Curînd înså iau apå.Într-un cadru festiv, dintr-un smocking impecabil, închiriat

laolaltå cu sala de bal, domnul Ninel se desparte de o parte a cola-boratorilor såi, le mulÆumeçte hazliu, îi încotoçmåneçte în braÆelesale subÆiri çi îi aruncå în stradå.

Face cîte ceva pentru fiecare din ei.Le dåruieçte garoafe, haine purtate, scrisori de recomandare

(alte ateliere de ceramicå tot nu mai existå în Bucureçti), un braÆde poveÆe çi secretul cum cå, de acum, trebuie så stea cåtinel pepropriile lor picioare. Åia încearcå un timp, Æinîndu-se de niçtemuieri mai uscate decît beÆele de la arc, dar le tremurå genunchii,îçi vor cere curînd voie så råsfire puÆin pe afarå çi så continueexerciÆiul.

Pentru Ulpiu înså, doamna Frofrony insistå.Pe el îl vor proteja mereu de-acum perplexitatea femeilor,

aÆîÆate continuu înaintea unui asemenea exemplar, ceramica, meti-culozitatea lui ilogicå çi monstruoaså çi, de ce nu, pisica.

Doamna Frofrony, într-un ultim capot sidefiu (este ultimulcapot pe care în urmåtorii ani Ulpiu i-l va mai cunoaçte), îl pri-meçte în salonaçul måsuÆelor de mahon, îl întreabå, pentru


Cînd îçi gåseçte, în fine, o gazdå, bate stråzile pentru a seconvinge personal dacå måtuça aceea legendarå, a domnuluiVolgoride, este, în mod cert, o femeie båtrînå.

– Maicå! îi va turui, din acea lunå, în fiecare dimineaÆå, bå-buÆa (Maica e numele sub care o cunoaçte întregul meleag al uli-cioarelor Maria Rosetti, Polonå, ColÆei, SuÆu, SfinÆilor çi Slånic).Maicå, båiat de ispravå eçti. curat eçti, chipeç eçti. Vreo 30 de aniså tot fi adunat, lîngå un båniçor pus de-o parte. Ce te mai zåbo-veçte?... Pune çi tåluÆå mîna de te cåsåtoreçte!...

Så se cåsåtoreascå, uçor de spus.Dar cu cine?Fusese deja pus într-o situaÆie disperatå, cînd, invitat la un

bal al çtåbårimii Ministerului de Interne çi aruncîndu-çi ochii peinvitaÆie, luase la cunoçtinÆå de acolo foarte clar, negru pe alb,cå i se poruncise så se prezinte cu soÆia. Tåiase, e drept, invitaÆia,eliminase vorba „soÆie“, asamblase invitaÆia la loc, çi nici mamainvitaÆiei nu çi-ar fi dat seama, dar ce folos, nu dormise apoi douånopÆi, perpelindu-se cå nu ascultase de-un ordin.

Domnul Volgoride nu-i arunca, cîteodatå, cînd se abåtea pela el, escaladînd douå etaje, cå-l gåseçte prea palid, cå este unamploaiat prea cu ochii beliÆi sau, dimpotrivå, prea înfundaÆi înorbite çi se mira, aça zeflemitor çi subÆirel cå, din pricina plåcerilorsolitare, cum de nu-i tremurå mîna? Cu atît nu se pricopsise, atîtatot îi mai lipsea, så-çi çi mînie superiorii!

Un coleg îi deståinuise cå tocmai åia de nu prezintå con-soarte le stîrnesc superiorilor mai abitir bånuieli, pe motiv cå eisînt primii condamnaÆi de a încåpea pe mîna cocotelor çi de-atråda pe-acolo cine çtie ce secret de serviciu.

Çi apoi, cu soÆiile funcÆionarilor de talia lui, n-o så fie pusîntr-o situaÆie delicatå, cînd ele or så vinå la el så-l chestioneze,iar el n-o så çtie ce så le råspundå, n-o så aibå så le ofere, cînd aleaor så plîngå çi-or så-l roage så le înÆeleagå, ca de la om la om,cå n-au çi ele cu cine så schimbe o adreså de croitoreaså sau vreoreÆetå de ciorbå?

Ah, ciorbele...Så se cåsåtoreascå, e clar.


neînfrînåri veziculare, în locurile publice), cumpåra un buchetconsistent de trandafiri çi se ducea cu el, de exemplu, la madameZaharia.

Asta da, våduvå, liniçtitå, sperioaså çi aproape nu çtia såvorbeascå.

– Så vå dau cu puÆinå dulceaÆå, domnule Ulpiu? strecurasîsîita, dupå ce, douå ore, se priviserå ochi în ochi.

– Så nu-mi daÆi cu nici o dulceaÆå, madam Zaharia, îi veneaså råspundå, fiindcå aveÆi o mînå cu 20 de centrimetri mai scurtåçi-un nas cu 20 de centimetri mai lung.

Çi se deplasa la Delia Postolicå.O gåsea sau n-o gåsea acaså, ståtea o vreme pe scarå la ea

çi se simÆea bine.Asta, Delia, nici nu se uitase la el.Nici n-avea cum. Avea albeaÆå. O så-i fie mai uçor cînd o fi

så se îmbrace mireaså. Albå din ochi pînå-n picioare. Dar cines-o ia? Lua-o-ar dracul.

În alte zile se abåtea pe la Deci.Surorile astea cicå erau italience, Decilagata.Cea micå çi graså era sora mai mare, Adalgiza. Fråmînta

cîte-un cuptor de plåcinte çi nu mai era bunå de nimic. Avea glasfrumos.

Venea lîngå ea çi sora mai micå, lunganca. Asta era mereuînsufleÆitå, amazoancå, çi îl cicålea så povesteascå despre asasin.

Ulpiu, ce så facå, depåna çi el cum cå l-ar fi prins pe odios,de vreo douå-trei ori. Numai cå, atunci cînd se vedea înhåÆat, peSfîrtecåtor îl cuprindea, aça, o sfîrçealå. Se tåvålea prin båltoci,izbucnea în plîns, azvîrlea din Æurloaie. Ceea ce îi cam sfîçia inimalui Ulpiu, îl fåcea så nu mai fie bun de nimic çi, de fiecare datå,i-a dat drumul.

– I-ai dat drumul dumneata, signor Galopentzia, sau Æi-erafricå så nu-çi ascutå toporiçca pe tine?

– Ce så-mi facå mie, domniçoarå Rozella, cå doar eu n-amavut niciodatå mîinile reci?!

Le vîrîse în cap cå absolut toate victimele Spintecåtoruluifåcuserå imprudenÆa de a se purta cu mîinile reci.

180DANIELBÅNULESCU

çtirile care-Æi fåceau pårul måciucå çi cå puçtiul spålåcit çi molîude alåturi în nici un caz nu furase gåini.

Pufnea el, GårgåriÆå, în rîs, cînd auzea cå „O sutå douåzeciçi patru de dame, nevrednice în pat, gustaserå pe rînd din cuÆitulfocos al Ulpiului GalopenÆia“, dar devenise circumspect, inhala,prin porii spinårii, tot mai serioase cantitåÆi de ciment, mai ofta...

Într-o noapte, dupå ce caravana çtirilor proaspete se îndepår-tase, prelingîndu-se spre Ciçmigiu, ducîndu-se glonÆ cåtre grå-dinile deschise pînå-n zori „La Micul çi Sarmaua“, „Guguçtiuc“,„Car cu fîn“ çi „Poponax“, GårgåriÆå spårsese tåcerea Æesutå dingreu în cele cîteva såptåmîni çi cugetå aproape prosteçte:

– Grele påcate Æi-ai mai luat çi tu pe inimå, frate Ulpiule!...Mult mai tîrziu, pe la orele douå din noapte, båiatul, care

la-nceput nu-i crîcnise, se tråsese lîngå el çi-l trezise, se puseseîn fund pe marginea priciului lui GårgåriÆå, îl scuturase cu ambelemîini de umårul de luptåtor de circ çi-l interpelase spumegosçiråstit:

– Dar ce, n-are voie omul så se cåsåtoreascå? Nu-i daÆi voipermisiune omului så se cåsåtoreascå?... N-are el voie så seînsoare?... E cumva un påcat?... Se opune cineva?!

GårgåriÆå, harÆå care fumase la viaÆa lui multe, nu-i suflå,bineînÆeles nici un cuvînt.

Îl ascultå ochi çi urechi pînå-n cråcanele apelului de dimineaÆå.Aflå deci dintr-o suflare çi se convinse çi el cå madam Aurora

avea sînii prea mari (uite-aça, cît douå ugere de bivoliÆå bolnavå,i se aråtå), cå, într-adevår, naçparlia de pe Podul Ilioarei era foanfå,prefåcuta de pe GalaÆi îçi pitea sub zeci de jupoane coapsa strîmbå,cine s-ar fi putut apropia de aura mîinilor îngheÆate ale surorilorDecilagata çi de unde çi-ar fi putut procura un tînår de viitor çiserios, precum Ulpiu sau oricare dintre noi, o femeie perfectå?!

N-avea de unde.Çi din nou se scurseserå nopÆi çi zile çi jumåtåÆi de zile

normale, întretåiate de vorbele preferate ale lui Ulpiu: tocmaiacum, tocmai acum, tocmai acum...


Niciodatå nu a putut fi agåÆat un poliÆist cu o mai condamnabilåuçurinÆå decît în acele zile.

Data de 18 iunie aduce cu sine urmåtoarele douå evenimente:pe de o parte, ritmul manifestårilor sadice creçte, ajungînd spreo medie de una pe zi, iar, pe de alta, filmele se gråbesc.

Çederea într-un cinematograf sau loc public devenind o eta-lare periculoaså, operatorii deruleazå peliculele cu repezitorul.Dupå zece minute de proiecÆie, lumea iese edificatå din salå, iardoamnele, seduse çi narcotizate de licårul lumii de celuloid, sereîngrozesc. De ajuns så li se inducå cea mai fugarå impresie cumcå ar fi urmårite, cå çi iuÆesc pasul, Æipå, intrå, cu toate sireneleîn funcÆiune, în cea mai apropiatå curte, se pun la adåpost.

Un singur bårbat reuçeçte astfel så trimitå acaså, într-o singurådupå-amiazå, zeci de femei.

În fine, omul mediu cade pradå celor mai întortocheate raÆio-namente: oare în spatele asasinatelor nu s-ar putea ascunde tocmaiSocietåÆile pentru Emanciparea Femeii? Chiar plåtind acest preÆ,de a-çi pune pielea pe båÆ, multe dintre paparudele pe care omulmediu le cunoaçte n-ar ezita så se lase mårunÆite cu toporiçtele,bånuind cît de galben invidios ar fi bîrfite apoi de cåtre surate.

Nu e frumos.Çi mai întîi de toate, prea cald.Ulpiu este cam plictisit. Rarisime situaÆiile în care ar putea

fi surprins lucrînd fårå cravatå. Ziua de 29 constituie un astfelde prilej. 37 de grade la umbrå.

Confruntå declaraÆia paznicului de depozit, Nechifor Crainic(nici o legåturå cu nefericitul conducåtor gîndirist), cu observaÆiiledin teren ale puzderiei de informatori.

Citeçte:„Nu este adevårat cå eram chitiÆi så ciordim çi så dosim toatå

marfa, neîmpiedicîndu-ne de la aceasta decît apariÆia la un stråince pårea trecut doar pentru a ne ura noapte bunå.

Am auzit ciocånitul.Am tresårit de încîntare ca fripÆi. Eu am înçfåcat rotocolul cu

chei çi am deschis portiÆa pentru a-l ajuta pe stråin så-çi lasemesajul, promiÆîndu-i cå i-l voi repeta, cuvînt cu cuvînt, domnului


al fermecåtoarei doamne Nicolici, spectrul (jucînd în rolul Profe-sorului de Istoria Religiilor), îçi schimbå luleaua, din mîna dreaptåîn mîna stîngå çi rupse, din muçuroiul de bålegar de lîngå manti-nele trotuarului, o margaretå. Jumulind-o petalå cu petalå çi strå-duindu-se, în acest fel ca, la dilemele sale, så primeascå råspunsulbotanic asupra extincÆiei sau imortalitåÆii sufletului omenesc.

– E fåptura umanå spirit nemuritor?... Nu. Nu-i spirit nemuri-tor... E, såraca de dînsa, spirit nemuritor?... Nu-i spirit nemuritor...Så fi fost Eulampia, prima mea iubitå, prietenå de-a mamei. CuînfåÆiçarea ei cadavericå çi imobilitatea sa de cartof, spirit nemu-ritor?... Nu prea pårea... Påi, atunci dai çi peste mortåciunea demåtuçå-mea, Haricleea çi pici la controverså. Fiindcå, în modsigur, måtuçå-mea cea råpciugoaså nu era spirit nemuritor...

– PiÆipoanco, zboarå-i dintele çi potcoveçte-l!... Mortåciuneafumurie garibaldeçte cå tu ai plåti-o çi pe cursa asta, scåmoçatule...

Înså nici n-apucå Spectrul så se bucure, cå ultima petalå, ceade-a patruzeci çi una, påru så-i confirme ipoteza cå spiritul ome-nesc e nemuritor çi, conform hinduismului, cå, imediat dupå moarte,s-ar muta, cu tot calabalîcul, într-alt corp. Filînd cu degetele salede cartofor graÆios, acelaçi Spectru o descoperi, lipitå de spatelecelei de-a patruzeci çi una petale, pe cea de-a patruzeci çi doua.

BineînÆeles, verdictul fu întors pe dos. Profesorul din fumfusese cît p-aici så învingå, înså pierduse. Omul devenise, dinnou, spirit muritor.

Din fotoliul såu, cît gråuntele de nisip, æaca îi çterse Univer-sitarului ceÆos o privire.

– Ai cacarisit-o, urîtanie. Eçti çi urît çi schilod... Så vådîndråznealå pe tine cu ce bani de jucårie o så-mi plåteçti!... Scå-moçatule, l-ai cîçtigat pe pariu...

Dar Ho diábolos nu murmurå. Cu privirile lipite pe geamlîculde clåbuc, deschise pe pipåite Cartea Sfîntå.

I-o trecu, pe locul mortului, din faÆå, Spectrului.Îi båtu, cu vîrful degetului, indicîndu-i un paragraf. – Eclesiastul... Capitolul 9.Verset 5... Çi urmåtoarele, pro-

babil... citi, cu docilitate duhul demonic, deghizat în Spectru. „Ceivii, în adevår, måcar çtiu cå vor muri; dar cei morÆi nu çtiu nimic,


îndopate cu cele mai pestilenÆiale råmåçiÆe, din cele mai scîrbav-nice gropi de gunoi ale Bucureçtiului.

Scoase o batistå, o înmuie în cålimara cu apå çi såpun çi lustruinodurile de lemn ale pupitrului såu pentru a douåsprezecea oarå.

Çi nu se înfåÆiça nici måcar aia, Dorina, så-i brambureascåniÆel creioanele, så-çi piÆigåie glasul çi så-i ascundå gustarea.

O så-i arate el ei, odatå, dacå o så vrea, ce-i aia gustare.N-o s-o poatå duce.SimÆi totuçi o bucurie onestå cînd uça se întredeschise çi intrå,

într-o dungå, eunuca clådirii, aia cu sînii atît de pitici, de må-saar fi trebuit så-i înghesuie sub fiecare cupå de sutien cîte çapte.Nu era fatå rea. Dactilografele niciodatå nu sînt.

Nu le då mîna.Îi plåcea, mai ales, modul în care tîra ea pînå la el, uneori, o

pisicå, s-o mîngîie împreunå pe burticå, s-o alinte çi s-o strigeBaby. Aça îi pronunÆa ea întotdeauna numele, Baby, la fel cumse scrie. Îi percepeai Æignalul ore întregi, în sus çi în jos, pe scårilePrefecturii, Baby, Baby.

Nu era deloc fatå rea.Dacå ar fi avut çi ea, din timp, grijå de sîni, så le dea cu

îngråçåmînt, så-i pliveascå, så-i ude. Dacå s-ar fi rugat, cel puÆin,de tramvaie så o çteargå, izbind-o cumva çi så-i îndrepte niÆelindiscreta parantezå a picioarelor. Mai era çi nåscutå, nenorocita,în comuna aia, Elicia, çi åsta, în opinia lui Ulpiu, nu era delocun cumsecade loc de nåscut.

– Uite, dragå, Æi-am cumpåricit, de la simigeria din colÆ, niçtedardanele...

– Merdenele, proasto!Çi îi deçerta chiar atunci cumpåråcitura la debaraua cu måturå

çi fåraç, iar pe ea, apoi, nici nu çtia cum s-o zvîrle mai iute afarå.Cum så faci o femeie perfectå din asta? Ce s-o înveÆi mai

întîi? ÎÆi trebuia o groazå de vreme.

Çi apoi, dupå maså, dupå ce råmînea, în medie, cam douå orepeste program (în caz de nu se interesa de el vreunul dintre gran-guri), cobora întîi la closet (îi era jenå så se opreascå, pentru


Tot într-o noapte, puçtiul i se ciucise înainte, pe cînd Gårgå-riÆå se låÆise, cu Æurloaiele atîrnate de dunga tinetei, çi îi explicasepe îndelete planul lui.

Deci, ce putuse så facå?ÎnÆelesese dintr-o pornire cå trebuia så munceascå din greu

çi så se sacrifice mult, altfel n-aveai de unde så-Æi gåseçti o femeieperfectå. La una îÆi convenea, de exemplu, un zîmbet, la altaremarcai, stråpungînd cu privirile forfota trecåtoarelor de pecelålalt trotuar, linia ochilor, modul aÆîÆåtor în care îçi balansa opoçetå, felul distins în care çtia så se miçte sub propriul ei parfum,intelectualitatea unei glezne.

ÎÆi compuneai în minte imaginea unei asemenea femei idealeçi te pomeneai colindînd prin oraç dupå ea, çi, bineînÆeles, dupåani de eçecuri, observai cå ea nu e ea, nu-i cea perfectå, avea unnu çtiu ce al emailului interior sårit çi sînii prea scurçi.

O luai de la început, te zbåteai çi îi veneai acaså cu sîniipotriviÆi, o pereche de sîni atît de pefecÆi, cum nu mai exista în totBucureçtiul, dar observai acum cå mîinile nu i se mai asortau cutot restul, trebuiau alte mîini, unele alburii, cu pieliÆa ca petalaçi 12 centrimetri mai lungi, alergai dupå mîini, te întorceai cuele dupå ce tîrguisei pe puÆin alte patru perechi, dar se-ntîmpla,între timp, cå aleasa inimii tale, ca de obicei, se råzgîndise çi-çidorea acum çi cele mai splendide çolduri cu care se nåscusevreodatå o femeie.

De ce-çi dorea asta?Fårå motiv.Ca så-i stea çi mai bine, ca så arate cu douå degete mai divinå

decît oricare statuie greceascå, pentru a o îndrågi çi mai adînc,çi nu puteai s-o refuzi.

El, cînd îl arestuiserå, ajunsese cam în faza aia cu peÆitul, încare îi fåcuse rost çi de çolduri, muncise din greu, îi alipise la fixniçte çolduri fårå cusur çi tocmai acum, cînd nu îi mai lipsea decîto biatå çi perfectå pereche de picioare, mai råmåsese o singurålunå çi decisese deja, cu aleasa inimii lui, så se retragå la casalor, så se cåsåtoreascå...

190DANIELBÅNULESCU

director. Domnul stråin era foarte înalt – så fi avut vreo doi metri –,måtåhålos, ocarinå borcånatå, muståÆi în furculiÆå, o uitåturå deparcå i se furaserå boii de la bicicletå, pårul albit.

Complicii mei se ghemotociserå sub o maså çi nu l-au våzut.Am discutat lîngå fereastrå, convingîndu-må de trei ori cå tot

ceea ce dorise dumnealui era så ne spunå era noapte bunå. Amtras de aici concluzia cå era, în general, foarte de acord cu tot ceeace plånuisem så furåm în acea searå.

I-am mulÆumit.A plecat uçurat, învåluindu-ne într-un nor de lavandå, dar

çi-a uitat geanta. Am luat eu geanta, am intrat în gheretå la prie-tenii mei çi ne-am gîndit s-o mîncåm.“ (!!!)

(Nu este adevårat, domnule colonel, adnoteazå Ulpiu. Nicivorbå cå s-ar fi gîndit s-o månînce. Cåutau niçte salam. I-amcercetat.)

Cåscå, såri un paragraf, îndepårtå, din documentele statului,o murdårie de muscå. Genul åsta de povestiri lipea, ca niçte cui-buri de rîndunicå, puncte de indigestie pe peretele stomacului såu.

Cîteva rînduri mai jos, paznicul Crainic declara:„Mai ciudat a fost atunci cînd, bågînd o mînå în geantå, de

scos afarå, am scos douå mîini.Am vîrît de urgenÆå çi cealaltå mînå în geantå çi, din nou,

am adus, în lumina becului de 40 de waÆi, douå mîini.Colegii se tåvåleau pe jos çi rîdeau de se spårgeau de mine,

jurîndu-se cå aråtam leit ca o caracatiÆå. Ne-am dat seama tîrziucå inundaÆia asta de mîini nu era lucru curat çi, dupå ce ne-auprins, am anunÆat la poliÆie.“

„Niçte tîmpiÆi“, gemu, mai neînduplecat ca niciodatå, Ulpiu.Dinspre Palatul Regal, simÆea cum soarele îi bombarda creç-

tetul cu cocoloaçe de cåldurå. Vipia îi schilodea florile. Detaliileplançelor schiÆate pînå atunci nu-l ajutau la nimic. Dacå ar fi doritså surprindå un indiciu cît de cît preÆios, numai releveul tålpiitipului de doi metri ar fi trebuit mårit, pe puÆin, la doi metri.

N-avea atît. Îi venea så leçine. Lui Ulpiu i se nåzåri cå un plu-tonier muståcios îçi bate cålcîiele înaintea sa çi-i råstoarnå pebirou treisprezece genÆi din piele de porc, vråfuite cu lopata çi


– Tocmai acum, nea GårgåriÆå, închipuieçte-Æi, tocmai acum!...

Stingîndu-se ca o lumînare, Ulpiu se strecurå discret din foi-letoanele inimilor sfårîmate, ale crimelor pasionale çi-ale înfiorå-toarelor enigme juridice, în anonimatul cålîi din care ieçise.

Dupå jumåtate de an, Capitala îl uitase deja, nimeni nu-çi maiîntrebuinÆa dupå-amiezele pentru a învåÆa, pe de rost, numårul ceevalua capacitatea cranianå a Spintecåtorului sau, måcar, pentrua-i aduce în discuÆie, ca odinioarå, necontroversata putere deseducÆie.

Se iÆiserå alÆi exploratori ai întunericimii comportamenteloromeneçti: Bar-Marafet, cel care împråçtia tetanosul în semeni,zgîrîindu-i, în intersecÆii, pe imprudenÆi, cu vîrful bont al unui cuiruginit. Sau încruntaÆii fraÆi Gioalå, tripleÆii care, folosindu-sede fålcile unui cleçte cu coadå prelungå, de rîndunicå, le extrå-geau pietonilor întîrziaÆi måselele cele mai îngrijit îmbråcate înaur, necalicindu-se nici så-i anestezieze, tråznindu-i astfel cubulbul unui ciocan de tîmplårie în cap.

Despre Ulpiu, amintiri doar aluzive, aluzii doar destråmateçi seci.

Doar arareori, cînd crema finilor deguståtori ai oraçului Bu-cureçti repera o cucoanå, pornitå în alergare çi panicatå de groaza(delicioaså) de-a nu pierde vreo birjå, deguståtorii fini ai oraçuluidecideau, pe urmele ei, prin clipiri evaluative çi miçcåri savantspiralate ale degetelor, dacå doamna respectivå, pornitå în galop,poseda sau nu, un aÆîÆåtor pas GalopenÆia.

Se mai ciorovåiau între dînçii cu privire la Ulpiu çi FiorosulMarcel, Relu Înmiresmatul, Dulcele Doru çi Gabi cel Norocos,neputîndu-se pune niciodatå de acord dacå tåietura ce le-o aplicapropriu-zis SargeÆius muierilor aducea mai curînd cu vigoareacu care-çi secÆionau poeÆii proletcultiçti versurile sau reaminteamai pregnant de rafinamentul cu care unii poeÆi nouåzeciçti îçiciopîrÆeau capodoperele.

Înainte ca Genel, desåvîrçindu-çi pilotajul, så-çi strecoaretaximetrul înapoi, din lumea Bucureçtiului anilor ’30, printrezåbrelele capacului de canalizare, spre domiciliul din strada Perone


lipseçte, doar pentru a rîde c-o mai imenså neruçinare de ea, deDorina.

– Ia ieçi de acolo, få, cåcåreazo de muscå! Cå rad la botul tåudouå palme, de-Æi umblå fålcile, stînga-dreapta, ca la maçina descris!...

Cînd e furioaså, pufoasa Dorina reuçeçte så imite splendidjargonul de cioflingar al fratelui såu – cåruÆaçul LuÆå.

Pe de altå parte, nici Tereza, care nici ea nu e vreo proastå,nu iese. O fi ea o angajatå mai nouå, dar, de douå luni, ea compå-timeçte çi mai dezinteresatå cu Ulpiu, çi dacå eunuca asta de Dorinao så-i dea båieÆaçului cu piciorul, nu-i nimic, pagubå-n ciuperci,ea, Tereza, o så-i prepare budinci, nu cafea.

– Da, da, o så-i faci tu lui budinci, cînd, la Universitate, oså-çi dea statuia lui Gheorghe Lazår nådragii jos. Çi-o så-çi vadåPreçedintele CurÆii de CasaÆie ceafa, bodogåneçte Dorina, dar nuçtie ce bodogåneçte.

Habar n-are ce bodogåneçte, dar, în fond, are dreptate.Vor mai veni veri umede çi interminabile, zåpuçitoare çi fårå

sfîrçit, în care Tereza n-o så mai prepare nici cozonaci, nici budinci.Apropiindu-se çi ocolind biroul, Dorina – çi acestea sînt

gesturile pentru istorisirea cårora dactilografa îçi va rezerva, dinacest moment, toatå viaÆa – Dorina nu dådu înså peste întreagaTerezå, ci doar capul desprins çi retezat c-un satîr al Terezei, lafel de buclat çi de nesårat cum i-l cunoçtea dintotdeauna, numaicå acum eliberat de joaca pisicii, dintr-o niçå a biroului çi rosto-golit pe covor.

Pe Ulpiu Sarcetius GalopenÆia l-au prins chiar la ieçirea dintoaletå, cunoscîndu-se slåbiciunea de-a se refugia în acea zonå aPrefecturii, în care, deseori, se pogorau asupra lui ideile cele maiîndråzneÆe.

În acea sîmbåtå, întîrziase fårå folos în acel spaÆiu de moto-tolire a trufiilor umane, pentru cå asupra sa nu planase nici o idee.

Îçi recivilizase Æinuta. Întredeschisese uça, cu aerul acela ab-sent cu care se cuvine ca un bårbat så se îndepårteze de un closet.

184DANIELBÅNULESCU

Çi, chiar de la primul pas schiÆat pe coridorul Prefecturii,zvîîr! o poterå de 20 de voluntari cåzu, de pretutindeni dimprejur,asupra lui, çi-l înfåçurå într-o plaså. Chiar aça, într-o mreajå,într-un nåvod, într-o plaså de peçti. Nu pårea asta o arestare deprofesioniçti, dar nici poliÆia, în seara aceea, nu era în apele ei.

Fiecare gest era un rezultat al dezorientårii generale.Descoperiserå, cu ajutorul Dorinei, un fragment de cadavru

printre obiectele de inventar ale unuia dintre angajaÆi, procuraseråun nåvod çi hîra-hîra, så-l prindem pe Ulpiu.

Vreo cinci-çase gealaÆi din echipa de çoc nici måcar nu erauconvinçi cå domnului GalopenÆia nu i se eliberase cumva vreuncertificat prin care så i se permitå deÆinerea capului retezat al uneicolege de-a lor, aça, din amorul çtiinÆei, pentru studiu. Au aruncatnåvodul asupra lui mai mult pentru a-i da prilejul omului så sedezvinovåÆeascå.

Pe de altå parte, nici faptul cå Æeasta descoperitå aparÆineaTerezei Carcovachi nu era de naturå så le limpezeascå judecata.

Pe fata asta chiar cå o våzuserå pînå azi dimineaÆå, prea îiscosese pe mulÆi din sårite prin machiavalîcurile ei, turnîndu-ipe la çefi cå n-ar fi fost îndeajuns de activi, în vreme ce impardo-nabila ei menire pårea aceea de-a vegeta într-un colÆ, de-a mirosia mucegai çi de-a çifona, cu degetele ei de scorpie nemåritatå,foile rîncede ale aceloraçi douå reviste de modå. În sfîrçit, cu intri-ganta asta imposibilå trudiserå uneori cot la cot, mîncaserå, sepåruiserå, bîrfiserå çi compåtimiserå împreunå, çi ei, care cre-zuserå c-o vor iubi toatå viaÆa

Crezuserå ei, dar uite cå viaÆa fusese prea scurtå çi lor li seîngåduise s-o iubeascå extrem de puÆin.

Så fi încuviinÆat a se jertfi tîmpita de Tereza doar pentru a-latrage în clådire çi pentru a-l da pierzårii pe asasin? Pårea un bancprost.

Cel mai prost.Çi-o aminteau ca pe o colegå (totuçi) cu boiul frumos (da,

çi tråsåturile mediocre încå le mai avea), ca pe o persoanå înaltå.(Deçi nimeni nu mai putea indica exact, cu scîndurica braÆului,cît de înaltå.) Dar un atît de adînc çi tragic spirit de sacrificiu nu


Asta pentru cå, imediat ce påçeai în vestibulul surorilor De-cilagata, domniçoarele îçi råçchirau pe reverele tale niçte degeteatît de îngheÆate, încît locul respectiv se alegea c-o pneumonie.De cînd înså le vîrîse în sperieÆi, Decilagatele îçi aÆineau, mereuçi cu seriozitate, ghearele pe lîngå vreo sobå, purtau vara cîte douåperechi de månuçi çi aceasta, mai ales, îi provoca o imenså plåcerelui Ulpiu, întrucît italiencele aveau çi degetele boante.

Pleca çi de la ele. În rest, se concentra numai asupra pro-blemelor lui de serviciu. Cum så facå çi så devinå çi mai bun?Cum så se evidenÆieze substanÆial în ochii superiorilor?

Ce-ar cåpåta, dacå, printr-un miracol çi punîndu-i Dumnezeumîna în cap, l-ar înhåÆa tocmai el pe asasin?

Din ordinul ministerului, detectivii au fost retraçi de pe stråzi,çi-au reluat Æinutele decente çi s-a adoptat o nouå metodå. Numai bruscau pe nimeni cu frumuseÆea lor androginå, fuseseråmai cu toÆii încuiaÆi prin birouri, puçi så gîndeascå, îndemnaÆiså-l încolÆeascå pe nou botezatul Jack Spintecåtorul prin meto-dele deductive.

Acum se încingeau cele mai crunte partide de pocker çi, cîndla sfîrçitul schimbului, li se cerea så se înscrie cu cîte o idee înregistrul de idei al brigåzii, vardiçtii formau numere de telefoaneçi se gudurau pe lîngå gazetarii cei mai în vogå iar aceçtia, derbe-dei, ziariçtii ziariçti cei mai în vogå, îi zeflemeau çi le turuiau cineçtie ce nåzdråvånie.

Gaborii repetau cu nevinovåÆie tot ceea ce li se spusese,nimeni nu înÆelegea nimic çi presarii pleoçtiÆi se împråçtiau pela casele lor. Acolo, mulÆi dintre detectivii cei grei nu-çi ascun-deau insatisfacÆia cå soÆiilor Domniilor lor nu li se întîmplase încånimic.

Apåruserå pråjiturile Jack, pijamalele Jack çi jacketele.Pe zidurile clådirilor oficiale era scrijelit strigåtul „Jack“.Desfåcåtorului de conserve nu mai era numit altcumva decît

„Spintecåtorul“. Pe åsta, cel puÆin, putea så-l prindå oricine cu osingurå mînå, le era la îndemînå tuturor så-l rostogoleaså prin


gît de mamå çi gît de copil çi nu se ferise, cît haiducise, de lanimica. Så tot fi cålcat spre 60 de ani, cråcånat, tîmple albite, ochiporcini, dotat înså cu o forÆå herculeanå çi, din aceastå pricinå,poreclit, de gura spurcatå a hoÆilor bucureçteni, GårgåriÆå.

Dintr-un început, GårgåriÆå nu-l bågå în seamå pe Ulpiu. Çinici GalopenÆia nu înregistrå cå ar exista vreun GårgåriÆå. Haleaucît haleau, îçi împårÆeau cu rîndul haznaua, frecau fiecare gamela,salteaua çi påtura lui çi cîte o toanå, dovadå cå nu erau tocmaizgîlÆîite minÆile din capul lor.

GårgåriÆå se întindea, dupå masa de searå, direct pe jos, îçiaprindea o Æigarå çi o savura açternut pe råcoarea cimentului, pînåce Æigara binevoia så se lase fumatå.

Se ridica apoi cu gesturi de fante îmbåtrînit, dådea dinpicioarele lui cråcånate çi se tîra pînå la pat.

Çmecheria aceasta cu luarea în doze mici, în spinare, a råceliicimentului, o desprinsese çi el de la alÆii, mai doxaÆi, ce-l asigu-raserå cå, în felul acesta, o så-i fie mai uçor cînd o så fie pus lazid. Judecat de doi ani, çtia, fårå mimicå melodramaticå, cå vafi împuçcat. Îl mai Æineau în viaÆå aça, pînå cînd aveau så prindåo zi în care zgomotul aproape uitat al cartuçelor plutonului deexecuÆie avea så sperie totodatå çi cîrdul de ciori ce se pripåçiseprin curtea poligonului de execuÆii. Aveau så împuçte, adicå,dintr-o singurå execuÆie, doi iepuri. Pînå atunci îi mai permiteauçi lui GårgåriÆå så se antreneze la plançeul såu de ciment çi låsauçi ciorile så mai tragå în piept un gît de curaj.

În liniçtea serilor cålduÆe de toamnå, urletele micilor vînzåtoride ziare råzbåteau pînå la ei.

Åia îçi råcneau de atîtea ori titlurile, cå, pînå la urmå, celordoi din arestul infect aerisit al Prefecturii li se nåzårea cå ascultåradioul.

Båtrînul asculta cu o mare neîncredere tot ceea ce se scriaçi se scanda cîntat despre Ulpiu, fiindcå el, în viaÆa lui exemplarå,mai ascultase, vînturîndu-se în sus çi în jos pe bulevarde, min-ciuni. Cu vremea, se convinsese cå ceva-ceva era adevårat în


Va fi prins?Cåci, dacå va fi prins va fi bine de ei, vor primi prime. Poate

cå da, poate cå nu.Pe palierul etajului trei – poreclit deja Volgoride – etaj unde

flutura prapurele din secolul trecut salvat de la Agie çi încrustatcu lozinca „Ai spus tot?“, duduia Dorina îçi ia pisica de coadå çise insinueazå cåtre chichineaÆa preferatului såu.

Îi va aråta ea lui ce însemneazå aia cafea.Pînå atunci, cît preferatul încå lipseçte, îi va aråta propriului

tiv douå ace.Scosese, pe nepuså maså, de la croitoreaså o rochie nouå –

cafelele bune se preparå în rochii noi – se fîstîcise, çi acum,inspectîndu-se, îçi dådu seama cå uitase de tivul necusut.

„Ti voglio bene“, susurå pe coridor un post de radio, inter-ferat de corzile vocale ale unui latin lover. „Ti voglio bene“, cîntåcu boldurile-n gurå, dansînd çi ridicîndu-çi poalele chiar mai susdecît îndråzneçte s-o facå çi acaså, Dorina.

Pe partea cealaltå a biroului, pisica rînjeçte çi ea, îçi freacåspinarea de cotoarele celor mai penale dosare çi apaså cu perniÆalåbuÆei fiecare uçiÆå. Deodatå, zgomotul sec çi açteptat se produce.

Fir-ai a dracului, tu, Baby, cå Æi-am spus så te comportezi cao femeie cinstitå!

„Fir-ai a dracului, tu! DorinuÆo, turbato!“ îi zîmbeçte dezar-mantå felina, care se comportase ca o femeie cinstitå, dar, pînåla urmå, tot ca o femeie cinstitå reuçise så råstoarne ceva.

Femeia Dorina, neinspiratå, respectînd intuitiv preparativeleprocesului verbal de constatare, se laså în genunchi çi priveçte, pededesubt, spre birou.

Ei çi, ce dacå, se chiombeçte çi ea?! O så se chiombeascå doarpînå i se acreçte.

Çi, cum i se acreçte curînd, chiar atunci cînd så se aburce-npicioare, pentru a mai înfige un bold în insectarul abracadabrantal tivului, Dorinei i se nåzare c-o întrezåreçte, ghemuitå sub birou,taman pe veninoasa sa colegå Tereza.

Culcuçitå în acel loc doar pentru a-i face, cu mai mare efi-cienÆå, ochi dulci lui Ulpiu. Ori, ca-n clipa de faÆå, cînd Ulpiu


era de bånuit la o femeie atît de infectå, care, în plus, îçi cumpåråîn såptåmîna aça zisului sacrificiu, douå noi çi costisitoare perechide sandale.

Pe Ulpiu l-au purtat pe umeri, ca pe-un campion de raliuautomobilistic, pînå la biroul såu.

Aici s-a organizat, în cinstea lui, o scurtå percheziÆie.Dupå o jumåtate de orå de înfrigurate scotociri, tot peste ceea

ce au putut da a fost un carneÆel de adrese (fiecare poliÆist simtecå vine un moment în care pentru a nota toate piÆipoancele din viaÆasa trebuie så apeleze la un astfel de carneÆel de adrese), o verighetå(ce putea fi foarte bine a Terezei sau nu) çi o truså de unghii.

Mai cu seamå elocvenÆa îngheÆatå a trusei de unghii a avutdarul de-ai mîntui de scepticisme chiar çi pe cei mai neîncrezåtoridintre cei prezenÆi. Totul pårea perfect în legåturå cu aceastå trusåde unghii: încuietoarea, copcile laterale çi capacul funcÆionauadmirabil, cele douå minuscule balamale aurii erau manufacturatesplendid, atîta doar cå ea (arz-o-ar focul!) era o truså cu unghiiumane!!

Închipuieçte-Æi, pur çi simplu.La cel mai propriu çi dezguståtor mod din lume, înåuntru

erau expuse, ca la paradele militare, zeci de perechi de unghiiumane, rînduite çi parcå defilînd, dupå formå, mårimi çi culori,33 de perechi de unghii, 2-3 perechi încå însîngerate. O nebunie.

Så-l ia naiba de coleg al meu ori ce fel de demon zboaråîmprejur, dar parcå çi inchiziÆia, din ce-am citit, era mai politicoasåcu unghiile semenilor ei... Çi atunci toÆi cei care, în sufletul lor,înclinaserå så-i Æinå partea, se trågeau mai lîngå anatomia, înfå-çuratå în nåvod, a lui Ulpiu çi expediau bojocilor ei cîte-un picior.

Ultimele sale luni de viaÆå, pe tot parcursul instrucÆiei çidesfåçurårii procesului såu, Ulpiu Sargetius GalopenÆia a domi-ciliat în arestul aceleiaçi clådiri. Prefectura Generalå a PoliÆiei ise lipise de suflet de nu putea s-o påråseascå, çi parcå çi PrefecturaGeneralå PoliÆiei s-ar fi stafidit çi ar fi cåzut în ruinå, dacå ar fifost deposedatå de el.

186DANIELBÅNULESCU

aer çi apoi så-l înfigå în cea mai apropiatå çi fårå de apårareconservå.

Nu riscai så fii pedepsit.Înfåptuisei o faptå bårbatå çi, nu peste mult, aveai så te lingi

pe buze. Cu un deget îi explorai marginile çi îi alintai eticheta.Îi savurai conÆinutul, surprins de lipsa ei de împotrivire çi, înduio-çat, îÆi çopteai: „Ce bunå a fost, mititica!“

Dar curînd o uitai, soseau altele la rînd, mai mici, mai bom-bate, cu etichetele mai provocatoare, trebuia så tråieçti. Umblaicu spintecåtorul în buzunar çi, cum îÆi plåcea una, te apropiai agalede ea, o plåteai la omul care Æi-o oferea ca pe o tavå, te retrågeaicu dînsa, Æinînd-o strîns, într-un ungher de pårculeÆ sau påduriceçi scoteai spintecåtorul.

Nu zicea nici pîs, aiurita.Çi, din nou, îmbibat de desfåtårile ei, te lingeai pe buze. O

duceai aça o lunå, maximum o lunå jumate. Treptat, Æi se ascuÆeauregretele çi Æi se lårgea çi niça ulceroaså, tåiatå în stomac de toatesturdålniciile alimentaÆiei de burlac, îÆi plånuiai altfel viaÆa çi aban-donai spintecåtorul de conserve pe o banchetå de taxi.

În ultima searå de sîmbåtå a lunii iunie, întregul personal alPrefecturii Generale de PoliÆie este prezent, benevol çi ca deobicei, la serviciu.

Ibricele sfîrîie, radiourile împråçtie pe pereÆi umbrele unuijazz dezinhibat, aruncat, peste Canal, de Radio Londra, se deguståun vin blînd, duios, cu prieteçug, pentru douå urechi (o firmåfranÆuzeascå de licori, „TANGAJ“, lansase pe piaÆå o specie nåbå-dåioaså de vin, låudatå a te låsa într-o singurå ureche), se facpronosticuri.

La noapte, în fiece cartier, cîte o mie de poliÆiçti vor debarca,instalînd baraje, capcane çi arestînd pe absolut pe oricare imbecilcare numai se va gîndi så depunå pe undeva fie çi cea mai nevi-novatå hîrtie. De aceea çi sfîrîie astfel aceste ibrice cointeresate,jandarmereçti, parcå palmate, Æinîndu-çi råsuflarea çi perpelin-du-se sub aÆîÆîtoarea dilemå dacå fi va gåbjit (sau nu) neglijentulce împråçtie peste tot cu hartane de muieri, nu cu hîrtii?!


Inculpatul GalopenÆia nu mai mînca, dormea puÆin, descleçtafålcile, pentru a vorbi, çi mai puÆin, nu mårturisise nimic, dar nicinu tågåduise.

De altfel, nici nu i se ceruse cu insistenÆå s-o facå, fiindcåacaså la el, în fundul grådinii Maicii, de pe strada Polonå, a grå-diniÆelor altor cîtorva surate vecine, precum çi în alte o mie delocuri, fuseserå dezgropate mormane, SubcarpaÆi de dovezi.

În arestul Prefecturii, captivul se sfîrçea çi se topea pe picioare,çi, deçi în România nu fusese încå omologatå greva foamei, fio-rosul spintecåtor o inova çi çi-o desåvîrçea pe propriul såu intestin.

În contra cui întreprindea el sinuciderea sa molcomå çigrandilocventå?

Se simÆea oare neîndreptåÆit?Pretindea alt tratament de la Guvern sau de la Destin?

Împotriva cui protesta?Aproape toÆi cei ce-l anchetau, ca bårbaÆi, fuseserå, uneori,

muçcaÆi de impulsul de a cafti, ori chiar brutalizaserå în pat, amo-ros, muieri. Netrecîndu-le înså niciodatå prin minte så se com-porte faÆå de vreo reprezentantå a sexului frumos ca înaintea uneicårÆi de decupat. Îçi båteau cruci, îl priveau încruntaÆi zile întregi,îl chestionau c-o emoÆie de care se crezuserå despovåraÆi:

– Dar pe aleea, cu ÆîÆele mai pråbuçite, de ce nu le descå-påÆînai, bå Ulpiule?

Îl momiserå çi cu vorba bunå, dar mai mult de douå cuvintenu puteai så scoÆi de la el.

Umbla abåtut prin celulå, se preumbla pe lîngå pereÆi oreîntregi, nici colegul såu de recluziune nu desluçise de la el decîtaceleaçi douå cuvinte:

– Tocmai acum, tocmai acum, tocmai acum...Asta çi fusese ideea cea bunå, våzîndu-l cå se stinge din viaÆå,

înainte de a i se hotårî o cît de micå pedeapså, fie ea çi simbolicå.DirecÆiunea nu apelase direct la provocatori, ci, pur çi simplu,

îi deçertase în celulå pe cel de-al doilea pensionar, în ordineapericulozitåÆii infracÆiunilor såvîrçite, al stabilimentului såu.

Nici åsta nu fusese uçå de bisericå, ba chiar, dacå te uitai lael, nu era mai abitir, ridicase çi el viaÆå de om, tåiase çi dînsul


Aç face un grafic, perioadele s-ar scurta progresiv. Aç oferi,spre sfîrçit, acestui scump vlåstar al meu, douå-trei minute deplimbare în pîntecele cele mai elegante din tot Bucureçtiul.

Pe 20 aprilie, într-o miercuri, ståteam în camera mea, ceplutea pe deasupra Cåii Moçilor, çi scriam. Nu era distractiv.Trecusem printr-o perioadå brutalå de somn, horcåisem o vreme,dar acum må trezisem.

Scriam, când au început så se audå zgomotele acelea curioasela uça de la intrare.

Douå tipe au chei de la camera mea, dar, între timp, tipeles-au fåcut blonde, iar cheile lor au murit.

Ar mai fi Gabriela, care vine, din cînd în cînd, så-çi lase capulpe perina mea çi se intereseazå ce e cu arta. Mai existå poçtaçul,mic, poltron çi tembel, dar çi acela sunå întotdeauna de douå ori.

În realitate, dacå exista, persoana care çedea în faÆa uçii melenici nu suna, nici nu sunase. Am bånuit-o pe oribila femeie deserviciu, care, încålecatå pe enormul ei Tde spålat, se rostogolea,dimineaÆå de dimineaÆå, så-mi scuture uça.

Era dupå-amiaza – çi, în plus, femeia de serviciu, de bunåseamå, murise, dupå ce, cu douå zile-nainte, îi explicasem cå,dacå aç fi un gunoier, m-aç înnebuni dupå trupul ei zimÆat devarice, dar så se uite bine, eu nu sînt încå un gunoier, mai am demuncit, de trudit, mai am de båut cel puÆin douå mari vagoanede spirt çi-apoi gata.

M-am uitat insistent.Uça se ondula sub mîngîierea unei mîini despre care-Æi dådeai

imediat seama cå trebuie så fie cålduÆå. Administratorul bloculuinostru n-avea mîna cålduÆå çi, chiar dacå ar fi avut-o, uça mea s-arfi priceput så nu-i pese de asta.

Acum înså fîçîia çi torcea, era o uçå ce ameninÆa så se deschidå.S-a deschis, iar puçtoaica ce a nåvålit pe acolo mi-a pårut mai

curînd cafenie. Iar cînd spun cafenie, vreau doar så sugerez pentruapariÆia ei, printr-un termen cît mai impropriu, cå n-o mai våzusemdeloc. Adat buzna pînå-n mijlocul camerei çi çi-a pus în evidenÆå,

196DANIELBÅNULESCU

În Cabinetul-dormitor al Mariei C. Nicolici, beznå så-Æi vîriaråtåtoarele-n ochi.

Has-Satanreperå bucile triste, stafidite, de colac dezumflat,ale cucoanei.

Alåturi de ele, dosul trufaç, de statuie obezå, gelatinos deosînzå, al lui Genel.

Orientîndu-se dupå despicåtura çezutului, îi detectå taxime-tristului umårul çi-l scuturå serios de omoplat de douå, trei ori.

– Puturosule, hai de scoalå-te, de te culcå!... Beleçte ochii,bå! Saltå-te-n çezut!... Hai, ia deçteptarea, ca în pîrnaie!... Tescoli,må duci în celålalt capåt al Bucureçtiului. Çi dacå-o fi så-Æi ruposul, îÆi pun eu ghipsul la loc numai din bancnote de cîte-o sutå!...Hai, cå fårå taximetrul tåu nu putem cîrmi pe strådiçoara aia...

Dar în loc ca matahala la care zgîlÆîia el så-i råspundå, sepomeni cå, din somn, se råsteçte la dînsul, sfîrîind çi împleti-cindu-se, muierea din stînga. Nicoloaica.

– Ce e, båi?... Ce... e, båi?... AÆi fåcut... cu toÆii hepatitå... întîiaÆi intrat în spital... Nu vreÆi nici unul så vå cåsåtoriÆi... Çi acumfuga la telefon, ca så-mi fie milå de tine...

Has-Satanîl mai electrocutå o datå pe plåvan.–Saltå-te, GeneluÆule!... Cå taximetrul nu miçcå fårå degetu-

Æul tåu dolofan pus pe volan... Pune-må, în treij de minute, spreFoiçorul de Foc. Çi cåldåruça cu arginÆi, så-Æi moarå rudele. Îngro-patå, la doi metri, sub cåpåÆîna ta, a ta e!

Bålåbånea has-Satan,la bårbat, ca la un trup de cal mort.Dar, din somn, în loc de balinul æaca, tot cucoana tresåri din

picioare çi, c-o voce ieçitå parcå din intestinul gros, horcåi:– Ce-aveÆi, båi?... Ce-aÆi... vrea, båi?... VeniÆi toÆi, mîncaÆi,

beÆi, futeÆi çi plecaÆi... Dar de mine... Dar, la vîrsta mea. Mîinen-o så mai futeÆi, n-o så vå mai cåsåtoriÆi. Çi n-o så mai pup... dela voi, nici måcar un masaj... Durerea, ca durerea, dar deranjul!...

Culmea e cå çi åsta, nesimÆitul la care, de fapt, scutura el,ca la armåsarul mort, se întremå.

Se propti, pe bîjbîite, în cur. Çi-i vorbi pîclîit, prin måråciniçulsomnului:


çi nu mai au nici o råsplatå, fiindcå pînå çi pomenirea li se uitå.Çi dragostea lor, çi ura lor, çi pizma lor, de mult au çi pierit, çiniciodatå nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare. (...)Tot ce gåseçte mîna ta så facå, få cu toatå puterea ta! Cåci, înlocuinÆa morÆilor în care mergi, nu mai este nici lucrare, nicichibzuialå, nici çtiinÆå, nici înÆelepciune!“... E adevårat, aÆi cîçti-gat, domnule... Dar, dacå aç simÆi nevoia de-a må exprima întermeni mai puÆin academici, çi, pentru a vå dovedi cå persist înopinia mea, îmi iau libertatea de a vå rezuma: ...Canci!...

Pentru cine o cunoçtea, vorba „canci“ trecea drept o expresiesuficient de urîtå.

Taximetrul zbura, ca un flecuçteÆ de clåbuc, prin peretelecåptuçit cu muçchi çi licheni al canalizårii, cînd, reamintindu-çisîcîitor de formaÆia sa de profesor universitar, strigoiul îi îmbîcsicu un nou potop de amånunte.

– E de domeniu absolut notoriu cå New Catholic Encyclo-pedia (ediÆia din 1967, tomul XIII, paginile 449-450) consacråtotuçi cå, în Vechiul Testament, nu se fac nici un fel de distincÆiiîntre corp çi ebraicul nefeç, tradus în româneçte, în general, demajoritatea traducåtorilor, prin suflet... La israeliÆi, sufletul (nefeç)e omul însuçi, nu o parte imaterialå din el, supravieÆuind dupåmoartea corpului... Spiritul (rúach) reprezintå forÆa vitalå, ceacare, påråsind corpul, în aceeaçi zi çi gîndurile respectivei fåpturipier, netransferîndu-se nici într-un alt fel de domeniu de existenÆå.Acesta ar fi sistemul de credinÆå ebraic... Nemurirea fusese ela-boratå çi lansatå în circulaÆie graÆie gîndirii greceçti, dupå cumsperanÆa în înviere este circumscriså gîndirii ebraice...

æîçnirå la suprafaÆå, într-una dintre odåile din fund ale ferme-cåtoarei, într-o cadå destinatå, în general, rufåriei aparÆinând puz-deriei de rubedenii pe care ståpîna çi le descoperea periodic înprovincie çi ale cåror odrasle, în general feminine, aceeaçi ståpînåle accepta uneori, cu largheÆe, în gazdå, pentru ca progeniturilelor så aibå putinÆa så-çi clådeascå aici, în Capitalå, un viitor.

Plutirå cîteva bune secunde în apa ca de gheaÆå a cåzii (re-glîndu-çi respiraÆiile, repunîndu-çi çi nåråvaçul automobil subcontrol), printre spinårile imense ale halatelor, rochiÆelor, ciorapilor


Mult timp dupå ce peripeÆiile acestei zile vor deveni peri-mate, îçi lua copilul de mînå çi-l conducea pînå în faÆa celei de-atreia case, pe mîna stîngå, cum ieçi din intersecÆia stradelei ÇtefanMihåileanu cu strada Plantelor, una dintre cele mai înalte çi orgo-lioase vile din vechiul cartier.

Îi aråta c-o unghie calcanul mîrÆologit çi îi susura: „Dacå vrei,sparge! Dacå simÆi nevoia, distruge! Distreazå-te cît te Æine pipota,Æipå, rostogoleçte-te! Dar numai dupå ce vei urca, de fiecare datå,tîrîç, verticala acestui perete, vei putea cunoaçte ceva din scîrboasasenzaÆie a cîçtigårii sutei de lei.“

În vremea aceea erau extrem de såraci çi Floyd îçi petreceaaproape tot timpul în faÆa unui telefon indolent. Îçi rodea unghiile,trågea de cafeaua pe care çi-o prepara dimineaÆa çi reuçea såghiceascå, dupå nivelul lichidului råmas, ora zilei.

La picioarele lui se låfåia o geantå. Era o geantå cumsecade,încåpåtoare, albastrå, burduçitå cu toate ustensilele meseriei. Obretea cåråmizie, pe care, cînd çi cînd, puteai så Æi-o petreci pesteumår. Råmînea aça picotind în fotoliu, cu geanta atîrnîndu-i detrup, gata oricînd så Æîçneascå cåtre oricare domiciliu unde ar fifost solicitat, dacå ar fi sunat telefonul.

Mai des, telefonul nu suna.Asta semåna, din afarå – oricare nenorocit de contabil ar fi

putut så-Æi confirme – cu o gråmadå de bani risipiÆi.Nu era deloc uçor så fii un Pink Floyd al cartierului în acele

momente.Nu i-ar fi fost înså, e drept, mai comod nici ca vopsitor,

mecanic de întreÆinere, excavatorist, strungar sau macaragiu. Nuprea aveai cum så ai o groazå de studii, la mai puÆin de douåzeciçi unu de ani.

Meseria lui de acum îi plåcea, aproape cå el o inventase –extaziat simÆea cå ar fi putut så o presteze çi pe gratis, dar de lao vreme, pînå çi tichetele de tramvai se scumpeau. Mai era çiAndra, cu toatå idila lor din liceu, logodna, cåsåtoria, munca eiîntr-o fabricå, mai hîdå çi mai råu mirositoare decît o subÆioarå decîine. Pinky se låudase odatå cå are s-o Æinå în facultate, la zi.

Tu? În ce facultate, domnule?


Am dat în folosinÆå un nou trup.Vecina mea de la trei îmi va dårui un båiat.În curînd, Diavolul va sosi çi se va açeza în el, aça cum un

drumeÆ ostenit tulburå cu picioarele luciul apei.La patru ani va aluneca çi se va rostogoli pe niçte scåri, låsat

pradå, singur, puterilor epilepsiei. La cinci ani va învåÆa deja så citeascå.Va cunoaçte toate literele, în afarå de una, ceea ce va da

textelor citite de el, un aer ciudat. Se va dezobiçnui, va deprindeså citeascå corect, în clasa a doua va da foc unui întreg manual,doar pentru cå va întîlni acolo o poezie semnatå de mine.

În clasa a opta va termina clasa a opta. În clasa a douåspre-zecea, clasa a douåsprezecea. La douåzeci çi unu de ani va facedragoste, probabil într-o mansardå închiriatå de mine, cu primalui fatå. Peste çase luni se va cåsåtori cu ea. La douåzeci çi patrude ani i se va dårui primul såu fiu çi Diavolul va sosi, cu picioarelelui, så tulbure apa.

Nu e prea distractiv. Uneori, må gîndesc cå ar trebui såaduntoate tipele interesante cunoscute de mine çi så realizåmîmpreunå un fiu.

Prima l-ar purta în pîntece treizeci de zile.Dupå o lunå, pruncul ar fi cedat celei de a doua, så zicem

opt zile.

Capitolul 7

ZIUAATREIA: „SÅNU MINæI!“

– Psît, måi åsta! Leule!... Ciocul mic!... Ce-aÆi venit, cu toÆii,la curvele noastre?... V-aÆi paradit paraçutele voastre... çi aÆi vreaså le încålecaÆi pe ale noastre?!... MutaÆi-vå çi la boarfele ålelalte...Cå, de nu... Så moarå tanti! Bat, ca tine, cîÆi încap în metrou!...

Abia acum, uçurat, întorcînd faÆa håndrålåului pe care-lzgîlÆîia, has-Satanse dumiri cå n-are de-a face cu credinciosulsåuæaca.

Ci cå morfolea, între palmele sale cu degete subÆiratece, darferme, hoitul unei alte podoabe de derbedeu: Papaça Ion, colegde taximetru çi de anvelopå cu Genel. La acelaçi garaj. Numårul4.Din Crîngaçi.

LeiÆi çi cocliÆi la infracÆiune aidoma, de, uneori, bete, nu-ideosebeau nici muierile lor.

D-åçtia de te dezbråcau çi te låsau îmbråcat doar culeucoplastul.

Te furau, te încoÆopeneau çi se båligau în viaÆa ta, ca într-opungå. Iar dup-aia se mai çi låudau cå, dacå nu faci ciocul mic,aveau så te batå pînå se schimbå banii.

Ho diábolosîi azvîrli o privire çi înÆelese, imediat, cum denimerise çi Papaça aici.

Ieri, pe la trei (pe cînd el çi Genel erau ocupaÆi cu tåntålåulde Victor, cu cana de sfîrcul urechii lui, prin zona Cåii Moçilor),ståpîna o expediase pe Gabi în centru, la Casa de Comenzi„Continental“ (unde cucoana era într-o çustå c-un responsabil),pentru a-çi aproviziona întreaga gospodårie (bineînÆeles, la preÆde restaurant de lux) cu måsline, caçcaval, ness sau cu oricarealt produs delicat.

Cu dezlegarea de a transporta în strada Perone întregul purcoide halealå, închiriind un taxi.

Papaça, la volanul taxiului oprit, pîndea, prin vecinåtåÆileCasei de Comenzi, så vîneze vreun barosan çi-o vînase pe Gabi,escrocînd-o çi oferindu-se s-o ajute så-i descarce marfa direct prindebaralele din Perone.

Ståpîna plåtind, cîntårindu-l din ochi çi plåcîndu-l çi pe noulçofer. Înroçindu-se, båtu genele puÆin, fåcu ochii mari de mirare

206DANIELBÅNULESCU

de bumbac çi lenjeriei aparÆinînd ucenicelor (în sezonul acela,întîmplåtor, nu erau rubedenii feminine în ospeÆie, doar un båiat).

Navigarå atenÆi printre burÆile prosoapelor, pe jumåtate ridi-cate din apå çi susÆinînd pe sinusozitåÆile lor adevårate lanÆurimuntoase din pulberi råsturnate din cutiile de detergenÆi çi înålbitor.

Ungîndu-l, tacit, drept un soi de adept al interminabilelorlui comentarii, Spectrul întîrzie pe banchetå alåturi de Genel, pen-tru a-l dåscåli cum så-çi scoatå taxiul din mocirlå, pînå pe pavajuldin strada Perone çi pentru a-l ajuta çi cum så çi-l çi despono-seascå, aducîndu-i-l adicå, prin vråji standardizate, la materiali-tatea çi dimensiunile normale.

Såltîndu-se cu måiestrie într-un braÆ, peste buza copåii defaianÆå, Ho diábolos, påråsind pe taximetrul, se repezi glonÆ încåmåruÆa lui, acolo unde, dupå ce îl convocå çuierînd pe DulceleDoru, îi imobilizå întîi picioruçele agile, de crocodil. Îi descusuacestuia gulerul de marchiz. Îi slåbi din strînsoare nervurile gîtuluiçi, scotocindu-i prin måruntaie, îi extrase, dintre zåcåmintele fiçelorstatistice, un dosårel, concis çi nutritiv, ca de serviciu secret, alnumitului Victor Rugnis, domiciliat în zona Olari – Calea Mo-çilor, profesie incertå, oarecum literat, caracter întortocheat, 32de ani, regele-artist al Bucureçtiului ce trebuia cålcat în cea de-atreia zi.

Stråbåtîndu-çi odåiÆa în lung çi în lat çi memorîndu-i acestuiVictor inept punctele slabe de poet çi prozator încå nerealizat,de çoldul încå înÆolit în costum interbelic, de flanel, al Prigonito-rului, se izbeau, la fiecare pas, înçirate pe lånÆiçor de argint, sfîrcu-rile urechilor stîngi ale lui Celestin çi Ulpiu SargeÆius GalopenÆia.Scalpuri ciudate, la care Ståpînitorul trecåtor al acestei lumi ÆinusemorÆiç, neuitînd cumva så le reteze de la cei doi regiçori pe caredeja îi identificase.

Întreaga noapte de marÆi spre miercuri, 19 aprilie 1988,has-Satan çi-o petrecu deghizîndu-se çi strecurîndu-se în cele mairåscolitoare çi apetisante fizionomii feminine pe care ar sta cinevaså çi le închipuie.


çi îl luå pe Papaça, turuind, la discuÆiile cu responsabilitatea exis-tenÆei çi desåvîrçirea psihicå.

Mai pragmatic çi ocnaç destul de versat, dupå ce-çi încurcå,de vreo douå ori, labele prin pårul ei, fåcîndu-i suficientå curte,Papaça o montå pe fermecåtoare pe covor, cu curul în sus çi oluå la måciuci. Geaba încercå fermecåtoarea så-i explice luiPapaça cum trebuie så-çi potriveascå polaritåÆile electromagneticeale trupurilor çi cum så-çi optimizeze schimbul energiilor subtile.Cå ordinarul çtia.

Spre noapte, pofticios ca un motan çi gelos ca un maur, apareGenel.

Genel îl tråzni, la-nceput, cu genunchiul în pîntec çi pumnulîn bot, pe Papaça. Papaça îl ciocåni de vreo douåsprezece ori cucåpåÆîna de colÆul noptierei, pe Genel. ÎmpåcaÆi apoi de abila fer-mecåtoare, c-un rachiu din care n-apucaserå så guste, în viaÆå,pieliÆele gurilor lor cum era de açteptat, se unirå împotriva ei.

O båturå, o ocårîrå çi-o iubirå pe rînd.Cåtre patru noaptea, råzbiÆi, adormirå, unul lîngå altul, tustrei

ca franjurile dintr-o perdea, fåcînd, probabil, cåtre plafonierå,expoziÆie de mari fesieri.

Într-adevår, cåutîndu-l mult spre stînga, dincolo de muiere,Ho diábolos îl dibui, cåzut din pat çi inutilizabil, pe folositorulGenel. Îi adunå Æoalele, çi-l açezå pe un umår înfåçurat într-uncearceaf, îl coborî scårile verandei, îl potrivi pe scaunul çoferuluiçi conduse în locul lui, Æinînd, totuçi degetul såu dolofan apåsatpe volan, pînå spre Foiçorul de Foc.

Acolo, pe-o stråduÆå låuntricå, açteptarå, pînå la 5,30 dimi-neaÆa, så degajeze cåtre serviciu o puçtoaicå çi urcarå, tot unulpe umårul celuilalt, într-un apartament, unde un mucos pletosdormea într-un fotoliu. I se strecurå în suflet.

Çtii, viaÆa e scurtå.Scurtå.Dan Scraba care a spart o uçå, deçi viaÆa e scurtå çi a gåsit

cinci mii de lei ascunçi dupå ea.Pink Floyd a ales altceva.


– Nu-i aça cå, pentru a må reÆine în seara asta la tine, ai fi înstare så-mi dezvålui cît de adînc, cît de neobiçnuit çi de cît de multtimp må iubeçti?

Era clar cå, de data asta, clintindu-çi o singurå unghie, måispitea ea pe mine så fac minciuni.

– Da. Te-aç putea împrumuta cu un Æol çi låsa så dormi pepardoseala din baie. Te-aç putea snopi çi pune så faci ordine îndebara. Te-aç putea cålca în picioare, cå-Æi vîri nasul prin manuscrisece nu-Æi aparÆin. Te iubesc de foarte mult timp, am recunoscut eu.

– Mi-ai jura çi cå, oricît de rea çi de provocatoare Æi-aç pårea,n-o så må atingi nici cu cel mai mic deget al gîndurilor tale?

– Må ia c-o greaÆå de la stomac numai cînd te aud. Så teating?! Cît de idiot aç putea fi så te ating?

– Çi îmi juri, pe capul urîtei de la trei care tocmai Æi-a turnatun copil, cå, pentru a te înfrîna çi mai bine, în viitoarele 30 de zile,n-o så-mi mai adresezi absolut nici un cuvînt? Nici absolut niciunei vecine. Nici absolut altcuiva?!

– Sigur cå da. Dar de unde ai aflat?! E cea mai mare dorinÆåa mea. Så cråp çi så nu se întîmple. Uite. Jur.

Cu cel mai impenetrabil aer din lume, n-am ezitat så må açezla birou, mi-am desfåcut stiloul çi m-am pregåtit så scriu.

Dar ce poÆi så scrii?Cînd nu çtii ce så scrii, e mai bine så-ncepi.Am tras-o pe nesånåtoasa aia micå în fotel, lîngå mine, am

sårutat-o pe gît, am råsfoit foile, am ales o filå a ultimei povestiri,am întors-o pe spate çi am scris pe ea ceva cît puteam mai tråznit:„Ai bea o bere rece cu mine?“

Ar bea çi pare bucuroaså çi trebuie så-ncep cu ceva.Bine, atunci o så-ncep cu ceva:„Nu-i aça cå, dacå ai pleca neiubitå de la mine, ai avea sen-

zaÆia, chinuindu-te så atingi mult visatul etaj zece, cå ai datdegeaba, din picioare, pe scåri?“

– Cum adicå am dat degeaba, din picioare, pe scåri? scrie çiea.– Uite-aça, nici nu te îndreptasei bine cåtre mine çi te-ai

apucat så dai din picioare.

200DANIELBÅNULESCU

– Nici nu m-am gîndit. Çtii ceva? Berea-i rece?– Habar n-am.– Tocmai asta e. Berea trebuie så fie rece, nu eu.„Sînt momente în care spiritul fin al bårbatului trebuie så se

retragå sau så-çi gåseascå salvarea în forÆå.“– De ce te fereçti çi nu scrii virilitate, dragå?– De ce doar så scriu?Dupå o jumåtate de orå.Din vîrful patului, mototolitå, îçi aprinde o Æigarå çi face

eforturi så parå din nou extrem de provocatoare. Mi s-a nåzåritmie sau, la un moment dat, i-am zårit o codiÆå de pudel pe spinare.

Cînd am privit-o din nou çi-am çi atins-o cu mîna, n-omaiavea.

– E 20 aprilie, zice.Pare ridicolå.– Pari ridicolå. Asemenea gargarå poate så çi-o permitå doar

o femeie care n-are sîni.– Çi crezi cå eu mai am sîni?Dupå foarte puÆin:– Nu. Çi o s-ajung în curînd invizibilå...În fine, pentru ca întreaga scenå så atingå perfecÆiunea, din

geanta musafirei mele scoate capul un ursuleÆ de pluç care spune:„De fapt, dezbråcînd o femeie, nu faci decît så-i måreçti

foarte mult gaura de la ciorap...“Gata.


în douå, trei posturi favorabile, anatomia crocantå, mi-a råvåçitmanuscrisele çi-a strigat:

– Salut! Tu eçti tipul care face murdårie pe-aici? Ce så zic? Eu eram.Deja nu mai puteam s-o ascund. Ruçinat, am dat din cap cå da.– Çtiam eu. Mi-a spus çi måtuça... Cicå: uite, la zece, stå acolo

un tip, care çi el se ocupå cu chestii d-astea... Zice: du-te la el,urcå la el, s-ar putea ca el så te vindece.

Am cîntårit-o, era, în felul ei, destul de interesantå çi aç fivindecat-o.

Nu må hotårîsem înså cînd så încep.– Eçti bolnavå?– PuÆin – a murmurat gînditoare. Cel puÆin aça zic toÆi. Dacå

stai så-i asculÆi, aça zic.Cuvîntul bolnavå îmi mai tåiase din vindecare.– Çtiu çi eu?! am zis.A înhåÆat un taburet, a cårat, pînå la taburet, o povestire de-a

mea, çi-a desprins, din lateral, o çuviÆå de pår de nuanÆa målaiuluivechi amestecatå cu cea a orezului, çi s-a apucat så o mestecetacticos cu caninii.

I-am inventariat faÆa micå, pårul deschis, de susnumita cu-loare incertå, tråsåturile fine çi provocatoare de femeie-copil.

Faptul cå a citit pe puÆin douåj’ de rînduri din ultima meapovestire, faptul cå a çi zîmbit amuzatå, toate astea mi-au apro-piat-o, mi-au fåcut-o la fel de dragå cît patria.

Am bånuit cå, în curînd, o så fim fericiÆi.– Nu sînt de-adevåratelea bolnavå, m-a låmurit. Am o bunicå

ce susÆine cå n-am fost niciodatå bolnavå. Totul mi s-ar tragedintr-o searå, pe cînd nu împlinisem încå trei ani, cînd m-a gåsitîn grådinå, cocoÆatå pe-un scaun. Ridicasem o månuÆå çi, cu ceamai mare seriozitate, m-apucasem så îndrug la minciuni...

– Spui minciuni? fu çi rîndul meu så må aråt amuzat. – Nu. Fac minciuni. Cel puÆin aça le numeçte ea, cînd nu mai

înÆelege ce fac. Venea de la muncå, se hotåra så må cafteascåfiindcå nu dådusem de mîncare la raÆe çi, cînd se mai uita o datå


– Aha... Ceac-pac. M-ai slåbit cu bunicuÆele. Nu må maitromboneçti cå uneia i-ai mårunÆit lemnele. Iar alteia i-ai rotunjitpensia, ajutînd-o så ghiceascå viitorul unor oameni sårmani.’Tu-Æi paçtele çi grijania må-tii de duh neobråzat çi înçelåtor!...Dar constructor devotat al societåÆii socialiste multilateral dezvol-tate ai råmas?!... Nu te-ai råsucit çi nici constructor devotat numai eçti?! Sau nu mai eçti?!

– Vai, påcatele mele. Mai sînt, Tovaråçe Secretar General!Cum så nu mai fiu?! Sînt pînå la refuz! Nici n-aç putea tråi,dacå n-aç fi...

– Zåu, bå?! Bine cå eçti. Cå eu, de douå zile, m-am procopsitc-o bronçitå... Aça c-am mai slåbit-o cu devotamentul... Tu, acuma,ce crezi? O så mor eu pe loc, din pricina asta? Sau n-o så mor?!...

Cåtrånit, duhuçorul tåcu mîlc, îçi vîrî coada între picioareçi îçi luå tålpåçiÆa. Ca o cîrpå se comporta rahatul de Spiridonînaintea clasicului marxism-leninismului.

