D7.1.33 Descrierea geohazardelor pentru Cluj - · PDF fileFig. 3 Atlasul urban (EEA, 2010)...

EUROPEAN COMMISSION

Research Executive Agency

Seventh Framework Programme

Cooperation: Space Call 3

FP7-SPACE-2010-1

Grant Agreement: 262371

Enabling Access to Geological Information in Support of GMES

D7.1.33 Descrierea geohazardelor pentru

Cluj - Napoca [Version 1.0]

[January 2013]

Dissemination Level: Public

Author: Anca Vîjdea, Ioan Cociuba, IGR Date: January 2013

Checked by (WP Leader): Luke Bateson, BGS Date: 12/3/2013

Date of Issue: 12/3/2013

PanGeo D7.1.33: Descrierea geohazardelor pentru Cluj-Napoca

Nivelul de diseminare: Public Pagina 2 din 126

CHANGE RECORD

Version X.X of [Date] to Version X.X of [Date]

Section Page Detail of change



REZUMAT

Raportul de descriere a geohazardelor pentru municipiul Cluj-Napoca a fost întocmit de către Institutul

Geologic al României (IGR) și însoțește harta de geostabilitate a terenului realizată de IGR conform

metodologiei stabilite în cadrul proiectului.

Arealul de studiu a cuprins intersecția dintre zona urbană largă Cluj-Napoca, definită in Atasul Urban (EEA,

2010) și zona acoperită de imaginile satelitare (serii de timp) ENVISAT ASAR (2002 – 2009) și ERS 1/2 SAR

(1992 – 2000). Imaginile satelitare au fost furnizate de către Agenția Europeană Spatială și prelucrate de

către partenerul din proiect compania Gamma Remote Sensing AG (Elveția) conform unui algoritm

standardizat în cadrul proiectului pentru toți furnizorii de imagini satelitare radar. În urma prelucrării s-au

obținut puncte PSI (Persistent Scaterrer Interferometry) de la obiectele care reflectă semnalul radar. Pentru

aceste puncte s-a determinat viteza de deplasare (mm/an) în raport cu un reflectator considerat stabil

(referința) pentru toate seriile de imagini înregistrate de satelit în zonă (serii de timp).

Datele PSI au fost interpretate în corelație cu date privind acoperirea biofizică a terenului (categoriile Land

Cover din Atlasul Urban), topografia (seturi de hărți disponibile), geologia (hărțile Institutului Geologic al

României), observațiile geologice de teren realizate cu ocazia campaniei efectuate în 2012 în acest scop și

date din literatură (rapoarte, publicații).

În aria investigată au fost identificate 23 de poligoane de geo-instabilitate, a căror suprafață însumată

reprezintă 5,258 kmp. Din cadrul categoriilor de geohazarde stabilite în cadrul proiectului PanGeo, cele

identificate în aria de studiu a municipiului Cluj-Napoca pot fi încadarate la: instabilități naturale ale

terenului (alunecări de teren), mișcări naturale ale terenului (datorită prezenței în cadrul formațiunilor

geologice a argilelor contractile) și instabilități antropogenice (cauzate de terenuri artificiale - vechi halde

sau foste cariere actualmente umplute cu materiale provenite de la construcții și care constituie terenul de

fundație pentru unele zone).



CUPRINS

Change Record

Rezumat

1 AUTORI ȘI DATE DE CONTACT.................................................................................................................... 5

2 INTRODUCERE ............................................................................................................................................ 5

3 PGGH_CLUJ-NAPOCA_001 ....................................................................................................................... 22

4 PGGH_CLUJ-NAPOCA_002 ....................................................................................................................... 27

5 PGGH_CLUJ-NAPOCA_003 ....................................................................................................................... 33

6 PGGH_CLUJ-NAPOCA_004 ....................................................................................................................... 37

7 PGGH_CLUJ-NAPOCA_005 ....................................................................................................................... 42

8 PGGH_CLUJ-NAPOCA_006 ....................................................................................................................... 47

9 PGGH_CLUJ-NAPOCA_007 ....................................................................................................................... 51

10 PGGH_CLUJ-NAPOCA_008 ....................................................................................................................... 55

11 PGGH_CLUJ-NAPOCA_009 ....................................................................................................................... 59

12 PGGH_CLUJ-NAPOCA_010 ....................................................................................................................... 64

13 PGGH_CLUJ-NAPOCA_011 ....................................................................................................................... 68

14 PGGH_CLUJ-NAPOCA_012 ....................................................................................................................... 72

15 PGGH_CLUJ-NAPOCA_013 ....................................................................................................................... 76

16 PGGH_CLUJ-NAPOCA_014 ....................................................................................................................... 80

17 PGGH_CLUJ-NAPOCA_015 ....................................................................................................................... 83

18 PGGH_CLUJ-NAPOCA_016 ....................................................................................................................... 87

19 PGGH_CLUJ-NAPOCA_017 ....................................................................................................................... 90

20 PGGH_CLUJ-NAPOCA_018 ....................................................................................................................... 94

21 PGGH_CLUJ-NAPOCA_019 ....................................................................................................................... 98

22 PGGH_CLUJ-NAPOCA_020 ..................................................................................................................... 103

23 PGGH_CLUJ-NAPOCA_021 ..................................................................................................................... 107

24 PGGH_CLUJ-NAPOCA_022 ..................................................................................................................... 111

25 PGGH_CLUJ-NAPOCA_023 ..................................................................................................................... 114

26 BiBLIOGRAFIE ......................................................................................................................................... 118

27 GLOSAR PANGEO ................................................................................................................................... 120



1 AUTORI ȘI DATE DE CONTACT

Acest raport de descriere a geohazardelor a fost realizat de către Institutul Geologic al României (IGR) drept

document suport al hărții Pangeo de stabilitate a terenului (GSL – Ground Stability Layer) pentru orașul

Cluj-Napoca din România.

Numele și detaliile de contact ale autorilor:

Anca-Marina Vîjdea, IGR, [email protected]

Ioan Cociuba, IGR, [email protected]

2 INTRODUCERE

Aria acoperita de harta de geostabilitate a terenului interpretată în cadrul proiectului Pangeo de către IGR

corespunde zonei urbane largi (Larger Urban Zone – LUZ) din Atlasul Urban (EEA, 2010 – Agenția Europeană

de Mediu, DG – Enterprise and Industry, Comisia Europeană) pentru orașul Cluj-Napoca, cel de al doilea din

punctul de vedere al numărului de locuitori din România (fig. 1).

Fig. 1 Localizarea arealului de studiu: zona urbană largă a municipiului Cluj-Napoca (LUZ-Larger Urban

Zone; EEA, 2010)

2.1 LOCALIZARE GENERALĂ

Municipiul Cluj-Napoca este situat în partea centrală și de NV a țării (fig. 1) și are o populație de peste

300.000 locuitori (Anuarul Statistic al României, 2008). Zona urbană largă a municipului Cluj-Napoca are o

suprafața în jur de 590 km2 și include, de la sud spre nord în sens anti-orar, comunele Feleacu, Vâlcele,

Sărădiș, Gheorghieni, Pata, Bodrog, Dezmir, Sânnicoară, Apahida, Corpadea, Câmpenești, Baciu, Popesti,

mailto:[email protected]

mailto:[email protected]



Chinteni, Pădureni, Feiurdeni, Macicașu, Satu Lung, Deușu, Corușu, Săliștea Nouă, Săliștea Veche, Mera,

Rădaia, Suceagu, Florești, Luna de Sus, Tăuți și Casele Micești (fig. 2).

Fig. 2 Zona urbană largă (LUZ)Cluj-Napoca, cuprinzând municipiul și localitățile învecinate.

Topografie: OpenStreetMap



Din punctul de vedere al acoperirii biofizice a terenului (clase Land Cover în Atlasul Urban GMES / EEA,

2010), în zona urbană largă a municipiului Cluj-Napoca, pe lângă structurile urbane continue cu SL>80%

(Sealing Layer – Start de „sigilare” a terenului), care acoperă în jur de 18 kmp și de structurile urbane

discontinue, ce totalizeaza aproximativ 20 kmp, există și un extins areal agricol, cu peste 415 kmp, precum

și zone de păduri, cu peste 103 kmp. Zonele industiale și de rețele de transport ocupă în jur de 27 kmp,

arealele de exploatare a materiilor prime minerale împreună cu șantierele de construcții și zonele virane

totalizează peste 1,6 kmp, parcurile și spații verzi 2,2 kmp, iar râurile și lacurile restul de 2,6 kmp.

Fig. 3 Atlasul urban (EEA, 2010) în zona urbană largă Cluj-Napoca



2.1 Geologia zonei

Geologia zonei de studiu PanGeo pentru zona urbană largă Cluj-Napoca este redată prin hărțile geologice

1:200.000 realizate de IGR (fig. 4). Litologia formațiunilor este descrisă în tabelul nr. 1.

Fig. 4 Geologia (foi la scara 1:200.000 – IGR) în zona urbană largă Cluj-Napoca

Pentru proiectul PanGeo IGR a întreprins studii geologice de teren, care s-au materializat prin elaborarea

hărții geologice la scara 1:50.000 (foaia Cluj-Napoca), ce a servit la interpretarea cauzelor instabilităților

observate. În cuprinsul vetrei orașului și a comunelor suburbane ale Clujului succesiunea depozitelor

cuprinde exclusiv formațiuni ale Cenozoicului. De la cele mai vechi la cele mai noi, pe hărțile IGR la scara

1:50.000, succesiunea este următoarea (tabelul nr. 2):

1. Formațiunea de Mortănușa (Bombița et Moisescu, 1968) cuprinde depozite marin-normale, situate între

topul Formațiunii de Căpuș și baza Calcarului de Viștea și apare la zi doar pe valea Someșului Mic, mai ales

în versantul drept, la sud de localitatea Florești, imediat sub Calcarul de Viștea. Fiind o formațiune

marnoasă și calcaroasă (de vârstă priabonian-inferioară), ea este în general favorabilă ca terenuri de

fundație, și nu creaza probleme nici în terenurile în pantă. Poate functiona însă, prin intercalațiile

calcaroase, ca rocă gazdă pentru acumulări acvifere de suprafață sau adâncime care dau izvoare. Ea a fost

împarțită în următorii membrii:

1.a Membrul de Inucu (Meszaros et Moisescu, 1991), format din marne cu intercalatii bioclastice cu

moluște de 15 m grosime, cu un nivel reper cu Crassostrea bersonensis la partea superioară;

Simbol Vârsta

qh Holocen

qp3/3 Pleistocen -sup. terminal

qp2/3 Pleistocen sup. median

qp1/3 Pleistocen sup. bazal

qp2/2 Pleistocen mediu

qp Pleistocen inferior

sigma_a Magmatite Neogene

vh+bs1 Miocen-Volhinian-Besarabian

bg Miocen-Buglovian

to Tortonian

he Miocen-Helvetian

bd Miocen-Badenian

ch-aq Oligocen-chattian-aquitanian

rp Oligoocen-Rupelian

If Oligocen-latorfian

pr Eocen-Priabonian

lt Eocen-Lutetian

Pg1+y Paleogen-Ypresian

Pg1-ϑ Magmatite Paleogene

alfa_Pg1 Magmatite Paleogene

ma Cretacic sup.-Maastrichtian



1.c Membrul Calcarului de Văleni de aproximativ 8 metri grosime, cuprinde calcare cu foraminifere mici sau

mari (numuliți și alveoline);

1.c Membrul de Ciuleni (Rusu, 1995), (E3-pr1.ci) este ultimul membru al Formațiunii de Mortănușa, fiind

format din marne cenușii grezoase cu ostreide, alternând cu gresii și calcare bioclastice cu ostreide.

Grosimea ajunge uneori la 45 m.

Tabelul 1 Litologia formațiunilor geologice din cuprinsul zonei urbane largi Cluj-Napoca (hărți scara

1:200.000 - IGR)

Simbol Vârstă Litologie

qh Holocen Nisipuri, mâluri, pietrisuri

qp3/3 Pleistocen - sup. terminal Nisipuri, pietrisuri

qp2/3 Pleistocen sup. median Nisipuri, pietrisuri

qp1/3 Pleistocen sup. bazal Nisipuri, pietrisuri

qp2/2 Pleistocen mediu Nisipuri, pietrisuri

qp Pleistocen inferior Pietrisuri, bolovanisuri

sigma_a Magmatite Neogene Dacite

vh+bs1 Miocen-Volhinian-Besarabian Nisipuri, pietrisuri, argile (Formațiunea de Feleac)

bg Miocen-Buglovian Marne, tufuri (Formațiunile de Pietroasa și Iris)

to Tortonian Argile marnoase, gresii, tufuri, sare, gipsuri (Formațiunile: Dej, Cheia, Ocna Dejului)

he Miocen-Helvetian Conglomerate, gresii, argile marnoase (Formațiunea de Hida)

bd Miocen-Badenian Gresii, argile, marne (Formațiunile de Coruș si Chechiș)

ch-aq Oligocen-chattian-aquitanian Conglomerate, argile, gresii (Gresia de Gruia, Formațiunile de Buzaș și Vima)

rp Oligoocen-Rupelian Argile, nisipuri, gresii, marnocalcare (Formatiunile de Moigrad si Dâncu)

If Oligocen-latorfian Marne, gresii, calcare (Formatiunea de Mera, Calcarul de Hoia)

pr Eocen-Priabonian Calcare, marne, gipsuri, gresii, argile (Calcarul de Viștea, Formațiunile: Jebuc, V. Nadașului, Brebi)

lt Eocen-Lutetian Gipsuri, marne, argile, calcare (Formațiunile de Foidaș, Capuș si Mortănușa)

Pg1+y Paleogen-Ypresian Argile roșii continentale sau lacustre (Formațiunea de Jibou)

Pg1-ϑ Magmatite Paleogene Dacite

alfa_Pg1 Magmatite Paleogene Andezite

ma Cretacic sup.-Maastrichtian Gresii și marne – fliș

2. Calcarul de Viştea (Răileanu et Saulea, 1956), (E3-pr.vi) numit de Koch (1894) ”calcarul grosier inferior”

constă din aproximativ 8 metri de calcarenite bioclastice cu intercalații dolomitice sau siliciclastice. Conține

alge coralinacee, moluște, echinide, foraminifere mari (Numulites fabianii, Alveolina elongata) care

argumentează o vârsta priaboniană. Este favorabil ca teren de fundare, dar poate crea probleme

hidrogeologice, fiind rocă magazin pentru acumulări importante de ape subterane (ele pot fi însă și

valorificate).

