CURTEA DE APEL TÂRGU – MUREŞ BULETINUL...
540
CURTEA DE APEL TÂRGU – MUREŞ BULETINUL JURISPRUDENŢEI 2013 Secţia I civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie
Transcript of CURTEA DE APEL TÂRGU – MUREŞ BULETINUL...
-
CURTEA DE APEL TÂRGU – MUREŞ
BULETINUL JURISPRUDENŢEI
2013
Secţia I civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi
asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie
Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie
-
2
CURTEA DE APEL TÂRGU – MUREŞ
BULETINUL JURISPRUDENŢEI
2013
Colegiul de redacţie
COORDONATORI:
Judecător Florin Dima, Preşedintele Curţii de Apel Târgu - Mureş
Judecător dr. Mihaela Vasiescu, Vicepreşedintele Curţii de Apel Târgu - Mureş
Colectivul de elaborare a lucrării:
Judecător Camelia Rusu, Preşedinte al Secţiei I civile, pentru cauze privind
conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie
Judecător dr. Andreea Ciucă, Preşedinte al Secţiei a II- a civile, de contencios
administrativ şi fiscal
Judecător dr. Mihaela Vasiescu, Preşedinte al Secţiei penale şi pentru cauze cu
minori şi de familie
Secretari de redacţie: Anuţa Leontina Liliac – expert comunicare
Viorela-Maria Bejan – grefier documentarist
-
3
Cuprins:
SECŢIA I CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI
ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE ....... 11
I. Drept procesual civil ..................................................................................................... 11
1. Ajutor public judiciar. Cerere de reexaminare. Imposibilitatea cenzurării de către
instanţa de control judiciar. ..................................................................................... 11
2. Cerere de intervenţie principală. Interes. ............................................................. 14
3. Puterea de lucru judecat şi efectul substanţial al hotărârii judecătoreşti. ............ 17
4. Cerere de completare a hotărârii. Dovada cheltuielilor de judecată. ................... 21
5. Revizuire. Tardivitate. ......................................................................................... 23
6. Încălcarea principiului contradictorialităţii părţilor şi a dreptului la apărare. ..... 29
7. Conflict de competenţă. Încuviinţarea executării silite. ...................................... 32
8. Lipsa concluziilor pe fond din încheierea de şedinţă. Consecinţe. Condamnare cu
caracter politic. Cerere de despăgubiri întemeiată pe art. 998 – 999 Cod civil. ...... 33
9. Contestaţia în anulare. Greşeală materială. ......................................................... 36
10. Cerere de împărţeală a bunurilor comune. Criterii de atribuire a bunurilor. ..... 38
11. Autoritate de lucru judecat ............................................................................... 41
II. Litigii de muncă şi asigurări sociale ........................................................................... 44
1. Mecanici de locomotivă. Spor pentru condiţii speciale....................................... 44
2. Asigurări sociale. Decizie de suspendare a pensiei de invaliditate. Decizie de
recuperare a pensiei încasate necuvenit. .................................................................. 47
3. Legea nr. 221/ 2008. Cerere de reîncadrare a personalului din învăţământ cu
luarea în considerare a dispoziţiei Legii nr. 221/2008. Neatacarea deciziei de
reîncadrare. Admisibilitate. ..................................................................................... 50
4. Plata nedatorată. Prescripţia dreptului material la acţiune. ................................. 53
5. Indemnizaţie lunară reparatorie acordată în baza Legii nr. 341/2004. Calcul. .... 56
-
4
6. Cumulul dobânzilor cu actualizarea creanţei în funcţie de indicele de inflaţie.
Admisibilitate. ......................................................................................................... 60
7. Anularea deciziei de acordare a pensiei de serviciu. Natura juridică a litigiului.
Asigurări sociale sau contencios administrativ. ...................................................... 66
8. Litigiu de muncă. Indemnizaţie de pensionare. Legea nr. 118/2010. ................. 69
9. Litigiu de muncă. Modificarea unilaterală a contractului individual de muncă. . 71
10. Pensii Militare ................................................................................................... 73
III. Cauze cu minori şi de familie .................................................................................... 76
1. Stabilire domiciliu minor. Interesul superior al minorului. ................................. 76
2. Partajarea bunurilor comune ale soţilor în timpul căsătoriei. .............................. 78
3. Acţiune în tăgada paternităţii. Termen de prescripţie. ........................................ 84
IV. Drept civil .................................................................................................................... 86
1.Plângere împotriva încheierii de carte funciară.
................................................................................................................................. 86
2. Medici de familie. Modalitatea de plată a furnizorilor de servicii medicale şi
asistenţă medicală primară. ..................................................................................... 92
3. Exercitarea dreptului de opţiune succesorală. Acceptarea tacită a moştenirii ..... 98
4. Răspunderea statului pentru erori judiciare. Condiţii. ....................................... 103
5. Despăgubiri pentru bunuri mobile confiscate ca urmare a unor măsuri
administrative luate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 ................... 108
6. Legea nr. 221/2009. Caracter politic al condamnării. ....................................... 113
7. Prescripţia dreptului material la acţiune. ........................................................... 116
8. Legea nr. 221/2009. Art. 5, alin. 1, lit. b. Domeniu de aplicare. ....................... 118
9. Legea nr. 10/2001. Legea nr. 33/1994. Limitele aplicării. ............................... 120
10. Cerere de anulare a certificatului de moştenitor. ............................................. 125
11. Despăgubiri. Cheltuieli necesare, utile, voluptorii. Drept de retenţie. ............ 129
12. Acţiune în rectificarea cărţii funciare. ............................................................. 136
-
5
13. Condiţiile exercitării profesiei de avocat. ........................................................ 143
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL ..... 149
I. Insolvență și litigii cu profesioniști ............................................................................. 149
1. Faliment. Contestație la tabelul suplimentar de creanțe. Aspecte legate de
înscrierea creanţelor bugetare în tabel. Verificarea creanţelor .............................. 149
2. Faliment. Deschiderea procedurii insolvenţei. Verificarea condiţiilor de
admisibilitate a cererii. Lipsa caracterului cert al creanței. ................................... 152
3. Insolvenţă. Contestaţie la tabelul preliminar de creanţe. Sume rezultate din
executarea contractelor de leasing financiar. Lipsa de temei a înscrierii în tabel a
obligațiilor de a face. ............................................................................................. 155
4. Insolvenţă. Contestaţie la tabelul de creanţe, formulată de debitoare. Momentul
de început al termenului. Înscrierea creanţei în baza unei hotărâri pronunțate de
judecătorul sindic, rămasă irevocabilă. Consecințe asupra analizei creanței în cadrul
unei contestații ulterioare. Voința părților (debitoare-creditoare), exprimată prin
clauze contractuale, element esențial în analizarea contestației. Situaţia mărfurilor
recepţionate de depozitar în baza unui contract de depozit. Regim juridic.
Contractul de leasing financiar. Verificarea soldului debitoarei prin analizarea
înscrierilor şi evidenţelor contabile. Necercetarea fondului contestației cu referire la
o creanță. ............................................................................................................... 163
5. Faliment. Vânzarea bunurilor debitoarei. Organizarea şi desfăşurarea licitaţiei
bunurilor imobile cu nerespectarea prevederilor legale. Consecinţele a constatării
nulităţii actelor de licitaţie publică - repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Răspunderea practicianului în insolvență. ............................................................. 186
6. Insolvență. Cerere de deschidere a procedurii întemeiată pe prevederile art. 2701
din Legea nr. 31/1990, rep. Limitele cadrului procesual dedus judecăţi, din
perspectiva cercetării fondului cauzei. .................................................................. 195
7. Cerere vizând efectuarea mențiunilor în Registrul Comerțului. Cerere de
intervenție. Inadmisibilitatea controlării, în acest cadrul procesual, a legalității
hotărârilor consiliului local pe care s-a întemeiat cererea de efectuare a mențiunilor.
Consecințe cu privire la soluția asupra cererii de intervenție. ............................... 198
8. Anulare hotărâri A.G.O.A. și A.G.E.A. Dezlegări în drept date prin hotărâri ale
Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la aspectele esențiale deduse judecății.
Contracte de cesiune a creanțelor. Valabilitate. Inaplicabilitatea principiului
resolutio jure dantis cu privire la cesiunile subsecvente. Opozabilitate. Caracterul
normei speciale cuprinse în art. 98 alin.1 teza a II-a din Legea nr. 31/13990,
-
6
republicată Declarația făcută în Registrul acționarilor, condiție a transmiterii
acțiunilor. Excepție. Refuzul consiliului de administrație de a menționa declarație.