Has-Satan aterizå, cu îndemînare de balerin, pe tålpica fe-restrei, conçtient cå întreaga Salå de Spectacole a Universului sebenocleazå la el. Båtu talpa papucului de duçumeaua cåmåruÆeisale din casa Nicoloaicei, despicînd în douå miresmele nocturnede cimbriçor, ciuboÆica cucului çi izmå creaÆå ale cartierului.

Cercetå cronometrul çi, cînd se låmuri cå så se fåcuse deja4,30 dimineaÆa, pårul de pe piept çi de pe çira spinårii i se zburli.

Anti-botezatul din seara aceasta se dovedise a fi un bou. Puteaså-i punå çi el nenorocitului åla de Spiridon un nume mai scurt!

Pescui, ca pe un os de peçte, din gîtlejul Dulcelui Doru, undosårel de cadre.

Bagå geana în acel dosårel çi råsfoi niçte partituri.Îçi trase un costum de stofå englezeascå, plus trenciul peste

pantalonii de pijama. Çi se avîntå pe coridoarele, infect luminate,numai bune de spart vaze çi damigene prin domiciliile fermecå-toarei.

La o råspîntie de coridoare, Æinîndu-çi echilibrul pe o frînghiede rufe, spectrul veghea, îmbunåtåÆindu-çi lucrul la o poziÆie deyoga çi luîndu-se la întrecere, în luminozitate, cu niçte spori deciuperci putrezite çi cu restul cîtorva putregaiuri din lemn.


– Cum s-o ridic??– Cu vorba. Spune aça: „Canå micå, nenorocitå, albastrå,

rotundå, nu te-ai plictisit så zaci pe måsuÆa asta? Ridicå-te çi trecila perete!“

– Çi dacå nu s-a plictisit?– S-a plictisit.Dacå ar fi så povestesc în stilul vizitatoarei mele, aç mårturisi

cå am våzut obiectul respirînd adînc de trei ori, suflecîndu-çimînecile çi îndreptîndu-se curajos cåtre capåtul opus al odåii.Dacå ar fi dupå mine, aç spune cå n-am våzut niciodatå o canå,trecînd mai nepåsåtoare peste mobile, çosete, manuscrise çi cårÆi.

– æine-o în aer! Acum Æine-o tu!– Cum så fac??!– Roagå-te de ea. Porunceçte-i!Må trecuse treptat la comenzi.– Nu înjura!– Nu înjur.Înjurasem çi, bineînÆeles, cana s-a spart.Aveam de gînd s-o mai înjur puÆin, så strîng apoi cana, plus

fata çi så le-arunc afarå. Îmi pipåiam muçchii.– Pårerea mea e så n-o strîngi încå... Las-o så stea acolo cît

vrea. Era talentatå...Aveam çi am un fel nåucitor de a må scutura de tot ceea ce

nu-mi place çi de-a pune în aplicare ceea ce îmi. Cînd colo, înloc så må scutur, m-am trezit rostind în gînd o rugåciune.

– „Då-mi Doamne, niçte caaafea! Då-mi çi mie, Doamne,puÆinticå cafea“, m-a parodiat zeflemitoare intrusa çi-a uçchit-o,în antreu, dupå niçte ceçti.

Nu må pierd uçor. Nu m-am pierdut uçor. M-am comportatprecum un båtrîn dinozaur, care, dupå ce-i zbori capul, continuåså mai alerge liniçtit o jumåtate de milå la treburile lui. Pînå-nÆe-lege. Pînå înÆelege cå, de fapt, a murit.

De data asta, am picat eu între pumnii seriei ei de întrebåri.M-a martelat din douå miçcåri, m-a izolat de principiile mele,mi-a sfårmat capul din mai puÆin de trei croçee interogative.


Pentru a se întoarce în stråduÆa Perone, din para de foc în carepluti çi-n noaptea de miercuri spre joi, 21 aprilie 1988, pe bolteleBucureçtiului, Ho diábolos(îmbråcat doar la pantalonul de pijama,cu bustul gol, întrupat într-un corp de profesor de gimnasticå depe la începutul anilor 1900, cu spate çi deltoizi de înotåtor, pîn-tecul supt, pectorali cu minuÆie marcaÆi), Ho diábolos, deci, cîrmidin zbor, ocolind, pe la mare înålÆime, tåpçanele desfermecatece se numeau, în prezent, Parcul Tineretului.

Dar pe care, cu douå sute de ani în urmå, fusese vårsat celmai adevårat bîlci, dupå Moçi, al Bucureçtiului.

Loc binecuvîntat unde se chercheleau toptangii.Erau violate servitoarele. Se zdrobeau, de lutul mustind de

scuipaÆi, acrobaÆii pe frînghie.ClienÆii ce aveau inimå în ei plåteau cîte-un galben pentru a

fi sloboziÆi în niçte încåperi strîmte, de uluci spoite, putîndu-sefoarte bine nimeri a fi ori bordeluri, ori lepozerie.

Iar pehlivanii turci îçi jucau GIAMALA. O momîie uriaçå,alcåtuitå, pe dedesubt, din cercuri din tablå. Împodobitå cu panglicicolorate, Æoale fistichii, oglinjoare çi såculeÆi cu farmece. Care,dacå te plesnea peste fålci cu niçte lånÆiçoare descîntate, pînå întrei zile, picai. Ori într-o chivernisealå turbatå. Ori în coçciug, dinpatru surceluÆe împuÆeai.

Zbura çi has-Satan,cam într-o dungå, plåcut abÆiguit. Iarpîn’la coçconeaÆa din spatele curÆii Nicoloaicei, nu se opri.

Fusese la un botez.

Capitolul 8

ZIUAAPATRA: „SÅNU POFTEÇTI LANICIUN LUCRU CARE ESTE ALAPROAPELUI TÅU!“

la raÆe, alea nu mai erau, ca pînå atunci, flåmînde. Se tåvåleau prinmålai, de cîtå mîncare – printr-o singurå vorbå de-a mea – le cres-cuse acolo.

Råmînea doar s-o întreb dacå nu cumva au avut raÆe.– De avut, am avut. Gîçte çi raÆe. Patru oi, un cåluÆ, un cîine

çi-un cîine. Fiecare, eu çi bunica, cu cîinele ei. Pe-al meu îl chemaDumitrescu Vasile.

– Nu e un nume prea sofisticat pentru un cîine?– Stai, så vezi! Habar n-aveam eu ce zåcea în sufletul lui.

Într-o zi, dulåoaçul mi s-a ridicat cu labele pe umeri, m-a mîngîiatc-o låbuÆå çi mi-a spus: „Cristina dragå, dacå cobori pînå-n centru,ia la tine çi o pungå çi treci, te rog, pe la Perju, cå ieri am uitat lael niçte oase...

– Çi-ai trecut?– Cum så trec? Nu pe mine, pe vecina noastrå o chemase

Cristina. Dar ea se luase, de la o vreme, cu niçte treburi ciudate,cicå vråjitoreçti çi, dupå o lunå, murise. Dumitrescu Vasile susÆi-nea cå totuçi vecina nu murise pe bune çi cå i se mai aråta uneori.D-aia, în mintea lui, întinzîndu-i o curså, o çi trimisese pe Cristinapînå la cîinele Perju, ca så verifice el, pe viu, pe care din ei, ceidoi cîini, îl iubeçte.

– Stai uçor! Nu-Æi spusese Æie Cristina?– Ba-mi spusese, era cam bådåran. Uitase cå mie nu-mi

plåcea så-mi vorbeascå ca uneia care îngropase patru bårbaÆi.Cristina îngropase. De fapt, nici nu-mi vorbise mie, avea aerulcå i se adresa tocmai ei.

Rareori eram entuziasmat cînd întîlneam cîte o tipå tråznitå.Acum eram.Am întrebat-o:– Çi ce minciuni te pricepi så mai faci?– Påi, seara. Dacå bag mîna în buzunar, se stinge lumina. Scot

din buzunar o legåturå de chei, o arunc pe podea çi lumina seaprinde din nou... Uite cana! Vezi cana aia?

Cum så n-o fi våzut, dacå era cana mea?– Deci o vezi! Este o canå obiçnuitå, albastrå, rotundå.

Ridic-o cu vorba!


În lumea maleficå bucureçteanå, toate nearåtårile se fuduleau,tîrîindu-se, pe bulevardele cerului, purtîndu-çi fiecare numele lor.

Doar un puradel de spirit, råzvråtit çi demoniac, cules pevremuri de Æåranul AndruÆa de prin codrii Scorniceçtiului çi ajuns,între timp, mîna dreaptå a Marelui Conducåtor politic al Româ-niei, nu se putea fåli nici måcar c-o poreclå. I se spunea doar aça.Ca unei cåcåreze. Ca unui orfan, numai Duhul.

Ståpînul lumii acesteia – balaurul cel mare, çarpele cel vechi,Diavolul çi Satan – se îndurase, în aceastå noapte, de el çi-lbotezase.

Dar cum så botezi un spirit, aici, în buricul Bucureçtilor, undetoatå lumea batjocoritoare, dupå ce-Æi spinteca gîtul, te mai luaçi balon, altfel decît Spiridon.

Un spirit numit Spiridon.Îi plåcuse. Avea mînå bunå de naç.Chefuiserå ce chelfuiserå, într-o mansardå a Palatului Primå-

verii, îngåduindu-le musafirilor, cum erau ei atît de påtimaçi, peaici, în Balcani, så-i sårute piciorul ori så-l pupe în fund, pînå cînd,e drept, se cam întinseserå. Dar çi alålalt, hodorogul, Çeful Statului,Ceauçescu, mai plin de pete de ficat pe faÆå decît o gårgåriÆå de bu-line, pe spinare, simÆise ceva çi-l chemase, la ordin, pe Spiridon,så verifice cu ochii lui ce-i cu hårmålaia aia çi så-i frece ridichia.

Spiridon, umilit, uitase så închidå bine, în urma sa, toate uçilePalatului, så nu råzbatå pînå la ei gålågia. La musafiri. Cum eracînd Comandantul Suprem îl lua la ranga prelucrårii ideologiceçi-a învåÆåmîntului politic. Cum era cînd, de alåturi, se auzeauba palme, ba citate din clasicii marxism-leninismului. Çi cum seînvifora vocea, cînd hîrîitå, de boçorog, cînd aprigå, de bårbattînår, a lui Ceauçescu.

– Unde te-ai pitit, pînå acum, îngropåciune?!... Din mansardadumitale vine hårmålaia asta?!... Ce mai faci tu, duhuçor? Pe undemai hålåduieçti tu?... Iar ai ajutat så traverseze strada bunicuÆele?Care mai e viaÆa ta?

– Ceac-pac... încercå så împingå discuÆia, într-un domeniuevaziv, Spiridon, proaspåtul anti-botezat.


Sau dådea o mînå de ajutor la strîns çi la cårat instrumentele.Nu-çi ieçea el prea repede din starea de transå.

Lumea era mågulitå så-l întrebe, så-l atingå cumva cu ghei-zerul respiraÆiei, så-i adreseze cîteva cuvinte. Fascinatå çi, de abiadezmeticindu-se, dådea buzna så discute ceva cu Pink Floyd.

El dådea låmuriri despre ce mai lucra, care erau scenografiiincomparabilelor lui concerte, cum aråtase piesa cutare într-oanumitå variantå.

Pe toate le çtia, era absurd så nu le çtie, iar cînd nu avea chef,îi ignora çi nu mai scotea nici un sunet.

Noaptea se întorcea acaså dårîmat, radios sau flåmînd. Capa-cele metalice ale stråzii îi apåreau drept socluri de aur pentrutrupele pink. Adoua zi, discret, i se strecura, în cutia de scrisori,din partea familiei sub acoperiçul cåreia concertase, un cuvenitonorariu.

Dupå un an se organizaserå.Apåruserå çi alÆii, reprezentînd alte trupe. Aproape toÆi foarte

buni.În România discurile adevårate, cu muzicå occidentalå, nease-

muitå, påtrundeau çi se låsau procurate extrem de anevoios.Dacå ai fi fåcut o percheziÆie în patru cartiere, n-ai fi gåsit nici

måcar picior de douå discuri originale. Prin dulåpioarele bucu-reçtenilor, cele mai råsårite discuri erau compilaÆiile bulgåreçti.Din adevårata stråinåtate, cine altcineva se putea întoarce cu muzicåbestialå decît çtabii, activiçtii çi doi, trei securiçti?! Ori ei, toÆi ceicare dådeau pe la domicilii concerte îçi stabiliserå deja o regulå:så nu cînte niciodatå dupå vreun disc oferit de vreun client.

Fiecare artist trebuia så cînte numai dupå propria sa discografie.Apåruserå, bineînÆeles, çi intruçii, dar ei, neprofesioniçtii, îçi

continuau activitatea în råceala generalå. Cum erau prinçi, ieçeauçifonaÆi, demascaÆi, ciomågiÆi. OrganizaÆia F.A.M. avea grijå.

ContrafåcuÆii erau încurajaÆi så se apuce de strungårie. Fiilor,le spunea cîte-un F.A.M., Dolånescu ar fi mai fericit så vå çtieretraçi la depou. Ori suportîndu-vå, cu bårbåÆie, operaÆiile dechirurgie.

212DANIELBÅNULESCU

Lopåta prin locurile cele mai discrete çi umbroase pretinzînd, înglumå, cå avea un ton albinos.

Cine i-a vîrît, domnule, murå în gurå, compatriotului nostru,Tristan Tzara, ideea, curentul çi denumirea deDa-Da?

Douå såptåmîni s-a tot chinuit cu acest mic domn zevzec,pedant çi încuiat, care nu pricepea absolut nimic din revoluÆiaartisticå propåvåduitå de Robin, dar care, spre hazul tuturor, nuseputea abÆine a nu aproba, nåuc, din zece în zece minute: „Da! Da!“

Dar pålåria ce a folosit drept urnå, cine i-a dat-o? Foarfecaçi dicÆionarul cine i le-a vîrît în braÆe?

Çi pålåria i-a dåruit-o, i-a aråtat pînå çi locul de unde eraobligatoriu så decupeze. Cu mîinile sale a condus mîinile bine-intenÆionatului domn, cînd micul domn n-a avut nici vlagå så agitepålåriuÆa... Era o pålårie obiçnuitå, tip borsalinå, cu o calotå semi-circularå, panglicå roz çi, poate, soarta ne va îngådui, vreodatå,ca måcar ea så fie recuperatå.

Apollinaire, Daumier, Picasso, Bunuel sau Dali, cine au fostla început toÆi aceçti neispråviÆi, cu privirile nåtînge, cu nådragiisparÆi în çezut, guralivi, çi cu degeÆelele iuÆi doar la a-çi cuprindeçi deçerta pe esofag butelcuÆele cu pilealå? Cine s-ar fi încumetatså-i care pe aceçti pitecantropi în spate? Cine îi dåscålea, îi civi-liza, le cizela manifestårile, cine le dådea peste bot, cînd n-aveauchef så lucreze?

Cå n-aveau, domnule Floyd. S-o spunem pe çleau. Ce, erauproçti?!...

În sensul acesta, nu, nu erau!...Cine i-a Æinut, pe veresie, pînå cînd a avut de gînd så se

termine råzboiul çi unui împuÆinat buchet pårÆi dintre ei le-a fostsortitå celebritatea? Îi corconea pe toÆi çi-i iubea, deçi îÆi spuneu, mai corect ar fi fost ca ei så se fi încolonat în genunchi, de-alungul tuturor stråduÆelor pe care le-a stråbåtut, pentru a-i ajuta,Robin, mulÆumindu-i måcar aça pentru noianul de stiluri çi moda-litåÆi artistice cu care îi înzestrase. Çi cu care îi îndopase, cu forÆa,ca pe niçte curcani, pe de-a moaca.

Cel puÆin lui Dali, cine, cu adevårat, deçi tainic, i-a prezen-tat-o pe Gala?


Oricare. Vreau så zic în orice fel de facultate ar dori ea. Cu ce bani? Aici Pinky nu mai nimerea råspunsul çi açtepta

valul, valul de sînge, cheful urmåtor.Cheful urmåtor nu întîrzia, se apropia çi apoi se îndepårta çi

el, atîta doar cå, a doua zi dupå paranghelie, Pinky se trezea, pela orele douå, mult dupå prînz, pierzînd o posibilå comandå çilovindu-se atunci, de deznådejde, cu capul de telefon.

Ca çi acum.Båuse împreunå cu un grup de foçti colegi de liceu toatå seara

çi noaptea trecutå, båuse nemåsurat de mult çi frumos.Nemåsurat de mult, cum numai el mai çtia, înclinînd înce-

tiçor gîtul sticlei, durdulii çi cu etichetå stråinå, suspendînd-o ladiferite distanÆe çi permiÆînd lichidului brumat så-i alunece directîn måruntaie.

„Pinky, îl firitiseau prietenii, tu eçti un om fåcut. Tu eçtisingurul tip realizat dintre noi. Tu çi numai Æie îÆi vine la îndemînåså te ocupi tot timpul cu Arta!“

Båuse el nemaipomenit de frumos, dar Andra nu fusese deacord, Andra ståtuse acaså, plînsese toatå noaptea çi, cînd s-asåturat, s-a sculat çi-a preparat douå sandviçuri de plîns çi çi-a luatçi la servici. Probabil cå çi acuma plîngea – pe-acolo s-or fiînregistrat deja inundaÆii, ori poate cå totuçi l-o fi sunat întreagadimineaÆå pînå ce el, în sfîrçit, a fåcut ochi, a reînÆeles cum staulucrurile çi s-a dat, ca acum, cu capul de telefon.

Bing-bang.Sacrificii, renunÆåri, autopedepsiri, mai råvåçitoare çi mai

sîngeroase decît în Meçterul Manole.Nemaivorbind cå, în aceeaçi clipå, a sunat, în sfîrçit, tele-

fonul. Cerurile se reînduraserå de el.La celålalt capåt al firului, domnul Rolly.– Hello, Pinky, cum te simÆi?– Like a tren... Ca lovit de tren... Aici çi aici.– Aça må gîndeam çi eu. Aça aç fi çi pariat çi eu... La un

chef la care se beau pînå çi sticluÆele de parfum... Çi de medica-ment... Ascultå-må, n-ai putea onora o comandå?


tutun de Petrograd. „Domnului Floyd, era caligrafiat, cu scriscomprimat çi nervos, pe cartea de vizitå ataçatå deasupra, în chipde smerit dar, singurul obiect pe care l-am Æinut, mai mult dedouåzeci de ani, lîngå inimå.“ Çi semna, spartan çi orgolios,Ulianov.

– Uluitor!– Da, domnule... Pink Floyd era unul dintre bårbaÆii care nu

se încurcau cînd era vorba în a-Æi trezi preÆuirea. Singurul lucruuçor deranjat la psihicul lui era preferinÆa, aproape maladivå, de-aacÆiona numai din umbrå. De altfel, çi maxima sa preferatå, atuncicînd i se propunea så se expunå prea apåsat, era: „AtenÆie laluminå!“, „AtenÆie la luminå!“

– Îhî... ScuzaÆi-må... mi-aÆi adus aminte cå am avut çi eu unprieten, Constantin, care priza çi el o vorbå asemånåtoare... Într-odupå-maså, în care se plimba singur printr-un parc, prietenul meus-a açezat pe o bancå çi-a citit, într-o revistå, cå opera de crearea lumii încå nu s-a sfîrçit.

A fost o revelaÆie pentru Constantin.S-a emoÆionat, a plîns mult, dar, pînå så ajungå acaså, a tras

çi concluzia, întru totul fireascå, cå, dacå chestia asta cu operade modelare a lumii încå nu s-a sfîrçit, atunci, în chip logic, rezultåcå nici creaÆia sa personalå, a lui Constantin, nu era pe deplinterminatå.

Mi-a deståinuit pe atunci cå çi-l închipuia Dumnezeu stîndîntr-o halå imenså, lîngå un banc de lucru, lipit de-un polizor,Æinîndu-l pe el, pe Constantin cu mîna stîngå de mijloc, iar cu mînadreaptå råzuindu-l uçor, luîndu-i muchiile, corectîndu-i gradulçi pårînd gata-gata de-ai scurta înålÆimea.

Trebuie så vå împårtåçesc, de asemenea, çi cå prietenul meu,Constantin, se considera, pe vremea aceea, stînjenitor de înalt.

Se distingea, inestetic, dintre toÆi ceilalÆi båieÆi. SimÆea odorinÆå irepresibilå de-a fi ajutat så devinå mai scund. Dar tråiaçi cu groaza cå, o datå scurtat, scurtarea sa så nu devinå preadrasticå çi el så se transforme într-un pitic.

De aceea, pe toatå perioada liceului, toatå lumea care a avutocazia så-l vadå pe Constantin dormind – çi-o putea avea într-o


ToÆi cei care nu voiau så-çi piardå vieÆile într-o facultate sauîntr-o întreprindere tîmpitå, toÆi cei care se bånuiau c-ar avea obrumå de talent muzical, fuga la „nenea“ Floyd så ne-nveÆe el ce-iåla griful. Så ne demonstreze chiar el, pe viu, cum se pråvåleçteNick Mason înainte, la pasajele cele mai nervoase de tobe. Sånedezvåluie el cîÆi centrimetri laså exact între tålpi David Gilmour,cînd îçi începe nimicitoarele sale solo-uri de chitarå.

Pinky le aråta, ce så facå?Åia verificau, cu religiozitate, fiecare informaÆie primitå,

învåÆau pe de rost, haleau tot.În scurtå vreme, îl solicitau la aniversårile çi petrecerile fami-

liale pînå çi pårinÆii, foçtii profesori, persoane stråine, cårora doarli se povestiserå despre el, devenise o autoritate.

I se dusese buhul.Åla netunsul, cu muzica çi amånuntele acela ciudate, Pink

Floyd.Era de-ajuns så aparå-ntr-o camerå, så açeze un disc pe

platan, så mimeze toate fazele esenÆiale ale unui concert adevårat,occidental, cå toatå lumea din încåpere înmårmurea, privindu-lcum face. Dupå aceea se låudau peste tot cum cå våzuserå ei înçiçiconcertul. Pinky avea un asemenea dar de a lua sub ocrotire, dea ståpîni çi de-a întrebuinÆa, pe rînd, instrumentele imaginare, încîtn-aveai cum så te minÆi.

Våzusei, cu siguranÆå, concertul. Îi sorbisei, cu proprii ochi, pe cei patru membri ai trupei,

potriviÆi în bloc-starturile lor çi, la pasajele caracteristice, pefiecare cum ieçea în evidenÆå. Nu era vorba de o simplå sincro-nizare, efectiv aveai senzaÆia cå, dacå Pink se opreçte, întreagaarmonie a sålii în care se audia crapå, çi, dupå zece minute deconcert, spectatorul îçi dådea perfect seama cå muzica provine,nu de la disc, ci de la puçtiul din faÆa sa, care iradia o forÆå mag-neticå ceva de speriat, da, Gilmour, Waters, Mason çi Wright,într-o singurå çi incredibilå mînå.

Dupå concert, modest, Pinky se pierdea imediat printre ceiaflaÆi de faÆå.

Se açeza într-un colÆ çi fuma.


Cine se pricepea miraculos diabolic de precis la femei, dîndu-çiseama, la fix, cå tocmai deschiderea oaselor bazinului placideiçi insignifiantei Gala corespundea exact idealului de spiritualitateal cåpcåunului catalan çi cå, din påcate, tocmai aceastå prozaicådeschidere l-a împins pe marele çi ascunsul introvertit så tru-deascå pînå la sfîrçitul vieÆii ca un turbat?!...

Çi måcar sfiosul Dali, drept recunoçtinÆå, a pictat un tablousecret, amestecînd un sfert din tråsåturile sale cu trei sferturi dincele ale lui Robin, numind capodopera, extrem de ciudatå, însemn de merci,Salvatore.

Cu Ulianov çi cu domnul acela, cu nume ca de loviturå dinbox, cine juca, doar pentru a adormi vigilenÆa poliÆiei helvete,noaptea întreagå, dame çi preferans, la Cabaretul Voltaire?

Cum îl chema, Doamne, pe åsta?– Pe cine, stimatå doamnå Patricia Stamatescu?– Pe åsta, urîtul, Æuguiatul çi cu barbiçon... Zi-mi un nume

de loviturå din box!– Upercut?!...– Nu. TroÆki!... Bravul comandant care, fårå så facå o singurå

zi de instrucÆie militarå, a turtit, ca pe o sferå de vatå de zahår,trupele intervenÆioniste çi alb gardiste ruseçti. Un cineva!...

Çi cine, dacå nu Robin, în 1921, la Paris, råvåçit, a sosit dimi-neaÆa, a pus mîna dreaptå, zvîcnind, pe mîna mea çi mi-a spus:„Cocondy, se întîmplå un lucru teribil! Au tras, din nou, ca-n 1918,asupra lui Volodea (aça obiçnuia el så-l alinte pe Vladimir Lenin)...Zvonurile pretind cå, exact ca-n 30 august, glontele a fost la unmilimetru de a-i secÆiona carotida. Volodea ar expectora sînge.

I-am scris de urgenÆå cå, dacå lucrurile capåtå o turnurå çimai caraghioaså, så lase baltå råmåçagul. Så nu se mai încåpå-Æîneze, cå locul såu de la masa de joc a fost påstrat cald.“

Robin ascundea, cu discreÆie, cå RevoluÆia Bolçevicå a por-nit de la un pariu hazardat, pus, la o întrecere bahicå, împreunåcu un agent al serviciilor secrete nemÆeçti. Agent care postula cåo miçcare popularå nu poate fi, niciodatå, declançatå de o per-

222DANIELBÅNULESCU

– Ba da. Tocmai çedeam într-o rînå çi plånuiam cum så måsinucid... Acum dacå Æie tot Æi-a venit ideea asta...

– Nu, zåu, vorbesc serios. æi-aç ceda o comandå. Må gîn-deam cå tu ai fi singurul dintre noi capabil så satisfaci douå babe.

– De ce nu patru? Vorbeçte cu maicå-ta, gåseçte-i o prietenåçi trimite-le pe tuspatru, chiar acuma, la mine.

– Ascultå, jigodie!... Mai amuzant ar fi fost så fi trecut tu pela mine çi så-mi întorci fleacul åla de 400 de lei... Azi dimineaÆå.La ora zece. Cum am vorbit.

– Doamne, Rolly, am uitat!(Ceea ce era adevårat.Uitase.La chef totuçi, se dusese tocmai în speranÆa de a ciopîrÆi, de

la nåtåråi, niçte bani. Cîçtigase, pînå la urmå, cu bahicul concurs„Cåpitanul Buf“, un munte de parale, dar s-a înduioçat. Cînd i-avåzut leçinaÆi sau, în comele lor alcoolice, risipiÆi pe sub maså,s-a înduioçat, s-a låsat în genunchi çi a început så le-ndese, cuforÆa, prin buzunare, tuturor suma pierdutå.)

– Nu må crezi? Pe Dumnezeul meu c-am uitat... Îmi ieçisedin cap cå azi dimineaÆå.

– Îi ieçise din cap cå azi dimineaÆå! Spune-mi, te rog, ai degînd så må crezi vreun cretin?! Råspunde-mi måcar corect, aibanii?

– Påi, cum så-Æi spun?! Nu-i prea am. I-am avut. Dar ar fitrebuit, oricum, så te sun azi dimineaÆå.

– Ascultå, pramatie... Vorbesc de la un telefon public. N-açvrea så se vadå tona de la lacrimi pe care deja mi-ai stors-o. Darnu çtii cå orice båieÆaç cinstit, care n-are cum så dea banii înapoi,se scoalå de dimineaÆå çi se apucå de muncå?!... În jumåtate deorå, sînt la tine så-Æi transmit coordonatele celor douå babete.

– Doamne, Rolly, n-am putea s-o låsåm totuçi pe mîine? æac, adicå nu.Rolly, adicå Rolling Stones.

Çi åsta!Dupå liceu råsåriserå ca ciupercile.


soanå cu o chelie prea avansatå. Cum avea ghinionul de a fidomnul Ulianov.

– Nu vå supåraÆi, Pink Robin Floyd vi se adresa dumnea-voastrå cu numele de Cocondy?

– Pe vremea aceea, nu må numean încå Patricia. Pe vremeaaceea, må numeam încå Cocondy... Dupå cum spuneam, era prin1921. De abia prin 1922, prin toamnå, 19 septembrie, am fåcutschimbul de nume cu sora mea.

– AÆi schimbat numele?!– Da. Am fåcut o rocadå cu sora mea. Eu intrasem într-o

zodie în care începusem så må Æin cu dinÆii de pilotaj. Închi-puieçte-Æi cu cîtå ironie ar fi scris ziarele despre o aviatoare cuun nume atît de puÆin fioros, precum Cocondy. Care zbura çipe-un bimotor dåruit de cåtre sir Robert Floyd.

Ar fi scris cu ironie. ÎnlånÆuire de posibile ironii, care l-a çiîmpins mai tîrziu pe soÆul meu, pur çi simplu, så-l ucidå pe sirRobert Floyd.

– Çi dumneavoastrå, doamnå Cocondy, aÆi putut fi de acordcu toatå aceastå sîngeroaså schimbare de nume?

– Spre regretul meu, recunosc, eu i-am propus-o... Prinoctombrie 1922, plånuiam så må cåsåtoresc, pentru a doua oarå,cu un demnitar mahomedan... Demnitarul mahomedan, bårbataspru, gurå împleticitå. Limbå nepriceputå la mlådiat diftongi çitriftongi indo-europeni... Cum så må cheme Patricia?!...

Aveam nevoie de un nume mai molatec, mai bizantin, pentrua-i argåsi pielea cerului gurii turcului. De altfel, cînd pronunÆavechiul meu nume, parcå-i pocnea, pe gîtlej, o cravaçå. Çi toatåcireada aceea dråguÆå de patrupede aråbeçti se îndepårta, din jurulsåu, mîncînd påmîntul.

– Îhî... Ba da. MulÆumesc. Så revenim, sînt curios. Çi domnulLenin i-a råspuns la scrisoare?

– Cu prima poçtå çi expeditivitatea unui curier cåzåcesc...În epistolå, Vladimir Ilici deplîngea faptul cå, din cauza spargeriiunor mari vase de sînge din interiorul toracelui çi a neîncheieriiîntregii distracÆii, nu poate cålåtori momentan. Deasupra misiveifusese fixatå çi tabachera sa personalå, plinå ochi cu cel mai fin


Dar nu înainte ca douå femei înalte çi albe så-çi facå, surî-zînd, apariÆia prin centrul glasvandului deschis, din faÆå.

Înaintau destul de uçor, Æinîndu-se una pe alta, înlånÆuite demijloc, iar cînd se apropiarå, la doi metri, în dreptul bårbatului,se oprirå.

– Bine aÆi venit pe la noi, domnule... låsaÆi-må så ghicesc....Bine aÆi venit, pe la noi, domnule Floyd! SînteÆi binevenit înaceastå caså.

– Da!... Çi v-am açteptat çi dorit. Çi ne-am dat seama cå tre-buie så fiÆi un tînår extrem de manierat, dacå v-aÆi gîndit så nevizitaÆi în asemenea momente.

Apoi, retrågîndu-se cåtre perete, schiÆarå un semn musafi-rului så o ia înainte.

Pinky se înclinase, mulÆumise, dar, cînd påtrunse în salonulcel mare, îçi dådu seama de ce meritase så o facå cu o anumitåcåldurå.

Încåperea aråta, pe departe, ca cea mai înduioçåtor pregåtitåîncåpere dintre toate cele prin care cîntase el.

Garnisitå, încondeiatå çi împodobitå ca un ou de Paçte.Peste tot, mii de soiuri de dantele, dantelårii çi danteluÆe albe,

foarte rar contrapunctate cu unele negre. De parcå fiecare dintrebåtrînele doamne s-ar fi strecurat în cîte un cupon de dantelå çis-ar fi pornit, rostogolindu-se, peste mobile, bibelouri, pereÆi çiferestre, açternînd pretutindeni feÆe de maså, draperii çi garnituridin acest gingaç material, într-o lume în care se uitase a se maipreÆui, la adevårata ei valoare, dantela.

În plus, ipoteza nu pårea deloc hazardatå, dovadå cå pe celedouå doamne mai råmåsese puÆinå, ele purtînd, bineînÆeles, douårochii spendide din acest material.

S-au îmbråcat ca de teatru, suspinå Pink.Observå çi poçete.Pe o måsuÆå de serviciu, semånînd cu o mantinelå de lojå,

dormita un binoclu. Pe maså erauîntr-adevår lumînåri.– PermiteÆi-ne så ne prezentåm, domnule Floyd... Sîntem,

dupå cum probabil aÆi fost informat, surorile Stamatescu. Întrecut, am purtat, bineînÆeles, în urma cåsåtoriilor, alte cîteva

216DANIELBÅNULESCU

nume. Dupå ce am råmas våduve, am decis så ne reluåm acestnume... Prenumele dînsei este Cocondy, iar eu må numesc, cuvoia dumneavoastrå, Patricia. Vå invit så luaÆi loc!

Vorbea afectat.Se vedea cå poruncise, din råsputeri, toatå viaÆa çi cå acum,

din pricina vîrstei, era teribil de scîrbitå cå apåruse pericolulså-ntrerupå.

Çi viaÆa çi poruncile.Se menÆinea satisfåcåtor, era mai înaltå decît sorå-sa, mai

suplå çi aråta aproape bine. Pentru o babå scrîntitå de vreo 80 deani, completå Pinky.

– Încîntat, rosti el çi se açezå.Çi, fiindcå simÆea cå se açtepta mai mult de la el, mormåi:– Patricia? Patricia, åsta e nume de aviatoare.– Vezi? æi-am zis eu! æi-am zis eu!! æi-am zis eu cå trebuie

så fie un tînår extrem de înzestrat.Despre Cocondy se putea spune cå vorbeçte întocmai ca o

femeie plinuÆå. Çi foarte în vîrstå.Gîjîia.Çi, în plus, prezenta çi cele douå, trei dezavantaje ale faptului

cå, atunci cînd Æi-era lumea mai dragå, chicotea.Se întoarse çi chicoti, mai departe, cåtre lunganå:– æi-am spus eu! Ce zici?... Så-i spunem?Sorå-sa, slåbånoaga, baletå un mic gest plictisit, din care se

putea înÆelege orice.Cocondy reluå:– Patricia este un nume de aviatoare!– VreÆi så spuneÆi cå într-adevår a zburat?– Da, domnule! Çi, în timp ce zbura, a doborît çi cîteva recor-

duri mondiale. De altitudine. De zbor neîntrerupt, de kilometriparcurçi, dintr-o singurå alimentare... De distanÆå, de înålÆime...

– Cocondy! o întrerupse, înÆepatå, aviatoarea. Iar le-ai încurcat.Altitudine çi înålÆime, în paginile oricårui dicÆionar, înseamnåexactacelaçi lucru! Domnul Floyd o så creadå despre noi cå nuam våzut, niciodatå, în viaÆå, altimetrul unui singur avion.

Pinky nu credea.


În România, dulcea populaÆie se întorcea devreme în caselecenuçii, crîçmele se închideau la nouå, Televiziunea la zece, zia-rele scriau, pe brînci, numai despre chipul în care-çi ducea vioiulCîrmaci, NaÆiunea în zbor, cåtre Cele Mai Comuniste Meleaguri.

Deasupra Æårii, imenså, sfîrîia numai Plictiseala. Nu existau teatre adevårate, cinematografe adevårate, concerte

adevårate, aça cå era destulå nevoie chiar çi de intruçi.Dar totuçi, cum så poÆi så fii Modern Talking? Sau orice altå

infectå trupå de discotecå, nu se putea dumiri Pinky.Nici nu era momentul, deçi poseda un cap cît baniÆa de mare. – Îngeraç, uite despre ce e vorba, necheza Rolly, care, între

timp, apåruse çi cutremura un fotoliu.Era prea gras, nu putea fi, cu adevårat, un Stones foarte bun. – Douå babe tîmpite au auzit despre noi çi vor så ne urmå-

reascå-n concerte. N-au numit cu exactitate pe cine, oricum unuldintre åçtia mai buni, prima linie, monçtrii sacri... Sînt båtrînecuminÆi, au strîns o gråmadå din discurile noastre, expediate dinstråinezia, de-o fiicå iubitoare, care-ar vrea så le çtie vindecate degutå. Tu te duci la ele, cåci stau aproape de tine... Eu må ducacaså, cåci am muncit prea mult. Cîçtigul îl facem pe jumåtateca så te speli de ruçine...

O så reuçeçti, toatå viaÆa – douå biete båtrîne se vor rugapentru tine. Nu te duci, te prezinÆi, disearå, la mine, cu patru sutede lei. Am verificat, au patru L.P.-uri d’ale tale, o så vezi tu pecare... Au çi o sculå superbå, tråznitå, ai så vezi tu ce fel. Te pupdulce pe fildeç çi tråzneçte-le o pieså dintr-alea çi în numele meu...

„Dacå Andra vine la cinci çi eu apar tocmai disearå la zece...Dacå aflå pe unde-am cîntat çi Æipå c-o fac de ruçine çi plînge c-orîde cartierul, singurul lucru deçtept dintre toate acestea, ar fi cadisearå, la zece, så fi cîçtigat, în plus, niçte bani.

Dacå trag douå reprize, asta înseamnå douå sute de lei. O sutåde lei se va duce cu Rolly, o sutå de lei va råmîne cu noi. Andrao så aibå ce så-çi ia la pachet, de mîncare. Iar eu o så pot så-micumpår Æigåri, cam vreo zece pachete.

Babele stau pe la doi çi deschiså trebuie så fie o singuråfereastrå, ca dînsele (dacå vor deveni prea Æicnite) så fie îndru-


– Bunåcreçterea dumitale ar putea merge în direcÆia de-a nune face çi mai ingratå misiunea ce ne revine. Domnul Robin, deçifoarte artist, era o persoanå nespus de serioaså.

Pinky oftå.– Çi ce mai fåcea domnul Robin?

– O mulÆime de lucruri. Nu puteai så spui exact ce nu fåcea.Boxa, cålårea, canota, superviza afacerile unui birou de avocaturå.Era un bårbat bogat çi de stirpe aleaså. Ar fi putut deveni unmoçtenitor çi mai bogat. Dar mai presus de aviaticå, stråfulgeråriçi sevicii galante, avocaturå, moçteniri, proprietåÆi... Avea onesti-tatea de a pune, întotdeauna, pe primul plan, Arta.

– Adicå un coleg. – Dacå insiçti... Dumneata ai face bine ca, mai întîi, så asculÆi.

Ai så vezi, mai tîrziu, dacå indispoziÆia pe care Æi-o provocåm seva întoarce, sau nu, în interesul dumitale.

– Patricia, te rooog foarte mult!... Te implor, fårå nici oezitare! Så nu tulburåm cu vreo asprime necugetatå de limbaj penepreÆuitul nostru invitat. Tu singurå ai spus ce suflet sensibil çiuçor de lovit poartå, în interiorul fåpturilor lor, domnii artiçti.

– Da, dragå. Cînd a fost rîndul tåu, ai vorbit. Acum, cå Æi separe cå a venit din nou rîndul tåu, trebuie så asculÆi çi så taci... Numå îndoiesc deloc cå domnul Floyd, acesta de faÆå, este un foartemare artist, altfel nu mi-aç råci în nici un fel gura de pomanå cu el.

– Doamnå, din partea mea, voi face toate cîte-mi stau în putinÆåpentru a nu vå råci, cîtuçi de puÆin, gura de pomanå. RåciÆi-v-o,ca çi pînå acum, vå rog, cu folos.

– Domnule!... Redescoperit, Robin ar trebui så ocupe loculce i se cuvine, acela de a fi fost primul dintre cei doi-trei bårbaÆireuçiÆi ai speciei sale. Era çi mult prea aråtos, arzå-l-ar focul!N-a existat vreo femeie care, observînd o singurå datå înzestrareaexcepÆionalå a lui Robin, din acel moment, så nu-çi priveascåsoÆul legiuit ca pe un urangutan.

Ghinionul cu el era cå, avînd un comportament greÆos dediscret, mania sa era aceea de a råmîne, tot timpul, în umbrå...


E, dacå nu e gata, atunci mai açteptåm! hotårî, brusc temperatde eventualitatea, ca, prematur, uça så se deschidå çi cele douåbåtrîne så-i aparå înainte, înveçmîntate doar în chiloÆi.

æigarå.Chibrit.Fosfor mov, gata fosfor. Geantå proiectatå de pe umår pe

mozaic. Açteptåm. Fum. Alt fum.Tot e bine.Se spalå. O så cînt la lumina unor lumînåri fåcute din ceara

urechilor lor.Uça se întredeschide, el se açteaptå så aparå pe acolo un cap,

nu apare, mai zåboveçte o Æîrå, då uça de perete, ia geanta cu elçi påtrunde în hol.

În hol totul bine. Întuneric. Atent så nu accidenteze vreobabå. Atent så se comporte gingaç, så recite frumos „bunå seara“.

Cînd înså se pregåteçte så recite „bunå seara“, ceea ce îlopreçte este lumina.

Ea izbucneçte de undeva de sus de foarte de sus, puternicå,corozivå, osoaså, cum ar spune un prieten, echivalînd cu declan-çarea a o sutå de bliÆuri.

Trec douå secunde, ochiul se obiçnuieçte,în hol, oricît arpårea de uluitor, este tot singur.

Brusc enervat.Tot singure, uçile din faÆå se deschid, tot de sus, de deasupra,

explodeazå, pe neaçteptate, vocile pline de bunå dispoziÆie aleunui cor bårbåtesc:

„Happy birthday to you, Happy birthday to you, Happy birthday to you, Mr. Floyd,Happy birthday to you!“

Difuzoare, observå precis Pinky. Çi, fårå så çtie de ce, pentruo clipå, se trezi mai liniçtit, gîndind cå, da, uite, într-adevår, babelesînt Æicnite.

Cîntecul, scurt, chelålåi cît chelålåi çi se sfîrçi.


BineînÆeles cå astea våzuserå.Li se citea pe faÆå cît de såtule erau de numårul altimetrelor

pe care le våzuserå. I se nåzåri chiar cå are în faÆå douå dintre acelemembranoase çi neliniçtitoare avioane, ieçite, de-a buçilea, dinciorba organicå a începutului de veac çi tîrîndu-se cåtre el. Naive,tremuråtoare, neajutorate. Deçi nelipsite de o anumitå eleganÆå.

O palå de vînt, de la o singurå elice, le ridica pårul cårunt,le înfoia veçmintele de dantelå çi dådea vorbelor lor o importanÆåexageratå. Da, nu le menajå Pinky. Çi cu fuselajul cåzut.

– Domnule Floyd, se foi Cocondy, iertaÆi-må cå vå întreb.Poate aveÆi alte gusturi. În Orient aça se obiçnuia. Pentru început,în cinstea vizitei dumneavoastrå, n-aÆi dori så închinaÆi, alåturi denoi, un påhårel de lichior?

Bem aldåmaçul.Se ridicå, abÆinîndu-se så-çi pocneascå çi cålcîiele, çi båu.Babele råmåseserå jos.Chicotirå.Suporta foamea, ameÆelile, tåieturile, loviturile de vîslå,

måciucå çi pumn, dar nu suporta båtaia de joc.– Ce mai face doamna dumneavoastrå? încercå Cocondy,

intuindu-l înnegurat så destindå un pic atmosfera.– PiuliÆe.– Poftim?...– Çaibe çi çtifturi. Çuruburi. Tot felul de chestii dintr-astea.

Este muncitor låcåtuç.– Doamna dumneavoastrå este una dintre acele persoane

excentrice, pasionate de a-çi cîçtiga existenÆa prin muncå? N-arputea lucra pentru dumneavoastrå? Så vå scrie texte pentrucîntece, de exemplu.

– Nu çtie så scrie. Vreau så zic cå nu poate så scrie tot timpul.Uneori o dor îngrozitor labele.

– Oh, o dor labele?–Da. De la lonjeroane. De la scule çi dispozitive... Sedevisticå.– O, ce interesant. Sedevisticå...

218DANIELBÅNULESCU

mate s-o apuce pe-acolo. Dacå nu par receptive la music, daudrumul mai tare la staÆii çi una o så moarå de inimå çi alta de ficat.“

De fapt, urcînd scårile, Pinky se întreba dacå existå pe lumedouå biete båtrîne capabile så-l înÆeleagå. Dacå existau, ar fi teri-bil de neînÆeles så locuiascå atît de aproape de strada lui, peMihåileanu, cînd el locuia, la o azvîrliturå de båÆ, pe Avram Iancu.

Ajuns în faÆa uçii, se apropie çi se depårtå de mai multe ori,îçi potrivi çi-çi råspotrivi breteaua genÆii pe umår, studiind carteade vizitå, ca çi cum ar fi contemplat o picturå.

– Sexy. Very sexy. Så vezi ce-o så iaså... Surorile Stamatescuçi Pink Floyd.

Ciocåni.– N-o så fac, dintr-un început, prea mult zgomot, pentru a nu

le råpi çansa de a-çi da duhul, în bunå înÆelegere, prin Artå. Asteanumai så-mi vadå mutra dornicå de efecte acustice çi, din servå,cheamå MiliÆia...

Doamne! suspinå çi lovi din nou uça.

Poc, poc.Din trei deplasåri la domiciliul clientului una se încheia prin

complicaÆii asemånåtoare.Cînd se-ntîmplå s-ajungi la o adreså, doar pentru faptul cå

acolo fuseseçi trimis. Nåuc, håbåuc. Alte amånunte clarificatoaren-ai primit, n-ai, habar n-ai. N-ai putut så vorbeçti tu la telefon,n-ai putut så-i iei tu acÆiunii, în nici un fel, pulsul.

Ce scrie în manualul, în curs de elaborare, al unui F.A.M.?Cînd locatarul deranjat îÆi întredeschide uça, de preferat o

atitudine dezangajatå, neutrå, balans cînd pe-un picior, cînd pealtul, aparenÆa unui individ cåzut fårå vinå pe-acolo çi tînjind laspart lemne.

Acolo spårgea uça.„Is anybody in there?“ Babå Æicnitå, ureche de plutå, eu sînt

cel care-Æi aduce Æie solo de baterie. Dum-dum!!De dincolo, i se påru cå desluçeçte un glas alertat çi asmatic:– Nu e gata, nu e gata!...


– Da. Sedevisticå. Scule çi dispozitive. Minuni ale tehnicii.Apeçi un buton çi podul rulant îÆi deçartå sacul cu piuliÆe în cîrcå...Çi, de fapt, ce poftiÆi?

Un binecuvîntat moment de tåcere.Luate prin surprindere, femeile se privirå o clipå. Patricia

îçi descolåci privirile dinspre geam, spre Cocondy. Apoi spre PinkFloyd, privind prin el tot ca printr-o foiÆå de geam.

– Mai poftim puÆin lichior, domnule Floyd. Dacå e cu putinÆå.Degetul cadaveric, format din douå oscioare çi trei burtici dinpiele uscatå, îi indicå carafa). PrezenÆa dumitale aici, dupå cummå temeam, devine din ce în ce mai plåcutå.

Turnå çi båurå.Femeia se ridicå c-o greu de pronosticat uçurinÆå çi scotoci

dupå ceva, într-o aråtare de scrin, cu picioarele subÆiratice çiråsucite. O mobilå sofisticatå çi jalnicå. Se întoarse apoi çi dådudrumul pe maså la un pachet de Æigåri.

Doamne, „Virginia“!Marca asta de Æigåri nu se mai fabrica de peste douå decenii!Femeia alese o Æigaretå gålbuie, o båtu cu graÆie octogenarå

la ambele capete, o aprinse çi îi suflå fumul pe nåri:– În 1921, la Paris, am cunoscut un domn... deosebit de inte-

resant... ce se numea Pink Floyd. Era singurul bårbat cåruia i sepotrivea, fårå îndoialå, termenul de captivant. Se înfåÆiça drept ungentelman înalt, bine legat, cu o mustaÆå çi o podoabå capilarå atîtde çarmante çi blonde, încît nu exista doamnå sau domniçoaråså nu se trezeascå nutrind speranÆe în legåturå cu el.

Mai tîrziu, soÆul meu l-a provocat la duel çi a fost nevoit så-lomoare. Înainte de a se låsa complet omorît, domnul Floyd încåçi-a luat libertatea de a-çi çlefui obiceiul, de-a se expune cu tot felulde accesorii, batiste, eçarfe, cravate, portmonee, toate de o culoarecu totul specialå. Portocalie sau roz. Înclinarea aceasta ciudatåi-a atras diminutivul de Pink. Prenumele såu adevårat era Robin.Era o persoanå cu totul deosebitå, înÆelegi, domnule Floyd?

Pinky era uluit.– Da, doamnelor, înÆeleg. Cum mi-aç putea permite så nu

înÆeleg?! Recunosc. Era mama.


Urcarå una, douå, trei trepte, dupå care, în semn de supremåospitalitate, Cocondy aprinse tardiv lumina pe coridorul pe caretocmai îl stråbåtuserå.

„E atît de tristå så fii pe coridor çi, din pricina båtrîneÆii, sånu Æi se mai deschidå o uçå.“ Uça nu i se deschidea, era încuiatå,aça cå trebuirå så o ia, prin întunericul din nou pogorît, înapoi.

„Unde-o fi cheia?“Cocondy, care întîi o pornise-nainte çi îl Æinuse apoi, o clipå,

cu tandreÆe, de-un deget, i se agåÆase acum de umår. Îl întreba sause întreba: „Unde-o fi cheia?“

Pinky delibera cam în care moment så treacå la executareacomplexului de miçcåri „fentå-revenire-piedicå-fentå“, în aça felîncît Cocondy så prindå prilejul de a se rostogoli, de vreo treiori, peste cap, redevenind fåptura care nu i se agåÆa înainte degît, retransformîndu-se în persoana cît de cît agreabilå.

Pînå la urmå dibuirå cheia, såltînd siluete imprecise çi pipåind,cu migalå, sub unul dintre cazanele cu rufe.

Prima camerå din periplul lor era dormitorul çi Pinky, decent,se feri s-o priveascå.

Dar çi a doua camerå era tot dormitorul, fiindcå aici sfîrîiauçi se întorceau mulÆumite, pe spate, teancuri de perne. Pe perete,lîncezeau pozele mai multor bårbaÆi.

Erau domni antediluvieni çi Æepoçi, care, çi-n aceste condiÆii,gåseau parcå puterea de a-çi ameninÆa fotografii; fiecare avuseseprevederea de a-çi potrivi sub nas mai multe perechi de muståÆi.Erau încrîncenaÆi. Çi agrementau niçte doamne. În pieptul unoradintre ele, mai rele de muscå, cînd çi cînd, se ambala un motor.

Urmåtoarea camerå, da, urmåtoarea camerå era o încåperepecinste.

Îmbråcatå în rafturi, tixitå cu rafturi, sågetatå çi îmblånitåpînå în buricul tavanului cu rafturi, çoptindu-Æi la ureche cå, da,ea însåçi nu ar putea reprezenta, nici pentru minÆile cele maiînfierbîntate, un dormitor. Te puteai simÆi aici în siguranÆå.

În dreapta cårÆile, iar pe partea stîngå, dacå erai un pic vigi-lent, dacå ai fi fost, cumva, cine çtie ce formaÆie renumitå, ai fiputut så-Æi zåreçti discurile.

228DANIELBÅNULESCU

Nu-i promisese nimic.Ce-i promisese?Dar era clar: chiar dacå nu-i promisese, nu-çi putea îngådui

nici så riçte ca tocmai bestia aceea, cu numele de SIGLA, mîrîindçi dînd la o parte cuvertura, så se nåpusteascå de sub vreunuldintre paturi, tremurînd de furie, asupra lui çi, nici una, nici douå,så se apuce så-l pape.

Diminutivul „Så-l pape“ i-l aduse înså instantaneu înainte peSfîntul Pårinte Secund, atît de evocat pînå atunci, troienit devremuri, înÆelepÆit de toate cîte. Çi avîndu-çi sålaçul în centrul uneineasemuite farfuri de porÆelan, înconjurat cu un strat gros deciuperci.

– Pink Floyd, îl strigase Pontiful, fåcîndu-i semne graÆioasecu mîna. Am så-Æi pun douåzeci çi patru de întrebåri. Eçti catolic?

– Nu prea sînt... Adicå nici nu m-am apucat bine... Nu sînt,Sanctitatea Voastrå...

– Nu eçti. Nu eçti deloc... Dar ai så fii în curînd. Aminteçte-Æice ai mîncat dupå-amiazå.

– O benedictinå, încercå Pinky, timid, så se adecveze spiri-tului viziunii.

– Amîncat çi el o benedictinå, explicå cu înÆelegere SfîntulPårinte unor persoane de nevåzut, amuzîndu-se, pesemne, prinspatele lui.

Apoi, pe neaçteptate, Papa îçi întinse degetele, înciucurate cusute de inele, çi îl ciupi.

Pe pielea ciupitå cu extrem de puÆinå milå, apåru, mai întîi,un punct alb, care se preschimbå cu iuÆealå, låbårÆîndu-se într-unneliniçtitor loc roçu.

Pata roçie çi antipaticå avansa çi nu se sfia acum så-çi deasilinÆa så-l înfåçoare, legîndu-i strîns trupul într-o hartå reprodu-cînd fidel golfuleÆele çi fiordurile de hîrtie zdrenÆuitå ale Europei.

Sfîntul Pårinte Secund Æipa de plåcere ori de cîte ori recu-noçtea, pe ceafa ori pe fesa sa stîngå, un golfuleÆ. Çi tot dînsul îlînÆepa, peste tot, cu un ac, insistînd så planteze steguleÆe minus-cule prin absolut toate locurile, prin care, dupå pårerea sa, existau


tabårå sau în vreun cantonament – mårturisea despre el cå doarmeîntr-un stil foarte atent.

Ce se-ntîmpla?La fiecare zece minute, Constantin avea tendinÆa de a se trezi

çi de a-l avertiza pe Dumnezeu: „AtenÆie la lungime! AtenÆie lalungime!“...

– Domnule, prietenul dumitale era un stupid!– Sigur, totuçi experienÆa ne aratå cå, din acea perioadå,

Constantin n-a mai crescut decît liniçtitor de puÆin. Çi, cu vremea,s-a transformat într-un tînår extrem de bine proporÆionat.

– ...Çi ce legåturå så aibå toate acestea cu Robin?– Påi, nici una directå. Doar atît cå çi domnul Robin îmi

creeazå, uneori, senzaÆia cå, de fapt, vorbea cu Dumnezeu.Cocondy råmase cu gura cåscatå!Nu se gîndise.Patricia sughiÆå violent. Se bîlbîi. Experimentå çi ea un

aer stupid.Råmase çi ea cu maxilarele desfåcute.Dupå care, la fel cum un piton îçi adunå progresiv inelele

trupului, îçi repuse çi ea în ordine cutele obrazului, se mai jucå unpic cu pachetul de Æigåri, pentru a-çi reveni complet çi oftå.

– Poate nu greçeçti... Altcumva nici nu se explicå. Altfel n-arfi izbutit så så ducå la bun sfîrçit atîtea lucruri, într-un timp açascurt... Bravo, domnule Floyd! IntuiÆia dumitale genialå, atît debine protejatå pînå acum, a ieçit la ivealå. Çtii cå-mi placi?!

Îngåduitor, pe jumåtate flatat, Floyd le privi, pentru primadatå, copilåros çi ghiduç, ca çi cum çi-ar fi Æinut degetul aråtåtorînfipt într-o narå:

– Da, dar, pînå la un punct, asta ar fi un fel de obligaÆie ameseriei, nu-i aça?

– Sigur!.. Iar obligaÆia noastrå de gazde ale unui asemeneaoaspete era ca de jumåtate de orå så fi schimbat båutura!

Antreurile fuseserå savurate. Atmosfera se destinsese.Båtrînele doamne susurau încålzite.

Ultimul påhårel de lichior fusese împresurat, degustat çi învins.Carafa golitå. Cafetiera idem.


A doua. Impunåtor, dur, englezit (dacå nu chiar englez), apre-tat, distant, aristocrat, surîzînd, cu pieptul bombat de-o multitu-dine de îndeletniciri sportive sau militare, într-o redingotå ce nuprovenea de la un magazin de închiriat redingote.

Într-o redingotå, în ceva foarte strîmt, ce fåcea, ca de durere,cele douå muståÆi så i se råsuceascå în sus çi så-i sarå-n afarå,precum douå gheare de mîÆå ieçind din perniÆe. MuståÆile, în fur-culiÆå, de culoare deschiså. Ochii mijiÆi, somnolenÆi, bineînÆelesde motan. De motan. De felinå. Adicå de fiarå abia semidomes-ticitå, în fapt, semiturbatå, ziua tigrat, noaptea negru. Neagråprecum banda de catifea, pe care, într-un avînt de doliu çi deinadecvare, una dintre surori i-o ataçase peste pozå, în colÆ.

Era domnul Robin ridicol?Desigur, domnul Robin apårea, cu insistenÆå, drept un temei-

nic ridicol, primind så pozeze, cu piciorul cåÆårat pe blatul unuiscåunel, drapat c-o stînjenitoare inabilitate într-o blanå de tigru,încît efectul devenea contrar, subiectul cliçeului pårînd cå, maicurînd, dupå ce påçise din neglijenÆå într-o baltå de urinå, ridicasescîrbit carîmbul cizmei, exact în acel moment, ca pe sub talpå,cineva så i-l çteargå c-un prosop ce semåna, într-un chip deplasat,cu o blanå de tigru.

Nu, domnul Robin nu putea fi nici pe departe atît de ridicolpentru a merita, chiar çi dupå çaizeci de ani, ca douå babe ce nufuseserå în stare decît så schimbe Parisul pentru Bucureçti så-çibatå, într-un asemenea hal, joc de una dintre fotografiile lui, pla-sînd-o între farfurioarele cu çerbet de sacîz sau cele cu fursecuri.

Pårea prea mult, fie çi pentru o fotografie! Pentru cå în felulîn care zåcea între ele, excesiv de tåmîiatul pînå atunci domn PinkRobin Floyd semåna deplorabil cu un pitic de o jumåtate demetru, ce se cåÆårase pe maså, se murase în båltoaca mai susnumitå çi adormise sprijinit în baston.

Omonimul såu, Pink Floyd, înÆelegîndu-i jena, trecu discret,dintr-o solidaritate masculinå, peste ea, promiÆîndu-i printr-un micsemn cå la plecare, profitînd de haosul finalelor de concerte, îlva elibera, adicå se va strådui så îl fure.

Cîntå douå ore cu un entuziasm ce s-ar putea numi suferinÆå.


la sticlåriile cizelate çi argintate, naufragiate pe etajere, în echili-bre instabile çi hotårînd, în sinea sa, cå, da, babele astea au încap o mie de çmecherii.

– Apropo, unde ÆineÆi azvîrlit teancul åla de discuri? Aç vreaså le våd...

– Teancul de discuri?!– Da, nu le ÆineÆi azvîrlite, cocoçate çi ondulate, aruncate

într-un teanc?– Påcatele noastre, de ce så le Æinem aça?– Aça, doar så se mai deformeze çi så se mai strîmbe çi ele,

såracele. N-am întîlnit particular, care, cînd så vrea så asculte undisc, så nu fie nevoit så-l îndrepte cu genunchiul... În România,nu existå discofil serios care så nu le Æinå, discurilor lui, genun-chiul la gît... Unde sînt?

Pe maså apåruserå tot felul de farfurii, servicii pentru untde-lemn çi oÆet çi pahare. Cocondy era cea care le fåcea så aparå.Patricia era cea care, cu niçte sticle frapate, fåcea tot aça.

– ...Sînt în camera lor.Concondy (sau cea despre care se cuvenise cå se numeçte

Concondy) se oferi så-l conducå. Cåtre stînga, deçi, spre surprin-derea lui, nu ieçirå prin stînga.

„Poate doamnele protejeazå anumite secrete senzuale, înlegåturå cu niçte moçi viguroçi.“

„Nu-l duce pe-acolo. Cocondy, piloteazå-l, te rog, prin dormi-tor“ fusese formula ce, finalmente, consfinÆi partea dreaptå, deçipunctul terminus fusese clar identificat ca aflîndu-se în partea stîngå.

Ieçirå prin dreapta, într-o såliÆå cu aspect inedit de uscåtorie,unde tronau douå cazane de rufe murdare.

O datå cu întunericul, ele deveneau duhuri ale unor rufemurdare.

Depåçirå hîrburi, troace, umbrele, chiar çi-o trotinetå, cestîrnea bånuiala cå çi ea ar fi putut fi inventatå de Robin, în timpce acesta ieçise så-çi cumpere ziarul de la un colÆ din Paris. „Etot ce-a mai råmas din sårmanul meu avion cu motor“, se închipuiPinky c-ar fi transmis Robin nepoÆeilor såi.


çanse så creascå ciuperci. Prin Europa ploua foarte mult çi exis-taudureros de multe asemenea zone. Sfîntul Pårinte, calculîndpesemne în gînd chintalele recoltei de ciuperci, nu-l iertå çi îiîmplîntå un penultim steguleÆ într-o viroagå a urechii:

– Çi cam cît credeÆi voi, în România, cå o så scoateÆi pro-ducÆie, la hectar, anul åsta?

– O sutå de mii de tone, råspunse Pinky, fårå så clipeascå.– PuÆin... Mult prea puÆin... Habar n-aveÆi voi ce de secrete

se ascund sub expresia batjocoritå de „Pagubå în ciuperci“... Ade-våratele daruri duhovniceçti sînt hribiile, mînåtårcile, ghebele çibureÆii puturoçi.

Trebuie så ne ferim, mai ales, de ciuperca albå de pådure.Russula emetica, uite aça, îÆi då cu piciorul la mîntuire....Oricum (îi ordonå, dupå o vreme, Sfîntul Pårinte, probabil

Secund), voi întorceÆi-vå acaså, rebateÆi rapoartele, reanalizaÆisituaÆiile, umflaÆi cifrele çi trimiteÆi-le în pivniÆele Vaticanului meuliterar, så le semnez!... Cåcåciosule... îl mai dojeni c-un steguleÆSecundul Pårinte, apoi se înålÆå, cu graÆie, de pe platoul cu bunå-tåÆi în våzduh, råsturnînd cu piciorul, delicat, la decolare, unpåhårel cu lichior.

Cînd se reînturnarå tåcuÆi în salon, o surprinserå pe Patriciaumflîndu-çi çi dezumflîndu-çi obrajii în faÆa unei piese fragile çiaeriene de mobilier, ce purta încastratå, în mijlocul panouluifurniruit, o oglindå rotundå.

Patricia îçi pipåia ridurile, îçi balansa capul çi, cînd stareasa sufleteascå lua o turnurå ce îi scåpa lui Pinky, îçi aråta dinÆii.Ce dracu putea întrezåri asta acolo, cînd de doftoricit, de la oanumitå vîrstå, era clar cå o doamnå atît de cochetå îçi doftoriceçteduzini de proteze, în orice searå?

Se uitå mai atent.Îçi schimbase cerceii.Fardul, pudra, rimelul erau dispuse pe alte trasee.Mda.Ei, dacå îçi schimbase cerceii... Atunci nu putuse rata ca çi

pe creçtet så-çi anine o coroniÆå absurdå, un belciug mai lårguÆ,

238DANIELBÅNULESCU

Fermecåtoarele surori Stamatescu îçi petreceau acum vremea,împingîndu-se, cu palmele desfåcute, în tåblia mesei de mahon çiîncercînd figura cu ridicatul în picioare.

Era cald.Prin decupajele savante ale transperantelor, lumina scåzuse.

Spoturile de raze ce erau împårÆite de aici, ca un pachet de cårÆide joc, haçurau încå salonul.

În gålågia lor luminoaså, hoardele firiçoarelor de praf, întrecare çi Ho diábolos, susÆinînd pe umår un Genel aÆipit, planaupe deasupra platourilor cu urme de muçtar, maionezå, pieliÆe desalam de Sibiu çi scobitori îmbîcsite. BåieÆi buni, de la nivelurilelor de inteligenÆå çi de somnolenÆå ascultau çi prelucrau totul.

Treptat, seara îçi cuibårea burta ei de raÆå asupra mobilelorîncrustate în fildeç çi sidef, a micilor figurine din ceramicå, a låm-pilor mate, a carpetelor de Çiraz cu lustruiri fluide.

Tapiseriile de pe pereÆi primeau prima lor pauzå de luminå,din acea zi.

Tablourile se scofîlceau ca o piele de sålbåticiune neprelucratå.Oglinzile de pe pereÆii lambrisaÆi fumegau, iar prin toboganelelor, în salon, erau azvîrlite toate spurcåciunile, toate nepotrivirile,tot delirul melancolic çi de persecuÆie al blocurilor de piatrå, strînsecu de-a sila, într-o zdravånå construcÆie de caså boiereascå, lasfîrçitul secolului trecut.

În sfîrçit, un comutator electric clånÆåni çi zorile electricitåÆiipuserå iaråçi în evidenÆå rochiile de dantelå ce fuseserå cu deli-cateÆe boÆite, primii paçi ai surorilor. Paçi ce le ieçiserå uçor çontå-cåiÆi, dar ce mai conta, amånunte ca acestea erau corectate încådin mers.

În casa surorilor Stamatescu se schimba båutura, iar mersullor nesupravegheat çi lejer ce altceva anunÆa, decît cå bravo, dom-nule Floyd, conversaÆia cu o persoanå spiritualå este inimitabilå,iar intuiÆia unui bårbat genial gîdilå într-un chip plåcut.

Pinky era çi el în picioare çi acosta un perete. Evolua pe lîngå pereÆi, zgîindu-se la globenurile çi gravurile

pe care era înclinat så le numeascå pe toate picturi, strîmbîndu-se


dintr-un material îngålbenit çi metalic, cu discutabile frunze delaur. Un model care, se observa, fusese la fel de tråsnit çi-nainte.

Acum, fiindcå tot era prieten la toartå cu Sfîntul PårintePinky ar fi putut invoca relaxat pedeapsa divinå.

Nu apucå, fiindcå femeia se çi råsucise pe cålcîie (era un felde a spune) çi i se adreså cu vocea pe care çi-o lustruise, sute deani, pe valeÆi.

– Domnule Floyd!!– Doamnå!...– Ziua de azi, 21 aprilie, ar trebui aniversatå ca o datå esen-

Æialå în istoria umanitåÆii...(Ahoe, îi ståtu pe limbå lui Pink så scandeze, aça cum o

fåcuse, nu o datå, în taberele çcolare).–Dacå ar fi tråit, în anul acela, în care a fost cåsåpit, inega-

labilul Pink Robin Floyd ar fi împlinit 34 de ani!...(Cocondy ciripea cå 39, avu Pinky pe buze)– Din acest motiv, te-am invitat så susÆii un recital. Çi pentru

încå ceva (asupra cåruia vei fi informat mai tîrziu) çi, la care oså luåm parte cu toÆii.

Parcå nicicînd nu cîntase Pink Floyd în faÆa unui auditoriu,cu o asemenea medie de vîrstå. De douå ori cîte optzeci de ani(çi asta trecînd sub tåcere hålci bune din perioada de adolescenÆå),plus vreo treizeci çi patru – treizeci çi nouå de aniçori, cu cîtprobabil s-ar fi låudat domnul Robin, dacå ar fi tråit.

Çi într-un fel – Doamne! – chiar tråia, da, adicå era prezent,babele nu minÆiserå.

Era chiar un concert la care urmau så ia parte cu toÆii.În vreme ce el îçi chiÆcåia pedalele acustice çi-çi regla tunurile

de fum, cele douå doamne tåiarå sufrageria, împingînd la un soide car alegoric, o imenså fotografie înråmatå de-a lui Robin, ju-måtate pe jumåtate de metru, fotografie pe care o urcarå pe maså,proptind-o cu o pråjinå.

Deci Robin.Prima impresie. Un domn înalt, extrem de înalt, dacå nu

cumva îçi petrecuse viaÆa låsîndu-se fotografiat pe lîngå liziereleunor arbuçti foarte pitici.


Robin îi dåruise primul såu çorÆ de frunze, primul ceasornic,îi predase primele lecÆii cum poate så apuce halca de carne crudå,fårå så se råneascå, întrebuinÆînd furculiÆa.

Så nu-Æi închipui cå Urban era, totuçi, un cine çtie ce Tarzan.Robin a trebuit så vîndå un automobil ca så-l vitaminizeze,cu

propria sa mînå l-a çters primele dåÆi la gurå sau la fund. I-a cum-pårat un costum, l-a lansat în societate, çi-a dedicat dupå-amiezepentru a-l dezobiçnui de mania aceea neplåcutå de a-çi izbi, caindienii, buzele Æuguiate, cu podul palmei, în vreme ce conversa.

L-a pus în legåturå cu SIGLAçi i-a peÆit o soÆie. Cocondyhabar n-avea cu ce fel de persoanå avea så-çi împartå, de atunci,micul çi marele dejun. Dar nici nu l-a mirosit pe Urban, neîngri-jorîndu-se çi neintuind cå tocmai prin aceastå viperå încålzitå lasîn, lui Robin, în somn, i s-a pisat craniul cu o secure.

Afost sub demnitatea preÆuitei societåÆi iniÆiatice çi ocultepan-europene så-i amestece creierii în Æårînå celui mai de vazåmembru al såu, doar pentru cå, aça cum chiar ea a spus, în derî-dere, mai tîrziu: „råmåsese prea în urmå cu cotizaÆiile“.

– Çi atunci ce zice Patricia?... Doamna Patricia. Nu pomeneacå domnul Robin çi-a dat obçtescul sfîrçit într-un duel?

– Patricia zice çi ea... Dar n-ar îndruma-o cineva, probabil cåar mînca supa scufundîndu-çi lingura în recipientul de pelicanolçi-ar ingera, rupînd, în bucåÆi mici, coala de sugativå. Nici acumnu çi-a dat seama... Asta, de fapt, a çi salvat-o.

– Dacå tot am alunecat pe panta confesiunilor... Cine-a tåiatçi-a amestecat, cu pietriç, creierii inventatorului Miçcårii DA-DA?Cine erau incalificabilii asasini? Cine punea atît de puÆin preÆ peculturå? Se mai simt ameninÆate persoanele ce au fost amestecate,acum 60 de ani, în aceastå afacere?

– VedeÆi, domnule Floyd eu, acum, am så vå spun niçtelucruri pe care nu le-aÆi gåsi într-o gazetå de searå.

– La noi nici nu existå gazete de searå.– Ceea ce era de demonstrat... În 1903, a fost desemnat un

nou Papå.Cel Secund.

232DANIELBÅNULESCU

Cel Adevårat. Adevåratul deÆinåtor al prerogativelor ponti-ficale. Aceasta este o tainå. Spre deosebire de cel mediatizat, carenu depåçeçte, în tainica ierarhie, rolul unei subrete papale.

MulÆi ani, Adevåratul Papå, cel Secund, a preferat så se recu-leagå într-o binecuvîntatå defensivå, precum çi în grådinårit. Deabia dupå anii Marelui Råzboi, mîhnit de fervoarea cu care semåcelåriserå catolicii între ei, Adevårata Sa Sanctictate a concesca, punînd în practicå o mai veche propunere a lui Robin, såuneascå Europa într-un fermecåtor çi puternic regat catolic... Eueram catolicå. Cocondy e catolicå. Robin era catolic... Noi l-amfi sprijinit.

– Foarte frumos. Çi eu l-aç fi sprijinit. Cu condiÆia ca, lafiecare trei ani de catolicie, regatul så fie un an çi ortodox... Çiunde s-a dat greç?