3. Formațiunea de Valea Nadaşului (Popescu, 1978), (E3-pr3.vn) numita de Koch (1894) “seria argilelor

vărgate superioare”, are partea inferioară de 20 metri dominată de nisipuri, iar partea superioară de 70

metri dominantă de argile roșii, reflectând un mediu de câmpie fluviatilă costală. Conține gastropode

terestre, resturi de plante și mamifere. Ea a fost întâlnită pe arii extinse în zona localității Tăuți, pe Valea

Garbăului și la nord de Florești în versantul stâng al Someșului Mic.

Datorită părții inferioare nisipoase poate funcționa ca rocă de acumulare a apelor subterane, legată

hidrogeologic de calcarul de Viștea, anterior amintit. Partea superioară, predominant argiloasă, poate fi



considerată impermeabilă. Ca teren de fundare este capricios, bun doar pe terenuri orizontale și fără

variații de umiditate. Terenurile în pantă cu variații mari de umiditate dau alunecări de teren.

Următoarele patru formațiuni au fost unite în Grupul de Turea ce reflectă un mediu de sedimentare marin,

corespunzând la ceea ce a fost denumit de autorii mai vechi “seria marină superioară”. Ele sunt răspândite

pe arii relativ mari în zona localității Baciu, dealul Hoia, Sfântu-Ioan, cartierul Mănăștur.

Tabelul 2 Caractere geotehnice ale formațiunilor geologice pe hărțile scara 1:50.000 - IGR

Index Vârstă Litologie Formațiune Observații

Q Quaternar Pietrișuri Depozite de terasă Acumulează apă

M3-Sm3.fe

Miocen sup.-Sarmatian sup. Nisipuri, pietrișuri cu concrețiuni

Formațiunea de Feleacu Acumulează apă

M3-Sm2.pi

Miocen sup.-Sarmatian mediu

Marne, gresii, argile, tufuri Formațiunea de Pietroasa și Iris Poate conține argile contractile

M2-bd2.ch Miocen mediu-Badenian sup. Marne, argile și gipsuri Formațiunea de Cheia

M2-bd1.cg Miocen mediu-Badenian inf. Conglomerate Formațiunea de Dej, M. Ciceu-Giurgești

M2-bd1.dj Miocen mediu-Badenian inf. Tufuri și marne Formațiunea de Dej

M1-Egb.ch Miocen inf.-Eggenburgian Argile nisipoase verzui Formațiunea de Chechiș Conține argile contractile

M1-Egb.co Miocen inf.-Eggenburgian Nisipuri și pietrișuri Formațiunea de Coruș Acumulează apă

Ol-Rp3.ce Oligocen-Rupelian sup.(Kiscelian)

Nisipuri și gresii Gresia de Cetate

Ol-Rp3.dn Oligocen-Rupelian sup.(Kiscelian)

Argile verzui sau cărbunoase Formațiunea de Dâncu Conține argile contractile

Ol-Rp.mo Oligocen-Rupelian Argile roșii vărgate, pietrișuri Formațiunea de Moigrad Conține argile contractile

Ol-Rp1.me Oligocen-Rupelian inferior Nisipuri și gresii Formațiunea de Mera

E3-pr3.br Eocen sup.-Priabonian sup. Marne Formațiunea de Brebi

E3-pr3.cj Eocen sup.-Priabonian sup. Calcare Calcarul de Cluj Acumulează apă

E3-pr3.je Eocen sup.-Priabonian sup. Marne, calcare, gipsuri Formațiunea de Jebuc

E3-pr3.vn Eocen sup.-Priabonian Nisipuri, argile vărgate roșii Formațiunea de Valea Nadașului

E3-pr.vi Eocen sup.-Priabonian Calcare Calcarul de Viștea Acumulează apă

E3-pr1.ci Eocen sup.-Priabonian Marne și calcare Form. de Mortănușa, M. de Ciuleni

4. Formațiunea de Jebuc (Bombiță, 1984) (E3-pr3.je) este primul termen al Grupului de Turea. Ea cuprinde

pe lângă gipsuri, argile cu characee, ostracode și gastropode, intercalații de cărbuni și calcare cu Anomia.

Vârsta este Priabonian superior. În vatra orașului și în împrejurimi acestă formațiune este subțire și nu

prezintă lentile de gipsuri, care să afecteze negativ proprietățile de fundare.

5. Calcarul de Cluj (Hofmann, 1879), (E3-pr3.cj) cunoscut sub denumirea “calcar grosier superior” este un

calcar format în condiții de platformă carbonatică, din schelete de organisme marine (bivalve, gastropode,

echinide, foraminifere, ostracode și alge coralinacee) și granule terigene (dominante la partea superioară).

Au fost identifcate mai multe bio-orizonturi, unul cu Crassostreia transilvanica la 3-4 metri deasupra bazei,

altul cu Vulsella, Campanille și echinide, și un ultim cu Numulites fabiani la partea superioară, sub limita

marnelor de Brebi.Toate documentează o vârstă priabonian-superioară.

Deși calcarele sunt considerate roci solubile, ele sunt bune ca terenuri de fundare, mai ales dacă apele

subterane nu sunt acide și au grad mare de saturare. Cuprinse între două formațiuni impermeabile și

având grosimi de 20-30 metri, sunt însă roci magazin pentru acumulări mari de ape subterane, izvoarele

generate putând fi valorificate (cum este cazul la Radaia). Aceste izvoare întrețin însă umiditatea pantelor

și creeaza condiții favorabile alunecărilor de teren.

6. Formațiunea de Brebi (Hofmann, 1879) (E3-pr3.br) este reprezentată de depozite marnoase cu numuliți

(preponderenți în orizontul inferior) și briozoare (preponderente în orizontul superior), formate în condiții



de pantă externă cu aport terigen. Bio-orizontul cu Pycnodonte gigantica, aflat în treimea superioară, este

considerat ca limita între Priabonian (ultimul termen al Eocenului) și Rupelian (primul termen al

Oligocenului). Trecerea spre faciesuri ale formațiunii superioare se face treptat.

Este un bun teren de fundare inclusiv dacă este situat pe pantă și doar depozitele secundare acumulate pot

crea condiții pentru mici alunecări.

7. Formațiunea de Mera (Koch, 1880) (Ol-Rp1.me) constă dintr-o succesiune de gresii, nisipuri, argile și

calcare lumașelice formate în condiții de țărm marin cu aport terigen. Formațiunea începe și se termină cu

două orizonturi grezoase-calcaroase cu Scutella subtrigona. Vârsta este considerată a fi Rupelian inferior,

primul termen al Oligocenului. În zona orașului Cluj-Napoca în baza acestei formațiuni se dezvoltă un

orizont calcaros caracteristic numit Calcarul de Hoia (Hofmann, 1879), un calcar bioclastic alb cu corali și

numuliți, care se efilează repede spre partea nordică. El nu a fost separat cartografic de Formatiunea de

Mera. Formațiunea este în general un bun teren de fundare și din punct de vedere hidrogeologic nu

creeaza acumulări importante de ape subterane.

8. Formațiunea de Moigrad (Rusu, 1972) (Ol-Rp.mo) este formata din argile roșii continentale,

interstratificate cu nisipuri, gresii și conglomerate, fiind echivalentul partii inferioare a “statelor de Ticu”

descrise de Koch, (1883). La partea superioară este prezent un hiatus de sedimentare cu dimensiuni

variabile, funcție de regiune. Din relațiile de superpoziție rezultă o vârstă rupeliană. Este foarte bine

deschisă la Tăietura Turcului și Cetățuie, dar și pe Valea Popii.

Ca teren de fundare prezintă mai multe riscuri datorită naturii sale argiloase. În zone cu sursă de apă poate

dezvolta rapid alunecări de teren, mai ales dacă și pantele sunt mari. Intercalațiile cu argile verzui și mai

ales partea superioară, la trecerea spre formațiunea următoare, conțin minerale din grupa

montmorillonitelor, care la variații de umiditate reacționează prin schimbări de volum importante. Neluate

în calcul, aceste proprietăți pot duce la greșeli de fundare care pot compromite clădirile.

9. Formațiunea de Dâncu (Rusu, 1972) (Ol-Rp3.dn) constă din argile cărbunoase cenușii cu bivalve, formate

în medii dulcicole-salmastre. Bio-orizontul cu Nucula comta este comun și altor formațiuni de aceeași

vârstă din zone mai îndepărtate (Form. de Ileanda de exemplu). În zona Cetățuie ea are doar câțiva metri

grosime. Vârsta este considerată Rupelian superior (Kiscelian). Conține și ea minerale din grupa

montmorillonitului și deci prezintă variații mari de volum când umiditatea este variabilă.

Contribuie la degradarea terenurilor în pantă care au această formațiune în subasment și deluviile

dezvoltate aval de ea, care prezintă variații mari de volum.

10. Formațiunea Gresiei de Gruia (Rusu, 1989) (Ol-Rp3.ce) constă dintr-o succesiune de nisipuri și gresii mai

mult sau mai puțin calcaroase, argile și microconglomerate lumașelice cu Cobullide și reprezintă partea

inferioară a ceea ce Koch (1894) a descris ca “Stratele de Cetate”. Prin natura ei detritică poate cantona

acumulări de ape subtrane, fie singură, fie împreună cu formațiunile acoperitoare detritice. Aceste ape, deși

nu foarte importante, sunt cauza variațiilor de volum a formațiunilor de sub ele. Exemplul cel mai didactic

este situația din zona Grădinii botanice și Cimitirului Central, unde asocierea Formațiunilor Moigrad, Dâncu

și Gruia, combinată cu înclinarea stratelor conformă cu panta, creează probleme de fundare și de stabilitate

a versanților.

11. Gresia de Var (Răileanu et Saulea, 1955) constă din gresii albe caolinitice similare și echivalente cu

partea inferioară a Formațiunii de Valea Almaşului (Răileanu et Saulea, 1955).

12. Formațiunea de Cuzaplac (Moisescu, 1972) este din nou o consecință a unei sedimentări continentale,

fiind reprezentată de argile roșii continentale.



13. Formațiunea de Cubleş (Moisescu, 1972), reprezentată de nisipuri cu intercalații de cărbuni, are un bio-

orizont cu Amusiopecten burdigalense important, căci permite corelarea formațiunii cu baza Formațiunii de

Sâncrai, partea mediană a Formațiunii de Buzaș și Valea Almașului, precum și cu partea inferioară a

Formațiunii de Vima. În consecință această formațiune încheie sedimentația Paleogenului în Bazinul

Transilvaniei. În multe zone din jurul Clujului ea lipsește sau este foarte subțire, având faciesuri apropiate

de formațiunea de Valea Almașului.

Ultimele trei formațiuni sunt slab reprezentate sau lipsesc din teritoriul foii Cluj și datorită eroziunii pre-

miocene, în consecință nu prezintă importanță proprietățile lor de fundare. Discordant urmează formațiuni

neogene cu caracter puternic transgresiv.

14. Formațiunea de Coruş (Hauer et Stache, 1863) (M1-Egb.co) este reprezentată de nisipuri și gresii slab

argiloase sau microconglomeratice cu Chlamys gigas. Ea are un caracter puternic transgresiv, acoperind și

formațiuni mai vechi. Pe baza foraminiferelor și nanoplanctonului identificate s-a stabilit vârsta

eggenburgiană a formațiunii. Ea este corelabilă cu partea superioară a formațiunilor de Buzaș și Vima, de

asemenea, cu partea inferioară a Formațiunii de Hida în facies de adâncime.

Este un bun teren de fundare, dar poate fi rocă magazin pentru ape subterane, cu consecințele pe care le-

am mentionat la Formațiunea Gresiei de Gruia.

15. Formațiunea de Chechiş (Hofmann, 1879; Koch, 1900) (M1-Egb.ch) constă din argile și argile siltice cu

nivel glauconitic. Fauna de foraminifere, nanoplanctonul, briozoarele și alte fosile susțin vârsta

eggenburgiană a formațiunii, în consecință este corelabilă cu partea superioară a Formațiunii de Vima și cu

partea inferioară a Formațiunii de Hida, care este facies de adâncime. Această ultimă formațiune continuă

până la sfârșitul Miocenului inferior (Burdigalian), având caracter regresiv și terminându-se cu depozite

conglomeratice.