Acțiunea în realizarea dreptului. Reconstituirea Registrului acționarilor. Hotărârile
adoptate pe baza unei ordini de zi ce infirmă ordinea de zi şi actele publicate în
Monitorul Oficial al României, partea a IV-a şi într-un ziar de circulație locală,
emană de la o adunarea generală a acţionarilor care nu a fost legal convocată. .... 206
9. Insolvență. Contestație la tabelul de creanțe. Repunerea în termenul de înscriere
la masa credală. Notificarea deschiderii procedurii către o creditoare, persoană
juridică olandeză. Limba în care trebuie transmisă notificarea. Distincții cu privire
la titlul și conținutul notificării. ............................................................................. 234
10. Reziliere contract de vânzare-cumpărare pentru neplata prețului. Depunerea, de
către reclamanți, a cererii de admitere a creanței, în procedura insolvenței deschisă
împotriva pârâtei. Înscrierea la masa credală echivalează cu o acțiune în realizarea
dreptului. ............................................................................................................... 238
11. Insolvență. Contestație la tabelul preliminar de creanțe formulată de organul
fiscal, fundamentată exclusiv pe argumentul depunerii avizului emis de Arhiva
Electronică de Garanţii Reale Mobiliare. Condiții pentru existența unei creanțe
garantate. ............................................................................................................... 243
II. Contencios administrativ și fiscal ............................................................................. 246
1. Anulare act administrativ-fiscal. Contribuția la Fondul Naţional Unic de
Asigurări Sociale de Sănătate (F.N.U.A.S.S.) pentru venituri obținute din dividende.
Decizii de impunere succesive pentru aceeași perioadă de timp, prin care s-au
stabilit contribuții identice, s-au calculat penalități de întârziere în același cuantum
și dobânzi în cuantum diferit. Consecința neîncheierii unui contract de asigurare,
între părți, asupra obligației de plată a contribuției la F.N.U.A.S.S. Obligația de
informare. Neexcluderea culpei asiguratului pentru nedeclararea veniturilor....... 246
2. Anulare act administrativ-fiscal. Contribuția la Fondul Naţional Unic de
Asigurări Sociale de Sănătate (F.N.U.A.S.S.) pentru venituri realizate din profesii
libere sau activități independente ori activități independente autorizate. Calitatea de
revoluționar, beneficiar al normelor speciale cuprinse în Legea nr. 341/2004.
Consecințe asupra obligației de plată a contribuției la F.N.U.A.S.S. .................... 264
3. Anulare act administrativ. Control efectuat de Inspectoratul Teritorial de Muncă.
Contracte de prestări de servicii medicale, încheiate de medici în calitatea în
calitatea acestora de liber profesioniști și/sau de posesori ai autorizației de liberă
practică. Lipsa distincțiilor în actul de control și ignorarea calităților menționate.
Tratarea contractelor „în bloc”, fără verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de
-
7
art. 380 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, coroborat cu art. 377 alin. 1 din Legea nr.
95/2006 cu privire la fiecare contract de prestări de servicii. ................................ 275
4. Achiziții publice. Tardivitatea precizării plângerii. Prevederea în documentația de
atribuire, de către autoritatea contractantă, a posibilității îndeplinirii cerinţei privind
experienţa similară în proiectare, de către ofertantul însuşi ori de către un
subcontractor pentru proiectare nominalizat. Obligativitatea respectării cerinţelor de
calificare/selecţie înscrise în anunţul de participare, de către autoritatea contractantă
şi ofertanţi. Nelegalitatea eliminării unei cerințe din documentația de atribuire, de
către autoritatea contractantă, pe calea clarificărilor. ............................................ 282
5. Anulare act administrativ-fiscal. Obligația aplicării măsurilor de simplificare, de
către furnizori și beneficiari. Exigența legală a existenței înregistrării acestora în
scopuri de T.V.A. .................................................................................................. 297
6. Anulare act administrativ-fiscal. Impozit pe veniturile obţinute din România de
nerezidenţi. Cheltuieli deductibile. T.V.A. deductibilă. Condiţii, înscrisuri
probatorii. .............................................................................................................. 302
7. Anulare hotărâre a consiliului local. Îndreptăţirea consiliilor locale de a fixa
taxele pentru eliberarea avizelor de funcţionare pentru structuri de vânzare în care
se desfăşoară exclusiv activitatea de jocuri de noroc, precum şi viza anuală.
Distincţia ce trebuie făcută între aviz şi viză, din punctul de vedere al taxării şi al
finalităţii acestora. ................................................................................................. 312
8. Tutela administrativă. Criterii de repartizare pe unităţi administrativ-teritoriale a
sumelor alocate pentru echilibrarea bugetelor locale. ........................................... 321
9. Pretenții rezultând dintr-un contract de achiziții publice. Clauze stabilind plafonul
plăților cu referire la o anume perioadă de timp și la executarea lucrărilor rămase
(după plata până la nivelul plafonului stabilit) în funcție de fondurile care vor fi
alocate în viitor, prin transfer de la bugetul de stat. Consecințe pentru executant și
pentru realizarea obiectivului de investiții conform contractului de achiziții publice.
............................................................................................................................... 326
10. Anulare acte administrative – impozit pe clădiri și accesorii. Excepție de
nelegalitate. Clarificarea sintagmei „data dobândirii clădirii”. Neadăugarea la lege
prin normele de aplicare a acesteia........................................................................ 337
11. Anulare act administrativ – dispoziții din Regulamentul Curții de Conturi a
României. Termenul special de exercitare a contestației. Efectul suspensiv de
executare al contestației. Inaplicabilitatea, cu prioritate, a unei reguli dintr-un act
infralegislativ în detrimentul normei cu putere de lege care reglementează
competenţa materială a instanţelor de contencios administrativ. .......................... 342
-
8
12. Anulare act administrativ. Achiziții publice - corecții financiare. Neindicarea, de
către organul de control a vreunui prejudiciu. Consecința pentru aplicarea
prevederilor art. 2 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 66/2011. Îndrituirea/obligația comisiei
de evaluare de a stabili și solicita clarificările/completările necesare verificării
modului de îndeplinire a criteriilor de calificare cuprinse în documentația de
atribuire. Proba îndeplinirii cerinței vizând experiența profesională specifică în
domeniul auditului financiar. ................................................................................ 349
III. Aspecte procedurale ................................................................................................. 353
1. Achiziţii publice. Preeminenţa normelor speciale cuprinse în O.U.G. nr. 34/2006,
prin raport are la normele dreptului comun, în soluţionarea acţiunilor în pretenţii
întemeiate pe un contract de achiziții publice. Analizarea cauzei exclusiv prin
prisma normelor generale echivalează cu necercetarea fondului. ......................... 353
2. Contencios administrativ. Stabilirea cadrului procesual dedus judecăţii, cu privire
la părți, prin prisma emitentului actului administrativ ce formează obiectul acţiunii.
Limitele analizării excepţiei lipsei procedurii prealabile prin raportare la părți. .. 358
3. Funcţionari publici. Despăgubiri pentru neacordarea unor drepturi bănești
recunoscute prin contractul colectiv de muncă. Prescripţia dreptului la acţiune.
Incidența normelor din materia dreptului muncii. ................................................. 361
4. Neanalizarea fondului cauzei ca urmare a greşitei aplicări a legii, în soluţionarea
cererii de anulare a deciziei de sancționare disciplinară a unei angajat – inginer
silvic. ..................................................................................................................... 367
5. Achiziții publice. Plângere împotriva Deciziei Consiliului Național de
Soluționare a Contestațiilor. Fundamentarea susținerilor autorității contractante și
ale petiționarei pe un document constatator, emis de autoritatea contractantă și
comunicat petiționarei (vizând o procedura de achiziție publică anterioară, având ca
obiect încheiere acordului-cadru), cu privire la care s-a invocat excepția de
nelegalitate, respinsă ca inadmisibilă printr-o hotărâre rămasă irevocabilă. ......... 372
6. Insolvență. Apel. Lipsa calității procesuale active a acționarului debitoarei.
Distincții între cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de debitor și
cea formulată de creditor. Rolul activ al judecătorului sindic în stabilirea cadrului
procesual cu privire la părți. Nerelevanța invocării, de către apelant, a calității de
creditor („sub condiție suspensivă”), pentru justificarea legitimării procesuale
active. .................................................................................................................... 377
7. Despăgubiri pretinse în temeiul poliței de asigurare. Calitatea procesuală activă
prin raportare la condițiile generale de asigurare și la cesiunea dreptului la
-
9
despăgubiri. Excepția prescripției dreptului material la acțiune. Limitele învestirii
instanței. Respectarea principiilor contradictorialității și dreptului la apărare. ..... 385
8. Insolvență. Apel declarat de o persoană având dublă calitate: asociat și creditor al
societății în insolvență. Calitate procesuală activă a creditorilor de a formula
opoziție împotriva hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței și, apoi, apel
împotriva hotărârii prin care s-a soluționat opoziția. Admisibilitatea apelului altor
persoane interesate (inclusiv a asociaților), împotriva hotărârii de deschidere a
procedurii generale a insolvenței, la cererea debitoarei. ....................................... 394
SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE .............. 399
Drept penal. Parte generală ........................................................................................... 399
I. Individualizarea pedepselor.......................................................................................... 399
Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Obligarea inculpatului de a nu
depăşi pe durata termenului de încercare limita teritorială a României.