– Nu toÆi erau catolici... Sau dacå erau, unii erau mai înalÆi,alÆii mai scunzi. Fiecare susÆinînd cå varianta sa de înålÆime eraaplaudatå cu mai multå cåldurå de Dumnezeu. Scunzii zvoniseråde exemplu despre lungani cå nu aveau inimile îngrozitor decurate.

Lunganii, în schimb, jurau cå Adevåratul Sfînt Pontif nu semai desprindea din rugåciune, cerînd doar binecuvîntata îndru-mare cum så-i stråmute pe scundaci în Africa, pe motiv cå nu seapropiau suficient de Creator.

Acesta era doar unul dintre miile de pretexte de zînzanie.Spre dovadå, Robin a mai fost håcuit çi pentru necuviinÆa

de-a nu-i plåcea carnea de peçte. Ce e drept, e drept. Nu-i plåcea.Papa Secund îi dojenea pe toÆi, dar atunci Diavolul i-a asmu-

Æit chiar pe cîÆiva dintre cei împåciuitori catolici så ridice braÆulasupra lui. Så-Lsuprime, så-Ltåvåleascå prin fåina asasinatuluipolitic...

– De ce naÆionalitate era Diavolul åsta? Era rus? Era sîrb?Era neamÆ sau englez?

– Çi-çi... Diavolul poartå întotdeauna naÆionalitatea acoliÆilorsåi. Iar aceçtia, ca furnicile, erau împråçtiaÆi peste tot.

Încercaserå de mai multe ori.


Pinky çi le zåri pe ale lui.Nu erau toate. „The Piper at the Gates of Dawn“, sigilat,

strålucea înså impecabil, fårå amprente de picioruç de våduvioaråpe folia sa. „The Dark Side of the Moon“ ponosit, çi încå vreotrei din comandoul acela excepÆional de albume, ce-çi vîrîseråcu încåpåÆînare piciorul între uça çi pragul aproape fiecårei casebritanice sau de pe continent.

Era ceva.Se putea lucra.Deçi un F.A.M. nu lucra niciodatå pe discul clientului, pre-

zenÆa lor aici era o încurajare cå proprietarii nu vor da, din servå,de-a berbeleacul cu el pe scåri, imediat ce va amorsa, la maxi-mum, canalele de reverb.

Cocondy îi prelungi bucuria, deståinuindu-i cå toate celelaltecare lipseau, completamente nu lipseau, fuseserå imprimate, prinostenelile unor firme de îndelungatå tradiÆie, pe bandå magneticå.

– LåsaÆi banda. N-aveÆi pick-up?Mirosise el cå tråsnaia pe care i-o azvîrliserå în nas la sosire,

cea cu Hei-rup, Hapy birthday to you, fusese redatå de pe unmagnetofon.

– E-hei, domnule Floyd, trebuie så se fi scurs mai bine deçaizeci de ani de cînd unchiul Ulrich, pur çi simplu, mi-a para-çutat, cu fundå, prin coçul çemineului, de ziua mea, primul meugramofon.

– Nu e vorba de gramofon. Sfredelul gramofonului roadevinilul ca çoarecele. N-aveÆi pick-up?

– Englezul nu îi spune cumva „tape-recorder“?!... N-aç vreaca nimeni så-çi facå insomnii din chestiunea aceasta, dar noi dejaaruncasem vreo trei, încå de pe vremea cînd dumneavoastrå, caså må exprim aça, exclamaÆi: „Uite, mamå, militarii!...“

(E-te-te! A prins çi asta ceva din tråznitura de copitå aPatriciei.)

– Nu e vorba de militari. Nu e vorba nici måcar de ceexclamam eu, doamnå Cocondy. Cînd dumneavoastrå azvîrleaÆimuntele åla de minuni ale tehnicii, adevårat, eu o spuneam, lagrådiniÆå, pe aia cu „Çoricelul mititel“. Vi-o mai spun. E vorba


nemaipomenite, încå înainte ca respectiva så Æi se ocupe, cu calmçi responsabilitate, de pahar.

– Çi SIGLA... Cine e SIGLA? se intereså Pink, cu uçuråtateaobraznicå çi plinå de farmec a cuiva care nu se sfieçte ca, sårindcîteva pagini, så ajungå mai aproape de deznodåmîntul romanuluipoliÆit.

– A, SIGLA!... BineînÆeles, SIGLA! exclamå, spre continuasurprindere a invitatului, cu timbru de cucoanå tînårå, Cocondy.Iatå un subiect asupra cåruia bunele maniere, nu må îndoiesc, nune dau voie så flecårim...

Surprizå.ReverenÆå.Pentru o secundå, se comportarå precum o muzå de salon

literar, flatatå çi anturatå de cåtre çi curtezanul såu. Cocondy,oferindu-i cu ceremonie mîna, el, atent, încordîndu-se s-o ridice.

Culmea cå o çi ridicå.Çi-a reluat aerul de nåtåfleaÆå båtrîna, çuierå muzicianul admi-

rativ. Se gîndea ce så cînte çi, al naibii de mult, i-ar fi plåcut såtrînteascå înaintea acestor fåpturi un „The Great Gig in the Sky“.

Deçi nu-l avea.Nu-i nimic. Va compune, chiar în aceastå noapte, muzica

pentru un album de capå çi spadå. Îl va intitula: „Detectivi çiDetective“. „La Belle Époque.“ „Tu må loveçti în creçtet c-osecure. Eu te lovesc, în gol, c-o batistuÆå.“

– Doamnå, çi cînd se vor mai putea îmbåia, oare, spiritelenoastre în ochiurile de apå ale unei conversaÆii atît de profunde?

Cocondy avu o ultimå tresårire: – De fiecare datå cînd un subiect de conversaÆie ne va impune

acest lucru. Nici prin gînd nu ne va trece så ne înfrînåm...Zîmbirå.Din nou, dulci furnicåturi de reverenÆå.Pornirå maiestuoçi cåtre salon. Cocondy låsîndu-se sprijinitå,

Pinky purtînd, sub braÆ, mapa cu propriile discuri. Fu apåsatatenÆionat:

„Så nu uitaÆi, vå rog, toate cîte mi le-aÆi promis!“


– Ce vîrstå avea?–Putea împlini 39 de ani, în luna aceea grozavå, a conspiraÆiei.– VorbiÆi despre Robin ca çi cum, în septembrie, ar fi avut

lunå de balet. Iar, în octombrie, lunå de conspiraÆie. – E o poveste lungå, domnule Floyd.Çi tristå.În mai 1923, Robin må divorÆase çi må obligase så må

cåsåtoresc cu turcul, un turc civilizat, domnule Floyd, fårå craniuras çi iatagan, Benjamin (ciudat nume de turc). Dar un uriaç spion,unul dintre cei mai veninoçi maeçtrii ai breslei, uçoarå fie-i Æårîna.

Patricia nici cu gîndul nu gîndea cå atenÆia lui Floyd pentruea nu era decît un scurt paravan amoros, o fugarå genoflexiunecavalereascå între carambolajul dur dintre mai multe serviciisecrete... æinînd seama de seriozitatea misiunii, Robin ne-a între-buinÆat pînå çi pe noi în supravegherea bine antrenaÆilor domni,cu care îçi trata afacerile.

Nu mergea cu modestia pînå într-acolo, încît så nu sesizezecå, în chestiunea conspiraÆiei, în afarå de subsemnata çi de muscaîn lapte, Patricia, aproape toÆi contemporanii ståteau la coada pecare o formaserå duçmanii lui pentru a ajunge la el. Îçi organizasestrålucit apårarea, dar intuia cå îi scapå ceva.

În ultima vreme se temea de o trådare. O pipåia prin aer.Fusese nevoit så se arunce, cu capul în jos, într-o acÆiune çi seîncrezuse prea mult.

Ai lui l-au pierdut. L-au doborît çi i-au luat scalpul (pentrua må exprima în termenii lor), pe cînd plecase cu Urban, soÆulPatriciei, într-o cålåtorie de nuntå.

Aça o numeau ei, cålåtorie de nuntå, atunci cînd periculozi-tatea misiunii presupunea, oricînd, preschimbarea unui certificatde naçtere într-unul de deces.

– Çi Urban acesta, fiind soÆul Patriciei, nu fåcea parte, împre-unå cu Robin, din aceeaçi echipå?

– Of, domnule Floyd! Aça ar fi trebuit... Robin îl întîlnise çi-lculesese pe Urban, pe cînd acesta din urmå locuia, literalmente,într-un copac.


Devenise o tradiÆie. Aproape de fiecare datå cînd cineva fåcearost de vreo bombå sau de un pistol, fuga la Vatican så încerceså-l cåsåpeascå pe Sfîntul Pårinte Secund. Domnul Dumnezeu eraînså treaz çi veghea.

– Çi atunci, care era problema? Le era cumva fricå cå Dum-nezeu, îmbråcîndu-çi deja bluza de la pijama çi pregåtindu-se deculcare, înainte de a stinge lumina, så nu-l cheme la dînsul, pentrua-l înveli, çi pe Sfîntul Pårinte Secund?

– Nu cîrti!... Nu cîrtiÆi, domnule Floyd. Dacå vreÆi så blasfe-miem împreunå despre lucrurile pe care nu le înÆelegeÆi, am facemai bine så abordåm subiectul jocurilor sportive... Toma d’Aquinofrecventa o maximå: „Vorbeçte cu respect! Çi, atunci, în clipelerugåciunii, îÆi vei putea numåra, între mîinile tale, o a treia mînå:Mîna de ajutor!“

Or, aceastå a treia mînå de ajutor, trimiså de AtotputernicSfîntului Pårinte Secund, a fost tocmai Robin. Din acea clipå,Robin s-a dedicat asigurårii securitåÆii personale pontificale.

Pinky nu-çi reprimå micul zîmbet, închipuindu-çi un Robinformat la propriu dintr-un viguros pod al palmei, plus cinci degete,pocnindu-i, cu severitate, pe toÆi aceia care se apropiau cu bombetocite, cråpate sau demodate, de Scaunul Pontifical.

– ...Intuieçti, probabil, cå protecÆia pontificalå desfåçuratå deRobin a avut un teribil caracter neconformist... Metoda sa era dea le permite cît mai multor atentatori så tragå nestingheriÆi asupraurmaçului Apostolului Petru, pentru ca apoi el, Robin, så-i ares-teze ca din oalå.

Sfîntul Pårinte Secund a aflat, a zîmbit çi s-a supus. Apogeul originalitåÆii de gardå de corp al lui Floyd a fost

atins în momentul în care, încunonçtiinÆat cå anticriçtii urzeau såråpeascå Sacra Persoanå, cel pe care îl rememoråm, Robin Floyd,a gåsit foarte înÆelept ca Papa Secund, dupå ce se bucurase detoate experienÆele vieÆii, så nu fie privat çi de aceea de a fi råpit.

În felul acesta, oamenii lui Robin ar fi dibuit bîrlogul conspi-ratorilor, opoziÆia ar fi fost reconvertitå, procesul de unificare aEuropei scurtat, probabil, cu 20 de ani. Nefiind strict necesar så

234DANIELBÅNULESCU

dacå existå prin caså un singur aparat bun, normal, îngåduitorcu discurile, pe care, dacå açezi un solo de chitarå, så nu se-audåglasul de muråturå al lui Zavaidoc!...

– LåsaÆi-l, domnule Floyd, cå vi-l aråt eu mai încolo...Cocondy, låsîndu-se încetiçor pe-o banchetå, luase un aer

misterios çi îl privea cît putea ea mai blajin. Pårea cå nu seforÆeazå, deçi ceea ce reuçea ea så scoatå în materie de blajinitateçi condescendenÆå din asta reprezenta foarte mult.

Semåna, ia så vedem, da, semåna cu o doamnå în vîrstå,distinså çi våduvå, cu pårul atît de cårunt, încît sufletul tåu, întretimp înråit çi sålbåticit, îÆi dådea ghes så te simÆi precum un pisicuÆîn faÆa farfurioarei cu lapte.

Miorlåiai, liorpåiai, întreprindeai tot ce poate înterprinde mairåu un pisicuÆ, dar, observîndu-i ochii çi mai blajini, te hotåraiså te açezi la picioarele ei çi så asculÆi.

Ascultai.– ...ÇtiÆi, domnule drag, så fiÆi, peste marginile putiinÆei, bun

cu Patricia... Ea este sora mai mare. N-o contraziceÆi. Estebolnavå. Este aproape pierdutå... Din copilårie n-a fost fericitå.Eu însumi n-o mai contrazic, deçi uneori îmi vine så-i strigadevårul... LåsaÆi-o så vorbeascå, chiar dacå v-aÆi dat seama cådragostea lui Robin numai mie, cu adevårat, îmi era rezervatå.

– Cum, doamnå, frivolitatea lui Robin mergea pînå într-acolo,cå nu se dådea la o parte så seducå çi så învråjbeascå douå surori?

– Nu sînteÆi cunoscut çi dumneavoastrå ca un mare crai?!...SînteÆi!... CunoaçteÆi, astfel, banalitatea cå çi cele mai çterse femei,intuindu-i pe marii crai cît pot fi de crocanÆi, îçi dau întreagasilinÆå så facå din dînçii victimele lor. Robin a fost una dintreaceste mari victime ale acestor femei, cît de çterse...

Dar sufletul lui n-a vibrat, nu s-a låsat înfiorat decît o singurådatå în viaÆå. „Patricia, îmi spunea, auzi tu, Paty, am fåcut atîtde multe mezalianÆe biologice, încît, în fiecare dimineaÆå, îmi vineså-mi decojesc fiecare milimetru de piele çi så må duc så mi-l adapla acid. Te-am întîlnit acum, cînd sînt çi prea curvar çi prea båtrîn“.

Dar nu era curvar... Çi, deh, cumva çi el ar fi fost båtrîn!...


fie antrenat personal, în aceastå tevaturå turisticå, AdevåratulPontif a fost substituit de o dublurå profesionistå.

– Cine era tipul?– Aa, se obÆinuse un angajament cu un actor de o anumitå

notorietate în epocå: Douglas Fairbanks. Închiriat de peste Ocean,crepuscul de carierå, parezå a braÆului drept, întreÆinînd perma-nent iluzia cå-çi binecuvînta, din belçug, apropiaÆii.

Ia-l de pe vapor, rade-i muståÆile de papiÆoi, deghizeazå-l,lipeçte-i, cu clei, tiara papalå, dezobiçnuieçte-l så mai înjure, dindouå binecuvîntåri, de cristelniÆa må-sii.

Îl deghizaserå çi-l duceau acum, cu multå însufleÆire, pînåla locul de unde urma så fie råpit. Pe drum, paralel cu aceaståacÆiune, a intervenit înså trådarea...

– Cum a fost cu trådarea?– Cum så fie? Ca orice trådare. Mîrçavå... Nimeni nu va çti

niciodatå de cîte ori i-au pisat creierul... Robin Pink Floyd aveaun creier foarte greu de pisat. Domnul Urban, într-un acces decåinÆå, închide ochii, brusc, dupå numai un an, în urma unorregretabile indispoziÆii stomacale...

– Domnul Urban? Aborigenul? Cel cu un stomac atît de robust?– Nimeni nu a putut înÆelege. Se pare cå ciupercile otråvitoare

fac mai mult råu decît bine chiar çi celor mai robuste stomacuri.Çi nici Patricia nu e vreo proastå. Çi ea l-a iubit pe Robin. Uneicumnate, ajutatå de-o soÆie råzbunåtoare, îi vine ruçinos de lesneså prepare cele mai justiÆiare feluri de mîncare din lume.

O otråvitoare!... se zburlirå, pline de respect, måruntaieleemoÆionate ale lui Pinky, måruntaie care se înfruptaserå çi ele,doar cu puÆin înainte, din arta justiÆiarå çi gastronomicå a båtrînei.

Concertase pe mai toate scenele importante ale lumii. Halisepe la jumåtate din recepÆiile tipilor care ilustraserå måcar talentulde a-çi miçca, cu abilitate, degetul mic de la vreun picior.

Dar peste o otråvitoare atît de simpaticå, babanå çi iscusitåera, peste poate, så dai. ViaÆa alåturi de o otråvitoare îçi acceleraritmul. Intrai în niçte spasme mai mult decît iuÆi, fierbinÆi çi


puÆin, transpirase çi se bronzase la propria lui strålucire, chinuin-du-se çi muncind pentru douå amårîte de sute de lei.

– Domnule Floyd, trebuie så vå mårturisim cå sîntem de-adreptul çocate. Înaintea noastrå au evoluat cîteva dintre cele maicomplete personalitåÆi muzicale ale veacului. Dar nimeni n-a atinsperfecÆiunea, urcînd pe un asemenea versant...Totul! Deasupramuzicii, îmbråcåminÆii, miçcårilor dumneavoastrå planeazå geniul.Pînå çi faptul cå v-aÆi însuçit atît de subtil limba englezå. La caredintre colegiile redutabile mårturiseaÆi c-aÆi studiat?

– ...Un domn çedea la o maså, mîrîi Pinky çi-çi începu o lungågimnasticå de vorbe... Deci în anecdota... pe care tocmai vi-orelatez, un domn çedea la o maså. Într-un restaurant din Anglia.Într-un restaurant englezesc.

Un chelner båtrîn îçi adusese, de cîteva zile, fiul, în acelrestaurant, pentru a-l învåÆa så serveascå.

Domnul de la maså îl chemå pe tînårul chelner çi îi spuse:– Piu, piu, bring me... piu, piu, one votka! Chelnerul îi aduce båutura. Domnul respectiv o cuprinde în

cåuçul palmei drepte, o råstoarnå pe gîtlej çi îi spune: – Thank you. Piu, piu... Bring me, piu, piu, another one votka!Chelnerul cel tînår îi aduce båutura. Domnul respectiv o

cuprinde, o råstoarnå pe gîtlej, îi repetå:– Thank you. Piu, piu... Bring me, piu, piu, one votka! Tînårul chelner îi serveçte calm båutura, dupå care îçi întreabå

pårintele:– Tatå, domnul de la masa cutare este un foarte mare nebun?– Nu este. Nu este deloc. Ce te face så crezi?– La fiecare cuvînt rostit piuie de douå ori.– Asta-i din pricinå cå-i rus. Çi mai este din pricinå cå, înainte

de a fugi din Uniunea Sovieticå, a învåÆat limba englezå dupålecÆiile transmise la un aparat de radio care piuia...

Difuzoarele de la noi din comunå, cele dupå care mi-amînsuçit eu, atît de subtil, engleza, mai curînd pîrîiau decît piuiau,se strîmbå Pinky.

Aça cå, vedeÆi, se poate pretinde cå, în linii mari, am absolvitîmpreunå cu acel domn rus din banc, acelaçi colegiu.

244DANIELBÅNULESCU

Din cîte te intuiesc, n-ai så opreçti o binefacere unui colegde breaslå, încurcîndu-te de acceptarea ori respingerea cîtorvaneînsemnate bunuri patrimoniale. Moçtenitorul meu eçti, deci,dumneata!“

„Sindrom delirant – rememorå Pinky – stare confuzo-oniricå,plus un vîrf de fenomene psihotice.“

Înainte de Andra, Pink avusese o prietenå, Cami, care seocupa, simultan, cu admiterea la medicinå çi înnebunirea aspiran-Æilor la farmecele ei.

Pe cel ce urmase dupå Pinky, un baschetbalist, Bibi Tånase,chiar îl dilise de tot, îi dåduse din sindromul ei delirant, preferat.Flåcåul åsta, Bibi, acum plîngea din orice, såruta partea dinspreduçumea a clanÆelor çi se adresa împåciuitor oricårui trecåtor:

– Domn doctor, te implorez, nu må pisa!... Laså-må cubic!Singura diferenÆå dintre ei pårea cå Bibi umezea toate

clanÆele, pe cînd Robin doar ochii ålora pe care îi låsa moçtenitori.Nimic nu-l låsa så creadå cå-i o nåzårire. Dacå se-ntorcea pecålcîie, fåcînd stînga împrejur, nimerea la altar.

– „Te rog så nu consideri oferta pe care Æi-o fac ca pe-ofavoare. De fapt, este totuçi o favoare. Favoarea ai så mi-o facidumneata. Binevoieçte så accepÆi. Am fi putut fi prieteni...“

Cocondy, repede, så ofere ea låmuriri.– Aça era el, prietenos...– „Din clipa în care te vei declara de acord cu mica mea

doleanÆå, vei fi pus în legåturå cu reprezentantul guvernuluibritanic... Sînt convins cå toÆi supuçii MajeståÆii sale vor consi-dera ca pe o datorie de onoare, çansa de a împlini ultima dorinÆåa bicisnicei çi, de-acum, dispårutei Case Floyd... Te asigur cå, çiaståzi domneçte, în sînul guvernului britanic, o mare efervescenÆå,în legåturå cu momentul apariÆiei dumitale.“

Pinky îçi putu imagina efervescenÆa care domnea, de exemplu,în Camera Comunelor, ca pe o alergare în grup, de la un telefonpublic la altul, a unor domni foarte în vîrstå, asfixiaÆi de proprialor morgå, pentru a lua la cunoçtinÆå în comun, dacå miercurealui Pinky îi ajungeau måcar banii de Æigåri ori dacå, în general,pe Andra o scîrbeau lonjeroanele.


Abandonå, nervos, tot ceea ce deja meçterise în culise çi reluåpregåtirile din punctul lor zero.

Pentru început, distribui într-un semicerc luminile, improvizåo scenå, cårå instrumentele, calibrå instalaÆiile de efecte çi îçiinstrui sunetiçtii. Aerul firesc cu care duse, aproape fluierînd, toateacestea la un bun sfîrçit, denota cå:

(unu) sunetiçtii çi instalatorii giganticelor lui scene erau niçtebåieÆi devotaÆi çi îndestul de tåcuÆi, cu care

(doi) Pink Floyd, cînd se asmuÆea så lucreze, se isca un vîrtejce pregåtea, în doi timpi çi trei miçcåri, concertele lui Pink Floyd.

Açezå discul.Îçi încålzi mîna, degetele, articulaÆia braÆului, toate încheietu-

rile muzicale. Dådu drumul la un „The Piper at the Gates ofDawn“ bestial, urmat de un „Us and Them“ çi de-un „Any ColourYou Like“, pentru a nu se mai opri decît o singurå datå. (Mic inci-dent cu sala, pe fondul în care el îçi fulgera çi biciuia publicul,cu aversele unui intens pasaj de coloraturå:

– Ce faceÆi acolo, domnule Floyd? fu interpelat de o vocesositå din sectoarele reci, de pe margini, voce care nu pricepeanici s-o pici de ce domnul Floyd alerga, ca un bezmetic, pe la toateacele instrumente imaginare, cåutînd så facå el totul.

– Cînt, doamnelor... sau, cel puÆin încerc, i-ar fi stat pe limbålui Pinky så le råspundå.

Dar, în loc de aceasta, nu intrå la rîcå. Ridicå din umeri çicontinuå så-çi mîngîie claviaturile).

Publicul asculta råpit, masat în jurul unei måsuÆe ovale, cupicioarele terminate în capete de grifoni, cu blatul cu incrustaÆiisidefate, måsuÆå plasatå la zece metri distanÆå de scenå.

Aproape toÆi cei care putea fi întrezåriÆi în obscuritateaîncåperii etalau evantaie.

Jumåtate dintre cei din public purtau pålårii, jumåtate coroniÆe.Exista un binoclu de teatru, cu mîner çi carcaså de fildeç, execu-tîndu-çi cursele de serviciu dintr-o extremå în alta a sålii. În pauzadintre cele douå albume, Pink Floyd executå „See Emily Play“.


Plus un pachet, protejat sub multiple pieliÆe textile, sigilatprecum un container, în plumbi ce se bålåbåneau la capetele unorsforicele de cînepå, colet uçor, voluminos çi plat, sugerînd, dez-guståtor, un tablou.

Acel tablou.– Poartå-le în zbor! Deschide-le drumul cu atenÆie. Trans-

portå-le pînå-n salonul care, într-o bunå zi, tot dumitale îÆi vaaparÆine... Nici din familia noastrå, Stamatescu, care pe unde e,nimeni, în afarå de dumneata, nu poate moçteni nimic. Este osearå binecuvîntatå, în care vom savura çi noi un Dali veritabil...

Se conformå, bombåni, tîrî muntele de relicve pînå pecarapacea, între timp debarasatå, a måsuÆei ovale.

În salon, luat aproape pe sus, desfundarå çampanie, fu, înrepetate rînduri, pieptånat cu degetele çi pupat, desigilarå coletul.

Tabloul pårea într-adevår un Dali.Båu cam în silå.Din cînd în cînd, sictirit çi dezorganizat, dar tot neîndo-

indu-se, în adîncurile sufletului såu, cå i se joacå o farså urîtå,examina pielea de elefant pictat a tabloului çi o înjura printre dinÆi.Uite ce muståÆi duçmånoase putuse avea çi hibridul acesta, rezul-tat, într-adevår, din amestecul tråsåturilor unui Robin, pleoçtit çiconfuz, turnate pe o Æeastå de Dali melodramatic.

– Ce searå, domnule Floyd! Ce spiritualå çi rarisimå searå!Cît am fi vrut så se afle aici çi Lavinia sau såracul de Patrick...Så ciocneascå cu noi, så se împårtåçeascå din adevårul muziciidumneavoastrå divine çi så vå cunoascå...

Despre Lavinia bånui cå este nepoata. Misterioasa çi neoste-nita trimiÆåtoare occidentalå de discuri.

Dar cine este acest sårac Patrick?Nepotul.Nepotul?! Nepotul cui?Da, nepotul. El, cel puÆin, såracul, fusese. Ce fusese?Adicå murise, Exact asta fusese. Nu fusese, scurt timp, atent

çi murise. Çi cît îl dojeniserå.


cu douå Æigåri çi care – cåpåtå, pentru o clipå, senzaÆia (Æigårile,ca çi persoanele) – cå vorbeau cåtre el. Era un vîrtej. BineînÆelescå n-ar fi îndråznit så vorbeascå spre el.

Închise ochii. Acum nu mai vorbeau.Deschise pleoapele. Båtrînele dispårurå.Iar faptul cå pe lume puteau så existe patru ceçti cu cafea,

aduse între timp çi distribuite pe måsuÆå, dintre care una preparatåpentru o fotografie, nu-l mai duru.

Se clåtinå pe picioare, lemnul, pictat cu un soi de baiÆ cenu-çiu, al tocului uçii, pîrîi, cînd Pinky, råsturnat de tangaj, nimeriîn el cu umårul, deformå cu trei, patru lovituri de cot, pereÆii parcådin carton al holului, descoperi rapid dormitorul çi adormi.

Dar nu adormi. Cînd, pentru ultima datå, fu obligat så-çiînalÆe fruntea de pe faÆa de maså, descoperi cå nu întreprinsesecålåtoria cåtre nici un afurisit de dormitor.

Lumina devenise plumburie.Cafeaua fusese menÆinutå, prin cine çtie ce trucuri, fierbinte

çi – i se repetå – important era så fie båutå aça. Sorbi, nåzå-rindu-i-se cå în ceaçcå i se pråbuçise un trapez de tencuialå depe tavan, împroçcîndu-l – douå puncte fierbinÆi – peste faÆå. Îçidescusu, din nou, cu greu, pleoapele, folosi mîneca, se çterse.

Nu era cafea.O fåpturå dintr-astea båtrîne, ce-i jucau prin înainte, îçi

împinsese douå tålpici umede, de melc, cåtre el çi îl sårutase,bålÆîndu-l de ruj în douå puncte.

– Domnule dragå! Om de muzicå rarisim!! Tinere maestre,mare bucurie aÆi fost capabil så produceÆi, în sufletul a douå femei,în aceastå unicå searå!

Deci.Le îngådui så-i facå aproape tot ce pofteau.Goli o mulÆime de ceçti.Primise lîngå el un ibric, îl strînsese cu resemnare la piept

çi-lgolise.Da, çi-amintea. Era o comandå cu vreo douå surori, patru sute

la Rolly, cîntase puÆin, tocmai dåduse uçor în clocot çi cîntase


– „Am luat toate måsurile în privinÆa împlinirii temeiurilorlegale... Întreaga mea avere îÆi aparÆine çi, în chip firesc, poÆidispune de ea cum pofteçti. Îmi permit totuçi a-Æi avansa cîtevaneobligatorii recomandåri.

Primo: De aproape trei secole, tåietura zidurilor, precum çidecoraÆiile interioare ale castelului familial din Twinwood searmonizeazå, în chip ciudat çi frapant, cu nuanÆa lapis-lazuli aochilor fermecåtoarelor noastre prietene. Te las singur så desprinziconsecinÆele acestei tulburåtoare, acestei stranii coincidenÆe...“

– Ooo!!... fåcurå femeile, dar bårbatul nu se låså nici cît unfiricel de praf provocat.

– „Secundo: Nu este niciodatå prea greçit så împleteçti douådestine, cåsåtorindu-te, de exemplu, cu una dintre graÆioaseledoamne care-Æi stau acum, probabil, în faÆå. Cum te çtiu un bårbatnorocos, trag nådejdea cå nu vei fi refuzat. Dacå împrejurårile sîntinadecvate, çi eventuala mea gafå, monumentalå, îÆi propun såtrecem sub tåcere aceastå chestiune.“

– Vai de mine, nechibzuitul, ce putea så-i treacå prin minte,çopti, împurpurîndu-se toatå, sub masca ei ca de fåinå, Cocondy.

Iar aviatoarea, plasîndu-çi, ca pe un pistolet, unul dintre inter-minabilele ei aråtåtoare la tîmplå, clånÆåni çmechereçte din buze,ca pentru a celebra cå favoritul såu råmåsese, çi în faÆa morÆii,acelaçi çarmant Æåcånit.

– „TerÆio: O ultimå dådåcealå. Grija comunå a testamentarilorde-a strica primele bucurii ale supravieÆuitorilor. E o dådåcealåneplåcutå çi înÆeleaptå. ColecÆia mea de tablouri så nu påråseascåRegatul.

Dådåcealå fiind, eçti chiar obligat så n-o urmezi. Respect-ototuçi, fiind în interesul nostru comun ca, donînd imediat colecÆiaguvernului MajeståÆii Sale, så-Æi acroçezi simpatia publicå, înles-nindu-Æi preluarea rapidå a celorlalte valori...

Cînd må refer la colecÆia mea de tablouri am în vedere osingurå excepÆie. Cel mai preÆios dintre ele (çi nu doar în ordinesentimentalå) se aflå deja transferat în Æara dumitale de baçtinå...El îÆi va fi înmînat expres de cåtre cel mai vaporos dintre curieri...“

Patricia rezistå cu bine complimentului.

254DANIELBÅNULESCU

Ultima parte a programului, „Ummagumma“ avu disperareaconciså çi pe jumåtate disimulatå, cerutå de aceastå bucatå, înzes-trare cu care îi subjugå pe toÆi. Începuserå så se obiçnuiascå custilul, ascultau transportaÆi, cålcåtura sa aerianå le devenise nece-sarå çi nimeni nu mai clipea.

Însuçi Pink Floyd hotårî cå interpretarea tensionatå pe careo dådu unui „Brain Damage“ nu era chiar de lepådat.

Nu-çi fåcu vreo iluzie cå fusese mai bun. Nu-çi fåcea vreunacå ar fi fost mai slab. Cîntase exact ca întotdeauna, era exact ceeace se açtepta de la el. Intui, de asemeni, cå Mason, cu intrårile saledezguståtor de perfecte, intervenÆii fåcînd înså çi uçor cu ochiulla public, repurtase, previzibil, cel mai mare succes.

Finalul gåsi publicul în picioare.Întårîtat.Captivat.Çuierînd.Aplaudînd. Vociferînd minute în çir.ToÆi purtau atîrnate de îndoitura braÆului stîng poçete.ToÆi îçi extraserå, în acelaçi moment, din poçete, batiste,

fluturîndu-le, azvîrlindu-le, foçnind rochii, aplaudînd, de parcå arfi fost prinçi cu cleçtiçori metalici la niçte surse electrice.

Coborî de pe scenå. Se pierdu în mulÆimea spectatorilor. Setîrî pînå la maså. I se turnå un pahar. I se turnå o sticlå. Dådupaharul peste cap.

Ca prin vis, auzi:– Rar Æi se-ntîmplå så mai asculÆi muzicå atît de rafinatå!...Omul acesta ori e nebun. Ori e nebun.Lui îi tremurau antebraÆele, dar fumå liniçtit trei Æigåri.Cînd ridicå capul de pe faÆa de maså, så întrebe ceva despre

existenÆa (dezguståtoare) a vreunui ceas çi a timpului pe carel-ar fi indicat acel ceas, observå cå e singur. Cînd ridicå, pentrua doua oarå, fruntea så întrebe pe cineva cît naiba e ora, observåcå e singur.

Camera ovalå, masa ovalå, gogoloiul de ceaÆå care, aproapematematic, i se açternea, dupå concert, peste priviri, douå per-soane, extrem de în vîrstå, ce se prelinseserå parcå din pachetul


– Vei avea ocazia så faci parte din grupul restrîns, care aconstatat cå e ceva, ca pictor, de capul domnului Salvador Dali.

– „A doua pieså, notarialå, depuså în casetå, reprezintå testa-mentul meu autentificat çi definitiv... Testamentul meu trebuiedeschis numai în prezenÆa autoritåÆilor Æårii dumitale çi a repre-zentantului guvernului britanic... Aproape am terminat.

Intuiam corect çi nu sînt deloc surprins cå momentele voioaseîn care îÆi alcåtuieçti testamentul coincid perfect cu cele de maximåcuriozitate, privind jocul mondenitåÆilor, al rezultatelor sportiveçi al precaritåÆii tuturor ideologiilor artistice viitoare...

Transmite-le tu încîntåtoarelor noastre prietene cå sînt, maiplin ca oricînd, de toate simÆåmintele puternice, în unele chestiunigingaçe, ce le privesc... çi despre care nu-mi vine så cred cå açputea så nu-mi mai aduc aminte...“ Gata...

– Oh, inocentul, inocentul... scînci doamna mai plinuÆå çi sepråbuçi, cu întreaga povarå a neconsolårii ei, într-un pudel deberjerå, mobilå tapiÆatå cu flamurå desfåçuratå çi cu coroanå, careschiorÆåi din toate încheieturile, dar o susÆinu çi pe ståpînå, çisusÆinu çi împuternicirile notariale, din care tradusese çi care ise risipiserå prin poalå.

– Semnåtura! ceru aviatoarea, abÆinîndu-se, din råsputeri, sånu alunece, çi dînsa, pe eleçteul lacrimilor ce o asaltau,

– „Robin Ferguson Floyd, baronet de Twinwood... Pink înghilimele... Londra, 27 iulie 1921...“

Acum era aprilie.Se desluçeau muçtele ce se storceau, izbindu-se çi rupîndu-çi

çalele de ochiurile de geam colorat, în culori ce parfumau lumina,fåcînd-o så se curbeze, precum niçte sîni de råçinå, în vecinåtateareÆelelor de plumb, peste pieptul planturos al imitaÆiilor de vitralii.

Dupå ce-çi interpretarå pasajul de reculegere çi tåcere la patrumîini, surorile se mai smiorcåirå puÆin, dådurå ochilor çi nasurilorlor mîngîieri de batiste, scotocirå în cufårul aducînd cu o ladå dezestre çi îi vråfuirå lui în braÆe o casetå.

Apoi încå o casetå. Un colier, cu fason medieval. O mapåburduçitå cu acte (ca çi cum çi nobilimea britanicå çi-ar fi påstrathîrÆogåria, întocmai ca un administrator de bloc).


doamne cåsåtorite, prezente la aniversare. Dîndu-i fiecåreia, înparte, întîlnire în serele de portocali, pentru a le unge el, pe tottrupul, cicå-se cu niçte alifii tibetane. Care i-ar fi îngåduit celeiunse så ghiceascå gîndurile tuturor celor ce s-ar fi apropiat, la maipuÆin doi metri, de ea. Nu çtiu cîte au înghiÆit prostia asta gogonatå.Sînt sigurå cå nici una nu spera så fie, propriu-zis, unså. Dar seprefåceau cå n-ar avea nici o îndoialå asupra cavalerismuluiintenÆiilor lui Robin.

Nici nu aveau anumite îndoieli.Cert e cå 26 de capre au dat, în scurt timp, nåvalå în serele

de portocali, acceptînd:Unu: så se plaseze exact în compartimentul a cårui cheie o

primeau de la Robin. Doi: så nu producå cel mai firav zgomot.Trei: så-l açtepte pe Robin într-o Æinutå convenabilå ungerii,

vîrîndu-çi deja (pentru a fi purificate) absolut toate veçminteleîn interiorul unor cufåraçe, ale cåror uçiÆe (constatau ele, mai apoi,cu disperare) se blocau automat dupå prima întrebuinÆare.

Dupå aceste instrucÆiuni, Robin s-a açezat la masa de joc çinu s-a mai clintit de acolo douå ore bune.

La jumåtate de ceas dupå ce salonul s-a deçertat aproapecomplet de muieri (råmåsesem, lîngå Benjamin, numai eu çiCocondy) bieÆii soÆi, alarmaÆi de valeÆi plåtiÆi çi porniÆi în explo-rare cåtre sere, au învåÆat destule despre postura în care meritåadmirat un portocal.

O anumitå perioadå, lumea a continuat så petreacå încîntatå.Fiecare bårbat nimerind, în general, peste fundul dezgolit al alteidoamne decît soÆia sa.

Au trebuit så se scurgå 20 de minute întregi, pînå ce, împre-jurul serelor de portocali, så poÆi jura cå a izbucnit un incendiu.

– Foarte multe doamne au dat atunci dovadå de o voiciunece nu çi-o mai demonstrau deloc în cadrul menajului!

– Le-a våzut tot Parisul cu poponeÆele goale!– Le-au plesnit soÆii cu cataramele peste fund!–Au trecut direct, de la cronica mondenå, la cronica judiciarå!

248DANIELBÅNULESCU

– În patru zile, Robin a onorat 23 de provocåri la duel!!...Fericite çi gureçe.Cotrobåiau så-i arate çi lui gazetele epocii.– Çi încå n-aÆi våzut totul...Doar n-or dori så-mi dezvåluie çi fragmente din „postura

convenabilå ungerii“, gîndi Pinky, simÆindu-se deja emoÆionat.Cocondy båtu din nou, cu graÆie de fetiçcanå, pleoapa.–Cînd am revenit în Æarå çi am observat cå toÆi oamenii

depe-aici îçi spuneau „Pa“, eram convinså cå se gîndeau, cunostalgie, la Paris!...

– Laså, dragå, Parisul nezgîndårit! Dumnealui så-i aråtåmîntîi çi-ntîi testamentul!

Ca usturate c-o nuieluçå de alun, redevenirå serioase çi furårecaptate în vraja principalå: domnul Floyd.

Sparserå formaÆia. Se învîrtirå împrejur ca douå gåini bete.Påråsirå relicvariul (cum numi repede Pinky muzeul lui Robin).Reapårurå în relicvariu. Çoçotirå. Çi, în sfîrçit, modul lor

cardiac de-a acÆiona se limpezi.

Urmåtoarele miçcåri se desfåçurarå ritmic çi eficient, precumdesfåçurarea concomitentå a douå oribile çi sîngerii carpete, pescårile vreunei primåveri judeÆene, asupra cåreia ar plana amenin-Æarea vizitei Comandantului Suprem.

Dupå trei minute, dispozitivul fu refåcut în varietatea sa, cesugera, delicat, o delegaÆie.

Cu un pas înapoi çi Æåcånind trei cupe çi-o fiolå de çampaniepe-un talger cizelat în argint, Cocondy. În avantposturi, susÆinîndo casetå, probabil, din jad, aviatoarea, care nu ezitå så rede-clançeze ostilitåÆile.

– Domnule Floyd, din aceastå clipå, te încunoçtinÆez oficialasupra råspunderii ce îÆi revine. Acesta este testamentul lui PinkRobin Floyd çi foarte probabil, îÆi este adresat!

– Mie? – Da, Aça cred. Aça credem.Floyd primi caseta çi îi pivotå, cu îndemînare, capacul.Era din jad.


Îl scîrbiserå, îl încîntaserå çi acum, din nou, îl scîrbiserå.Urmårea doar cum så le bage adresa sa sub nas, pentru a-çi

încasa cîndva onorariul, çi apoi s-o întindå. Probabil cå profesialui Cocondy era totuçi aceea de a råmîne imperturbabilå.

– Çi aÆi stat mult în Marea Britanie?– Da, aproape în fiecare searå.Cum så se fi låsat, atît de lesne, potolite?Scurmaserå, din råsputeri, dupå acest nou motiv de discuÆie

çi, mai ales, Cocondy tîrî o legåturå de amintiri verzi çi uscate,de-a lungul întregului teritoriu britanic.

Cum a fost de s-a zbenguit ea pe acolo çi cum cråpau Æestelesaxonilor precum coaja de pepene, întorcîndu-se dupå dînsa så osoarbå din priviri, cînd se plimba. UmbreluÆå, pantofiori, tråsuricå,domenii regale ori numai de baroneÆi, escapade la Manchester,Russel Street çi ce-o mai fi spus.

Patricia mai mult asculta, aproba numai cînd nu era cazul, çi,cînd îçi terminå pe trei sferturi Æigara, se înecå îngrozitor.

Azvîrli, în direcÆia unei ipotetice scrumiere, tutunul. Parteacu jar a baghetei çtergînd muchia carafei, se sparse într-un roi descîntei, parte din ele stinse tot de tålpile surorii mai suple, Æîçniteîn picioare çi perorînd:

– Cred cå a sosit timpul... Domnule Pink Floyd, eçti un mareartist!... Singurul lucru pe care nu meritå så-l evit så-l recunosceste cå, într-adevår, eçti un foarte mare artist. Urmeazå-må, te rog,pînå în locul pe care, prin ce-ai compus întreaga dumitale viaÆå,meriÆi så-l vezi!...

Ieçirå prin stînga, un vestiar inofensiv, mic, hazardat, lam-brisat în nuc, mascat cu o perdea cafenie.

Trecurå de respectivul vestiar çi, dupå 3-4 metri, obÆinuråo uçå.

Unul dintre braÆele Patriciei cåzu în caverna poçetei. Seîntoarse de acolo c-o cheie.

Sora cea autoritarå îl privi cu tîlc çi deschise.– Asta ca så nu spui cå nu se întîlneçte artist cu artist!Nu spusese aça ceva. Ar fi fost o tîmpenie. Celålalt artist era, bineînÆeles, Robin.


...Doica mea, Sophia, plinå de iluminare misticå, mai cevade cît un glob electric, avea rigiditatea, ori de cîte ori cådea într-unadin transele sale sacre, de a prezice cå domnul açteptat de mineîçi va face apariÆia în Bucureçti, România!... Închipuieçte-Æi!

...Draga mea Sophia a fost întotdeauna o prezicåtoare excen-tricå. IntuiÆia ei înså a fost întåritå de inima mea, prin minunatadescoperire cå singurele persoane feminine faÆå de care m-amsimÆit, vreodatå, subjugat au fost douå românce.

Cele pe care le ai acum înainte au mers cu graÆia pînåîntr-acolo, încît au acceptat så-mi devinå legatare... Devotatelemele prietene se vor reîntoarce în Æarå... Så cerceteze, så påstreze,så fie de veghe çi så açtepte.“

Patricia încuviinÆå. Excentricul nu exagerase cu nimic.Açteptaserå.– „...Îmi place så må råsfåÆ, mågulindu-må cå acel bårbat va

fi legat de mine çi prin anumite coincidenÆe, care ar putea fi carac-terizate drept frapante... Habar n-am, dar o asemånare fizicå, omodestie bolnåvicioaså, lipsa de temperanÆå în practicarea joculuide golf sau o datå similarå de naçtere pot face parte din puzderiade semne, ce se vor dovedi, oricum de prisos, pentru ochiul înde-lung exersat al nepreÆuitelor mele ocrotitoare...

– Cînd sînteÆi nåscut? întrerupse Cocondy.– De 23 August, råspunse, mult din inerÆia batjocurii, musafirul.– A, nu! Påcat...Sora mai blîndå nu dezarmå, sårind calul.– SimÆiÆi, måcar cå nu vå puteÆi tempera, în legåturå cu prac-

ticarea jocului de golf?Ori se vedea pe chipul lui Pink cå unicele crose pe care pu-

sese mîna fuseserå måturile cu care erau obligaÆi så facå ordine,în curtea atelierului de producÆie, pe vremea liceului.

– „Cicåleala n-a fåcut nicicînd parte dintre punctele meleforte. Chiar dacå ar face, ce-aç avea eu så te învåÆ pe dumneata?!...Singura mea mîngîiere ar fi ca micile mele economii så te eliberezede eventualele dumitale disconforturi pecuniare. DorinÆa çi rugåmin-tea mea cea arzåtoare sunt så accepÆi så devii moçtenitorul meu!!...


Francis Macomber“), tabachera lui Lenin, fotograful lui Alva,cartea de vizitå, însiropatå cu declaraÆii amoroase, aparÆinîndMariei Curie, o listå cu socoteli zilnice a D-nei Stein, monoclulD-lui Joyce, mantaua lui Lindbergh, peruca lui Groucho, carne-Æelul de bal al Lilianei Gish, o eçarfå a Zeldei, cîte çi mai cîte,månuçile de box ale lui Dempsey çi plicul de chibrit, cu care seechilibrau mesele la Cabaretul Voltaire. Pe de o parte, obiecte careapucau umanitatea de bårbie çi-o înfiorau. Pe de alta, cel maijalnic talcioc.

„Cine scotea la antrenament, în fiece dimineaÆå, pålåria depai çi bastonul lui Maurice Chevalier?“ le parodia el, în gînd, pebåtrîne.

„Gåinii acesteia tuciurii cine i-a smuls toate penele, minuscele din fund, pînå cînd a devenit såraca oråtanie Joséphine Baker?

Pe Winston Churchill cine încerca, în fiecare weekend, så-lînveÆe (fårå succes) subjonctivul limbii engleze, çi nu dezarma,chiar dacå se gîndea cå pungaçul ar putea lua, peste un timp,Premiul Nobel?“

– Nu gåseçti uluitor cå, dupå un om de talia lui, nu a råmasnici måcar o cravatå?

– Într-adevår.– ÎÆi spun eu, erau roze.– Erau ele roze. Dar aveau çi-un tupeu...– Cine, dragå? Eu vorbeam de cravate. Cine aveau un tupeu?– Credeam cå-i deståinui despre adulterinele acelea, de care

a rîs tot Parisul. Biata Charlotte. Îngîmfata Fanchette. Ernestine...Ce ruçine au putut så påtimeascå atunci...

– Ce-au påÆit?– Spune-i tu!– De ce eu? Povesteçte tu!– Niçte aça-zise doamne...– Niçte aça-zise prefåcute... Din aça-zisa societate înaltå, pe

care, la o aniversare de-a lui, Robin, jucîndu-le un renghi, le-aantrenat în cea mai imposibilå situaÆie din lume.

– Habar n-ai så-i zici! Laså-må pe mine... Dupå miezulnopÆii, çtrengarul s-a insinuat pe lîngå fiecare din cele 28 de


Habar n-avea el ce-i åla jad.Înåuntru, çedeau, întinse pe burtå, douå plicuri.– Întîi scrisoarea!Amîndouå erau scrisori, amîndouå erau plicuri.Îl extrase pe primul, cel cu pîntecul mai supt, folosind douå

degete, învîrtindu-l pe toate pårÆile çi luînd notå cå era sigilat.– Så-l desfac?– Evident. Ar fi foarte dificil de citit nedesfåcut. Primi un cuÆitaç çi îi trecu lama pe sub sigiliu. Sigilii mai

våzuse doar în pozele din „Magazin istoric“. Acum fårîmiÆaaievea unul.

Sigiliul era roz, plicul roz, hîrtia care scåpå din vizuina pli-cului era rozå çi, pentru a frînge pe genunchi monotonia în douå,ca pe-o pisicå, scrisul conÆinut era plin de-o puzderie de fente,ce nu çi le putea permite decît un maniac ce pierduse deceniiîntregi cu studiul caligrafiei çi care folosise, culmea rafinamen-tului, un toc cu cernealå violetå.

– Citeçte!– „Dragå amice...“ BineînÆeles, in English. Cam aça.Alesese strategia de a parcurge întîi în gînd cîte-o frazå

saxonå, reproducînd-o apoi, cu voce scåzutå, în spiritul armo-nioasei çi savuroasei noastre limbe materne.

– Cum i-ai zis? întrebå calmå aviatoarea.– „NepreÆuite amic...“ îçi continuå cu inocenÆå traducerea

Pinky.„Intuiesc... cå n-o så-Æi fie prea greu så må... „de-a må...“

Ceînseamnå „to graduate“?– Motiva, absolvi.– Aha... De asemenea, licenÆiat. „De a må absolvi de lipsa

depoliteÆe de-a nu-Æi putea strînge, acum sau în viitor, vrednicamînå.“

– Vai de capul tåu! Eçti papuaç råu. Citeçte tu, Cocondy... Måmir cå n-ai tradus probabilul „Dear Sir“, în dialect de apaç, prin„Barosane“.

250DANIELBÅNULESCU

Camera, lungå çi strîmtå, semåna c-un nåvod cufundat înviaÆa lui Robin. Tras afarå, de ochiurile lui råmåseserå agåÆatealge, çosete, poze de buletin, rufårie.

La o primå vedere, pråvålia avea, pe jumåtate, deltoizi demuzeu. Pe trei sferturi, pectorali de cavou.

Pe peretele opus uçii, un çemineu fusese distribuit în rolulunui altar, suspendînd pe pervazul såu, marmoreean çi subÆire,imaginea unui Robin cooptat în nu se çtia care for, mai emoÆionattotuçi de cele douå sfeçnice din bronz, grele cît niçte coçciuge, dindreapta çi stînga, decît de diploma çi cocarda cu care-l împropie-tåreau o tagmå de moçi.

Deasupra fotografiei înråmatå çi ea, linså çi ea de o limbå latåde sticlå, amestecînd ritualurile ortodox çi catolic, mucåia ocandelå albåstruie, iar pe placa unui scrin, cu toracele çi sertå-raçele laterale ondulate çi bombate, într-un vas de argint cumanufacturå orientalå, mocnea tåmîie!...

Pe pereÆi, dar çi prin cavitåÆile întredeschise ale unor piese demobilier cu anatomii çi elongaÆii elucubrante, articole salvatedin presa timpului, poezii çi cåmåçi, pistoalele de duel, trofeelede vînåtoare çi pieptarul de scrimå, fotografii din albume, halatul,teancuri din, probabil, bogata corespondenÆå, semnåtura, foto-grafiatå, måritå çi expuså precum un afiç, actele, pantalonii, fileulcu ajutorul cåruia îçi întreÆinea, în cursul nopÆii, desenul fiorosal muståÆii, sigiliul personal, seturi desperecheate de volume çi,din nou, mobilier çtirbit de birou, o vîslå, o canoe piticå, camerede biciclete uzate çi Pinky se açteptå ca, desfåcîndu-se colÆurileunei broboade de pluç, så i se arate, provenind de la Robin, fieçi-un cartilagiu, måcar o vertebrå, în sfîrçit, o bucatå de os.

Nu i se aratå nici un os.În schimb, i se trecu pe sub nas pålåria, celebra pierdutå,

borsalina, cea cu panglicå roz, molfåitå discret de colÆul murdaral timpului, cåptuçitå încå în interior cu micuÆe hîrtii, obiect ce seprocopsise, între timp, cu numele de OliÆa de noapte a lui Tzara.

Dintr-o ladå de zestre, cufår fårå fund, furå pescuite ca dintr-ofîntînå çi împinse sub lupa atenÆiei lui, carabina lui Hemingway(aceea despre care ar fi venit vorba în „Scurta viaÆå fericitå a lui


– „Dear Sir“, lecturå maleabilå sora cea blîndå, dupå ce-çipotrivi la picior, ca pe o armå, çampania, tava çi menajeria desticlå.

– Laså asta. N-ai auzit?! Barosane... Såri direct la cel de-aldoilea paragraf.

– „În pierderea de perspectivå, ce caracterizeazå vagabon-dajul erotic al oricårui bårbat, vine o vreme...“

– Nu-l låsa så fie banal. Vremea aia a çi venit. Taie-l. O så-lînvåÆåm mai tîrziu pe de rost... Mutå-te la pasajele care-l privescexclusiv pe invitat.

Pufoasa, spongioasa doamnå parcurse, bolborosind, snopuride rînduri çi gliså douå file.

Nerelevant.Pinky se clarificå totuçi cå Robin era un pic prea prolix

pentru un dadaist. – „CredinÆa mea este cå, dupå mine, destinul va isca un foarte

mare artist, de o facturå cu totul controversabilå... Ceea ce scriuacum, este, la rîndul såu, controversabil...

Viitorul profet al Artei ce-l... trîmbiÆez eu, va fi, desigur, unadupå alta: Strålucitor. Desåvîrçit. Modest. Fantast. Ininteligibil înuçurinÆa sa. Posibil de a fi tras, de cåtre critica rigidå çi acefalå,din vremea sa, prin Æårîna amarå a batjocurii... PuÆini vor înÆelegecå darul cu care va fi... marcat acel domn... va produce o mutaÆie...finalå în lumea sleitå a creatorilor de Artå...

Omului despre care vorbesc i se va oferi darul de a crea Artåaça cum respirå. Nu çtiu exact... în ce direcÆie se vor... cristalizamanifestårile lui, dar el va face artå chiar çi prin simpla luiprezenÆå.“

„Bårbatul acela va fi mai curînd o femeie“, låså loc, înmonologul interior, vigurosului såu bun simÆ, Pinky.

– Nu spunea: „Fetelor, dupå mine se va ridica cineva cåruiaeu nu-s vrednic nici så-i dezleg çireturile încålÆårilor.“

– Asta nu-i o melodie compuså de Pink Floyd. Asta-i omelodie compuså de Ioan Botezåtorul.

– „Întrebarea era în ce loc existau cele mai mari çanse de aapårea acel om...


Nu va avea pentru cine.Undeva, zeflemitor, pe un nor, va sta Papa Secund çi tot ceea

ce îi va trimite, drept ajutor, în gamelå, va semåna cu un Æîrîit deurinå într-un lighean ciuruit.

– Ce autoritåÆi? Astea d-aia sînt autoritåÆi, ca så nu poatåsåvinå... Ce så mai deranjåm atîta mîndreÆe de procurori çiatîtaamar de miliÆie?! Au çi ele, såracele, treabå acolo, la ele,acolo-ça!...

Çi se uitå la båtrîne så se convingå dacå glumeau. Nu. Çi abia atunci se gîndi la cubajul enorm de påmînt ce trebuia

escavat, cu lopata, într-o singurå zi, de cåtre un singur deÆinutçi, din nou, se uitå la båtrîne.

Nu. Nu glumeau.Çi iar se gîndi, în ordine de data aceasta, ca çi cum ar fi trebuit

så înghesuie totul pe singura carte poçtalå pe care Æi-o îngåduiauåçtia s-o expediezi, o datå pe an, de la pîrnaie.

Întîi la pårinÆi.Apoi la discurile lui.Çi, în fine, ca desert, se gîndi çi la Andra. Pe ea cine s-o mai

Æinå în facultate? Led Zeppelin?!– AscultaÆi-må pe mine! Mai låsaÆi-le încolo de autoritåÆi.

Ståm cu ele mereu în legåturå çi, dacå sînt cuminÆi, le chemåmaltådatå!...

Båtrînele se foirå uçor consternate. Uitîndu-se de data aceasta,dînsele la el, så vadå dacå glumeçte. Patricia, nelåsînd så-i treacå,nici acum, degeaba apele pe la moarå, examinîndu-l ca pe unmicroorganism çi tråsnindu-l, cînd se açtepta mai puÆin, cu copitaei verbalå.

– Tinere, în orice stat, un testament, autentificat de un stat,(oricît Æi s-ar pårea de nårod) e legat, din påcate, de statul res-pectiv. Aça cå, deçi mulÆi nu-çi fac vreun hobby din buna creçtere,de autoritåÆi este deseori nevoie... Este ora 20,05... Nu garantezpentru procurori. Må îndoiesc înså, de pildå, ca, la ora aceasta,

260DANIELBÅNULESCU

funcÆionare Æåcånite, nu izbutise så plåteascå, în avans, çi abona-mentul Radio-TV.

Aduse vorba asupra unei liste cuprinzînd persoane distinseçi extrem de respectabile, domiciliind în Regatul Unit çi cårora,o datå reîntîlnite, în opinia sa, n-ar trebui så li se opreascå salutullor, al ambelor surori Stamatescu.

Despåturi cu distincÆie pomelnicul. Citi, cu apretatå dicÆie,o toropitoare serie de nume, golite parcå, într-un chip ciudat, denobleÆele lor çi, cu atît mai mult, neimpunîndu-se memoriei luiPink Floyd prin ceva.

– Sir Keith Sinclair Allingworth!...– Desigur, desigur, admise, atentå çi copleçitå, Cocondy.– Sir Darryl Orson Ansermet...– Nu våd cum ar fi putut fi uitat.– Sir Andrew Gover Bret...– Eu, la domnia sa m-aç fi gîndit de prima datå.– Sir Walther Jeb Callaghan. Dacå mai tråieçte...– Tråieçte. Tråieçte... N-ai spus chiar deunåzi cå i-ai recu-

noscut numele într-unul dintre buletinele acelea de çtiri, emise peunde scurte, în limba spaniolå?!

– Dacå n-o fi vreun nepot... Dacå n-o fi fost introdus într-unadintre acele råstålmåciri oribile despre rolul jucat de såracul Jeb,în cel de al doilea råzboi mondial... În sfîrçit, Sir Oscar BuddFinney...

– æi-a scris. Atrebuit så dai declaraÆii, la Ministerul Aface-rilor Stråine, din ce motive Æi-a scris.

– Sir Arthur Horace Forel...–Sir Arthur Horace Forel, se mulÆumi så-çi notifice supu-

nerea sora cea trupeçå.– Sir Tyler Archibald Hecht...– Sir Tyler Archibald Hecht.– Sir Cameron Harold Gus Ingram...– Sir Cameron Harold Gus Ingram.Pe la a optsprezecea persoanå, scrutînd foaia ca çi cum ar

fidescoperit caligrafia çtearså ori greçit întocmitå a unui nume,Patricia se opri din citit, se clåtinå, de douå ori, pe scaunul grifonat


– Era un tînår extrem de såritor çi înzestrat, înalt, cam la unmetru optzeci, practicînd o excelentå artå de comportare în socie-tate, cam de aceeaçi vîrstå cu dumneata çi semånîndu-Æi aproapeperfect...

– Aprofundase çi domnul Patrick limba englezå, la acelaçicolegiu radiofonic? (Iatå cå, în conversaÆie, debutase un al nu çtiucîtelea domn, domnul Patrik)

Aprofundase. Cu vremea înså, cunoçtinÆele lingvistice neîn-trebuinÆate se atrofiaserå.

Dupå cel de-al doilea råzboi mondial, în vreme ce ele s-aureîntors în Æarå, lumea bunå nu çtia cum så mai treacå, în sensopus, graniÆa.

Se çoptea cå bolçevicii lui Volodea ar cåuta så capteze, çiaici, prin forÆå, puterea. Cå n-ar fi fost decît pe faÆå subjugaÆi dedistincÆia çi nobleÆea familiilor cu educaÆie. Totuçi, ele se repatria-serå cu inima uçoarå, pentru cå Robin le încredinÆase crucialamisiune de a-i împlini testamentul. Patrick era vlåstarul unei veri-çoare, stinså la capåtul unei drame pasionale. Ele îl luaserå peorfan sub ocrotirea lor. Dar vremurile se schimbaserå. Studiulprotejatului lor fu dedicat, treptat, altor limbi.

– Trecuse råzboiul al doilea. Patrick se transformase într-untînår pe cinste. Singurul såu dezavantaj era c-a fåcut parte dingeneraÆia care a fost obligatå så înveÆe limba ruså, cîntînd. Defericire, pe toate stråduÆele, lumea mårçåluia çi cînta.

Patrick se pricepea foarte bine çi la limbi stråine çi la cîntat.Au venit de l-au luat într-o noapte, minunîndu-se de toate

înclinaÆiile lui, niçte domni foarte simpatici, într-o maçinå... Dupåpatru ani, aceiaçi domni au revenit, în acelaçi mijloc de locomoÆie,çi tot cåtre searå.

Au tropåit stingheriÆi în antreu çi ne-au spus:– Doamnelor, sîntem de-a dreptul distruçi! Va trebui så ne

semnaÆi niçte acte. – Nu credem cå vom semna nimic.– Trebuie så semnaÆi!Çi au scos, disperaÆi, niçte pistoale, dîndu-ne de înÆeles cå,

dacå noi nu vom semna, dumnealor se vor sinucide.


– Te rugåm. Te rog så stai mai mult pe acaså în viitoareasåptåmînå... Ne-ai îndatora dacå Pink Floyd nu ar påråsi Bucu-reçtiul în urmåtoarele 8-10 zile...

– Nu-l va påråsi. De data aceasta, plecå singur fruntea çi se låså sårutat.În buzunarul gecii, aça cum îi prevestise Rolling Stones, simÆi

cum îi fu introdus un plic. Îçi agåÆå geanta, cu o parte a maldåruluide aparaturå, pe umår çi, în urma sa, uça apartamentului închi-zîndu-se, se trezi în întuneric.

Nu bîjbîi inutil în cåutarea comutatorului luminii, de pe holulmicului bloc. Ci, descoperind, pe pipåite, balustrada scårii melcate,coborî încetiçor, punînd cîte-un picior înaintea altuia, pe trepteleinegale, cu suficientå atenÆie.

Se gîndi cå miezul nopÆii zburase de mult, bånuind cå eraora 2.

Pe ultimele trepte înså, fu izbit violent de-o mogîldeaÆå –beÆivan probabil – care-l pîndise, posibil, din beznå çi care-l buçide-un perete împodobindu-i beregata cu tåiçul unui cuÆit, cu care-lîmpungea, destul de convingåtor, în pieliÆa tresåltîndå a måruluilui Adam.

Îçi imaginå fulgeråtor dacå beÆivanul o så se descurce, deacum, cu pedalele sale acustice, cu perdelele lui de fum, cu proiec-torul çi cu mixerul lui cu 24 de canale, pe care, instinctiv, çi leacoperise cu cotul.

Çi îçi råspunse cå da. Chiar de nu va cînta cine çtie ce muzicåfainå, alcoolistul mulÆumitor o så se descurce.

O så capete pe ele bani buni.Spre continua lui surprindere, neînfigîndu-se la bani sau la

scule, beÆivanul se rezumå înså doar så-l tråzneascå nåucitor cucåpåÆîna în gurå.

Çi-n deruta totalå produså de plesniturå, mai simÆi, totuçi,cum imbecilul îi decupeazå, dintr-o singurå miçcare, cu tåiçul,sfîrcul urechii, stîngi.

Cum îi furå, ca pe cine çtie ce comoarå, cerceluçul de carneal urechii în palmå. Çi cum o tuleçte, cu o parte importantå aurechii sale de Pink Floyd, din scara întunericitå a vilei, låsînd


pe maså, cînd vreuna, cînd alta dintre acele arme de foc cu careîi apåreau pe constructori, de sålbåticiuni...

Båtrînele doamne suspinau încetiçor. Se crease din nou oatmosferå intimå, plåcutå. Tartinele. Gheata. SuferinÆa nemeritatå,discretå çi digeratå. ViaÆa ca un puseu de nobleÆe. Cu geneleînrourate çi pumniçorii încleçtaÆi, dar împingînd decenÆa pînåîntr-acolo încît så nu înÆeleagå cå cineva îçi dorise, atît de mult,så le vadå nimicite.

– Ah, ar fi fost o adevåratå binecuvîntare så se fi aflat bietulPatrick, acum çi aici! El poseda o fermecåtoare uçurinÆå de a des-cîlci afacerile administrative çi s-ar fi descurcat el cu autoritåÆile.

– Da... Da... (Pinky îçi schimbå poziÆia coatelor de pe maså.Se trezi dintr-un vis.) Båiat bun. Acela, despre care povesteaÆi,se numeçte lagår... Care autoritåÆi?

– Påi, de la PoliÆie. De la Consiliul de Miniçtri. De la Consi-liul de Stat... Cocondy a întocmit o listå... De la Marea AdunareNaÆionalå, bîr, nu se numeçte aça, acum, Parlamentul?! De lamuzee...

– DirecÆia Patrimoniu, din Consiliul EducaÆiei çi... Nu maiçtiu, dragå.

– Muzee. AGERPRES. O agenÆie internaÆionalå de preså.Am zis Ambasada Regalå Britanicå... De nu mai çtiu eu unde çide la unul din ziare... Chiar dacå o fi el chiar çi Scînteia... Numaicafea am comandat zece kilograme.

– Ce så caute toÆi åçtia aici?–Påi, mîine, oficial, nu se cuvine så bem çampanie, cînd

vafiså deschidem testamentul? Fiind o reuninune memorialå,båuturile spirtoase se potrivesc cu testamentul mai puÆin decîts-arcrede...

Brusc, Pinky, a cårui activitate profesionalå se desfåçura înstrictå clandestinitate çi, care, tot oficial, în faÆa dictaturii proleta-riatului, era un parazit, se våzu pe sine împachetat, amendat çivårsat la puçcårie.

Priponit cu braÆele la spate de un par, undeva, într-o curteinterioarå, uitat de contemporani, va sta în çezut çi va cînta folo-sindu-se de degetele de la picioare, la o gamelå.


çi cåzu, ca çi cum o scîndurå s-ar fi desprins dintr-un decor, pråbu-çindu-se cåtre påmînt, potrivit de repede çi înålÆînd, în momentulizbirii, tot praful jur-împrejur.

Cåzu chircitå, påstrînd poziÆia în care, c-o secundå înainte,fusese açezatå la masa elipsoidalå. Coate înaintate, aça cum fuseseråfolosite la susÆinerea hîrtiei, despårÆite, între ele, la distanÆa de-unpumn. Hîrtia, ocrotitå pe jumåtate de calota unghiilor. Picioarele,imitînd unghiul drept al scaunului. ÎnÆepenite çi împotmolite îndantelå.

Bårbatul Æîçni s-o pescuiascå de-un umår. Dar braÆul, pornitla timp, al unei Cocondy acum mai curînd tulburatå decît îngro-zitå, i se açternu peste încheietura palmei çi îl dezmetici din elan.

–Hai så n-o atingem!... Hai så n-o importunåm cu nici måcarvreun cuvînt!... Nimeni nu trebuie deranjat în asemenea momente!...

Adåugå totuçi (cu ochii, pe covor, la sorå-sa, care începuseså se descovoaie milimetru cu milimetru) cå grija de o viaÆå aPatriciei era cå, dacå tot trebuia så-çi dea duhul, atunci måcar eramusai så apuce så çi-l dea dintr-o poziÆie de bunå convenienÆå.

Lîngå ei, pe tåcute, Patricia izbutise så-çi retragå doi centi-metri una dintre glezne. În foçnetul, ca de sare, al dantelelor. Îngîlgîitul de nåduçalå al fiecårui por.

Dupå cinci minute de sforÆare çi chin, era din nou la orizon-talå, dreaptå, cu spinarea întoarså în sus, nasul în scama covoruluiçi toate extremitåÆile înainte caraghios împråçtiate în cådere, acumaduse acaså.

Îçi îngåduia un repaus.Mai ales acum, Cocondy nu i-ar fi permis, în ruptul capului,

lui Pink s-o ajute.– Am venit s-o îmbåiez pe doamna Patricia! mormåi o femeie

çtearså, fårå vîrstå, aproape fårå chip (în nici un caz c-o mutråde cosmeticianå sau maseozå), care ciocånise la uçå çi cåreia Pink,ca prin somn, îi descuiase.

Spusese s-o îmbåieze, nu s-o spele. Asta avea gînduri mari.Vorbise ca despre un bebeluç. Sau vorbise ca despre un båtrîn

infirm, neajutorat.

270DANIELBÅNULESCU

Atunci am înÆeles fulgeråtor cå nepotului nostru i se întîm-plase o nenorocire. În momentul în care ne-au aråtat o gheatå, obluzå çi-o iconiÆå pictatå pe-o coajå de pîine, am plîns.

Atunci dînçii, manieraÆi, au încercat så ne mîngîie çi, dupå cei-am plasat chiar la måsuÆa aceasta çi i-am servit cu cafele, auînceput så povesteascå:

– Doamnelor, vå declaråm sincer! Chiar de cînd l-am luatpe nepotul dumneavoastrå la noi, am simÆit cå fåcusem o treabåfoarte bunå... Era o fire deschiså. Cu pårul ca spicul grîului. Cuochii albaçtri, cinstiÆi. L-am plåcut imediat... Avea çi un numefoarte frumos.

De cînd l-am luat între noi, cåpåtasem cumva simÆåmîntulcå, tot strigîndu-l „Patrick!“, „Patrick!“, servim Patria. Îl dusesemîn sînul naturii, într-un loc de care era tare mulÆumit, lîngå omulÆime de oameni foarte fini. Le ståtea foarte bine împreunåacolo. Se îmboldeau unul pe altul, întrecîndu-se la umplutul çicåratul roabelor cu påmînt...

– I-am tratat, în acea searå, cu tot ce-am avut mai de preÆ,pe vestitorii nefericirii noastre. Le-a plåcut, çi-au pitit revolverelela loc çi ne-au mårturisit cå ei ar fi avut încå multå nevoie de el...Acum, cå se întîmplase aça, nu çtiau cum au så se descurce.

Îl sfåtuiserå de multe ori så nu se sforÆeze. Construiserå peacolo, de unde veneau ei, nu çtiu ce, un canal de promenadå...legînd undele Dunårii cu cele ale Mårii Negre, printr-o variantåmai civilizatå... o scurtåturå. Çi tînårului, avînd manifeståri preaconçtiincioase, nu i-a plåcut cum a ieçit.

Într-o searå, ostenit çi descurajat, Patrick s-a urcat pe untaluz de påmînt înalt pîn’ la cer çi a privit, timp îndelungat, laconstrucÆia aceea.

A våzut el cå nu-i ieçise prea bine çi s-a mîhnit în sufletul lui.De disperare, çi-a dat apoi drumul din vîrful turnului de påmîntçi, pînå jos, a pierit de inimå rea...

Så vå aråtåm gheata, insistau, zdruncinaÆi, cei care ne transmi-seserå condoleanÆele, uitînd mereu cå ne înmînaserå deja obiectelesalvate. Scotocindu-se jenaÆi prin mantalele de piele... Çi açezînd,


Pinky îi deschise, încuie uça în urma ei, pivotå uçor pentrua o låsa så i-o ia înainte pe nou venita cu aspect de servitoare, dar,cînd dådu så se întoarcå în salon, se lovi o clipå de trupul ei, råmasblocat în rama celei de-a doua uçi, într-un moment de contemplarea ceea ce i se desfåçura înainte.

De douå ori mai înalt, Pinky îi privi peste umår.Înaintarå apoi amîndoi, el çi umila vizitatoare, oprindu-se

la o distanÆå respectuoaså.În mijlocul salonului, Cocondy, çi ea în picioare, c-o lumî-

nare aprinså în mîini, fåcea de gardå lîngå trupul sorå-sii, golitde viaÆå, nemaiînvîltorat sub nici o respirare çi împietrit în cea maifrumoaså figurå de balet pe care o realizase vreodatå o muribundå.