Ultimele două formațiuni (dar mai ales ultima), au grosimi foarte variabile datorită caracterului lor

transgresiv, dar și eroziunii ce a urmat după depunerea lor și caracterului discordant al formațiunilor

Grupului de Câmpie care le urmează. De multe ori ele lipsesc, fiind îndepărtate de eroziunea prebadeniană.

Ca formațiune de fundare, prin natura ei argiloasă, creează probleme acolo unde apare (partea Sud-Estică

a Cartierului Zorilor), mai ales dacă sunt create condiții pentru variații mari de umiditate sau pantele sunt

mari.

Formațiunile mai noi apartinând Grupului de Câmpie (Hofmann, 1879; Koch, 1900) apar pe arii extinse din

zona nordică, estică și sud-estică. Acesta are în partea inferioară tufuri dacitice interstratificate cu marne

cu foraminifere planctonice, median are depozite de gips, interstatificate cu argile și marne sau mai spre

interiorul bazinului sare, iar la partea superioară interstratificări de argile și tufuri pe grosimi și suprafețe

mari (grosimea totală poate depăși 3000 m). A fost împărțit în următoarele formațiuni:

16. Formațiunea de Dej (Popescu, 1970), (M2-bd1.dj) cunoscuta și sub denumirea de ”Complexul tufului de

Dej”, este primul termen al acestui grup. Ea constă din tufuri, tufite și marne cu foraminifere planctonice

(Orbulina suturalis). Vârsta este Badenian inferior (Langhian).

Ea prezintă uneori în bază conglomerate grosiere poligene, cu blocuri mari rulate de roci permiene, calcare,

cuarțite etc., descrise de Popescu (1970) ca Membrul de Ciceu-Giurgești (M2-bd1.cg). În aria foii Cluj acest

din urmă membru a fost identificat în vesantul stâng al Văii Seci (Popeștilor), la confluența cu Valea

Nadașului, stând peste formațiunea de Mera, în versantul nordic și sudic al Dealului Hoia, stând peste

marne de Brebi, respectiv calcarul de Cluj. Este foarte probabil un aliniament SE-NW al unei paleovăi în

cadrul reliefului peste care s-a depus Grupul de Câmpie, deoarece în mod obișnuit prima formațiune a

Badenianului este cea de Dej, stând direct pe formațiuni mai vechi.



Ca teren de fundare este destul de bun pentru că rocile ce o alcătuiesc nu se înmoaie ușor, deci nu

formează decât exceptional alunecări, iar atunci ele sunt doar patul impermeabil de alunecare pentru mase

de roci alterate mai groase.

17. Formațiunea de Ocna Dejului (Meszaros, 1991) (M2-bd2.od) constă din depozite de sare, uneori

interstratificate cu argile și marne. Ulterior aceste depozite au format cutele diapire, efilându-se în unele

zone și îngroșându-se în altele, afectând și depozitele mai noi care le acoperă.

În zonele marginale ale ariei de sedimentare au fost descrise argile și marne cu intercalații de gipsuri

denumite Formațiunea de Cheia (Filipescu, 1996) (M2-bd2.ch) . Această ultimă formațiune a fost descrisă

mai la sud de aria hărții, dar evidențiată ca prezentă în unele foraje executate în vatra orașului (cartierul

Mărăști, str. Horia).

Sarea nefiind prezentă în aria actuală a orașului, nu prezintă importanță pentru fundare, dar perspectiva

extinderii spre est și sud-est a ariei construite ridică problema identificarii exacte a locurilor în care apare

sarea, pentru că de obicei ea este mascată de depozite de pantă sau de terasă. Izvoarele sărate din estul

municipiului sunt o dovadă că sarea este prezentă în adâncime și poate compromite construcții care se fac

deasupra lor.

Cât priveste Formațiunea de Cheia prezentă în vatra orașului, ea nu ridică probleme pentru fundare decât

daca ar fi situată pe pante mari. Gipsurile prezente în cadrul ei au grosimi milimetrice până la centimetrice

și fiind interstratificate cu roci marnoase-argiloase impermeabile, prezintă riscuri mici de dizolvare.

18. Formațiunea de Pietroasa (Filipescu,1996) (M3-bd3.pi) cuprinde ceea ce anterior a fost cunoscut sub

denumirea de “Șisturile cu radiolari” și “Marnele cu spirialis”. Foraminiferele și nanoplanctonul conținut

documentează o vârstă badenian-superioara (seravaliană). Tuful de Borșa-Apahida-Turda este considerat

limita între Badenian și Sarmațian. Fiind roci compacte marnoase, fără tendință de înmuiere, ele sunt bune

terenuri de fundare.

19. Formațiunea de Iris (Filipescu, 1999) (M3-sm2.ir) este reprezentată de argile și argile siltice cenușii și

cenușii-verzui cu intercalații de tufuri și tufite. Spre centrul bazinului transilvan se găsesc depozite

turbiditice cu intercalații de tufuri cunoscute ca Formațiunea de Dobârca (Lubenescu, 1981). Foraminiferele

conținute sunt endemice, dovadă a separării bazinului de Mediterana, deci nu prea bune pentru corelări

sau stabilirea vârstei. Datările de vârstă absolută ale unor tufuri din cadrul formațiunii dau ca vârstă

Sarmațianul mediu.

Rocile alcătuitoare ale acestei fomațiuni se comportă destul de bine ca terenuri de fundare doar dacă sunt

situate pe terenuri orizontale și fără variații de umiditate. Orice creștere a unghiului de pantă crește

riscurile, mai ales dacă gradul de hidratare poate crește. Este cazul în zonele unde deasupra pantei apare în

subasment formațiunea următoare (cea de Feleac), care poate acumula apă și genera izvoare. Este cazul,

de asemenea, să se analizeze gradul de umflare, întrucât este posibil ca mineralele montmorillonitice să fie

prezente în concentrații care să afecteze proprietățile de fundare. Ultimele două formațiuni nu au fost

separate cartografic și au indicele M3-sm2.pi.

20. Formațiunea de Feleac (Koch, 1884) (M3-sm3.fe) constă din nisipuri și gresii grosiere, conglomerate sau

rare intercalații de argile. Caracteristice sunt concrețiunile sferice, diagenetice, deci ulterioare depunerii, de

diverse dimensiuni, putând depăși uneori un metru. Vârsta besarabiană a fost stabilită pe bază de

foraminifere. Este un bun teren de fundare, dar acumulând apă poate crea riscuri pentru formațiunea

subjacentă, cum s-a menționat mai sus. Intercalațiile argiloase, de asemenea, dacă sunt cu grosime

semnificativă, pot favoriza alunecări de teren.



În cuprinsul foii Cluj scara 1:50.000, formațiuni mai noi decât această ultimă formațiune menționată, sunt

doar cele Quaternare. Ele sunt prezente atât ca depozite de terasă (și sunt prezente 7 terase), cât și ca

depozite de luncă actuale în lungul tuturor văilor din zonă. Terasa I ocupă cea mai mare suprafață, având

altitudinea absoluta 330-332 metri și cea relativă de 2-6 metri (lunca Someșului Mic). Grosimea pietrișurilor

poate depăși 15 metri.Terasa II are altitudini absolute de 340-346 metri și relative de 10-16 metri (Piața

Păcii, Avram Iancu, Cipariu, Mărăști, Someșeni). Grosimea pietrișurilor ajunge la 10 metri. Terasa III

(Calvaria) are altitudinea absolută de 352-354 metri și cea relativă de 22-24 metri. Terasa IV are altitudinea

absolută de 360-370 m și cea relativă de 30-40 m (cart. Gheorghieni, Mănăștur, Clinicilor). Terasa V (a

Cetățuii) are altitudinea 390-405 m și cea relativă de 55-75 m (Gruia, Hoia, Dl. Garbăului, Zorilor, Dl. Sopor,

Dl. Lombului, Dl. Popești, Baciu, Dâmbu Rotund). Terasa VI are altitudinea absolută 430-440 m, iar cea

relativă 110-120 m (Dl. Garbău, Pădurea Mănăștur, Dl. Lombului). Terasa VII are altitudinea absolută de

455-470 metri, iar cea relativa de 125-140 metri (Pădurea Mănăștur, Dl. Lombului).

Depozitele alcătuitoare ale teraselor sunt în general pietrișuri cu grosimi de ordinul metrilor, fiind excelente

terenuri de fundare. Variațiile petrografice sunt prezente de la o terasă la alta, dar nesemnificative. Este de

semnalat însă că în zona luncii Someșului Mic și a primei terase, deși pietrișurile pot prezenta grosimi de

peste 10 metri (până la 17 metri uneori), în cadrul lor pot exista lentile de argile plastice și depozite

turboase, care pot crea mari probleme de fundare. Ele au fost generate de colmatarea unor foste meandre

abandonate ale Someșului, sau de foste lacuri, actual mascate de alte pietrișuri sau umpluturi antropice

diverse.

De asemenea, sunt prezente deluvii și conuri de dejecție, alunecări de tren și depozite antropice (halde de

steril, terasamente, umpluturi diverse). Compoziția acestor depozite trebuie analizată de la caz la caz

pentru a găsi soluțiile de fundare, dar în general creează probleme mari.

Structura și Tectonica

În general se remarcă în partea vestică a foii Cluj o structură monoclinală cu căderi spre NNE, formațiunile

mai vechi aflorând în partea vestică în văile Someșului Mic și Nadașului, iar cele mai noi acoperindu-le și

afundându-se spre ENE.

În partea estică, formațiunile Grupului de Câmpie sunt afectate de tectonica diapirelor de sare, formând

sinclinale (uneori cu sarea ieșită la suprafață) și anticlinale.

Există câteva falii cu orientare NNW-SSE care afectează întreaga structură, inclusiv Formațiunea de Feleac,

fiind deci foarte noi, post-sarmațiene. De regulă faliile ridică puțin compartimentele estice, dar probabil

mișcarea predominantă este cea pe orizontală. S-a putut observa și o falie mai veche, decroșată de

precedentele în zona Dealui Hoia, dar este imposibil de stabilit vârsta ei. Faliile sunt greu de urmărit pe

teren din cauza gradului mare de acoperire a terenului cu depozite de terasă și vegetație.

În partea nordica a foii Cluj se remarcă cu ușurință că la est de falia care trece pe lângă capătul estic al

dealului Cetățuie din zona centrală a orașului, domină în aflorimente formațiunile mai noi miocene (mai

ales Grupul de Câmpie), iar la vest de aceasta, domină formațiunile Eocenului și Oligocenului. Exceptie de la

această regulă face aria sudică, unde Formatiunea de Feleac, sarmațiană, acoperă direct formatiuni Eocene.

Structura monclinală cu căderi spre NNE diferențiază mult comportarea versanților din lungul văilor cu

orientare est-vest (Someșul Mic și Nadașul). Pe versanții sudici unde căderea stratelor este conformă cu

căderea pantei, procesele de modelare ale factorilor externi au fost mai active, sprijinite și de descărcările

de ape subterane mult mai frecvente. Rezultatul este că acestea sunt cu unghiuri mai mici de înclinare, cu



terase mai extinse. În cazul versanților nordici, unde înclinarea pantei este inversă cu căderea stratelor,

aceștia sunt mai înclinați, mai stabili, iar izvoarele foarte rare.

2.2 REZUMAT AL INSTABILITĂȚILOR IDENTIFICATE

În zona urbană largă a municipiului Cluj-Napoca au fost identificate douăzeci și trei de areale de

instabilitate, care au fost conturate ca poligoane (fig. 5) și a căror suprafață însumată este de 5,258 kmp.

Dupa categoria de geohazard, instabilitățile observate (fig. 6) pot fi separate în: mișcări naturale ale

terenului, provocate de prezența în cadrul formațiunilor geologice din zonă a argilelor contractile (șase

poligoane), instabilitate naturală a terenului produsă de alunecările de teren (zece poligoane) și

instabilitate antropogenică a terenului, cauzată de haldele artificiale care constituie terenul de fundație

pentru unele zone (șase poligoane) sau activități miniere de suprafață (un poligon).

Dintre acestea, instabilitățile datorate mișcărilor naturale ale terenului produse de prezența argilelor

contractile ocupa cea mai mare suprafață însumată (fig. 7), urmate de cele datorate alunecarilor de teren

(instabilități naturale) și de instabilitățile antropogenice.

Identificarea zonelor de instabilitate s-a realizat pe baza datelor PSI (opt poligoane), observațiilor din

campania de teren (unsprezece poligoane), precum și a caracteristicilor litologice, combinate cu date din

literatură, care au dus la conturarea a patru poligoane de instabilitate potențială (patru alunecări potențiale

de teren). Gradul de încredere acordat interpretării a fost mare (patrusprezece poligoane) și mediu (restul

de nouă poligoane).