Disproporţionalitate. .............................................................................................. 399
II. Cauzele care înlătură răspunderea penală sau consecințele condamnării ................... 412
Reabilitare judecătorească. Reabilitare de drept. Condiții. ................................... 412
Drept penal. Parte specială ............................................................................................ 414
I. Infracțiuni prevăzute în C. pen. .................................................................................... 414
Mărturie mincinoasă. Elemente constitutive. ........................................................ 414
II. Infracţiuni prevăzute în legi speciale .......................................................................... 427
1. Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-
a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce. Elemente constitutive. ...... 427
2. Furt de arbori. Elemente constitutive. ............................................................... 430
3. Pătrunderea fără drept în zona de siguranţă a infrastructurii feroviare. ............ 441
Drept procesual penal. Partea generală ........................................................................ 454
I. Acţiunea penală şi acţiunea civilă în procesul penal .................................................... 454
1. Disjungerea acţiunii civile de acţiunea penală. Procedura de soluţionare a acţiunii
civile după disjungere. ........................................................................................... 454
2. Soluţionarea acţiunii penale. Autoritatea de lucru judecat. ............................... 460
-
10
II. Competenţa ................................................................................................................. 466
Competenţa în cazul modificării pedepselor ......................................................... 466
III. Incompatibilitatea şi strămutarea ............................................................................... 468
Strămutarea. Întinderea efectelor hotărârii de strămutare. .................................... 468
IV. Cheltuielile judiciare ................................................................................................. 501
Cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză. Obligarea asiguratorului la suportarea
acestora. Obligarea asiguratorului la suportarea cheltuielilor de spitalizare a
victimei. Admisibilitate ......................................................................................... 501
Drept procesual penal. Partea specială .......................................................................... 504
I. Judecata în primă instanţă ............................................................................................ 504
1. Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare. Cazuri. ..... 504
2. Ultimul cuvânt al inculpatului. Neacordare. Consecinţe juridice ...................... 512
3. Oralitatea şi contradictorialitatea. Omisiunea instanţei de a pune în discuţie o
probă. Consecinţe procesuale. ............................................................................... 519
4. Limitele sesizării instanţei. Condamnare pentru o infracţiune pentru care
inculpatul nu a fost trimis în judecată. Recurs ...................................................... 522
Cooperare judiciară internaţională în materie penală ...................................................... 528
I. Mandatul european de arestare ..................................................................................... 528
Executarea mandatului european de arestare. Motive de refuz al executării. ....... 528
II. Transferul de proceduri în materie penală .................................................................. 534
Preluarea procedurilor penale. Procedura de judecare a cauzei după preluarea
judecăţii. Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare sau a
urmăririi penale. .................................................................................................... 534
Asistenţa judiciară internaţională ................................................................................ 539
Rejudecarea după extrădare sau predare. Apel. Instanţă competentă .................... 539
-
11
SECŢIA I CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ
ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE
FAMILIE
I. Drept procesual civil
1. Ajutor public judiciar. Cerere de reexaminare. Imposibilitatea cenzurării de
către instanţa de control judiciar.
- O.U.G. nr. 51/2008: art. 15 alin. 3;
- Codul de procedură civilă: art. 377 alin. 2 pct. 5.
Conform art. 15 alin. 3 din O.U.G. nr. 51/2008 încheierea pronunţată în
soluţionarea cererii de reexaminare are caracter irevocabil, caracter care, prin
prisma dispoziţiilor art. 377 alin. 2 pct. 5 din Codul de procedură civilă, face
imposibilă reluarea şi examinarea criticilor formulate sub aspectul modului de
soluţionare de către instanţa inferioară a cererii de ajutor public judiciar.
Faptul că judecarea cererii de reexaminare se face de către magistraţii
aceleiaşi instanţe nu este de natură să aducă atingere dreptului la un tribunal
imparţial şi dreptului la apărare, cu atât mai mult cu cât soluţionarea cererii de
reexaminare se face pe baza unor criterii obiective şi presupune verificarea
anumitor înscrisuri din care să rezulte starea materială a solicitantului şi a
familiei sale.
Secţia I civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie
Decizia nr. 5/A/din 31 Ianuarie 2013
Prin sentinţa civilă nr. 2572/11 septembrie 2012, Tribunalul Mureş a anulat
ca netimbrată acţiunea formulată şi precizată de reclamantul C. L., în
contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice –
D.G.F.P. Mureş, având ca obiect acordarea de despăgubiri materiale.
În adoptarea acestei soluţii, tribunalul a reţinut că după indicarea în
monedă naţională a cuantumul despăgubirilor de natură materială solicitate de
către reclamant, instanţa a stabilit în sarcina acestuia obligaţia de achita taxa de
timbru şi timbru judiciar , apreciind că nu sunt incidente în cauză prevederile art.
15 lit. o) din Legea nr. 146/1997, în contextul în care pretenţiile reclamantului nu
decurg din cauze penale.
S-a mai reţinut că prin încheierea din cameră de consiliu din data de 22
mai 2012, instanţa a respins cererea de ajutor public judiciar formulată de
reclamant, iar ulterior, prin încheierea din şedinţa camerei de consiliu din data de
01.06.2012, a fost respinsă şi cererea de reexaminare, astfel că la termenul de
judecată din data de 5 iunie 2012 i s-a pus în vedere că, sub sancţiune anulării
-
12
cererii, are obligaţia de a achita taxa de timbru şi timbru judiciar stabilite în
sarcina sa.
Cum la termenul de judecată din data de 4 septembrie 2012, reclamantul
prezent în faţa instanţei a arătat că nu a achitat şi nu are posibilitatea de achita
taxa de timbru aferentă, instanţa a dispus, în temeiul art. 165 din Codul de
procedură civilă, disjungerea petitului privitor la solicitarea de acordare a daunelor
morale de cel privitor la solicitarea de acordare a daunelor materiale şi a invocat
din oficiu excepţia de netimbrare, iar ulterior a făcut aplicarea prevederilor art. 20
alin. 1 din Legea nr. 146/1997, în sensul anulării acţiunii.
Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, solicitând
modificarea ei în, sensul admiterii cererii de ajutor public judiciar, iar ulterior, şi a
cererii de chemare în judecată formulate.
În motivarea recursului s-a arătat că prin încheierea civilă din 22 mai 2012
s-a reţinut în mod greşit că nu ar fi depus actele doveditoare solicitate de către
instanţă pentru soluţionarea cererii de ajutor public judiciar, iar în final aceasta a
ignorat cu desăvârşire faptul că valoarea taxei judiciare de timbru pe care trebuia
să o achite are un nivel foarte ridicat faţă de veniturile sale, fiindu-i practic
imposibil să o achite, situaţie în care se impunea aplicarea prevederilor art. 8 alin.
3 din O.U.G. nr. 51/2008 şi scutirea sa de la plata taxei judiciare de timbru.
De asemenea, reclamantul a susţinut că prin soluţia contestată i-a fost
încălcat efectiv dreptul constituţional de acces la justiţie, făcând trimitere din
această perspectivă şi la jurisprudenţa C.E.D.O., care a statuat în sensul că
limitarea dreptului de acces la un tribunal nu este compatibilă cu art. 6 alin. 1 din
Convenţie decât dacă prin aceasta se urmăreşte un scop legitim şi dacă există un
grad rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul vizat.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a susţinut legalitatea şi
temeinicia hotărârii atacate, apreciind că argumentele reclamantului nu au niciun
suport juridic, astfel că nu pot fi reţinute, în contextul în care acesta nu şi-a
îndeplinit obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina sa.
Prin încheierea din 22 noiembrie 2012, Curtea a dispus recalificarea căii de
atac din recurs în apel, reţinând în acest sens temeiul juridic al acţiunii şi
împrejurarea că valoarea pretenţiilor reclamantului depăşeşte suma de 100.000 lei.
Examinând apelul dedus judecăţii, prin raportare la motivele invocate,
precum şi din oficiu, în limitele caracterului devolutiv al căii de atac, reglementat
de art. 292, 295 din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat că acesta este
nefondat, astfel că a fost respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş la data de 29
septembrie 2011, sub nr. dosar 6362/102/2011, reclamantul a solicitat obligarea
pârâtului Statul Român la plata sumei de 550.000 euro, compusă din: 370.000
euro daune materiale şi 200.000 euro daune morale, iar prin încheierea din 8 mai
2012 s-a stabilit în sarcina acestuia obligaţia de a achita pentru cererea având ca
obiect plata de daune materiale o taxă judiciară de timbru în cuantum de 12.866, 6
lei şi 5 lei timbru judiciar (aferent sumei de 1.619.786 lei, echivalentul pretenţiei
de 370.000 euro, conform precizării de la fila 107 - dosar nr. 6362/102/2011 al
Tribunalului Mureş).