Patricia murise lipitå de covor.Într-un ultim gest de extravaganÆå. Dupå ce-çi culesese toate

extremitåÆile înapoi. Deschizîndu-se la loc ca o floare. Zburlin-du-çi savant cutele rochiei, într-o artezianå de dantele, plutind lalimita legilor fizicii... Çi imprimîndu-çi propriului corp o posturåciudatå, rafinat curbatå, aplecatå graÆios înainte.

De parcå ar fi avut de oferit cuiva, duh, spirit, particulå depraf, navigînd prin încåpere, hîrtia netezitå dintre degetele ei, cape-o variantå esenÆializatå a unui buchet de flori...

– E reverenÆa ei preferatå... cu care a debutat în societate, în1917, la Grenoble... Îi acorda întîietate chiar çi faÆå de cea pe carea desfåçurat-o în 1919. Cînd a fost, pentru întîiaçi datå, prezentatåReginei Marii Britanii...

Pink Floyd fu sfåtuit discret så se retragå pentru acea noapte.Ca bårbat, nu era cea mai potrivitå persoanå pentru urmå-

toarele douå-trei ore.Abia cåtre dimineaÆå, în loc de reprezentantul Guvernului

MaieståÆii Sale, cel al Consiliului de Miniçtri român çi cel alPatrimoniului NaÆional, urmau så-çi facå apariÆia amploaiaÆi aiPoliÆiei, ai Procuraturii çi ai Morgii. De sosit, aveau så soseascåçi cei dintîi, implicaÆi în procedura transferului moçtenirii, avînda face faÆå totuçi mai întîi çi carantinei de 3-4 zile a unui doliu.


coatele, nu se pocneau. Apoi, cu nesfîrçitå bunåtate, îçi revårsau,din nou, atenÆiile, cåtre dînsul. Çi, deçi cåutå så se lase, în cît maimulte rînduri, pe spate, observå cå nu-i mai slujea la nimic.

– Dumnezeule! Dar dumneata chiar nu ne crezi în stare så nedåm, cît de cît, seama ce ai cîntat?

Aça çi era. Cîntase Pink Floyd. Pretindea cå-i Pink Floyd. Dece n-ar fi Pink Floyd?

În halucinaÆiile ce i se perindau cu viteza luminii prin minte,drumul pe care, din cînd în cînd, era paraçutat, se fåcea cå eraîntortocheat, pisica gålbuie, calul bålÆat, iar împåråÆia verde.

De la feråstruica penitenciarului în care erau colecÆionaÆi toÆicretinii care, ieçind în evidenÆå, cålcau pe båtåturi statul (meritînddeci så fie azvîrliÆi, ca niçte låturi, în penitenciar), singura vege-taÆie întrezåritå de Pinky era fata împåratului verde.

Unicul petec de cer era, normal, fata împåratului albastru.Iar singura creaturå care se învrednicea ca, din cînd în cînd,

så i se cocoaÆe pe genunchi era, bineînÆeles, odrasla împåratuluiportocaliu. Perversa asta micå i se zvîrcolea çi-acum în spinare,cåuta så-l cuprindå cu degetele de moçtenire çi, sesizîndu-le tîrziupe cele douå båtrîne, li se adreså çi lor, cu un glas gros, incredibilde gros:

– Dar voi... adicå dumneavoastrå... Douå båtrîne atît depiçichere çi fårå minte... N-o så fiÆi niciodatå în cunoçtinÆå decauzå... asupra identitåÆii mele çi-a lui Pinky...

Femeile zîmbirå înveselite çi açteptarå. Înregistraserå cå tra-verseazå o crizå.

Trecu un minut, trecurå douå.De asta erau ele, minutele, fåcute så treacå, dar chestia asta

cu trecutul iatå cå se întîmpla acum tare încet.Mai trecu un minut, cufundînd doamnele într-o gîndire pro-

fundå çi, deodatå, glasul Patriciei îl electrocutå:– Nu zåu? Deci habar n-aveam, nu te cunoaçtem!... Nu e

numele tåu, în acte, Sergiu S. Måråcine?! E adevårat. Nici cît unvîrf de unghie, nu te çtim... Påi nu Æi-a fost Æie diriginte ConÆescu?

– ...ConÆescu?

264DANIELBÅNULESCU

– Domnul ConÆescu! Din clasa întîia, din primul trimestru,15 septembrie. Çi pînå în clasa a patra, pîn’la sfîrçit... DomnulConÆescu a fost primul care te-a remarcat çi-a açezat asupra taplasa pentru fluturii rari... Ne istorisea cu emoÆie fiecare fleacdespre tine çi, dacå îÆi mai aminteçti, într-un decembrie...

– 21 decembrie 1974...– Exact, era în preajma Cråciunului. Te-a çi adus în vizitå

la mine acaså. Aici. Nu te cunoaçtem. Am stat, am conversat,cuiva priceput såreai în ochi cå posezi ceva neobiçnuit... În rest,am aflat cå-Æi plac dulciurile, dar cå nu te pråpådeçti cu iubireapentru plutonieri. ÎÆi aplicase o corecÆie corporalå unul, fiindcå,tocmai în a patra zi de çcoalå, îÆi trîntisei în fund, cu un pumn bineÆintit, un coleg de generalå, îl apucasei de o gheatå çi-l tîrai, într-unadevårat extaz, prin pulberea trotuarului din faÆa çcolii. MiliÆianulse fîÆîia pe acolo çi, cînd a våzut ce bine te simÆi, nu s-a mai pututînfrîna çi s-a gîndit så te urecheze.

– Eu?... Så må urecheze pe mine?– Da, çi-n ziua aceea nu dådeai semne c-ai så uiÆi... În chip

firesc, în locuinÆa noastrå ai fost mai tare absorbit de un mag-netofon „Unitra“ çi de un pick-up „Belcanto“, decît de ambalajelecadourilor çi de globurile ce împodobeau pomul de Cråciun. Darnoi nu Æi-am dåruit decît o påpuçå, o acadea çi-o tamburinå. Dupåmulte parlamentåri, ne-ai fåcut favoarea de-a accepta doar påpuçaçi acadeaua.

Pretindeai cå, dacå te vei duce totuçi så colinzi, n-o så ai înnici un caz nevoie de tamburinå, precum Æiganii... Cu anii, conti-nuam så ne desfåtåm cu o groazå de amånunte privitoare la tine.Nu cred så fi ratat ceva, cît de cît important, laudativ ori compro-miÆåtor, în legåturå cu tine...

– Çi... despre Antoaneta?– Mai ales despre Antoaneta, domnule Floyd.(Sårise sorå-sa, doamna cea pufoaså.)– Atrebuit så contribuim c-o iubitoare mînå de ajutor la tot

ceea ce s-a petrecut cu avortul.– ...Îi fåcuseçi rost de pastile. Vasodilatatoare. Vasodevasta-

toare. Çi mizerii dintr-astea... Ea ståtea de çase ore în baia fierbinte,


reprezentantul guvernului MaieståÆii Sale, så zboare, în alt chip,decît politicos spre Bucureçti...

Nimeni nu pune reprezentanÆii britanici pe drumuri degeaba!– Cum så zboare spre Bucureçti?– Zboarå. Uite aça. L-am încunoçtiinÆat.– Çase luni de zile, patru notari din cele douå state de origine,

ce au devenit pårÆi garante ale transferelor testamentare. Patrickfiind, din nenorocire, absent, nu puteai så te joci. Oricum ar fi fostrecomandaÆi juriçti, de o competenÆå deasupra oricårei discuÆii.Fiind vorba de sume importante, domni de toatå lauda s-au ocupatde preliminariile acestei puneri în posesie.

– Tinere, în linii mari, averea Casei Floyd e evaluatå la circatrei la sutå din Produsul Brut mediu al României...

Aha. Asta da.Asta înÆelegea. DefiniÆia Produsului Brut måcar o çtia pe de

rost. Într-a zecea, în fiecare trimestru, inclusiv toamna, råmåsesecorigent la materia „CunoçtinÆe economice çi sociale“. Tocise varaîntreagå. Încasase acaså caftealå. Çi uite cå çi-acum, cînd se simÆeadeprimat sau debutonat, era de ajuns så-çi reaminteascå una dintreacele scîrboase formule ori definiÆia Produsului Brut. Çi stareasa de spirit se ameliora biniçor.

– Atunci telegrafiaÆi-le så se întoarcå acaså! SpuneÆi-le cå s-astrecurat pe undeva o greçealå! Cå, în loc de whisky, s-a împache-tat basamac... Cå nu v-aÆi hotårît încå. Çi cå, deçi uneori, muzicamea e divinå, alteori, habar n-am så iau nota mi minor... Cå n-aÆistudiat încå problema, ar mai fi douå faÆete çi, dupå aia, o så letelegrafiaÆi din nou!... În sfîrçit, vedeÆi ce le spuneÆi.

– Domnule, chiar çi subtilitåÆii çi simÆului umorului englezescli se pune o limitå. Pînå la un punct. DoriÆi så ne comunicaÆicumva cå vå îndoiÆi de capacitåÆile dumneavoastrå?

– Ei da, exact, asta doresc så comunic! Må cam îndoiesc decapacitåÆile mele. Ce nenorocire este så te îndoieçti? Çi ce maredefect e så råmîi, un pic, modest?


gloduroase, aproape propovåduite, în spectacolele ei, de cåtredirectoarea çcolii de Balet rusesc, Lubow Egorova...

Cåinarå, nu s-a înÆeles bine din care motiv, o expoziÆie vernisatå,în toamna anului 1921, la galeria Rosenberg, deçi cuprinseseacceptabile pînze, semnate Bracque, Picasso, Gris. Forfecarå multprea elocventa pasiune (deçånÆatå çi masochistå) pentru colecÆiasa de arici, a principesei Clara de Polignac, prietenå modestå çirezervatå cîndva, nimeni altcineva, mai tîrziu, decît moçtenitoareaînfumuratå a Imperiului maçinilor de cusut Singer.

Dupå care, direct de la cortina çi costumele pictate special,la sfîrçitul anului 1923, de cåtre Fernando Leger, pentru specta-colul „Facerea lumii“, al Baletului suedez, sora cea suplå translatåconversaÆia abrupt, la timpul prezent, spre congelatorul gemîndde pipote çi gheare de pui, aparÆinînd doamnei Andronache. Vamanifesta Cocondy o minimå deçteptåciune în comerÆul tradiÆio-nal, dar uneori nociv, cu întreprinzåtoarea vecinå?!...

Doamna Andronache era o persoanå mårunÆicå, destul de înetate çi agreabilå, rotunjindu-çi veniturile, vînzînd locuri avantajoasela cozile la alimente la care se açeza, de cu seara, pe scåunelul eirabatabil cu trei picioare. Uneori, cînd îçi descoperea un spaÆiuneocupat în congelator, doamna Andronache se înfigea chiar eala produs, recomercializîndu-l apoi, cu un comision moderat,într-un circuit select de familii, circuit cåruia îi aparÆineau çi suro-rile Stamatescu.

Acum înså radiatorul congelatorului doamnei Andronachese defectase.

Çi Patricia o consilie pe Cocondy så evite o vreme så facåtîrguielile dintre puii putreziÆi ai vecinei, pînå ce doamna Andro-nache se va hotårî så-çi arunce la pubelå întregul stoc, înverzitde stîrvuri. Cocondy trebuind deci så se aprovizioneze, mai curînd,de la doamna Belisarie çi limitîndu-se la a o sprijini pe doamnaAndronache prin mici împrumuturi.

Patricia afirmå cå plåtise energia electricå pe acest trimestru. Patricia spuse cå achitase telefonul.Patricia nu ascunse cå, deçi achitase administraÆia, depla-

sîndu-se personal pînå la Oficiul poçtal din Vitan, din pricina unei


priveascå la soare!“ Cine a scris în „Rolling Stones“ cå eçti pestepoate de strålucitor? Noi?

– Doamnå, eu unul nu...– Nici noi. Nu vå pripiÆi çi mai gîndiÆi-vå puÆin! „IniÆiind o

mutaÆie în interiorul Artei“... „Creînd Artå aça cum respirå.“...Parcå aça am citit. Dar aÆi våzut çi dumneavoastrå ce muzicå aÆiputut produce cu mîinile aproape goale. „Semne aleatorii, nåscîndînså anumite coincidenÆe frapante“. Despre coincidenÆa de numece mai så vorbim...

– În plus, recunoaçte cinstit, nu ai tu, încå din naçtere,unciorchine de pete, în formå de ancorå, cu trei braÆe råsucite,pe fund?

– E prea mult spus ciorchine de pete. Çi e prea mult spus peçezut. Fiindcå semnul din naçtere e imprimat pe pectoralul stîng.Douå braÆe råsucite la ancorå çi unul drept.

– Identic cu Robin. (Mai tîrziu, roçindu-se brusc çi, explicîn-du-se, oarecum în contradicÆie cu atitudinea generalå a Patriciei:)N-am fåcut-o niciodatå pe asistenta medicalå cu çezutul lui Robin.El mi-a mårturisit-o.

Pinky reuçi în aceastå clipå ceea ce, de-o bunå bucatå desearå, se chinuise så facå. Så se lase pe spate.

Apoi se albi.Se reapropie de maså.Apoi, gustînd cu tacticozitate fiecare milimetru, se låså iaråçi

pe spate. Îi tremurau degetele, i se uscase gîtul çi, cînd încercåunul dintre solourile lui vocale care-l scoteau, de obicei, dinîncurcåturå, în societate, coarda sa vocalå cea mai de încrederedoar hîrîi. O apucå pe departe.

– Dar dacå så spunem... aça... så presupunem doar cå... eun-aç fi pe de-a-ntregul çi... în întregime Pink Floyd?

– Poftim?– Eu... så ne fi jucat... Doar în joacå... de fapt... så nu fiu...

de-adevåratelea... Pink Floyd?!...Doamnele îçi roteau încîntate privirile, complezenÆele,

supicile de zîmbete çi menajamentele, ca în prezenÆa unui conva-lescent. Se uitau cu subînÆeles una la alta. E drept cå, de pocnit cu


pentru a îndeplini una dintre condiÆiile båbeçti, favorabile avortului.Apoi çi-a råsturnat, dintr-o datå, pe esofag, tot tubul de medica-mente çi a început så se înnegreascå...

Ai încercat s-o scoÆi de acolo, s-o faci så vomite, dar leçinase.Iar cînd nu leçina, se înnegrea çi mai tare, çi deçteptîndu-se çiluptînd cu moartea, începuse så urle... Tu atunci te-ai speriat,n-aveai decît 17 ani. æi-era groazå så fiÆi anchetaÆi de procuraturåçi condamnaÆi. EraÆi împreunå la primul vostru avort. Çi, în loc såchemi Salvarea, ai fugit la tine acaså. Credeai c-o så moarå...

– Cine mai çtie de asta?– Dar n-a murit. Credeam cå-çi mai aminteçte çi ea.– Tony avea o colegå, DoiniÆa Vlad, care era la curent cu pro-

blema voastrå, fårå ca tu så çtii cå ea-i la curent... Ea a descoperit-ope Tony çi-n agonie çi-n cadå. Çi, conform lucrurilor înÆeleptepe care çtie så le facå deseori o femeie, primul lucru întreprins afost så ne dea nouå un telefon.

– Era foarte clar pentru noi, din acel moment, cå discurilenici unei formaÆii n-or så se strecoare dincolo de zåbrelele uneiçcoli de corecÆie. Ca så nu mai vorbim cå o porÆie de zel din parteavreunui procuror cu dor de afirmare, te-ar fi încastrat, cinci pînå laopt ani, între zidurile unei temniÆe adevårate. Nu hotel pentru Æînci...

– Çi atunci, minunata Patricia a pus, la rîndul ei, mîna petelefon çi a discutat cu fiul doctorului Burghelea, medic çi dînsul,al cårui tatå îi fåcuse surorii mele o curte asiduå în tinereÆe.Tînårul Burghelea s-a comportat ca un adevårat gentelman, çi-aasumat riscul, çi, o datå ce çi-a asumat riscul, a acÆionat... Afostsingurul caz din aceastå nenorocitå perioadå, cred eu, cînd ofemeie ce-çi provocase singurå un avort, în loc så fie predatå înmîinile organelor de anchetå, a fost îngrijitå, la propriul luidomiciliu, chiar de-un ministru adjunct al SånåtåÆii, funcÆia de pe-atunci a lui Burghelea... Antoaneta se mai abate, cam din çase înçase luni, pe la noi.

– Çi atunci... cum råmîne cu Pink Floyd?... Çi cum råmîne cumoçtenirea?

– Dar ai fåcut çi mult bine. Aveai stil. Întotdeauna ai avut.Robin Floyd, sînt sigurå, ar fi fost mîndru de tine! La asta se

266DANIELBÅNULESCU

– Dumneavoastrå? explodå, cu voce formidabilå, Cocondy.ÎnÆeleg, dumneavoastrå sînteÆi întruchiparea modestiei!... Dardumneavoastrå så vå îndoiÆi?! Dumneavoastrå?!! PINK FLOYD?

– Ei, da, eu. Pink Floyd. Çi ce? Trebuia oricum så må între-baÆi çi pe mine, cînd aÆi pus atîta lume pe drumuri. Çi dacå sedescoperå cå nu eu sînt alesul?

– Cum så nu fiÆi dumneavoastrå alesul?– Dragå, uitå-te la fotografia lui Robin! De la mustaÆå în sus,

l-a apucat cu turbare.– Dar noi ce påzim?– Dar noi ce-am påzit?!– În primul rînd, puse discuÆia pe degete aceeaçi Cocondy.

Ce calitåÆi, cerute în testament, trebuie så îndeplineascå moçte-nitorul?... Adicå dumneata. „Desåvîrçit“ eçti. Te-a ascultat o lumeîntreagå. Cîntecele dumitale au încovoiat mapamondul.

– Nu îÆi ascund cå, în alegerile mele, într-un timp må gîndi-sem çi la domnul Beatles. Dar e altceva. Nu e modest. E prea naiv.Çi n-are fason.

– Bun. „Modest“...– Modest. De zece ani, de la primele apariÆii, nu m-am putut

opri så remarc cå pe mapele discurilor tale, sugerînd cå nu tu, ciei, ar fi autorii, apar aceleaçi figuri anonime. Nu înfåÆiçarea ta...ÎnfåÆiçårile lor! Ce concluzie puteam eu så scot de aici? Amexaminat problema, cum te-ai exprimat pe toate faÆetele. Sînt,desigur, purtåtori de instrumente, muncitori, muzicieni de studio,çomeri, fårå angajamente, cårora tu, pågubos çi din umbrå, le-aiasigurat publicitatea, chiar pe propriile tale coperÆi çi le-ai cåratmereu familiile în spate...

– „Strålucitor“. Iatå ce proclamå prestigioasa, ni s-a spus,revistå muzicalå, ce poartå tocmai numele rivalului dumnea-voastrå, „Rolling Stones“... în ziua de...

Cocondy îçi råsfoi carneÆelul, dibui pagina decupatå çi odespåturi.

– În ziua de 24 septembrie 1972: „Dacå cineva, un stråin,un rockman de pe o altå planetå, çi-ar pune întrebarea: «Cine estePink Floyd?...» ar fi suficient så dea capul pe spate çi doar så


referea cînd scria despre simplitate. (Îi zîmbi, ieçind pentru primadatå çi-n întregime din aerul ei greÆos, de nazistå.) Cui i-ar fi trecutprin minte c-o så te apuci çi så cînÆi? Çi încå la modul la care aifåcut-o!... Cui i-ar fi trecut vreodatå aça ceva prin minte?

Într-adevår. Cui i-ar fi trecut aça ceva vreodatå prin minte? Pentru întîiaçi datå în viaÆå, Pink Floyd intui cam cum ar fi

ca o zînå bunå så-Æi ruleze sub picioare un covoraç zburåtor, tamanca-n O mie çi una de nopÆi, iar cînd îçi telescopå çi mai mult pesub måsuÆa ovalå, ciolanele, izbindu-çi-le de pantofii uneia dintregazde, nu çi le mai retrase scîrbit, ci çi le înfipse mai temeinicîn acel loc, perpelindu-çi-le parcå înaintea unui foc tihnit çibinefåcåtor.

– Deci batem palma. ÎnhåÆåm moçtenirea. Råmînem juraÆi...çarjå, în ipostaza sa necunoscutå, çågalnicå, sora cea suplå. Treila sutå...

– ...Din Produsul NaÆional Brut, confirmå binedispus mu-zicianul.

– Jocuri, care fiind fåcute, un singur aspect ar mai råmînede definitivat.

– Este absolut necesar? se intereså, cu o voce neutrå, Cocondy,dar sub silozul de fåinå se fåcu påmîntie la faÆå.

– Dragå, viaÆa debuteazå ca un film documentar. Se dezvoltåca un film de aventuri. Çi se încheie ca o melodramå... Så tragem,de cîte ori avem prilejul la timp, cortina peste melodramå.

– Melodramele n-ar putea fi amînate trei, patru zile?– Singura parte cu adevårat bunå a unei melodrame e cå picå

întotdeauna la Æanc... E un semn cå o melodramå n-a fost atît deieftinå, dacå în momentul în care te pregåteçti så te amuzi maicopios pe socoteala ei... observi cå melodrama çi-a çi luat tålpåçiÆa.

Restul serii de 21 aprilie 1988 se constitui într-un rezumatal celor mai dulci, învechite, înduioçåtoare çi parfumate lucruride care auzise, în viaÆa sa, Pinky.

Conversarå despre copleçitoarea superioritate a tehnicilorde propulsie, dezvåluite în demonstraÆiile de balet prezentate detrupa lui Diaghilev, faÆå de salturile neajutorate, viermånoase,


care, înainte de a face scandal, nimeni nu auzise çi nici nu preaavea så mai audå. Era firesc ca, decît nervoçi çi neastîmpåraÆi pestråzi çi prin pieÆe, mai bine duçaÆi çi sedaÆi aici în salon.

Cei care supravieÆuiau råsfåÆului prin duçse rupeau de peunde fuseserå aruncaÆi, se ridicau în picioare, ajutîndu-se decoarnele de metal ale paturilor, îçi reluau mersul lor cu paçi mici,astazo-abazic, faciesul imobil.

Dar tot mai aveau minte så se tragå (unii) pe lîngå niçteprosoape mari çi jegoase, så se frece de ele, ca purceii de copac,så-çi întindå pe måduva spinårii cîte-un halat din maldårul dehalate dintr-un container, ce scåpau neduçate.

Dupå curåÆenia generalå, li se distribuia, tuturor ålora ceizbuteau încå a-çi exersa masticaÆia, cîte-un galoç de måmåligåçi 200 de grame de apå, în care, mai curînd, erau fierte niçte cîrpe,dar care purta numele ceai.

Pînå la ora 18,30, cînd Mandravela suna pregåtirea pentrustingereçi-i strîngea înapoi, ca pe niçte gåini în coteÆe, întemniÆaÆiidesfåçurau, sub comandamentul unui malac, programe de ordine,curåÆenie çi educative.

Ori se hîrjoneau prin tratamente. Te strigau, dacå-Æi çtiai numele, te ridicai çi plecai, nu çtiai

cîtå reÆetå îÆi råmîne pînå la raiul cel mare. ÎÆi împingeau aculsub piele, îÆi sfredeleau vena çi te împroçcau din raiul cel mic.Majoritatea pacienÆilor vioiîncercaserå, cel puÆin o datå, så-çi rea-lizeze stocuri de medicamente în scopuri de sinucidere (suicidar).

Pe Doru Ciçmea, poreclit Sinistratul, l-au adus la sanatoriudirect de pe spinarea unei mese de operaÆii, unde dådea nas, pieptçi organe interne, unui bisturiu militar.

Caftise Securitatea la el toatå neînduråtoarea iarnå a lui 1988,de-çi trecuserå pînå çi coloneii ore suplimentare pentru stîlcireatråsåturilor lui çi, dacå erai atent, reuçeai så recunoçti pe stradåorice securist deghizat în civil, numai dupå braÆul drept, bandajatçi fracturat, în mutra încåpåÆînatului Doru Ciçmea.

Pe Doru l-au transportat la MociorniÆa ambalat în 33 desåculeÆi.

276DANIELBÅNULESCU

Statului... Ori o datå îçi întinde Çeful Statului dupå voi douådegete. Çi vå striveçte, gåinuçelor, între organele lui de anchetå?!...

Într-o dimineaÆå, i-au îmbråcat în niçte cåmeçi lungi, strîmte,albe, de înger çi-n tålpile goale, i-au scos în faÆa plutonului deexecuÆie. Colonelul Gabrea a trecut pe la ei, le-a pus fiecåruia,între palme, propriul lui cetificat de deces, probabil tustrei auråmas, în aceeaçi clipå, mascå de uimire.

Ce açteptaserå åçtia, în fond, de la ei, altceva decît så mårtu-riseascå, iar ei, pînå la urmå, cå hîr, cå mîr, ce altceva fåcuserå,nu le mårturisiserå?!

Mårturisiserå tot.Dåduserå în gît pe toÆi cei cu care avuseserå de-a face çi care

îi ajutaserå.Sub genele lui Doru se abåtu, aça, ca o boare de plîns, înså

Iarba Fiarelor (care avea braÆele, literalmente zdrobite, cu cioca-nul de frågezit carnea, fiindcå, la talentul lui, se descotorosea, aça,ca de-un fulg, de orice fel de cåtuçe) îi fåcu ochiul så nu le maidea çi satisfacÆia asta, oricum totul n-avea cum så mai durezemai mult de trei minute.

Uçor de fåcut cu geana.N-a mai plîns.În schimb, exact în alea trei minute cînd rahaÆii din plutonul

de gardå din faÆå, exact ca la televizor, îçi tot suceau armele-nmîini, çi le încårcau, çi îi Æinteau, lui Doru Sinistratul i s-a albitjumåtate din pår, jumåtatea din stînga a frezei aråta ca la un bunic,iar jumåtatea din dreapta, normalå, se înfåÆiça ca la un copil de13, 14 sau 15 ani.

Cînd a scos totuçi colonelul Gabrea scobitoarea din gurå,dînd semnalul de deschidere a focului, iar plutonul a tras, tot ce-amai simÆit Sinistratul a fost cå primul snop de gloanÆe i-a zburattotul, pînå çi dinÆii din faÆå, scuturîndu-i, probabil, ca pe un scrum,pe treptele de ciment ale Cabinetului de Infirmerie.

Trupul de mîÆå scheleticå al Otiliei, poreclitå Fiola, a fostridicat în våzduh çi pleznit, cu duçmånie, de stinghiile vrafului descaune çi mobilier de birou, stricat, din spate.


så i se întrezåreascå doar nasturii metalici de la sacoul ca de taxi-metrist.

La 15 secunde, motorul unui automobil, Æinut la îndemînå,fu ambalat çi demarå, semn c-o importantå bandå din oraç com-plotase så-l lase într-o ureche.

Ieçi, cu geanta la el çi, pînå acaså, opri sîngele, strîngîndu-çipavilionul crestat cu cîrpa gulerului.

În dormitor, Andra dormea. El nu se pricepea. Se doftoroci, oblojindu-se cu un strat de vatå, tifon çi acoperi

sfîrcul lipså cu leucoplast. În bucåtårie, scotoci în geacå çi dådupeste plic.

Erau fix 400 de lei.200 pentru ei. 200 pentru Rolly. Chiar de-a doua zi, începurå så-i sarå în cutia poçtalå, ca

sinucigaçii de pe pod, plicuri ciudate, burduçite, cu çtampile,culori çi antete neobiçnuite, mirosind de la o poçtå a mirodeniileunor Æåri îndepårtate. BineînÆeles, cele mai neliniçtitoare çi maiimpregnate de parfumul de scorÆiçoarå erau cele care sosiserå,plutind, dinspre Imperiul Britanic.


Perpelirå cioara aia, în urma unor preparative cu totul exa-gerate, o despicarå în trei, cu baioneta – pårea o pasåre perfectadevåratå, dar, cînd colo, nu era –, niciunul dintre ei nereuçindså-çi astîmpere foamea cu carnea ei de påcålealå. Mirosea conco-mitent a mortåciune, a urinå de vacå çi-a rumeguç.

Dupå o såptåmînå, îçi luarå inimile în dinÆi (cercetînd çistrungile dimprejur, çi gåsind liniçte, dar fiind prea înråiÆi defoame). Çi, pe ocoluri ce nu le mai bunghea nici Regele, ca fostciobånaç, coborîrå spre Bucureçti.

Båtea într-un început de aprilie.În Bucureçti, tot frig çi foamete, dar cel puÆin îÆi mai distrå-

geau atenÆia cu mitingul de la ele.Aflai, din vreun ziar, ce fabricå mai vizitase Iubitul Condu-

cåtor çi, din vreo poezie omagialå, cum izbutise så-çi înghesuieel o parte din slava ce-l înconjura permanent, într-o halå de-a ei.Izbutea greu.

IF-ul scotea ban din buzunar çi citea, cu seriozitate înlemnitå,pe oriçicare poet omagist pe care-l gåsea.

Se înnebunea mai ales dupå cei care îçi azvîrleau metaforele,precum cerculeÆele, cåtre obiectivul omagiat, începînd cu mate-rial, de la nemurire în sus. Era tocmai perioada aia în care, înBucureçti, se låÆise iaråçi zvonul cå niçte puçti îndråzneÆi çi fåråmanierå se cåzneau så umble un pic, cu mitraliera, la viaÆaComandantului Suprem.

Prin marfare au mai respirat, cum au mai respirat, printrescînduri, dar cînd au fost basculaÆi, laolaltå cu conÆinutul vago-nului de cårbuni, în triajele Gårii de Est, Doru Sinistratul de abiase mai Æinea pe picioare.

Îl cårarå într-una dintre vilele pe care le spårsese IF-ul, ime-diat dupå ce evadase, çi nici c-o mai påråsise, dovedindu-se pustieçi aparÆinînd consulului român, expediat, de doi ani, în Brazilia.Ce-i plåcuse çi înainte, dar acuma Ierbii îi plåcea, la culme, Bra-zilia. Nici SecuritaÆii nefiindu-i prea la îndemînå så-çi închipuiecå, taman în centrul istoric al Capitalei, chiar sub nasul ei, o så-çiîncropeascå Iarba Fiarelor çi Fiola cuib.


chimice, din somnurile lor terapeutice despre måmicile lor. Astaînsemna, în capul lui blînd, toatå vizita pe care internaÆii meritaus-o primeascå de la cei dragi, de acaså. Le ridica moralul.

La MociorniÆa, Æi se adresau scurt, militåros, voios, cu„Oligofrenule!“

Adeseori, oligofrenelor li se spunea, prescurtat, în båtaie dejoc, „Olie“, iar oligofrenilor „Gogo“.

Pe måsurå ce agitaÆia creçtea în saloane iar comunicareainterpersonalå ståtea a da în clocot, malacii se pregåteau så-i iape pacienÆi la furtune.

Asta însemna så le aplice tuçeul rectal.Bolnavii adulmecau pericolul çi cei care puteau vorbi îçi

reluau fiecare, de groazå, ceremonialul verbal, frazele obsedante.Deveneau impenetrabili la argumente, tremurau, se adåposteafiecare dupå delirul lui de negaÆie, era modul lor de a striga dupåajutor:

– Tovaråçul director, nu må pisa. Laså-må cubic sau paraleli-pipedic! (cum implora, pe vremuri, çi bietul baschetbalist Bibi).

– Ciupeçte-må la pix, så-Æi fie bine!– Dacå mor cumva, må trezeçti!Pe coridoare, se întindeau, în pas alergåtor, ca la companiile

de pompieri, rolele de maÆ, cu pulpa lucioaså. Se înçurubau racor-durile la hidrante. Furtunurile elegante, cu muçtiucul subÆire, sezvîrcoleau, cînd scuipau duç peste cei lipsiÆi de control sfincterial.

Mandravela susÆinea, evident dupå ureche, „cå-n cursul peri-oadelor de agitaÆie, puseele catabolice fiind intense, pacientulpierde din lichide prin transpiraÆie çi se deshidrateazå.“ Aça cåel îl hidrata.

Era iarnå. Saloanele încålzite, doar cît så nu îngheÆe apaînsticle.

MulÆi dintre pacienÆi, necooperanÆi, dådeau colÆul. Adåugautulburårilor proceselor lor psihice cîte-o pneumonie çi decedau.

Un sfert din åçtia încåpåÆînaÆii, care cråpau, fuseserå internaÆidin pricina unor fapte comise afarå, prin care nu dovediserå c-arfi dat chiar în brînci, de entuziasm, faÆå de politica Partidului defåurire a socialismului în patria noastrå. Erau ghinioniçtii despre


În rufåria Ierbii Fiarelor råpåia muniÆia, precum grindina petabla casei çi såreau înapoi cartuçele goale, precum floricele deporumb din tigaie.

Cînd s-a mai împråçtiat låståriçul de fum din curtea interioaråçi-au priceput cå nu muriserå, çi-au înÆeles cå turbaÆii åçtia îiîmpuçcaserå doar în batjocurå, cu gloanÆe de cauciuc, au plînsatunci de durere çi umilinÆå...

Acestea toate çi le-a amintit Sinistratul, de la coadå spreînceput çi de la început cåtre coadå, în cele trei zile în care a aiurat,purtat fiind pe o targå meçteritå dintr-o påturå çi doi puiandri debrad, çi transportat de cåtre Regele Bolilor Nervoase çi IarbaFiarelor.

Cåci taman Iarba Fiarelor fusese infirmierul nebocciu çisubÆirel, care-çi dåduse întîlnire cu ei la conacul lui Iacovachi, så-iscoatå din MociorniÆa, cu spumiera mîntuirii lui Dumnezeu, så-çifacå din dînçii gaçcå nouå, så-i cålåuzeascå çi så-i cåråbåneascåprin ascunziçurile nepåtrunse ale muntelui, pînå nåpåstuiÆii or såse întremeze çi or så se degaje de braÆul lipicios al SecuritåÆii,azvîrlit dupå ei.

Dupå ce, la sfîrçitul lui ianuarie ’88, se îndurase, probabil,Dumnezeu çi de tinereÆile lui, ale Ierbii Fiarelor çi iscusitul, numai el çtia cum, cråcise, într-o noapte, toate cåtuçele çi broaçtelece le studiase, din timp, ale blocului de arest çi evadase. Cåci nuexistå poliÆie pe lume, nici sistem de priponire în puçcårii, care såÆinå, prea mult timp, o Iarbå a Fiarelor legatå.

Regele ascultase de Iarbå çi, pentru a scåpa de primul plugal umåritorilor çi de prima scotocire çi verificare a terenurilor,mårçåluiserå, ferindu-se pe drum, de orice potecå, açezare sau caleferatå, Æinînd-o N-V, pieptiç cåtre munÆi.

În munÆii cei mai apropiaÆi, cei ai Roçcovei, Iarba Fiarelor,ce le adusese çi bulendre mai groase, se orientå çi, dupå ce-i cazå,o zi, pe cei doi foçti pacienÆi într-o cavernå cu bolta umedå çimailunecoaså ca o bucatå de unt, construi, într-un pinten împådurit,unde nu urca nici animalul, un soi de bordei cåscat în påmînt,cåptuçit cu frunze uscate, bine camuflat, acoperit cu cetinå çi-n

286DANIELBÅNULESCU

Capitolul 9

ZIUA A CINCEA: „SÅ NU FURI!“

În urmå cu aproximativ douå luni, Sanatoriul de boli psihia-trice „MociorniÆa“ çedea, cînd çi cînd, tolånit, sub razele severeale unui soare de februarie, întocmai ca o pisicå imenså çi se spålapeste tot.

Era un sanatoriu nemaipomenit de curat.Pe la 5,30, cu o orå, o orå çi jumåtate înainte de a se cråpa

de dimineaÆå, Açezåmîntul psihiatric îçi scutura zgaibaracele,duhurile negre se reîntorceau aici så-çi joace bårbunca, deasupracreierelor abolite de cunoçtinÆå ale internaÆilor, peisajul clinic sereînsufleÆea.

Apårea supraveghetorul çef çi cordaciul Mandravela, cu haitade malaci çi asistente dupå el.

Intra, lua la rînd încuietorile exterioare, clånÆånea orificiilelor externe, dådea de perete uçile metalice ale saloanelor çi rezer-velor, råsucea comutatoarele çi striga deçteptarea.

Extrågea pacienÆii de sub baricadele lor onirice çi fecale.Decupla sondele gastrice, intravezicale. Înaripa asistentele

la desferecarea din chingi, din cåtuçe, la coborîrea apåråtorilorlaterale. Îngrozea pe oriçicine cu un cît de mic ajutor:

– Bunå dimineaÆa, oligofrenilor! AÆi visat frumos, ma-niac-depresivilor?! Primåvara peste voi, schizofreni catatonici!...HaideÆi, hoiturile sus, paratim-zoofobilor!... Fiindcå aÆi fost cu-minÆi, au sosit måmicile voastre, în vizitå, pe la voi!

Într-adevår, lui Mandravela nimeni nu putea så-i nege, atunci,uriaçul simÆ al umorului. Se apuca pe loc, apåsat, gospodåreçte,så-i înjure pe toÆi cei ce alunecaserå din cåmåçile lor de forÆå

care schiÆase çi-o ieçire dublå. Era tot ca într-un tub de la Secu-ritate, dar lipsea Gabrea, çi çi-au putut întinde çi picioarele, cîndau halit conservå de pateu de ficat çi aveau dependinÆe.

Au stat ascunçi o såptåmînå.ButuciÆi unul în altul, suflîndu-çi råsuflare aburitå nas în nas,

deprinzîndu-çi limbajele, croind planuri, båsmuind çi ascultîndu-lpe Sinistrat, care, în prima noapte de vågåunå, încå mai aiura,rostind cu çoaptå tare, dar din nou pe româneçte, scuturat de afazie,vorbele pe care le strigaserå prietenii såi în faÆa plutonului deexecuÆie:

– Vå zic alivoar! repeta, în leçin, Doru, vorbele Fiolei, care,e drept, era cam franÆuzitå çi nu crezuse deloc c-or så fie împuç-caÆi, pînå cînd colonelul Gabrea poruncise ca armele så fie încår-cate çi observase çi privirile jegoase cu care se benoclau ladumneaei plutonierii.

– Båga-mi-aç! Åçtia nu glumesc! nu uita så reproducå Dorunici urletul de durere, mai puÆin glorios, al Ierbii Fiarelor, aproapeconcomitent cu prima salvå: fiindcå salve, n-avuseserå de ce såse plîngå, fuseserå mai multe.

Focul îl aprindeau mai la vale, alternativ, în douå gropi tron-conice, cåptuçite cu lemne, în care încingeau bolovani, îi tîrau, pecetini, pînå la bordei çi adormeau între ei, pînå ce cataroaiele iutese dezîncålzeau. Rgele tîrîia la bordei alÆii. Era harnic.

Iute se sfîrçiserå proviziile de pateu, cele douå borcane defasole cu costiÆå, cel cu gem, biscuiÆii çi kilogramul de zahårcubic. Gogo! Avea dreptate în privinÆa lor Mandravela. Nu teputeai înÆelege cu ei. N-aveau urmå de respect pentru zahårulcubic. Îl înfulecaserå încå din a doua zi.

Iarba Fiarelor se strådui så-çi facå mîna aia de bijutier çi håi-tuit profesionist, montînd, la douå izvoare, capcane cu laÆuri.Såpînd, cu baioneta, o groapå cu Æepuçe, mult prea puÆin adîncå.Çi trågînd, cu o scålîmbanie de arc improvizat, dupå påsåri.

Într-o dupå-amiazå, izbuti så doboare o pradå. Dar nu cumîndreÆea aia de arc, ci, ruçine, c-o piatrå. Çi nu o pasåre ade-våratå, ci o cioarå.


dupå ziua parå sau imparå, pajiçtile så aparå pieptånate, cu cårarespre dreapta sau cu cårare spre stînga.

Pe la ora 14, gustarea sau prînzul.Rar cînd se îndurau, în timpul zilei, så lase så påtrundå, la

loc, în odåi miros de nebun vioi îngheÆat. Veneau malacii afarå la Gogo.Din despårÆiturile de inox ale unui cårucior, deçelat de halealå,

puteai cåpåta, dacå mama ta te ouase cu noroc, în niçte cåni strålu-citoare de tablå, cu toarte cît toate zilele, iahnie fierbinte de fasole,iahnie fierbinte de fasole sau iahnie fierbinte de fasole.

Dacå nu tu, ci oamenii bucåtåriei înnebuniserå, riscai så fiiatins, la rumegåtor, çi cu cîte-o porÆie babanå de compot fierbintede prune.

Asta depinde de cît de bine spoisei copaci.Dacå freza pe care o fåcusei poianei ieçise destul de accep-

tabilå ca Mandravela så poatå scoate vreodatå poiana aia în lume.Sau dacå Mandravela însuçi nu se apuca så le testeze progreseleîn vorbire.

Dådea un semnal.Înghesuia împrejurul såu vreo douåzeci de vioi. Care mai

de care mai cu tulburåri de vorbire, leziuni corticale. Åi mairåsåriÆi doar cu cîte-o salatåde cuvinte sau cu vreo fugå de idei.

Le proptea bîta în piept. Îi scormonea pe fiecare în ochi. Çile trîntea nåucitor cîte-o frazå, pe care çi el o învåÆase pe apucate,papagaliceçte çi pe care, chipurile, suferinzii ar fi trebuit s-orepete, pentru a dovedi cå se stråduiesc çi ei så contribuie, cît decît, la vindecarea lor.

PronunÆa pe silabe cordaciul:– Tre-pie-dul simptomatic al nevrozei astenice... es-te al-cå-tuit

din cei trei mari arbori: Cefalee. Insomnie. Çi... astenie!...Çi Gogo, cît erau ei de urgisiÆi, pricepeau pe loc cå s-au ras

pe bot de compot. Dacå-l vedeau cå se distreazå bine, se çi urneau çi se înco-

lonau singuri lîngå ghereta de pe platou, acolo unde, cînd era mailiric sau mai expansiv, îi strîngea Mandravela pe pacienÆi çi îiîndema så-l înjghebe pe Accelerat.

280DANIELBÅNULESCU

Intra cordaciul în gheretå, în cizme cu carîmbul înalt, hainåtrei-sferturi de piele, chipiu comandå specialå (doar c-un drep-tunghi de stofå albå cusut pe piept s-arate cå-i infirmier), uscåÆiv,mai deçirat ca pråjina, clocotindu-çi mirosurile de båtrîn cotoiståtut çi bolnav, lua un scaun çi-çi lipea tîmpla melancolizatå degeam.

Afarå, råsfiraÆi în jurul clådirii, fiecare Æinînd deasupra creç-tetului crengi, frunze uscate, nuieluçe, måturi, bidinele, pacienÆiiîncepeau så alerge în cerc mai întîi, pufåind.

Apoi din ce în ce mai iute, din råsputeri, pînå cînd sculele dinmîinile lor începeau, cumva, så dea impresia cå s-ar uni.

Ochii lui Mandravela, întredeschiçi, cåpåtau senzaÆia cåînaintea lor, se desfåçurau, în vitezå, codri imençi, luminiçuri çi,din nou, codri imençi.

Çi însuçi Mandravela era invadat de convingerea cå, da, bine-înÆeles, iatå, nimerise în acelaçi dezguståtor compartiment deaccelerat, care-l purta, cînd çi cînd, pînå spre domiciliul såu dincomuna ZlåtiÆå, unde, ca un fåcut, de fiecare datå îçi surprindeaconcubina, pe Småråndica a lui, înçelîndu-l cu un angajat al Oco-lului silvic, çchiop çi oligofren.

Nu exista nici o Småråndica.

La o çedinÆå de testare asupra sa a combinaÆiilor dintrebarbiturice çi amfetamine, urmårind îmblînzirea convulsiilor çi-aspasmelor localizate, un infirmier nou, subÆirel, fårå rînjet per-vers, dar cu ambele palme bandajate, îi paså palmat Regelui oreÆetå împåturitå, laolaltå cu sfatul de-a o lectura disearå, în pat.

Regele avea pat. Însemnårica a citit-o.Pe la unçpe noaptea, cînd malacii, drågostindu-le, le transpor-

tau pe asistente pe tårîmuri fårå stres çi fårå tamponaje excretorii,Suveranul se låså pe burlanele lui çi, prin gurile de aerisire ale Cor-pului Central, la un pas de Sinistrat, fentîndu-i-l pe cardiofob (carecåzuse, de un timp, într-o transå de tanatofobie), çi fåcîndu-i semneprietenului såu så se pregåteascå pentru o cålåtorie mai lungå.


L-au descårcat din camionul penitenciar, l-au råsturnatîntr-un pat, adunîndu-l ghem, punîndu-i såculeÆul cu mîna, îndreptul mîinii, såculeÆul cu falca, în dreptul fålcii çi l-au påråsitîn mila Domnului...

Arhanghelul lui Dumnezeu l-a sudat cu electrodul luimiraculos.

I-a lipit încheietura cu licoare din licoarea lui spiritualå.A azvîrlit cît colo cei 33 de såculeÆi din cîrpå, care s-au înde-

pårtat, cu chiÆcåituri îngrozite, de cîtå carne nefericitå Æinuseråei pînå atunci la piept.

Dupå doar trei såptåmîni, oblojit cu o milå pe care deseorin-o putem înÆelege, lui Doru i s-a acordat o a doua çanså. S-apreschimbat într-unul dintre cei mai atractivi çi fercheçi suferinzi,dintre cei dupå care, cu cea mai adîncå ardoare, îçi deschideauvenele pacientele sanatoriului.

Afost singurul care s-a împrietenit cu Regele Bolilor Nervoase.Cînd se întîlneau pe coridoare, se zvîrcoleau sub håÆuri, se

înfoiau çi fåceau unul la altul: Mîîîr! Mîîîr!...Într-o pauzå de tratament, Regele çi-a deznodat, cu gingiile,

cureluça cu care fusese priponit în cîrlig, s-a apropiat, s-a înseninatçi i-a întins Sinistratului gustarea lui de çocuri.

– Ia-o, frate DoruleÆ... Linge çi castronaçul åsta electric! Såprinzi puteri. Så Æi se ridice çi Æie, cînd vei vrea, pårul de pe çiraspinårii...

Pentru neiniÆiaÆii în limbajele de la MociorniÆa nu s-a auzitdecît un foarte lung cîrîit, Regele învîrtind, în cerul gurii lui, toto tumoare.

În urmå cu douåzeci de ani, o promoÆie de pacienÆi de laMociorniÆa, mårçåluind de-a lungul rîului Teasc, din vecinåtate,dåduserå peste un biet ciobånaç adormit, se apropiaserå de el çi-çivårsaserå în trupul lui, ca într-un hîrdåu, toate bolile lor multiple,transformîndu-l într-o clipitå, pe påstor, într-un Rege, bolnav deabsolut toate bolile nervoase posibile. ÎnfåÆiçarea sa era cîndnormalå, cînd monstruoaså. Erau clipe cînd la soare te puteai uita,dar la el, ba.


lui îl dådeau, pentru mai multe zile, afarå, så doarmå pe scarablocului; de senzaÆia, incertå, cå ar avea 13, 14, 15 sau 16 ani;de chinurile nepåmînteçti pe care le îndurase la Securitatea, ce-lslujea pe Brav Conducåtor. Torturile la care fuseserå supuçi el,Otilia çi Iarba Fiarelor, din momentul în care fuseserå arestaÆi peBulevardul Principal al Arhivei cu Dosarele de U.P. (UrmårirePermanentå). E drept, se pare, cå çi ei, nevinovaÆii, fåcuserå sitåîmpuçcînd mortal vreo cîÆiva împuÆiÆi de ofiÆeri...

Era sau nu era aça? I se împåienjenirå ochii. Îi pocniråurechile. Çi leçinå...

Dar vezi cå çi-aça, împråçtiat vraiçte pe påtura lui infectå,fiertura Suveranului continua så-çi realizeze efectul çi, chiar çileçinat, secvenÆa existenÆialå din creierul lui Doru Ciçmea sereîmprospåta.

Îçi aminti în spasme constructiviste çi reci cum, dupå captu-rarea lor, fiecare dintre cei trei fuseserå vårsaÆi în påduchelniÆalor, ceva mult mai restrîns decît niçte celule infime, niçte tuburi,de fapt, inundate dupå poftå çi dispuse simetric în jurul Urlåtoarei,redutabila salå de anchetå.

Îçi aminti çi cum, dupå douå zile, dådeau din declaraÆii înhematoane çi din echimoze în interogatorii, fiindcå tot pårea så-lintereseze pe colonelul Gabrea, trecînd de la unul la altul, cuscobitoarea lui gålbuie, crescutå parcå direct din gingie, ciufulin-du-i, ridicîndu-i de bårbie, admirîndu-le magazinele de vînåtåi (ceçi le deschiseserå pretutindeni, pe pulpe, abdomen, braÆe çi piept,aça cum çedeau goi pe scaunele de anchetå) sau cåinîndu-i:

– Ori nu v-am implorat eu, purceluçilor... Nu v-am zis eu cufrumosul?!... Så nu ridicaÆi armamentul la Preçedintele æårii. Cåde aia e dînsul Preçedintele æårii! Bå, cea mai înaltå demnitate aæårii!!... Çi nu e baraca voastrå de tir?!...

Le mai dådea cu linguriÆa ciorbå de påtlågele roçii, så-i maiîntremeze, så nu-i crape la anchetå.

Îi çtergea cu çervetul la guriÆå, îi mai dojenea.– Ori nu vå transmiteam eu, mågåruçilor, pe toate canalele.

Så nu vå mai încontraÆi cu Çeful Statului?!... Cå de aia e dum-nealui. Çi de aia nu sînt eu... Sau, de exemplu, nu sînteÆi voi Çeful


În trei vizite îndesite, „imposibilitatea în mers“ se transfor-mase miraculos în „agitaÆie sau vagabondaj nocturn inconçtient“.Apoi în mai exactul „deambulism nocturn“ (somnambulism).

Începuserå de-i culegeau nopÆile de pe crestele acoperiçurilor,unde se amuzau så påcåne tabla sau så facå så alunece pe burtåvreo Æiglå.

Îi înhåÆau. Le legau boturile la sacoçele cu nutreÆuri de neuroleptice,

tranchilizante, hipnotice, sedative, dar, în noaptea urmåtoare, totde prin stîlpii de telegraf îi culegeau.

Îi ferecaserå sub cearceafuri çi cureluçå, dintr-o piele de n-oputea tåia nici çobolanul cu dinÆii. Îi gardaserå cu cîte-un pacientcardiofob, din åia de nu prea adorm, de fricå så nu li se opreascåinima în cursul somnului.

Degeaba. De abia îçi luaserå avînt pe clådiri çi, de la un timp, uite aça,

cu ideaÆia lor såracå, erau cu minÆile numai dupå evadare.Greu så stråpungi cercul de oÆel al sanatoriului, påzit aidoma

unei unitåÆi militare. Greu så påråseçti, cu çanse de succes, zonalimitrofå a MociorniÆei, pe trei sferturi pustie, în care urmåritoriite puteau vedea ca în palmå, iar såtenii de abia açteptau så-çiîncaseze recompensele pentru predarea fiecårui nebun, cu pîslari,în fundul gol, halat çi cipilicå pe cap.

Såturîndu-se så mai stea cu båtaia çi cu tranchilizantul peei, Mandravela îi ataçase la un detaçament de vioi(pacienÆi ce seputeau deplasa, de colo pînå colo, pe propriile picioare). Îi alipise,pentru a-i obosi, la o unitate de muncå.

În iarna aceea, la MociorniÆa ninsese pe sponci, iar curÆilesanatoriului se înfåÆiçau såråcite çi våduvite de zåpadå.

Fiecare Gogo pornea înarmat cu cîte-o bidinea chealå çi-ocåldåruçå de apå cu var, cu care trebuia så spoiascå (pe jumåtateda, pe jumåtate ba) fiecare copåcel. Fiecare bordurå. Fiecarepietricicå. Fiecare tulpinå de brusture îngheÆat ce i se ivea înainte.

Pe pajiçti, supravieÆuiserå muståÆi de ierburi scrumite. Pres-chimbate în ÆurÆuri. Pe care aceiaçi Gogo trebuiau så le pieptene(cu niçte piepteni îmbåtrîniÆi, soioçi, fårå dinÆi). În aça fel, încît,


Çi-au tras pe ei pijamalele de scandaluri, douå croite din doc,mai puÆin Æipåtoare, ciordite de la magazie de Suveran. Singureledouå halate necåråmizii, care, dupå pårerea lor, ar fi putut fi con-fundate, din elicopter, cu douå balonzaide. Pîslarii în picioare.Cîte-o påturå de fiecare, în rucsac, la Regele Bolilor Nervoase.

Çi-au alunecat, unul dupå altul, printre lamelele obloanelor,precum douå coji de såpun.

Din vîrf, de la gåmåliile stîlpilor de înaltå tensiune, vîrîndu-çilåbuÆa în tablourile electrice, au decuplat soneriile, alarmele, ener-gia electricå, despre care se spunea cå ar juca în ultimul val degarduri metalice, barînd calea cåtre libertate.

Regele, încå sedat, mai aluneca, îçi mai frîngea gîtul.Dar la dînsul, orice schimbare intervenitå în starea de sånå-

tate, mai curînd ameliorarese chema cå era, într-atît era tipul deturbat de bolnav.

Sinistratul a intrat peste cuçcareta ultimului paznic, moç Ro-mergan, care dormea revårsat peste patul såu, din patru scauneînçirate, çi i-a furat archebuza çi muniÆia din primul råzboi mondial.

La urmåtorul brîu de sîrmå ghimpatå, Regele a scos dinrucsac un cleçte cu fålcile de crocodil çi, din cîteva clånÆånituri,a transformat colacul într-o duzinå de sîrmuliÆe inofensive.

Au ocolit apoi çiragul de gropi, acoperite cu Æårînå çi placajputrezit.

Çi au zvîcnit în întuneric. Dupå vreun ceas de mers întortocheat çi gråbit, båteau pas de

defilare printre pîrleazurile çi ulucile satului Zgîndåreni, moçieunde, pe vremuri, tåiaserå çi spînzuraserå cele douå fete moftu-roase çi neîncepute ale bogåtanului Iacovachi.

Cînd îl adulmecau pe Rege, cîinii nu mai låtrau, cåÆelelescînceau, zåvorii dådeau, din Æestele lor påtråÆoase, a înÆelegere çiresemnare.

Treceau ÆicniÆii pe uliÆi, ca prin calupul de unt.Ultima porÆiune, dinspre noul Zgîndåreni, cåtre dårîmåturile

vechiului conac, au parcurs-o strîngînd între pulpe niçte diavolide Æapi, care, spre deosebire de cei blînzi çi împåciuitori ai Coope-rativei, îçi bîÆîiau grumajii çi scoteau, la vale, båçini dråcoase, ce

282DANIELBÅNULESCU

Veneau muieri de la çapte sate din jur, ca, numai uitîndu-sela dînsul, så-çi çi avorteze pruncii nedoriÆi.

În aceeaçi noapte, låsîndu-se pe burlanele çi prin debaralelenumai de el însemnate, Regele s-a apropiat, în vîrful pîslarilor, depatul lui DoruleÆ çi i-a çoptit:

– Ti-ti-ti... Do-do-do... Bi-bi-bi...Îl chema, adicå, la lupta cea mare pe Sinistrat, så-çi adune

puterile, så nu renunÆe la viaÆå çi så vorbeascå. În mai puÆin de-o såptåmînå, sub dicÆia pedagogicå a Suvera-

nului Bolilor Nervoase, au trecut amîndoi prin toate fazele depronunÆie afazicå ale cuvîntului scaun:

– Çatatami! Çatami! Tapasu! Çatamu! Çtamu! Scaun!...Cînd au cåzut împreunå pe formularea corectå, de uluire

fiindcå gråieçte din nou, Sinistratul l-a çi avut, scåpîndu-se pe elcu însufleÆire.

S-au prins matahalele din personalul medical cå se hotårîseçi ciopîrÆitul så funcÆioneze. I-au acordat considerare, îl ocoleau,nu-i mai cålcau în picioare açternutul, mormîntul.

La douå zile dupå ce l-au luat în vizor, s-au låsat çi asupralui, cu vizitele, poterele medicale, ce pînå atunci, cu seninåtate,îl ignoraserå.

Un diagnostician, medic primar, Dragaulea Cornel, ce poposeape la MociorniÆa din an în paçte, i-a testat reflexele fiziologice,atingîndu-i lojile amigdaliene c-o apåsåtoare de limbå, i-a ciupitun pliu tegumentar, i-a zgîndårit globii oculari, l-a ciocånit, i-avînturat creierii cu penseta çi-a mîzgålit într-o fiçå:

„Clinic, bolnavul prezintå tremuråturi fine ale extremitåÆilor,imposibilitate în mers, dezordine temporo-spaÆialå çi auto-psihicå,reflex fotomotor slåbit, stare de conçtienÆå semi-abolitå.

RezonanÆå afectivå çtearså. Stare confuzionalå severå. Sin-drom demenÆial.

IdeaÆie absentå. ConÆinut perceptual cenuçiu. HipersalivaÆie.Tulburåri ale aparatului fonator. Fading mental.

Crize de plîns. Tulburåri de evocare a schemei corporale.Pierderi de urinå.“


semånau cu niçte sunete de motoretå. I-au trîntit pe pietricelelehexagonale ale stråvechiului peron, bot în bot cu teribila apariÆiede cåsoi. Conac pe jumåtate bîntuit de stafii, pe jumåtate ruinå.

Regele a dat så pescuiascå, de prin mucurile buzunarelor, ocheie. Dar s-a oprit. I s-a pårut mai elegant så dårîme, cu pîslarii,colÆurile zidåriei ce-i ståtea înainte.

Au balansat totuçi o uçå.Înåuntru nu se aventurau decît ziua, vitele scåpate de la

påçune, în cåutare de senzaÆii tari. Noaptea, strålucirea de felinara lemnului putrezit, aparÆinînd tocåriei sau mobilelor çtirbe, atrå-gea, ca un magnet, tot ce era insectårime, pe-o razå de jumåtatede kilometru.

L-a invitat Regele pe prietenul såu, de douå ori mai tînår, så-itreacå pragul.

– Cosim momîrnaso!... Cosim momîrnaso!...– Tric, trica?...– Portaschi Slic tanarasu. Portaschi...– Vugo!În vreme ce Doru netezea pardoselile desfundate, cu tålpica,

foindu-se çi cuibårindu-se cu påtura, într-un ungher al celui de-adoua încåperi, Regele alegea din ieburile degerate, de pe lîngåpereÆi ori din legåruricile de fînuri (încå din primåvarå pitulate deel pe sub scînduri), stråduindu-se så-i prepare Sinistratului o fier-turå, care så-i încleçteze, la loc, amintirile una de alta.

De asta probabil çi merita så i spunå Sinistratul, fiindcåmemorie nici cît un dop de plutå nu mai avea.

Gîtul ceainicului ciuruit semåna cu unul de çarpe. Reptilåcare doar c-o palmå s-a tras înapoi, så-çi facå loc, så se-avînte såmuçte mai bine.

– Priditil de la mine pre tåråsicul i tåråsacul!... Sobo! Sobo!...– Bealamulul totsu pre gîtatsn!!Cînd båu primul gît din fierturå, Sinistratul se simÆi de parcå

mintea sa alergase pînå atunci, pe cîmpuri, în pielea goalå, iarcineva pusese mîna pe ea çi-acum o îmbråca. Îi tråsese o çosetå.

Îçi aminti, întîi çi întîi, de sora-sa mezinå, cålcatå cu camio-nul; de corijenÆele lui la englezå, de faptul cå, de la trei ani, ai


Ciupi secretarele.Sårutå dreapta directoarei-adjuncte.Intrå ca un taur în cabinetul directorului-plin (o huidumå de

bucovinean, cu care fåcuse lupte greco-romane în tinereÆe, cu caremai fåcuse afaceri çi care îi era çi acum îndatorat cå nu-i frînseseatunci gîtul) îi råsfirå înainte jumåtate dintre certificatele, pe careizbutise så le falsifice în favoarea lui Doru. Iar în contul celeilaltejumåtåÆi pe care nu reuçise încå så le plastografieze, rupse de lasufletul såu çi îi înmînå huidumei, douå sute cinci zeci de gramede bijuterii, din goldulcel mai pur.

Cînd Sucu Marcel închise uça pe cealaltå parte, Doru Sinis-tratul, numit, de obicei, în acte Ciçmea, devenise, pentru multåvreme, în hîrtiile oficiale (fiindcå gioarsa de carte de telefon alui Sucu se deschidea invariabil la litera Lçi de-acolo îi aleseseel numele) Doru Lupaçcu.

Înmatriculat în catalogul clasei a IX-a B a Liceului MecanicPipera, cursuri serale, la poziÆia 38, ca nou transferat de la LiceulEnergo-Montaj numårul 25. Cu o foaie matricolå ciuruitå doar demedii trimestriale de trei, patru, cinci çi rar çase. Tot ideea luiSucu: era mai avantajos pentru proaspåtul botezat Lupaçcu så fie,mai curînd, de plîns, decît de verificat.

Påråsind Pipera, în buzunarul interior de la piept al sacoului,Sucu îçi ordonase foaia de transfer, semnatå çi parafatå, un carnetnou de note çi orarul pentru a doua zi (obiecte de studiu, la care,de bine, de råu, Sinistratul începu så se tîreascå chiar dintr-a douadupå-amiazå: InstalaÆii electrice, Prelucråri mecanice, LimbaRomânå, Elemente pentru automatizare, Analizå matematicå çiLimba Englezå. „Orele“ erau de 40 de minute. RecreaÆiile de 5.

Pînå se va întrema çi va învåÆa cum se cuvine InstalaÆiileelectrice, o lunå, douå, Doru va råmîne radiat dintre membriiactivi ai bandei de baleriniçi bijutieri ai IF-ului. Bandå strîm-toratå. Încropitå, mai mult, numai din el...

Mai dådu Iarba Fiarelor un singur tun, acoperit de Arvinte,spårgînd, în noaptea de 12 aprilie, feÆele ursuze, verde-închis,cårnoase, a douå seifuri din mårunta unitate C.E.C din Calea

292DANIELBÅNULESCU

– Cum, må?... Çi zicea el „cînd am fost mic“? Cå „måmicamea“?... Çi aça... Çi pe dincolo?!

– În seara asta, la Cenaclu, a citit Cristi. Iar acuma se produceåsta, declarå criticul literar Iulian Costache. Råmåsesem la mamalui åla. Çi tu ce-ai fåcut?

– Întîlnisem, vå daÆi seama, în sfîrçit, un om sincer! Prietenamea, dacå ar fi fost acolo, ar fi avut mînå liberå de la mine så seîndrågosteascå de Raicopol. „E un om sincer“ i-am çoptit unui tipdin apropiere, cu o scarå, cu o pompå çi-o salopetå de zugrav,iar åla s-a uitat la mine cu o scîrbå inimaginabilå...

–Laså gargara, måi, idiotule. Rade, mai bine, ce s-a-ntîmplat!– Cum ce? Omul tavanelor a prins så må fixeze cu o scîrbå

indescriptibilå, n-auzi?... Iar între timp, måi, copii, Raicopol depåna,prin microfon, niçte amintiri care adormeau populaÆia. Celelaltegarnituri de metrou, din spatele garniturii noastre, fuseserå deco-nectate. La Dispecerat se înfåptuia panicå. Trimiseserå, e drept,o echipå de gealaÆi antrenaÆi, care au apucat-o pe jos, prin sub-teranå, pentru a ajunge la nebun...

...Unul dintre momentele de gingaçå bucurie spiritualå a fostatunci cînd, folosind staÆia de emisie a unei garnituri apropiate,dispeceratul ne-a distribuit sfaturi nouå, celor cåzuÆi în cursa lorde çobolani, despre felul în care ar fi trebuit så ne relaxåm çi,relaxîndu-ne, så parcurgem împreunå ore plåcute. Deoarece,cicå-se, viaÆa era frumoaså.

...Så nu care cumva så fumåm, cå ne cauzeazå. Iar dacå nuam fost måcar în stare så spargem uça de la cabinå çi så-l anihilåmpe descreierat, baremi så tåcem dracului, så nu mai tot urlåm caniçte disperaÆi...

Pe întreg parcursul cît åçtialalÆi lansau apeluri despre ceea ceså înterprindem noi cu vieÆile noastre, domnul Anghel Raicopol,de la staÆia lui, i-a acompaniat extrem de bine dispus, fåcîndremarci spirituale. Alipind jocuri de cuvinte. Çi, în final, rugîndu-ipe cei de la Dispecerat så ne dea pace, så nu ne mai sperie, pentrucå absolut toÆi cei care ne suisem în vagoanele lui, ne potrivisema fi niçte naturi exagerat de sensibile...


Pentru cå, „duçman al poporului“ consecvent, IF-ul o dezle-gase çi pe Otilia-Fiola din supravegherea de maniac a pårinteluisåu activist Rîmniceanu, o transferase în cåsoiul consulului çi n-oprea låsa så-çi scoatå capul de la cutie. Nu numai pentru fleaculcå era datå în U.G.T. (urmårire generalå pe Æarå). Nu numai pentrucå, tunså chilug, de-abia avea stare så açtepte så-i creascå pårul.Dar, mai ales, pentru cå, mai pornitå împotriva regimului caniciodatå, puçtoaica se dovedise, în douå rînduri, imprudentå foc.

Casa consulului era puså pe stråduÆa Radu Calomfirescu, launul dintre numerele mici, impare, în vecinåtatea locului undeulicioara Calomfirescu face unghiurile de întîlnire cu strada SteleaSpåtarul, apoi cu bulevardul Hristo Botev (fostå a DomniÆei). OfortåreaÆå cu parterul înalt. Oblonitå. Un singur etaj. Stucaturiexterioare, caracteristice începutului de secol.

La aceastå adreså, cåzînd taman în albia vechii Bucureçtioara(în legåturå cu care, nu peste multe zile, aveau så-çi manifesteinteresul Ho diábilos çi Genel), fu livrat, cåtre miezul nopÆii,Sinistratul, pozînd în petrecåreÆ abÆiguit çi sprijinit discret întreumerii Ierbii Fiarelor çi-ai Monarhului Bolilor Nervoase.

– Ce mai faci, puÆoiule çi neispråvitule de frate-meu? îl luåîn primire bezmetica, parte så-l pupe, cum pupa ea toÆi bårbaÆii,pe gît, dupå ureche, parte så-l încurajeze. æi-au çi dat tuleie çipenaj de cocoç...

– Vå zic alivoar! çoptise, neiertînd-o nici pe dînsa, din leçinulsåu intermitent, Doru, cåruia nici muntele, nici sanatoriul, iatå,nu-i îmbunåtåÆiserå în chip prea simÆitor sånåtatea.

Cu infinite precauÆii, îi aranjarå o consultaÆie, pe teren neutru,cu unul dintre cei mai bine vorbiÆi doctori de care putuserå afla.Ca çi cum, ultima perioadå, Sinistratul nu tot printre cadre medi-cale çi-o cheltuise.

Cu o dimineÆå înainte, Iarba Fiarelor spårsese un apartamentde grangur din MiliÆie, stivuindu-i doctorului înainte, fårå o vorbå,leafa sa de internist pe cinci ani.

Nu se çtie ce-o fi priceput çi ce nu medicul, cert este cå, laplecarea sa, s-au procopsit cu o parå pentru måsurarea tensiunii


Cînd s-a trezit depus cu tålpile pe plançeul de beton altunelului çi-a reluat o poziÆie neagresivå, de biped, çi ne-a fåcutcu ochiul.

L-au încadrat patru, înneguraÆi çi clådiÆi cu vitamine, de latrupele de comando. Habar n-am de ce, dar nu l-au pocnit subprivirile noastre.

A plecat cu braÆele sus.Salutînd publicul ca un boxer.Plîngîndu-se în gura mare cå se desparte de niçte cålåtori

atît de înzestraÆi.– De victimele lui dragi, precizå, din senin, poetul Paul Vini-

cius, care, dupå ce asistase surprinzåtor de tåcut la întreaga çuetå,intervenise tocmai cu aceastå minusculå remarcå, pe care, ca deobicei, nimeni nu çtiu cum s-o ia, dar care nu împiedicå pe niciunul dintre ceilalÆi çapte så-çi întoarcå privirile nedumirite cåtre el.

– Poftim? se opri derutat povestitorul.– De victimele lui dragi, repetå amabil cel care întrerupsese

çi inclusiv zîmbi prietenos, aråtînd cå nu dorise så comunice nicimai mult, nici mai puÆin, decît atît.

– Sigur. Pe de altå parte, nici nouå, celor cårora ni s-a datdrumul (a venit altul, fårå necazuri personale, çi-a condus gar-nitura pînå la prima staÆie) nu ne-a mai trecut prin minte så-lplesnim cu palma în creçtet... Ori så-i agrementåm retragerea cuexpresii golåneçti despre biata mamå-sa...

De fapt, unii dintre noi au început så-l regrete pe Raicopol,la nici treizeci de secunde dupå ce au simÆit, sub tålpi, peronulstabil al staÆiei PiaÆa Unirii 1.

O båtrînicå pretindea cå totuçi Anghel Raicopol conduceafoarte bine.

Mirela a çoptit cå Raicopol vådise mult caracter. Deçi totnoi îl surmenasem, cu sålbåticie, såptåmînile trecute.

O împrejurare misterioaså a înlesnit ca individul cu scara såse apropie de un alt tip bizar, care înainta sub povara unui coteÆde porumbei, iar, din spatele lor, noi så-i auzim conversînd cumcå Raicopol le furase inimile, vîrîndu-çi-le în buzunarul cel mic.Çi cå mågarul (le era evident totuçi cå era un mågar) avea calitatea


O chema Maria Nicolici.Mînå în mînå cu MiliÆia din cartier.Ocupîndu-se cu niçte cåcaturi de vråji. În rest, persoanå cultå,

violoncel, clavecin, culturå clasicå, elevatå (cînd auzi çi vorba astafilozoficå, elevatå, lui Arvinte, ce era veçnic mort dupå cuvinteledistinse, aproape i se sculå.)

IsteaÆa dåscåliÆå putea fi înså çi cu curul în sus, pretenÆioaså.Punea douå condiÆii. Pe parcursul çederii la ea, noul primit så nuia, nicicînd, legåtura cu vechii såi camarazi. Çi costa mult.

„Foarte bine“, dådu, scurt, undå verde afacerii Iarba Fiarelor. Çi în a doua noapte, 8 aprilie, într-o vineri, sub pretextul aco-

peririi cheltuielilor, bårbieri de monetar toate casieriile pråvåliilorce nu-çi depuseserå, de cu searå, încasårile la bancå, din zonaGårii de Nord, de la magazinul „Sora“, håt, pînå la dugheneleHotelului „GriviÆa“. Trecu çi pe alåturi çi-çi fåcu fråÆeçte mendreleçi pe dreapta, la „Cerbul“, magazin de încålÆåminte.

Un cearceaf cu bancnote trimise, c-o maçinå, acaså, în„Calomfirescu“.

Celålalt muçuroi de bani, produs mai cåtre dimineaÆå, îl înveliîntr-un cupon de stofå, îl piti pe terasa unuia dintre blocurile laparterul cårora fåcuse onoarea de operase. Balot suspendat, c-ofrînghie, deasupra troliului liftului, urmînd a fi recuperat çi degus-tat, peste o såptåmînå, douå, cînd lucrurile se vor mai limpezi.

Pe 10 aprilie, Doru era deja instalat într-unul dintre domi-ciliile profesoarei de românå-englezå.