Fig. 5 Distribuția arealelor de instabilitate pe categorii de geo-hazard, tip de geo-hazard și modul de

determinare



Fig. 6 Distribuția pe categorii de geo-hazard a arealelor de instabilitate

Fig. 7 Distribuția ca suprafață însumată a arealelor de instabilitate



2.3 AREALUL DE INTERPRETARE ÎN PANGEO

Initial s-a propus pentru interpretare un areal care să cuprindă municipiul Cluj – Napoca împreună cu

comunele suburbane învecinate care fac parte din zona urbană largă și care să se extindă spre sud, pentru a

putea determina cu ajutorul datelor PSI eventualele zone de subsidență produse de exploatările de sare de

lângă orașul Turda. În acest scop compania Gamma Remote Sensing AG (Elveția) a selectat și procesat

imaginile radar ENVISAT (orbită acendentă și descendentă) și ERS (orbită descendentă) care acoperă

aproape întregul areal LUZ Cluj – Napoca și orasul Turda (fig. 8).

Întrucât nu au putut fi evidențiate zone de scufundări/subsidență nici cu ajutorul datelor PSI, nici în urma

observațiilor de teren efectuate în vara anului 2012, harta de instabilitate a terenului (versiunea 1) produsă

în cadrul proiectului PanGeo cuprinde arealul obținut în urma intersecției dintre LUZ Cluj – Napoca și zona

acoperită de PSI din imaginile radar ENVISAT și ERS.

Fig. 8 Arealul de interpretare Pangeo din cadrul zonei urbane largi Cluj - Napoca



2.4 SETURI DE DATE UTILIZATE ÎN INTERPRETARE

Pentru elaborarea hărții de instabilitate a terenului pentru municipiul Cluj - Napoca au fost utilizate

următoarele seturi de date:

- Hărți topografice 1:25.000 (Direcția Militară Topografică)

- Bing Maps la diferite scări (ARCGIS basemap)

- Bing Aerial Images (ARCGIS basemap)

- Open Streets Maps la diferite scări (ARCGIS base map)

- Hărți geologice 1:200.000 (Institutul Geologic al României)

- Hărți geologice 1:50.000 (Institutul Geologic al României)

- Land Cover 1:10.000 (EEA Urban Atlas 2010)

- Observații din cursul campaniilor de teren, fotografii etc.

- Date din literatură (publicații, rapoarte etc.)

- Date PSI (Persistent Scaterrer Interferometry)

2.5 DESCRIEREA DATELOR PSI UTILIZATE ÎN INTERPRETARE

Datele PSI utilizate la elaborarea hărții de instabilitate a terenului pentru municipiul Cluj – Napoca au fost

furnizate de Agenția Europeană Spațială care a lansat sateliții ERS și ENVISAT. Imaginile radar au fost

prelucrate de către compania Gamma Remote Sensing AG din Elveția conform unei proceduri standardizate

stabilită în cadrul proiectului PanGeo cu ajutorul programului GAMMA IPTA.

În total au fost utilizate serii de timp totalizând 98 de imagini satelitare radar (tabelul 3), de pe care s-au

obtinut 137648 puncte PSI de la suprafețele ce reflectă semnalul radar. Din tabelul 3 se observă că

densitatea PSI este mai ridicată în arealul de interpretare ales, respectiv LUZ Cluj – Napoca, față de zonele

complete de procesare PSI.

Tabelul 3 – Principalele caracteristici ale seturilor de date PSI utilizate la elaborarea hărții de instabilitate a

terenului în zona urbană largă Cluj - Napoca

Satelitul nr. de

scene Perioada

Arealul de procesare PSI LUZ Cluj-Napoca

Aria

(kmp) Nr. PSI

Densitatea

PSI

(PSI/kmp)

Aria

(kmp) Nr. PSI

Densitatea

PSI

(PSI/kmp)

ENVISAT

ascending 27 20/10/2002 – 13/09/2009 1910 44969 24 428 28567 67

ENVISAT

descending 31 13/12/2002 – 06/11/2009 1717 57548 34 502 39918 80

ERS 1-2

descending 50 05/05/1992 – 08/12/2000 1666 35131 21 491 24253 49



Fig. 9 Vitezele medii de deplasare (mm/an) redate de datele PSI (ENVISAT – orbită ascendentă,

serii de timp 2002-2009). Prelucare PSI – Gamma Remote Sensing AG

Fig. 10 Vitezele medii de deplasare (mm/an) redate de datele PSI (ENVISAT – orbită descendentă,




Fig. 11 Vitezele medii de deplasare (mm/an) redate de datele PSI (ERS – orbită descendentă,


Distribuția pe clase de valori ale deplasărilor (mm/an) înregistrate prin măsurători PSI în serille de timp ale

imaginilor ENVISAT și ERS este redată în tabelul 4. Se poate remarca faptul că pe un ansamblu general de

stabilitate, imaginile ENVISAT orbită ascendentă evidențiază o tendința de mișcare de ușoară ridicare

(medie de 0,36 mm/an), pe când ENVISAT orbită descendentă indică o foarte ușoară coborâre (-0,06

mm/an), confirmată și de imaginile mai vechi ERS orbită descendentă (-0,05 mm/an). Acest lucru duce la

idea existenței unor mișcări combinate pe verticală și pe direcția E-V în zona studiată (Bateson et al., 2012).

Tabelul 4 - Statistica punctelor PSI pentru imaginile ENVISAT și ERS

Satelitul Statistica deplasării punctelor PSI (mm/an) pe clase de valori

-100.0 to -3.5 -3.5 to -1.5 -1.5 to 1.5 1.5 to 3.5 3.5 to 100.0 media abaterea standard

puncte % puncte % puncte % puncte % puncte %

ENV ASC 1332 2.9 2233 5.0 34579 76.9 6557 14.6 268 0.6 0.36 1.63

ENV DSC 1382 2.4 4149 7.2 48844 84.9 2927 5.1 246 0.4 -0.06 1.40

ERS DSC 345 1.0 1845 5.3 31779 90.4 1130 3.2 32 0.1 -0.05 1.03



3 PGGH_CLUJ-NAPOCA_001

3.1 TIPUL DE MIȘCARE

Mișcare pe pantă în jos.

3.2 PROPRIETĂȚI GENERALE – LOCALIZARE

Cel mai mare poligon din zona orașului Cluj - Napoca este situat în versantul drept al râului Someșul Mic și

cuprinde aria Grădinii Botanice și împrejurimile, strada Republicii ca axa principală, Cimitirul Central “Avram

Iancu”, parte din cartierul Andrei Mureșanu și partea estică a Cartierului Zorilor.

Aria întregii suprafețe este 1,817 kmp.

Fig. 12 Categoriile Land Cover din Atlasul Urban (EEA, 2010) în cadrul poligoului PGGH_CLUJ-NAPOCA_001

3.3 TIPUL DE HAZARD SPECIFIC

Mișcări Naturale ale Terenului - Argile contractile.

3.4 METODA DE DETERMINARE

Date PSI, combinate cu observații în teren cu ocazia campaniei de teren și cu date istorice din literatură.



Fig. 13 Topografia (Open Streets Map) în cadrul poligoului PGGH_CLUJ-NAPOCA_001

Fig. 14 Harta geologică a IGR 1:50.000



Fig. 15 Vitezele medii de deplasare (mm/an) detectate prin PSI (ENVISAT orbită ascendentă)

Fig. 16 Vitezele medii de deplasare (mm/an) detectate prin PSI (ENVISAT orbită descendentă)



Fig. 17 Vitezele medii de deplasare (mm/an) detectate prin PSI (ERS orbită descendentă)

3.5 GRADUL DE ÎNCREDERE ÎN INTERPRETARE

Mare, fiind confirmat din mai multe surse.

3.6 INTREPRETAREA GEOLOGICĂ A MIȘCĂRII

In aria poligonului aflorează cu preponderență Formațiunea de Moigrad (Ol-Rp.mo) , formată din argile roșii

sau verzui depuse în condiții continentale, ce prezintă grosimi de 50-70metri, cu înclinări spre NNE,

conforme cu panta. La partea superioară are Formațiunea de Dâncu (Ol-Rp3.dn) cu grosimi mult mai mici,

de 5-10m, formata din depozite dulcicole sau salmastre de țărm, preponderent argiloase, verzui, formate în

condiții lipsite de oxigen. Mai apar în partea mediană și superioară a poligonului în zone restrânse

Formațiunea Gresiei de Gruia (Ol-Rp3.ce), formată din nisipuri și gresii carbonatice gălbui, și nisipurile de

Coruș (M1-Egb.co), care pot acumula cantitați de ape subterane. Combinația de formațiuni geologice

amintite asociată cu stratificația conformă cu panta, asigură toate condițiile pentru un teren de fundare

neprielnic. Factorul decisiv însă este natura argiloasă a primelor două formațiuni și existența unor minerale

argiloase din grupa montmorillonitelor, generate de medii de depunere anoxice. Acestea prezintă

proprietăți contractile, respectiv variații de volum mari, dependente de gradul de hidratare. Nefiind

uniform repartizate în formațiuni, rezultă umflări sau contracții diferențiate care, în cazul nerespectării

standardelor de fundare, poate cauza înclinări diferențiate ale unor părți din clădire, deci fisurări. Un bun

calcul al fundației conduce la mișcări minime ale clădirii și la o reacție unitară fără fisurări, care nu cauzează

pagube. Rezultatul final, în perioade îndelungate de timp, al procesului de umflare-contractare sezonieră,

este o mișcare descendentă în josul pantei .



3.7 PROBE PENTRU INSTABILITATE

Fig. 18 Aspect din Cimitirul Central Avram Iancu

Fig. 19 Formațiunea de Moigrad în fundație din cartierul Zorilor





Mișcare pe pantă in jos.


Poligonul este localizat în partea vestică a Cartierului Zorilor.






Date PSI.





Mediu, datorat datelor dintr-o singura sursă.


În aria poligonului aflorează cu preponderență Formațiunea Chechiș (M1-Egb.ch) formată din argile verzui

și argile siltice cu nivel glauconitic. Fauna de foraminifere, nanoplanctonul, briozoarele și alte fosile susțin

vârsta eggenburgiană a acesteia. Existența unor minerale argiloase din grupa montmorillonitelor, asociate

cu medii de depunere anoxice în cadrul formațiunii, conferă formațiunii proprietăți contractile, respectiv

variații de volum mari, dependente de gradul de hidratare. Nefiind uniform repartizate în formațiune,

rezultă umflări sau contracții diferențiate care, în cazul nerespectării standardelor de fundare, pot cauza

înclinări diferențiate ale unor părți din clădire, deci fisurări. Un bun calcul al fundației conduce la mișcări

minime ale clădirii și la o reacție unitară fără fisurări, care nu cauzează pagube. Rezultatul final, în perioade

îndelungate de timp, al procesului de umflare-contractare sezonieră, este o mișcare descendentă în josul

pantei . Este cazul majoritatii datelor PSI care înregistrează o mișcare descendentă a unor clădiri în general

vechi, actual înlocuite cu unele noi, și care nu înseamnă neapărat pagube.




Nu sunt disponibile fotografii in-situ.







Poligonul este situat în zona cartierului Bună Ziua.






Date PSI, combinate cu observații în teren cu ocazia campaniei de teren .







În aria poligonului aflorează cu preponderență Formațiunile de Dâncu (Ol-Rp3.dn), Gruia (Ol-Rp3.ce) și

Coruș (M1-Egb.co), formate din argile verzui, respectiv nisipuri și gresii, toate cu grosimi mici datorită

eroziunilor din Miocenul inferior. Ele au înclinări spre NNE, conforme cu panta. În zonele joase ale pârâielor,

de sub nisipuri și gresii care conțin apă, apar argilele, nu doar impermeabile, ci și contractile. Combinația de

formațiuni geologice amintită, asociată cu stratificația conformă cu panta, asigură toate condițiile pentru un

teren de fundare neprielnic. Factorul decisiv este însă natura argiloasă a primei formațiuni și existența unor

minerale argiloase din grupa montmorillonitelor. Acestea prezinta proprietăți contractile, respectiv variații

de volum mari, dependente de gradul de hidratare. Nefiind uniform repartizate în formațiune, rezultă

umflări sau contracții diferențiate care, în cazul nerespectării standardelor de fundare, pot cauza înclinări

diferențiate ale unor părți din clădire, deci fisurări. Un bun calcul al fundației conduce la mișcări minime ale

clădirii și la o reacție unitară fără fisurări, care nu cauzează pagube. Rezultatul final, în perioade îndelungate

de timp, al procesului de umflare-contractare sezonieră, este o mișcare descendentă în josul pantei. Datele

PSI de la ENVISAT sugerează, prin semnul în general contrar între PSI (orbită ascendentă) și PSI (orbită

descendentă), o combinare între mișcarea pe verticală cu cea orizontală.









Poligonul este localizat în partea estica a cartierului Bună Ziua, până spre cartierul Gheorghieni.








Date PSI.







Mediu, datorat datelor dintr-o singură sursă.




În aria poligonului aflorează formațiunile argiloase de Moigrad (Ol-Rp.mo) și Dâncu (Ol-Rp3.dn), dar și unele

nisipoase-grezoase, de Gruia (Ol-Rp3.ce) și Coruș (M1-Egb.co), toate având stratificația conformă cu panta.

Existența unor minerale argiloase din grupa montmorillonitelor în cadrul formațiunilor și a păturii alterate

superficiale le confera acestora proprietăți contractile, respectiv variații de volum mari, dependente de

gradul de hidratare. Nefiind uniform repartizate în formațiune, rezultă umflări sau contracții diferențiate

care, în cazul nerespectării standardelor de fundare, pot cauza înclinări diferențiate ale unor părți din

clădire, deci fisurări. Rezultatul final, în perioade îndelungate de timp, al procesului de umflare-contractare

sezonieră, este o mișcare descendentă în josul pantei. Este sesizabilă o grupare a punctelor PSI care arată o

mișcare descendentă, spre părtile joase unde aflorează formațiunile argiloase. Un bun calcul al fundației

conduce la mișcări minime ale cladirii și la o reacție unitară fără fisurări, care nu cauzează pagube.