-
13
La acelaşi termen de judecată s-a constatat că reclamantul depusese
anterior (la data de 27 aprilie 2012) o cerere pentru acordarea de ajutor public
judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei de timbru aferente petitului privind
daunele materiale menţionate, cerere care a fost soluţionată prin încheierea
camerei de consiliu din 22 mai 2012, în sensul respingerii acesteia prin prisma
neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 8 alin. 2 din O.U.G. nr. 51/2008,
reţinându-se, totodată, nedepunerea tuturor înscrisurilor doveditoare solicitate de
către instanţă la termenul din 8 mai 2012, respectiv declaraţie pe proprie
răspundere că nu realizează alte venituri în afară de pensia lunară şi adeverinţe
privind veniturile realizate de ceilalţi membri ai familiei.
Reclamantul a formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii anterior
evocate, însă şi aceasta a fost respinsă prin încheierea camerei de consiliu din 1
iunie 2012, reţinându-se, pe de o parte, că situaţia reclamantului nu se încadrează
în prevederile art. 8 alin. 2 din O.U.G. nr. 51/2008, pentru a beneficia de scutirea
de la plata taxei de timbru (venitul mediu pe familie fiind de 452 lei), iar pe de altă
parte, că nu a depus declaraţia pe proprie răspundere solicitată la termenul din 8
mai 2012, situaţie în care acesta se află în culpă, neputându-se aprecia că prin
respingerea cererii de acordare a ajutorului public judiciar i-a fost limitat dreptul
de acces la un tribunal.
În circumstanţele cauzale anterior expuse, instanţa de fond a dispus - la
termenul de judecată din 5 iunie 2012, amânarea judecăţii în vederea achitării de
către reclamant a taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina sa, iar la termenul de
judecată din 4 septembrie 2012 - constatând neîndeplinirea obligaţiei amintite, a
dispus disjungerea cererii având ca obiect acordarea de daune materiale şi a
invocat excepţia netimbrării, în care sens s-a format prezentul dosar (nr.
6675/102/2012) şi s-a dispus anularea acţiunii.
Prin apelul declarat împotriva soluţiei menţionate, reclamantul contestă
rezolvarea dată de către instanţa de fond cererii de acordare a ajutorului public
judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina
sa, însă sub acest aspect va trebui să se ţină cont de prevederile art. 15 alin. 3 din
O.U.G. nr. 15/2008, în conformitate cu care încheierea pronunţată în soluţionarea
cererii de reexaminare are caracter irevocabil, caracter care – prin prisma
dispoziţiilor art. 377 alin. 2 pct. 5 din Codul de procedură civilă, face imposibilă
reluarea şi examinarea criticilor formulate sub aspectul modului de soluţionare de
către instanţa inferioară a cererii de ajutor public judiciar, în acest sens fiind şi
practica judiciară în materie (exemplificativ, decizia civilă nr. 6886/6 octombrie
2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă, dosar nr. 631/95/2010).
În ceea ce priveşte invocarea încălcării dreptului de acces la justiţie, Curtea
a avut în vedere faptul că dispoziţiile art. 15 alin. 3 din O.U.G. nr. 51/2008 au fost
supuse în repetate rânduri controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios
constituţional reţinând că prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere
instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a unor astfel de cereri,
fiind justificate, din considerente de celeritate, judecarea în camera de consiliu,
fără citarea părţilor şi inexistenţa căii de atac a recursului la o instanţă superioară,
iar faptul că judecarea cererii de reexaminare se face de către magistraţii aceleiaşi
-
14
instanţe nu este de natură să aducă atingere dreptului la un tribunal imparţial şi
dreptului la apărare, cu atât mai mult cu cât soluţionarea cererii de reexaminare se
face pe baza unor criterii obiective şi presupune verificarea anumitor înscrisuri din
care să rezulte starea materială a solicitantului şi a familiei sale (deciziile Curţii
Constituţionale nr. 1077/13 decembrie 2012 şi nr. 419/3 mai 2012).
Faţă de cele ce preced, constatând că rezolvarea dată cererii de acordare a
ajutorului public judiciar şi, implicit, cererii de reexaminare împotriva soluţiei de
respingere a celei dintâi, nu mai poate forma obiect de analiză prin intermediul
căii de atac exercitate împotriva hotărârii prin care instanţa de fond s-a dezinvestit
de soluţionarea pricinii, prin anularea acţiunii reclamantului ca netimbrată, fiind
respectate sub acest ultim aspect prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997,
Curtea a dispus respingerea apelului ca nefondat, potrivit dispoziţiilor art. 296 din
Codul de procedură civilă.
2. Cerere de intervenţie principală. Interes.
- Codul de procedură civilă: art. 49 alin. 1 , art. 50.
Faţă de împrejurarea că recurenta nu are vocaţie la moştenirea
defunctului, intervenţia sa într-un proces, care are ca obiect stabilirea masei
succesorale şi a calităţii de moştenitor după acest defunct, este lipsită de interes,
atâta timp cât nu invocă fie un drept de proprietate asupra unui bun ce face parte
din masa succesorală, fie un drept de moştenire. În acelaşi context, aceasta nu
poate invoca nici neacceptarea în termen a succesiunii de către moştenitorii
defunctului, deoarece o eventuală înlăturare a acestora de la moştenire nu îi poate
profita, întrucât nu poate avea ca efect recunoaşterea calităţii de succesor a
intervenientei şi dobândirea moştenirii de către aceasta.
Secţia I civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie
Decizia nr. 27/R/17 ianuarie 2013
Prin decizia civilă nr. 199 din 27.06.2012 a Tribunalului Mureş, pronunţată
în dosarul nr. 685/308/2007 s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta C.
S. împotriva sentinţei civile nr. 1686 din 12.12.2011 a Judecătoriei Sighişoara şi s-
a dispus obligarea apelantei la plata către intimata B. E. a sumei de 1659,3 lei cu
titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că în mod legal prima
instanţă a respins cererea de intervenţie în interes propriu a apelantei, având în
vedere că aceasta nu poate justifica un interes într-un proces în care se stabileşte
calitatea de moştenitori şi masa succesorală după defunctul M. G., în contextul în
care este un terţ faţă de moştenire. S-a arătat că, în această calitate, intervenienta
nu poate invoca neacceptarea în termen a succesiunii de către părţile din proces.
Invocând doar un drept de creanţă asupra moştenirii, aceasta trebuie să aştepte
-
15
stabilirea calităţii de moştenitor, după care, în contradictoriu cu moştenitorii, să
încerce realizarea pretinsei creanţe.
Împotriva acestei hotărâri intervenienta C. S. a formulat recurs, solicitând
casarea deciziei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare Tribunalului Mureş, în
vederea cercetării motivelor de apel formulate la lit. b din declaraţia de apel.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanţa de apel nu a examinat
criticile formulate împotriva hotărârii primei instanţe referitoare la modalitatea de
soluţionare a acţiunilor principale şi a cererilor reconvenţionale, în considerentele
deciziei neregăsindu-se o analiză a acestor critici.
Recurenta a arătat că are un interes legitim pentru a-şi formula apărările în
legătură directă cu persoane care pretind a avea drepturi asupra imobilului din a
cărui valoare 95% reprezintă investiţii efectuate de aceasta. Pentru admiterea
cererii de intervenţie nu este necesară condiţia procesuală a afirmării unui drept, ci
doar justificarea unui interes legitim, în cauză acesta fiind justificat de apărarea
posesiei, inclusiv prin a demonstra că toţi succesibilii au rămas străini de
succesiune, în contextul în care recurenta este posesorul tuturor bunurilor ce
compun masa succesorală.
În acest sens, recurenta a subliniat faptul că nu s-a făcut dovada acceptării
succesiunii după defunctul M. G. în termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 din
Codul civil, instanţa reţinând în mod greşit faptul că moştenitorii au intrat în
posesia masei succesorale, împrejurare ce constituie o acceptare tacită a moştenirii.
În drept, recurenta a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 din Codul de
procedură civilă.
Intimata G. E. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca
nefondat a recursului promovat de intervenientă şi menţinerea hotărârii atacate ca
legală şi temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. În
acest sens, intimata a subliniat faptul că interesul se apreciază prin raportare la
pretenţia pe care intervenienta o formulează, or aceasta nu a solicitat decât
respingerea acţiunii, iar intenţia neechivocă de a accepta succesiunea a fost
apreciată în mod corect de instanţă în urma analizei materialului probator.