Anume în cel de-al doilea rînd de case (cele pe care gazdale avea la administraÆia financiarå trecute pe numele unei måtuçi).Cåscioare mai cochete çi mai liniçtite. Patru numere mai jos decîtprimele. Cadastrate înså pe aceeaçi inegalabilå çi electrizantåstradå Perone. Pe mîna dreaptå, cînd påtrundeai dinspre stradaStoian Militaru.

În dimineaÆa zilei de 11 aprilie, într-o luni, Sucu Marcel seprezentå la sediul unui liceu industrial de pe Platforma Pipera(ales special în celålalt capåt al Capitalei, pentru ca Doru, apariÆieproaspåtå, så nu se vînzoleascå, de dimineaÆa pînå seara, stîrnindbånuieli, prin acelaçi cartier).


...Aluzia cu urlatul nu era mai puÆin adevåratå. Întrucît ai meiîçi dåduserå, într-o anumitå clipå, în petec. Întrecîndu-se så urle.Care bårbaÆi, care femei... Dar a intervenit tot båtrînul Raicopol,explicîndu-le cå, dacå nu laså ciocurile mici, se va vedea obligatså execute pas sportiv cu ei, cå ne va pune så-l aplaudåm în ritmori chiar så recitåm poezii despre dînsul. AmeninÆarea cu poeziai-a înfiorat...

Fiecare a cåzut pe gînduri, socotindu-se cam ce poezie ar pu-tea recita el despre Raicopol. Unii puteau. Îçi miçcau deja buzeleca çi cum s-ar fi rugat. Se pogorîse liniçtea. ToÆi trågeau cu urecheamai zîmbind, mai plîngînd, la çirul necazurilor personale cu carese luase la trîntå Raicopol. Îl ascultau absorbiÆi pe magister.

Acesta avea çase vagoane de ostateci. Un microfon. Çi miçcaîncetiçor, prin înaintea noastrå, din talentul lui literar.

– Domnule, zise criticul literar Dan-Silviu Boerescu, individcare nu prea trecea pe la CenaclulUNIVERSITAS, dar se ataça,aici çi acolo, cînd çi cînd, la cîte o cafea. Povestirea ta, în prin-cipiu, este bunå. Povestirea ta curge fluent. Dar din povestireata lipseçte ceva. În vagonul acela nu erau çi femei?

– Este chiar direcÆia cåtre care m-am çi råsucit så privesc...Imediat ce m-am såturat de zugrav çi de scarå... Råsucire acom-paniatå cu înjuråturi. Am pornit så le consolez pe foarte viitoarelemame, cîte se nimeriserå singure prin apropiere. Se nimerisenumai una. Mirela. Cu care am schimbat impresii, numere detelefon. Çi, întrucît în vagon tocmai se stinsese lumina. Dar nu...Voi sînteÆi niçte porci. N-o så må înÆelegeÆi...

– Încearcå, barosane. C-o så facem eforturi... trase un fum,din port-Æigaretul såu din lemn de cireç, Cristi Popescu çi-çi mijiochii a zeflemea çi bunå-dispoziÆie.

– Degeaba! N-aveÆi nici cea mai amårîtå çanså. Voi aÆi scrispoezii numai cînd eraÆi mici. Çi atunci numai d-alea porcoase,cu madam MiÆa.

– Brançazå-ne atunci, din nou, la Raicopol! comandå Gîrbea.– Horia, imperturbabil... Trei ore am zåcut în tunel. Dispe-

ceratul fusese luat prin surprindere. Dupå opriri, conducåtorii de

302DANIELBÅNULESCU

arteriale, bandaje, flaconaçe, un stetoscop, scoase toate din gen-tuÆa de piele, ovalå, de culoarea piersicii coapte, pentru a faceloc înåuntru celor douå mii de bilete de bancå albastre, imprimatecu chipul lui Nicolae Bålcescu çi sustrase de la barosanul dinMinisterul de Interne. Arvinte remarcå, în treacåt, cå, dacå doc-torul n-ar fi înghiÆit banii, ar fi fost ei nevoiÆi så-i trînteascå ooperaÆie, secÆionîndu-i, cumva, vena jugularå.

Medicul îi asigurase cå, deçi Sinistratul era departe de formasa excepÆionalå, viitorul apropiat îl va gåsi într-o stare mai mulÆu-mitoare de sånåtate.

Trebuia doar, un timp, Æinut departe de emoÆiile violente.Revigorat cu o medicamentaÆie lejerå (pe care le-o çi prescrisese).Depus çi råsfåÆat pe limanurile unei alimentaÆii îndestulåtoare. Aleunui învåÆåmînt regulat. Mutat de pe ostroavele unei vieÆi preasu-puså, sportivå, pe cele ale unei vieÆi sedentare.

Primele douå prescripÆii erau fleacuri.Le era lesne så-i dea, la fiecare maså, så haleascå cîte-un

curcan. Puteau så-i citeascå la cåpåtîi exerciÆii de matematicå. Dar,naiba mai våzuse vreodatå, Sinistrat sedentar.

Pînå la urmå, tot Sucu Marcel (într-unul dintre hogeacurilecåruia se desfåçura întîlnirea çi singurul dintre cei prezenÆi ai cåruimuçchi îl absolviserå pe liceu cu tot cu bacalaureat) le confirmåbinefacerile învåÆåturii, înçirå cîteva dintre ciudåÆeniile unei vieÆiaçezate, oferindu-se så-l treacå, un timp, pe Sinistrat sub protecÆiasa. Îi va fabrica el însuçi actele necesare înscrierii în clasa a noua,la vreun liceu.

Aprilie fiind, aproape sfîrçit de un an çcolar, Doru nu puteafi lipit decît la un seral. La seral, poliÆaii învåÆåmîntului bîntuiau,cel mai puÆin, prin registre, cu verificårile çi poterile.

Îi va elibera tot el adeverinÆå de încadrare în cîmpul muncii.Cunoçtea çi o pensiune tainicå, particularå, cu circuit închis,

Æinutå de o rubedenie mai de pe departe de-a sa, mare profesoaråde românå-englezå, care accepta în internat çi båieÆi. Era un locexcelent, în care putei så-Æi ronÆåi în liniçte pastilele, între sendvi-çurile cu parizer sau cu fripturå de curcan.

Distinsa profesoarå era o tipeså.


metrou uitau, uneori , så deschidå rapid uçile. Nici unul înså, pînåazi dimineaÆå, nu uitase atît de mult...

Pe de altå parte, generalilor de Securitate ce råsåriserå instan-taneu în sala Dispeceratului le era groazå çi cå metroul ar putea,din senin, så porneascå.

Çi, datoritå faptului cå mama sa lucrase cu atîta abnegaÆie,så-l creascå pe el çi pe sorå-sa, cå Raicopol nu va pierde ocaziade-a ne strivi, pe noi, de vreun cot de tunel.

Aça cå, în prima fazå, nu l-au înråit prin nimic. L-au låsatîn factorul lui psihologic. Omul çedea çi el liniçtit la postul luide comandå... Çi, c-o expresivitate neliniçtitoare, continua så neplimbe prin tumultoasa viaÆå a domniei sale. Nu erai tot timpulconectat, dar îl desluçeai cam aça:

„Nu avusesem nimic de fåcut çi m-am dus så sorb învåÆåturidintr-o bere. La care mai ståtusem în gazdå acum vreo douå såptå-mîni... Çi unde-mi låsasem (fårå prea mare plåcere) buletinul,cheile çi portofelul. Din dorinÆa de a da apariÆiilor mele în publicuçurinÆa cu care se miçca Fred Astair...

Fiindcå må întrerupsesem çi nu mai puteam så plec dinaceastå propoziÆie, simt nevoia så vå spun, de pe acum... cå visu-rile mele de viitor sînt çtrasate, multicolore, nestemate.

Cå ne açteaptå vremuri îmbåtåtoare, PRIETENI! Pentru cåfete au fost çi s-au mai nåscut în maternitåÆile noastre, de cînddiscutåm noi aici (puçi pe glume çi çotii)...

Çi dacå m-aç vedea nevoit så scot carneÆelul, aÆi vedea voi:Ce 16 bebeluçe s-au nåscut azi-noapte în Bucureçti!

Ce 12 domniçoare au våzut lumina lumii la Iaçi!Çi, dacå Aradul pårea un oraç liniçtit (pentru unii dintre noi),

în noaptea de acum nouå luni, ce impresie greçitå aÆi avut toÆiaceia care ziceaÆi cå nu e bine la noi, în Æarå!... Marileno! i-amspus. Marileno, nu må påråsi tu pe mine!!...

...Nu s-au låsat impresionaÆi cu nici o Marilenå çi, dupå treiore, s-au apropiat, brusc, de el, ca niçte bestii, çi l-au luat.

L-au coborît din cabinå, l-au dat din mînå în mînå, ca pe-uncovor. Nu s-a zbåtut deloc.

Zîmbea.


DemnitåÆi ce nu-l împiedicau ca, la fiecare douå zile, så apeseclanÆa palatelor sale. Çi, întocmai ca Alexandru Ioan Cuza, denerecunoscut sub uimitoarele sale travestiuri, så se scoboare pînåla cele mai pitoreçti çi brutale straturi ale poporului såu...

În urmå cu vreo trei zile, prezentul Brav Conducåtor fugiseincognito dintr-o vizitå de lucru din judeÆul Satu-Mare. Çi, cåptu-çit într-un postav gros, vernil, de pådurar, c-o cålcåturå de bårbatîncå tînår, c-o pålårioarå de vînåtor çi-o muståcioarå ce le înne-bunea çi scotea, uneori, tot bîzdîcul din muierile trecute de 40deani, colindase açezårile, dinspre Satu-Mare, cåtre DîmboviÆa.

Se bågase prin case de våduve.Înnoptase prin gåri.Se întreÆinuse cu drojdierii çi navetiçtii ce creçteau, viguroçi

çi-n ciorchine, din vinilinul fertil al vagoanelor de personal declasa a II-a.

Çi acum (însoÆit, în dreapta, de duhul Spiridon, materializatîntr-un ruçinos çi stînjenit factor poçtal såtesc) îçi întoarse ochii,cînd cei 7-8 membri ai Cenaclului literar UNIVERSITAS, toÆigåligani, toÆi poeÆi, nåvålirå în salonaçul din spate.

Ochirå cenacliçtii, cît ai zice peçte, mesele din mijloc. Alipirådouå.

Se açezarå. Çi se pornirå så råcneascå fiecare în legea lui. Cenacliçtii proaspåt intraÆi îçi încheiaserå çedinÆa såptåmînalå

de lecturå din seara de vineri, bîntuiserå apoi crîçmele cu bereieftinå, fuseserå alungaÆi de acolo de minuscula orå de închidere,cei mai gingaçi se retråseserå cåtre case, cei mai întårîtaÆi nime-riserå aici.

Aceçti puçtani erau deci genul acela proaspåt reapårut depoeÆi, care nu se înghesuiau deloc så-i înalÆe lui, ConducåtoruluiIubit, nici regimului, cîntece de slavå, erau negativiçti çi, ca atare,puÆini îçi våzuserå vreo consoanå publicatå pe undeva!!

Ei erau, dar anonimatul åsta nu pårea så le çtirbeascå preatare din dezinvolutrå.

Dimpotrivå.Se comportau ca çi cum tîmpitul åla de Traian Iancu galopase

pe stråzi pînå aici, dupå ei, så le vîre, cu forÆa, prin buzunare,

296DANIELBÅNULESCU

trançe babane din Fondul lui literar. Sau ca çi cum chiar çi ulti-miidintre ei ar fi påstrat, în buletine, împåturite çi smulse dinmanualul de literaturå de clasa a XII-a, comentarii elogioaseînchinate operei lor.

Ori întreaga lor operå, probabil, ar fi putut fi lesne tipåritå peun bilet de tramvai. (D-aia încå nici nu le-o publica).

Pe amårîÆii aceçtia nu-i citeau nici måcar måmicile lor. (Åstaera çi secretul care-i Æinea împreunå. Se citeau între ei.)

(Se citiserå çi-n seara aceasta. Se forfecaserå pe drum.)Unul mic, botos, ochelarist çi råu ca un dulåu, Horia, trebuind

så recunoascå, în cele din urmå, cå textele recitate cu puÆin înaintede cåtre un håndrålåu pîntecos, pe numele såu Cristi, fuseserå, edrept, superbe. Îl durea så admitå cå erau ele aça de extraordinare.Înså oricît de extraordinare se dovediserå (în felul lor cu totulscîrbos) aceste texte, susÆinea botosul, nu erau, bineînÆeles, cîtuçide puÆin, POEZII.

– Da? Çi atunci ce erau?... întrebase sus-numitul Cristi, îndrumul lor spre „Cafenea“, cåÆårîndu-se ameninÆåtor, de pe stradapietruitå, pe trotuar, în direcÆia numitului Horia çi folosind un glassurd, prevestind o furtunå.

– Habar n-am. Se putea organiza un referendum... îçi înålÆaseumerii, c-o nedisimulatå uimire, çi nelåsîndu-se intimidat, acelHoria... El putea så-l asigure doar cå disputabilele texte erau oricealtceva. Înså nu POEZII...)

În „Cafenea“, o datå distribuiÆi în jurul celor douå mese înfrå-Æite, Cenacliçtii (poeÆii GeneraÆiei ’90) se apucarå så istoriseascåalte alea.

Vorbeau tare.Repezit. Smucit.Cînd unul. Cînd toÆi o datå.Ca çi cum çi-ar fi dorit så ispråveascå tot ceea ce aveau de

revårsat, înainte de a fi azvîrliÆi – în çuturi çi pe bunå dreptate –afarå. Întreprinseserå o chetå jalnicå, în urma cåreia nu se strînseseabsolut nici un ban. Nici prin gînd nu le trecuserå så ia în seamåprotestele chelneriÆei cum cå unitatea deja se închisese.


Buzeçtilor, cu mobilier stråvechi, din lemn, çantaliu, din Råzboiulde IndependenÆå, cu duçumelele subÆiate ca foiÆa de Æigarå,vålurite çi adiind a petrosin, dar ducîndu-i-se buhul C.E.C-ului deacolo cå achitå cle mai impozante retrageri çi mandate poçtale dincolÆiçorul acela de Bucureçti.

Cît Iarba gîdilå cu instrumentarul såu de spårgåtor broaçtelecelor douå bulbucåturi nemÆeçti de metal, çi Regele c-o lumî-nåricå, în coastele lui, îi Æinu bîzul, chiombindu-se så bage la capce înseamnå, dupå atîtea nefericite boli de cap, çi cea mai pre-Æioaså boalå din lume, boala de mîini a IF-ului.

De abia întindea hoÆomanul degetul cu chiureta cåtre uçacasei de bani, cå sub atingerea sa fermecatå, încuietorile plezneauçi såreau, ca broscuÆele prin iarba din Ciçmigiu, sub apåsareapicurilor ploii!...

Molozul de bancnote – patru sarsanale – îl repezirå în Calom-firescu, prin çoferul lui Arvinte, Spînzu, un Æigånuç agil çi devotat.Numai de-un metru jumåtate.

Fåcut parcå doar din pieliÆe çi cartilagii de liliac. Nu deschisese gura decît cît så le vîndå pontul...Ei trei, råmaçi în Buzeçti, nu hålåduirå aiurea pe stråzi. De

scîrba patrulelor, se strecurarå într-un subsol de bloc de pe DoctorFelix, peste drum de cîrciuma „Fîntînica“, traserå tutun, haliråalune din buzunarele cît cåruÆa, ale lui Arvinte.

Çi, din bîrfå în bîrfå, pînå la mijirea zorilor, sorbirå çi pisoiulde juma’ coniac, pe care-l descoperi Regele, inspectînd boxele deplacaj ale locatarilor.

Cînd pîntecele de fieråtanii ale primelor tramvaie scåpate dindepou hîÆînarå stråduÆa, degajarå çi ei locul çi o tulirå, pe luminå,în Calomfirescu...

Din noaptea aceea, se gîndi, se råsuci din nou, în planurilesale, IF-ul, çi hotårî de-acum cå, dacå doreau într-adevår såhaiduceascå çi chiar så ridice viaÆa Preçedintelui Æårii, nevoii degologani trebuiau så-i punå botniÆå, s-o împingå în planul aldoilea. Se pråvålea peste ei, cît casa, nevoia de armament. Erauînså la mijloc de cerc vicios: spre depozitele cunoscute de arma-ment puteai så-Æi croieçti drum numai cu arma. Ei, excluzînd


– Ordinarule. Dacå-mi dai puÆin cheile... Så çtii cå te las såte freci niÆel de çosetele mele...

– Ieri dimineaÆå... Çi-a båtut unul d-åla de împinge metrouljoc de noi. DimineaÆa am întîrziat... Pierdusem deja primul accele-rat cåtre Ploieçti. Am alergat dupå metrou, çi era så iau metroulpe scarå, cum se spune, fiindcå må prinseserå uçile çi fluturamc-o mînå çi c-un picior afarå.

...Tipul care supravegheazå uçile m-a rugat så trag steagulînåuntru. Eu i-am strigat cå sînt, în general, de acord. Numai sådeschidå o datå, în må-sa, porÆile alea, cå må mototoliserå de totçi nu mai reuçeam så respir...

...Le-au deschis. Çi-am nåvålit în aglomeraÆia dinåuntru, cuatîta înflåcårare cå nu numai c-am izbutit så nu må mai prindå uçaaia greÆoaså, ba chiar am reuçit så-mi miçc, imperceptibil, un cot.În rest, liniçte çi pace. Adicå nu chiar liniçte. Fiindcå de aici începestraniul...

...Ål de conduce metroul a luat microfonul çi ne-a strigat prinstaÆie, nouå, celor din vagoane: „AtenÆiune! Må numesc AnghelRaicopol. Çi pentru ce i-am fåcut eu tînårului pe care l-am strivitîntre uçi (mie mi se fåcea onoarea). Çi altora, pe care i-am zdrobitla fel de bestial... Declar cå sînt o brutå, un ticålos çi-n aceste clipegrele må gîndesc la mama!...“

– Zåu, må?– Lumea înmårmurise. Mi-am zis: „Laså-l în pace. Poate

coboarå la prima. Garnitura a mai mers vreo douå minute cu pasmårunt. Çi apoi s-a oprit cam pe la mijlocul tunelului... Cinevadin cabina de conducere se juca la lumini...

...Apoi o voce: „Aici Anghel Raicopol. Am så vå vorbescdespre necazurile mele personale!... Cînd eram mic (închipuiÆi-våcum aråtam eu la cinci-çase ani) am våzut un film despre mare...Mama mea (o femeie înaltå, frumoaså) muncea cu abnegaÆie såne creascå pe mine çi pe sora mea. Între timp, eu fåceam tot felulde nåzdråvånii çi tîmpenii...“

– Hoopa!... Iaråçi vråjeçte Bånulescu! Au început deja så-Æicreascå pe spate pene de papagal.


seminare mai puÆin importante çi vor trece så bea una dintre acelemizerabile cafele, pe care românaçii le numesc nechezol, cu dînçii.

Pe 22 aprilie 1988, într-o vineri –, era cea de-a doua searåde cînd Regele çi IF-ul çedeau în galantar, la „Cafenea“ çi-çiÆineau cerurile gurilor scufundate în nechezolul åla oribil, så-ipoatå cerceta arabii de afarå, prin vitrinele mari, låcråmoase, dela coborîrea silenÆioaså a serii çi så hotåreascå dacå or så încheieafaceri cu ei.

Arvinte çi alÆi doi çlomingari se puseserå råspîndiÆi pe la altemese, printre consumatori.

Iarba alesese una dintre måsuÆele din salonul din fund, dincele de pe margini, avînd la îndemînå çi ieçirea a doua (cåscatåprin spate) çi ferestrele imense (corespunzînd spre stråduÆa Covaciçi magazinul de încålÆåminte „Zimbrul“, prin geamul cårora, la vreonevoie, puteai så Æîçneçti, încercîndu-Æi crosul prin ele). Mai eraualte cinci mese, înçiruite în semicerc, de-a lungul celor doi pereÆiboltiÆi medieval, triplîndu-se în partea de sus, purtînd ferestre înei.

La a doua maså, beau votcå din niçte påhårele cît unghia,un taximetrist måtåhålos, un lungan numai os, lipit de propriu såutrenci imens, tuns scurt, albit, cu alurå de înotåtor çi un personajstråveziu, chel, supt, cu ochelari imençi çi mutrå de Mircea Eliade,descårcîndu-çi în toate direcÆiile sclipirile de fachir. Çi prin tora-cele cåruia, IF-ului i se nåzåri cå întrevede siluetele Æigåncilorde afarå, ce-çi continuau comerÆul ilegal cu blugi çi Æigåri Kent,în noapte, pe latura dinspre Hanul lui Manuc a Cafenelei.

IF-ul comandå încå un rînd de nechezoluri çi cîte-unconiacmic.

Aveau coniac Vrancea çi Vasconi. Din care dorea sufletul lui?Sufletul såu dorea Vasconi.La cea de-a cincea maså (neghicit decît de bårbatul în trenci),

protejat de un strat gros de deghizament, çedea chiar acelde acårui groazå nu se clintea nici frunza în Bucureçti: ComandantulSuprem, Preçedintele Æårii, Secretarul General al Partidului,Preçedintele de Onoare al Academiei, posesor al altor 36 de puteriçi de titluri.


Comandarå 7 cafele, 2 ape minerale, 5 coniace mici, o votcåmare çi un biter.

Treptat, excentritåÆile verbale ale poeÆilor GeneraÆiei ’90monopolizarå atenÆia tuturor celor de pe margini.

Råcneau prea cu patos pentru a nu fi avut fiecare cîte-unmunte de talent. Aça a aflat IF-ul, spre sfîrçitul acelei seri de22aprilie, mai temeinic decît i se vådise vreodatå, cå, întocmaicum fura el arme ori gologani, unii nu ezitau så fure deodatå 500,ba chiar 1 000 de bårbaÆi çi femei.

– ...Ctitorii unei închisori... – conferenÆie unul dintre poeÆiinouåzeciçti, anume Radu Sergiu Ruba...

Poet mai curînd scund.Tacticos.Vorbea Æinînd spinarea Æeapånå din pricinå cå era nevåzåtor.Lucru aproape neobservabil. Enciclopedist. Bancurile sale

durau 45 de minute çi nu puteau fi nicicînd repetate de alte per-soane. Din cauza meandrelor complicate ale naraÆiunii. Çi a fap-tului cå, dacå istorisea un banc în care apårea, de exemplu, AnaPauker, Radu se oprea, prezenta separat çi luxuriant viaÆa AneiPauker, intersectatå de ani, acÆiuni politice, perioade în care luaseîn greutate, abia apoi catadixind så treacå la personajul urmåtor.

– Ctitorii unei închisori – repetå Radu – sînt zugråviÆi, cucårbune, încå de la intrarea în piosul açezåmînt... Eventual cufamilia... Mai ales cu acea parte a familiei de sex feminin... ÎnconçtiinÆa aceloraçi meçteri anonimi. Acum amnistiaÆi çi expediaÆiîn concediu. Vezi masa din stînga...

Çi toÆi cei pînå la care se propagau cuvintele inexplicabiluluiRadu s-au întors cåtre stînga çi-au constatat cå, într-adevår, la omåsuÆå din salonaçul din faÆå, dormitau patru cetåÆeni raçi în cap,fioroçi, cu mutre de ocnaçi, probabil de curînd amnistiaÆi. Çi petoÆi ascultåtorii se fåcu pielea ca de gåinå gîndindu-se cum deçtiuse nevåzåtorul Radu cå åia se aflau chiar acolo.

Dar apoi, dintr-o nepåsare faÆå de adevår tipic balcanicå, seminÆirå çi se liniçtirå, fiecare în sinea lui, cå åiaar putea fi foartebine mama, tatål çi fraÆii lui Radu.

298DANIELBÅNULESCU

douå-trei bricege, nu puteau deschide focul decît cu cornete dinhîrtie de ziar. Era un cerc vicios.

Måturarå cîteva case de båtrîni, cuprinçi çi înståriÆi în regimulålålalt, prin angaralele cårora s-ar fi açteptat så dibuie „çi vreocîÆiva pui de arme de foc“. Sosirå înså 40 de ani mai tîrziu. Cu40 de ani în urmå, Securitatea cårase prin închisori pe toÆi aceçtifoçti semi-demnitari, tocmai pentru a nu se stînjeni unii pe alÆii,ei çi plutonierii MiliÆiei populare, cînd aceçtia din urmå le vorpercheziÆiona locuinÆele în cåutare de armament.

Din apartamentul unui angajat al unei ambasade africane sefåcurå cu un revolver miniatural, de damå, placat cu fildeç, dar cucare n-ai fi putut nimeri elefantul, chiar dacå pachidermul s-ar filipit cu Æeasta de Æeava lui.

La o legaÆie capitalistå, în interiorul cåreia se infiltraråescaladîndu-i zidurile dosnice dinspre grådina Ioanid, Regelecåzu doar peste muniÆie råzleÆitå, fårå armå çi-o veche perechede pistoale de duel, piese de muzeu, cu care nimeni nu mai avusesecuriozitatea så se împuçte în ultimii 200 de ani.

Cåutarå så se lipeascå de niscaiva studenÆi arabi, expediaÆi destatele lor în Republica Socialistå România la studii, mai ales deunul, plåpînd çi nervos, despre care toatå lumea pomenea cuîncîntare în glas cå s-ar fi aflat în posesia unui pistolet militarMACAROV, cu amortizor de sunet, calibru 9 mm.

Îçi trimeserå bezele cu studenÆii aceia, îÆi fåcuserå semne cuoglinjoarele, îçi fixarå întîlnire, într-o dupå-amiazå, în Cramå, laHanul lui Manuc.

Dar se vede treaba cå ambele tabere erau extrem de precaute,aça cå, în ultima clipå, la Cramå, nu se înfåÆiçarå nici unii, nicialÆii. Îçi expediarå fiecare niçte emisari cu mutre nåtînge, careraportarå cå, måcar în acea dupå-amiazå, la Cramå nu se bågasepe fir nici MiliÆia.

Çi atunci aråboii, prinzînd o pojghiÆå de curaj, anunÆarå unalt loc de întîlnire, cerîndu-le så-i açtepte o såptåmînå încheiatå,searå de searå, la „Cafeneaua Veche“. Çi angajîndu-se cå, dacåblaturile li se vor pårea cå picå normale, se vor învoi ei de la unele


– În conçtiinÆa aceloraçi meçteri anonimi, ctitorii çi ctitoriÆeleapar în veçminte fastuoase, ample, lungi çi într-atît de stråvezii...încît meçterul anonim, pentru a le sugera, cît mai subtil, fineÆeaçi transparenÆa, uitå så le mai deseneze.

– Cafeaua dumneavoastrå. Coniacele. DoriÆi çi Pepsi?– Cine, må, Sonia? Vrei så vii cu Sonia pe la mine? Nu çtii

cå s-au întors gazdele mele din concediu? LåsaÆi-ne çi patru Pepsi.– Cît face cu totul? Çtefane, ce fac eu acuma, unde s-o duc,

în parc? Îmi dai tu cheile de la boscheÆi?... Eu i-am spus de laînceput: „Måi, fatå. Pentru ce så må culc eu cu viaÆa ta?“

– O sutå douåzeci çi patru de lei, cu un pachet de Æigåri. Votcån-avem. Rom românesc, la nouåsprezece suta. Vå iau banii acum,cå s-a enervat responsabilul. Îi verificå barmanului casa.

– Måi, voi aveÆi bani? Altfel o så cunoaçtem, pe propria piele,progresele artei plastice din penitenciare. Afarå de cazul cå nule devenim åstora simpatici çi ne laså så le spålåm vesela... Saune pregåtesc cîte-un pacheÆel pentru acaså, så le apretåm ospå-tåriÆelor lenjeria.

– Taci, må! Avem bani. Çtefane, zi-i ce fac eu cu Sonia?– Prostii, Felix. Dar nu ai unde.Dupå ora 21, 30, „Cafeneaua“ era plinå ochi, ca un autobuz

proiectat cu oameni pe scarå.Cei opt cenacliçti îl apucaserå aproape din mers. Vociferau

la o distanÆå bunicicå faÆå de çofer. Adicå faÆå de tejgheaua aceeade tablå fierbinte a barului, plasat în primul salonaç.

Çi, implicit, cam la aceeaçi distanÆå faÆå de blondina ce ser-vea în încåpera de la intrare, dupå fîÆîitul aÆîÆåtor al cåreia tuturorli se scurgeau ochii. Çi a cårei apariÆie în personalul angajat îiîmpinsese pe clienÆii mai luminaÆi så aprecieze cå, în sfîrçit,„Cafeneaua Veche“ avea program artistic.

– Çi atunci, tipul çi-a scos aparatul vocal cåtre noi... A pusgheara pe microfon. Çi s-a pornit så ne pocneascå în stînga çi-ndreapta, cu discursul lui, acolo, în måruntaiele Påmîntului.

– Cine, Daniele? Spune-ne çi nouå: chestia aia cu metroul?– Care, Cristi?... TåceÆi, bå! Laså-l så ne zicå de la început.

Ce-i cu metroul?


IF-ul îi spuse çoferului så mute fundul maçinii de-acolo,revenind exact în acel loc, din orå în orå çi, la fiecare orå, açteptîndcîte trei minute.

Sårirå gardul de beton, supraînålÆat cu brîu de metal çi preså-rat cu sågeÆi så juleascå, în ascuÆiçurile lor, popoul nebunilor. ÎntîiIarba Fiarelor. Apoi Regele Bolilor Nervoase. La urmå, Fisente.

Spitalul avea 18 pavilioane (lunguieÆe, turtite, solide), înçiratepe 4 rînduri, ca alinierea, pe un platou, a unui pluton de jandarmiçi despårÆite de alei, pîlcuri de copaci çi peluze. Spre corpul cåutat,unul dintre cele douå råzleÆe din fund, îi conduse norocul çiprezenÆa dubiÆei miliÆiei, parcatå la intrarea în pavilion, pe-unsemicerc de alee.

Era 11 noaptea çi în pavilion ardeau patru lumini.Le numårarå.Cîte una de fiecare salon. Douå în cåmåruÆele de gardå.Îmbråcat într-un halat alb de sorå medicalå, procurat de IF,

çi, în mîini, cu un recipient cu seringi, Fisente repetå pe gazon ceicîÆiva paçi ca çi cum ar fi umblat încålÆat în sandale cu tocuriçi-çi înfoie peste guler buclele de curviçtinå medicalå.

Urcå, fårå a se feri så producå zgomotul normal, trepteleverandei, înaintea cåreia era opritå dubiÆa miliÆiei.

Se opri în antreul întunecat al pavilionului, pentru a examinaholul – de vreo 20 de metri – ce i se deschidea înainte. Çi-n clipitaîn care se urni pentru a-l stråbate, se pomeni cuprins, din spate,peste piept, cu un soi de båÆ, iar cu cåuçul palmei celuilalt braÆal atacatorului fu piçcat de fund.

– Ce-o så faci tu, surioarå? råzbi o adîncå îngrijorare dinglasul miliÆianului ce dormitase pînå atunci dupå uçå. Ce-ai såfaci tu, dacå te-oi ciupi de aici pînå aici?!

Uite ce chestiuni îl fråmîntaserå pe åsta.– Te bat pînå vomiÆi, îl låmuri cu simplitate Fisente. Dar nu mai fu cazul så-çi ducå la îndeplinire dulcea promi-

siune, måciuca flexibilå, cu mîner cauciucat, a IF-ului, expediin-du-l pe meditativul plutonier-major pe ciment. Din urmå, Regeleîi împinse pe esofag, c-un deget, douå pastile, care, prin dizolvare,îl vor Æine narcotizat pe bravul plutonier mai multe schimburi.

308DANIELBÅNULESCU

*

La-nmormîntare, sora mea mai micå te-a sårutat çi ea pefrunte. Çi åla a fost primul ei sårut, timid, de femeie.

*

Ce bine c-am putut så ne potrivim çi noi zilele dupå tine,atunci, la sfîrçit, cînd ståteai întins între lumînåri çi aråtai tuturorvîrsta exactå.

*

În locul pozei de pe crucea ta am pus o oglindå din poçetamamei çi ea vine la mormînt s-aducå flori çi înainte så plece îçiaranjeazå pårul çi se rujeazå în oglinjoara aia.

*

La-nmormîntare, cînd noi, familia, ne aplecam çi sårutampe rînd fruntea rece a lui tata, asistenÆa, foarte numeroaså, a fostimpresionantå de cîtå tandreÆe çi de cît de dulci erau sårutårilenoastre çi a început så aplaude.

*

Tu ai murit de zece ani. La mulÆi ani çi gata. Eu alergrepede-repede dintr-o parte în alta a camerei çi må lovesc tare depereÆi. Ca så sune ca un clopot...“

Cam atît. Aça se învrednicea så scrie „rivalul“ meu CristianPopescu în aceastå perioadå. Aveai de ce umbla ameÆit çi ferme-cat. Alte poeme, sfidåtor de bune, ale seriei, purtau numele: „Sfa-turi din partea mamei“, „Dana Popescu“, „Arborele genealogic“,„La parastasul bunicii“.


cå era prietenos. Ei, de exemplu, se considerau deja prietenii lui,iar atunci cînd aveau så se reîntîlneascå, de bunå seamå, cå nu vorrata ocazia çi aveau, aveau så-l...

În vreme ce åçtia din „Cafenea“ se întreceau în tåifåsuit, afaråSpînzu ambalå motorul. (Arvinte se folosea de o „Lada“. Iar IarbaFiarelor çi Regele se strecurarå din „Cafenea“ înainte de încheiereaperipeÆiilor buclucaçului conducåtor de metrou. Punînd platå çibacçiç în mîinile ospåtåriÆei Dida çi instalîndu-se apoi pe banchetadin spate.)

IF-ul îçi trase, cu un gest reflex, peruca deçteaptå, din påruman, ce-o purtase ca pe-o cåciuliÆå çi îi gîdilase, tot timpul, unadintre urechi. Pe fotoliul din faÆå, înfåçat într-o huså pår de cåmilå,se ghemui Fisente, nepotul preferat al lui Sucu Marcel, un lunganaråtos çi viclean de-çi trågea chiar çi singur clapa, dacå nu aveacui, muståcind sub pletele lungi, blonde çi mutra de fecioarå, dese gheruiau puçtoaicele dupå el. Nu puteai så-l scapi din ochi peFisente, cå, în timpul în care tu Æi-ai fi aprins o Æigarå, el dådeadeja foc la o treime din Bucureçti.

Ierbii Firelor îi plåceau istoriile bune. Povestea cu AnghelRaicopol îi cåzuse la stomac ca o bucatå de tort. Raicopol, cu toatelibelulele lui, mari cît våtraiul, care-i zumzåiau prin cap, îi plåcea.

IF-ul intui corect cå într-o Æarå cu ioc preså çi televiziune,låsatå doar la discreÆia zvonurilor, Bucureçtiul, la ora aceea, maiavea o Æîrå çi avea så explodeze sub noutatea istoriei cu Raicopol.Plictisit, oraçul sugea asemenea istorioare ca un burete. Probabilcå, prin regula amånuntului adåugat, pe alocuri, se ajunsese dejala varianta cu o echipå de paraçutiçti pachistanezi ce-çi gåsiseadåpostul prin subteranele metroului çi care, deschizînd chepengurisecrete, puteau debarca oricînd în locuinÆa fiecåruia dintre noi.PopulaÆia înflorea ea, såraca, destule. Dar IF-ul gîndi cå, måcarpînå acum, nu se denaturase cel puÆin punctul de plecare. Acelacå Securitatea pusese într-adevår gheara pe omul de la metrou.

Mai înscriseserå un punct. Securitatea conducea în deplasare,la pauzå, trupa IF-ului, cu trei puncte la zero.


veterani. Din clipita în care ultimul profan påråsea sala, mai çe-deau o vreme pe la locurile lor, mai gåsindu-çi de lucru, necåjindtutunul putrezit de „CarpaÆi“, ridicînd gulerul hainelor recuperatede prin cuiere, fåcînd så alunece pe masa unicå, imenså, scru-mierele de hîrtie, aça cum alunecau halbele de bere pe tejghelelebarurilor din Vestul Sålbatec.

Dupå care, brusc, se apropiau de cele trei ferestre gigantice.Le descleçtau tocåria zuruitoare.Le încålecau pervazele.Çi, fårå vreun cuvînt, se aruncau în golul de dedesubt, planînd

minute întregi, la o înålÆime de 30-40 de metri, deasupra stråvechiiGrådini Ciçmigiu çi-a stråduÆelor ce påreau cå se freacå de grådinåca niçte pisici.

Rotindu-se, în spirale ample, deasupra imobilelor pustii çimårginitoare, semånînd cu niçte faleze. Çi apropiindu-se de påmîntîn viraje scurte, frînînd sau nu, ajutîndu-se de crestele vegetale.Atingînd pietriçul de lîngå chioçcul fanfarei, aleile pietruite dela Cetate ori potecile asfaltate dinspre beråria „Gambrinus“, laînceput într-un vålmåçag de paçi repezi çi legånaÆi...

Apoi (dupå ce-çi pierdeau suficient din vitezå), împlîn-tîndu-se scurt çi dureros (pentru coapse) în hîrtoapele de pe sol.ScoÆînd un sunet leçinat çi ruçinos, de anvelopå frînatå de bicicletå.Îndreptîndu-çi spinarea. Çi alåturîndu-se, tachinîndu-se, celorlalÆi...Aça se cåråbåneau teribiliçtii aceçtia de la Cenaclu.

Prin ’86-’88, UNIVERSITAS-ul era un cenaclu bun.FuncÆiona...Prin acelaçi Ciçmigiu, tîlhårea, din dosul unor bårbi çi muståÆi

fioroase, haiducul Dan-Silviu Boerescu, întorcînd çi puricînd,de manuscrise mototolite, buzunarele celor ce se întorceau, înzbor, de la Cenaclu.

Veneai pe jos, nu interesai. Combatantul cu çipca (acest Boe-rescu avea inteligenÆa de a tîrîi dupå el o çipcå mizerabilå, cudouå cuie ruginite la vîrf) nutrea speranÆa de a tråi, la båtrîneÆe, dinpublicarea unor variante sinistre ale poemelor oamenilor-fluturi.Cînd nu izbutea så schilodeascå pe careva, neghicindu-le, la vreme,terenurile de aterizare, devenea dintr-o datå cuminÆit, dar çi aça


mai mare grabå, în puçculiÆa unui spital de boli nervoase, sub pazåmilitarå.

Era locul optim pentru a fi scos la ivealå, dacå Brav Condu-cåtorul ar fi fost încunoçtinÆat de vreo påsåricå cå AngheluÆåprovocase vreun prejudiciu vreuneia dintre garniturile sale dragide metrou. Era potrivit çi dacå, despre afacere nu s-ar mai fitrîmbiÆat nimic, Raicopol urmînd a fi scufundat treptat sub crustaîngheÆatå a neurolepticelor çi sub forÆa educativå a halucino-genelor. Aça încît, concluzionå în sine IF-ul çi îi transmise luiSpînzu destinaÆia exactå – unicul punct în care ar fost înÆeleptdin partea lui Raicopol så ajungå legat fedeleç ar fi fost tocmaibalamucul. În termeni mai scuturaÆi, Spitalul de boli nervoase„Dr.Gheorghe Marinescu“.

În aceeaçi vreme, pe urmele lor, demarînd pe variante maiscurte çi açteptîndu-i, atunci cînd Spînzu, mai tårågånat, pentrua nu fi luaÆi la ochi de vreun echipaj de miliÆie, apårea din spate,luau curbele çi supravegheau îndeaproape banda Ierbii Fiarelor,Genel çi Ho diábolos.

Comandantul Suprem mai traså un semn minus în carneÆelulsåu, în dreptul lui Gabrea. Çi, într-o plimbare per pedesprin pri-måvara potopitoare, se întoarse devreme în Palatul Primåverii, såse spele çi dînsul de lipiciul scîrbos al deghizamentului. Çi pentrua se culca mai din timp, a doua zi avînd planificatå declançareauna dintre celebrele çi inopinatele sale vizite de lucru, metodå ga-rantatå, prin care îi mai dezmorÆea pe leneçi çi îçi mai finalizaCtitoriile. O parte infimå din Ctitorii.

Trupa IF-ului adulmecå din maçinå întinderea uriaçå a Spita-lului, parcurgîndu-i în întregime latura exterioarå, cea lungå,venind dinspre PiaÆa Sudului, dînd colÆul la dreapta çi oprindu-seundeva, pe un drum desfundat, pe latura scurtå, de Vest.

Coborîrå.În spate simÆirå, în noapte, un depozit-garaj, cu autocisterne,

remorci, tractoare, pluguri de dezåpezire.În faÆå, Spitalul numårul 9.


În afarå de Adi, Paul, Cristi çi cu mine pe la CenaclulUNIVERSITAS mai bîntuiau: Radu Sergiu Ruba, Horia Gîrbea,David Ioachin, Andrei Damian, Augustin Ioan, Nicoleta Pavel,Ioana CarabåÆ, tribul de la Braçov (stat în stat çi cenaclu în cenaclu:Simona Popescu, Marius Oprea, Caius Dobrescu, Andrei Bodiu),Ramona Fotiade, Doina Tudorovici, Ovidiu Verdeç, Vlad Nicu-lescu, Sever Avram, Iulian Costache, Vasile Baghiu, Ioan Es. Pop,Lucian Vasilescu, Dan Grådinaru, Råzvan Petrescu, Marian Ilea,Marian Mierlå, Cåtålin æîrlea, Gheorghe Ardelean, Gabriel Stå-nescu, George Arun, Mihai GålåÆanu, Petre Barbu, Florin Manole,Mariana Criç, Cristian Pavel, Cåtålin Apostol, Valentin Iacob,Claudia TiÆa, Maria Timuc, Anca Mizumschi, Aura Alexa, RalucaBrancomir, Fevronia Novac, Ion Manolescu, Bogdan Teodorescu,Simona Çerban, Florin Budescu, Diana Manole, actorul RaduAmzulescu çi, unicul nostru editor de pe atunci, Paul Nancå. Unpomelnic. Mai mult, o forfotå. O primå tentativå a Nouåzecis-mului. Poate un iarmaroc.

Conducåtorul Cenaclului UNIVERSITAS, profesorul univer-sitar Mircea Martin (numit cu tandrå båçcålie de cåtre cenacliçti,Lamartine ori Paganini) era un domn retractil, distant, arogantchiar... Pe care nu generozitatea îÆi låsa impresia cå-l dådea afarådin caså... Plimbîndu-çi printre contemporani, ca pe-un cåÆel,micul såu surîs de dezgust, cåpåtat în urma anilor de meditaÆiesau a unor teribile boli de stomac.

Cînd înså demarau çedinÆele de Cenaclu, Domnul Profesorse încålzea. Reziduurile glaciale ale gesturilor Domniei-sale eraudebavurate. Vocea îi suna necontrafåcutå, dezoficializatå, tul-buratå. Ezitantå çi gravå, picura ca de pe o strunå de violoncel.Sub ochii noçtri amuzaÆi çi seduçi, Mircea Martin se transformaîntr-un marchiz, a cårui probitate, eleganÆå, demnitate, curaj,cunoçtiinÆe çi gust literar deveneau domeniile nobiliare pe caream cåpåtat dreptul så colindåm ani întregi.

Dar soneria secretå de încheiere a çedinÆelor nouåzecisteÆîrîia, iar globii oculari ai Profesorului se reînceÆoçau. Redeveneapersonajul cu care, pentru a schimba un salut, trebuia så dezvolÆiun asemenea sistem de strategii çi ritualuri, încît tot ceea ce mai

318DANIELBÅNULESCU

Venise momentul unui contraatac. Çi pe toatå durata, în„Cafenea“, cît îi ascultase pe povestitorii aceia ciudaÆi, çi cînd, dela primele silabe, îçi dåduse seama cå Raicopol va fi, într-un finaljegos, arestat, iarba se gîndise cu febrilitate în care sediu va fidepus vorbåreÆul conducåtor de metrou.

Dacå era så fie vårsat în arest la Inspectoratul General deMiliÆie (clådire în care, pe vremuri, îçi desfåçurase activitatea çibunul nostru Ulpiu SargeÆius GalopenÆia). În celularul SecuritåÆiide pe Calea Rahovei. Sau dupå gratiile cine çtie cårei UnitåÆiMilitare.

Dacå era så se întrebuinÆeze una dintre aceste trei variante,trupa sa n-avea nici cea mai scheleticå çanså så-l scape. Cum så-lscape?! Jumåtate din trupå gîdilîndu-i pe puçcaçi cu scama buzu-narelor lor neînarmate, iar cealaltå jumåtate çterpelindu-l peAnghel. Anghel fiind pînå çi în opera iscusitului çi prea parçivuluiåla de Eugen Barbu (Iarba îl citise ici-colo pe Barbu) nume dehaiduc.

Atît cît îi citise Iarba çi pe securiçti, singura çanså a luiRaicopol ar fi fost ca ålora, securiçtilor, så le fi fost o prea maregroazå så-i raporteze tåråboiul de azi-dimineaÆå, de la metrou,Comandantului Suprem. Groazå precis cå le-a fost, dar chiar sånu-i fi raportat!

Så fi optat, din pricina spaimei de a nu fi sancÆionaÆi, pentruposibilitatea de a-l duce pe Ceauçescu cu fofîrlica. Muçamalizîndcazul. Çi, eventual, punînd întreruperea circulaÆiei de trei ore dela metrou, pe seama unei pene de curent. Pentru a nu le fi ciopîrÆiÆicumva epoleÆii.

Riscau destul så fie împuçcaÆi çi într-un caz çi-n altul.Çi de abia în aceastå ultimå variantå (cu muçamalizatul),

creçtea vertiginos probabilitatea ca Raicopol så nu fi fost (defi-nitiv) îngropat nici în arestul din Calea Rahovei, nici în beciurileI.G.M.-ului, nici sub supravegherea detaçamentului de gardå alunei inexpugnabile UnitåÆi Militare. De aceea o întinsese IF-ulmai devreme din „Cafenea“. Îi picase fisa cå partea finalå a raÆio-namentului såu putînd fi corectå, Raicopol fusese camuflat, în cea


Æinea de tine era så te alegi c-o migrenå. Domnul Profesor Martinera amanta påtimaçå çi devoratoare din intimitate, care pe stradånici gînd så-l mai salute pe odiosul gråjdar.

Dimpotrivå, pe stradå ne saluta çi se comporta ca çi cum decapul nostru ar fi fost ceva, criticul literar LaurenÆiu Ulici. Neciufulea pe creçtet, vorbea omeneçte cu noi, scria pentru sus-nu-miÆii postfeÆe çi prefeÆe la cårÆi, despre care, çi unii çi alÆii, eramîncredinÆaÆi cå vor primi doar acele aprobåri ce le vor îngådui såråmînå în veci nepublicate – tipårite, niciodatå. La capåtul uneiistorice båtålii cu Consiliul EducaÆiei çi Culturii Socialiste, luiUlici i se datoreazå debutul editorial al lui Cristi, petrecut chiarîn 1988.

Se mai îndura de noi, luptîndu-se så ne publice, prin reviste,cîteva versuri, distinsa çi excepÆionala poetå ConstanÆa Buzea.

La sfîrçitul çedinÆelor literare de la UNIVERSITAS, profaniicoborau scårile imense, colhoznice, înmuiate în beznå, pînå îndreptul unei portårese råscoapte çi cochete, care, muçtruluindu-icå-çi depåçiserå cota de energie electricå pentru acea searå, seinteresa dacå nici un alt idiot nu întîrziase, la coborîre, pe traseu.

Nu întîrziase nimeni, o asigurau, intimidaÆi çi mîndri, profanii.Coborîserå toÆi.

– Så vå crape vouå ochii din cap? mugea neîncrezåtoare çitaurinå vådana, despre care se zvonea cå, în afarå de muçtruluialå,se pricepea çi la altceva.

– Så ne crape! se mobilizau, neclarificaÆi, dar bucuroçi cåfuseserå confundaÆi cu cenaliçtii autentici, profanii.

– Påi, o så vå! Cå altceva ce are så vå crape?! DuceÆi-vå çimîncaÆi slanå. BågaÆi, la intestin, pitå. Çi faceÆi sport. Cå stîrpi-turile ca voi, de-i poÆi ridica cinci într-o mînå, n-are talent!

La UNIVERSITAS, chiar çi portåreasa Cenaclului posedacel mai uriaç talent dintre toate portåresele din Bucureçti.

Ieçea din ghereta ei cu lampå de gaz çi trîntea zåvorul greuçi çerpuitor dupå ei.

În încåperea de sus, de la etajul patru, a Cenaclului, zåbo-veau, dupå fiecare çedinÆå mai importantå, çase, opt, chiar zece


Gåuri, cu o sulå, cele patru noi sfîrcuri. Çi, de data aceasta,le ghidå cu degetul så alunece pe çiretul de piele, una dupå alta,fårå så mai interpunå vreun nod între ele. Tratîndu-le ca çi cumtoate împreunå ar fi constituit un al cincelea lob.

Çi abia atunci cînd ultimul bånuÆ de carne cålåtori pînå lalocul lui, stråinul fåcu un nou nod çi îçi repuse în ordine trenciulçi trebuirå så se scurgå destule secunde. Çi mai trebui ca umeriistîngi ai veçmintelor victimelor împietrite så le mai fie îmbibaÆicu destui picuri de sînge. Pînå cînd, celor patru membri (cu vechimidiferite) ai trupei IF-ului så li se permitå så-çi vinå, încet-încet,în fire, så se caÆere, ca pe marginea unei gropi, evadînd din colapsullor ruçinos.

Så-çi miçte din nou hoiturile, så-çi tragå palme, så-çi clatinefrunÆile.

Så asculte cu çi mai mare atenÆie tonurile celor doi necunos-cuÆi care, dupå ce le zdruncinaserå çi le mutilaserå anatomia, sedepårtau acum Æinîndu-se gît dupå gît, dîndu-çi unul altuia repli-cile, în semn de jubilaÆie, nu din Shakespeare, cum poate unii arfi crezut, ci din Opera esotericå a aproape necunoscutului scriitorAdrian Serafim:

– Yagdar nu çtie ce-i îndurarea!... tunå înfiorat primul bårbat,cel durduliu, aråtîndu-se complet transformat în privinÆa rafina-mentului literar, cu care, de curînd, fusese, cît de cît, împropietåritçi în care nu scåpa ocazia så se bålåceascå.

– Cunoaçte poveçtile multor bårbaÆi... îl acompanie discret çiîngrijorat acela care se dådea în vînt dupå calcule.

– Ar putea fi sultanå!... Æîçni, ca o soluÆie, din gura celuigråsan, continuarea.

312DANIELBÅNULESCU

Prin 1988, aça dupå cum „Partidul Comunist era inima Æårii“,Cenaclul literar UNIVERSITAS devenise centrul ocult al Bucu-reçtiului.

Partidul Comunist Român era peste tot. Cenaclul UNIVER-SITAS se Æinea o singurå datå pe såptåmînå, vinerea seara, laultimul etaj (patru) al unei clådiri înalte çi planturoase de pe SchituMågureanu.

Era un cenaclu liniçtit. Înåuntrul såu nu se fåcea nici politicå,nici spiritism. Nu se mutau, prin intervenÆii supranaturale, scaunesau mese. Atîta doar cå aici se citeau, din cînd în cînd, în public,cele mai puternice texte scrise vreodatå în limba românå.

Nu trebuie pretins cå era mare lucru.Poemele, bine dresate acaså, nu dådeau de-a berbeleacul

guverne. Çi, repet, nu provocau nici måcar gimnastica spiritiståa unor mese. ForÆa lor spiritualå era cu prudenÆå disimulatå.

Çi puÆini dintre acei care reÆineau pe de rost açchii din acestepoeme se pricepeau çi cum så canalizeze aceste forÆe, pentru aînfåptui cîteva mari minuni. Ori pentru a-çi modifica propria viaÆå.

Atîta doar cå, în perioada 1984-1989, excluzînd pe unii dintrecei mai uimitori creçtini (care-çi asumaserå deja råspicat legåturilecu adevåratul Dumnezeu, cel al Bibliei, Yahveh), Cenaclul UNI-VERSITAS era, pe departe, cel mai însemnat centru spiritual alBucureçtilor.

Spre exemplu, în çedinÆa din 22 aprilie 1988, la UNIVER-SITAS îçi fåcuse lectura Cristian Popescu.

Capitolul 10

ZIUAAÇASEA: „SÅNU (PREA)CURVEÇTI!“

IF-ul se låså pe burtå çi întredeschise, cu infinite precauÆii,uça primului salon.

Nu era nimeni.Adicå nimeni altcineva, în afara celor 24 de nebuni obiçnuiÆi,

flenduriÆi, cu obrajii supÆi çi nebårbieriÆi de mai mult de-o såptå-mînå, Æinutå în care, în nici-un caz, n-ar fi fost admiçi så conducåazi dimineaÆå un metrou.

În celålalt salon, Iarba se tîrî ca çarpele pe sub primul çir depaturi, aproape în acelaçi ritm cu Fisente, care avansa pe culoaruldin mijloc, cu seringile lui sub braÆ, cu dreapta prefåcîndu-se cåscuturå un termometru.

Raicopol privi cu stupoare metoda brutalå prin care deli-cioasa asistentå se strådui, în mai multe rînduri, så ia temperaturamaiorului de miliÆie aÆipit într-un pat paralel.

Ce rost avea – se întrebå alergînd, ca prin vis, Anghel Raico-pol, între noii såi pasageri. Descotorosit fiind de cåtuçå. Încålecîndgarduri. Çi întinzîndu-se, ca o cocå, pe podeaua unui automobilLada. Ce rost mai avea så-i iei temperatura unui miliÆian, doarpentru a constata dacå ai voie så-l asfixisiezi cu perna ori så-ltråsneçti cu ciomaga?!

Nu cumva çi båieÆii aceçtia, împreunå cu care fåcea sport,ar fi dorit så le vorbeascå despre necazurile lui personale?!

Se uitå de jos în sus cåtre dînçii.Erau ei, în felul lor, båieÆi simpatici. Dar nu doreau.Råmase liniçtit. La miliÆieni era invers. Cafeaua pe care Æi-o

turnau pe gît te adormea.Totuçi nu izbuti så se abÆinå ca, de fiecare datå cînd presim-

Æea cå traseul automobilului în care rula se suprapunea vreuneiadintre staÆiile de metrou, cårora ajunsese så le recunoascå, dupåfigurå, pînå çi çobolanii, så nu-i avertizeze încîntat pe noii såiprieteni, de acolo, de pe cauciucul lipicios al podelei.

– AtenÆiune! Se închid uçile!... Urmeazå staÆia ConstantinBrîncoveanu, cu peronul pe partea stîngå!

Pe partea stîngå pica.


*Tu ai fost colonel. Eu sînt liniçtit. Zodia mea era de mult

înscriså în stelele de pe epoleÆii tåi. În nopÆile de varå, cînd cerule senin, iau poziÆia de drepÆi.

*

Consiliul Popular al sectorului 7, Comitetul Executiv vå facecunoscut cå, prin decretul nr. 149, conferå «Certificatul de decesjubiliar» numelui Popescu, prenumele Vasile, cu ocazia împliniriia zece ani de la încetarea din viaÆå. Mult stimate tov. colonel,sînt fericit så vå felicit din toatå inima atît din partea mea, cît çia familiei mele, cu prilejul conferirii titlului jubiliar. PrimiÆi, vårog, cele mai sincere uråri de bine. Seria D5, nr. 034201. Datanaçterii: anul 1985, luna decembrie, ziua 23. Locul naçterii: oraçulBucureçti. Decesul a fost trecut în registrul stårii civile la 23decembrie 1985. Data decesului: anul 1985, luna decembrie, ziua23 (cifre çi litere). Locul decesului: oraçul Bucureçti.

Ah, cîtå bucurie, cît entuziasm familialNe-a produs Consiliul Popular!Ah, dacå am çti autorul, så-i strîngem mîna cu toatå cålduraDar e indescifrabilå semnåtura!Oricum sub litera hîrtieiStråluceçte Steaua României!

*

Aç fi vrut så am un balon umflat cu ultima ta råsuflare. Sårespir în fiecare an, de ziua mea, cîte-o gurå.

*

În seara cînd te-ai pråpådit, mamei i s-au umplut sînii: unulcu vin celålalt cu Æuicå. Çi de atunci ne då så bem în fiecare zicîte-un påhårel în cinstea ta. Çi noi creçtem voinici çi frumoçi.


– Cum nu-i muiere? protestå gråsanul, sucindu-le tuturorînlemniÆilor Æestele, cu 30 de grade spre dreapta. Nu vezi ceîmbîrligåturå de cordoaicå scapårå de la curul ei?!... Nu eçtimuiere, madam?

– Îl cheamå Fisente, telegrafie stråinul preocupat.– Poate s-o cheme çi Soldatul Necunoscut.– Cîte piÆipoance cu nume nåtînge n-am voiajat eu! Întîi le

puneam caprå çi le såream în spinare. Cînd le izbeam cu stîngul,o luau cåtre stînga... Cînd le izbeam cu dreptul, o apucau cåtredreapta... Am colindat aça pe-o mulÆime de pipiÆe, cu nume pocite,prin toatå Båneasa... Nu e mai bine så le-o tai deodatå pe toatå?

– Nu e regulamentar. Nu-i consemnat aça în omologare.Numai bånuÆul. Partea cårnoaså. Chiar de sub cartilaj.

– Nu i-o coseçti tu måcar numai lui åsta pråpåditul?!... Çeful.Çi care se uitå aça de urît?!

– I-ai cosit-o biniçor muzicantului. I-ai decupat-o ca la carte.Ai sînge rece çi vasturi de chirurg.

– Arasel!... Atuncea, dacå am vasturi de chirurg! Så n-o låsåmså se aglomereze pe policlinicå... Cordoaico, te månîncå mai tareçi vrei så Æi-o fac Æie prima pe operaÆie?!...

Çi, profitînd de pasivitatea desåvîrçitå a trupei IF-ului, grå-sanul introduse laba în buzunarul sacoului, extrase cu douå degeteun brici de bårbier, îi cråcånå lama.

Çi haÆ! cu cîte-o unduire fulgeråtoare a braÆului drept îivåduvi, pe fiecare dintre cei patru, de sfîrcul urechii stîngi. Ca çicum ar fi retezat, în joacå, patru codiÆe de mår.

Adunå sfîrcurile urechilor în palma stîngå çi, înainte de a leînmîna stråinului, le sunå, la propria ureche, ca pe niçte zaruride barbut.

Stråinul preluå fårîmiturile de carne zvîcnindå, îçi deschieietrenciul, scoase de la bråcinarul pantalonului o cureluçå de pielepe care avea înçirate, ca niçte mårgele, celelalte porÆiuni de urechecolectate pînå atunci.

Cele vechi, se våzu, erau separate unele de altele princîte-unnod.


Bine. N-ar fi fost mare lucru cå-çi fåcuse lectura. Dacå ar ficitit altcineva ori altceva, ar fi fost, probabil, un fleac. Dar Cristicitise un snop de poeme, între care incredibilul poem „DESPRETATAÇI NOI“.

Pe vremea aceea, Cristi era cel mai bun prieten al meu, ime-diat dupå Adi çi întrecîndu-l, cu un singur loc, pe Paul. Dacå, într-uncolÆiçor abject (al sufletului meu egoist) rezolvasem pe atuncirivalitatea literarå cu Adi çi Paul, hotårînd cå eram aproximativde un milion de ori mai bun decît ei, aceeaçi subiectivitate måîndemna så constat cå nu eram decît de douåzeci, pînå la douåzeciçi douå de ori, mai valoros decît Cristi. Plesneam de obiectivitateçi de modestie.

De cîÆiva ani de zile, simÆeam, în mintea mea complet nepår-tinitoare, råsuflarea lui insistentå în ceafå.

Nu-mi påsa cå majoritatea celor ce chibiÆau fenomenul artis-tic pårea så afiçeze opinii exact contrare despre poziÆiile çi valorilenoastre.

Însemna cå erau niçte ageamii.Eu continuam så-mi våd de treabå çi så simt întreaga genera-

Æie de poeÆi, chiar çi pe Cristi, cu consecvenÆå, în spate. BineînÆelescå vorbe ca acestea aveau (çi au) doza lor de råsfåÆ.

Pînå cînd, ca într-o joacå, Popescu Cristian se porni så scrieo familie de poeme într-atît de grozave, încît întreceau cu multcapacitatea de-a suporta a unui rival, darå-mi-te a unui prieten.Accelerase uçor çi se pierduse în peisaj. Umblam pe stråzi ameÆitde invidie çi de admiraÆie.

O variantå a poemului „DESPRE TATAÇI NOI“suna camaça:„(poem dedicat infarctului ce a avut loc în noaptea de 11 spre

12 octombrie 1975)“

„Mama îçi întinde rugina pe buze çi miçcå lin evantaiul caså împråçtie lumina de lunå prin camerå, ca så-çi aducå amintemai bine. Eu alerg repede-repede dintr-o parte în alta a camereiçi må lovesc cît mai tare de pereÆi ca så sune ca un clopot.

314DANIELBÅNULESCU

BåieÆii îl båteau pe umår fericiÆi, de cîte puteri le dovedeacå posedå el. Pe Calomfirescu, din precauÆie, oprirå maçina lacapåtul stråduÆei, IF-ul expediindu-l pe Spînzu cåtre caså, la Arvinte.

Se dovediserå expeditivi. Era 12,35, bineînÆeles, noaptea.

Parcurserå restul distanÆei cåtre Vizuinå pe jos, cu mîinileîn buzunare, cu aerul unor gentlemeni neçifonaÆi de cea mai micågrijå, pudrînd în urmå o dîrå de bunå dispoziÆie, pe ulicioaraspoitå, în culori de Ev Mediu, de pîlpîirile unei luni capricioaseçi dezinhibate.

Cum dezinhibat, din gangul de la numårul 26, aproape cåse pråvåli peste ei çi aproape îi împråçtie pe pavaj, un gråsan. Însacou cu nasturi metalici çi oribili.

Çi care, în loc de-a le prezenta scuzele lui bîlbîite de pîntecosabÆiguit, numai ce se înghesui în ei, çi îi preså, cu o uçurinÆå absolutde neînÆeles, cåtre zid, cu burdihanul såu atotputernic çi mizerabil.

La trei din primul rînd, le ridicase cineva, printr-o vrajå,puterea nu numai de-al altoi pe borÆos, dar chiar çi pe aceea de-ase mira cu glas tare cum se face cå nu-l pot, în nici un chip, altoi.

Dar çi lui Fisente, apårut din spate çi înålÆînd potcoava pentrua-l mirui pe måtåhålos, îi cåzurå çi lui braÆele vlåguite pe lîngåcorp. Çi i se preschimbarå çi lui articulaÆiile într-unele moi, de vatåmedicinalå.

Sub privirile de peçte fiert ale celui de-al doilea bårbat, cese våzu cå îl însoÆea pe borÆos, care se ivi çi dînsul din gang, çicare, dupå ce îi transformå în patru imbecile stane de piatrå, seîntoarse scîrbit de la ei, sprijinindu-se neglijent de balustradadepårtatå a unui gårduleÆ, hîÆînîndu-çi genunchiul çi mîzgålind,pe niçte hîrtii murdare, niçte calcule întortocheate.

– Påsårica! le comandå gråsanul, ca la fotograf, celor patrualiniaÆi, în vreme ce le modela, cu degete de caltaboç, tråsåturilechipurilor împietrite. I le tai çi pe astea, ale lui muierea asta,încålzitå, necålåritå çi cu jarul sub fund?...

– Nu e muiere. Se izmeneçte doar c-ar fi muiere... I-l decu-pezi fiecåruia numai pe cel de pe partea stîngå.


*În fiecare searå, mama ne povesteçte cît de straçnic sînt

aliniate crucile în Cimitirul Militar çi cum stå crucea ta în fruntearîndurilor, cå doar e cruce de colonel. Çi ne spune cå tu le-aiordonat soldaÆilor culcat çi toÆi, bineînÆeles, te-au ascultat.

*

Am auzit c-o så-Æi dea voie în vacanÆa de iarnå çi tu o så-Æiînhami douå-trei muçte la suflet ca så te aducå direct la noi înbucåtårie unde va mirosi a sarmale çi cîrnaÆi.

*

Ce bine e în poze, lîngå tine! Eu m-aç veseli çi n-aç mai plecadacå nu mi-ai Æine tu în poza aia dupå umår.

*

Mi-am tatuat pe umeri epoleÆii tåi de colonel, mi-am tatuatpe piept decoraÆiile tale çi sub ele s-au înçirat deja ridurile.

*

Am tras cu ochiul çi am våzut cå tu vii în fiecare dimineaÆåde foarte departe pînå în dreptul pozei atîrnate pe perete. Çi-Æilipeçti fruntea de luciul imaginii çi priveçti în gol pînå cînd netrezim noi çi trebuie så zîmbeçti.

*

Asearå, mama ne-a explicat cå unora le ajunge så moaråîntr-o noapte tot ce-au tråit în vreo 70 de ani. Ne-a explicat cåtu, dacå ai tråit 54 de ani, trebuie så mori 54 de ani çi de-abia dupåaia îÆi trece.


– Te duci acum? îl interogå gråsanul çi se porni, fårå grabå,så jupoaie de pe celålalt fîçii ce semånau cu niçte imense coji debananå.

Pe care i le desprindea, apucîndu-i-le din creçtetul capului,çi trågîndu-i-le pînå în dreptul brîului. Dînd la ivealå, pe dede-subtul primului bårbat, ce aråta distins, îngrijit, flegmatic, înalt,tuns perie çi albit, un al doilea bårbat, ce se înfåÆiça treptat dininteriorul primului, cu un aer jigårit, douå palme mai scund, umil,muståÆi rare, îmbåtrînit prematur, faÆa acoperitå de-o erupÆiealburie de coji de såpun.

– Nu se poate acum, se jelui capul nou apårut, jigårit. Nuvreau så intru încå peste el, mai patrulåm pe aici. Acuma-i somno-ros... så nu ne iaså apoi vorbe cå l-am fi surprins în nedeplinåtateafacultåÆilor fizice çi mentale.

– AråÆi ca un rahat... Så te vadå acuçi Gabriela! îl inspectå,cu sinceritate, burtosul. Çi apoi, mutîndu-çi atenÆia asupra celuide-al çaselea rege al oraçului Bucureçti ce çi-l aleseserå dreptpradå:

– E cartofor? Tråieçte cu må-sa? O frige cu farmece? L-atriçat franÆuzoaica? se intereså Genel, sårind din douå în douåtrepte, ca un greiere, cåtre palierele inferioare, dupå fåptura pejumåtate jigåritå, pe jumåtate distinså.

Uitå çi bijuteria lui Matei Basarab, pe cimentul pe care oaçezase, buzå-n buzå cu gîtlejul scårilor. Nu mai era atît de inte-resat de aspectul material al existenÆei.

La loc. Înåuntru.O, singuråtate a singuråtåÆii, totul este singuråtate! Pantofii

mei sînt atît de singuri, çosetele mele atît de singure, cuverturamea de måtase atît de singurå, ceaçca mea de cafea este singurå,singurii mei pantaloni îmbracå pe jumåtate un bårbat cu torsul golçi încordat, care, de un sfert de ceas, se chinuie så înÆepeneascåo foaie de geam într-o fereastrå.

Azi-noapte m-am întors de la audiÆia de rock a acelei tipetimide çi revoltate, într-atît de ameÆit çi cåtrånit çi pentru cå, pedrum, nimic mulÆumitor nu mai mi se întîmplase, am încercat såtrag afarå liftul din locaçul lui, så-l aduc la mine în caså, de gît,ca pe un cåÆel çi så pun înaintea lui o farfurioarå de lapte.

324DANIELBÅNULESCU

cu mîna întinså, iar dintre degetele lui sårind îngrozite alimentele,precum scînteile din piatra unei brichete.

Mi s-a çi plîns.– Nu mai reuçeam så månînc aproape nimic. Nu mai reuçeam

så må miçc aproape deloc. Nu mai gåseam puteri så må spål, såvorbesc sau så plec la serviciu.

Capul mi se împotrivea, trupul mi se înÆepenea, numai dacåbånuia, pe departe, cå am de gînd så må apuc de lucru. Am obser-vat cå trebuie så må mint, så-l înçel pe exageratul de trup, så måÆin, cît de cît, sub control çi så merg mai departe.

Spuneam cu glas tare: „Trebuie så månînc!“, dacå trebuiaså må spål çi corpul, påcålit, o lua într-o parte, iar eu puteam så-mivåd liniçtit de treburi.

Dacå voiam så adorm, rosteam: „Important ar fi så citesc!“çi astfel prezentate lucrurile, în aproximativ trei-cinci minute,reuçeam så întind peste mine o pojghiÆå subÆire de somn.

Trebuia så må tund, dacå voiam så må încalÆ, trebuia så-mitrag ghetele peste mîini çi så le leg, dacå doream så dau telefon.

Må apropiam de aparat ca un hoÆ, fluieram indiferent çideodatå, brusc, îmi lepådam ghetele çi formam numårul.

N-aveam ce numår så formez. Dina acolo, la ea, n-avea telefon, aça cå-mi vîram ghetele la

loc çi açteptam.Ce açteptam?Påi, açteptam så observe çi ea, så observe çi pielea aia a ei,

cå atunci cînd åla o bate, cînd îi prinde ca o fiarå palma în uçå çistrînge, cå pielea, oricît ar fi de catifelatå çi de elasticå, se stricå.Umbla cu pielea stricatå peste tot, de cîte scatoalce, în faÆå çi lados, cåpåtase çi mai çi susÆineau amîndoi cå åla o iubeçte.

Påi, cum s-o iubeascå dacå o Æinea atîrnatå de lustrå cu capulîn jos,cînd nu-i gåsea CarpaÆi fårå filtru çi-o låsa pe scåri cu picioarelegoale, fiindcå, i se pårea lui, nu-i iubeçte îndeajuns ziarul.

Cicå åsta era, în opinia lui, rostul unei femei.Så-i iubeascå cu îndîrjire bårbatului ei papucii çi ziarul.


de trist, aça de trist, încît treceam noi înçine çi-l încårcam, antre-nîndu-l în lungile plonjeuri bahice, de la „Gambrinius“, „Turn“,„Trocadero“ sau, precum se întîmplase çi-asearå, în cel de la„Cafeneaua Veche“.

Plonjeul de asearå, de la „Cafeneaua Veche“, fusese un scurtplonjeu.

Firea mea spurcatå, alcoolul, combinate cu absenÆa lui Clipsy(dispårutå de trei såptåmîni la o måtuçå, cicå-se, de prin Oradea)lungirå cea de-a doua parte a plonjeului meu, de la ora 22,45, cîndam fost evacuaÆi din „Cafenea“ çi ne-am despårÆit, råsucindu-sefiecare cåtre singuråtåÆile lui, pînå la o orå nelåmuritå a nopÆii.

Interval în care am luat în picioare drumul cåtre nenumåratecunoçtinÆe feminine. La care, fiind primit sau påtrunzînd prinefracÆie, am fåcut o groazå de lucruri plåcute ori dezguståtoare.

Am pornit-o din nou pe stråzi.Am deçertat în mine cantitåÆi incomensurabile de vin prost.

Nici vorbå så mai fi fost om-fluture. Devenisem un întriståtorgîndac grobian.