Poligonul este situat în sud-vestul cartierului Zorilor, pe panta spre Valea Popilor a dealului Spinilor, imediat

spre sud de curba mare a șoselei care urcă din Mănăștur spre Zorilor.




Mișcări Naturale ale Terenului - Alunecare de teren.





Observații cu ocazia campaniei de teren.


Mare, având certitudinea existenței unor alunecări vechi.


În aria poligonului aflorează Formațiunile de Mera (Ol-Rp1.me), Moigrad (Ol-Rp.mo), Dâncu (Ol-Rp3.dm),

Gruia (Ol-Rp3.ce), Coruș (M1-Egb.co) și Chechiș (M1-Egb.ch), având căderea stratelor aproape paralelă cu

valea. Ca urmare, formațiunile de Cetate și Coruș, aflate înspre vârful pantei, dau izvoare difuze sau

localizate cu debite mici, menținând umedă pătura de sedimente alterate acumulată pe pantă, dar și

argilele formațiunilor de Dâncu și Moigrad (care în plus sunt și contractile). În perioade ploioase aceasta

devine ușor suprasaturată cu apă, declanșându-se alunecări. O alunecare mai veche a distrus un zid de

sprijin vechi de 4 metri grosime, mutându-l aval cu zeci de metri. Întreaga pantă a fost până recent

nefolosită pentru constructii, ba chiar în ultimii ani a fost folosit locul ca depozit de materiale rezultate din

activitatea de construcții. Drept consecință, în partea nord-estică a poligonului, spre cartierul Zorilor s-au

acumulat materiale cu grosimi de zeci de metri, provenite din toate zonele în care s-a construit în oraș

(Made Ground – Terenuri artificiale), toate suprapuse peste alunecări mai vechi. Se adaugă astfel un nou

element de risc, pe lângă cele naturale. Situarea în imediata vecinătate a orașului (deci presiunea imobiliară

mare), lipsa unei politici a primăriei în gospdărirea zonei, factorii naturali de risc, agravați de încărcarea

artificială a pantelor, fac din această arie una de mare risc.




Fig. 44 Porțiune dintr-un zid de sprijin, mișcat de alunecarea de teren în avalul poligonului

Fig. 45 Zid de sprijin distrus de alunecare veche. Amonte se vede umplutura artificială.





Subsidență - coborâre verticală.


Poligonul este situat în zona cartierului Mărăști, la sud de strada Aurel Vlaicu.


Fig. 46 Categoriile Land Cover din Atlasul Urban în cadrul poligoanului PGGH_CLUJ-NAPOCA_006


Instabilitate Antropogenică a Terenului - Terenuri artificiale.


Date PSI, combinate cu observații în teren cu ocazia campaniei de teren și cu date istorice.




Fig. 48 Harta geologică a IGR 1:50000









Formațiunile geologice de sub depozitele de terasă (aparținând de Grupul de Câmpie) nu influențează

comportamentul construcțiilor din poligon. Aria poligonului ocupă suprafața a două foste lacuri ce apar ca

atare pe hărți mai vechi de 1960. Acestea au fost umplute în decursul timpului haotic cu deșeuri din

construcții, încât ele sunt de mult timp seci și deja acoperite cu construcții. Lacurile au fost situate pe terasa

a doua, dintre Valea Becașului (spre sud-est) și lunca Someșului Mic (spre nord). Această terasă are o

cuvertură groasă de pietrișuri care depășeste uneori 10 metri, la fel cu terasa unu, unde depășeste uneori

15 metri. Este un teren ideal de fundare daca este format doar din pietrișuri. Din nefericire sunt zone în

care fostele lacuri sau mlaștini au lăsat în urmă lentile de maluri plastice sau turboase, care pot pune

probleme construcțiilor. Ele sunt de regulă ascunse și nemarcate pe hărți ca în cazul de față, trebuind să fie



găsite cu foraje geotehice. Prezența argilelor plastice, care la suprasarcină se deplasează lateral, asociate cu

depozite de umplutură artificiale care se tasează (eventual diferențiat), duc la subsidențe ale construcțiilor.


Fig. 52 Teren în curs de ocupare cu clădiri, fost lac din cartierul Mărăști

Fig. 53 Zonă încă neconstruită din fostele lacuri





Subsidență - coborâre verticală.


Poligonul este situat între cartierul Mărăști și Someșeni, în zona podului peste calea ferată.


Fig. 54 Categoriile Land Cover din Atlasul Urban în cadrul poligoanului PGGH_CLUJ-NAPOCA_007




Date PSI, combinate cu observații în teren.






Mare, fiind confirmat din observații directe.


Aria poligonului ocupă suprafața rambleelor de la cele două capete ale podului peste calea ferată.

Umplutura de lângă pilonii podului, fiind făcută din material necorespunzător pentru traficul actual,

cedeaza încet la trepidațiile camioanelor grele, fiind mereu completată cu un nou strat de asfalt.


Fig. 60 Rambleul de la piciorul estic al podului



Fig. 61 Lentila de argilă, la 200 m nord de poligonul 006 și est de 007, în săpătură de fundație







Poligonul este situat în nordul cartierului Iris, la 2,5 km de confluența Văii Chintenilor cu Someșul Mic, de o

parte și alta a văii.


Fig. 62 Categoriile Land Cover din Atlasul Urban în cadrul poligonului PGGH_CLUJ-NAPOCA_008


Instabilitate Naturală a Terenului - Alunecare de teren.


Date PSI, combinate cu observații cu ocazia campaniei de teren.






Mare, având certitudinea existenței unor alunecări vechi.


În aria poligonului aflorează Formațiuniea de Iris (M3-sm2.pi) , argiloasă sau argilo-nisipoasă, cu intercalații

de tufuri, cu stratificația aproximativ contrară pantei în versantul stâng și conformă pantei în versantul

drept. Aceste roci, obișnuit impermeabile, sunt slab litificate, se dezagregă ușor și se hidratează la fel de

ușor. Au deci toate condițiile pentru a produce alunecări de teren în perioade cu ploi abundente. Este ușor

de observat că majoritatea punctelor PSI care apar în poligon și indică o subsidență sunt situate de la șosea

spre firul văii (în vestul șoselei spre Chinteni). Multe din casele din zonă, mai ales cele nu foarte vechi, au

fost construite pe umpluturi artificiale menite să le aduca la nivelul șoselei, umpluturi care se tasează. Dar

fenomenul fundamental este alunecarea de teren, dovedită de frontul corpului de alunecare cu morfologie

caracteristică și cu puncte PSI care indică o ridicare pe verticală. De asemenea, indicată și de punctele PSI

din amonte de șosea care arată o coborâre înceată dar constantă spre aval. Fenomenul de alunecare este



amplificat și de proprietățile contractile ale păturii alterate, mineralele argiloase contractile putând lua

naștere în tufuri vulcanice alterate, sau sunt conținute în argilele formațiunii .









Poligonul este situat în sud-vestul municipiului, în zona de izvoare a Văii Popilor.







Mare, fiind vizibile alunecări vechi.


În aria poligonului aflorează Formațiunile de Mera (Ol-Rp1.me), Moigrad (Ol-Rp.mo), Dâncu (Ol-Rp3.dn),

Gruia (Ol-Rp.ce), Coruș (M1-egb.co) și Chechiș (M1-egb.ch), având înclinarea stratificației aproape în

directia curgerii văii. În consecinta, formațiunile de Cetate și Coruș, aflate înspre vârful pantei dau izvoare

difuze sau localizate cu debite mici, menținând umedă pătura de sedimente alterate acumulate pe pantă,

dar și argilele formațiunilor de Moigrad și Dâncu, care în plus sunt și contractile. În perioade ploioase

acestea devin ușor suprasaturate cu apă, declanșându-se alunecări. O alunecare mai veche, mare și încă

activă, este vizibilă în pădurea de la sud de cariera de nisip. Întreaga zonă este încă puțin construită, dar nu

va rezista presiunii imobiliare. Gândirea unei infrastructuri de drenaj și terasare, pe baza unor studii

geotehnice, ar putea valorifica mare parte din aria poligonului.


Fig. 74 Fenomenul “pădure beată” în zona de izvoare a Văii Popilor







Poligonul este situat în nordul cartierului Iris, la un kilometru de confluența Văii Chintenilor cu Someșul

Mic, de o parte și alta a văii.






Date PSI, combinate cu observații în teren






Mediu.


În aria poligonului aflorează Formațiunea de Iris (M3-sm2.pi), argiloasă sau argilo-nisipoasă, cu intercalații

de tufuri, cu stratificația aproximativ contrară pantei în versantul stâng și conformă pantei în versantul

drept. Aceste roci, obișnuit impermeabile, sunt slab litificate, se dezagregă ușor și se hidratează la fel de

ușor. Au deci toate condițiile pentru a produce alunecări de teren în perioade cu ploi abundente. Nu au fost

sesizate astfel de fenomene prin observații directe, deși este evident că punctele PSI care apar în poligon

dovedesc atât subsidența, cât și ridicarea, la distanțe apropiate unele de altele. Este însă foarte probabilă

explicarea fenomenului prin procese ale argilelor contractile, umflarea și dezumflarea având loc pe

suprafețe înclinate, iar rezultatul în timp este deplasarea în josul pantei. Mineralele argiloase cu proprietăți

contractile pot proveni fie din masa argilelor, fie din alterarea materialului tufitic intercalat între argile.







Poligonul este situat în estul cartierului Dâmbul Rotund, pe panta sudică a Dealului Steluței.






Date PSI.






Mediu, neconfirmate de observații.


În aria poligonului aflorează Formațiunea de Iris (M3-sm2.pi), argiloasă sau argilo-nisipoasă, cu intercalații

de tufuri, cu stratificația aproximativ contrară pantei. Aceste roci, obisnuit impermeabile, sunt slab

litificate, se dezagregă ușor și se hidratează la fel de ușor. Având în vedere prezența tufurilor vulcanice care

prin alterare pot da minerale cu proprietăți contractile, pătura de sol superficială suportă cicluri de umflare

și dezumflare în functie de ploi, care asociate cu panta foarte accentuată dau ca rezultantă în timp o

coborâre lentă în josul pantei. Se observa de altfel că aria poligonului se suprapune cu o zonă în care

unghiul de pantă este cel mai mare, dar nici în zonele adiacente nu lipsesc puncte PSI ce indică mișcări de

subsidență.








Poligonul este situat în nordul cartierului Iris, la 1 km de confluența Văii Chintenilor cu Someșul Mic, în

versantul stâng al văii, chiar la ieșirea acesteia în lunca Someșului Mic, ocupând o parte din suprafața fostei

cariere de argilă.




Instabilitate Antropogenică a Terenului - Activități miniere de suprafață (fostă carieră).






Fig.89 Harta geologică a IGR 1:50000




Mare.


În aria poligonului aflorează Formațiuniea de Iris (M3-sm2.pi), argiloasă sau argilo-nisipoasă, cu intercalații

de tufuri, cu stratificația aproximativ contrară pantei, fiind chiar locul tip al formațiunii. Actual nefiind o

carieră activă, se poate observa o reașezare a versanților prin alunecări succesive tot mai spre amonte,

până ce unghiul pantei se va apropia de unghiul natural de taluz. Încetarea activității carierei ar trebui să fie

făcută cu asigurarea stabilității versanților, așa cum s-a întâmplat cu partea vestică a fostei cariere unde

înaintea construirii unui supermarket s-au făcut lucrări de stabilizare a versanților. Indiferent de destinația

viitoare a suprafeței, reintroducerea ei în circuitul economic nu se va putea face fără lucrări de stabilizare a

versanților.









Poligonul este situat pe panta sudică a Dealului Cetățuie, imediat deasupra străzii Dragalina, până spre

capătul estic al străzii Șerpuitoare.






Observații cu ocazia campaniei de teren și din date de literatură.




Fig.97 Vitezele medii de deplasare (mm/an) detectate prin PSI (ENVISAT orbită descendentă)





În aria poligonului aflorează Formațiunile de Moigrad (Ol-Rp.mo), Dâncu (Ol-Rp3.dn) și Gruia (Ol-Rp3.ce),

având înclinarea stratificației contrară pantei, primele fiind de natură argiloasă și cu conținut de minerale

contractile. În perioade ploioase acestea devin ușor suprasaturate cu apă, declanșându-se alunecări. O

alunecare mai veche, mare și încă activă, este vizibilă în întreaga arie a poligonului, reactivată în anul 2010,

când a ajuns până pe partea carosabilă a străzii Dragalina. Suprafața poligonului fiind ocupată în întregime

de vegetație și fără construcții semnificative, nu a furnizat puncte măsurabile prin PSI. Întreaga zonă este

încă neconstruită, dar nu va rezista presiunii imobiliare. Pentru valorificarea ei este necesară gândirea unei

infrastructuri de drenaj, stabilizare și terasare, pe baza unor studii geotehnice.








Poligonul este situat pe panta sudică a Dealului Cetățuie, imediat deasupra capătului estic al străzii Eremia

Grigorescu, până spre strada Șerpuitoare.