Examinând hotărârea atacată din perspectiva motivelor invocate, instanţa
de control judiciar a constatat că recursul promovat este neîntemeiat, pentru
următoarele considerente:
Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 din Codul
de procedură civilă, Curtea a constatat că decizia ce face obiectul prezentei analize
cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, instanţa
de apel răspunzând argumentelor invocate de apelantă în calea de atac promovată.
În acest sens, instanţa observă că argumentele arătate în legătură cu modalitatea de
soluţionarea a acţiunilor şi cererilor reconvenţionale (lit. b din memoriul de apel)
au avut în vedere neacceptarea succesiunii de către moştenitorii defunctului M. G.,
chestiune cu privire la care Tribunalul a arătat în hotărâre că apelanta este un terţ
faţă de moştenire, astfel că nu poate invoca neacceptarea în termen a succesiunii
de către părţi. Din această perspectivă, Curtea a constatat că sunt neîntemeiate
susţinerile recurentei referitoare la faptul că din cuprinsul hotărârii lipseşte orice
referire cu privire la motivele de apel indicate la litera b. în memoriul său.
-
16
Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul
de procedură civilă, referitor la modalitatea de soluţionare a cererii de intervenţie,
Curtea a constatat că în prezenta cauză, C. S. a formulat o cerere de intervenţie
principală prin care a invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale active a tuturor
reclamanţilor din cauză şi excepţia lipsei interesului procesual al acestora, cu
motivarea că deţine posesia masei succesorale, pe care aceştia încearcă să i-o
tulbure şi că a efectuat investiţii ce reprezintă peste 95% din valoarea imobilului,
în timpul concubinajului cu defunctul M. G.
Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că la data de 02.12.1999,
intervenienta C. S., în baza testamentului autentificat sub nr.1605 din 17 noiembrie
1997 la BNP M. L., a obţinut certificatul de moştenitor nr. 353/1999, în calitate de
succesor testamentar al defunctului M. G..
Prin sentinţa civilă nr. 461 din 25 aprilie 2007, pronunţată în dosarul nr.
804/2004 de Judecătoria Sighişoara, hotărâre rămasă irevocabilă, s-a admis
acţiunea reclamantei B. E. în contradictoriu cu pârâta C. S. şi s-a constatat
nulitatea absolută a testamentului autentificat sub nr. 1665/17 noiembrie 1997 la
BNP M. L., privind pe testatorul M. G. şi pe legatara C. S., dispunându-se anularea
certificatului de moştenitor nr. 353 din 02.12.1999 emis la BNP Asociaţi P.-M.-U.
în dosarul succesoral nr. 304/1999, precum şi a Încheierii Biroului CF Sighişoara,
cu nr.3441/9 decembrie 1999, de întabulare a aceluiaşi certificat de moştenitor în
CF 5411 Sighişoara, cu consecinţa restabilirii situaţiei anterioare în aceeaşi carte
funciară.
În acest context, Curtea a constatat că faţă de împrejurarea că recurenta nu
are vocaţie la moştenirea defunctului M. G., intervenţia sa într-un proces, care are
ca obiect stabilirea masei succesorale şi a calităţii de moştenitor după acest
defunct, este lipsită de interes, atâta timp cât nu invocă fie un drept de proprietate
asupra unui bun ce face parte din masa succesorală, fie un drept de moştenire. În
acelaşi context, aceasta nu poate invoca nici neacceptarea în termen a succesiunii
de către moştenitorii defunctului, deoarece o eventuală înlăturare a acestora de la
moştenire nu îi poate profita, întrucât nu poate avea ca efect recunoaşterea calităţii
de succesor a intervenientei şi dobândirea moşteniri de către aceasta.
În urma analizării probelor administrate în cauză, instanţa a reţinut că
preluarea în posesie a masei succesorale rămase după defunctul M. G., de către
reclamanta B. E. şi numitul M. I. sen., are semnificaţia unui act de dispoziţie ce
valorează fără vreun dubiu ca acceptare tacită a succesiunii, iar nu ca act de
conservare sau administrare, acestea constituind acte şi fapte de acceptare a
succesiunii în sensul arătat, cu atât mai mult cu cât reclamanta şi M. I. sen. le-au
efectuat şi au stăruit în poziţia lor, deşi pârâta a apelat la autorităţi şi i-a alungat din
imobil, prevalându-se de un testament, care s-a dovedit ulterior a nu fi valabil,
pentru că nu îl semnase defunctul M. G.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a apreciat eronat probele existente
la dosar, reţinând în mod greşit că s-a făcut dovada acceptării succesiunii în termen
de către părţi.
Curtea a subliniat că această critică nu este încadrabilă în dispoziţiile art.
304 din Codul de procedură civilă, nefiind susţinute argumente care să vizeze
-
17
nelegalitatea concluziei instanţei de apel. Făcând trimitere la mijloace de probă şi
la modul în care acestea au fost evaluate de instanţă, recurenta tinde la o devoluare
a fondului pe acest aspect, ceea ce este incompatibil cu structura recursului, în
cadrul căruia nu se verifică temeinicia şi elementele de fapt ale cauzei, ci
legalitatea soluţiei adoptate, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt
determinată de instanţa de apel.
Cât priveşte argumentul legat de apărarea posesiei şi de valorificarea
dreptului de creanţă constând în investiţiile efectuate la imobilul ce face parte din
masa succesorală, acesta nu este de natură a justifica un interes în înlăturarea de la
moştenire a succesorilor defunctului, ci priveşte interesul pe care îl justifică
recurenta în a-şi valorifica dreptul de creanţă invocat asupra moştenirii în
contradictoriu cu moştenitorii defunctului, stabiliţi prin hotărârea pronunţată în
prezentul litigiu. Prin interes se înţelege folosul practic, imediat, pe care îl are o
parte pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare, or, formularea
unei cereri de intervenţie principală, prin care se solicită respingerea cererii de
chemare în judecată, fără a se urmări prin aceasta recunoaşterea sau stabilirea unui
drept propriu al celui care intervine, neputând câştiga pentru sine bunul litigios, nu
îndeplineşte această condiţie.
Pentru considerentele expuse, Curtea a constatat că în cauză nu este
incident niciun motiv de nelegalitate prev. de art. 304 din Codul de procedură
civilă, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, a respins ca nefondat recursul promovat de intervenienta C. S.
împotriva deciziei civile nr. 199 din 27.06.2012, pronunţată de Tribunalul Mureş
în dosarul nr. 685/308/2007.
Fiind în culpă procesuală, recurenta a fost obligată la plata cheltuielilor de
judecată către reclamantă, în cuantum total de 735 lei, reprezentând 600 lei
onorariu avocaţial, conform chitanţei nr. 3/2013 şi 135 lei cheltuieli de transport,
conform bonului fiscal nr. 89 din 17.01.2013 şi bonului fiscal nr. 35 din
08.11.2012.
3. Puterea de lucru judecat şi efectul substanţial al hotărârii judecătoreşti.
- Codul civil: art. 1201;
- Codul de procedură civilă: art. 166.
Puterea de lucru judecat este reglementată de art. 1201 Cod civil ca o
prezumţie absolută şi de art. 166 Cod procedură civilă ca excepţie de fond
absolută, care poate fi invocată oricând şi de orice parte interesată, presupunând
întrunirea triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză. Puterea de lucru judecat nu
trebuie confundată cu efectul substanţial al actului jurisdicţional. Hotărârea
judecătorească beneficiază de o a doua prezumţie, aceea de validitate şi
regularitate. Opozabilitatea efectului substanţial şi puterea de lucru judecat sunt
două lucruri distincte. Efectul substanţial al unei hotărâri judecătoreşti nu se
analizează sub formă de excepţie, fiind o chestiune de fond. Din această
-
18
perspectivă sunt neîntemeiate criticile recurentului referitoare la faptul că instanţa
nu a pus în discuţia părţilor excepţia autorităţii lucrului judecat, încălcându-i
astfel dreptul la apărare.
Secţia I civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie
Decizia nr. 359/R/28 februarie 2013
Prin decizia civilă nr. 264 din 17.10.2012 a Tribunalului Mureş, pronunţată
în dosarul nr. 3015/289/2009* s-a respins ca nefondat apelul formulat de
reclamantul M. D. împotriva sentinţei civile nr. 2207/24 noiembrie 2010,
pronunţată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. 3015/289/2009.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că, deşi sub
aspectul invocării unei nulităţi, apelantul este îndreptăţit să critice hotărârea primei
instanţe, sub aspectul interesului, acesta nu poate pretinde soluţionarea în sensul
admiterii cererilor sale. Astfel, motivele de apel se referă la situaţia de fapt, la
folosirea terenului de 8000 mp din CF nr. 3343 Ibăneşti de către fratele şi tatăl
apelantului reclamant mai mult de 30 de ani printr-o posesie utilă, netulburată şi
sub nume de proprietar, la edificarea de către aceştia a unor construcţii în 1968,
respectiv 1987, la includerea fără temei a suprafeţei în certificatul de moştenitor
atacat, apoi la înscrierea lipsită de temei a dreptului de proprietate asupra acestui
teren în favoarea celor doi moştenitori testamentari şi la înstrăinarea succesivă a
terenului.