M-am cåÆårat pe burlane (sau doar mi s-a nåzårit cå må caÆårpe burlane) pînå la fereastra de la nivelul al doilea al tipei cunos-cute în metrou çi numitå Mirela. Un suporter de-al ei (taicå-su,mi-a picat fisa a doua zi), m-a ameninÆat cå må va scurta cu uncap, slujindu-se de o coaså. Am fost peste poate de încîntat dereîntrebuinÆarea pe care se gîndea s-o ofere dobitocul unelteiagricole. M-am tras o anumitå distanÆå înapoi, pentru a-i låsadestul loc så-çi ia avînt.

M-am trezit în beznå, în frig, într-un pat jos, lîngå o masåjoaså de lemn, aÆintind cu grijå tavanul, de al cårui îndepårtatplançeu nu izbutisem încå så dau. Ascultînd douå dintre albumeleveninoase, timpurii, deçirate, ale formaÆiilor The Rolling Stonesçi The Doors. Iubindu-må cu o tipå turtitå, ambiguå, amabilå,înfricoçatå.

Cu picioarele ei, ridicate într-un anumit fel, amintindu-mide-o orfanå care-çi lua singurå toate bucuriile pe care reuçea så


intuiÆiei må scotea din ÆîÆînå. Fiecare va çti så påstreze, aproapede suflet, un ascuns domn Costache, mai puÆin plîngåreÆ, desfi-gurat cu îndoitå fineÆe çi cåruia, cerîndu-Æi o canå cu apå, så-i poÆioferi ca acum un pahar. Poftim! Bea-l de-aici!

– Spune çi dumneata, i-am bålmåjit pe limba lui, dacå lumeaaceasta mai recunoaçte vreun merit?! Dumneata trebuia så te naçtivreun cîntåreÆ, vreun artist. Så stai acaså cu Dina, så te scalzi înbelçug çi så-i scrii povestiri de un milion de dolari. Dacå se apucåså slåbeascå, så nu-Æi pese. Så pui mîna pe ea, så-i întorci mînala spate çi så-i torni vreun copil.

– Ne simÆim vinovaÆi. Çi, în general, e foarte greu så faci uncopil cu o soÆie cåreia, de luni de zile, nu mai reuçeçti så-i atingimåcar mîna.

– Atinge-i-o ! – Påi, cum s-o ating?! – Du-o la o petrecere, danseaz-o, îmbat-o! Cînd e puÆin ame-

Æitå, cîntaÆi împreunå. Dacå o simÆi tulburatå, treci direct la refrençi semnalizeazå-i sub maså. Cînd ajungi acaså çi este sub duç,calci uça-n picioare, çi intri peste ea.

– Çi dacå se sperie? Çi dacå leçinå?– Nu-i nimic, te va chema tot pe tine. Tu ieçi de acolo, calci

încå o datå uça-n picioare çi te-apuci s-o salvezi.– Dupå care nu-mi mai vorbeçte. Dupå care, dacå må prinde

pe coridor, må ia la båtaie. Çtim noi. Dacå m-aç fi comportat totaça, în çase ani, de cînd ne-am cåsåtorit, aveam de mult în familiamea o sinucigaçå.

– Çi atunci ce propui? Çi atunci ai vreun gînd?– Påi... påreÆi de acord cå situaÆia e disperatå çi tristå... Çi

påreÆi de acord cå ar trebui så i se råspundå printr-un gest dispe-rat... Foarte clar cå Dina s-a culcat c-un bårbat, se simte extremde vinovatå çi cå nu mai putem s-o luåm de la capåt...

Pe de altå parte, am toate motivele så cred cå exact dum-neavoastrå sînteÆi acel bårbat!... Am venit atunci så må låsaÆi såmå culc çi eu cu dumneavoastrå!

Am råmas tråsnit.


Cred c-o deranjeazå pe entitatea care încearcå så ia legåtura cumine, defecÆiunile malefice care a intervenit de la lift.

– L-ai spålat cu apå de la robinet, så-i disparå amprenta deenergie stråinå?

– Spålat. æesålat. Dezinfectat cu sodå causticå! Împroçcat cuapa sfinÆitå de la un påmåduf de busuioc... Dar tot nu piçcå.

– L-ai încårcat cu radiaÆiile unor plåmîni omeneçti, suflîndasupra lui de 17 ori?

– Nu cu al meu. E mai aschilamb... O çtii pe Gabi. La fel demeseriaçå la supt, ca çi la suflat. Astat çi-a suflat în fundul lui,de pendul, toatå noaptea. Dacå avea porÆile deschise de la astraltrebuia ca så se fi umflat pînå acum ca un buhai.

– Pendulatorul trebuie så fi îndepårtat, de la trupul såu, toateobiectele metalice. Så fie curat. DispoziÆie sufleteascå excelentå.

– Duç am fåcut... C-am atins-o în cadå, sub coadå, çi pe ea.Ceasul e scos. MårunÆiçul îl Æin pe magnet. E în torpedou. Tijåmetalicå, slavå Domnului, ioc... Ia stai aça! Nu mi-a fåcut cadouMåriuca, bånuÆul de la Matei Basarab, ce e prins, cu agrafe, deelasticul de la chiloÆi?!

Fermecåtoarea, într-adevår, îi dåruise o splendidå pieså delenjerie, de atlaz, cu gåitane de måtase, prinse în faÆå printr-o paftade aur, låcuitå în nestemate, ce aparÆinuse, pe vremuri, rafinatuluidomnitor Matei Basarab. Paftaua doar.

BorÆosul îçi degajå cureaua din cataramå. Îçi låså nådragiiså alunece armonicå pe ciment. Meçteri cu briciul cu care bår-bierise çi urechea Ierbii Fiarelor, la gåitanele ce aveau un sistemcomplicat de petrecere pe sub bijuterie.

Retezînd legåturile, Genel îçi trase înapoi pantalonii pestebuci, strîngîndu-çi cureaua pînå la refuz, cît mai jos pe çolduri,pentru a nu-i aluneca slipul roçu, de atlaz, pe drum.

De data aceasta, îndepårtat fiind de obiectele metalice,pendulul se porni så alerge pe suprafaÆa hårÆii voios ca un caniç.

Repezindu-se aÆå deasupra UliÆei Vergului.În jurul cåreia executå 17 cercuri armonioase, de la stînga

spre dreapta. Iar cînd se plictisi de atîta învîrtit, vîrful de alamåciocåni, într-un anumit punct, de trei ori, hîrtia, ca un aråtåtor.


O mai ambeta promiÆîndu-i cå o så scrie despre ea o poves-tire de un milion de dolari. Eu cred cå n-a scris-o, iar dacå ascris-o, nu i-a ieçit o povestire de un milion de dolari, iar dacåtotuçi i-a ieçit de un milion de dolari, atunci nici måcar un milionde dolari nu mai reprezintå mare lucru pe lumea aceasta...

Acum douå luni, cåtre searå, sunå emoÆionant telefonul.Era Dina çi spune: „Costache, vino pentru ca så må iei de aicea!“ Må duc eu så o iau, dar nu çtiu de unde.O caut îmbujorat prin tot oraçul çi dau peste ea tocmai la baia

publicå, unde se spåla çi plîngea.Cicå åla, care-çi adusese tot timpul çi alte femei, sfîrçise prin

a-i da, celei mai noi dintre ele, papucii. „Foarte bine“, zic automat çi må pregåtesc så închiriez

omaçinå. „Nu – urlå ea – cå i-a dat tîrîturii åleia papucii ca så aibå

grijåde ei“. „Så aibå“ aprob eu çi må stråduiam s-o scot de acolo.„Nu-nÆelegi? strigå ea. I-am promis cå-i scrie çi-un poem,

despre ea, de cinci sute de mii de lire sterline!“„Vax! nu må aråt eu impresionat. Cîtå paparå o så månînce

de banii åçtia, såraca, cred cå o så trebuiascå så-i schimbe saçiulçi så-i sudeze fundul la loc...“

Çi apoi, Dina m-a rugat så o las så se spele de vînåtåile çide atingerile åluia çi, de fapt, asta am rugat-o çi eu...

Çi apoi, Dina çi cu mine am ajuns acaså, iar Dina s-a reaçezatpe covor çi s-a hotårît så se demachieze, så-çi scoatå din pori toatåscîrba çi obida fondului de ten al blestematelor zile.

Cînd a adormit, din nou, în patul nostru comun, am såritîntr-un picior, m-am dat peste cap, m-am rugat.

Ningea çi, pe måsurå ce må rugam mai intens, ningea çimaitare.

„Doamne-Dumnezeule, murmuram, få, rogu-te ca ea så seîntoarcå acaså!“ çi un glas înalt, plåcut bårbåtesc mi se nåzåreacå-mi råspunde: „S-a întors!“

334DANIELBÅNULESCU

le apuce. Icnind dincolo de limitele pînå la care acceptasem pînåatunci cå este natural så icneascå o doamnå.

Çi, într-adevår, nici nu apucasem bine så-mi trag çosetele,cå umbra aceea se dovedi într-atît de înfricoçatå, încît îmi spusecå eram singurul ei iubit. Çi mie mi s-a frînt inima de durere,fiindcå simÆisem cå fata aceea fusese cît putuse ea de amabilå,cå se temea çi cå ar fi fost mai corect, din partea mea, så nu-i fiînteÆit råsuflarea prin nimic.

Iar acum, deçi se temea çi mai mult, eu am continuat cuîmbråcatul çi mi-am pus çi pantofii.

Iar ea, jignitå, a încetat så-mi arate pînå çi faptul cå se teme.Iar eu, folosindu-må de prilejul ivit, i-am urat noapte bunå.

Am traversat Bucureçtiul dintr-un capåt într-altul, cu sufletulplin de o pîclå scîrboaså. Am ajuns acaså la o orå neprecizatå, pefosta UliÆå a Vergului. Într-unul dintre punctele prin care clipoceaodinioarå, gîrliÆa Bucureçtioarei, azi bloc, mai vechi, din coastaPieÆii Muncii. Am dat drumul la radio, prinzînd muzicå pe un postbulgåresc. Mi-am scos numai unul dintre pantofii vinovaÆi. Amadormit buçtean.

Peste 3-4 ore, cînd m-am trezit în vîltorile unei dureri de cap,era în întregime sîmbåtå 23 aprilie 1988, dimineaÆa. Cu buletinulîn mînå am verificat dacå råmåsesem, sau nu, noul poet naÆional.Am fost pocnit de-o disperare pe care-o calific, în general, înpublic, drept moderatå. Nici nu progresasem prea mult. Nici nudådusem înapoi îngrijoråtor de mult.

– Aici? întrebå, în aceeaçi dimineaÆå, pe palier, un bårbat înaltçi albit timpuriu, adresîndu-i-se unui borÆos care, dupå ce biruisecu ostenealå treptele pînå la etajul meu, Æinea suspendat, la capåtulunui fir din pår de cal, un pendul de alamå, deasupra unei hårÆiferfeniÆite çi mînjitå cu valuri succesive de gråsime, începînd deprin 1683.

– Habar n-am, råspunse borÆosul, trågînd cu ochiul cåtrependulul ce atîrna bleg, ca un vrej uscat, deasupra cursului schiÆatal unei ape. Råmîne nesculatå!... Nu ni se încuviinÆeazå accesul,o drese el, repetînd o frazå pe care, se vedea, o înghiÆise cu greu.


„Doamne-Dumnezeule, jeluiam, få-o iar så adoarmå înpatul nostru comun!“, iar glasul cel blajin må ridica frumuçel deurechi, må transporta pînå la dormitor, må ostoia çi-mi çoptea:„A adormit!“

„Ei bine, atunci îndråzneam eu, Doamne-Dumnezeule, få-oçi så uite – çi få-må çi pe mine så uit – cå s-a culcat cu individulacela, absurd çi nemernic, care a Æinut-o în braÆe, deçi n-o iubea!“

Am stat cîteva bune minute s-ascult, dar nu se mai desluçeanici un glas.

Am repetat.Am dus palmele pîlnie în jurul urechii çi-am açteptat. Tot

nimic. Cineva, nepriceput, trecuse cu çurubelniÆa prin mica noas-trå discuÆie çi-o stricase.

M-am sprijinit mai bine pe genunchi çi am spus: „Fii atent! Nu Æi-am cerut toatå viaÆa nimic. Cînd ai vrut TU,

m-ai ajutat çi cînd n-ai vrut, cine a fost så æi se punå-mpotrivå?!Te-am låsat så Te simÆi nesîcîit. Acum îngenunchez înainteaputerii Tale çi Te rog: Få-ne pe noi så uitåm cå lumina se numeçteluminå, cå întunericul se numeçte întuneric çi cå Dina s-a culcatc-un bårbat de care mintea noastrå nu mai are nevoie!“

Singurul rezultat verificabil a fost cå dimineaÆa am întîrziatla serviciu.

Am dat telefon çefului meu de birou, am intrat în spital çitotodatå în concediu.

Am råmas acaså çi ne-am apucat amîndoi så suferim ca doicîini. De atunci bîntuim prin locuinÆå ca niçte stafii, nu maiîndråznim så ne privin nici în ochi, sînt unele clipe în care slåbesc,dintr-un foc, zece kile.

Costache puse mîna çi, chiar sub privirile mele, demonstra-tiv, slåbi douå kile. Nu era prea mult, dar dragostea întotdeaunaîçi are ascunziçurile ei. Va exista pretutindeni vreo bucåÆicå deburtå, vreun colÆ de stomac, din care så vinå çi så slåbeascå fiecaredintre noi sau Costache.

Îmi Æineam în continuare firea, deçi-mi intuiam, cusute pededesubt, mormane de peisaje sentimentale aducînd cu cele alesårmanului Costache sau cu ale oricårui alt bårbat. Constatarea


– Nu face nimic. Despre partea cu banii îÆi mårturisesc cån-am bani deloc.

Admirator nu era.Nu må prinsesem totuçi dacå era de la telefon sau de la

prizå... Åçtia de la prizå erau de-un tupeu formidabil, bîntuiauprin bloc çi percepeau o taxå pînå çi celor care, din neatenÆie,ajungeau så se curenteze.

Eu aveam un contor.Aveam çi un ciocan cu care, din cînd în cînd, fårîmiÆam acel

contor. Aça cå åçtia de la prizå, de la mine din sector, erau cei mailihniÆi.

– Domnule, zic, du-te çi spune soÆiei dumitale c-am så plå-tesc. Zilele astea am så må strîng de niçte datorii çi-am så plåtesc.O så vedeÆi voi cå nu va trece bine såptåmîna çi-o så vå treziÆitoÆi cu niçte prime babane çi o så vå cumpåraÆi la genÆi, baticuriçi poçete, pînå o så înnebuniÆi.

L-am privit çi m-am liniçtit. Nu pårea dintr-aceia care, labucurie, provoacå prea mari stricåciuni.

– Parcå vå explicasem, s-a încåpåÆînat flåcåul fistichiu çitomnatic, cu faÆa poroaså, buboaså çi plinå de coji. Parcå vå maiexplicasem cå între mine çi Dina nu este vorba de bani. În timpulnostru liber, obiçnuiam så facem economii çi, cum realizam osumå mai frumuçicå, Æuçti la çosea, unde ne puneam pe o bancåçi începeam så discutåm ce bucurii durabile puteam så ne procuråmcu acea sumå. Toatå alocaÆia pe primii doi ani çi trei luni a luiAndrei a fost strînså cu grijå çi protejatå-ntr-o casetå.

(S-a scårpinat dupå o pozå.)– Pe Andrei... Nu vi l-am prezentat pe puçti, pe Andrei?Må såturasem de çmecherii åçtia.Unul, odatå, ca så-i plåtesc telefonul, a venit c-o bunicå çi må

ameninÆa tot pe mine cå de-acuma, gata, l-am pus în situaÆia såçi-o arunce pe scåri. Åstålalt plånuise, desigur, så-çi strîngå de gîtpuradelul, numai pentru cå se întîmplase så n-am bani la minedecît de metrou.

– Nu çtiu ce fel de oameni sînteÆi, ce fel de inimi aveÆi, zic.Nu må bag. Dar, dacå dumneata ai så consimÆi la crima asta

328DANIELBÅNULESCU

oribilå, cei de te Æin în spate or så fie nevoiÆi så se spele pe mîiniçi or så te cam vîre la închisoare.

– Prin cîte chinuri am trecut eu, a oftat, nesinchisîndu-secîtuçi de puÆin, individul. Prin cîte chinuri am trecut çi-am så maitrec çi tot n-am îndråznit så m-apropii de vreo faptå murdarå...În unçpe ani de cînd o cunosc (era, la început, aproape o çcolå-riÆå), n-am ridicat niciodatå la dînsa glasul ori mîna...

...O vedeam cå e schimbatå, cå n-o mai interesam nici dacåmi-aç fi îmbråcat pantalonii pe dos, încercam så-nvåÆ niçte poeziinecuviincioase ale båiatului åla, Cårtårescu, s-o mai distrez, s-omai ambetez, cum scrie acolo, dar ea îçi dådea cu plînsul pe faÆå,må asculta çi apoi må trimitea la culcare.

Într-o searå, så fie acum çase luni, må trezesc deodatå cu Dinacå începe så-çi boiascå buzele. Firiçor de pudrå nu atinsese pînåatunci obrazul acela scump al ei!

Apare într-o searå, însoÆitå de-o umbrelå bårbåteascå, stråinå,se trînteçte în mijlocul casei, pe covor, çi råstoarnå un maldårimpresionant de cutiuÆe, pline cu pudre çi farduri.

„Nenorocito, îi spun, n-ai fost atentå çi ai spart o vitrinå!“ Mi-a råspuns aça cum n-aç fi crezut niciodatå.„Care vitrinå, dragå, nu vezi cå eçti dobitoc?!“Am izbucnit în plîns, am fugit pînå la baie, unde am vårsat

tot conÆinutul cinei din seara în care o açteptasem pe ea. M-amstråduit så-mi potolesc båtåile inimii, må speriasem.

Cînd am revenit în sufragerie, am gåsit întinså pe jos ofemeie stråinå.

Adusese de undeva o oglindå, o sprijinise de poçetå, purtahainele Dinei çi era o femeie stråinå de tot. Era atît de schimbatå,încît dacå aç fi întîlnit-o la Polul Nord – çi acolo aç fi avut timpçi m-aç fi uitat foarte bine la ea – n-aç fi crezut-o asemånåtoarecu Dina, nici dacå i-aç fi auzit vocea. Pînå çi vocea avea o ascu-Æime de gheaÆå care nu mi-o amintea în nici un chip.

„Miçcå-te de-aici, am auzit, çi adu-mi, din camera mea,punga cu bigudiuri.“


Nu çtiu cît mi s-ar mai fi împotrivit, dacå pe balustrade, peneaçteptate, nu ar fi råsårit vecinii; am fost nevoit så aleg pe unuldintre ei çi så-l invit la un lapte. Omul probabil poseda o soÆie,îçi fixase un Æel, la început a fost demn, m-am chinuit så-l convingså se açeze în patru labe, insista så scînceascå, eu îi împårtåçeamdin cunoçtinÆele mele despre faptul cå laptele ar putea fi un ali-ment minunat; cînd am adormit, l-a båut pe tot, apoi m-a låsatsingur.

Nu prea mai poÆi så ai încredere în chitariçti, în vecini, numai poÆi avea încredere nici într-o bucatå de chit, care exact pentruasta s-a nåscut, så-Æi sarå în ajutor, dacå ai de gînd så pui la punctvreun ochi de fereastrå.

Niciodatå nu întîlnisem în viaÆa mea o bucatå de chit atît deîngîmfatå. Era atît de roçcatå, se credea atît de roçcatå, încît chiarîn secunda în care o întindeai cu lama unui cuÆit, pe la încheie-turile lemnåriei, se fårîmiÆa de plåcere.

Pårea atît de mulÆumitå de sine încît mi s-a fåcut greaÆå. Amtåiat cu acelaçi cuÆit sub care se întinsese bucata de chit, o felie decozonac, doar pentru a-i mai astîmpåra din vulgaritate.

Am halit cozonacul. Am simÆit înlåuntrul meu ceva bun çicurat, am primit unul dintre acele mesaje ciudate, care-Æi dau ghesså dai drumul la maxim la pick-up çi så te apuci så faci duç.

Întotdeauna singuråtatea mea a început de la duç. Så nu aitu pe nimeni så te spele pe spate, så nu vezi tu alåturi de tine,în cadå, douå picioare strunjite så înfrumuseÆeze cartierul, douåçolduri croite så-i scoatå pe sufocaÆii – ce se çi visau morÆi de vreoorå – dintre ochiurile aragazelor lor çi så facå din ei oameniresponsabili, îmbujoraÆi çi gata så încingå o horå!

Multe lucruri må açteptam så mi se-ntîmple în aceastå dimi-neaÆå, nu înså så må urecheze çi telefonul.

D-asta çi intrasem sub duç, cu speranÆa secretå cå nici untelefon din lume n-o så aibå plåmînii så urle pînå la mine în mo-mentele triste în care îmi fac singur baie.

Am întrerupt apa rece, mai zgomotoaså, mai anglo-saxonå,iar telefonul, într-adevår, suna.


– Iar dumneata n-o minÆeai... Nu-i ziceai: „Dragå Dina, ia-omai uçor cu efortul, c-am fåcut icter...“

– N-o minÆeam. Nu puteai pentru ca s-o minÆi, se prindea. Telua biniçor, pe de-o parte.

ÎÆi çoptea: „Costache, chiar de eçti nefericit, n-aç vrea så fiiçi råcit lîngå mine. Spune-mi çi mie dacå nu simÆi dureri în piept,dacå Æi-ai luat medicamentele sau dacå ai avut scaun...“

Eu, toatå perioada, n-am avut noroc. Må simÆeam perfect.Într-o singurå sîmbåtå mi se clåtinase un dinte.

– I-ai mårturisit?– I l-am aråtat. Am cåutat-o de urgenÆå la gazda ei, unde se

pripåçise dupå ce fugise de-acaså, o femeie båtrînå, cåreia, pefiecare 15 ale lunii, tot eu îi plåteam întreÆinerea çi chiria.

Dina a pus mîna pe el, l-a clåtinat çi mi-a spus:„Asta nu se pune! Dintele åsta e crescut împotriva mea. Ar

fi mai bine pentru amîndoi så nu fi existat sau så cadå.“BineînÆeles cå o datå ce-am ajuns acaså iaråçi, singur-singurel,

l-am scos... SituaÆia nu s-a îmbunåtåÆit.Am scos çi o måsea... SituaÆia nu s-a îndreptat cu nimica.– Dar dacå ai fi dat-o în må-sa de sånåtate çi Æi-ai fi amputat

çi o mînå? i-am sugerat.– Ar fi fost mult prea mult. Så presupunem cå ar mai fi

intervenit vreo „ordonanÆå“ datå de Dina, så-mi scot çi alÆi dinÆi –n-aç fi putut cu o singurå mînå. Çi apoi, çi Dina ar fi înÆeles lucrå-tura. Mîinile mi le rupeam doar pentru ea.

Pentru întîiaçi oarå de cînd aterizase la mine, minunatuldomn Costache îçi descheiase un nasture de la haina piper çizîmbise fericit de ce ajunsese så facå el unui dinte.

Pierderea dentarå o încasase falca de sus.Pe falca de jos se mai råsfåÆau cîÆiva îndråciÆi dinÆi galbeni,

ce nu crescuserå niciodatå împotriva Dinei çi care se învred-niciserå deci så råmînå pe loc.

Dacå ai fi fost o bucatå de salam ori o supå, precis te-ai ficabrat çi-ai fi sårit chiar în clipa în care te-ai fi trezit abandonatunor asemenea dinÆi. Ai fi pornit prin popicårii, Æi-ai fi schimbatviaÆa. Mi-l închipuiam pe bietul domn Costache veçnic flåmînd,


Un funcÆionar, evoluînd indecis cåtre vîrsta a doua, îçi pårå-sise serviciul pentru a Æîrîi de trei ori la uça mea.

– Dumneavoastrå, zice, sînteÆi Daniel Bånulescu?Nu-l puteam altoi. Probabil aveam totuçi de-a face cu primul

meu admirator.– Bunå ziua, s-a opintit el. Må scuzaÆi pentru cå vå deranjez.– Nu face nimic, am zîmbit eu. Dar n-am bani.– ÇtiÆi, s-a împurpurat, bîlbîindu-se, nu e vorba de bani. Cînd

e vorba de Dina, nu må uit la bani. ÇtiÆi... m-am certat cu Dina.M-am despårÆit de ea.

Din cîte îmi aminteam dyna era o unitate importantå a nu maiçtiu cårui sistem de måsuri.

L-am executat.– Da?! Foarte interesant! PovestiÆi-mi...– Ne iubim de mult. Ne cunoaçtem de mici. Aråmas, într-un

fel, aceeaçi fiinÆå sfioaså çi delicatå... Vreme de çase ani am fåcutcaså bunå... Ea nici nu poate så-çi dea seama cît de înamorat sîntde ea... I-am cumpårat televizor, frigider, cåÆeluç... La serviciu,cînd îmi pregåtea pacheÆelul, nu-l mîncam, ore întregi ståteamçi må uitam doar la el.

– Domnule, zic, te culcai cu ea?Omul a surîs suferind. Profitînd de suferinÆå a lunecat cîÆiva paçi pe holul aparta-

mentului meu.Çi-a insinuat gentoiul pe un fotoliu, a schiÆat un gest ca pentru

a-çi oploçi muståÆile – rare, îngålbenite ca de tutun, suferinde çiele – çi m-a privit mustråtor.

– Au avut alÆii grijå... UitaÆi-vå: aç putea pentru ca så vå supunatenÆiei cîteva fotografii de la mare... Cînd eram la mare ne împroç-cam cu nisip, chiuiam, ne umpleam gurile cu apå såratå çi ne stro-peam peste tot... Serile, ne retrågeam în doi, dupå stînci, pråjeampeçte çi cîntam la muzicuÆå. Zgomotele valurilor nu reuçeau såacopere nemuritoarele cuvinte ale baladei: „Ce-Æi mai trebuiecuvinte, dacå eçti iubirea mea?“ Tîrziu, adormeam... Desprepartea cu culcatul îmi permiteÆi så nu vå mårturisesc maimult.


Doamne, m-am gîndit, çi eu am putut så må dezbrac în faÆaunei asemenea femei vreme de çase ani.

M-a våzut dezbråcat! Cum de putea så existe pe lume o alifie care så-Æi ia femeia

de sub ochi, så Æi-o mototoleascå çi apoi, oriunde Æi-ai aruncaprivirile asupra ei, så gåseçti cå Æi-a låsat ceva stricat??...

Femeia aceasta, cåreia încå nu puteam så må opresc så-i spunDina, çi-a pierdut minÆile çi m-a dat peste cap. Mi-a furat copilul,l-a abandonat pårinÆilor ei, aproape s-a låsat de servici çi-a începutså batå discotecile çi popicåriile...

Mi-am închipuit imediat cå este vorba despre un alt bårbat,daram alungat gîndul, mi se pårea mult mai sigur cå era doar nebunå.

Nici un bårbat din lume, socoteam, nu i-ar fi îngåduit såumble într-un asemenea hal, trebuia så te uiÆi numai puÆin la eaçiså-i vezi ochiul. Domnule, ochiul acela singur mårturisea despreea cå nu mai e sånåtoaså.

AscultaÆi-må, sînt absolut convins cå nici la Grådina Zoolo-gicå, nici acolo nu existå femei care så se plimbe prin cuçcå cu unochi nemachiat çi cu un ochi machiat.

Ea o fåcea.Era ca o fiarå în cuçcå çi, cînd mai apucai så vezi çi jelania

aia de ochi, mare, roçu cu verde, vopsit în formå de stea çi stropitcu paiete, dådeai în rîs sau în plîns çi-Æi venea så-i spui în dialectulbåieÆilor acelora cu care se întovåråçea çi pe care, evident, nu-iînÆelegeam: Dina-mamå, uçchealå la tine acaså, cå p-aicea s-afurat mult.

Le învåÆasem expresiile ticåloçilor, de vreme ce må apucasemså colind dupå ea, în mediile acela porceçti. Nu mi-aç îngåduisåvå mint, spunîndu-vå cå må bucuram foarte mult aflînd cå oporecliserå PaÆachina.

Må strecuram prin cele mai scandaloase aventuri dupå ea,îmi alegeam un ungher umbros, ceream o îngheÆatå çi o topeamcu lacrimile mele fierbinÆi, gîndindu-må la ce mi se-ntîmplå. Eula o maså, singur, ea singurå, la o maså. ÎÆi venea så strigi chel-nerului cå nu mai plåteçti, cå nu mai vrei så ai de a face cu plata,

330DANIELBÅNULESCU

Înçfåcînd un halat – intenÆionam så înjur, înveçmîntat cît maicivilizat – am executat paçii aceia mici çi lipicioçi cu care atacåcrocodilul çi am ridicat receptorul.

– Aurelian! s-a auzit o voce de damå. Aurelian! a îngåimatcald çi înlåcrimat o voce de damå.

Nimeni nu îndråznise så mi se adreseze cu numele acesta atîtde stupid.

M-am simÆit råscolit, mi-am fåcut o cruce, superstiÆioaså,mentalå çi, trîntind receptorul, n-am mai låsat-o så-mi zicåAurelian.

A sunat din nou, de data aceasta folosind o pauzå lungå caså pricep cam ce mesaj important se gåsise så-mi transmitå ea.

– Aurelian... så må scuzi... pentru situaÆia... complet neplå-cutå... în care a trebuit så te pun... çi-a închis.

„Iatå o femeie fericitå!“ mi-am zis. Uite ce nume de bårbatpåmpålåu a gåsit!“ Çi må imaginam çi pe mine cît de mocåit çide ascultåtor aç fi devenit în preajma ei, dacå aç fi purtat unasemenea nume.

În rest, am petrecut o dimineaÆå porcoaså.Am dormit ca un porc.Visam så-mi înjgheb o încålÆåminte din lifturi çi så-l calc

direct pe Æeastå pe oricine ar fi pretins cå Jeff Beck nu este unmuzician încîlcit.

Jeff, consideram eu, locuia pe marginea unei farfuriimurdare, de unde îçi bålåbånea picioarle çi nu putea fi înÆeles.

Vine ea ora 13, zi scurtå, dacå nu l-ai prins pe SRL, orå lacare oraçul se umple de o tensiune negativå, oamenii ies de laslujbe, au slujit cu toÆii tot ce-au putut, iar acum capul lor este plinde prostii. Este vremea så te verçi cåtre un loc umbros, cu ver-deaÆå, cu bere la sticlå sau så consimÆi la un antrenament.

Eu îmi pregåtisem echipamentul, aveam de gînd så dau frîuliber celor mai sålbatice porniri fizice din mine, sportul måaçtepta, cînd am auzit trei Æîrîituri såltåreÆe la uçå.

Am deschis.


eu am plåtit cu femeia aceea tristå, vopsitå çi chinuitå, care ståsingurå la o maså çi care era soÆia mea.

Ce cåuta ea prin popicårii, ce cåuta ea prin restaurante çibaruri, de searå ori de noapte? Ce cåuta? Pe dracu, asta cåuta...

– Çi... l-a gåsit? m-am interesat politicos.– Nu, cå-l gåsise... Au avut grijå alÆii...ÇtiÆi care a fost prima mea impresie despre domnul acesta

despre care vorbim... extrem de sålbatec çi nesåÆios?... Cå n-o iubeçte deloc! Çi-mi spuneam: uite la åsta, el n-o iubeçte, dar tot o så se

culce cu ea. Çi-n timp ce încercam så må conving cå sînt fatalist, deçi,

pe atunci, nu çtiam încå prea bine ce înseamnå cuvîntul, domnulåsta n-o så-çi facå nici un fel de scrupul din faptul cå eu aç fifatalist çi tot o så se culce cu ea... Culmea e cå fårå så-mi urmå-reascå raÆionamentul, tînårul nostru a procedat chiar aça... aexagerat în partea cu culcatul.

– Era somnoros, caut så-l scuz.– De unde, domnul Daniel? Cå ståtea çi scria toatå noaptea!– Ce dacå? adaug. E frumos. Cå çi eu am stat toatå noaptea

çi-am scris.– Cum adicå, domnule?! Ce e frumos så scrii noaptea-ntreagå,

iar dimineaÆa så te culci cu soÆiile oamenilor?– Påi, dacå ele vor?!... Påi, dacå çi scrisul îÆi iese bine?!– N-are cum så-Æi iaså, vå spun eu, dacå nu Æii cont çi de

suferinÆele semenilor. N-ai cum så creezi un sonet, dacå în blocul de lîngå tine,

noaptea, în ajun, a murit un om.Te duci, te interesezi de cu searå dacå lumea e fericitå, ori

måcar sånåtoaså, çi abia atunci te apuci de sonet. Dacå nu e sånå-toaså, nu te apuci de sonet, te apuci de-o compreså. Nu-i cinstitca unuia så-i curgå balele de plåcere, iar altul så sufere în tåcere.

Pînå çi Dina, cînd îi venea chef så se culce cu åla, îmi dådeatelefon mie så afle dacå sînt sånåtos.


Cînd a început tratamentul întremåtor, cu çcoala, çi s-a trezitdirect în clasa a IX-a B, lui Doru Sinistratul i-a dat sîngele pe nas.

Nu crezuse el så ajungå aça sus.„Lumea e aça minunatå – se amuzå el – încît ne-ajutå pe toÆi

proçtii så ajungem tocmai în clasa a IX-a.“Bunicå-su din partea maicå-sii, Righeanu, os de chiabur,

tråsese çi el, într-o varå (numai cå la modul propriu) cu puçca înDumnezeu. Iar tråsnetul trebuise så-l caute vreo trei såptåmînipe acaså, pîn’så apuce så-l facå o gråmåjoarå de oase fumegîndeçi de cenuçå pe bunic.

Bunicå-sa era aça de evlavioaså cå, dupå ce se încredinÆasece fel de netrebnicie fåcuse bårbatå-su, dormea cu uça de pe prispåcåscatå çi datå de perete. Ca tråsnetul cînd revine, så nu mai fienevoit så dea cu bocancii, în stînga çi-n dreapta, så intre directîn odaia de culcare çi så-l poartå electrocuta lejer pe bunic.

– Dar de ce-ai tras, må... tu-Æi paçtele må-tii! Cu puçca fåuritåpentru a-l apåra pe stat... Cåtre norii çi cerurile lui Dumnezeu?!povestise bunica modul în care tråsnetul, supårat cå fusese atîtavreme purtat pe drumuri, îl înhåÆase çi îl luase la porcåit pe bunic.

– Ce så facem, påcatele noastre, Preasfinte? încearcå s-oîntoarcå bunicul cu strategie çi dichis, prefåcîndu-se cå s-ar fiaçezat la o sporåvåialå glumeaÆå, cu cineva aidoma cu popasatului. Noi ne jucam!... Çi, dupå ce ne-am jucat, ce ne-am jucat,numai o datå ce ne-am pornit pe hîrjonit. Eu m-am pornit. El s-apornit... Çi El, de supårare c-a alunecat çi s-a lovit cu rotocolulaurei de parmalîcul çopronului, numai o datå ce pune mîna pe-ocåråmidå... Çi, pac! Må altoieçte cu ea în moalele capului...

Capitolul 11

ZIUAAÇAPTEA: „SÅNU FOLOSEÇTI, ÎN CHIPNEDEMN, NUMELE LUI DUMNEZEU:

YHWH (YAHVEH SAU IEHOVA)!“

– „Curg zilele spre cimitir“, aruncå ea, cu precizie, pe fundulfiecårei ceçti, c-un cleçtiçor, cîte-o bucatå de zahår cubic.

– Dac-ar fi dupå åçtia, la învåÆåmîntul lor de partid, ca så tedistrezi, ar trebui så sapi çanÆuri pînå mori. Pe fiecare rahat deçantier... Må scuzaÆi. Existå totuçi vizitele prin cîte-o cofetårie.Un cinema. PoÆi så încingi, în curtea çcolii, un mic fotbal. Unbaschet. Nu trebuie så ne gîndim, una-douå, la cimitir.

– „Odaia mea må înspåimîntå“, îçi reglå, tot mai intimistå,lunganca, tirul confesiunilor.

Doru îçi muçcå limba. Dorise så spunå:– Da. E un rahat de odaie.Cum trebåluia, cu çoldul stîng cåtre el, uriaça scåpårå un

chibrit.Lumina violentå, ca de acetilenå, îi cutremurå båiatului nervul

optic. Acomodîndu-se, din penumbrå zvîcnirå cåtre el balansoa-rele de pai, radioul cu galenå, pozele sepia çi pianina.

Madam Nicolici n-avusese aerul cå se înnebunea dupå mobi-lierul din secolul trecut.

Dar poate, pårinÆii vreunei nenorocite, nemaiavînd parale så-iachite ficei pensiunea, vårsaserå, în contul såptåmînilor de dormitçi cîrnaÆi, mobilierul paradit. Pentru care, evident, la muzee pri-miserå ghionturi, chiar atunci cînd încercaserå så-l doneze. Iar pelungancå o låsaserå în gaj tot niçte provinciali strîmtoraÆi, care nuapucaserå så-i plåteascå raÆiile de varzå cålitå.

Dupå cum aråta, baschetbalista produsese prejudicii impor-tante în rezerva strategicå de varzå cålitå. Çi o groazå de ani,blestemata ei familie va trebui så trudeascå pe brînci, pînå cemadam Nicolici îi va da drumul så se care de-aici.

Ceaiul era gustos. Ostateca îi adåugase scorÆiçoarå.Risipa de scorÆiçoarå avea så-i prelungeascå çederea aici cu

cel puÆin douå såptåmîni.Dacå ar fi avut pruni, madam Nicolici ar fi putut-o folosi pe

lungancå så-i culeagå poamele care råmîneau întotdeauna în vîrf.Balansoarul era haios. Poate cå madam Nicolici o så-çi cumpereçi cîÆiva pruni. În timp ce-çi închipuia felul în care îi va prevesti


Nu-l pocni încå. Ia-l încå o Æîrå cu biniçorul.– Costache! strig. Ai înnebunit?! Nu vezi cît eçti de urît?– Sînt urît, admite Costache. Çi complicat, çi urît. Dar am

un suflet romantic...– Påi, må doare pe mine în fund de sufletul tåu. Cum så-l

prezint eu, pe sufletul tåu, mamei mele? Ca så nu-Æi mai jur cån-am fåcut niciodatå, în viaÆa mea, dragoste cu nevastå-ta!

– N-am spus cå aÆi fåcut dragoste. Am spus doar cå v-aÆiculcat cu ea.

– Cum så må fi culcat dacå n-am cunoscut-o vreodatå?!– Çi aici aveÆi dreptate. De cunoscut, n-aÆi cunoscut-o. Nu

v-a interesat ce zace în inima ei. Nu vå gîndeaÆi cît vå-ndrågeçte.Chiar asearå-mi scria: „Costache, så fim buni çi nu care cumva såprovoci nedreptate båiatului åsta ciudat, Aurelian!“

– Îmi spune ea Aurelian? Ce Æi-am spus?! N-o cunosc!!– Vå spune cum îi vine la gurå. – Nu må cheamå Aurelian! Tu singur ai spus-o cå nu må

cheamå Aurelian! Må cheamå, toatå ziua, Daniel!– Parcå mai çtie cineva cum trebuie så-l cheme pe-un scriitor.

Am citit într-un colÆiçor de ziar, la o poçtå a redacÆiei, despreun poet din Bacåu care semna Sinan-Paça... Aurelian e numeleei secret de iubit. În primele douå zile dupå nuntå çi mie-mizicea Aurelian.

– Costache, îl scutur cu blîndeÆe de umår. Dacå må iubeçti,så uitåm de Sinan-Paça! Så-l ignoråm pe Aurelian! Uite, så spu-nem cå tu ai dreptate... Hai så spunem cå împricinata mi-a ascunscå este o Dina çi m-a fåcut så cred cå må culc c-o Viorica saucu o Gina.

Så admitem cå çi fiecare tipå, pe care abia o cunosc, esteçi-o fostå sau viitoare soÆie de-a ta...

Cum te laså conçtiinÆa så-mi ceri asemenea lucruri? Måcunoçti tu pe mine? Mi-ai studiat preferinÆele, defectele? Mi-aiascultat chitariçtii? Cum så må culc eu cu tine, dacå n-ai auzitde Frank Zapa?

– Çi aici greçiÆi. N-am venit så vå culcaÆi cu mine, ci så måculc eu cu dumneavoastrå!


– Unde?Çtia.Era debaraua.– Singura çanså så ne salvåm... Este cå pe-aici... miçunå...

locuinÆele numite languste!Doru Sinistratul n-avea urechea exersatå çi înÆelese manguste.Cu un procedeu din luptele libere, giganta îl descårcå, pre-

cum un balot, pe raftul din mijloc al debaralei. SimÆii unghiile.Piciorul ei încolåcindu-i pieptul. „Un gol istoric se întinde.“ Sesufoca. Çi se gîndi dacå nu i se va çtirbi cîtva din renumele såude Sinistrat, atunci cînd îi va fi peste puteri så nu leçine.

– HAI SÅ FACEM TRANSPIRAæIE!!... mai desluçi Doruvocea, pîrîind de cåldurå çi de pedagogie literarå, aparÆinîndmadamei Nicolici.

Çi cam cu asta se ocupase dumnealui în cele douå såptåmîniale mijlocului lunii aprilie.

DimineÆile le dormea, deçteptîndu-se, håt, cåtre amiazå. Cåtresearå, se înscria pe lungul såu drum cåtre liceu. Iar noaptea tråiapoezii.

Cu ai IF-ului (neÆinîndu-l în socotealå pe Sucu), împlinindconsemnele, nu se mai våzuse. Nu scrisese cårÆi poçtale, nu pri-mise telefoane, nu pusese nici måcar mîna pe telefon.

În schimb, de-a lungul celor douå såptåmîni ale trimestruluial III-lea, dåduse iama prin aproape toate iubitele ale celor mai deseamå poeÆi români.

Cum scria unul ceva mai ilustrativ. Mai valoros. Mai destinatså înfrîngå nepåsarea timpului. Madam Nicolici îi råpea åluiafemeia de-acaså çi-o vårsa, ca pe-o canå de apå fierbinte, plocon,la picioarele çi-n braÆele Sinistratului såu!

Costa o cåruÆå de bani. Nu voia femeia så i se înfåÆiçeze fåråvreo bijuterie ori fårå vreo garderobå mai acåtårii. Unele, mironosiÆe,prin vråji, pentru a nu-çi denatura ambientele în care se obiçnuiseråså-çi miçte graÆiile, îçi tîrau dupå dînsele pînå çi çemineurile. Dartot în patul de licean nedumirit al Sinistratului poposeau.


– Tocmai asta çi venisem så vå spun. Cå asta e arta!.. Çi cåeu, de artå dintr-asta, n-am nevoie la casa mea!

N-am fost nici prea mirat.(Çi habar n-am de ce.)Cå-n momentul în care m-am aplecat så-i înçfac geanta, så

i-o depun în braÆe çi så-l zvîrl, de-a dura, cu ea pe scåri, am zårit,strålucind ca de sårbåtoare, în palma lui neuro-astenicå, de hîrÆo-gar, cuÆitul.

Mi-am çi zis. Ia uite la åsta! Nu-i prost deloc. Må învaÆå el acuma pe mine cel de-al doilea mare aspect al

artei: sacrificiul. M-am trezit chiar lezat, pentru cå, înainte de-a o tuli pe scåri.

Çi, în loc de a-mi lua inima în frigåruie (ori måcar de a-mi fi seg-mentat aorta). Singurul lucru pe care l-a gåsit de retezat, mai deDoamne-ajutå, la mine, a fost vîrful urechii stîngi.

Ureche la care, e drept, poate chiar çi femeii numite Dina çiGina çoptiserå, în trecut, cuvinte ce nu s-ar fi cuvenit, probabil,så fie rostite cåtre urechea cu pricina. Cuvinte furate, adicå.

Ori, dacå nu chiar cuvinte explicite, atunci måcar acele piuituri.ClånÆånituri de surprizå.Fîçîituri.Ori suspine, emise de vreuna dintre fragilele aparÆinînd popoa-

relor de femei adulterine.Çi care, cu uçurinÆå, pot fi confundate cu îndemnuri de a scrie

despre dînsele povestiri de peste un milion de dolari.


icoana gazdei sale necesitatea de a-çi cumpåra niçte pruni, uriaçai se açezå alåturi, pe taburet çi îi çopti ceva.

O rugå så repete.– „Te uitå cum ninge decembre“, repetå fata. Era trist. Madam Nicolici n-o så-i îngåduie, nicicînd, så

culeagå nici måcar pruni.– „Spre geamuri, iubite, priveçte“, continuå fata.Probabil din pricina nebuniei provocate de excesul de varzå

cålitå. Poate chiar çi prepararea excelentå a ceaiului, dres cu romçi scorÆiçoarå, fusese izbutitå, din påcate, tot la nimerealå.

Apoi fata se întoarse smucit cåtre el çi-l sårutå, picurîndu-i,de pe buzele ei, pe colÆul buzelor lui, bobiÆe de sînge.

Înmuie degetul într-una çi o studie. În loc så-l excite ori måcarså-l furnice, sårutul îi dådu senzaÆia cå pråjina din faÆa sa era bol-navå de piept ori cå tuçise pe el.

Se gîndi så-i spunå ceva råutåcios despre balansoare, pe care,mai mult ca sigur, un alt nebun din familia ei le procurase. Daro våzu pe lunganå, ce înÆelesese cå sårutul ei nu-l cråcånase deplåcere, ridicîndu-se de pe taburetul din stînga lui. Çi înghesuin-du-çi anatomia luxuriantå pe scåunelul de pluç roçu, plasat în faÆapianului.

– E clavir, Sinistrate.– PoftiÆi?–E cam ignorant çi analfabet, în ceea ce priveçte muzica

preclasicå. Dar este al meu... Instrumentul e clavir, Sinistrate!Sinistratului i se îmbåÆoçarå firele de pår de pe spinare.Recunoscu. (Sau îi fu fricå så recunoascå.) În vorbirea tårå-

gånatå a gigantei. ModulaÆii råguçite çi senzuale, dintre cele cedådeau un parfum aparte personalitåÆii madamei Nicolici.

Concomitent îngheÆå. Çi-o examinå cu sporitå atenÆie.Tînårå! Dar buzele, çaua nasului, ochii nemigdalaÆi nu aparÆi-

neau nici pe departe lui madam Nicolici. Fruntea madamei micå,faÆa pistruiatå, pårul vopsit roçcat, vîrstat c-o bordurå dealb larådåcinå, nici prin poveçti n-aveau ce cåuta, în noaptea asta, acolo.

350DANIELBÅNULESCU

– Nu trebuia så mai vii. Råmîneai acaså çi-Æi dådeam voieså-Æi închipui c-ai çi fåcut-o. Dar tocmai cu tine, care nu te culcinici cu Dina?! De ce så må respecÆi mai puÆin? Nu te-ai convinsunde duce lipsa de dragoste?

– M-am convins, m-am convins! Dar acum ce-o så facem?– Foarte bine. Te întorci la Dina çi vå gîndiÆi împreunå ce

anume credeÆi voi c-am fåcut eu cu ea. StabiliÆi cu exactitate.Mîine dimineaÆå îmi veniÆi cu o listå çi eu o så îmi iau toatemiçcårile înapoi!

– Cum adicå?– Så-Æi explic. Uite, tu crezi cå am mîngîiat-o pe sîni?– Så vå spun drept... nu cred c-aÆi evitat.– Ei bine, atunci o dezbrac, o pun pe canapeaua de colo çi,

cînd vine vorba s-o mîngîi pe sîni... îmi trag mîna înapoi de vreocinsprezece ori.

– CredeÆi c-o så reuçiÆi?– Sigur. Tu o så stai pe balcon çi n-o så am nici un chef. Ea

o så fie inhibatå çi nici n-o så miçte. În jumåtate de orå rezolvåmtoatå treaba. La sfîrçit, dacå vrei, o scuip çi o bat.

– Nu, pentru cå de båtut, aÆi båtut-o. De scuipat înså, vå rogs-o scuipaÆi. Pentru cå tot ce-aÆi primit trebuie întors înapoi.

– Bine. Råmînem înÆeleçi. Mîine dimineaÆå îi încarci într-ovalizå toate hainele cu care hotårîÆi cå a trecut pe la mine, i lespålåm çi le cålcåm. O så fac un efort så nu le mai Æin minte.

– Cînd terminåm, îmi daÆi voie så vå calc în picioare un disc?– BineînÆeles. Am så pregåtesc unul. – Çi cu povestirea?– Ce-i cu povestirea?!– Påi, povestirea e totul. Dacå vå apucaÆi så o scrieÆi, o

publicaÆi. O citiÆi la Cenaclu. (Sau poate chiar dacå n-o publicaÆi,n-o citiÆi). E ca çi cum veÆi face toatå viaÆa amor cu Dina. Indi-ferent de ce conduitå o så aibå, dumneavoastrå, din fata asta, oså scoateÆi o tîrfå... MuriÆi, vå calcå tramvaiul çi eu tot o så vå simtîn pat, lîngå mine, mîngîind çoldurile Dinei, chiar dacå, så presu-punem, o så moarå çi ea.

– Costache, zic. Asta e arta!


Tînårå! Madama nu-i ajungea nici pînå aici. (Doru habarn-avu ce loc så-çi arate sieçi în minte.) În sfîrçit, categoric, doamnaNicolici nu måsura mai mult de unu çaizeci, unu çaizeci çi doi.

Pe cînd lunganca despletitå trecea, în batjocurå, peste doimetri. Çi-aici orice înçelåtorie era, cu desåvîrçire, excluså.

Picioroange, nu. Sandale cu tocuri de optzeci de centimetri,nu. Toate membrele inferioare ale apariÆiei îi erau descålÆate. Çi,în plus, de sub cåmåçoiul de noapte, i se iÆeau, de-a dreptul sur-prinzåtor, apåsate pe alåmurile pedalelor instrumentului, tålpiledezgolite. Tînårå!

Din douå miçcåri, uriaça abandonå la preclasici. Nici una,nici douå, i se tolåni pe genunchi. Çi se porni sålbatecå så pupeçi så sufoce la Sinistrat.

– Strungarul meu!... Nu e strungarul meu?! Nu e el, miculmeu prelucråtor prin açchiere? Açchiazå-må çi aici... „Mi-amrealizat toate profeÆiile politice“, îçi fåcu ea palmele pîlnie çi-iråcni dureros în ureche. „Greve, sînge, nebunie. Foame. Plînsulmondial...“ „SculaÆi, ai muncii proletari!“ (Çi deodatå, întîiaçi oaråîn acea searå, deveni fierbinte, cuminte, docilå, prietenoaså,lipicioaså. Ca çi cum i-ar fi stors Sinistratului un frunct zemosîn ureche. Îi çopti.)

– Haide, treci dincolo! Acuçi så mi te aråÆi!... „Priveçte savant.Cu inima beatå. De iubire.“

Çi-l remorcå dupå ea.Dincolo însemna camera de baie.În baie, uriaçei nu-i trebuirå mai mult de zece miçcåri prin-

cipale pentru a demonta robinetele, pentru a expulza garniturile,pentru a înfunda cu prosoape scurgerile chiuvetei çi ale cåzii.

Pe urmå a fost impresionant.Apa tropåia deja pe ciment. Treizeci de secunde çi puhoiul

trecuse deja de nivelul celor patru glezne liorpåind, cu nådejde,prin în camera de baie.

– Så ne salvåm, Sinistrate! „Încet, prin ploaia tristå... un pieptcurbat de tuse... cu sînge în batistå. Pe dupå colÆ se duse.“

Dådurå un colÆ.– Ce-i aici? se mirå el.


Scormonea, pe sub niçte velinÆe, dupå icoana fåcåtoare deminuni. Çi, doar în chiloÆi, cu icoana fåcåtoare de minuni pegenunchi çi cu pachetul de Snagov dupå ea, se instala în vîrfulpatului çi se asmuÆea singurå så ghiceascå, plinå de cochetårie,în icoanå.

– Bunå dimineaÆa, camerå! Bunå dimineaÆa, icoanå! BunådimineaÆa çi vibraÆiile armonioase çi apariÆiile subtile fie cu tine,sufletul meu! Ai dormit bine?

– Am dormit nemaipomenit, råspundea Doru, care nici åstanu era vreun prost. Çi, în plus, îçi Æinea, de cînd se scula, toatåvremea, douå dintre degetele de la mîna stîngå încruciçate, så nucare cumva så uite çi så i se adreseze cu „Tanti“.

– Adormit bine. Adormit nemaipomenit... Ce oare så i sefi petrecut, în cursul nopÆii, sufletului meu, pentru a-i fi îndrep-tåÆitå senzaÆia c-a dormit nemaipomenit?!

...O fi visat cå a luat nota zece la çcoalå continua, pisicin-du-se, gazda. Ai visat cå ai luat nota zece la çcoalå?

– Nu, mårturisea întrucîtva ruçinat Sinistratul.– Vai mie!... N-a visat nimic despre çcoalå. Nici så nu

îndråzneçti så-mi sugerezi ce-ai visat... Vino aici! Observi aiciçi aici?! Tivite cu portocaliu çi cu un fir de albastru... Dar delocînroçite. Pleoapele Sfîntului nostru Apostol Andrei?

– Observ. Numai cå firul albastru e un fir verde închis.– Asta acum!... Din pricinå cå te-ai apropiat tu. Totuçi, nu-s

deloc înroçite. Asta înseamnå cå çi el a dormit confortabil... Fiindsfînt, n-a dormit nemaipomenit. Culoarea pleoapelor lui...

Çi madama învîrtea icoana, împingînd-o sub spotul de luminåal ferestrei. Ca çi cum ar fi spålat, în çuvoiul unui rîu, o sitå cunisip aurifer.

– Culoarea pleoapelor lui ne comunicå nouå så stai cît maideparte... La ora de practicå a Prelucrårilor prin açchiere... Destrungul numårul çapte... Care, aståzi, între orele 20 çi 21, cole-gului tåu Andreescu îi va smulge un braÆ...

Era, într-adevår, nespus de trist cå, dupå externarea din spital,Andreescu nici cå va mai putea urina decît ajutîndu-se de unsingur braÆ.

344DANIELBÅNULESCU

Sau, dupå asta, dînsa clåtina, într-un alt ritm, icoana, încîtsînii (acceptabil conservaÆi, cu floare amåruie, aråmie, discretå),(împreunå cu bordurile pårului tuns cascå) så-i fluture lateral,dreapta-stînga. Întocmai cu detaliile anatomice ale unei sålbateceamazoniene care-ar dansa. Ori precum draperia unei diligenÆepurtate în cavalcadå.

Pîndea cu ochiul în icoanå çi-l înhåÆa la fix.– Sinistrate, ieri ai avut scaun?– Ieri am avut scaun, råspundea conciliant Sinistratul.– Te-ai spålat asearå pe dinÆi?– M-am spålat asearå, de douå ori, pe dinÆi.– Dupå-amiazå, Æi-au zburat gîndurile, într-o doarå, cåtre

cuvîntul „muscå“?– Dupå-amiazå, gîndurile mi-au stat mai mult într-o rînå.

Cu aripile înfåçurate. Nu mi s-au clintit. Am tras un pui de somn.Dupå ce m-am trezit, gîndurile nu mi-au zburat cåtre cuvîntul„muscå“.

– Ai habar, ai cåutat vreodatå prin dicÆionar ce înseamnåvorba „çaman“?

– Singurul dicÆionar pe care l-am avut vreodatå a fost undicÆionar copilåresc al påsårilor care-çi duc vieÆile în Australia.Avea o jumåtate de paginå scriså-n româneçte, jumåtate în englezå.N-am bånuit pe cineva pe care så-mi fi rupt pagina despre „çaman“.Aproape aç båga mîna în foc cå nu mi-a rupt-o nimeni.

– Ai auzit de Balzac?– N-am auzit de Balzac.– Nici un pic?– Nici.– Nu l-ai citit pe Mircea Eliade?– Nu.– AuziÆi, nu l-a citit nici un pic nici pe Mircea Eliade. Så-Æi

spun drept, sînt seri în care nici eu nu mai çtiu, cu adevårat, cine-iMircea Eliade. E totuçi un suflet blînd... Noaptea trecutå, în timpce-Æi savurai vremea, dormind nemaipomenit, ai simÆit fierbinÆeliîn genunchi sau în furca pieptului?...


– Cine, må, Dumnezeu? trosni a uimire, din încheieturi,fulgerul çi încropi un calcul scurt så constate dacå åsta la carenimerise era în toate minÆile. Dacå nu încurcase adresa. Aç! Nucred... Nu face El chestii d-astea!

– Ba, uitå-te çi mata, dacå asta e croiturå cåpåtatå la cîrciumå!se oÆårîse çi bunicul, cåutînd så prindå braÆul fulgerului, så çi-lpunå în moalele capului, så pipåie çi dînsul cucuiele cît oul deporumbel.

Ba se vîrîse çi sub pat så aducå de-acolo çi cåråmida.– Nu te mai deranja, hotårîse tråsnetul, dînd pe gîtlej Æoiul cu

Æuicå de Fieni. Îmbracå-te de sårbåtoare çi treci, în pas alergåtor,så te spiritualizez!

Adicå tot el domn, îl scotea de-acolo, cåtre poartå, pentru anu da foc çi la caså.

– Treci la spiritualizare! îçi amintea mama-mare cå råcnisefenomenul atmosferic çi, o clipå, crezuse cå tråsnetul îl minÆisepe bunic cå-l duce la reîmpropietårire, într-atîta se îmbråca de vioitata-mare.

Tråznetul åla, uite, cå se potrivise la manierå mai mult cuun ofiÆer de Securitate çi, prin negura timpului, nu mai apåreadeloc clar, la ei, în familie, cåtre ce-l mînase pe bunic, cåtreîmpropietårire, reîmpropietårire sau cooperativizare.

– Ba nu. Cåtre spiritualizare! îi cåzuse nepotului Doru fisa,dupå atîta amar de ani de zile. Pentru cå, imediat ce-ai trecut pespiritualizare, te-ai çi ars! cugeta pentru sine Sinistratul, contem-plînd cozile la alimente ce se formau de cu seara (în cea mai deplinåbeznå, pe zeci de mii de scåunele pliante), chiombindu-se dinautobuzul 193, cu care se tîrîia de la çcoalå.

Se tîrîia el, dar, de dorit, ar fi dorit så bea çi un vermut.Så coboare el så bea çi un vermut?Påi, så coboare, fiindcå vermutul dådea întotdeauna niçte

reacÆii neobiçnuit de plåcute, cînd se întîlnea cu pastilele pe careçi le råsturna, pe parcursul zilei, în burtå. Çi så coboare pentrucå putea så închine çi un singur pahar de vermut pentru el, unul


– I-a adus modificåri! murmurå nu prea inteligent Doru, cuo îndreptåÆitå reacÆie de minimalizare a schimbårii.

Mai ales cînd, de pe peretele opus privirii sale de Sinistrat,se descoji, cåpåtînd corporalitate çi îndreptîndu-se cåtre el, otînårå femeie necunoscutå. De o înålÆime ameÆitoare. Slabå(dar puteai împinge, cu uçurinÆå, cursorul verbal pînå la gradaÆiade „scheleticå“).

Cu pieptul scobit.Apropiindu-se într-un soi de prelungå cåmaçå de noapte. Cu

çuviÆele pårului abundent cåzîndu-i dezordonate peste umeri.– A, domnule Sinistrat! spuse, c-o familiaritate politicoaså çi

stranie, fata. Bunå seara! Mama chiar se întreba cît veÆi mai aveacruzimea så ne ocoliÆi. Iatå cå nu mai aveÆi cruzimea. Iatå cå numai ne ocoliÆi...

– Sårut mîinile, fu tot ceea ce putu rosti, intimidat, Sinistratul.Fata uriaçå îi dezbråcå de pe umeri hanoracul, adåpostindu-i-l

într-un dulåpior.– „E-o noapte udå, grea, te-neci afarå“, pronunÆå neatentå,

pe un ton de conversaÆie neutrå, fata. Probabil o ceaçcå de ceaifierbinte te va încålzi, dragul meu.

De unde?! Dimpotrivå, seara era o searå uçoarå çi uscatå.De înecat, afarå, nu te-ai fi putut îneca decît c-un os de peçte.Ce cåuta pråjina asta aici? Dac-o prindea madam Nicolici,

n-o vedea scåpînd vie. Acceptå ceaiul ca pe cea mai inofensivå dintre trataÆii. Supra-

veghe fiece miçcare, în încåpåÆînarea de-a nu se låsa otråvit.Uite la criminalå, cu cîtå pace interioarå manevra ea ibricul!

Numai uitå-te la ea cum îl cuprinde, ca çi cum ar fi fost exact aldînsei, uimire, chiar de coadå! Îl sprijinå, cu nonçalanÆå, pe gråta-rul circular al spirtierei. Zångåne zaharniÆa. Pipåie, la baza turnuluide farfurioare, dupå un scåpårici.

– „Eram så te-açtept prin parc“, îi spuse atunci, pe nepusåmaså, uriaça.

– Nu m-am gîndit niciodatå c-aç putea så vå expun... unorasemenea probleme. M-aÆi luat pe nepregåtite. Må simt deosebitde flatat çi de îndatorat. Vå mulÆumesc mult.


– Sinistrate, så nu-mi faci nici un råu, Sinistrate! o schimbasepe bolborosit cotoranÆa, chiar çi dupå ce el se gîndise s-oîncurajeze, adresîndu-i-se poate chiar cu „måmico“, dar îi fuseseçi prea tîrçå cå asta cumva o så-l paralizeze, înÆepenindu-l cu vreocroçetå pe undeva. Aça cå îçi înghiÆise precizarea.

– „...Lumea asta nu-i aça... iar cealaltå-i altceva...Lumea asta-i cum o veziIar cealaltå-i cum o crezi!...“continua s-o audå, pe hoaçcå, båiatul, pradå unui desfrîu liric,

chiar çi dupå ce madama tråsese cuverturile peste capetele lor,întinsese påturile, pentru ca nu cumva så-i vadå Dumnezeu oriså-i întrezåreascå Råposatul.

– Så fii bun cu mine, Sinistrate, sufletul meu!... Çi-l maistrigase cåtre sfîrçit: Doru!... DoruleÆ!... Doru!

Nu çtia cît izbutise så fie de bun cu sufletul ei, înså anumiteaptitudini similare dovedise, deoarece, iatå, chiar de-a doua zi,fusese virat pe-o alimentaÆie cu mezel de export, cu ciupercuÆecîtperlele, din Æårile asiatice, cu minunåÆii aproape de negåsit înRomânia, cu caçcaval, cu unt, cu çuncå de Praga çi cu „Ketchup“.

Sinistratul fusese încredinÆat cå asemenea delicatese nu-çiputeau amesteca miresmele spinårilor decît în bucåtåria luiCeauçescu.

„Ketchup“ a fost, de altfel, primul cuvînt în englezå reînvåÆatde Sinistrat, în apartamentele noii sale gazde. Era de ajuns caDoruleÆul ei så pronunÆe „Ketch-up“, cå-n dreptul particulei „up“,madam Nicolici deja percuta, sårind în îndeplinirea tuturor nece-sitåÆilor lui fiziologice.

DimineÆile, cucoana petrecîndu-çi cît mai mult timp din acelacare-i çedea în putinÆå cu Sinistratul, în cea de-a doua locuinÆå,cea în care-l cazase), se dezurnea cu regrete de sub cîrlan, atuncicînd o surprindeau aici zorile.

Îçi scutura pieile slabe (care, treptat, îl umpluserå de deliciiçi pe Genel, fåcîndu-l så-çi uite prima caracterizare, aceea cåNicoloaica aråta de parcå era mîncatå de peçti).

Prepara douå bardåci de cafea.


– Am simÆit fierbinÆeli peste tot...–N-a stat degeaba. AsimÆit fierbinÆeli peste tot. Ei, rås-

punsurile tale, alåturate brîului Sfîntului Apostol Toma, råsucitaici, în icoanå, de-o såptåmînå, în patru puncte de inflexiune, neîndreptåÆesc pe noi så credem cå... aståzi... la çcoalå, riçti så fiiascultat taman la Literatura Românå!

Madam Nicolici cunoçtea la perfecÆie Literatura Românå.Mai privea o vreme la fundul schimbåtor al unui personaj dinplanul doi, care cåuta împiedicarea demolårii casei evanghelicedin icoanå, precum çi introducerea unui slåbånog, açternut pe otargå, printre cåpriorii acoperiçului, acoperiç pråvålindu-se dejazurnitor cåtre påmînt çi atunci madam Nicolici îi spunea:

– La Limba çi Literatura Românå. Pune mîna çi învaÆå, înspecial, despre simboliçti.

Mîna o pusese. Tocise. Despre curentul åsta literar învåÆase.Nu se dumirise înså, nici negru cît unghie, despre ceea ce simbo-lizau simboliçtii.

Scotoci pe întuneric, în autobuz, în haina de uniformå çipescui o fiÆuicå.

Apårea copiat acolo cum cå simboliçtii, „prin armonie verbalåçi melodie... cåutau så se apropie de muzicå“, ceea ce i se påru,din partea celor ce, tråncåneau despre simboliçti, o uriaçå neruçinare.

El mai punea urechea, mai degusta la muzicå.Dar simboliçtii nici prin vis nu se apropiaserå de zonå. Fusese,

într-adevår, ascultat, de cåtre profesoara sa Carabulea, în ziuapronosticatå, exact despre simboliçti. Dar nu fusese capabil såpretindå cå niçte versuri în care niçte cioroi ce fîlfîiau, cîrîind,peste niçte cîmpuri, constituiau vreo muzicå.

Dimpotrivå. Ca så fim sinceri.Nu constituiau.Primise, aidoma tuturor persoanelor ce fuseserå sincere, de-a

lungul timpurilor, cu simboliçtii, nota trei.Acum, în vreme ce era temeinic zgîlÆîit, la coada maçinii, de

cåtre lipsa suspensiilor, executå rapid, în gînd, un calcul elementar.

346DANIELBÅNULESCU

pentru Fiola çi al treilea pentru sånåtatea Ierbii Fiarelor. PentruSuveran nu prea închina, pentru cå, în principiu, nici åla n-ar preafi avut voie så bea.

Påi, atunci de ce så mai coboare, dacå era aça dobitoc så nuÆie cont cå avea un vermut cu mult mai special çi acaså?

Mare baftå så-Æi gåseçti pe lume o gazdå atît de plåcutå, så nufi nevoit så stai la cåmin, în mijlocul cine çtie cårui stup denesimÆiÆi, care studii n-avea, o ignora pe englezå çi, în plus, uitaså se spele pe picioare. Zilnic, båieÆii åçtia, nenorocoçi, se îmbåta,în perioadele în care nu gåsea spirt, numai descålÆîndu-se çiaspirîndu-çi mirosurile care le emanau de pe picioare.

Sinistratul poseda, de acum, degete la picioare de douå orimai curate çi de douå ori mai subÆiri decît tot restul tipilor carelocuiserå vreodatå în gazdå la madam Nicolici.

Iute çi madam Nicolici!Numai så-i fi spus cå ai sosit de curînd în Bucureçti, cå eçti

ca çi fratele de cruce, mai tînår, al lui Sucu Marcel çi cå n-ai undesta, cå dînsa se çi scotocea prin poçetuÆå çi-Æi înmîna fuguÆa, dintreodåile celei de-a doua gospodåri, cåmåruÆa din mijloc.

Dar, pentru a stråbate pentru primaçi datå calea pînå acolo,trebuia întîi så intri în hol, så te descalÆi, apoi så te întorci pînåla poartå çi så-Æi arunci çosetele respingåtor de înnegrite în pubelå.Urmau desigur pedagogiile ligheanului, clåbucului çi cele alepietrei ponce, apoi din nou holul çi restul odåiÆelor, de-a lungulcårora redeprindeai, pe deplin, bunul simÆ.

Madama nu uita så-Æi deståinuie cå era sau fusese profesoaråde românå-englezå, fapt care te atingea la frison çi prindeai lamanierå pînå te såturai.

Vedea o românå-englezå la cei 49 de ani, pe care nu çi-irecunoçtea, încît, dacå era så te fi luat dupå ea, toÆi cårturarii greciçi romani trebuiau såltaÆi de urgenÆå, din mormînt, pentru a fireeducaÆi cu românå-englezå.

D-aia nici nu se prea mirase Sinistratul cînd se trezise încådin prima noapte, de 10 aprilie, cu madam Nicolici lîngå pat,dîrdîind çi jeluindu-se cå întrezårise la dînsul niscaiva semne rele:


Deci patru.Împinse-se la patru, numårul paharelor de vermut pe care era

nevoit så le toarne, în noaptea aceea, pe esofag!Unul pentru Otilia-Fiola.Altul pentru Iarba-Fiarelor.Unul pentru propria beregatå.Çi-al patrulea, pentru treiul ce-l înÆepase, în seara aceea, la

Literatura Românå. Åsta din urmå era paharul ce îi crea cea maiprofundå satisfacÆie. SimÆea cå simboliçtii, nocivi, încercau, prinorice procedee, så scoatå din el un beÆiv, dupå cum, se pare, citiseundeva, cå çi dînçii nu evitaserå.

Coborî din autobuz pe çoseaua OlteniÆei. O luå agale peStoian Militaru. Deschise portiÆa celui de-al doilea rînd de caseal proprietåresei, pus pe strada Perone.

Madama pårea så nu fie acaså. Vîrînd numai grumazul, Dorumåturå c-o ocheadå camera ei çi nu-i mai strigå nici bineÆe. Evident,gazda sa romanÆioaså nu era acaså.

Cînd era, çi înnobila cu prezenÆa sa cel de-al doilea rînd decase, profesoara se retrågea, de obicei, într-o odåiÆå discretå, deco-ratå sumar, cu destul de bun gust, dar çi uçor împuÆitå. ÎmpuÆitånu deoarece într-însa ucenicele n-ar fi fåcut, din cînd în cînd, curå-Æenie. Ci împuÆitå de la mirosul de om înfåçurat în bulendrele lui,care nu se mai hotåreçte o datå så recunoascå cum cå îmbåtrîneçte.

Dar nu adora så facå amor în aceastå încåpere. Acum înså sprinÆara sa gazdå se tråsese probabil undeva så

îmbåtrîneascå, se va întoarce cu toate mirosurile sale normalepuse la loc çi încåperea va putea fi dinamitatå. Dacå nu dina-mitatå, måcar aerisitå.

Dådu så-çi retragå grumazul, çi abia atunci observå cå nunumai gazda lipsea de la locul ei.

Lipsea çi încåperea.Cel puÆin, lipsea sub aspectul sub care el o cunoscuse. Deve-

nise o odaie dintr-un cu totul alt secol, de pe o cu totul altå planetå.


Practic, n-aveai nevoie decît de o voce bålaie çi nevinovatå,care så-Æi înceapå: „...Lacul codrilor albastru“. Desluçeai imediatplescåitul apei (îmbîcsitå de mareea aceea de nuferi galbeni), re-pezindu-se ritmic în placa frontalå a çifonierului. Nemaiavîndde zåbovit decît patru versuri, pînå cînd: „Eadin trestii så råsarå“çi så-Æi cadå lin pe piept. Lin scria, lin cådea.

De råsårit, din trestii, îÆi råsårea.Obligat pe piept îÆi pica. MulÆi s-ar fi întrebat de ce umanitatea îçi pierdea timpul,

neîndeletnicindu-se cu învåÆatul, de dimineaÆa pînå seara, a litera-turii române. Sub comanda doamnei Nicolici.