Instabilitate Naturală a Terenului - Potențială alunecare de teren.










În aria poligonului aflorează Formațiunile de Moigrad (Ol-Rp.mo), Dâncu (Ol-Rp3.dn) și Gruia (Ol-Rp3.ce),

având înclinarea stratificației contrară pantei, primele fiind de natură argiloasă și cu continut de minerale

contractile. În perioade ploioase acestea devin ușor suprasaturate cu apă, declanșându-se alunecări. Deși la

ora actuală nu se pot vedea alunecări active, morfologia întregii zone arată că au existat vechi alunecări

stabilizate natural. Ele se pot reactiva oricând vor exista condiții propice. Suprafața poligonului fiind

ocupată în întregime de vegetație și fără construcții semnificative, nu a furnizat puncte măsurabile prin PSI.

Întreaga zonă este încă neconstruită, dar nu va rezista presiunii imobiliare. Pentru valorificarea ei este

necesară gândirea unei infrastructuri de drenaj, stabilizare și terasare, pe baza unor studii geotehnice.









Poligonul este situat pe panta sudică a Dealului Cetățuie, imediat spre est de strada Tăietura Turcului, până

spre strada Vântului și capătul vestic al străzii Rahovei.




Instabilitate Naturală a Terenului - Alunecare de teren potențială.








Mediu


În aria poligonului aflorează Formațiunile de Moigrad (Ol-Rp.mo) și Dâncu (Ol-Rp3.dn), având înclinarea

stratificației contrară pantei, primele fiind de natură argiloasă și cu conținut de minerale contractile. În

perioade ploioase acestea pot deveni ușor suprasaturate cu apă, declanșându-se alunecări. În aria

poligonului au existat în decursul istoriei mici cariere de nisip care au valorificat lentile de nisipuri și

pietrișuri din Formațiunea de Moigrad, lăsând în urmă halde de pământ nestabilizate. De asemenea, în

partea imediat la est s-a facut o escavație mare a cărei destinație nu o cunoaștem și de la care au fost

împinse înspre aria poligonului mase de pământ care încarcă suplimentar panta. Suprafața poligonului fiind



ocupată în întregime de vegetație și fără construcții semnificative, nu a furnizat puncte măsurabile prin PSI.

Din campaniile de teren nu au fost observate semne ale unor alunecări mai vechi, dar încărcarea

suplimentară antropică creeaza pericol de posibile alunecări. Întreaga zonă este încă neconstruită, dar nu

va rezista presiunii imobiliare. Pentru valorificarea ei este necesară gândirea unei infrastructuri de drenaj,

stabilizare și terasare, pe baza unor studii geotehnice.







Subsidență - coborâre pe verticală.


Poligonul este situat la baza pantei nordice a Dealului Hoia imediat la sud de calea ferată și de un mic pârâu

ce vine dinspre dealul Hoia. Imediat spre SSE se află Muzeul Satului.






Observații în teren.






Mare.


În aria poligonului aflorează Formațiunea de Brebi (E3-pr3.br), marnoasă și destul de stabilă pentru a nu

provoca alunecări sau tasări, dar mascată de obicei de pătura de sol. Valea destul de adâncă a pârâului a

fost însă colmatată cu deșeuri din construcții și continuă să funcționeze ca “groapă de gunoi”. Umplerea

acestei părți negative de relief nu este în sine un lucru negativ, dar modul haotic în care se desfășoară

procesul, lipsa unei gândiri pe termen lung și lipsa oricărui sistem de drenare și stabilizare, sunt probleme

care pot costa mult în viitor. Fenomenele de tasare diferențiată care vor afecta corpul artificial ar putea

compomite orice construcție pe corpul umpluturii (probabil o șosea va fi prelungită peste umplutură).









Poligonul este situat pe panta sudică a Dealului Hoia, imediat sub partea mijlocie a străzii Uliului și la nord

de studiourile TVR-Cluj.










Fig. 119 Harta geologica a IGR 1:50000







Mediu.


În aria poligonului aflorează Formațiunile de Brebi (E3-pr3.br) și Dej (M2-bd1.dj), ultima acoperind

discordant pe cea de a doua. Deși înclinarea stratificației este contrară pantei și formațiunile sunt destul de

bine litificate, pericolul de alunecare vine de la activitățile umane. În partea din amonte a strazii Uliului se

văd foarte clar urmele unei cariere care a valorificat niște lentile de nisipuri aflate sub sedimentele

Formațiunii de Dej, la partea superioară a marnelor de Brebi, în zona de tranziție spre Formațiunea de

Mera. În versantul nordic al dealului Formațiunea de Mera este mult mai bine reprezentată, păstrată de

eroziunea anterioară depunerii Formațiunii de Dej. Tot materialul considerat steril a fost depozitat aval de

actuala stradă a Uliului și coperta s-a îngroșat repede din cauza pantei foarte mari. Acest depozit antropic a

încărcat artificial panta, altfel destul de stabilă, și poate oricând să se transforme într-o alunecare. Factorii

declanșatori ar putea fi: perioade ploioase mai îndelungate, conducte de apă sau canalizare subterane care



pierd apa o perioadă îndelungată fără a fi sesizată defecțiunea (apa și canalizarea au fost introduse recent

în zonă), depozitarea de noi materiale din construcții sau chiar construcții în sine. Suprafața poligonului

fiind ocupată în întregime de vegetație și fără construcții semnificative, nu a furnizat puncte măsurabile prin

PSI. Întreaga zonă este încă slab construită, dar nu va rezista presiunii imobiliare. Pentru valorificarea ei

este necesară gândirea unei infrastructuri de drenaj, stabilizare și terasare, pe baza unor studii geotehnice.









Poligonul este situat pe panta sudică a Dealului Hoia, imediat deasupra părții mijlocii a străzii Uliului până

spre capătul vestic al străzii Nicolae Pătrașcu care urmărește culmea Dealului Hoia (începând din Tăietura

Turcului).












Mediu.


În aria poligonului aflorează Formațiunile de Moigrad (Ol-Rp.mo) și Dej (M2-bd1.dj) , limita dintre ele fiind

o importantă discordanță care a funcționat ca paleorelief ante-badenian. Întreaga stivă de roci are

înclinarea stratificației contrară pantei, fapt de natură să concureze la o oarecare stabilitate, dar

Formațiunea de Moigrad fiind de natură argiloasă și cu conținut de minerale contractile, nu este stabilă pe

pante foarte mari. În aria poligonului se poate vedea o morfologie caracteristică alunecărilor de teren

stabilizate natural de multă vreme, dar reactivarea lor nu trebuie exclusă. Factorii declanșatori ar putea fi:

perioade ploioase mai îndelungate, depozitarea de noi materiale din construcții, săparea unor fundații sau

terase sau chiar construcții în sine. Suprafața poligonului fiind ocupată în întregime de vegetație și cu

puține construcții semnificative, nu a furnizat decât un singur punct PSI, care arată subsidență. Întreaga



zonă este încă neconstruită, dar nu va rezista presiunii imobiliare. Deja în partea nord-vestică a

perimentrului s-a executat o terasare cu un mic bazin fisurat și abandonat. Pentru valorificarea zonei este

necesară gândirea unei infrastructuri de drenaj, stabilizare și terasare, pe baza unor studii geotehnice.









Poligonul este situat pe versantul stâng al Văii Popeștilor, la aproximativ patru kilometri amonte de

confluența cu Nadașul, respectiv la 1.5 kilometri aval de localitatea Popești. Poligonul se întinde din firul

văii până la șoseaua din partea mediană a pantei.











Mare, fiind vizibile alunecări active.


În aria poligonului aflorează Formațiunile de Coruș (M1-Egb.co), Chechiș (M1-Egb.ch) și Grupului de Câmpie

(M2-bd1.dj, si M3-sm2.pi), având înclinarea stratificației aproximativ paralelă cu panta. Cu exceptia celei

dintâi, care este în bază și este nisipoasă, toate celelalte sunt mai mult sau mai puțin argiloase cu conținut

de minerale contractile. Fiind impermeabile, în perioadele ploioase acestea devin ușor suprasaturate cu

apă, declanșându-se alunecări. Este de mentionat, de asemenea, prezența înspre vârful dealului a

Formațiunii de Feleac (M3-sm3.fe), nisipoasă, cu acumulări de ape subterane și izvoare care întrețin gradul

înalt de hidratare a formațiunilor argiloase. O alunecare mai veche, mare și încă activă este vizibilă în

întreaga arie a poligonului. Suprafața poligonului fiind ocupata în întregime de vegetație și fără construcții

semnificative, nu a furnizat puncte măsurabile prin PSI. De altfel întreaga zonă a Dealului Steluței și

Lombului este încă neconstruită, dar face parte din ariile avute în vedere pentru extinderea viitoare a

orașului. Pentru valorificarea ei este necesară planificarea unei infrastructuri de drenaj, stabilizare și

terasare, pe baza unor studii geotehnice.




Fig. 135 Șoseaua Popești-Cluj, porțiune coborâtă și ondulată din cauza alunecării de teren





Subsidență – tasare.


Poligonul este situat pe versantul stâng al Văii Popeștilor, la aproximativ patru kilometri amonte de

confluența cu Nadașul, respectiv la 1,5 kilometri aval de localitatea Popești, imediat aval de poligonul 019,

între vale și șosea.




Instabilitate Antropogenică a Terenului - Terenuri artificiale






Fig. 138 Harta geologica a IGR 1:50000







Mare.


În aria înconjurătoare poligonului aflorează Formațiunea de Coruș (M1-Egb.co) și Chechiș (M1-Egb.ch), dar

importanța acestora este nesemificativă. Întreaga arie, altfel destul de mică, este ocupată cu depozite

artificiale rezultate din activitați de construcții. Instabilitatea acestora rezidă în caracterul lor heterogen și

necompactat, încât fundarea unor viitoare clădiri presupune cheltuieli suplimentare.








Poligonul este situat pe versantul stâng al Văii Popeștilor, la aproximativ doi kilometri amonte de

confluența cu Nadașul, între vale și șosea.












Mare.


În aria înconjurătoare poligonului aflorează Formațiunea de Mera (Ol-Rp1.me), Coruș (M1-Egb.co) și

Chechiș (M1-Egb,ch), dar importanța acestora este nesemificativă. Întreaga arie, altfel destul de mică, este

ocupată cu depozite artificiale rezultate din activitați de construcții. Instabilitatea acestora rezidă în

caracterul lor heterogen și necompactat, încât fundarea unor viitoare clădiri presupune cheltuieli

suplimentare.


Fig. 148 Halda din resturi de la construcții (Valea Popeștilor)



Fig. 149 Halda din resturi de la construcții, Valea Popeștilor (vedere din versantul drept)







Poligonul este situat pe versantul stâng al Văii Popeștilor, la aproximativ 1.5 kilometri amonte de

confluența cu Nadașul, între vale și șosea.












Mare.


În aria înconjurătoare poligonului aflorează Formațiunea de Brebi (E3-pr3.br) și Mera (Ol-Rp1.me), dar

importanța acestora este nesemificativă. Întreaga arie, altfel destul de mică, este ocupată cu depozite

artificiale rezultate din activități de construcții. Instabilitatea acestora rezidă în caracterul lor heterogen și

necompactat, încât fundarea unor viitoare clădiri presupune cheltuieli suplimentare.









Poligonul este situat pe versantul drept al Văii Popeștilor, la aproximativ patru kilometri amonte de

confluența cu Nadașul, respectiv la 1.5 kilometri aval de localitatea Popești.












Mare, fiind vizibile alunecări active.


În aria poligonului și adiacentă aflorează Formațiunile de Coruș (M1-Egb.co), Chechiș (M1-Egb.ch) și

Grupului de Câmpie (M2-bd1.dj), având înclinarea stratificației aproximativ paralelă cu panta, respectiv

invers decât curgerea văii. Cu exceptia celei dintâi care este în bază și este nisipoasă, toate celelalte sunt

mai mult sau mai puțin argiloase cu conținut de minerale contractile. Fiind impermeabile, în perioadele

ploioase acestea devin ușor suprasaturate cu apă, declanșându-se alunecari. O alunecare mai veche, mare

și încă activă este vizibilă în întreaga arie a poligonului. Suprafața poligonului fiind ocupată în întregime de

vegetație și fără construcții semnificative, nu a furnizat puncte măsurabile prin PSI. De altfel întreaga zonă a

Dealului Steluței și Lombului este încă neconstruită, dar face parte din ariile avute în vedere pentru

extinderea viitoare a orașului. Pentru valorificarea ei este necesară planificarea unei infrastructuri de

drenaj, stabilizare și terasare, pe baza unor studii geotehnice.



26 BIBLIOGRAFIE

Anuarul Statistic al României, 2008. Disponibil online la: http://www.scribd.com/doc/54427923/Anuar-

Statistic-2008

Bateson, L., Cuevas, M., Crosetto, M., Cigna, F., Schijf, M. And Evans, H., 2012, PangGeo D3.5 Production

Manual Version 1.1, 25th July 2012. Disponibil online la: http://www.pangeoproject.eu/

BOMBIŢĂ G., MOISESCU V., 1968. Données actuelles sur le Nummulitique de Transylvanie. Mém. BRGM

28(2), 941-948. Paris

BOMBIŢĂ G., 1984. Le Napocien, vingt ans apres sa definition. Revue de Paléobiologie 3.2, 209-217.