Instanţa a reţinut că apelantului îi sunt paralizate toate argumentele prin
forţa puterii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1466 din 11.12.2008, pronunţată
de Judecătoria Reghin în dosarul nr. 2165/289/2007, rămasă definitivă şi
irevocabilă, prin această hotărâre stabilindu-se că nu sunt îndeplinite condiţiile
necesare uzucapiunii terenului de 8000 mp din CF nr. 3343 Ibăneşti, nr. top
5053/2/2 – 5080/2/2 de către reclamantul M. D. şi soţia M. O..
Efectul principal al sentinţei civile din 11.12.2008 este acela că soluţia de
respingere a cererii de constatare a uzucapiunii şi a înscrierii în CF a dreptului
astfel dobândit se prezumă în mod absolut că exprimă adevărul, nemaiputând fi
contrazisă de o altă hotărâre. Acest efect dă şi legitimitate puterii de lucru judecat,
pentru că adevărul constituie raţiunea şi fundamentul hotărârii judecătoreşti. Pe
cale de consecinţă, în cauză nu există o autoritate de lucru judecat, întrucât nu
există tripla identitate părţi, obiect, cauză, cerută de art. 1201 vechiul Cod civil
(aplicabil la data pronunţării hotărârii atacate), ci operează prezumţia că dispoziţia
de respingere cuprinsă în sentinţa civilă indicată anterior exprimă adevărul, că are
putere de lucru judecat şi că astfel nu mai poate fi contrazisă de o altă hotărâre
judecătorească.
Instanţa de apel a constatat că o eventuală admitere a capetelor de cerere
având ca obiect anularea certificatului de moştenitor, anularea actelor subsecvente,
rectificarea CF şi restabilirea situaţiei anterioare ar fi lipsite de efect, din moment
ce capătul de cerere privind uzucapiunea nu mai poate fi analizat ca urmare a
pronunţării sentinţei civile nr. 1466 din 11.12.2008 a Judecătoriei Reghin. Prin
urmare, în mod corect s-a apreciat prin hotărârea atacată că reclamantul nu are
-
19
interes în promovarea acestor cereri, lipsind finalitatea urmărită la introducerea
cererii de chemare în judecată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul M. D. a declarat recurs, prin care a
solicitat casarea deciziei şi rejudecarea cauzei pe fond.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că decizia atacată nu cuprinde
motivele pe care se sprijină, instanţa neanalizând motivele de apel, ceea ce
echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Recurentul a mai arătat că în mod greşit s-a reţinut prezumţia puterii
lucrului judecat, în contextul în care nu există identitate de părţi între cele două
litigii şi că instanţa de apel ar fi trebuit să înlăture sentinţa civilă nr. 1466/2008 a
Judecătoriei Reghin, întrucât a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 1201 din
Codul civil, fiind pronunţată după rămânerea irevocabilă a sentinţei civile nr.
4219/1999 a Judecătoriei Tg.-Mureş existând autoritate de lucru judecat, prin care
s-a reţinut faptul că antecesorul reclamantului M. V. a dobândit dreptul de
proprietate asupra suprafeţei de 0,80 ha teren din imobilul înscris în CF nr. 3343
Ibăneşti. S-a mai arătat că instanţa ar fi trebuit să admită petitele I-IV întrucât
dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului de 8000 mp din proprietatea
pârâtului T. I. se poate face nu numai prin uzucapiune, ci şi în baza art. 27 din
Legea nr. 18/1991, întrucât terenul nu a fost cooperativizat.
Recurentul a mai arătat că instanţa a încălcat prevederile art. 161 din Codul
de procedură civilă, nepunând în discuţie excepţiile invocate din oficiu privind
lipsa calităţii procesuale active şi autoritatea de lucru judecat, nesocotindu-i astfel
dreptul la apărare.
În drept, recurentul şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9
din Codul de procedură civilă.
Examinând decizia atacată din perspectiva motivelor invocate, instanţa de
control judiciar a constatat următoarele:
Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 din Codul
de procedură civilă, Curtea a constatat că decizia ce face obiectul prezentei analize
cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, instanţa
de apel răspunzând argumentelor invocate de apelant în apelul promovat. În acest
sens, instanţa a observat că argumentele arătate în legătură cu situaţia de fapt, la
folosirea terenului de 8000 mp din CF nr. 3343 Ibăneşti de către fratele şi tatăl
apelantului reclamant mai mult de 30 de ani printr-o posesie utilă, netulburată şi
sub nume de proprietar, la edificarea de către aceştia a unor construcţii în 1968,
respectiv 1987, la includerea fără temei a suprafeţei în certificatul de moştenitor
atacat, apoi la înscrierea lipsită de temei a dreptului de proprietate asupra acestui
teren în favoarea celor doi moştenitori testamentari şi la înstrăinarea succesivă a
terenului au fost înlăturate de instanţa de apel, constatându-se că apelantul nu
justifică un interes în promovarea acţiunii, întrucât îi sunt paralizate toate
argumentele prin forţa puterii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1466 din
11.12.2008, pronunţată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. 2165/289/2007.
Astfel, nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată,
reclamantul putând ataca certificatul de moştenitor nr. 929 din 20.02.1974, pe
considerentul că suprafaţa trecută în acesta ca masă succesorală este mai mare
-
20
decât cea cuprinsă în legatul cu titlu particular lăsat intimaţilor T. I. sen. şi T. L. de
către defuncta M. I., întrucât prevederile art. 88 alin. 1 stabilesc posibilitatea
terţilor de a ataca certificatul de moştenitor în justiţie, cerând anularea sa. Însă, faţă
de terenul care formează obiectul demersului judiciar în prezenta cauză s-a stabilit
în mod irevocabil că nu au fost îndeplinite condiţiile uzucapiunii de către apelant,
prin sentinţa menţionată anterior. Din această perspectivă, reclamantul nu are
calitatea de persoană interesată în a solicita anularea certificatului de moştenitor,
întrucât efectul principal al sentinţei civile din 11.12.2008 este acela că soluţia de
respingere a cererii de constatare a uzucapiunii şi a înscrierii în CF a dreptului
astfel dobândit se prezumă în mod absolut că exprimă adevărul, nemaiputând fi
contrazisă de o altă hotărâre. În consecinţă, soluţionarea petitelor cererii de
chemare în judecată este lipsită de efect din moment ce capătul de cerere privind
uzucapiunea nu mai poate fi analizat, lipsind finalitatea urmărită la introducerea
cererii de chemare în judecată.
Puterea de lucru judecat este reglementată de art. 1201 Cod civil ca o
prezumţie absolută şi de art. 166 Cod procedură civilă ca excepţie de fond
absolută, care poate fi invocată oricând şi de orice parte interesată, presupunând
întrunirea triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză. Puterea de lucru judecat nu
trebuie confundată cu efectul substanţial al actului jurisdicţional. Hotărârea
judecătorească beneficiază de o a doua prezumţie, aceea de validitate şi
regularitate. Opozabilitatea efectului substanţial şi puterea de lucru judecat sunt
două lucruri distincte. Efectul substanţial al unei hotărâri judecătoreşti nu se
analizează sub formă de excepţie, fiind o chestiune de fond. Din această
perspectivă sunt neîntemeiate criticile recurentului referitoare la faptul că instanţa
nu a pus în discuţia părţilor excepţia autorităţii lucrului judecat, încălcându-i astfel
dreptul la apărare.
Curtea a respins şi susţinerile recurentului referitoare la împrejurarea că
prin Sentinţa civilă nr. 4219 din 23.07.1999 a Judecătoriei Tg. Mureş s-ar fi
constatat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeţei de
teren în litigiu, întrucât din chiar cuprinsul hotărârii menţionate rezultă că instanţa
a constatat neîndeplinirea condiţiilor pentru dobândirea dreptului de proprietate
prin uzucapiune în regim de carte funciară, proprietarii tabulari fiind în viaţă.
Faţă de cele expuse anterior, Curtea a constatat că este de prisos a mai
analiza criticile care fac trimitere la analiza materialului probator administrat.