Aproape toÆi tipii pe care îi cunoscuse Sinistratul ar fi accep-tat continuarea studiilor, cu un surîs vulgar pe feÆele radioase. Însåpe Doru abundenÆa de muieri perfecte, civilizate, påtimaçe, cåzute,fårå ca el så miçte un deget, în açternutul lui, de la o vreme îlcam teroriza.

De aceea, cînd çi cînd, dupå ce terminau cu partea cu poeti-zatul, o mai înçfåca pe vreuna de cîte-o ureche. O cîrpea, dacåeras-o cîrpeascå. Çi-o potrivea, la loc, pe genunchi. Çi-o descoseacu biniçorul:

– Spune, få!... Cå te dau cu Æeasta de pereÆi, de uimire çi desupårare!... Ce cauÆi tu la mine, få, zåltato?!

Fåcea o pauzå. Îçi mai scåpåra o Æigare. Mai pipåia, pe tåblianoptierei, dupå un medicamentul de întremare.

– Ce-am scris, få, eu, pe påmîntul åsta... Ca så vii tu croitå,în limbå, la mine?!... În vreme ce al tåu, poetul, stå acaså. Çimunceçte, poate çi-un secol, ca boul, la o rimå. Despre frumuseÆileçi neruçinårile tale. Ferm convins cå çi Æie îÆi place literaturaromânå?!!...

Se înfierbînta çi neglija faptul cå nu toÆi iniÆiaÆii scriau în ritmçi în rimå.

Pe de altå parte, nici iubitelenu çtiau, probabil, exact ce så-iråspundå.

Pentru cå niciodatå nu-i råspundeau.

356DANIELBÅNULESCU

Råmase încremenitå. Se roti lent, cu zgomot de mecanism deorologiu, plasat într-un turn medieval. Trei ture çi jumåtate. Însensul acelor de ceasornic.

Fu opritå din nou în aceeaçi poziÆie suspendatå.Un glob de pîclå roç-albåstruie (luminat din interior), coborî

de-a lungul reliefului draperiei, desfåcîndu-çi circumferinÆa într-oformå lungå çi subÆire, într-un soi de fular.

Iar cînd ajunse de se instalå în fotoliul de la rådåcina perdelei,eçarfa de ceaÆå se låÆise. Çi completa deja contururile unui bårbatcorpolent, cu Æinutå cazonå, pår rar, tuns drastic, faÆa låtåreaÆå,raså pînå la sînge, ochelari severi de baga.

Çi prin al cårui trup transparent, çiroind de ectoplasmå, reuçeaiså zåreçti desenul florilor argintii, verzi çi violete, de pe materialultextil aflat în spatele såu, îmbråcînd speteaza fotoliului.

Paradoxal, sub greutatea bårbatului, buretele fotoliului securbå.

CeÆoasa apariÆie se aplecå spre servanta din stînga. Încårcå,în palmele-i de såpåtor, cele douå difuzoare ale pick-up-ului.Umblå un minut çi le potrivi: un difuzor pe genunchiul drept,celålalt difuzor pe genunchiul stîng.

Tuçi.Deschise de cîteva ori gura fårå så se audå vreun sunet.Çi, curînd, vocea çi tusea i se desluçirå în difuzorul din dreapta.

Çi, nu dupå mult, pîrîind, în difuzorul din stînga.– „Bunå seara, tovaråçi! La dispoziÆia dumneavoastrå, dragile

mele!... Dragostea çi ataçamentul meu rezervate numai pentrutine, Marie!... Frunzele de foioase sînt mai cålduroase decît cetinade brad. Cetina de brad este mai confortabilå decît rådåcinile çitulpinile de jnepeni. Trei coÆofene, care au gustat din stîrvul meu,vorbesc acum cu glas omenesc çi îi îngrozesc pe salvamontiçtiioråçelului Buçteni!...“ rosti Bårbatul de CeaÆå çi, cu mîna stîngå,manevrå trei dintre butoanele pick-up-ului, ståruind så eliminefuioarele de paraziÆi datorate microfoniei.

– Adriane! Nu-mi vorbi despre stîrvul tåu, Adriane! Fiindcåeu simt cå må topesc çi dacå scap vreun blestem... Scrumul çi


Într-o miercuri, înåuntru, la „GrådiniÆa“ (pe teraså, sporå-våiau, zgribulite, doar douå perechi), el çi madam Nicolici setrezirå sorbindu-çi halbele cu bere mediocrå, în compania unuipoet guraliv.

De vreo 50 de ani.Cu barba çi muståÆile impunåtor de albe.Çi care, pe motiv cå publicase vreo 40 de volume de versuri,

îçi petrecu întreaga dupå-amiaza distrîndu-se pe socoteala lor,recitîndu-le stihuri din lirica sa tîmpitå çi neascunzîndu-le încînta-rea sa zgomotoaså sa cå avea de-a face cu doi proçti.

Poetul impunåtor båu multå votcå, amestecatå cu quik-cola,pe care, spre sfîrçit, jumåtate nu pregetå så o verse pe el. Nu seçtia cum, dar, tupeist, din prima, le luase el, lor, graiul. Çi nu se maidovedirå în stare så se apere, întreaga perioadå, cu absolut nimic.

Ieçirå fierÆi, cu coada între picioare, din cîrciuma aglomeratåçi îmbîcsitå.

– Ia cerceteazå-mi, te rog, ce-i çi cu nemernica asta!... oimplorå, tremurînd de mînie, Doru pe profesoarå çi apoi el prinse,în goanå, o legåturå care så-l transporte cåtre Liceul „Pipera“.

Iar pînå seara, madam Nicolici se çi înfiinÆå cu iubita dintinereÆe, a poetului impunåtor, la poartå.

Iar pe asta, într-adevår, Sinistratul, din urå çi înverçunare,o vlågui toatå noaptea, drågostind-o în reprize lungi çi cauza-toare de febrå muscularå. În pauze, împroçcînd-o cu majoritateazoaielor reproçurilor pe care, în restaurant, ar fi dorit så le zvîrleîn obrazul poetului beÆiv çi impunåtor, dar care nu îi veniserå pelimbå atunci.

Toate iubitele poeÆilor români, auzindu-i numele, se îmbu-jorau, îl cåutau, îçi luau lumea în cap, nåvåleau peste el.

El le-ar fi preferat numai pe acelea despre care se scriseseîn ritm çi în rimå, dar în unele seri, n-avea cum s-o dea la întorsçi accepta, pe muchia rablagitå a recamierului såu, çi cîteva dintreiubitele despre care se scrisese în vers alb.

Devenise cea mai vînatå persoanå din Bucureçti, poezia îiacapara clipå de clipå. EmanaÆia liricå îi scåpase de sub control.


deilor cu care se împinciorongeçte. Çi cu care se joacå de-a iapaçi armåsarii, pe la voi, prin cartier?!...“

– Ce blestemat!! Cîtå bådårånie!... Dar dacå tu l-ai crezut cåeu aç fi din acelaçi aluat cu al tåu çi-al Cristinei, treaba ta!...

– „...Eu n-aç zice cumva cå åsta nu-i vreun lucru bun. Eun lucru bun!... Dar de cînd te-ai zdrobit çi-ai devenit peliculåde gråsime prin stomacul mistreÆilor... N-a fost zi în care ea,nevastå-ta, så nu-çi fi desfåcut conjuraÆiile çi picioarele înainteacine çtie cårui pofticios de neiniÆiat sau intrus?!... Ceea ce, larîndul lui, e un lucru bun... E o femeie harnicå! Deçi, la calibrulei, nu e mare scofalå så-çi piardå vremea cu fleacuri çi frecÆii...Chestia e dacå, pînå aici, erai sau nu la curent, venerabileAlcibiade?“

– Zi-o verde, Adriane! i se adreså, cu ochii scåpårînd, madamNicolici, demonului. Eu n-am pretins niciodatå c-aç fi altcevadecît un om obiçnuit. I-ai dat crezare intrigantului ori ba?

– „BineînÆeles cå nu. Era un mågar... E drept, o luase, pedeparte, cu biniçorul, doar pentru a ajunge så-Æi reproçeze cå l-aiînvåÆat poezie pe micul Sinistrat! Închipuieçte-Æi, Mariuçcå, unasemenea lucru, taman pe micuÆul Sinistrat! Ca çi cum eu nu l-açavea sub ochi, teafår çi intimidat, aici, alåturi de tine.“

– Bunå seara, domnule Alcibiade, salutå respectuos båiatul,fårå så-l ia nimeni în seamå.

– I-o mai predam din cînd în cînd... La început, cînd a sositla noi, nu-l çtia nici pe „CåÆeluç cu pårul creÆ“. Îl mai las s-omîngîie. Så se joace cu ea, de douå, trei ori, înainte de culcare...Îi înlesneçte un somn mai tihnit çi mai dulce.

– „Çi tocmai pe åsta te-ai gåsit tu så-l înveÆi poezie?? izbucnidemonul uluit... Îl mai las, din cînd în cînd, så o mîngîie!...Pe altul råu nu te-ai gåsit så-l înveÆi?!“

– Nu-i nimic. Så înveÆe çi el, suspinå madama cu umor. Dedouå, trei ori, înainte de culcare, n-o mutå din loc. Nici puçtiul nus-ar plînge cå-i cauzeazå.

– „...Uite, am så-Æi explic folosindu-må chiar de cu cuvintelelor: „Prea neînfricatule Alcibiade!...“ s-a descolåcit din ghem çi-a


Doamna Iosif Petricå, doldora de temperament. Doamna Vinea,plicticoaså. Doamna Ion Pillat, nici n-o simÆeai. Doamna VasileVoiculescu, evlavioaså. Doamna Gellu Naum, fistichie, de teamorÆea çi te låsa fårå grai.

Doamna Nichita Stånescu, pe numele såu Dora, era într-atîtde frumoaså, încît, observînd-o la cumpåråturi prin PiaÆa Amzeiçi cîntårind-o cît era de chipoaså, din invidie, madam Nicolici nicinu i-o mai cårå în cåmåruÆå çi, pentru multå vreme, Sinistratuluipoezia lui Nichita Stånescu nu-i mai spuse nimic, astfel cå elråmase cu un gol de neiertat în literatura românå.

SoÆiile simboliçtilor erau cam blegoase, se retrågeau într-uncolÆ, îçi råsfirau degetele lor prelungi pe boala lor de piept çi,interiorizate, trebuia så-Æi baÆi mult capul pînå så scoÆi puÆinå lite-raturå de la ele.

Avangardistele erau neastîmpårate.Îi perforau cu capse tricoul, îçi dublau volumul sînilor, înmuin-

du-çi-i în parafinå, îi caligrafiau, cu verde, pe tencuialå, cuvintedezlînate çi-i declarau cå poate så plece unde vrea, fiindcå elefie or så-l açtepte, fie nu.

Proletcultistele se dovedeau cele mai îndîrjite.Îi solicitau rapoarte amånunÆite despre stårile sufleteçti încer-

cate în munca la strung. Îi înaintau notiÆe informative despreactivitatea soÆilor lor. Trebuia så le coboare cu forÆa de pe lampå,acolo unde se cåÆårau pentru a scanda, cicå-se, pentru pace, înhåÆîn-du-le de insigne, smucindu-le jos çi învåÆîndu-le, el pe ele, poezii.

Îl Æintuiau. Atîta calitate posedau çi ele. Se pricepeau de mi-nune så Æintuie. æi se înfiora pielea de plåcere, dacå se învredniceavreuna dintre meseriaçele astea så-Æi presteze lucrul cu pricina,la cîÆi nu demascaserå ele prin çedinÆele de Partid çi la cîÆi nuÆintuiserå ele la stîlpul infamiei. Atunci cîntåri Sinistratul cå din50-60 de obscure doamne Breslaçu nu izbuteai så întocmeçti nicimåcar o vertebrå dintr-o autenticå doamnå Macedonski.

Oricine s-ar fi pråpådit dupå modul acesta palpabil, destoinic,direct, desfåtåtor çi neobiçnuit de a învåÆa literaturå.


pulberea or så se aleagå de toate coÆofenele care ne ciugulesc soÆii,zdrobiÆi prin MunÆii Bucegi!

– „De ce? CoÆofenele alea trei deja au murit. Din carnea lorau gustat alte coÆofene. Au murit çi astea, seria a doua... Au fostgustate çi ele... Acum, întreaga Vale a Jepilor råsunå de glasulomenesc al sutelor de coÆofene. Care povestesc ispråvile mele,în zeci de balade. Låsînd impresia – greçitå – cå aç fi fost vreunerou.“

– Exact ceea ce çi eçti. Un erou.– ...„Scuzå-må un moment. Nu çtiu ce are etajul de ampli-

ficare. Cîtuçi de puÆin nu pot fi un erou...“Çi Bårbatul de CeaÆå, înclinîndu-se tot mai riscant (dar pås-

trînd în echilibru, pe genunchi, cele douå difuzoare), deçurubå oplåcuÆå lateralå a pick-up-ului, înnådi douå-trei cabluri secÆionate,inspectå contactele a çapte-opt tranzistoare.

– „Bunå seara! bubui, de data aceasta, cu claritate de cleçtar,vocea lui, dupå un rågaz de cîteva zeci de secunde. Bine v-amgåsit!... Sînt impresionat cå m-aÆi poftit la cålduroasa dumnea-voastrå petrecere. În munÆi, deçi este luna aprilie, vremea continuåså råmînå cîinoaså.“

– ContinuaÆi çi voi så vå ÆineÆi înlånÆuiÆi de mîini! çuierå, însurdinå, madama, invitatelor çi protejatului ei.

Çi apoi cåtre cel care-l întrupa pe soÆul dînsei, pe AlcibiadeAdrian Nicolici:

– De ce erai supårat azi dupå-maså?– „Cînd? Pe teraså?“– Sigur. Pe teraså...–„Eçti tu atît de încredinÆatå, Mariuçcå... Cå eram precum

spui?“– Mie-n sutå. Am greçit eu vreodatå? Chiar çi atunci cînd

Æi-am înçtiinÆat cå, dacå ai så fugi cu sclifosita aceea spålåcitå,Cristina... Så escaladaÆi prin MunÆii Bucegi. O så vå frîngeÆiamîndoi gîturile?!... Uite cå n-am greçit. Te mai vezi, cînd çi cînd,cu Cristina?

– „Necontenit. Cei de pe aici nu cunosc desfåtare mai uriaçådecît så ne plimbe pe noi. De dimineaÆå pînå seara. Pe la femei...“

366DANIELBÅNULESCU

Nu erau deloc rare cazurile în care îl importunau pînå çiiubitele, crude çi vii, de nouåzeciçti, de optzeciçti, cîteva dintreele date în paçtele må-sii de cît de frumoase puteau fi, fete rafi-nate, dulci, sclifosite çi pline de fumuri albastre în capetele loralungite, ca de pisici.

Prietene ori tovaråçe de viaÆå ale unor båieÆi care încå tråiau,se cålca pe bombeuri cu ei prin metrou, se spålau, se pieptånauçi se tîrau cåtre niçte slujbe nenorocite, unii dintre ei fåceau chiarkarate sau box.

Dar chiar çi aceia care nu fåceau karate sau box, i-ar fi luat deurgenÆå gîtul, aflînd ceea ce se petrecea, în realitate, cu puçtoaiceledupå care dînçii erau îndrågostiÆi morÆi. Cu fîÆîitele pe care destuidintre dînçii nu îndråzneau så le atingå nici måcar cu un fulg.

Unde erau, într-adevår, råpite çi adåpostite, ipocritele acelea,în orele în care îçi puneau în aplicare adevårata lor specialitate,aceea de a pårea, cît mai veridic, picate pe gînduri. Ori în a cåruiodåiÆå se îmbulzeau cu toatele, imediat ce poeÆii destinelor lorîçi întorceau, o clipitå, geana de la ele.

Nu Æinea neapårat. Dar nici cine çtie ce nu s-ar fi supårat, dacåvreunul dintre poeÆii aceia i-ar fi luat, cu adevårat, gîtul.

Îi înÆelegea. Nu pentru asta se zbåtuserå çi scriseserå ei.Nu åsta era motivul principal pentru care compuneau dînçii.

Pentru ca muierile poemelor lor så se repeadå în limbå, înfierbîn-tate ca niçte pisici, în camerå la Sinistrat. Çi så citeascå, împreunåcu el, literaturå, noaptea întreagå.

Se ruçina çi n-ar fi mårturisit nimånui despre comportamentulprietenos al doamnei Eminescu.

Dupå prima noapte, intuind parcå valoarea soÆului dînsei,se purtå rece cu madam Bacovia.

Prin prisma soÆiei, era circumspect cu privire la talentuldoamnei Arghezi. Aceea care îi fu prezentatå drept doamna Blagaîi påru o molîie. Doamna Ion Barbu avea limba tåiatå, despicatå,ca de çarpe çi oricît s-ar fi stråduit cu dînsa, nu se putea obiçnuicu çuierul ei.

Doamna Coçbuc era gospodinå. Doamna Alecsandri, piså-loagå. Doamna Minulescu, de viaÆå. Doamna Topîrceanu, sprintenå.


– Nu mai e femeie. E cadavru.– „Uitasem cît de drågålaçå izbuteai så fii. Asta-i cutremu-

råtoarea urgenÆå pentru care am fost invocat? Så transmit salutå-rile tale Cristinei?“

– AuziÆi, cicå vrea så-i transmitå salutåri!... Çtii ceva?! Nu-itransmite nici o salutare. Pedepseçte-o, las-o nesalutatå.

Çi, observînd cå Invitatul de CeaÆå intenÆioneazå så se deba-raseze de difuzoarele sprijinite pe genunchi çi så disparå...

– Nu må påråsi atît de iute, Adriane!... Iartå-mi limbariÆa,Domnul çi Ståpînul meu! Çtiu cå sînt mai urzicåtoare decît ourzicå çi mai otråvitoare decît o ciupercå. Ai fost çi eçti singurulmeu iubit. Sînt o soÆie extrem de greu de suportat çi neglijez såmå schimb.

– „Nu mai neglija. Ce-i cu terasa, Mariuçcå?“– Te-am våzut azi, pe la prînz, fîÆîindu-te prin acel loc... Purtai

un rucsac în spate. M-am apropiat. Dar n-am izbutit så pricepce-mi spuneai... M-am apropiat înså suficient, pentru a constatacå aråtai teribil de nemulÆumit. De ce erai atît de nemulÆumit?

– „Sînt convins cå adîncul sufletului tåu cunoaçte råspunsul.Ce mai må întrebi? Consultå-Æi stråfundurile sufletului. Ele cunoscråspunsul.“

– Poate cå da, poate cå nu... Mårturiseçte-mi-l çi tu.– „...Pe terasa noastrå, am debarcat azi dupå amiazå direct

dintr-o çedinÆå. Am fost convocat în acea çedinÆå de cåtre cîÆivadintre cei mai simandicoçi conducåtori de pe aici...

Au expediat dupå mine letica imperialå...Am fost tratat ca un prinÆ.În sala împåraÆilor Persiei am fost primit cu cea mai aleaså

pompå, am fost poftit în puful lojilor pentru invitaÆii cei mai devazå, am fost examinat în tåcere. Au çoçotit între ei...

O puturoçenie de spirit, cu mançetele veçmintelor tivite cuvapori de pucioaså, cu sceptru de trestie çi coroanå împletitå dingheare de pasåre, m-a fulgerat din scurt:

„Prea vrednicule Alcibiade! Eçti la curent cå nevastå-tadezvåluieçte din formulele sacre çi din incantaÆiile secrete, derbe-


– Cînd îl primeam prin cåmåruÆa din spate çi îl serveam curahat... Puneam alåturi de farfurioarå çi un pahar cu apå rece, depuÆ. De-Æi îngheÆa dinÆii... Çi fåcea mårgele-mårgele într-însa. IarRåposatul, dupå ce îi îngheÆau suficient dinÆii, îmi spunea „Mårgi-culiÆo“. Iar dovadå cå mi-a fåcut atunci vizitå e cå nici pînå înceasul de faÆå nu mi-a mai înapoiat nici un fåraç.

– Laså cå-Æi dau eu Æie fåraç. Peste cîteva zile. De n-o så-l poÆiduce...

– Då-i-l! N-ai auzit ce susÆine cå m-am nåscut cu gîtulstrîmb?! Reao!

– Reao? Çi, dupå aia, cui ai så mai povesteçti cum te dådeai,prin Bruxelles, cu patinele?!

– Nu erau patine. Erau cicliçti. Çi nu se dådea cu ei prinBruxelles. Ci prin lanurile de porumb.

– Dacå n-ai pioletul perfect ascuÆit, nu eçti Faraon.– Bine. Så ne împåcåm. Så uitåm de fåraç! Dar, çtiindu-må

cît sînt de sensibilå la bîrfele despre Råposat, nu mai bîrfiÆi... Doarmi-aÆi fost martore, cît am råmas de paralizatå, neînÆelegînd nicice se întîmplå. Cînd mi-au adus veste cå Råposatul s-a fåcutfårîme în MunÆii Bucegi. Luînd în stomacul meu fiecare despi-cåturå de stîncå între Brîul lui Råducan çi ColÆii lui Mårgårit...

La Crematoriu l-am depus, pentru cå nu puteam så îngropcreçtineçte un buletin, douå çosete çi 300 de kilograme de frunzeuscate... Tot ce-a mai fost gåsit din Råposat. Må çtiÆi çi cå aproapemå decisesem ca, în semn de doliu, så nu mai pronunÆ un cuvînt,cît voi tråi... Nici cît så înmoi un descîntec... Nici cît så arunc unblestem.

Çi cå în noaptea în care må zvîrcoleam dacå så rostesc sau nulegåmîntul, Råposatul, în persoanå, mi s-a înfåÆiçat într-un visçi-a cuvîntat:

„Ascultå, Marie! Eu nu Æi-am cerut så faci juråmînt decastitate cu gura. În dauna limbii çi a literaturii române... Råmîiprofesoarå de limba çi literatura românå! Împråçtie-le lumina!Nu-Æi bate joc“... O silabå nu m-am abåtut de la ceea ce mi-aordonat atunci Domnul çi Ståpînul meu!

360DANIELBÅNULESCU

Aapårut, dupå o vreme, çi copilul åsta, Doru, parcå aça îlcheamå. Doru, te cheamå? Milogindu-se så-i întindem o unghiede ajutor, miorlåindu-se så-i dåm çi lui cåmåruÆå, zice, eu de ceså n-am cåmåruÆå?!

Må çtiÆi, fåcînd bine în dreapta çi-n stînga. I-am dat cåmå-ruÆå. N-am zis nu. Dar båieÆaçul acesta parcå primise educaÆie înpådure, nu çtia nici så caligrafieze ca lumea, o zbîrcea la socoteliçi, peste toate, nu învåÆase toatå viaÆa lui o poezie.

M-am apucat çi l-am învåÆat çi poezie. Am dat aceeaçi atenÆietratamentului lui, ca çi tratamentului meu. L-am supraalimentat.L-am înzdråvenit. Am fåcut din el un sac de calorii.

Îmi continuam deci binefacerile. Çi, dinspre partea aceasta,açadar, totul era bine...

Pînå azi dupå-amiazå, cînd Råposatul îmi råsare, din nou,înainte. Se fîÆîie iritat pe teraså. Çi mormåie çi plescåie çi mi seadreseazå ininteligibil, de nu am putut så må înÆeleg în nici olimbå omeneascå cu el.

Iatå deci de ce v-am chemat! Så cercetåm çi så påtrundemîmpreunå motivele pentru care era Dînsul, azi dupå-amiazå, atîtde nemulÆumit!...

Apåsarå comutatorul sufrageriei çi întrerupåtoarele veiozelorcu abajur, çi stinserå luminile.

Pe întuneric, Doru çi putrezitele se prinserå, într-un cercmare, de mîini.

Îçi împletirå degetele cu vecinul din dreapta çi cu vecinul dinstînga, ca îndrågostiÆii. Erau cinci persoane înçirate, la distanÆeegale, în jurul mesei, çuçotind.

Çi apoi, nemaiçuçotind.Prin dedesubturi, cucoana îçi lipi pulpa suptå de cea a

Sinistratului.Controlor spiritual era, fireçte, madam Nicolici.Demonii foçgåiau deja prin sufragerie, într-o aglomeraÆie atît

de rîioaså, de n-ai mai fi reuçit så arunci nici un ac.Deuteronomul 18:10-12, Leviticul 19:31 çi Leviticul 20:6

erau doar trei dintre paragrafele în care Moise transcrisese inter-


Se scurserå aproape în întregime çi cele douå såptåmîni depensiune çi literaturå, situate în mijlocul lunii aprilie.

Într-o joi, 21 aprilie, întorcîndu-se aÆå de la liceu, sårind çi pestevermut, parcurse în goanå Stoian Militaru, så månînce, så facåun duç, så se apuce mai iute de temele acelea ciudate, de poezie.

În hol, Nicoloaica, råvåçitå çi tîrnositå prin plîns, îi aÆinu calea.Çi, aruncîndu-i-se-n braÆe, într-o clipå, îi çi înmuie, de lacrimi,hanoracul.

– Sinistrate! În seara asta trebuie så fim mai uniÆi ca oricînd,Sinistrate. Çi så ne Æinem de mînå!

– Bine. Så fim. Så ne Æinem, încuviinÆå, cam neatent, Doru,lepådîndu-çi servieta în hol çi gråbindu-se så ajungå la closet,pentru a se spåla pe mîini, pentru maså. Dar çi pentru a fi çi maipregåtit så se Æinå de mînå.

Pentru a ajunge la closet, trebuia så stråbatå sufrageria. Însufragerie tronau trei cotoroanÆe, femei foarte în etate, pe care lemai întîlnise în cartier.

Dådu bunå seara çi îçi Æinu calea sa. Prin uça de la baie, de afarå, madam Nicolici îi comunicå din

remuçcårile sale referitoare la soÆul såu, dupå care se simÆea çiacum atît de våduvå. Din pårerile sale de råu privitoare la Råposat.

Cicå spectrul Råposatului se abåtuse în aceastå dupå-amiazå,pe aici, pe-acaså. Douåzeci de minute se tot învîrtise pe teraså.Çi se aråtase extrem de nemulÆumit:

– D’aia m-am rostogolit çi m-am zdrobit eu de stîncå,Marie?! D’aia m-am pråvålit eu, de la o înålÆime de 120 de metri,Mariuçcå...

Într-adevår, Sinistratul aflase de mult cå Råposatul råposasefåcînd alpinism çi pråbuçindu-se de pe un imens perete de stîncå.Dar nu-i dåduse nimeni de înÆeles c-ar fi fåcut-o cu un anumitscop.

– D’aia mi-am fåcut praf çi pulbere fiecare oscior?! Ca tuså såvîrçeçti, acum, una dintre cele mai ireparabile greçeli... Dincîte le e dat, påmîntenilor, så comitå?!


Pînå la urmå, cåzurå la înÆelegere ca madam Nicolici sårosteascå, tare çi råspicat, blasfemia, Sinistratul încuviinÆînd osingurå datå din cap.

Liceanul intuia cå poezia domnului Cîrlova se va dovedi opoezie cît se poate de agreabilå. Îçi promise ca, în timp cecontrolorul spiritual va cålca porunca a treia çi el va bîÆîi, ca unnetrebnic, din cap, så se gîndeascå, de fapt, la cu totul altceva decîtla numita poruncå.

– Spirite råzvråtit! Necurat. Çi clocotind de putere çi urå!Primeçte, ca ofrandå, luarea în batjocurå a Numelui Preasfînt...

Çi gazda trînti, fierbinte, o beliturå de înjuråturå, despre carecu greu ai fi crezut cå o cucoanå, nedespuiatå de ultimul strai decivilizaÆie, s-ar fi încumetat s-o rosteascå în public.

Madam Nicolici trase aer în plåmînçi o rosti.Aceeaçi doamnå reinvocå expedierea acaså a scumpului ei

Alcibiade Adrian Nicolici.La timpul potrivit, Sinistratul miçcå o datå, iute çi imprecis,

din craniu. Se forÆå så-çi închipuie cå este întrebat dacå oantipatizeazå sau nu, pe doamna SapienÆa Celenterache. Da, oantipatizeazå absolut, îçi imaginå el cå împårtåçeçte o deståinuirejenantå. Da, çi îçi mai clåtinå o datå Æeasta.

La ora aceea, Alcibiade Adrian Nicolici era de mult mort çidizolvat în nefiinÆå, cu trupul împråçtiat prin viroagele munÆilorçi ale Crematoriului, cu spiritul stins çi absorbit într-una dintrebulboanele neantului. Alcibiade Adrian Nicolici nu mai exista.Sub nici o altå formå. Afarå de cea a amintirii.

Un demon din apropierea cutelor draperiei (care pînå atuncise tot îmbulzise, pentru a-çi tåia pîrtie prin vålmåçagul sufra-geriei), cåpåtå încuviinÆare de-a imita particularitåÆile çi comporta-mentul pieritului Alcibiade Adrian Nicolici.

Degetele se electrizarå.Încåperea fu bråzdatå de schije de foc minuscule. Masa circularå, cu cele cinci scaune çi ocupanÆii lor, fu

catapultatå 150 de centimetri în våzduh.


Magheruçan, madam SapienÆa Celenterache çi madam DragonelaJugureanu.

Aråtau înzecit mai ruinate decît gazda.Iar a doua lor calitate mediumicå era aceea cå-l cunoscuserå

pe Råposat.– Çi nu-Æi mai zic ce distins se înfåÆiça înainte. Dar çi ca

Råposat se Æinea aça chipeç. C-ar fi meritat neapårat påstrat mu-mificat!... Cîte mumii de împåraÆi çi de sultani n-ar fi båtut, printråsåturile lui agreabile, RåposåÆelul la fund!

– Cine, tantelo Dragonela? Era rudå Råposatul cu Sultanul?– Taci, neglijento! Curg scamele de pe tine. Ca paiele la botul

vacii... Çtii cå nu se înghesuia dupå onoruri. Uite ce guler strîmbai!... Nu era rudå cu Sultanul. Poftim mançetå! Era amic... Seduceau vara în Alpi, la escaladat împreunå. Spuneau cå pe colÆulprimejdios al stîncii, nu se mai uitå omul la prieten, dacå-i Sultansau nu e Sultan.

– Ai bocanci buni, eçti Sultan...– Ce spun eu çi ce înÆelege ea!– Ai piolet ascuÆit, eçti Faraon...– Unde vezi, tu, gulerul strîmb? Åsta nu-i guler, vaco. Aça-i

modelul!–Çi vreÆi så aflaÆi cum mi s-a deståinuit într-o toamnå?!...

Cåera deståinuitor. O datå ce te simÆea suflet de ispravå, Æi sedeståinuia... Era toamnå. Ploua. Era perioada aia, de îndatå ce-laduseserå de la Crematoriu, cå nevastå-sa aia... Unde-i nevastå-sa?...Ca så economiseascå banii cu cimitirul, îl lepådase... Så-l facåscrum, la Crematoriu... Çi trådarea cu Crematoriul, pe Råposatîl rånise enorm... Îl çi plouase. Trecuse unul cu basculanta çi-l maiçi stropise. Aça cå-l våd cå urcå, murat, pe prispå la mine çi-mizice: „MårgiculiÆo! Amoarea mea. Împrumutå-mi çi mie fåraçul.Fiindcå sînt trist... Mi-s gîndurile ca gîndacii. Çi simt c-am deve-nit, de prisos, chiar çi cenuçå.“

– æi-a spus el, Æie, amoarea lui? tuçi duçmånoaså madamNicolici. Mai vorbea el cu tine, dupå ce te prinsese cu cerce-taçii?!... æi-a mai fåcut vizite, dupå Crematoriu? Çi de unde pînåunde aÆi ajuns voi la MårgiculiÆo?


dicÆia, pe care Yahweh (sau Iehova), Dumnezeul dezvåluit deBiblie, o pråvålise deasupra spiritismului.

În plus, rafala sentinÆelor din Leviticul 20:27 amintea, easingurå, de pregnanÆa unui poem: „Dar dacå un om sau o femeiecheamå duhul unui mort, sau se îndeletniceçte cu ghicirea, så fiepedepsiÆi cu moartea. Så-i ucidå cu pietre. Sîngele lor så cadåasupra lor.“

Nemaipunînd la socotealå cå çi Isaia, la rîndul såu, în carteasa, la capitolul 8, versetul 19, nu se dåduse la o parte çi întårise:„Dacå vi se va zice înså: «ÎntrebaÆi pe cei ce cheamå morÆii çipecei ce spun viitorul, care çoptesc çi bolborosesc», råspundeÆi:«Nuva întreba oare un popor pe Dumnezeul såu? Va întreba elpe cei morÆi pentru cei vii?...»

Madam Nicolici çopti çi bolborosi:– Spirite Necunoscut. Strålucitor. Råzvråtit. Çi neînchinat

nimånui!... ÎÆi oferim, în dar, luarea în deçert a Numelui Personalal lui Dumnezeu!... Rugîndu-te så trimiÆi, de urgenÆå, acaså... Perobul tåu... Måcar pentru zece minute... Fiul lui Varlam çi al Stelei.Pe Alcibiade Adrian Nicolici!...

Råmaserå ciuliÆi, açteptînd douå minute. Nu se petrecu înså nimic. Dinspre fiul lui Varlaam çi al Stelei

nici o miçcare.– Måi, åsta micu’! Måi, puçtiulache... Ia ia tu în deçert

Numele lui Dumnezeu!– Poftim?– Ia în batjocurå Numele Preasfînt.– Så-l iau la miçto?– Ai dreptate. Cum så çtii så-Liei în derîdere?! Nici nu Æi-am

explicat.Çi îi explicå faptul cå, în Biblie, Dumnezeu îçi dåduse sieçi

un Nume, care ar însemna „El este Cel Veçnic“ ori „El face sådevinå“. Din Numele Preasfînt se mai påstraserå numai litereleYHWH sau JHVH, pentru cå vechii evrei îçi scriau numai con-soanele, vocalele rostite între ele pierzîndu-se în negura timpului.Cele patru litere se numeau Tetragrama çi erau acum pronunÆateba Yahweh, ba Jehovah, ba Iehova.

362DANIELBÅNULESCU

Din baie, Sinistratul îçi dådu imediat seama cå Råposatul sereferise la lemnul çifonierului, care se umflase çi se curbase deatîta amar de nuferi çi de apå de lac.

Çi îçi çi comunicå pårerea cu glas tare.Nu, fu contrazis de afarå. Çifonierul ieçea din discuÆie. Råpo-

satul fusese çi-n viaÆå un om prea desprins de bunurile materiale.Fusese ghid în stråinåtate, la O.N.T. Fire emotivå çi finå. Îlcunoçtea ea. Tipul omului care nu s-ar fi împiedicat, nici mort, devreun çifonier.

– Atunci ce avea? se intereså Doru prin uçå. Dacå era emotiv,poate cå-i lipsea literatura, strigå el, pentru acoperi zgomotulrobinetului, care Æiuia çi, la o infimå rotire spre stînga, împroçcaun çuvoi disproporÆionat pe pantaloni.

– Çi atunci, eu l-am conjurat, povestea madam Nicolici, dedincolo de uçå, fårå så-l audå. Så se opreascå. Så încremeneascå.Çi så-mi mårturiseascå, în numele luminiçurilor de adevår, ce nepîndeçte din spatele regiunilor necunoscute. De ce aratå atît denemulÆumit?!

Dar Råposatul îi mormåise ceva ce ea nu izbutise så desci-freze çi nu se oprise, dupå cum ea îl implorase. Dimpotrivå, dînsulse vîrîse çi scotocise prin magazioarele de sub teraså. Dibuise unrucsac semiputrezit. Çi-l atîrnase în spate. Çi dispåruse cu repezi-ciunea cuvenitå unui tip ce fåcuse, pe vremuri, din escaladareaFisurei Albastre scopul vieÆii lui. Totul cu expresia aceea nemul-Æumitå pe chip.

– Çi atunci, eu m-am decis, picurå cotoroanÆa prin uçå, laconcurenÆå cu robinetul. M-am decis så ne Æinem de mînå. Pentrua înÆelege çi a ne comunica, prin propria gurå, ce-a zis.

Aha. Deci aça se explica çi prezenÆa ålorlalte trei cotoroanÆe,se luminå Doru çi netezi prosopul pe suport.

Organizau una dintre îmbîrligatele lor ÇedinÆe de Spiritism.Masa din sufragerie era perfect circularå, corespunzåtoare,

susÆinutå, în centru, printr-un singur picior.Pe duduile ce se çi råsfiraserå la maså, pårinÆii domniilor lor

le intitulaserå, cu un vraf de decenii în urmå, madam Clementina


Çi era o adevåratå desfåçurare så invoci demonii, folosindinjurios una dintre aceste pronunÆii, mai ales cå Dumnezeu inter-zisese cu stricteÆe fapta aceasta. Porunca a III-a zicea: „Så nufoloseçti Numele lui YHWH (Yahweh sau Iehova), Dumnezeultåu, în chip nedemn. Cåci JHVH (Iehova sau Yahweh) nu va låsanepedepsit pe cel ce va folosi în chip nedemn Numele Lui.“

Spre binele lui, pe Doru Sinistratul îl impresionå porunca atreia. Nu mai fu de acord så sape loc acestui Nume în mijloculunei porcårioare.

– Vai de mine! Tot eu l-am avertizat. Iar acum el nu mai vrea„så-l foloseascå în chip nedemn“. Habar n-are ce înseamnå „închip nedemn“, dar nu mai vrea så-l foloseascå aça. Cel asupracåruia îmi revårs, de douå såptåmîni, toate binecuvîntårile, enerecunoscåtor faÆå de mine. Eçti nerecunoscåtor?

– Nu.În sinea lui era recunoscåtor.Dar nu dorea nici så se lase pedepsit. Mai cu seamå de cåtre

Dumnezeu.– Înjur eu, negocie madam Nicolici. Tu repeÆi numai dupå

mine?– În nici un caz.– Aça l-am crescut. În nici un caz n-o så repete... Înså dacå

rotesc eu mågåria. Zici çi tu cå „da“. Çi dai din cap la sfîrçit?...– Nu o så må joc niciodatå cu porunca a treia.– Cine nu se joacå cu porunca a treia, nu se joacå nici cu

madam Cîrlova. Inspiratoarea poetului Cîrlova. Cea mai tranda-firie çi mai nebunaticå dintre iubitele de poeÆi... Måi, ai tu idee cîtde tînår a izbutit poama så-l vîre, pe såracul Vasile Cîrlova, înmormînt?

– Dînsa era programatå så soseascå la noapte?– Nu trebuie decît så zici din gurå cå „da“. Sau scrii numai

pe hîrtie cå eçti de acord. Çi aprobi o datå din cap.– Cine-i madam Cîrlova? se intereså Clementina Maghe-

ruçan. Încrezuta care s-a mutat la noi pe stråduÆå?


culese din patru unghere diferite ale magaziei, o lingurå de furniciroçii, plus apå în care çezuse oglinditå luna.

Çi cînd roçcata profesoarå îçi slobozi braÆul çi îl påli cuamestecåtura din cafetierå în frunte, båiatul se çi råsuci scurt pecålcîie çi se întoarse, schelålåind çi scuturîndu-se, întocmai caun cîine ud, cåtre açternutul unde era de açteptat de la el så com-punå versurile acelea nemaiauzite cu care ar fi izbutit så-i izbeascåpînå çi pe neasemuiÆii Bacovia çi Eminescu cap în cap.

Dar el mai mult nu compunea.Toatå ziulica lenevea, se întindea çi se scobea cu degetul ales

într-o narå, pînå çi-l murdårea çi, apoi, bineînÆeles, nu mai puteaså se înÆepe tocmai la degetul åla.

Treceau suratele çi funcÆionarii, tåbårau muieri çi lucråtori dela nouå stråzi distanÆå så-i pipåie, cu palmele båtåtorite, armåturilepatului de internat çi så se intereseze de debutul operei sale,açteptau oÆårîÆi sau stingheriÆi, mutîndu-se de pe un picior pe altul,ridicîndu-çi sprîncenele interogativ atunci cînd izbuteau så-i cap-teze privirea çi obligîndu-l çi pe el så salte a neputinÆå din umeri,fluturîndu-le pe sub nasuri extremitatea respectivå, înmîloçitå çiîmpuÆicitå de muci, da’ce era nebun så scrie cu degetul åla?!...

Pe cinstea noastrå!Are dreptate Doru! scuturau din cåpåÆîni oamenii aceia,

înfometaÆi çi cumsecade. Nu se cuvine så înçiri lucruri atît deînsemnate, cu un deget aråtåtor aça de plin de funingine.

Çi chiar din acea dis-dimineaÆå de joi, 21 aprilie, se trezi cupatul plin de gråmåjoare de degete retezate, aparÆinînd vecinilorsimpli de pe stråzile Aluniç, Cåråmidari, Militaru, gospodari cenuse temeau de sacrificii cînd devenea cazul de a-çi ajuta aproapele.Erau degete aråtåtoare de toatå mîna: curate çi însîngerate,spartede negi sau de båtåturi çi netede, subÆiratice sau butucånoase.

Påi, da, dar puteai så-Æi însemni simÆurile cele mai fierbinÆiale sufletului çi tainele ce Æi s-ar fi întîmplat så-Æi fie relevate, cudegetul zgîrcit ori påros al altcuiva?!

372DANIELBÅNULESCU

revenit la loc, pe coapsele tale. Readuçi de propriile tale mînuÆe.Aceleaçi mînuÆe, care, cu puÆin înainte, c-o pereche de hamleÆi,îÆi acoperiserå goliciunea.

– Cå eçti çi-al naibii de frumos! Ai un piept mai scobit cavasul closetului meu. C-o jumåtate de chicå neagrå çi jumåtatealbå. Cu freza çi scofîlceala ta împråçtii zbenga în inima milioa-nelor de muieri.

– Teanc de coli la îndemînå aveai, dar hîrtiile pe care så-Æiînscrii eventualele revendicåri erau goale... Cinci ore le-au fostnecesare specialiçtilor noçtri så se convingå cå, în vecinåtatea ta,nu fuseserå såpate nici trançeele menite så-Æi adåposteascåposibilii complici. Nici picior de ziarist stråin (care, relatîndu-Æi,pentru stråinåtate, protestul, så te idealizeze) nu cålcase pe-acolo.

Erau trebuincioase deci doar çase perii de sîrmå çi zece kilo-grame de detergent, suficiente så cureÆe trotuoarul, imediat dupåce-o så te aresteze... Pînå în acest punct al operaÆiunii, nu apåruse,vezi, nici vîrf din necesitatea inspiraÆiei tale. Nici pericolulcapetelor noastre de a fi pisate ca boabele de piper...

– Da, dar pînå la urmå, un rahat de tovåråçel de la municipiuçi-a vîrît coada. Çi pericolul Æestelor noastre de-a fi fårîmiÆate aapårut...

– O eroare regretabilå... Dar deloc o eroare voluntarå.– S-a produs o fugarå disfuncÆionalitate de comunicare între

douå niveluri de bazå ale Partidului... Un tovaråç secretar de laComitetul Municipal, cu atenÆia împåienjenitå de soarta platfor-melor industriale pe care tocmai le inspectase, a înÆeles tamanpe dos situaÆia ta.

Çi-a transmis-o mai sus, exact cum a priceput-o, aça råsturnatå...Exista uneori tendinÆa ca tot ce se întîmplå råu în Æarå så fie

drapat în bine. Çi-apoi så fie raportat ca realizare ConduceriiSuperioare de Partid çi de Stat...

Între alte douåzeci de chestiuni de producÆie fierbinÆi, respecti-vul tovaråç a raportat çi cå, în cartierul OlteniÆa, çi-a fåcut apariÆiaun rapsod care, ieçit cu întreaga sa gospodårie în stradå, cîntå çidoineçte, în cinstea apropierii Aniversårii Zilei de ÎnfiinÆare a


sîsîit cåtre mine o altå voce, de data aceasta dulceagå çi insinuantå,dinspre prezidiu.

„Prea iscusitule Alcibiade!... Pentru a înÆelege mai profund...valoarea de poet a Sinistratului, trebuie så ne închipuim o stradålungå, lungå... Iar pe aceastå stradå lungå, lungå, haide så neimaginåm c-ar locui cei mai temuÆi magicieni, taumaturgi çipoeÆi...

Ei bine, çi prin atîta puzderie de maeçtri ai cuvîntului, çiprintre atîÆia învîrtitori ai descîntecului, este foarte clar cå s-arobserva cel mai limpede:

...Cå doar Dorului Sinistratul i s-ar cuveni privilegiul de afi numit CÅPETENIA STRÅZII!...“

– Cui?!... DoruleÆului? ÎmpuÆitului åsta mic?– „E un bårbat ales. Un tainic izvor al spiritului. Çi tocmai pe

el te-ai încumetat tu så-l înveÆi poezie... Ai idee cine a scris textulimnului care se intoneazå pe-aici?“

– Adriane, derbedeii åia çi-au båtut joc de tine. Un neîntrecutizvor al spiritului. Ai nimerit la o çezåtoare în care se luau pestepicior. MaimuÆoiul e pe trei sferturi analfabet!...

O fi analfabet. Dar o face din modestie... Pe sub analfabetism,curge ascuns un imbatabil çuvoi al spiritului, se pregåti så rås-pundå Bårbatul de CeaÆå.

Înså în loc de råspunsul Bårbatului de CeaÆå, madam Cle-mentina Magheruçan dete un strigåt. Çi, pradå epuizårii nervoase,se pråbuçi (nåduçitå çi cartilaginoaså), pe covor.

Picioarele i se încolåcirå, în cådere, în jurul piciorului circularal mesei.

Palmele-i, retrågîndu-se, sparserå cerul voltaic al invocato-rilor. Çi astfel îl obligå så disparå pe Musafirul de CeaÆå, lins parcåde limba unui animal necunoscut.

Camera de invocaÆie fu råsturnatå (de trei ori), zångånindprecum o cutie din lemn ce poartå înåuntru un pumn de monede.

Foçtii invocatori se trezirå reînçurubaÆi în scaunele lor. Dege-tele le furå pleznite de nuieluçele purtåtorilor de leticå, trimiçiså cureÆe locul çi retrågîndu-se acum în mirosuri de cîrpe arse çicu spinårile încovoiate sub o pradå bogatå.


– Aruncîndu-se în discuÆie numele Liceului „Pipera“, respon-sabilitatea ta... îçi depuse çi profesorul de istorie Atanasie Albufarfurioara çi paharul de limonadå direct pe trotuar (ca çi cumasupra caldarîmului stråduÆei Perone ar fi nins, de la o vreme, doarcu fulgi din porÆelan çi de sticlå, rari çi uriaçi). Responsabilitateata... s-a mutat deasupra capetelor noastre. Iar siguranÆa familiilornoastre – dupå cum judicios a subliniat tovaråçul director adjunct –a început îngrijoråtor så depindå de inspiraÆia ta...

– ...A urmat telefonul deci despre care Æi-am relatat... Fugape scåri... Tovaråçul prim. Chestionarea noastrå, voit dezaproba-toare, dacå fusesei încadrat la pregåtirea tineretului ori la culesulplantelor. (Dacå e så fim principiali, så recunoaçtem cå nu fuseseiîncadrat nicåieri...)

De aici, faptele le cunoçti.AparenÆele te aratå a fi totuçi într-o formå de zile mari.Care e pårerea dumitale? Råspunde-mi cinstit.Crezi c-ai så faci faÆå?– La ce? întrebå, mai mult pentru a menÆine conversaÆia, tot

profesorul de construcÆii metalice, dupå ce apåru evident cå Sinis-tratul nu-çi va mai descleçta, pentru acea zi, fålcile.

– Pentru numele lui Dumnezeu, då-Æi întreaga silinÆå!... DacåpresimÆi o panå de inspiraÆie, învaÆå, pe de rost, måcar douå-treibucåÆi dintre creaÆiile acestea! çi directorul Predoleanu scotociîntr-o scobiturå a servietei diplomat çi îi descårcå Sinistratului,la piept, un teanc de cartoane tåiate egale. Semånau cu un uriaçpachet de biscuiÆi. Gåzduiau pe fiecare suprafaÆå a lor cîte douåtrei poeme omagiale decupate din reviste çi ziare.

– Så tot fie vreo douå sute de producÆii distincte. Scrise devreo sutå de båieÆi talentaÆi. Cu preponderenÆå, din ultimii cinciani, adnotå, cu amabilitate regåsitå, Simion Vårzaru, dascålul deconstrucÆii metalice.

Am insistat så fie selectat numai din gazetele de provincie,pentru a nu fi cu prea mare uçurinÆå recunoscute de tovaråçiicårora le-au fost destinate. Uite! Primele proslåvesc, într-adevår,Ziua de ÎnfiinÆare a Partidului...


Încotoçmånit în halul åsta, era de prevåzut cå va rezistaîndeajuns în încercarea sa de-a deveni un poet, scos cu açternutulîn båtaia vîntului çi, poate, a jgheaburilor ploii, pînå ce misterioasastradå Perone va prinde så se deçtepte în råcoarea umedå a dimine-Æii çi, descoperindu-l ca pe o pungå cu rahat lepådatå la margineatrotoarului, îçi va abandona, pentru cîteva clipe, gravitatea çi seva sparge de rîs. Strada.

Pînå ce çi gazetarii comuniçti îi vor multiplica pijamaua înpozele din ziarele lor infecte, Securitatea îçi va relua çedinÆelede disecÆii predate pe fizicul lui, IF-ul îl va bånui cå nu degeabanimereçte periodic în sînul çerpåriei de nebuni la MociorniÆa. Iartotuçi dacå ar deveni, cu totul din întîmplare, poet, gazda sa îiva procura çi lui o iubitå, mai mult pentru a avea ce så-i fure,atunci cînd va preda poezia pe care era obligat s-o scrie acum,unui alt sinistrat.

Suflå în mîini så vadå dacå råsuflarea i se abureçte. Deçi era o noapte de aprilie nåprasnicå, råsuflarea nu i se

aburea.Pîndi ca PetruÆa så disparå în cåmåruÆele cu marchizå, pentru

a-i aduce un felinar stråvechi, de ceferist, de pe vremea lui Paz-vante çi-o lanternå metalicå, lucioaså, chinezeascå çi, abia atunci,pudic, zvîcni, ca o sålbåticiune, de sub plapumå çi îçi trase pesteizmanå pantalonii de pijama.

Stilou sau pix nu ceru.Dacå vreuna dintre ideile care erau de açteptat de la el avea

så i se nåpusteascå prin minte, nu trebuia decît så se înÆepe (cuun ac sterilizat, pe care îl cåpåtase de la Gabriela) la deget çi så-çinoteze ideea, aça, cum îi venise, cu sînge cald, pe hîrtie. Întreagalume nevåzutå a poeÆilor çi-a iubitelor lor (cu care parte se cul-case, parte nu) ståtea cu ochii aÆintiÆi pe el så-l vadå ce scrie.

Iar în clipa în care disperarea îi concentrå ultimele puteripentru a se descolåci dintre cearceafuri çi pentru a o rupe la fugåcåtre oraç, Doru Sinistratul se trezi faÆå în faÆå cu doamna MariaC. Nicolici, care descînta deasupra unei cafetiere plinå ochi cumåselariÆå, inimå tocatå de çobolan, patru pînze de påianjen


Partidului... çi, mai ales, în cinstea dragostei de care se simteînvåpåiat faÆå de Secretarul nostru General.

– O adevåratå aiurealå. Exact aça a transmis? Cuvînt cucuvînt?

Bårbatul al cårui bunic se chema Onofrei îçi abandonå, pentruo clipå, atitudinea råzboinicå çi se intereså aproape cu compasiune.

– Ai våzut ce-ai fåcut?!... Ce-o så cînÆi çi ce-o så doineçtitu, må, boule?

– Culmea e cå, dintre atîtea realizåri reale, oftå Predoleanuçi-çi depuse ceçcuÆa pe-o bulbucåturå a trotuarului, cu eleganÆa cucare ar fi açezat-o pe florile cizelate ale unei tåvi de argint, singuracomunicare ce-a deçteptat încîntarea anumitei persoane dinConducerea de Partid çi de Stat a fost tocmai aiureala cu rapsodul.

– Nu e culmea. E perfect îndreptåÆit în ordinea curiozitåÆiiumane.

– Ba e chiar probå a unei selectivitåÆi sånåtoase çi... åå...abunului gust.

– Mare a fost surpriza cînd, întorcîndu-se dintr-un biroualåturat, unde se confruntase în liste de producÆie marfå cu unalt activist, tovaråçul de la municipiu a auzit clånÆånind, încå depe hol, telexul såu brançat direct la Comitetul Central al Parti-dului. S-a repezit înåuntru cåtre tamburul pus în miçcare. Çi-a cititpe ruloul de hîrtie, desfåçurat de o palmå:

„ConfirmaÆi urgent de primire. RåspundeÆi urgent... Mai cîntårapsodul?...“

„Cîntå de se onduleazå pietrele de rîu de sub el, tovaråçe X...Cîntå de Æi se face pielea de gåinå pe tine“, a råspuns pe tele-imprimator, fårå så stea prea mult pe gînduri, tovaråçul de lamunicipiu.

„Grozav rapsod!“ se aråtå impresionat, aproape fåcîndu-çisimÆitå råsuflarea, cel care folosea terminalul telexului dinComitetul Central.

„Grozav. E tot ce se putea rosti mai nimerit despre dînsul,cå-i un rapsod neobiçnuit de grozav.“

382DANIELBÅNULESCU

Veiozele pîlpîirå, izbucnind în strigåte mari de luminå.Madam Magheruçan fusese çi ea urcatå în scaunul ei, leçi-

natå, moale ca apa, galbenå ca turtoiul de målai, cu falca de josproptitå în coada lungå çi noduroaså a unei måturi de curte.

Primul care se ridicå s-o cerceteze çi så-i ofere ajutor fu, lesnede prevåzut, Cåpetenia Stråzii.

Chiar în acea noapte de miercuri, 20 aprilie 1988, pe la orele 3,dupå ce doamna Cîrlova trecuse totuçi pe la el çi-l desfåtase înultima lor partidå de poezie, Doru Sinistratul fu scos de cåtregazda sa cu patul afarå, pe trotuarul denivelat çi cråpat, din faÆacelui de-al doilea rînd de case diavoleçti din strada Perone, så scriedespre maçini, copaci çi gîngånii, så çadå mai aproape de clocotulvieÆii.

În primele cinci minute ale nopÆii, se înverzise de frig. Madam Nicolici sfîçie, c-un cuÆit, finetul çi plasticul în care

era conservatå plapuma de måtase a Råposatului, o coborî depe dulapul încrustat în siluete de grifoni din camera dînsei çi-odesfåçurå peste el.

În jurul patului nou, în smalÆ alb, scos din beci, cu tåblii çipicioare metalice, ucenicele Carolina çi PetruÆa distribuirå nop-tiera, cada, oala de noapte, papucii, un dulåpior burduçit cu açter-nuturi de schimb, 24 de cårÆi, un raft, 10 coli de hîrtie.

DeclaraÆiile Bårbatului de CeaÆå çi înflåcårarea putrezitelorîl îmbunarå så amîne, pentru o vreme, întrebårile privind situaÆiasa. Îi era clar cå madam Nicolici, în afarå de profesoarå de românåçi de englezå, era çi Æicnitå, înså atît de tare o zdruncinase vesteacå el va deveni poet, încît i s-ar fi pårut necuvincios så-i strice oaça mare bucurie din prima.

El nu era necuviincios.Se råsuci prin pat çi îçi îmbråcå, în faÆa portiÆei, pe dedesubt,

un maieu vernil çi-o izmanå culoarea oului de raÆå, cu cracii prealungi, cåreia îi îndoi, de douå ori, mançetele.

Perfect.Îi va strica totuçi bucuria dintr-a doua.


„Doineçte numai de jale?... sau, din adîncul sufletului, doineçteçi de viaÆå lungå?“

„Åå... Oriçicum... Doineçte cum îl poartå inspiraÆia. E, såvedeÆi, un foarte mare artist...“

„Ori aça ceva nu ne-a mai picat nouå în braÆe de un car deani, în cartierul OlteniÆei, nu-i aça?! Ceva atît de autentic. Cevaatît de izbitor original... Ori poate må înçel. Dumneata ce crezi?“

„Nici în cartierul OlteniÆei. Nici în oricare alt cartier, unde aÆifi binevoit. Precum aÆi sintetizat. Nu-Æi picå de douå ori în braÆeun astfel de artist.“

„Perfect. Ia atunci måsuri så-l nu-l deranjeze nimeni. Niciîn general. Nici dintre ciuberele, buciumele çi doniÆele sculptate,probabil, cu degetele lui çi cu care n-o fi ezitat så iaså în stradå.Dacå doineçte în cinstea Partidului, e un bårbat cu un caracterneclintit!... În cinci, çase zile, e posibil så ne abatem çi noi, pentrua ne desfåta la versurile çi cîntecele acestui rapsod...“

Încolåcind, cu braÆul drept, umerii osoçi ai Sinistratului,dascålul de construcÆii metalice se låså, din nou, peste puçti çi,c-o milå nesfîrçitå, îi vorbi de-a dreptul în gurå. (Privindu-l dejos în sus, Doru îi putu zåri, pentru cîteva clipite, firele mon-stroase de pår, Æîçnind çi înfoindu-se din pereÆii nårilor puternicvascularizate.)

– Ai auzit, måi piticanie?– ...– Çi de asta ce mai zici de toate astea, popîndåule?– Nu zice nimic. Tace ca apa.– Cu ce neobråzare o så le povesteçti tu, tovaråçilor din Con-

ducerea de Partid, cå nu te mai poÆi opri din sculptat buciume,porÆi, jgheaburi, doniÆe sau draci så te pieptene?!

– Nu pare un obstacol destul de însemnat, de care så seîmpiedice distinsul nostru elev.

– ...Açadar, operaÆiunea cu detergentul picase... Nu puteaifi înlocuit nici cu un rapsod de Partid. Tovaråçului X fiindu-ideja dezvåluite numele dumitale. Vîrsta. Adresa. Liceul la carestudiezi...


precum un cîrcel de viÆå, de asemenea cel care se purta ca unconducåtor al delegaÆiei çi, deçi se înfåÆiça scund, îndesat, supli-mentul såu de spirit estetic îi ameliorase defectele, vîrîndu-l într-oscurtå çi un costum maroniu vådind tåietura unui croitor decalitate.

Ceea ce îl alarma... era cå-n firul scurt råmåsese tovaråçulprim, de la sectorul de partid, solicitînd date çi informaÆii... privindactivitatea liceului nostru. InformaÆii ce-l puseserå în încurcåturåpe directorul nostru çi-l fåceau så se miçte dintr-un colÆ al altuiaal cabinetului, c-o nemaipomenitå nervozitate çi repeziciune,tropåind.

Îmi zice:„Råspunde dumneata Predolene, spalå-te pe cap, cå-i resortul

tåu. Ridicå receptorul çi, prin oricîte cåldåri cu zoaie çi suldåmide mumå te-o scålda, pentru numele lui Dumnezeu, dumneataîmbuneazå-l çi råspunde-i cå da...“ Era prea emoÆionat cå pås-treazå legåtura cu capul sectorului çi pårea cå, în curînd, o såmoarå de inimå.

Mie-mi transpiraserå palmele.Apuc receptorul. „Tovaråçe responsabil – bubui, în microfon,

vocea deloc enervatå a prim-secretarului. Eçti conçtient... nu...cå... ååå... E adevårat cå un animal de la voi din liceu, din clasaa noua, unul, paçtele må-sii, Lupaçcu P. Doru Onofrei...“

– Te numeçti çi Onofrei? întrebå, cu dulceaÆå, profesorul, depe muchia opuså a dormezei.

– „...face parte parte din OrganizaÆia dumneavoastrå deTineret?“

– De, råspunse înÆelept çi-n doi peri Sinistratul.–Lipsa înjuråturii mai apåsate a tovaråçului prim m-a în-

credinÆat cå nu-i vorba despre un element care så aibå rezultateprea dezastruoase în activitatea revoluÆionarå... Aça cå, prin tåcereamea, i-am dat de înÆeles cå da, face parte.

– Çi pe bunicul meu îl chema tot Onofrei, anunÆå, cu veselie,dascålul de construcÆii metalice çi-l båtu pe Sinistrat, cu admiraÆieamuzatå, cu palma peste spate. Era çi un bunic pe cinste çi senumea çi Onofrei.

376DANIELBÅNULESCU

– „Animalul din OrganizaÆia voastrå de Tineret a ieçit, depe data de 20, afarå, cu recamierul çi cåmåçoiul de noapte înmijlocul stråzii!... Eu nu zic cå e bine sau cå este råu. Dar trebuieså anunÆ mai sus, aça cum nu m-aÆi anunÆat voi pe mine...

CunoaçteÆi desfåçuråtoarele noi de acÆiuni, omologate lunaaceasta... La Criteriul cinci, „IniÆiative programate în afara incin-tei liceului“, n-au fost tipårite decît douå cåsuÆe.

Prima se referå la „AcÆiuni de culegere çi de uscare a plan-telor medicinale“. Cealaltå e destinatå „Pregåtirii tineretuluipentru apårarea patriei“.

Voi în care dintre aceste douå cåsuÆe aÆi înscris isprava utecis-tului vostru, care cicå s-a învrednicit så scrie poezii despre Partidîn mijlocul stråzii?...“

Vasåzicå asta.D-aia nu-l arestaserå sau împuçcaserå pînå acum ca pe o

muscå. Dacå muçtele, cumva, de la un timp, au luat obiceiul dea se laså împuçcate. Çi d-aia nu-i zdrobiserå creierii, båtîndu-lîn creçtet cu cupa unui excavator, aça cum ai face cu måciuliaunui piron, råsårit în asfalt, din senin, çi încurcînd la mers întreagalume.

Îl credeau dedicat så scrie poezii Partidului Comunist, con-centrat så ritmeze „mår“ cu „adevår“, „furnale“ cu „cincinale“çi „çperÆ“ cu „comerÆ“, aça cum fåcea çi grasul çi guralivul poetal plutonierilor din Æara asta.

Iar alÆii îl credeau un sfînt.Uitase pînå çi cum paraçutista de Mariuçca C. Nicolici îi

zvîrlise cu sudoare descîntatå în faÆå.Çedea liniçtit çi insensibil în çezut, ca un oligofren al Sana-

toriului „MociorniÆa“, måtura, cu privirile sale tîmpe, carosabilulçi nu înÆelegea cum de nu se poate descleia din patul acesta deboalå, så-çi sfîçie pijamalele de pe buci çi, doar în nådragii deuniformå de liceu çi într-o geacå, så-çi croiascå pîrtie prin fundulgospodåriilor de pe lîngå Çoseaua OlteniÆei çi så råzbeascåneobservat pînå cåtre stråduÆa binecuvîntatå Radu Calomfirescu,peste care parcå mai picase o datå (era vis sau nu, dar cît se


Nu.Nu puteai.Mai ales cå Doru, în afarå de nepåsare çi plictisealå, imediat

dupå ce cafetiera îi fusese slobozitå în faÆå, o altå simÆire fierbintea sufletului ori vreo tainå nu simÆea.

Îçi mai întindea un braÆ, fåcea cu degetul turul nårii, pocneacu graÆie nesfîrçitå cartilagiile unui picior.

Pe la ora 12 dupå-amiaza, joia, vinerea çi sîmbåta, surghiu-nitul îçi sålta pernele din puf de gîscå pe tåblia de cåpåtîi a patului,îçi potrivea peste ele trunchiul corconit, pînå la piept, în plapumåçi începea så se zgîiascå, în lungul stråzii, dupå prichindeiiclaselor I-IV – hoarde pîrjolitoare çi insolente, care, pe la ceasulacesta, îl vizitau întorcîndu-se de la çcoalå. Gîgîlicii îl nåpådeauca furnicile, i se cåÆårau pe noptierå, îi trågeau prin fund apreturileçi hîrtiile, numai în gåurile urechilor nu i se vîrau.

– Nene Sinistrate, dar ce eçti tu?... Vreun sonat?! æi-au deran-jat microbii biblioteca? De ce te-ai mutat cu patul afarå?

– Las-o! E-o balama a noptierii plesnitå din fabricå... Påi, çtiÆivoi ce stå la baza tuturor tipilor ce ies, cu patul, sub cerul liber,pe stradå?

– Nu, recunoçtea fascinat ciclul primar. Nu çtim. (Çi-çi strå-pungeau, cu unghiile, fosele nazale, parte a zeflemea, parte dinimitaÆie.) Habar n-avem. Ce stå la bazå?

Doru, care rumegase toatå dimineaÆa råspunsul, întîi îçidesåvîrçea toaleta de motan, mai scuipa în palmå, îçi dichiseafreza, îçi pieptåna firele de pår de pe braÆe çi abia apoi, îndurîn-du-se de ei, le råspundea flegmatic:

– Natura!Picii nu concepeau.– Çi cînd te plouå çi te fulgerå, tot natura?Doru trågea, c-o expresie tainicå, aer în piept çi-çi încruciça

ciolanele sub plapumå.– VedeÆi bine! Natura...– Çi cînd o så te prindå MiliÆia. Çi-o så te punå så-Æi månînci

singur un ochi. C-ai fåcut caca çi pipi în mijlocul stråzii... Çi-or


– ...Îl ia în cåuçul ocrotitor al legilor noastre chiar pe cel maiînråit infractor!... Çi fie cå acceptå, fie cå ba, chiar çi celui maiturbat infractor i se asigurå educaÆie... Åå... Minimum de hranå.Un acoperiç decent deasupra capului...

– Onofreie, ai rupt-o-n fericire! Dacå-Æi asigurå, doctoriibåieÆilor, de ocupå acum malurile stråzii. O singurå pastilå!...Blegesc åçtia toate glandele din tine, ca franjurile dintr-un preç!...Vrei tu så te plimbi pe stradå çi så mergi ca un preç?... Vrei så teduci çi tu la vreo muiere çi, cînd descheie aia hanÆele de pe tine,så atîrni ca un preç?... Våd pe faÆa ta expresivå çi inteligentå cånu vrei... Atunci, de ce, paçtele påçtiçorului må-tii, ai pornit råhå-Æoiul circului åsta?

– Vorbeçti cu el ca çi c-un infractor. ÎÆi va råspunde ca uninfractor. Trebuie så-l låmurim întîi desluçit care-a fost zarva. Çicare sînt stricåciunile pe care le-a stîrnit.

– Albule! Laså-må så-i trag, încet, o copitå. Cå-l desluçesceu. Trag o copitå çi el om de treabå se face!

– Nu-i trage nici o copitå.– Comprim eu?– Laså-l pe Jean. Nu comprima tu... Tovaråçul director

adjunct. Predoleanu...– Merci.– Tovaråçul director adjunct Predoleanu, zise slugarnic çi

profesorul de construcÆii metalice.– Ne oprisem la inspiraÆia dumitale, Lupaçcule çi la boabele

de piper... La nici douå ore dupå ce inspiraÆia ta Æi-a dat ordin,çi-o mînå de ajutor, mutîndu-Æi calabalîcul spre stradå... Informa-torii cartierului anunÆaserå cå se desfåçura un protest. Nici nupornisei çi firul telefonic Æinea så scoatå scîntei pe çalele tale...

Ai trezit un pui de alertå.Ai creat un soi de comandament.Nu mestecai çi lipsa gestului tåu a fost interpretatå ca o grevå

a foamei.æi-ai tras nådragii jos. Çi-ai fost mutat la comandament, de

la metodologia rezolvårii grevelor foamei. La metodologia stin-gerii unui protest sexual... Dar nådragii, dupå-o scurtå vreme, au


brele çi pelerine, care-l scrutau çi ele çi care se împråçtiarå cuagilitatea pîlcurilor de fum ale unui trib sperios.

Interesul påcåtos pe care-l stîrnea atît în cartier cît çi dincolode frontierele versatile ale cartierului se låÆea çi se îngroça zi dezi, ceas de ceas, çi-n proporÆie înmårmuritoare de maså. Oamenide toatå mîna, ce înainte poate l-ar fi scuipat cu plåcere, acumîçi lepådau jalbele, la capåtul unor pelerinaje de zeci de kilometri,în dreptul patului såu, simÆindu-se fericiÆi så-çi çtie slovele încoastele unui båiat croit, dupå toate semnele, så devinå cevaînsemnat, dacå nu chiar un sfînt.

Dacå aceasta, plus îndatorirea de a deveni poet erau specia-litåÆile sale, Doru fu întrerupt din ambele, vineri dupå-amiaza,de sosirea unui mic grup de profesori aparÆinînd Liceului såu,„Pipera“, dascåli anunÆaÆi çi invitaÆi, probabil, chiar de cåtrecolega lor într-ale profesiei, madam Nicolici.

Cei trei slalomarå printre cetele de gurå cascå, påtrunserå înzona mai rarefiatå a stråzii Perone, porÆiune pe care bågåtorii deseamå nu se încumetau încå s-o aglomereze, se açezarå pe scau-nele de bucåtårie pe care furå poftiÆi så se açeze – cuiburi de lemnråsfirate în jurul dormezei de cornier a Sinistratului – îl salutaråçi, prefåcîndu-se cå-l Æin la curent cu programa çcolarå, îl exami-narå de mîntuialå, îi umflarå rubricile catalogului cu calificativenemeritate, de la excepÆional în sus, îi sorbirå, cu ocheade hulpave,råfåriile, amånuntele, aproape întingîndu-çi unghiile în ciorba fier-binte a imaginii sale çi-çi astîmpårarå cu nesaÆ curiozitatea. Spredeosebire de stradå, pricepurå imediat cå aveau de-a face c-unrahat de copil, råmas într-o ureche.

Depåçea totuçi ce-çi imaginaserå despre el, hurducåindu-çifiecare oscior în tramvaiele care-i purtaserå pînå aici.

Dupå ce jucarå împreunå comedia testårii cunoçtiinÆelorSinistratului, neentuziaste çi încîlcite, primirå tustrei, pe rotulelegenunchilor, ceçcuÆe cu cafea, farfurioare cu dulceaÆå, pahare culimonadå, lepådarå atitudinile apretate çi încinserå o çuetå.

– Ceea l-a alarmat dimineaÆa pe tovaråçul director, îndeajunspentru a alerga, gîfîind, pe scåri, pînå la cabinetul meu, sorbi ele-gant din ceçcuÆå, Æinîndu-çi degetul mic ridicat çi încovoiat,


bucurase!), pînå la draga lui Otilia, la Rege çi la banda izbåvitoarea Ierbii Fiarelor.

Marginile atîrnate ale cearceafurilor pocneau sub zvîrcolireacapricioaså a vîntului. Partea lor dinspre stradå era împroçcatåcu la fel de numeroase dîre de mîzgå, ca tencuiala camerelor ziditeprea în apropierea mlaçtinei rigolelor!

Båtea de 4,36–4,37 dupå-amiaza.Sinistratul se alesese, ca saftea, c-un ceasornic dibaci, numai

secundar çi limbi fosforescente, sculå a cårei cureluçå çi-o çi înco-låcise deasupra încheieturii braÆului drept, pieptånat la plictisealå,iar çi iar, cu vîrful firelor de pår cåtre stradå.

Nu-l mai cåznea frigul.Tufele de urzici, spancioc, forsiÆia, zgrumåjel, brusturi untoçi,

din capåtul cel mai depårtat al ulicioarei Perone, îçi deçertarå învåzduh miresmele de hazna, strivite sub anvelopa unui jeep miliÆie-nesc, care-çi trambalase saçiul prin zonå çi parcase cu lehamiteaunei dihånii såtule, tolånite într-o rînå... Trågîndu-çi frînele tamanpe maidanul de unde fuseserå bårbierite, cu lama buldozerului,acaretele çi hrubiÆele tåinuitului Sile SmalÆ, calif odinioarå pestehoÆi, tata a tuturor sfîrtecåtorilor çi pîrjolitorilor din Bucureçtiulinterbelic. De îndurårile SmalÆului îçi ascuÆiserå ei hoÆii cosoareleçi din ugerul încuviinÆårilor lui supseserå ei cu buza çi Gigå Muciçi Paranghielie Indianul çi MarÆafache çi GårgåriÆå.