Genève.

EUROPEAN ENVIRONMENT AGENCY (EEA), 2010, GMES Urban Atlas. Disponibil online la:

http://www.eea.europa.eu/data-and-maps/data/urban-atlas

FILIPESCU S. (1999): The significance of foraminifera fauna from the feleac formation (transylvanian basin,

romania) Studia Universitatis Babes-Bolyai, geologia, XLIV, 2, p.125-131, Cluj-Napoca.

FILIPESCU S., 1996, Stratigraphy of the Neogene from the western border of the Transylvanian Basin. Studia

Univ. Babeş-Bolyai, Geologia XLI/2, 3-78, 16 fig., 5 tab, 6 pl. Cluj-Napoca.

HAUER, F., STACHE, G., 1863. Geologie Siebenbürgens. 637 p. Braumüller, Wien.

HOFMANN, K., 1879. Bericht über die im östlichen Teile des Szilágyer Comitates wahrend der

Sommercampagne 1878 vollführten geologischen Specialaufnahmen. Föld. Közl., IX/5-6, 231-283.

Budapest.

KOCH A., 1880. Über das Tertiär in Siebenbürgens. Neues Jahrb. Min. Geol. Pal. I, 283-285. Stuttgart.

KOCH A., 1884. Bericht uber die im Klausenburger Radgebirge im Sommer 1883 usgefuhrte gelogische

Specialaufnahme. Föld. Közl., XIV, 213-233, Budapest.

KOCH A., 1884. Bericht uber die im Klausenburger Radgebirge im Sommer 1883 usgefuhrte gelogische

Specialaufnahme. Föld. Közl., XIV, 213-233, Budapest.

LUBENESCU, V., LUBENESCU, D., 1977 - Observații biostratigrafice asupra Pannonianului de la Lopadea

Veche (Depresiunea Transilvaniei). Dări de Seamă Inst. Geol. Geofiz., LXIII/4, p. 57-64 . Bucureşti.

MÉSZÁROS, N. & MAROSI P., 1967: Orizonturile acvifere din imprejurimile orasului Cluj, Studia Universitatis

Babes-Bolyai, geologia, XII, 2, p.215-223, Cluj-Napoca.

MÉSZÁROS, N. & CLICHICI, O., 1988, Géologie du municipe Cluj-Napoca. Studia Univ. Babeş-Bolyai, Geologia

– Geographia, XXXIII, 1, p. 51-56, 1 fig. Cluj-Napoca.

MÉSZÁROS, N., MOISESCU, V., 1991. Bref apercu des unités lithostratigraphiques du Paléogène dens Nord-

Ouest de la Transylvanie (région de Cluj-Huedin), Roumanie. Bull. Inf. Géol. Bass.28/2, 31-39. Paris.

MOISESCU, V., 1972. Mollusques et Echinides stampiens et égériens de la region de Cluj-Huedin-Românaşi

(Nord-Ouest de la Transylvanie). Memoriile Inst. Geol. XVI, 152 pp. Bucureşti.

POPESCU, B., 1978. On the lithostratigraphic nomenclature of the NW Transylvania Eocene. Rev. roum.

Géol. Géophys. Géogr. (Géologie). 22, 99-107. Bucureşti.

RĂILEANU, G., SAULEA, E., 1955. Contribuții la orizontarea şi cunoaşterea variațiilor de facies ale

paleogenului din regiunea Cluj şi Jibou (NV bazinului Transilvaniei). Rev. Univ. “C.I. Parhon” & Polit. 8,

233-245. Bucureşti.

RĂILEANU, G., SAULEA, E., 1956. Paleogenul din regiunea Cluj şi Jibou (NV bazinului Transilvaniei). Anuarul

Com. Geol. XXIX, 272-308. Bucureşti.

http://www.scribd.com/doc/54427923/Anuar-Statistic-2008

http://www.scribd.com/doc/54427923/Anuar-Statistic-2008

http://www.pangeoproject.eu/

http://www.eea.europa.eu/data-and-maps/data/urban-atlas



RUSU, A., 1969. Sur la limite Olicocène - Miocène dans le Bassin de Transylvanie. Rev. Roum.G.G.G.,

Geologie, 13/2, 203-216. Bucureşti.

RUSU, A., 1970. Corelarea faciesurilor Oligocenului din regiunea Treznea - Bizuşa (NV Bazinului

Transilvaniei). Studii şi Cercetări Geol., Geof., Geogr. Ser. Geol. 15, 2, 513-525. Bucureşti.

RUSU, A., 1987. Ostreina biohorizons in the Eocene of North-West Transylvania (Romania). The Eocene

from the Transylvanian Basin, Romania. Special volume, “Babeş-Bolyai” University, 175-182. Cluj-

Napoca.

RUSU, A., 1989. Problems of correlation and nomenclature concerning the Oligocene formations in NW

Transylvania. The Oligocene from the Transylvanian Basin, Romania. Special volume, “Babeş -

Bolyai” University, 67-78. Cluj-Napoca.

RUSU, A., 1995. Eocene formations in the Călata region (NW Transylvania): a critical review.

Romanian Jour. Tect. & Reg. Geology. 76, 59-72. Bucureşti.

VANEK F.,POSZET Sz., KORODI ENIKÖ, 2011: Új tectonikai elem Kolozsvár város területék földtanában

földtanában. XIII. Bányászati, Kohászati és Földtani Konferencia, Gyergyószentmiklós, 2011, március

31–április 3. EMT, 280–283, 1 fig. Kolozsvár.



27 GLOSAR PANGEO

Hazard

Ceva cu potențial de a cauza daune (eveniment negativ).

Hazard natural

Hazardul natural este un proces natural sau un fenomen care poate cauza răniri sau pierderi de vieți omeneşti,

un anumit impact, prejudicii, pagube, pierderea mijloacelor de subzistență şi a serviciilor, dezorganizare socială

şi economică ori daune asupra mediului (Consiliul Uniunii Europene – Documentul de lucru al Personalului

Comisiei Europene – Linii directoare în managementul dezastrelor pentru identificarea și evaluarea riscurilor).

Geohazard (Hazard geologic)

Un proces geologic cu potențialul de a cauza pagube.

Risk

Probabilitatea ca un rău de la un anumit hazard să fie realizat.

Tipuri de geohazarde

1. Mișcări crustale adânci

Deplasarea scoarței poate să apară la diferite scări şi adâncimi. Această secțiune conține geohazarduri care

sunt cauzate de procese de adâncime.

1.1. Cutremure de pământ (hazard seismic)

Cutremurele sunt efecte observabile datorate vibrațiilor (cunoscute ca unde seismice) în interiorul scoarței

terestre, rezultate din eliberarea relativ rapidă de stress, de obicei de-a lungul unei zone de fractură.

Deteriorarea clădirilor şi a altor infrastructuri poate fi cauzată de zguduirea (oscilarea) solului din timpul

trecerii undelor seismice. Alte efecte includ lichefierea solurilor moi saturate cu apă, lăsarea solului, (prin

pierderea coeziunii, rezultând expulzarea apei și formarea mâlurilor sedimentare sau mâlurilor vulcanice

sau laharurilor), ceea ce duce la o importantă pierdere a consistenței terenului, la expulzarea apei saturate

din sedimente şi la vulcani noroioși. Agitarea (oscilarea) terenului poate declanşa, de asemenea,

evenimente secundare precum alunecări de teren şi tsunami.

Efecte secundare ca acestea ar trebui să fie catalogate în alte clase relevante de geohazard PanGeo. Unele

cutremure sunt asociate cu mişcari semnificative permanente verticale sau laterale ale scoarței. Schimbări

în cadrul sistemelor de drenaj pot provoca inundații. În timpul cutremurelor există potențial de rănire şi

pierdere de vieți.

Pericolul seismic poate fi evaluat prin referire la mărimea şi frecvența cutremurelor înregistrate, deşi

cutremurele individuale sunt, în esență, imprevizibile. Evenimente particulare pot să apară la scara



secundelor sau minutelor. Infrastructura modernă trebuie să fie proiectată pentru a rezista evenimentelor

seismice locale probabile.

1.2. Mișcări tectonice

Mişcările tectonice reprezintă procese la scară regională care afectează crusta pământului. Aceste procese

pot să conducă la creşteri sau micşorări ale zonelor de crustă. Importante sunt mişcările neotectonice care

sunt încă active şi, prin urmare, pot produce mişcări ale solului, măsurabile prin PSI. Mişcările

neotectonice sunt produse de presiunea introdusă prin deplasarea plăcilor tectonice. Aceste tipuri de

mişcări sunt sesizabile la o scară regională şi deci nu este posibil a fi măsurate folosind metoda SAR prin

măsurători relative la PSI.

1.3. Tectonica sării

Mişcări locale din teren pot fi asociate cu deplasări ale depozitelor evaporitice, cunoscute sub termenul

tectonica sării, în cadrul căreia se pot produce atât ridicări cât și prăbuşiri, în funcție de mecanismul care

intervine.

1.4. Ridicarea și scufundarea scoarței din cauze vulcanice

Activitatea vulcanică poate conduce la curgeri de lavă, la apariția norilor de cenuşă, la căderi de piroclastite

şi cenuşă, precum şi la curgeri de compoziție variată, împreună cu produse piroclastice. Aceasta s-ar putea

să fie însoțită de eliberarea de gaze otrăvitoare sau sufocante, în unele cazuri de explozii violente, sau

activitate seismică semnificativă ori modificarea morfologiei terenurilor. Efectele secundare pot include

alunecări de teren şi inundații. Pentru PanGeo ne interesează riscurile legate de instabilitatea solului.

Instabilitatea terenurilor asociate zonelor vulcanice tinde să se refere la inflația și deflația (ridicarea și

scufundarea) suprafeței terenului datorate schimbărilor intervenite la nivelul volumelor de magmă.

Efectele secundare de tipul alunecărilor de teren trebuie să fie grupate în alte clase relevante de geohazard

PanGeo.

2. Instabilitate naturală a terenului

Tendințele pentru ridicarea, alunecarea laterală sau coborârea terenului pot fi cauzate de o serie de procese

naturale geologice. Unele mişcări asociate cu anumite pericole pot fi progresive sau pot apărea brusc şi, de

asemenea, pot varia la scară de milimetru, metru sau de zeci de metri. De notat că depunerile antropice pot fi

afectate de instabilitatea naturală a terenului.

Instabilitatea naturală semnificativă a terenului are potențialul de a provoca daune la clădiri și structuri, iar

structurile mai slabe sunt cele mai susceptibile de a fi afectate. Trebuie remarcat, totuşi, că multe clădiri, cele în

special mai moderne, sunt construite la un astfel de standard că acestea pot rămâne neafectate chiar în zonele

de mișcări semnificative ale terenului. De asemenea, sensibilitatea structurilor construite la daunele aduse de

geohazard pot depinde de factori locali precum tipul de vegetație din apropiere sau natura formelor de relief

din zonă.

Efectele de instabilitate naturală a terenului apar adesea la nivel local, spre deosebire de efectele mişcărilor

naturale ale terenului care apar pe zone mai extinse.

2.1. Alunecarea de teren



O alunecare de teren reprezintă o punere în mişcare relativ rapidă spre exterior şi de sus în jos a unei mase

de rocă sau de sol pe o pantă datorită forței de gravitație. Stabilitatea pantei poate fi redusă prin eliminarea

pământului de la baza pantei, creşterea conținutului de apă în materialele depuse pe pantă sau prin

plasarea materialelor pe pantă, în special în partea de sus. Daunele produse proprietății prin alunecarea de

teren pot apărea prin eliminarea suportului din subsol sau prin aducerea de material pe proprietate. Mari

alunecări de teren în zonele de coastă pot fi provocate de tsunami.

Evaluarea pericolului de alunecare se referă la stabilitatea suprafeței actuale de teren, inclusiv a pantelor

modificate antropic, prin hărți topografice locale sau modelări digitale. Ea nu cuprinde şi luarea în

considerare a stabilității după noi săpături.

Terenul predispus la alunecări de teren în mod normal va rămâne stabil, exceptând cazul în care topografia

este modificată de eroziune sau de excavare, este încărcat, sau când presiunea apei în pori creşte.

Alunecarea de teren, de asemenea, ar putea fi inițiată de un şoc seismic, îngheț sau de schimbarea presiunii

atmosferice.

Acest pericol este semnificativ în zonele superficiale, dar se poate extinde la mai mult de 10 m adâncime.

Consecințele comune sunt pagube pentru proprietăți, inclusiv pentru rute de transport și alte tipuri de

infrastructură şi servicii subterane. Unele alunecări de teren pot fi stabilizate prin lucrări de inginerie.

2.2. Curgerea lentă a solului (fluajul solului)

Fluajul solului reprezintă o deplasare foarte lentă a solului şi a particulelor de rocă şi este rezultatul

expansiunii şi contracției solului pe parcursul ciclurilor de congelare şi decongelare (soliflucțiune) sau

umezire şi uscare.

2.3. Dizolvarea solului

Unele roci și minerale sunt solubile în apă şi pot fi eliminate progresiv de fluxul de apă din sol. Acest proces

tinde să creeze cavități (goluri), care ar putea duce la prăbuşirea materialului situat deasupra şi, eventual,

subsidență.

Tipuri de roci şi minerale solubile sunt calcarul, gipsul şi halitul.