În consecinţă, Curtea a constatat că hotărârea este legală, dispoziţiile legale
incidente fiind corect aplicate, nefiind incidente motivele de nelegalitate prevăzute
de art. 304 pct. 7 şi 9 din Codul de procedură civilă, astfel că în temeiul
dispoziţiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă a respins ca nefondat
recursul promovat de reclamantul M. D. împotriva deciziei civile nr. 264 din
17.10.2012, pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 3015/289/2009*.
-
21
4. Cerere de completare a hotărârii. Dovada cheltuielilor de judecată.
- Codul de procedură civilă: art. 2812 alin. 1
Soluţionarea cererii de completare a hotărârii nu se poate face prin
raportare la înscrisuri noi depuse după pronunţarea hotărârii a cărei completare
se solicită, ci numai luând în considerare dovezile existente la dosarul cauzei la
momentul pronunţării deciziei şi cu privire la care instanţa a omis a se pronunţa.
Secţia I civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie
Decizia nr. 618/R/16 aprilie 2013
Prin cererea formulată la data de 11.03.2013 în dosarul nr. 3487./280/2007,
recurentul reclamant M. D. a solicitat completarea deciziei civile nr. 1966/R din
27.11.2012 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, în sensul obligării pârâţilor
recurenţi la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs în valoare de
10.126,39 lei, constând în onorariu avocaţial, în cuantum de 8060 lei, taxa
judiciară de timbru, în valoare de 1883 lei şi cheltuieli de cazare, în valoare de
183,39 lei.
În susţinerea cererii, recurentul reclamant a arătat că prin cererea de recurs
a solicitat obligarea pârâţilor la suportarea cheltuielilor de judecată şi a făcut
dovada cheltuielilor de judecată, depunând la ultimul termen înscrisurile
doveditoare.
S-a mai arătat că este admisibilă cererea de completare a deciziei
pronunţată în recurs şi că ea nu este supusă unui termen, iar pârâţii au căzut în
pretenţii, fiind în culpă procesuală.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 2811 alin. 1 din Codul de procedură
civilă.
În susţinerea cererii s-au anexat, în copie, următoarele înscrisuri: recursul
declarat împotriva deciziei civile nr. 124/2012 a Tribunalului Mureş, factura emisă
la data de 17.07.2012 pentru suma de 8.060 lei reprezentând onorariu avocaţial şi
dovada achitării acestei sume, chitanţa privind plata taxei judiciare de timbru în
cuantum de 1.883 lei, dovada cheltuielilor de cazare, decizia civilă nr.
6824/24.11.2009 a Curţii de Apel Bucureşti, decizia civilă nr. 1396/17.06.2009 a
Curţii de Apel Târgu-Mureş, două dovezi poştale privind comunicări făcute de
instanţă, decizia nr. 1966/R/27.11.2012 a Curţii de Apel Târgu-Mureş.
Pârâţii T. M. şi T. C. au formulat întâmpinare la cererea de completare a
deciziei, prin care au invocat tardivitatea cererii, susţinând că aceasta putea fi
formulată numai în 15 zile de la pronunţarea deciziei.
Pe fond, pârâţii au solicitat respingerea cererii de completare, arătând că
reclamantul nu a făcut dovada cheltuielilor efectuate, nedepunând înscrisuri în
acest sens până la pronunţarea deciziei.
Referitor la actele anexate cererii de completare, s-a arătat că factura
privind plata onorariului avocaţial se referă la un alt dosar, iar cuantumul acestuia
este exagerat.
-
22
Analizând cererea de completare a hotărârii formulată de recurentul
reclamant, Curtea a constatat următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1966/R din 27.11.2012 a Curţii de Apel Tg. Mureş s-
a admis recursul declarat de reclamantul M. D. împotriva deciziei civile nr. 124
din 24 aprilie 2012, a Tribunalului Mureş, s-a modificat în parte decizia civilă
atacată, în sensul că s-a menţinut dispoziţia din hotărârea primei instanţe privind
obligarea pârâţilor la plata sumei de 28.500,06 lei reprezentând lipsa de folosinţă a
terenului de 238,71 mp. actualizată de la data de 28.11.2005 şi până la data plăţii
efective. S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate şi s-a respins ca
nefondat recursul declarat de pârâţii T. M. şi T. C. împotriva aceleiaşi decizii
civile.
Atât prin memoriul de recurs, cât şi cu ocazia expunerii concluziilor pe
fond, recurentul M. D. a solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de
judecată, însă instanţa a omis a se pronunţa asupra acestei cereri.
Potrivit dispoziţiilor art. 2812 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dacă
prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere
principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere
completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau
recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea
cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.
Referitor la excepţia tardivităţii invocată de pârâţi prin întâmpinare,
instanţa constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă, reţinând în acest
sens că nu pot fi primite argumentele acestora, în sensul că în cauză ar fi aplicabilă
ultima teză a textului legal menţionat şi că termenul pentru a depune cererea de
completare ar fi de 15 zile de la pronunţare. Acest termen este prevăzut în mod
expres pentru situaţia hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, acesta
nefiind cazul în speţă, iar a accepta aplicarea acestei prevederi şi în cazul deciziilor
pronunţate în recurs ar însemna să se adauge la lege, ceea ce nu este permis.
Pe fondul cererii, având în vedere dispoziţiile art. 274 Cod procedură
civilă, constatând că recursul reclamantului a fost admis, iar recursul pârâţilor a
fost respins, aceştia din urmă au căzut în pretenţii, fiind în culpă procesuală.
Analizând cererea de completare din perspectiva înscrisurilor aflate la
dosarul cauzei, Curtea a constatat că este întemeiată numai în parte.
Astfel, contrar susţinerilor recurentului reclamant, acesta nu a depus pe
parcursul judecării recursului şi nici la ultimul termen de judecată înscrisuri cu
care să probeze plata onorariului avocaţial sau cheltuielile de cazare solicitate prin
cererea de completare. Aceste înscrisuri s-au depus numai odată cu formularea
acestei din urmă cereri, neputând fi luate în considerare. În acest sens, instanţa
subliniază faptul că soluţionarea cererii de completare a hotărârii nu se poate face
prin raportare la înscrisuri noi depuse după pronunţarea hotărârii a cărei
completare se solicită, ci numai luând în considerare dovezile existente la dosarul
cauzei la momentul pronunţării deciziei şi cu privire la care instanţa a omis a se
pronunţa.
Curtea a constatat că singura chitanţă aflată la dosar, care dovedeşte
efectuarea unor cheltuieli cu ocazia judecării recursului promovat, este chitanţa nr.
-
23
191379 din 2.10.2012, aflată la fila 107, privind plata taxei judiciare de timbru, în
cuantum de 1883 lei. Această sumă se cuvine a fi acordată integral, având în
vedere soluţia pronunţată în recurs.
În consecinţă, Curtea a admis în parte cererea reclamantului şi a completat
dispozitivul deciziei nr. 1966/R din 27.11.2012 pronunţată de Curtea de Apel Tg.
Mureş în dosarul nr. 3487./280/2007, în sensul că a obligat pârâţii T. M. şi T. C. la
plata către reclamantul recurent M. D. a sumei de 1.883 lei cu titlu de cheltuieli de
judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, conform chitanţei mai sus
menţionate şi a respins celelalte pretenţii ca nefondate.
5. Revizuire. Tardivitate.
- Codul de procedură civilă : art. 322 pct. 9 şi 10 , art. 324 alin. 3
Accesul la cunoaşterea deciziilor publicate în partea I a Monitorului
Oficial este asigurat, contrar susţinerilor recurenţilor, chiar Legea nr. 202/1998
dispunând în acelaşi art.19, teza finală că „sumarele monitoarelor oficiale sunt
accesibile permanent”.
În consecinţă, faţă de această prevedere legală nu se poate vorbi de acces
limitat.
În termenul de 3 luni prevăzut de art. 324 alin. 3, revizuenţii puteau lua
cunoştinţă de existenţa deciziei Curţii Constituţionale, prin consultarea site-ului
Monitorului Oficial, al rezumatelor pe care chiar legea invocată impune a fi
postate.
Secţia I civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie
Decizia nr. 818/R/5 iunie 2013
Prin cererea de revizuire înregistrată sub nr. 3842/96/2012, revizuenţii B.
V., S.F., S.L., S. J. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2, pronunţată la data de
16 ianuarie 2007, de către Tribunalul Harghita, rămasă definitivă şi irevocabilă
prin decizia nr.1360/R, pronunţată la data de 18 septembrie 2008, de către Curtea
de Apel Târgu Mureş, şi în consecinţă, modificarea în tot a deciziei civile nr. 2,
pronunţată la data de 16 ianuarie 2007 de către Tribunalul Harghita, în sensul
respingerii apelului declarat de intimata Eparhia Reformată din Ardeal.