Din jeepul miliÆienesc, zåbrelit çi mînjit cu çapte litere albepe uçiÆa din spate, de la marchizå, nu se înghesui înså så debarcenici un caschetar.

Fierul miliÆienesc adulmeca mai curînd cu nara ciulitå lagloata nehalitå, tålåzuind cam fårå aprobare çi grupa mare, spreSinistrat. Decît la Sinistratul în persoanå, çezînd çi el, în mijlocultrotoarului, pe anusul såu, uscat ca Æambalul çi Æinînd, în prelun-girea dungilor pijamalei sale, pe juma’din profesorii cu glagoriedin Bucureçti.

Belferii de la Pipera mirosiserå roata poliÆiei, închipuindu-sedeja cu brazda de iarbå mînåstireascå la gurå, prin hartanul cineçtie cårui cimitir. Un microbuz aidoma cu cele al Fabricii Pajurade Pîine, inventar, de fapt, al Ministerului de Interne, încetinea

378DANIELBÅNULESCU

så te batå, de n-o så te mai recunoascå nici måmica ta... de o så-çivîndå, ca så-Æi plåteascå amenzile, toÆi nådragii rudele tale...

...Atunci o så te mai jeleçti çi o så te smiorcåi, tot cå natura?– Evident, recunoçtea Sinistratul c-o grimaså, vrînd parcå

så dovedeascå faptul cå, oricît de pågubitor i se pårea så rosteascåadevårul, totuçi buna educaÆie nu-i dådea pace çi-l obliga.

Pe la unu, unu çi jumåtate, picii deveneau o pradå lesnicioasåpentru bunicii urniÆi din gospodåriile lor så-i recupereze, iar dege-tele håitaçilor coborau calme çi exersate în apropierea urechilornepoÆilor lor çi îi înhåÆau, întocmai ca niçte cîrlige de rufe. Pe StoianMilitaru se îmbulzeau (çi din trei în trei, dådeau buzna la stînga)tot mai multe tåråboanÆe, la volan cu nepoftiÆii, cu curioçii lor.

Joia çi sîmbåta, dupå maså, cåtre douå, se zburli cîte-o ploi-cicå, norii çi cerul scurgîndu-se precum niçte covoraçe de scamå,scuturate în båtåturile curÆilor.

Doru îçi derulå peste çchioapele mobilierului såu, ca peste unbaldachin, o prelatå uriaçå, foçnitoare, din plastic, curatå ca dosulde nou-nåscut. Prelata îi fusese rostogolitå din pod, pe o rampå,de cåtre calfa zaharisitå çi moçmonditå, Ioana. Cåreia, dupå ce,într-adevår, îi mulÆumi, se våzu nevoit s-o zgorneascå, c-un cålcîice i-l aplicase, la fix, în noada bucilor, dupå ce se dovedi cå nicihodoroaga asta nu-l ajutase de dragul ajutatului, ci, mai curînd,cåuta çi ea så-çi maseze hoitul ridat într-al lui, al lui Doru.

De abia atunci Sinistratul se întinse, într-adevår, cu mîinilepe piept, sub bolul transparent al prelatei, ca un Lenin îmbålsåmatîn coçciugul såu de cleçtar.

Plimbå prin nåri mireasma nisipului umed. Picåturile deploaie nu puteau fi zårite decît foarte tîrziu, cînd se apropiau ladouå låÆimi de palmå çi aproape imediat se spårgeau cu pocnetede becuri pe caldarîm.

De ambele rînduri plouå cam o orå.Cînd îçi iÆi capul din vizuina, de sub folia aburitå, cercetînd

strada Perone în lung çi în lat, desluçi siluete subÆiratece, cu um-


fines, jugulînd pe nesimÆite çi cel de-al doilea capåt al strungiide stradå.

– Predolene...– Mmîh. OrdonaÆi! zîmbi strîmb cel ce fusese strigat.– Jeane! Puçtiul... E de belea. Dar o påÆim noi. Dumi-

reçte-ni-l tu.– Prelucreazå-l cu vigoarea çi înÆelepciunea ultimelor expe-

rimente psihologice!– Copile, nu çtiu cum te vei acomoda dumneata... înmuie

vocea, bingånind, tartorul profilor. Dar, dacå inspiraÆia ta då greç,nouå, forurile superioare ne vor pisa capetele, ca pe boabele depiper.

– Då-l, må, în må-sa, cu metafora ta! Bå, boule!...– Cåtåline! La ce concluzie am ajuns noi în tramvai?– C-a fost nåscut pe-un rahat, d-aia are atît noroc!... În altå

conjuncturå, Onofrei, doar så-Æi fi scos tu un sfert de çosetå neîn-cålÆatå în stradå, çi erai conectat la toate conductoarele ce transmittîmpiÆilor çocuri electrice... Çi erai externat, dupå 50 de ani, lacine çtie ce coadå la salam. Fårå a-Æi mai aminti, în vecii vecilor,nici ce-i aia coadå, nici ce-i acela salam.

Sinistratul îl privi, gîndind cå åsta se întîlnise vreodatå cuMandravela.

Dar nu, caraghioçii fåceau paradå cu disperarea çi curajul lor,prefåcîndu-se a i se da legaÆi lui în mîini, miorlåindu-se numaila a-l îmbîrliga çi la a-i cîçtiga încrederea.

– Servit! spuse încet Sinistratul çi nimeni nu pricepu de cespusese aça.

– Tovaråçul Caracazian exagereazå... Ai fi fost oricum mus-trat çi reintrodus sub un acoperiç normal... S-ar fi luat împotrivadumitale anumite måsuri blînde. Într-o anumitå disciplinå. Învreun internat. Într-un cåmin...

– Acoperiç normal pe dracu!– Totuçi nu putem minimaliza nici cå grija faÆå de om a

societåÆii socialiste multilateral dezvoltate...– Cine minimalizeazå?! Nu putem minimaliza.


borcane de iaurt, Doru Sinistratul îçi dezobloni, în sfîrçit, pleoapele.Uitîndu-se, nåucit de luminå, jur-împrejurul açternutului såu, nudescoperi decît o mulÆime grozav de respectuoaså, feluritå, strînsåca la copcå, tåcutå. Cam la fel de tåcutå precum somnul primej-dios, din care se dezîmplîntase çi care îl înnodase la limbåçi peel.

Çi, într-adevår, atunci, pe la ora 14,25, cum çedeau çi se uitaulocalnicii, mai buimåciÆi unii la alÆii, (neçtiind nici måcar de ce seuitau, fiindcå, de våzut, se mai våzuserå), taman atunci pavajuldin pietre lustruite çi låcuite de rîu întins sub tålpile lor, o datåse bulbucå çi se cutremurå.

Dar nu îndeajuns de înspåimîntåtor.Sau exagerat.Nu mai puternic decît clånÆånitul în gol al unui dulåu mînios.

Ori decît duruitul unei tarabe de lemn råsturnatå pe o stradå liniç-titå. Çi abia atunci aproape întreaga gloatå alåturatå acolo putuobserva cum, concomitent cu vuietul çi cu zguduitura, dintrepicioarele metalice çi sudate, douå cîte douå, printr-o tålpicå, alepatului Sinistratului, Æîçni o vînå necunoscutå çi suplå a pînå nude mult consideratei pierdute gîrliÆe Bucureçtioara!!

Ramurå de apå fulgerînd, de zeci çi sute de ani, ascunså subpivniÆele çi beciurile bucureçtenilor. Încolåcindu-se çi compri-mîndu-se ca un resort pe sub podurile çi viroagele subpåmîntene.Açchie lichidå pribegitå de la vechea gurå de vårsare a Bucreç-tioarei.

Çi izbucnind tocmai aici (dacå nu cumva çi dintr-un alt ciudatnoian de motive), atunci, nu în ultimul rînd, pentru a-l justificaçi autentifica pe cel de-al çaptelea çi cel din urmå rege al oraçuluiBucureçti!!

Suflul de apå Æîçnea zglobiu çi neîncrezut, parcå din cåpåtîiulstrîns în trei degete al unui furtun subteran çi, curînd, pînza subÆira-tecå a Bucureçtioarei acoperi, în diagonalå, jumåtate din stråduÆaPerone, vålurind çi încreÆindu-se în cåutarea celei dintîi guri decanal. Aceeaçi stråveche gurå de scurgere, pe careHo diábolos,Genel çi Spectrul, interpretînd rolul marelui Profesor MirceaEliade, o folosiserå întorcîndu-se din interbelica întîlnire cople-çitoare cu Ulpiu SargeÆius GalopenÆia...

388DANIELBÅNULESCU

Has-Satanse uitå Æintå la spectru. Se vedea cå-l provoacå,açteptîndu-se din partea dînsului la ceva. Çi, deodatå, plesnindu-secu palma peste osul fumuriu al frunÆii, spectrul Profesorului seluminå.

– Cum så nu fi greçit?! IntuiÆie, zero... Control asupra izvoa-relor scrise, zero. Discernåmînt, zero... Filipeni 2 cu 10! Asta e!Îmi cer scuze... Chiar çi un copil s-ar fi descurcat. Poate mai alesun copil. (Çi enunÆînd, apoi, în întregime, titlul lucrårii.) Deci„Epistola lui Pavel cåtre Filipeni“. Capitolul 2. Paragraful 10. Îmipun capul! Mie în sutå...

Ho diábolosdådu aprobator din cap. Exact. Atîta doar cånu era cåtre Galateni. Era cåtre Filipeni.

– „...PENTRU CA, ÎN NUMELE LUI ISUS, SÅSE PLECEORICE GENUNCHI ALCELOR DIN CERURI, DE PE PÅ-MÎNT... ÇI DE SUB PÅMÎNT...“ritmå spectrul. ÎnchipuiÆi-vå ceraiuri de populaÆii or fi puit în Adînc, sub påmînt, numai închi-puiÆi-vå! Posibil adevårate civilizaÆii... îçi duc viaÆa lor desfåtå-toare acolo. Chiar Pavel o zice: „...de pe påmînt çi de sub påmînt...“Sunå îndeajuns de relevant, chiar pentru niçte broscoi ca noi, nu?!

– Deci vizita dumneavoastrå în Bucureçti, pentru båi, s-ardovedi, din întîmplare, a fi un dulce pretext... Interesul ar fi såcoborîÆi încå dinainte, prin surprindere, în celebrul Adînc... Pentrua unge balamalele unor portiÆe de evadare. Pentru a rula conve-nabil unele scåri de frînghie... Sau, dimpotrivå, pentru a depozitaanumite tomuri neplicticoase. Pentru cazul în care totuçi, aça cume profeÆit în Apocalipsa 20/1-3, veÆi fi Æinut mia aceea de ani înacel infect Adînc.

Apocalipsul 20/1, 2, 3 era çi el, pe partea lui, nu neapåratinfect, ci, oricum, extrem de clar:

„APOI AM VÅZUTPOGORÎNDU-SE DIN CER UNÎNGER, CARE æINEAÎN MÎNÅCHEIAADÎNCULUI ÇI UNLANæMARE.

ELAPUS MÎNAPE BALAUR, PE ÇARPELE CELVECHI, CARE ESTE DIAVOLULÇI SATANA, ÇI L-ALEGATPENTRU O MIE DE ANI.


Cele din a doua categorie nu iartå nimic, cînd e vorba såzugråveascå schimbårile fundamentale petrecute în societateanoastrå, sub conducerea înÆeleaptå. Unele stråpung stråfunduriatît de måiestru ascunse ale sensibilitåÆii, de-Æi dau lacrimile...

Cele mai multe exaltå, în chip firesc, înzestrårile magistraleale Secretarului General, personalitate marcantå a lumii contem-porane. De aici, pînå aici... Mai sînt çi altele. Ai så te orientezi.

Din pricina încordårii, directorul Predoleanu apåså, cu talpapantofului, ceçcuÆa pe care, cu puÆin înainte, çi-o abandonase pecaldarîm. Propulsînd-o, acum, în lungul trotoarului, cinci metri,distanÆå la care recipientul gol de cafea se opri, învîrtindu-se înjurul propriei axe çi zångånind.

– Çi nu numai atît!... Eu unul, aç exploata starea dumitalede slåbiciune, nepunînd-o deloc pe seama globulelor albe, viciilorori a teniilor. Dimpotrivå, eu unul recitam în faÆa tovaråçului X,tremurînd, douå strofe bine simÆite. Adåugînd cå må simt miçcatdoar de dragostea ce o port Secretarului nostru General... Ar fi oieçire onorabilå din lipsa exponatelor populare çi-a rapsozilor.

– Dacå vei proceda astfel, tot ce ne mai råmîne de fåcut eså ne întîlnim, în aceeaçi formaÆie, la înmînarea unor importanterecompense båneçti, çi de ce nu, poate a decoraÆiilor... Gîndeçte-tepuÆin çi la soarta copiilor noçtri... Nu e deloc improbabil... Dacåai proceda altcumva, mi-e çi groazå så-mi imaginez turnura eveni-mentelor. Procedeazå cum te laså sufletul, cum ar acÆiona unutecist de omenie çi aça cum te-am învåÆat!

Çi cei trei magi ai Liceului „Pipera“ îçi împinserå simultan, cucålcîiele, scaunele de bucåtårie în spate, pregåtindu-se de plecare.

Îi mai decartarå, pe jumåtatea dormezei çi-a blatului låcuital noptierei, plançe cu scurte formule de închinare, rostite de ceicare primeau vizitele de lucru ale Preçedintelui Æårii. Albume colorcu ameÆitoare combinate. Açchii ale montajelor literare strunjitede Lucian Avramescu, George æårnea sau Nicolae Dragoç, înonoarea fazelor finale ale Festivalului „Cîntarea României“. Çichiar douåzeci de poeme inedite, caligrafiate în cernealå de-o mînå


Dupå 20 de minute, has-Satan çi bårbatul måtåhålos meçte-reau la un strung de o çchioapå, pus într-una dintre magaziile dinspate ale fermecåtoarei, modelul în oÆel al cheii pentru care atîtse scremuserå çi pentru care scurtaserå de urechi pe atîÆia dintreregii aievea încoronaÆi, dar pas så cunoçti lucrul acesta, ai oraçuluiBucureçti.

ObÆinurå o cheie pe cinste. Era croitå dintr-un metal uçor,aristocrat. Licårea ca o platinå.

Måtåhålosul înhåÆå cheia, îi strecurå prin sita din partea supe-rioarå a ornamentului un colan din sfoarå de cînepå çi o ascunseîntre sînii îmbelçugaÆi çi fleçcåiÆi ai Gabrielei, sîni bålångånindu-seacum tot fårå sutien, înså sub un tricou bicolor, mov cu verde.

– æine-o tu, boarfo!... Cå mecla ta aratå aça descusutå çi des-cuiatå, cå lui nimånuia nu i-ar trece prin minte... cå taman întreÆîÆele tale, ar gåsi-o pe cheie!...

Pe fluturaçul de hîrtie, caligrafiat cu propriul såu sînge, învreme ce dormea, de cåtre Sinistrat numai atît apucase så scrie.BileÆelul fu prins între fålcuÆele, ca de gheaÆå, ale bulboanelorploii çi tîrît la canal.

A doua zi, råpåitoarea zi de luni, 25 aprilie, se despleti, treptat,în trei evenimente majore, fårå vreo legåturå aparentå între ele.

În primul rînd, întorcîndu-se de la supravegherea de noaptea unei secÆii de MiliÆie (pe care, din pricina disperatei nevoi dearme de foc, Necuratul îl cam ispitea pe Iarba Fiarelor s-o prå-duiascå), Fisente çi Regele Bolilor Nervoase dådurå, în cråpatulzorilor, chiar în intersecÆia stråduÆelor Stoica Spåtaru cu RaduCalomfirescu, peste trupul adormit çi despuiat al prietenului lor,Doru Sinistratul, cu picioarele råsturnate pe carosabil çi cu mutraaçternutå somnoros pe rigolå. Zburase pînå-l duruse burta, i serevårsase febra muscularå pînå în cel mai neînsemnat mådularçi-acum sforåia. Le trebuirå mai bine de cinci minute pentru a-idesprinde, ca pe-o bandå adezivå, din asfalt, obrazul ciuruit demici schije de smoalå, chiçtoace de Æigåri, nisip. Îl încårcarå, cape-un covor rulat de sufragerie. Çi-l transportarå, pe umeri, cape un trofeu, pînå în hoceagul lor din Radu Calomfirescu.


Primul asalt al potopului, cu bobul mårunt çi rotunjit ca alrulmentului, umflå çi terciui tot ce însemna plançå, album, carton,pe o razå de 10 000 de metri. Dirijînd, cu huiete de bande rulante,franjurile colorate ale açezåmintelor siderurgice, fîçiile încoco-loçite de apå ale imaginilor cåminelor culturale, versetele mobili-zatoare din gazete çi din documentele de Partid, umplînd, cumiile, gîtlejurile canalelor de scurgere, Æinînd çi, cu fiecare ghior-Æåiturå, çtergînd încå o dîrå din îngrijorårile Sinistratului, ce dormi,curåÆat çi descreÆit, pînå a doua zi dimineaÆa.

Atît de învråjitorit fu de fågåduielile çi întortochelile dezvå-luite de somnul såu cel aprins, încît duminicå, 24 aprilie 1988,cînd un papiÆoi gåtit în Æoalå de stofå bleumarin, cu nasturi meta-lici, se apropie furiçîndu-se c-un cuÆit de bucåtårie çi tåie, dintr-osingurå despicåturå, çi îi mai çi furå cerceluçul cårnos al urechii(agresorul permiÆîndu-çi pînå çi rågazul de a-l pansa cu vatå çileucoplast), Doru nu schiÆå o grimaså, nu-l învrednici pe muti-latorul såu nici cu un strånut.

Dormi, în continuare, neobosit çi pasionat, ore întregi.Råsuflarea sa era suavå çi parfumatå, fåcîndu-te så te gîndeçti

cå ar putea semåna cu cea a îngerilor, dacå îngerii ar fi cåpåtathandicapul de a avea råsuflare.

Tråsåturile i se îndulcirå çi i se albirå pînå cåtre primele înfå-Æiçåri ale transparenÆei. Aducîndu-Æi aminte de textele (çi medie-vale çi contrariante) despre fecioarele acelea într-atît de cristaline,încît li se puteau zåri, alunecînd prin vitrinele ciudate ale gîturilorsubÆiri, pînå çi vinurile roçii, ce le sorbeau din cupe de argint...

Parcå domniÆele alea altå grijå n-ar fi avut decît så stea çi såtragå alcool la måsea din cupe de argint! Çi parcå dacå ar fi pilitcumva vin roçu çi din altceva decît din niçte ditamai cupe deargint, ar fi tuçit. Era absolut improbabil.

N-ar fi tuçit.Pe la ora 14,20–14,25 de minute, din acea iscusit camuflatå

dupå-amiazå de duminicå, 24 aprilie 1988, cu mintea clinchetin-du-i încå de sunetul cupelor de argint, precum çi de neîncredereacå pustioacelor alea de împåraÆi li s-ar fi împråçtiat fierea dacåar fi sorbit cumva vin roçu çi din cutii ruginite de conserve ori din


L-AARUNCATÎN ADÎNC, L-AÎNCHIS ACOLO, ÇI APECETLUITINTRAREADEASUPRALUI, CASÅNU MAIÎNÇELE NEAMURILE, PÎNÅSE VOR ÎMPLINI CEI OMIEDE ANI. DUPÅACEEA, TREBUIE SÅFIE DEZLEGATPENTRU PUæINÅVREME.“

– Ia auzi, scåmoçatule!... Leagå çi dezleagå poliÆiçtii åçtia latine. De parcå ar fereca çi desfereca la dulåu.

– Tacå-Æi fleanca, neputinciosule! Vorbeçti de Adînc. Doar aiajuns de nu-Æi mai poÆi vîrî nåtårînga nici måcar într-o pitulicede femeie! trînti, neiertåtoare, cucoana.

– Dar nu-i nimic. Cå Æi-o croi-o nentå-tu, Genel, pe-o zgår-diÆå, så urli de plåcere, cînd i-oi simÆi cureluça flencånindu-Æi peberegåÆi!... Çi cînd oi schelålåi mai cu foc, nu-Æi fie grijå, teplesneçte çi mandea, pe sub maså, cu piciorul. Så nu zicå poliÆaiicå te-au cårat, de la cantonament, neantrenat!...

– Mi-e îngåduit så vå întreb cum vå veÆi coborî în Adînc?Diavolul avea pe maså, açezatå înainte, o mapå.Pe mapå, o coalå de desen.Pe coalå, has-Satanîncepu så schiÆeze cu creionul o cheie

impunåtoare, cu înfåÆiçare çi çtaif de cheie de poartå de castel.La poarta superioarå, cheia era bombatå çi ornamentatå. La partea inferioarå, cheia nu avea trasat încå nici un element

ce i-ar fi permis så slujeascå la închiderea-deschiderea uneiîncuietori.

Bårbatul måtåhålos se cåÆårase cu coatele peste foaie çi îlbodogånea pe desenator.

– Cu Æeava asta vrei tu ca så le dai pe spate pe elveÆience?!Cu ce o så-l deblochezi çi o så-l blochezi pe mecanism?... Crezitu cå guvernantele mai copticele n-au mai våzut ele Æeavå ca ata?... Aglisat ele çi pe Æevi mai aråtoase! Pui pariu cå a mea e dedouå ori mai groaså decît a ta?!... Eu crez cå singura çanså ca såle momim afarå pe gudulance... e så le coborîm, c-o undiÆå, înmormînt, o pozå de la måtårînga mea!

Has-Satannu-l bågå în seamå pe grobian.Ho diábolosîçi descheie, dupå un timp, copcile fulgarinului.

398DANIELBÅNULESCU

stîngace çi despre care Sinistratul ar fi putut pretinde, dacå ar fifost prins la strîmtoare, cå-s o eflorescenÆå a travaliului såu poetic.

Cei trei dascåli îl îmbråÆiçarå ca pe un egal (cel mai tînårdintre ei, Vårzaru, çtampilîndu-l çi cu sårutul lui Iuda), depår-tîndu-se apoi tustrei, slalomînd printre pîlcurile tot mai îndesiteale turnåtorilor çi ale gurilor cascå, împînzind nu numai ulicioa-rele dimprejur, ci çi întregul labirint al stradelelor, încolåcindu-se,blocîndu-se, tåindu-çi råsuflarea çi, abia într-un tîrziu, deschi-zîndu-se într-un månunchi cåtre limanul calm, dar încå incompletdomesticit al Parcului Tineretului.

Doru Sinistratul dormi neîntors toatå seara de vineri, noapteade vineri cåtre sîmbåtå çi întreaga zi çi noapte de sîmbåtå, de23 aprilie 1988, dintr-o bornå în alta.

Påturile mîÆoase ce-i furå råsturnate, în noaptea gheÆoaså,peste plapumå, se strînserå, zbicindu-se çi chircindu-se ca pieilenetåbåcite de sålbåticiune.

În zori, prinserå a i se învîrti în jurul capului zburlit, netuns,boit jumåtate în alb, jumåtate în negru, un nor de muçte leneçe,cårnoase, albåstrii, asemånåtoare scînteilor unei brichete a cåreipiatrå este pe ducå. Nu-l deranjarå çi nu le deranjå. La ora 10,cavaleria albåstrie fu spulberatå de trupele uçoare, imprevizibileîn picaje, sprintene, ale unor musculiÆe de vin. La rîndul lor, muscu-liÆele furå çi dînsele împråçtiate de zvîrcolirile migratoare ale unorfluturi mov-rubinii, purtînd imprimate, pe spate, un soi de litereevreieçti çi din ale cåror trupuri negre, cålugåreçti, cilindrice precumtrabucele, nici o pasåre cu apucåturå teafårå nu gusta.

Pe la ora 13, båçica tårîmului norilor iaråçi plesni, oameniçi fluturi fiind zdrenÆuiÆi precum copertinele de doc ale unormagazine spulberate de grindinå.

Dupå måzåriche, se pråvåli çi grindina.Din somn, cu dreapta, Sinistratul îçi trase carapacea de plastic

deasupra, continuînd så sforåie îndeajuns de nesinchisitor pentrucineva a cårui cealaltå jumåtate descoperitå de pat era atît de prie-tenesc pisatå de rafalele de gheaÆå çi de apå.


Îçi înfåçurå apoi în jurul pumnului (ca pe un fir de gutåatîrnat de cu searå, la debarcader, så piçte la peçte) un çiret lungçi subÆiratec, din piele, pe care çi-l tot descurca çi çi-l extrågeade la bråcinar.

Çiretul enorm avea culoarea nisipului ud.Cînd çi-l ridicå în luminå, jumåtate de metru, se våzu cå,

pe lungimea lui, ca mårgelele, erau petrecute numai sfîrcuri deureche omeneascå.

Duhori pestilenÆiale. Culoarea påmîntie. Unele fragmente de ureche erau mai bombate. Altele puternic tasate. Curbura unora dintre crîmpeiele de

ureche pårea mai pronunÆatå. Douå fuseserå retezate de-a dreptulcu zimÆi.

Has-Satan dezlegå nodurile ce Æineau distanÆate între ele, peçiret, måruntele creste de carne.

Le cîntåri în palmå. Çi le distribui, dupå o adîncå reculegere, pe coala de desen,

în partea inferioarå a cheii desenate.Începu apoi un soi de çah orb, schimbînd, în mai multe ape,

poziÆiile çi combinaÆiile firavelor semiluni de ureche, cu råcealaçi dezinvoltura cu care çi-ar exercita meseria un spårgåtor decoduri profesionist.

Ba era mulÆumit.Ba nu era mulÆumit.Dupå un timp, nu mai fu deloc mulÆumit. Måturå, în afara

colii, toate ciudatele jetoane (cu aspect, tot mai deranjant, deprunå uscatå), reasamblîndu-le, dupå o vreme, pe perechi.

Acum parcå îi sugerau ceva.Realizå o ultimå rocadå.Çezu, iaråçi, îndelung nemiçcat. Çi apoi, slalomînd, cu vîrful aceluiaçi creion, urmårind for-

mele firimiturilor acelora de carne, Ho diábolos traså çi conturåfiecare nervurå, fiecare creståturå çi fiecare çånÆuleÆ al danturiicheii, pe care el o crezu, cu adevårat sau nu, ca reprezentînd oimitaÆie strålucitå a cheii Adîncului!...


Oferindu-çi privirilor suratelor, situate mai în apropiere,cålcîiele roze, plutind în interiorul unui cerc dansînd, cel al tivuluicåmeçoiului de noapte.

– Sinistrate, dacå te porneçti så te întîlneçti cu bunicul!...ÎnålÆimea Ta, dacå te pomeneçti ca så stai, o Æîrå, de vorbå cudînsul... Trage-l, rogu-te, de limbå pe zgîrcioman, care e precislocul din colÆiçorul grådinii unde a îngropatårå stråchinioara cumonede de aur!... Aminteçte-i: în noaptea dinainte de a-l arestuicomuniçtii... Çi de-a da în el jandarmii cu cartuçul, la pådurilede fagi, de lîngå închisoarea Parapetu!...

– Fîl-fîl! le promise, gutural, tuturor Sinistratul.Transpirase.Îçi simÆea pe spinare, coborînd çi încolåcindu-i-se sub coap-

sele subÆiri, mici afluenÆi de nåduçalå. Iar aerul înnegrit de fumulplatformelor industriale din vecinåtate îi necåjea plåmînii, dîndu-isenzaÆia cå i-ar îngreuna urcuçul.

– Fîl-fîl! glåsui el hotårît, cu venele tîmplelor çi ale gîtuluicråpîndu-i de atîta concentrare, reuçind din nou, så Æîçneascå încåvreo trei-patru metri.

Ocolind in extremiscablurile electrice çi de telefon de pe stradaPerone, cåpåtînd iaråçi înålÆime çi depårtîndu-se spre Çoseaua Olte-niÆei, lopåtînd prin viroaga Stoian Militaru. Fornåind çi trågîndu-seînapoi, aidoma unui armåsar speriat de ciupitura amperajuluicablurilor de tramvai, întinse asemeni unor frînghii de rufe, pemåduva cårora atîrnau, nu cîrpe, ci garnituri gålbui de tramvai,paralele cu terenul chelbos al Parcului Tineretului.

Çi, din piçcåtura cu pricina, Doru se desprinse så zboare maicumpånit, pe la vreo 16 metri deasupra solului, cam prin dreptuletajului patru al blocurilor spoite în gri, verzui, bej çi cåråmiziu.

De jos, oamenii de treabå chiuiau, cåutînd probabil så-l aver-tizeze cu privire la harta curenÆilor ascendenÆi (pe care el însuçi,cu pieliÆa sa subÆire, îi palpa, såltîndu-se cu toracele asupra liftu-rilor lor de aer, troncånind çi, cînd çi cînd, frecîndu-se unul dealtul, în spiralå). Sau, pur çi simplu, mirîndu-se ori strigîndu-icå nu este deloc adevårat – cum li se nåzårea – cå el zboarå.

Era cum nu se poate mai evident.

392DANIELBÅNULESCU

Doru Sinistratul tocmai nu zbura pe deasupra cimitirului Belu.Çi tocmai nu observa cå, din înålÆimi, la fix, precum în

poemele lui Cristi Popescu, cu dantelåriile çi baråcile lui circulare,cimitirul semåna mult mai mult a nisipar, loc de joacå ori parcde distracÆii, decît oricare dintre searbådele grådini ce izbutea såle întrezåreascå jur-împrejur.

De unde intuise çmecheria båiatul åsta?Era o erezie.De jos, n-ai fi zis totuçi c-o så semene. Din vreme în vreme, un puiçor neastîmpårat de vînt i se

strecura, ca printr-o uçå întredeschiså, pe sub cupa veçmîntului,umflîndu-i-l, råsturnîndu-i-l peste cap, dezvåluindu-i un trup nicide viitor culturist, dar nici vulgar, ci doar parcå tåvålit prin solziiunui peçtiçor argintiu.

Pe platforma zgrumÆuroaså a Foiçorului de Foc se opri unsfert dintr-un minut så-çi tragå sufletul. Era o zonå a Bucureçtiuluiîn care nu çtiu cam ce påÆea sufletul lui, dar se cam zvîrcolea.

Patru minute mai tîrziu, lua pe bombeul traiectului såu çiTurnul Televiziunii.

Fentînd prin stînga, atacînd prea strîns turnanta în dreptulunei antene parabolice, îçi aruncå privirea så descifreze însem-narea cu marca de fabricaÆie a ligheanului, ezitå çi se juli, alegîn-du-se c-o spintecåturå superficialå, de 15 centimetri, pe parteainterioarå a gambei piciorului drept.

Çocul izbiturii îi anestezie durerea.Cînd amorÆeala produså de ciocnire pieri, balsamul întins

pe halca piciorului de limbile de cåÆel ale vîntului continuå så-iÆinå locul nedureros.

Douå ore mai tîrziu începu ploaia. Sinistratul evolua la o altitudine la care ploii îi era încå îngå-

duit så se înjghebe, brîu subÆiratec çi misterios al stratosferei, zonåde studii tînjitå de oricare meteorolog.

Înserarea sosise.Soarele dåduse el însuçi turnanta.Meteorologii diurni se cåråbåniserå cåtre case.


O frînturå din mulÆimea adunatå liorpåia deja, nu din caleafarå de deranjatå, prin çerveÆelul de apå întins de gravitaÆie pepavaj. Lumea urmårea, ståpînitå dacå nu çi de-o uçoarå mulÆumireadiatå, cå, uite tocmai båietanul de la dînçii din cartier, ce-çiînjghebase stilul åsta neobiçnuit de viaÆå, n-o fentase, o dåduse înasemenea chip, încît neobiçnuitul nu-çi luase încå tålpåçiÆa de laei, erupsese çi se procopsiserå çi c-un izvor.

– Am dat drumul la apå caldå la oameni, Dorule! Nu i-ammai ascultat... Mi-am vîrît picioarele în instrucÆiunile lor. Çi dedouå zile, nu numai jumatea aia reglementatå, pe care-o porun-cesc ei. Furnizez la agent termic în prostie! glåsui îndrågitulVarodin, instalator la punctul termic al cartierului, bårbat denådejde, bine legat, castaniu, tåcut, cu tråsåturi armonioase.

Niciodatå nu mai rostise în public atîta amar de cuvinte.Acum se trezise, dîndu-çi drumul la fålci, mai dihai pentru a risipistinghereala sa çi a gloatelor, nimeni nemaiîncumetîndu-se så maitragå pe gurå vreun fleac, de un numår impresionant de ore.

– Bine ai procedat, råspunse, de la locul såu, plin de bunåcuviinÆå, întins çi sprijinit într-un cot, Sinistratul. Nu çtiu cum seface, dar toÆi anii åçtia am tråit cu închipuirea cå în apa caldå egåzduit un mic animal prietenos...

– Så-l conving pe electrician ca-n seara asta så nu-l întrerupånici pe curent? prinse drag de conversaÆie Vorodin.

– Din cîte må pricep eu, energia electricå se opreçte, rînd perînd, de la un centru naÆional. Så nu ne gråbim. Så nu sårim deciså-i luåm în crampoanele reproçurilor noastre pe electricieniide rînd.

– TincuÆa Argelescu, interveni vijelios o gospodinå, punctatåpe gît çi pe bårbie cu negi uriaçi. Curva a blondå, de locuieçte,cu poama de må-sa, pe Aluniçului 204. Cînd a auzit cå sora luidomnul Bleju e plecatå la un parastas în provincie... Ca o scorpie,a dat buzna asearå peste såracul våduvoi. Çi s-au încålårit çi s-auîncoÆopenit çi s-au blestemåÆit pînå azi dimineaÆå, spre zece.

– Daaa? Foarte interesant! spuse moale Doru, çi simÆi cum ise împurpureazå cartilagiile urechilor de ruçine.


Çi, pentru a mai face uitatå ceva din pipåreala complimen-tului, doamna cea çtearså îi împinse pînå în stînga Diavolului,ceaçca lui.

– Deci Cartea lui Iov. Capitolul 38, versetul 16? întrebå,alintîndu-se, cucoana.

– „...AI PÅTRUNS TU PÎNÅ LA IZVOARELE MÅRIISAU TE-AI PLIMBAT TU PRIN FUNDURILE ADÎNCULUI?“

citå, din memorie, respectiva trimitere, spectrul Profesorului, strå-båtînd între timp, cu aceeaçi îndemînare, çi obiectele din lemn,dar trecînd cu aceeaçi uçurinÆå çi prin cele turnate sau tåiate dinargint, porÆelan sau onix.

– Traducerea Cornilescu? realizå o micå stupizenie doamna.Bårbatul cel robust dådu prosteçte din cap cå da.– BineînÆeles cå traducerea Cornilescu, se redreså ea. Nu

poate fi vorba cå n-ar fi traducerea Cornilescu. Må întreb doardacå n-o fi vorba cumva chiar despre Psalmul 36 cu 6?!

Toatå lumea amuÆi o clipitå pentru a-çi reaminti fårå greçPsalmul 36 cu 6.

– Da... da... „DREPTATEA TA ESTE CA MUNæII LUIDUMNEZEU, ÇI JUDECÅæILE TALE SÎNT CA ADÎNCULCEL MARE“ – recitå, fårå så clipeascå, tot spectrul Profesorului.

Iar cînd îçi încheie citatul çi terminå çi stråbåtutul camereiîn lungime... Intrå în zidåria peretelui din faÆå. Çi, fåcînd stînga îm-prejur, tråsåturile sale translucide se amestecarå douå-trei secundecu penajul cu infinite nuanÆe coniac, al unor fazani dintr-un tablouagåÆat çi decorînd peretele respectiv. Intrå çi ieçi çi de-acolo.

– Arasel! Acum m-am prins de ce v-aÆi îmbîrligat atîta despreAdînc, råpånoçilor!...VreÆi pentru ca, dezgropîndu-l pe oråçelulåla mic, elveÆian, så le încålåriÆi niÆel pe elveÆience çi så-i råzuiÆide bani pe båçinoçii åia de elveÆieni... (Çi, dupå o adîncå reflecÆie,îçi schimbå mimica çi vorbi cu gravitate, ca çi cum ar fi cumpånitîndelung o afacere.) Cå dacå mi-ar zice cå nu se îmbufneazå, cîndm-o auzi, madam Mariuçca. De ce så mint?! Mi-aç rupe de lasuflet çi le-aç mîrli çi eu pe vreo douå guvernante... Åå... Astadoar ca så n-aibå vreme så galopeze çi så ne dea în gît la MiliÆie.

Madam Nicolici nu se supåra niciodatå în public.


asemenea forme, dar avea cåmeçoi. Så produc douå, trei minuni,chiar dacå asta nu v-ar uçura prea mult traiul?

– Ce mai açtepÆi? Trînteçte-ne o rafalå de minuni!... Ce, crezicå dacå noi am fi putut, ne-am fi låsat atîta rugaÆi de tine?... Uite,få, de exemplu, så-i Æîçneascå cîinelui åla sîngele pe ochi... Aprindegospodåria lui moç Mihail Afasasievici, cå ç-aça a tråit destul. Orifå så crape jegul de pe spinårile noastre de gloatå bîrfitoare,neascultåtoare çi rea!

– Så scriu ceva important?? întrebå, în crescendo çi c-unadaos respectabil de emoÆie, Doru, ca çi cum pînå în acel punctnici n-ar fi urmårit conversaÆia. Dar acum, iatå cå o urmårea. Iardacå domnii aceia çi-ar fi påstrat politeÆea de a i-o cere, el, unul,n-ar mai fi ezitat çi, chiar din acel moment, s-ar fi îndeletnicit cuelaborarea unor texte ce ar fi smucit omenirea din loc. Så må ocupcu cîteva din lucrurile fundamentale? Så scriu ceva cu adevåratimportant??

– Då-o numai pe lucruri importante, Maiestate! trîmbiÆaråmulÆimile, azvîrlindu-se çi pocnind de-a dreptul cu pîntecele pecaldarîmul denivelat, îmbibat cu apå çi rumeguç zdrenÆuitor degheaÆå. æine-o numai pe lucruri importante çi-ai så vezi tu, pînåla urmå, ce-ai så påÆeçti!...

– Må, voi înÆelegeÆi ce vorbesc eu aici?! îi admonestå cuamåråciune Cåpetenia çi indigenii îi fåcurå semn cå da, så con-tinue, så çadå extrem de destins, cå ei erau foarte atenÆi.

Så-i dea båtaie înainte. Ei îl înÆelegeau.– Fîl-fîl! murmurå atunci, ca pentru sine, Cåpetenia Stråzii.Gospodarii, ce så priceapå întorsåtura pe care erau pe cale de

a o cåpåta faptele.Båçtinaçi.Îi durea în pålårie. Pînå çi cîinele al cårui sînge fusese cerut

så fie fåcut så Æîçneascå prin ochi, schelålåia linguçitor çi dådeajalnic din ciotul de coadå.

–Fîl-fîl! îndråzni Cåpetenia Stråzii så pronunÆe cu un glasmai hotårît, mai nisipos, hîrjîit, prea uscat pentru o astfel de vreme.

Çi deodatå, cu delicateÆe, aproape cu pudoare, Doru Sinis-tratul se înålÆå aproape trei sferturi de metru de la sol.


De pe cer, marile puteri, aplecîndu-se, îçi strîngeau sateliÆii,aidoma unei babuçce ce-çi înghesuia seara gåinile în coteÆ. Sau,cel puÆin, uneori, în mintea ta de Sinistrat aça Æi se nåzårea.

Puteai zbura nestingherit de unde pînå unde pofteai, fårå a temai expune riscului ca umerii obrajilor så se întîlneascå, pe nepusåmaså, cu råceala bulbucåturii de sticlå a unui termometru flotabilori prezenÆa så-Æi fie semnalatå pe harta izobarå, înjghebatå de zelulcine çtie cårui nepricopsit cercetåtor al zburdålniciilor climatice.

Zburai çi gata.Iar Doru Sinistratul exact cu asta se îndeletnicea, zbura de

colo pînå colo într-o completå uitare de sine, bodågånea çi intonatitlul unui poem pe care-l reÆinuse de la un june scriitor, împreunåcu care se dinamitase el o datå într-o crîçmå: „Am låsat puÆin lebårîn viaÆa ta“.

24 000 de metri mai jos, la sol, în perimetrul pitoresc çi im-precis delimitat al cartierului OlteniÆa, zburda, de asemenea, decapul ei, nestingheritå, o nepreÆuitå coalå de hîrtie, ce, la decolare,se prelinsese parcå dintre cutele cåmåçoiului Sinistratului, fårå afi bågatå de nimeni în seamå, chiar cu puÆin înainte ca liceeanulså se fi dedicat fîlfîirilor sale stratosferice.

ColÆiçorul de hîrtie era (cea mai probabilå ipotezå) scristocmai de cåtre Sinistrat, în interminabilele ore în care zåcuse,sub nefireasca lui narcozå, înÆepat exact la degetul la care majori-tatea vecinilor se açteptaserå så-l vadå înÆepat.

Dacå l-ai fi putut examina.Caligrafie, firesc, roçie. Tremuratå. Vag incolorå.Petecul, transcris cu sînge, lua acum apå, se usca, liorpåit

de vînt, plutea apoi înfåçurîndu-çi marginile, ca pe niçte tentacule,în jurul cutårui stîlp, odihnindu-se acolo ca oriçice domestic anunÆ,popularizînd faptul cå se ofereau meditaÆii ori se comercializaubuteliile.

Coborînd apoi ca un jder de pe stîlpul de lemn.Atingînd cu portanÆa obiçnuitå a unui astfel de bileÆel,

propulsat de vîntul lunii aprilie, ba umårul bun de tîrît în påcatal unei fete, ba barba putrezitå de tutun a vreunui moç, ba chiarmai multe angarale de prin curÆile oamenilor: o copaie roçie de

394DANIELBÅNULESCU

– Întrebarea e deci: ce bucurie så le coc? Så-i pîresc cumvala Omoroaicå? De så le ferfeniÆeascå vezicile, så le råsuceascåmådularele çi så le toarne viermele dracului peste ei?

– De dezhotårît, nu vå pot dezhotårî. PîrîÆi-o...– Ori, poate, mai bine så-i încondeiez la Fermecåtoare?!... Cå

Fermecåtoarea noastrå e o cucoanå prea cititå, ce pricepe cå, pînånu-çi saltå cåÆelele coada, nu se ridicå nici pråpåditul de dulåupe låboanÆele dinapoi!... Domnu Bleju nu e uçå de bisericå, dar,de obicei, e un bårbat de catifea. Doamna Fermecåtoarea poateo cugeta mai bine så n-o fårîme çi s-o betejeascå decît pe stri-cata aia de Tåsica. De-o strigå beÆivii, prin crîçme, Îmbolnåvici.

– ProgramaÆi-vå o consultaÆie la doamna Profesoarå...– Sinistrate, mîine la ce orå bågåm raÆia de ulei çi de zahår?...

C-a tras camionul cu desagi de cartofi, de trei zile, în faÆa apro-zarului. Çi stå miliÆienii cu ochii pe el, så nu-l spargå, mai cevadecît pe butelii.

– Foarte frumos. Çi ce dacå?– Påi dacå, distribuindu-le noi çi ulei çi cartofi, cum ar fi çi

normal, în aceeaçi perioadå, explicå responsabilul aprozarului 5,„Legume çi fructe“, un bårbat gras ca un taur, IÆipache. Pestejumåtate din cetåÆenii oraçului nostru nu vor fi îndestul depricepuÆi så combine cele douå ingrediente. Aça încît, cu cel maimare respect, în urmåtoarele, cel mult, çapte såptåmîni, le vor haliseparat, vor cråpa, amårîÆii, de foame!

– Nu çtiu cetåÆenii så prepare cartofi pråjiÆi çi crocanÆi într-otigåiÆå de teflon? Ori måcar într-un tuci?!

– Nu çtim, arzå-ne focul, så ne arzå! Vai de påcatele noastre.Habar n-avem, ÎnålÆimea Ta!... Consumåm prea mult ulei. Sîntemprea proçti.

– Så vå fac atunci niçte minuni? se ridicå, încå nici pejumåtate îndîrjit, Doru-ucenicul, observîndu-se abia acum cå numai era înveçmîntat în pijamaua sa båieÆeascå. Ci, dimpotrivå,apårea înspumat într-un cåmåçoi alb de noapte, prelung çi strå-veziu, recomandabil numai muierilor cu forme atît de nåpraznice,de Æi-ar fi furat, ca pe-un crîmpei de aÆå, minÆile. Doru nu avea


plastic, o carcaså infectå de frigider, un balansoar întrebuinÆînddrept scåunel o anvelopå.

Zburå, mîngîie çi pluti pînå duminicå, 24 aprilie, noapteatîrziu, cînd literele scrisoricii începurå så se stingå tot mai mult,precum vîrfurile de jar ale unor Æigåri påråsite în stradå.

Compunerea, transcriså în vis, a Sinistratului devenind totmai ilizibilå, pînå la ploaia dezlånÆuitå de a doua zi dimineaÆa,ce o transformå într-un cocoloç elipsoidal de hîrtie çi o cårå, fåråprea multe discuÆii, la canal.

Totuçi, în acea orå de duminicå tîrzie, cineva care s-ar fi cano-nit çi çi-ar fi folosit totuçi cu largheÆe silinÆa, ar fi izbutit, poate,så-i descifreze mesajul.

Pe fluturaçul de hîrtie fermecat al Cåpeteniei Stråzii ståtusescris:

„Un diavol, has-Satan în persoanå, çedea la o maså. În dreapta lui era açezat un bårbat gras. Iar în stînga o femeie çtearså. Lemnul mesei n-avea nici o putere faÆå de spectrul Profeso-

rului Mircea Eliade, ce, tot plimbîndu-se prin încåpere, trecea prinlemnul mesei, precum cuÆitul prin pachetul de unt.

Uça se deschise çi apåru o fatå brunetå care purtå çi eliberåpe blatul mesei o tavå cu patru cafele.

– Gabrielo, dacå ai scåpat firimiturå de zahår în ceçcuÆa mea...Bolile çi blestemul la fundul tåu, nespålato!

– CeçcuÆa ta e mai tot timpul plinå de zahår, prinse din zbor,adresîndu-i-se îndatoritor, dar çi plin de bale, bårbatul måtåhålos,femeii çterse. Iar curul tåu, nepotcovit de boli ori blesteme. DeÆi-ar trece cumva prin bibilicå, pentru ca så-l scoÆi la båtaie, arfisura la barajele de acumulare çi ar sparge avioane!...

Doamna cea çtearså, madam Nicolici, strînse buzele, de dataaceasta nu doar pentru a se dovedi persoana respectabilå ce-i fåceaîntotdeauna o imenså plåcere så se dovedeascå. Dar çi pentru anu-çi deconspira zîmbetul mågulit.

Tuçi, scuturîndu-çi ca pe niçte cîrpe plåmînii, de fum de Æiga-retå Snagov.


staÆionå, pentru mai mult timp, pe cerul patriei, vibrînd din miilede frînghii nevåzute, întocmai ca un zeppelin.

Prima reprizå de staÆionare se petrecu la amiazå, la 12 fårå5,(45 de minute, minut cu minut), atunci cînd Bucureçtiului i seauzirå clar scrîçnetele frînelor, iar Biblia råmase desfåcutå, precumjumåtåÆile unui pepene, la paginile 1026, 1027. Unde, la Evanghe-lia dupå Ioan,capitolul 3, versetul 16, însemnat cu vîrful unuicreion negru, oricine ar fi avut ochi de citit, ar fi putut citi: „Fiindcåatît de mult a iubit Dumnezeu lumea, cå a dat pe singurul Lui Fiu,pentru ca oricine crede în El, så nu piarå, ci så aibå viaÆa veçnicå.“

Bun.O a doua perioadå de nemiçcare durå o orå çi se petrecu

înainte de înserare.Soarele fåcu bunå rînduialå la ochi, la creier, la inimå çi

lasplinå. Prin lumina cernutå a apropiatei înseråri, toÆi oamenii apåreau

ca dulci la miçcåri, lunguieÆi la obraz, plini de vorbe çi sînge, cu genefemeieçti, ochii negri, buze cårnoase, dinÆii rari, bårbiile întoarse,gata în tot ceasul la tot felul de pizme, trufii çi båtåi foarte rele.

Prin ogråzile çi pådurile Bucureçtiului såpa moartea în vitelecele mari çi se pråseau dobitoacele sålbatice. Frunziçul, cerealeleçi pometul rodeau, în rostul lor, fårå odihnå.

Erau semne cå, în toamnå, vin va fi puÆin.Nevoi mari çi foamete grea între oameni.Alte semne aråtau cå se furiça, cåtre noi, un an neguros, cu

tulburare grozavå în Æarå, moarte de oameni mulÆi, schimbåri princasele împåråteçti. Slujbaçii vor påråsi pe împåratul lor, schim-bîndu-se, cu veselie, cåtre un alt împårat. Se apropia, nesmintitçi nedezvåluit, ceasul cînd întreaga lume, råsucitå de has-Satan,împotriva adevåratului Dumnezeu, Iehova, va fi pustiitå. Pe peluzeçi prin grådini, gîndåcime çi çoricime o droaie.

Peçte çi raci îndeajuns.Låcustele çi gårgåriÆele Æinute în påstrare.

404DANIELBÅNULESCU413 POSTFAæÅ

a prozei contemporane, sleitå de utilizarea pattern-urilor tradiÆio-nale, în care mistica çi morala istoricå erau tratate, fatalist, cadate imuabile, ce pot fi cel mult contemplate sau parafrazate.Regii noului prooroc Daniel umblå la ADN-ul credinÆelor noastreancestral(oid)e, mioritizant-luceferiste. Dacå ne vine greu, chiarimposibil, så ne recunoaçtem în practicile lor magice, aceasta nudemonstreazå decît cå persistenÆa cutumelor este cumplit denocivå pentru subconçtientul colectiv. Dar cunoaçteÆi cumva ocale mai tentantå de subminare a propriilor noastre habitudinide gîndire decît cea a poeziei? (Evident, våd aici în primul rîndetimologia termenului, ca marcå genericå pentru creaÆia artisticå.)

...Daniel Bånulescu a beneficiat, cu mai bine de zece ani înurmå, de un pre-debut în colecÆia „Cartea cea mai micå“. Ziuaîn care am fost publicatera o primå culegere de poeme çi ea afost urmatå, în 1993, de o carte adevåratå – Te voi iubi pîn’lasfîrçitul patului –ce conÆinea o declaraÆie de intenÆie pe care mulÆiau preferat s-o recepteze ca pe o proiecÆie auto-ironicå a figuriiscriitorului orgolios, dar suficient de inteligent pentru a nu se luafoarte în serios: „Literatura românå are trei çanse – poetul DanielBånulescu, prozatorul Daniel Bånulescu çi dramaturgul DanielBånulescu.“ Din cîte çtiu, în momentul în care eu scriu aceaståpostfaÆå, autorul definitiveazå actul I al unei piese de teatru...

DAN-SILVIU BOERESCU

În al doilea rînd, ora 10 declançå în Bucureçti, la Sala Pala-tului, o plenarå a Partidului Comunist Român. La puzderia deplenare ale Partidului, n-ar fi avut de ce så fie consideratå niciatîtica, eveniment major. Oha, eveniment major! Firesc, cuvîn-tarea lui Nicolae Ceauçescu se întinse învåluitoare çi plicticoasåpe çesul celor çase ore obiçnuite. Cîrmaciul o pronunÆå la fel debîlbîit. O coregrafie, fluturînd din braÆe, cam la aceleaçi pasaje.

Atîta doar cå, spre final, din mijlocul seninului pasaj destinattradiÆional siderurgiei, Brav Conducåtorul îçi zburli pårul de pespinare çi såri direct la gîtul „celor ce continuau så încurajezemanifestårile superstiÆioase, înapoiate, obscurantiste“. Într-o clipå,se dezlånÆui în cel mai plin de pucioaså çi de tråsnete discurs pecare îl fulgerase vreodatå împotriva religiei. Optsprezece activiçtiîn etate se pråbuçirå pe podeaua mochetatå, uçor înclinatå, a SåliiPalatului, prelingîndu-se fiecare sub stinghiile banchetelor rînduluidin faÆå, jucîndu-çi pixurile, medaliile, notiÆele, în convulsiile pre-cipitate çi erotice ale apoplexiei.

În momentul culminant al plenarei, Secretarul General alPartidului ridicå braÆele çi blestemå o datå, de douå ori, de trei ori,de-a dreptul, pe Dumnezeu!! Nu se încurcå çi îi dråcui puÆin çipe cei ce se încredeau în Dumnezeu! Nu-i iertå nici pe toÆi aceiacare nu se dådeau încå de ceasul morÆii så admitå cå viaÆa luasecumva naçtere din materie nevie, la întîmplare, în supa organicåa oceanului, formatå din metan, bioxid de carbon, amoniac çi,desigur, din apå. Çi, în general, îi potcovi în descîntece grele peoricine bombånea ori s-ar fi împotrivit în vreun fel politicii mate-rialist-ateiste a marxismului, victorioaså în patria noastrå.

Spre final, la aceeaçi plenarå, dintr-o singurå frazå, Ceauçescunu pierdu ocazia çi îi destitui pe toÆi secretarii cu propaganda, miciçi mari, ai Bucureçtiului, începînd så-i salte, chiar din acea clipå,în funcÆiile lor, pe alÆii, cu mult mai înfometaÆi çi mai îndîrjiÆi.

Nici nu apucaserå bine pistolarii Partidului så debarasezeSala Palatului de activiçtii decedaÆi, înjugîndu-li-se la furca picioa-relor çi remorcîndu-i apoi de copitele pantofilor stas, cå, prinaceleaçi uçi laterale pe care unii ieçeau, îçi fåcurå apariÆia, såltînd,înmårmurind çi mai adînc asistenÆa çi escaladînd glonÆ treptele ce


Editor: VALENTIN NICOLAURedactor: DANA-ELIZA GHINEA

Tehnoredactare computerizatå: CLARA ARUÇTEI

Apårut 2001, BucureçtiTimbrul literar se varså în contul Uniunii Scriitorilor

nr. 45.10.10.32, BCR sector 1, Bucureçti

tarului General çi cåreia nici o regulå nu i-ar fi putut interzice såse numeascå Spiridon.

– Acum o så-l råpeascå pe Emil Bobu, anunÆå neutru NicolaeCeauçescu. Pe principiul greçit cå, dacå teoria revoluÆionarå îçitrage rådåcina din practicå, çi bagajele vor reuçi så extragå indiciidespre Adîncul apocaliptic, din adîncul prostiei legendare a cole-gului nostru din Biroul Politic.

Çi, aievea, nici acum nu încheie bine de gråit, cå tuspatru baga-jeleerau lîngå scaunul, deja råsturnat, al Secretarului organizator,Emil Bobu. Dulcele Doru, pentru a-l comprima, cåÆårîndu-i-se pepiept. Gabi cel Norocos çi Relu Înmiresmatul, luptînd, îl obligauså-çi menÆinå braÆele în prelungirea trupului. Pe cînd, cu råsuflarehîrjîitå de dragon misterios, Fiorosul Marcel îçi desfåcuse, generosprecum o umbrelå, maxilarele, nesolidarizate de nici un cartilaj.Aspirînd în måruntaie trunchiul cilindric al scundului propagan-dist, din care, o secundå înainte de ultima îmbucåturå, råmåseseafarå doar frizura albitå, bogatå, tunså scurt, plus limba ascuÆitåa cravatei, care i se ridicase çi îi spînzura peste creçtet.

În sfîrçit, în cel de-al treilea çi ultimul rînd, exemplarul Bibliei,sprijinit de pervazul etajului doi al blocului Romarta, exemplarîn care toate duhurile spurcate ale Cåii Victoriei se buluceau çi îçivîrau ghearele (deschizîndu-l, spintecîndu-l, întrebuinÆîndu-l cape un soi de tripou, în care toate cåutau så-çi afle viitorul), zbîrnîiçi se zvîrcoli ziua întreagå.

Una dupå alta, fiecare filå pocnea, sub opintirile vînturilor,precum o pînzå de catarg, purtînd oraçul Bucureçti ca pe-o corabieprintre vertebrele norilor. Mutîndu-l mai întîi cåtre gurile Dunårii.Plimbîndu-l apoi de-a lungul rîurilor, molcome çi nepoluate aleMoldovei. Dîndu-i, bineînÆeles, brînci sau råsucindu-l pe deasupraMunÆilor Fågåraç, munÆi ce nu se intimidau çi nici nu scåparåocazia ca, prin vîrfurile lor cele mai trufaçe, ba chiar så-l çi înÆepe,såpînd muçuroaie ca de cîrtiÆå prin pivniÆele ori beciurile vechiuluitîrg dîmboviÆean.

În doar douå rînduri, demonii aceia, capturaÆi de cefe çi azvîr-liÆi, furå opriÆi din ciufulirea paginilor CårÆii, iar Bucureçtiul


duceau cåtre soclul Prezidiului Plenarei, çi cele patru binecunos-cute personaje: Gabi cel Norocos, Dulcele Doru, Fiorosul Marcelçi Relu Înmiresmatul.

Adulmecarå aici, îçi vîrîrå boticurile umede çi mucilaginoaseîn genÆile ministeriale, burduçite cu rapoarte, se båturå, precumcu niçte bulgåri de omåt, cu pixurile çi blocurile de hîrtie, cu ajuto-rul cårora, sîrguincioçi, demnitarii îçi transcriseserå indicaÆiilepreÆioase sacadate de Conducåtorul Statului çi, tot råzboindu-se,se trezirå adåpostindu-se, pentru cîteva momente, fiecare, sub patrupupitre corespunzåtoare, din cazematele cårora niciunul nu gåseaîncå prielnic så Æîçneascå çi så gåureascå decisiv înveliçul din pieleal cutårui camarad, cu una dintre suliÆele scuipåtoarelor sau alescrumierelor, demontate de pe hol.

– N-au så se scurgå cinci minute çi or så påråseascå, de bunåvoie, incinta! rosti, calm, dintre antenele microfoanelor, NicolaeCeauçescu.

În efectul de liniçte perfectå pogorîtå asupra Sålii Palatului,fluturarea unei batiste, scåpatå de o activistå din sectorul G, pepardosealå, echivalå cu lovirea de cåtre o måciucå, în centru, aunui gong teatral.

– Nu-s decît patru bagaje dråguÆe, paraçutate la Otopeni decåtre o persoanå deasupra oricåror bånuieli cå n-ar putea fimarxist. Dar care, de-o såptåmînå, sparg tot çi råscolesc, dintr-uncapåt în altul, întreg Bucureçtiul.

Într-adevår, capul çi braÆul drept al Norocosului ieçirå fulge-råtor la ivealå, catapultînd, în posibila direcÆie de camuflaj aDulcelui Doru, o cålimarå masivå, ce se sparse, ca o pocnitoare,de structura metalicå îmbråcatå în pluç roçu a scenei, împestriÆîndcu pete albåstrui mai mult de jumåtate dintre membrii supleanÆiai Comitetului Politic Executiv.

– Unii dintre ei au çi idei simpatice, rosti cu voce înçelåtoareConducåtorul Partidului çi al Statului, de data aceasta dînd sen-zaÆia cå nu s-ar mai adresa activiçtilor, ci unei persoane cu totulinvizibile, ce, foarte bine, ar fi putut executa tumbe în jurul Secre-


Sosirea la Bucureçti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13Casa de Culturå . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25Genel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68Strada Perone . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110Ziua întîi : „Så nu-Æi faci chip cioplit !“ . . . . . . . . . . . . . . . . 140Ziua a doua: „Så nu ucizi !“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153Ziua a treia : „Så nu minÆi !“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195Ziua a patra : „Så nu pofteçti la nici un lucru care este

al aproapelui tåu!“. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 202Ziua a cincea: „Så nu furi !“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 274Ziua a çasea: „Så nu (prea)curveçti !“ . . . . . . . . . . . . . . . . . 313Ziua a çaptea: „Så nu foloseçti, în chip nedemn, numele

lui Dumnezeu: YHWH (Yahveh sau Iehova)!“ . . . . . . . . 340În loc de epilog: un fragment al poemului care a înlesnit

o parte din întîmplårile cårÆii prezente çi care va înlesnio parte din întîmplårile viitoarei cårÆi. . . . . . . . . . . . . . . . 406

Cele cîteva çanse ale literaturii române(postfaÆå de Dan-Silviu Boerescu) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 411

CUPRINS

408DANIELBÅNULESCU

Observînd cu surprindere cum rugåciunea meaÎçi permite familiaritåÆi discutabile cu îngeriiPenetrînd pînå în cel de-al nouåsprezecelea cer Acolo unde moartea îçi pierde din puteriÇi-çi uneçte çi ea glasul cu glasul rugåciunilor mele

Penetrînd mai departePrintre ostroavele drept credincioçilor Printre munÆii de pilaf ai celor blînzi çi dezgustaÆi de pilafPrintre inimile fierbinÆi ale covoraçelor de çters pe picioarePrintre care vieÆuiesc, cu care må înveselesc çi de sub care cînt

Råmînînd atîrnat de rugåciunile meleTrågîndu-mi în interiorul rugåciunilor mele çi mîinile çi

picioarele

Plin de-o bucurie sålbatecåRugîndu-må neîncetatCa Dumnezeul meu så må treacå între numårul acelora Care danseazå numai cu Numele Dumnezeului lor în minteÇi pentru care Dumnezeu iartå o cetate

Sfîrçitul volumului II

Bucureçti, august 1994–octombrie 1997

O orå înaintea înserårii, Biblia de pe pervazul etajului doial blocului Romarta fu despicatå iaråçi în douå, pe ceruri, fileleei încetarå så fiarbå, snopurile foilor ei råmaserå smirnå, iar lalocul unde era deschiså, anume la Eclesiastul, capitolul 12, para-graful 13, era încå rågaz pentru a se putea citi:

„Så ascultåm dar încheierea tuturor învåÆåturilor: Teme-tede Dumnezeu çi påzeçte poruncile Lui. Aceasta este datoriaoricårui om.“


Unul în care, parcå pentru a må împåca, se preia subiectul dela Bulgakov (fapt mårturisit çi undeva în text), înså maniera delucru este (deçi autorul nu a avut acces nici la Gravity’s Rainbow,nici la V) destul de apropiatå de cea a lui Pynchon. Må refer aicila folosirea entropiei ca principiu de organizare çi, simultan, dedeconstrucÆie narativå. De asemenea, la asumarea aproape autiståa intertextualitåÆii, la vîrtejul livresc în care eçti împins, pînådincolo de pierderea identitåÆii, pe måsurå ce avansezi în poveste.Care poveste? O cålåtorie a Diavolului în Bucureçtiul pe jumå-tate ceauçist-pe jumåtate mitic, în luna aprilie 1988. Has-Satannu face nimic altceva decît så-çi inventarieze fidelii, så le îndosa-rieze basmele fantastice într-o enciclopedie zåpåcitoare, alcåtuitå –poate – pentru a exorciza senzual (?) Råul. Este, oare, Ho diábolosmasochist? Ce-l mîna pre el în luptå, dacå – aça cum mi se paremie – cu cît se ia tot mai în serios ca producåtor de convenÆieficÆionalå, cu atît îçi submineazå mai abitir menirea sa de coru-påtor? De fapt, Diavolul nu prea mai are ce så corupå în aceastålume ticåloçitå çi de gena balcanicå moçtenitå (çi extraordinarredatå plastic în carte), çi de totalitarismul slav cåpåtat. Remar-cabilå este, în acest context (nu o datå evocat, în diferite feluri,de marile cårÆi ale literaturii române, de la Mateiu Caragialeîncoace), capacitatea lui Daniel Bånulescu de a transpune,aproape deloc tezist, tarele românismului în prozå, ca mitologie.Refåcînd fictiv (dar utilizînd çi unele repere documentare prove-nite din literatura foarte apropiatå: cenaclurile „Universitas“ çi„De Luni“), istoria secretå a Bucureçtiului aflat sub dictaturå,romancierul-poet renunÆå adesea la coincidenÆele sincronieipentru a coborî dureros într-o diacronie psihologizantå çi nufoarte flatantå pentru sentimentele naÆional(ist)e. Lumea atempo-ralå a românismului larvar este, cu toate acestea, seducåtoare,chiar fascinantå. Perversiunea lui Daniel Bånulescu este, în fapt,çi o inversiune, pentru cå subtextele sale nu sînt pamflete de tipPatapievici, ci – mai degrabå – poeme ale unei mari singuråtåÆicolective, starea de românitate.

Evenimentul apariÆiei noului roman al lui Daniel BånulescuÆine de posibilitåÆile aproape nemåsurate de inovare çi renovare

412 DAN-SILVIU BOERESCU

Pe strada mea locuieçte moarteaDînd cu piciorul tuturor celor ce locuiesc pe strada mea

În patul meu locuieçte moarteaÎn çosetele mele se bålåceçte moarteaPrin iarba sexului iubitei mele moartea sare ca un roi de

låcusteDacå deschid gura pe buzele mele iese moarteaDar dacå n-o deschid

Moartea continuå så alerge înlåuntrul meu Ca pe un fericit zid al morÆii

Moartea îmi çopteçte cuvintele Çi tot moartea îmi prescrie marile ei tratamente de sånåtate

De moarte mi-e fricå çi totuçi cåtre moarte zilnic alergCu çliÆul desfåcut de colÆiçori aÆîÆåtori de cucoanåCu picioarele ridicate în ritm unul dupå altulÇi dansînd

Acum moartea mea s-a ridicat deja cåtre mineMi-a pus labele ei din faÆå pe umeriMå adulmecå uçor dar nici eu nu încetez så må rogÇi aproape oricare lucru påmîntesc çi real E o påpuçå cu ochii scoçi çi gîtul tåiatTolånitå între labele ironice ale morÆii

De la etajul întîi al blocului în care må rogRugåciunea mea iese pe fereastråTaie ancora cu care blocul meu era legat de påmîntÇi blocul începe så se înalÆe în våzduh urmat de sufletul meu

Låsînd în depårtareZilele în care viaÆa mea cåra gunoi cu spinarea


Autorul mulÆumeçte urmåtoarelor persoane çi instituÆii, care,în anumite perioade, în viaÆa de zi cu zi, çi-au revårsat generozi-tatea sau cåldura sufleteascå asupra celui ce schiÆeazå acesterînduri çi fårå de a cåror intervenÆie ducerea la bun sfîrçit a acestuiroman ar fi fost mai anevoioaså:

Doamnei Magdalena Bedrosian, doamnei ConstanÆa Buzea,doamnei Nora Iuga, doamnei Dora Stånescu,

Domnului George BålåiÆå, domnului Dan-Silviu Boerescu,domnului Alexandru Condeescu, domnului Gerhardt Csejka,domnului Çtefan Damian, domnului Horia Gârbea, domnuluiFlorin Iaru, domnului Gheorghe Iova, domnului Nicolae Mano-lescu, domnului Mircea Martin, domnului Paul Nancå, domnuluiMircea Nedelciu, domnului Z. Ornea, domnului Mihai Oroveanu,domnului Dan Petrescu, domnului Nicolae Prelipceanu, domnuluiIoan Es. Pop, domnului Adrian Serafim, domnului LaurenÆiu Ulici,

Editurii „Cartea Româneascå“, Editurii „Nemira“,FundaÆiei Soros pentru o Societate Deschiså – Filiala Cluj

(închip special, pentru acordarea, în anul 1995, a unei burse încadrul programului de „CreaÆie çi traducere literarå“).

Fac parte din cei 20-30 de inçi care conduc lumeaTimizi neçtiuÆi disperaÆiDe la posturile lor de comandå cu birourile råsturnate De pe fundul genÆii DiavoluluiAmestecaÆi printre rolele lui de scoci, nori, schelålåiturile lui

atmosferice çi chitanÆeæinînd în echilibru fragil limba lumiiRugîndu-se neîncetat Ca Dumnezeu så îi treacå între numårul acelora Pentru care Dumnezeu iartå o cetate

Mi-am tras în rugåciunea mea çi mîinile çi picioarele

Am ieçit din lume ca çi cum m-aç fi smuls dintr-un viol În care eu îmi revårsam bårbåÆia Çi tot eu Æineam fataÎn care doar trecînd în acea clipå pe stradåDeveneam pentru a treia oarå neîntrerupt vinovat

Mi-am sprijinit fruntea De geamul råcoros al rugåciunilor meleMi-am amintit cå:„Oricine va invoca numele lui DumnezeuVa fi mîntuit“Am invocat numele lui Iehova çi-am açteptat

Capitolul 12

ÎN LOC DE EPILOG: UN FRAGMENT ALPOEMULUI CARE A ÎNLESNIT O PARTE DIN

ÎNTÎMPLÅRILE CÅRæII PREZENTE ÇI CARE VAÎNLESNI O PARTE DIN ÎNTÎMPLÅRILE

VIITOAREI CÅRæIAni de zile, începînd din studenÆie, am fost obsedat de

Curcubeul gravitaÆiei, romanul lui Thomas Pynchon. Mi se påreacå un asemenea text reprezintå un examen de maturitate pentruoricine încearcå så se revendice, fie chiar çi polemic, de lapost-modernism. M-am gîndit mult timp cum ar fi dacå s-ar scrieçi la noi o astfel de carte. Eram, desigur, forÆat, iar modelul, lesnerecognoscibil, devine la un moment dat tiranic.

Cu Maestrul çi Margareta, versiunea scenicå – de la TeatrulMic – a romanului lui Mihail Bulgakov, lucrurile au fost maisimple. Dintru bun început, deçi eram abia ieçit din adolescenÆå,am avut cîteva obiecÆii (relativ minore, de pildå jenanta scenåtopless pe care trebuia s-o joace Valeria Seciu). Deçi fascinat, numi-am pus problema rescrierii temei în decor autohton.

Întîmplarea face ca lucrurile så fi ieçit exact pe dos – avem,cu Cei çapte regi ai oraçului Bucureçti, o replicå la Bulgakov çiea îi aparÆine, culmea, unuia dintre scriitorii mei favoriÆi, DanielBånulescu, cåruia i-am negat mult timp calitåÆile de romancier,considerîndu-l unul dintre cei mai importanÆi poeÆi de azi, fonda-tor al senzaÆionalei triade nouåzeciste, alåturi de Cristian Popescuçi Ioan Es. Pop. Din cauza primului såu roman – Te pup în fund,Conducåtor iubit! – era så stric una dintre cele mai vechi (çi puÆi-nele mele) prietenii. Simplul fapt cå mi-am intitulat cronica „DanielBånulescu, poet“ l-a fåcut pe autor så nu-mi mai vorbeascå vreoçase luni. Aç risca çi acum, afirmînd cå cel mai reuçit pasaj alromanului este poemul din final (de fapt, çi prolog al volumuluide poezie Balada lui Daniel Bånulescu, culeaså çi prelucratå deel însuçi). Aç fi înså nedrept, fiindcå acesta chiar este un roman.

POSTFAæÅ

CELE CÎTEVA ÇANSEALE LITERATURII ROMÂNE

Daniel Banulescu - Cei Sapte Regi Bucuresti416

Documents

Transcript of Daniel Banulescu - Cei Sapte Regi Bucuresti416