Golurile pot deveni instabile în urma inundațiilor, inclusiv a inundațiilor cauzate de spargerea unor

conducte. Schimbările în natura scurgerii precipitațiilor la suprafața solului, eliminarea sau încărcarea

solului, extracția apei din subsol, construirea defectuoasă a canalelor de canalizare pot induce, de

asemenea, subsidență în areale altfel stabile.

2.4. Soluri sufozionabile

Solurile sufozionabile conțin materiale cu spații mari între particulele solide. Acestea se pot restrânge

(micșora) atunci când devin saturate de apă, iar o clădire (sau altă structură) apasă cu o sarcină prea mare.

Dacă solul respectiv se află sub o clădire, acesta poate provoca scufundarea clădirii. Dacă solul sufozionabil

este variabil în grosime sau distribuție, diferitele părți ale clădirii se pot scufunda cu rate diferite, cauzând

eventual înclinarea, fisurarea sau deformarea clădirii. Prăbuşirea va avea loc numai după saturarea cu apă

şi/sau prin încărcarea dincolo de punctul critic. Acest pericol poate fi semnificativ în depozitele de suprafață

(fenomen tipic in loessuri) şi, de asemenea în depozitele de umplutură superficiale.



2.5. Nisipuri mișcătoare, neconsolidate / Lichefiere

Mișcarea nisipului apare atunci când nisipul este slab cimentat, saturat cu apă şi curge într-o săpătură,

sondă sau alt tip de gol. Presiunea apei ce umple spațiile dintre granulele de nisip reduce contactul dintre

granule, iar acestea sunt transportate de-a lungul fluxului. Acest lucru poate duce la tasarea solului din jur.

Dacă nisipul de sub o clădire pleacă, suportul poate fi eliminat şi clădirea se poate scufunda. Diferite părți

ale clădirii se pot scufunda cu rate diferite, cauzând, eventual, înclinarea, crăparea sau deformarea.

Consecințele cele mai comune sunt reprezentate de daune la proprietăți sau servicii subterane. Acest

pericol tinde să fie auto-limitat prin scăderea nivelului hidrostatic.

Lichefierea solurilor moi saturate este de obicei efectul cutremurelor, dar poate fi indusă de vibrațiile

activităților umane din lucrările în construcții. Fenomenul poate duce la pierderea tăriei rocilor și

expulzarea de sedimente saturate sau mâluri vulcanice. Solurile vulnerabile la lichefiere reprezintă arii cu

potențial de instabilitate.

3. Mișcări naturale ale terenului

Efectele mişcării naturale a terenului apar adesea la nivel regional, extins, spre deosebire de efectele de

instabilitate naturală a terenului, care apar la nivel local.

3.1. Teren compresibil

Multe tipuri de terenuri au porii (spațiile dintre particulele solide) umpluți cu apă. Terenul este compresibil

dacă o sarcină poate provoca stoarcerea apei din spațiul porilor în afară, provocând o reduce în grosimea a

acestuia. În cazul în care terenul este extrem de compresibil, clădirea se poate scufunda. Dacă terenul nu

este uniform compresibil, diferite părți ale clădirii se pot scufunda cu rate diferite, cauzând, eventual,

înclinarea, crăparea sau deformarea acesteia.

Acest pericol depinde în mod obișnuit de compactările diferențiate, cele uniforme nefiind un pericol in sine.

Compactările diferențiate solicită ca unele structuri care pot fi susceptibile la pagube prin subsidență să fi

fost construite pe terenuri ce se comportă neuniform la acest tip de compresie. Consecințele obișnuite sunt

deteriorarea proprietăților existente ce nu au fost construite cu respectarea standardelor, sau posibile

pagube la serviciile subterane.

3.2. Argile contractile

Argilele contractile sunt argilelele şi lutul argilos care prezintă proprietatea de a-şi modifica volumul în mod

semnificativ în funcție de cât de multă apă conțin. În general toate depozitele argiloase îşi schimbă volumul

în funcție de variația conținutului de apă, de obicei se umflă în iarnă şi scad în timpul verii, dar unele dintre

ele fac acest lucru într-o măsură mai mare decât altele. Cele mai multe fundații sunt proiectate şi construite

pentru a rezista la modificări de sezon. Cu toate acestea, în anumite circumstanțe, clădiri construite pe

argile deosebit de predispuse la umflare şi dezumflare pot avea probleme. Circumstanțele care contribuie

la agravarea probelemelor includ seceta, conducte cu scurgeri, rădăcini ale arborilor ce se usucă ieșind din

sol sau modificări ale drenajului local, cum ar fi crearea canalizărilor. Micșorarea volumului poate îndepărta

suportul din fundația clădirii, în timp ce expansiunea argilelor poate produce ridicări sau stress lateral în

una din părțile sau în totalitatea structurii. Orice astfel de mișcări pot cauza crăpături şi distorsiuni.



Existența acestui pericol depinde de o schimbare în umiditate a solului şi a mişcărilor diferențiate apărute.

Mişcarea unitară a terenului nu reprezintă în sine un pericol. Acest pericol este, în general, semnificativ

doar in primii cinci metri de la suprafață ai terenului.

4. Instabilitate a terenului datorată activităților umane (antropogenetică)

Instabilitatea antropogenetică acoperă o arie locală şi se datorează activității omului. Subsidența

(deplasarea spre în jos) a terenului poate rezulta dintr-un număr diferit de tipuri antropogenetice de

activități şi anume miniere (pentru o varietate de substanțe minerale utile), sau săparea de tuneluri

(pentru metrou, conducte subterane pentru servicii, sau spații subterane de utilități ori de depozitare).

Subsidența pe o arie regională poate rezulta din extracția de fluide (pentru apă, saramură sau

hidrocarburi). Ridicarea sau glisarea pământului e posibil să apară atunci când fluidul poate să se întoarcă

într-o arie de unde el tocmai a fost extras, apa freatică fiind astfel reîncărcată. Acest fluid de recuperare

poate include injecție de apă sau gaze.

4.1. Gospodărirea apelor subterane-Compactarea superficială

Gospodărirea apelor subterane poate să fie aplicată de exemplu pentru a asigura exploatabilitatea

terenurilor agricole existente în zonele joase din lungul coastelor. Gestionarea apelor subterane poate duce

la niveluri de apă mai mari sau mai mici ale apelor subterane freatice şi acviferelor mai adânci din subsolul

superficial. Apele subterane ocupă porii, spațiile interstițiale şi fracturile din sedimente şi roci, prin urmare,

exercită o presiune. Când apa este drenată presiunea în pori sau stressul eficient este redus. Acest lucru

conduce la consolidarea mai ales a sedimentelor moi, cum ar fi argila şi turba. Această modificare a

volumului sedimentelor duce la subsidență. În mod similar, atunci când nivelul apelor subterane creşte spre

recuperare, ridicarea poate fi un rezultat al creşterii presiunii în pori.

4.2. Gospodărirea apelor subterane-Oxidarea turbei

Oxidarea turbei este o reacție chimică în care turba începe să se descompună şi devine cu timpul reziduu.

Această pierdere de volum de sol conduce la subsidență. Ea apare atunci când stratele de turbă din subsol

sunt expuse la aer. Atâta timp cât turba este cantonată în strate de pământ saturate acest proces nu are

loc. Oricum, oxidarea turbei apare în soluri nesaturate, de exemplu în zonele unde gestionarea apelor

subterane conduce la scăderea nivelului acestora.

4.3. Captarea apelor subterane

Apele subterane ocupă, de asemenea, porii şi spațiile interstițiale ori fracturile din sedimentele şi rocile

aflate în structurile de adâncime. Când această apă este eliminată, de exemplu prin pompare pentru apă

potabilă sau când scade nivelul de apă datorită minelor, presiunea în pori sau stressul eficient scade, iar

consolidarea sedimentelor şi a rocilor provoacă o schimbare a volumului de sedimente şi roci. Aceasta

conduce la subsidență. În mod similar, când nivelul acviferelor se restabileşte, ridicarea poate să reprezinte

rezultatul creşterii presiunii în pori. Sistemele energetice geotermice de adâcime nu trebuie să conducă la

deplasări ale terenului. Acestea implică sisteme închise unde apa, care a fost extrasă dintr-un acvifer de

adâncime, să fie pompată înapoi în același acvifer. Oricum, pompele de căldură geotermice sunt folosite la



adâncimi mai mici. Deşi acestea sunt, de asemenea, sisteme închise, pot apărea deplasări ale terenului în

mod temporar (sezonier) sau chiar permanent.

4.4. Minerit

Mineritul reprezintă îndepărtarea materialului din subsol, iar în contextul PanGeo se consideră că mineritul

se referă la eliminarea mineralelor solide. Suprafața de teren poate suporta mişcare datorită reajustării

materialului din acoperișul minei în situația în care lucrările subterane sunt realizate prost.

4.5. Construcții subterane

În PanGeo ne interesează construcțiile subterane care ar putea produce instabilitatea terenului. Un

exemplu ar fi tunelele subterane, unde îndepărtarea materialului subteran poate modifica suportul pentru

materialul de deasupra, putând duce la mişcări ale terenului.

4.6. Terenuri artificiale

Terenurile artificiale cuprind depozite antropice de toate tipurile, de exemplu teren regenerat, nivelarea

terenului şi pat de nisip, terasamente rutiere şi feroviare, haldele şi depozitele de gunoi pentru eliminarea

deşeurilor. Exemple de teren regenerat sunt insulele artificiale, restaurarea plajelor şi porturile artificiale.

Terenurile reamenajate, de exemplu terasamentele şi haldele sunt, în general, alcătuite din nisip, care nu

este predispus la compactare, precum argila şi turba. Cu toate acestea, vor avea loc două procese de

instabilizare: consolidarea acestui sol artificial şi compactarea solului de dedesubt din cauza încărcăturii de

pământ artificiale şi a structurii pe care o suportă, de exemplu o clădire. În funcție de compoziția şi modul

de depunere, halda poate fi, de asemenea, un depozit compresibil.

4.7. Producția de petrol și gaze

Similar cu captarea apelor subterane, producția de petrol şi gaze scade presiunea în porii rocilor rezervor,

prin urmare, poate provoca consolidarea şi surparea suprafeței. Depozitarea de materiale în rezervorul

sărăcit (de exemplu gaz natural sau CO2) poate duce la ridicarea suprafeței.

5. Altele

Acestea sunt areale de instabilitate pentru care explicația geologică nu se încadrează în nici una dintre

categoriile de mai sus.

6. Necunoscute

Acestea sunt areale de mișcare identificată pentru care nu s-a găsit o interpretare geologică.



Gruparea geohazardelor folosite în PanGeo

1. Mișcări crustale adânci

a. Cutremure de pământ (hazard seismic)

b. Mișcări tectonice

c. Tectonica sării

d. Ridicarea și scufundarea scoarței din cauze vulcanice

2. Instabilitate naturală a terenului

a. Alunecare de teren

b. Curgerea lentă a solului (fluajul solului)

c. Dizolvarea solului

d. Soluri sufozionabile

e. Nispuri mișcătoare, neconsolidate / Lichefiere

3. Mișcări naturale ale terenului

a. Teren compresibil

b. Argile contractile

4. Instabilitate a terenului datorată activităților umane (antropogenetică)

a. Gospodărirea apelor subterane-Compactarea superficială

b. Gospodărirea apelor subterane-Oxidarea turbei

c. Captarea apelor subterane

d. Minerit

e. Construcții subterane

f. Terenuri artificiale

g. Producția de petrol și gaze

5. Altele

6. Necunoscute

D7.1.33 Descrierea geohazardelor pentru Cluj - · PDF fileFig. 3 Atlasul urban (EEA, 2010)...

Documents

Transcript of D7.1.33 Descrierea geohazardelor pentru Cluj - · PDF fileFig. 3 Atlasul urban (EEA, 2010)...

Cluj-Napoca city of

MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA CLUJ-NAPOCA CERERE DE OFERTE … · 2009-11-06 · MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA CLUJ-NAPOCA CERERE DE OFERTE PENTRU ATRIBUIREA CONTRACTULUI DE SERVICII ... din OUG

Liceul Teoretic Onisifor Ghibu Cluj Napoca – Liceul Teoretic … · 2020. 9. 2. · liceul teoretic "onisifor ghibu" cluj-napoca - limba maghiarä - traditional cluj-napoca - cluj

Rain in Cluj Napoca

COM'ON Cluj-Napoca

CatalogCora Cluj Napoca

Certificate martie 2011 - Cluj-Napoca martie 2011.pdf · 517 02.03.2011 MUNICIPIUL CLUJ NAPOCA DIRECTIA TEHNICA SERV. INVESTITII judetul Cluj, localitatea Cluj -Napoca, Mehedinti

Cluj Napoca Ro Eng

Cluj Napoca-Tg Mures

Management, FSEGA, Cluj-Napoca

Contract lucrari - Cluj-Napoca

Cluj Napoca City Guide

DASM Cluj Napoca

Cluj Napoca - muzee

Prezentare Afaceri.ro Cluj-Napoca

Promo 27-Cluj Napoca

· Biblioteca Centralä Universítarä Cluj=Napoca ROMANUL ed.Eminescu. r. P. Cluj, Municipiul Cluj-Napoca, 1978-8646, 3000 ex.

Crese Cluj Napoca - Home

Cluj-Napoca 16.Mai

Partea scrisa - Cluj-Napoca