În motivarea cererii de revizuire se arată faptul că, la data de 18 octombrie
2004, intimata Eparhia Reformată din Ardeal, a solicitat Judecătoriei Odorheiu
Secuiesc constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare prin
care revizuienţii au dobândit apartamentele 2, 3, 4 şi 5 din imobilul situat în
municipiul Odorheiu Secuiesc, str. xxxxxx, înscrise în CF nr. 507, 507/A,
507/A/C, 507/A/P/I/C, 507/A/P/II/C, 507/A/P/III/C şi 507/A/P/IV/C al localităţii
Odorheiu Secuiesc.
În faţa primei instanţe, revizuienţii au ridicat excepţia tardivităţii acţiunii
promovate împotriva lor, însă, Judecătoria Odorheiu Secuiesc, prin Sentinţa civilă
nr. 2228, pronunţată la data de 16 decembrie 2005, a respins această excepţie,
-
24
motivându-şi soluţia prin faptul că, în conformitate cu prevederile art. II din Legea
nr. 48/2004, pentru aprobarea OUG nr. 184/2002, pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în
mod abuziv în perioada 6 martie 1945/22 decembrie 1989, precum şi pentru
stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a OUG nr. 94/2000
privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din
România, termenul de introducere a cererilor privind constatarea nulităţii absolute
a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate după 1989 privind imobilele care au
aparţinut cultelor religioase, a fost prelungit cu încă 6 luni, deci până la data de 25
septembrie 2004, iar acţiunea intimatei a fost depusă anterior acestei date la oficiul
poştal.
Cu toate acestea, instanţa de fond le-a dat câştig de cauză revizuienţilor în
speţă, în sensul respingerii cererii de constatarea a nulităţii absolute a contractelor
noastre de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Eparhia Reformată din Ardeal, apel
care a fost admis, iar prin decizia nr. 2, pronunţată la data de 16 ianuarie 2007, s-a
dispus constatarea nulităţii absolute a contractelor.
Decizia de mai sus a rămas irevocabilă prin respingerea recursului
revizuienţilor prin decizia nr. 1360/R, pronunţată la data de 18 septembrie 2009.
Cu privire la motivele de revizuire, se arată că, prin OUG nr. 184/2012,
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor
imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945/ 22 decembrie 1989,
precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a
OUG nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut
cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea
nr. 501/2002 la Titlul art. VI alin. 3, s-a prevăzut că „actele juridice de înstrăinare
a imobilelor care fac obiectul OUG nr. 94/2000, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 501/2002, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost
încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data
înstrăinării”. Prin alin.4, s-a statuat că, „prin derogare de la dreptul comun,
indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de 6 luni de
la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. Pentru soluţionarea
acestor cauze instanţele judecătoreşti competente vor avea în vedere dispoziţiile
art. 46 alin. 1, 2, 4 din Legea nr. 10/2001, cu modificările şi completările
ulterioare”.
OUG nr. 184/2002 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 929 din data de
18 decembrie 2002, intrând în vigoare la aceiaşi dată. Faţă de această situaţie,
termenul de 6 luni pentru exercitarea dreptului la acţiune a celor interesaţi s-a
prescris cu împlinirea datei de 18 iunie 2003.
Termenul de 6 luni prevăzut mai sus a fost prelungit prin Legea nr. 48/2004
pentru aprobarea OUG nr. 184/2002, iar mai târziu prin Legea nr. 247/2005.
Prevederile de mai sus au fost cuprinse în OUG nr. 94/2000 iniţial, în
forma modificată de Legea nr.247/2005 la art. 4¹, iar ulterior republicării actului
normativ de mai sus în Monitorul Oficial nr. 797 din data de 1 septembrie 2005 la
art. 6.
-
25
Revizuienţii în cursul judecării recursului, au ridicat excepţia de
neconstituţionalitate a prevederii legale mai sus în dosarul nr. 512/43/2007 în faţa
Curţii de Apel Târgu Mureş, cererea lor fiind transmisă Curţii Constituţionale. Prin
decizia nr. 535, pronunţată la data de 14 iulie 2008 excepţia de
neconstituţionalitate a fost respinsă de Curtea Constituţională a României.
Ulterior, prin decizia nr. 1352, pronunţată la data de 10 decembrie 2008 de
către Curtea Constituţională a României, s-a admis excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. III din titlul II a Legii nr. 247/2005 privind
cea de-a doua prelungire a termenului fixat pentru exercitarea dreptului la acţiune.
Recent, prin decizia nr. 615, pronunţată la data de 12 iunie 2012, de către
Curtea Constituţională a României, s-a constatat neconstituţionalitatea prevederilor
art. II din Legea nr. 48/2004, prin care s-a dispus prelungirea termenului introdus
la art. 6, alin. 4 din OUG nr. 184/2002.
În motivarea acestei soluţii, Curtea Constituţională a României a reţinut că
„instituirea unui nou termen pentru exercitarea acţiunii în anularea unor acte
juridice de înstrăinare a unor imobile după împlinirea termenului de prescripţie,
este de natură să înfrângă principiul securităţii raporturilor juridice civile, prin
nesocotirea aşteptărilor legitime ale cetăţenilor în raport cu previzibilitatea legii,
prin raportare la conţinutul unei norme de la un moment dat”, respectiv că,
„reglementarea unui nou termen pentru introducerea unei acţiuni în anularea
actelor juridice de înstrăinare a imobilelor aparţinând cultelor religioase, după
împlinirea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune, este de natură să
înfrângă principiul securităţii raporturilor juridice civile, precum şi dreptul la un
proces echitabil”.
În aceste condiţii, cei interesaţi în constatarea nulităţii absolute a
contractelor prin care s-au înstrăinat imobile care au constituit obiectul OUG nr.
94/2000 au avut la îndemână un termen de 6 luni pentru intentarea acestor acţiuni,
termen cuprins între 18 decembrie 2002 şi 18 iunie 2003. În această situaţie, la
data la care Eparhia Reformată din Ardeal s-a adresat instanţei judecătoreşti pentru
constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare prin care
revizuienţii au dobândit apartamentele în cauză, cererea era prescrisă.
În aceste condiţii, având în vedere cele de mai sus, trebuie constatat că din
moment ce prelungirea termenului de exercitare a dreptului la acţiune este
neconstituţional, acesta fiind cuprins într-o completare a articolului de lege faţă de
care revizuienţii au ridicat excepţia de neconstituţionalitate, în mod firesc, prin
declararea ca neconstituţională a prevederii de mai sus, raportat la data introducerii
acţiunii introductive de către intimată, aceasta este prescrisă.
În conformitate cu prevederile art. 322 pct. 10 din C. pr. civ., revizuirea
unei hotărâri se poate cere dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea
Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând
neconstituţională legea, ordonanţa ori o dispoziţie dintr-o lege sau ordonanţă care a
făcut obiectul acelei excepţii ori alte dispoziţii din actul atacat, care în mod necesar
şi evident, nu poate fi disociate de prevederile menţionate în sesizare.
Situându-se pe o poziţie procesuală contradictorie, Eparhia Reformată din
Ardeal, la data de 01 februarie 2013, a formulat întâmpinare, prin care a invocat
-
26
excepţia tardivităţii cererii de revizuire şi ca atare respingerea cererii cu obligarea
revizuienţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, se arată faptul că, cererea de revizuire este
bazată pe dispoziţiile art. 322 pct. 10 din Cod pr. civ. Potrivit art. 324 alin. 3 Cod
pr. civ. „pentru motivele prevăzute la art. 322 pct. 9 şi 10, termenul este de 3 luni
de la data publicării Hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv
deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României Partea 1”.
În speţă, decizia Curţi Constituţionale nr. 615 din data de 12 iunie 2012 a
fost publicată în Monitorul Oficial nr. 454 din data de 06.07.2012, faţă de care
termenul limită până la care revizuirea putea fi intentată în termen era 06.10.2012.
În speţă, cererea de revizuire este înregistrată la data de 02.11.2012. pentru
aceste motive, solicită admiterea excepţiei tardivităţii cererii de revizuire şi ca
atare, respingerea cererii.
De asemenea, DGFP Harghita, în calitate de intimată, a formulat la data de
11 martie 2013, întâmpinare în cauză privind acţiunea de revizuire formulată de
către revizuenţii B. V., S. F., S. L. şi S. J., cu privire la excepţia tardivităţii
invocată de către Eparhia Reformată din Ardeal , având în vedere prevederile art.
324 C. pr. civ., potrivit cărora „pentru motivele prevăzute la art. 322 pct. 9 şi 10,
termenul este de 3 luni de la data publicării hotărârii Curţii Europene a Drepturilor
Omului, respectiv a deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al
României, Partea I”, consideră că, în speţă acest termen nu s-a respectat, astfel
excepţia invocată poate fi admisă.
Prin notele de şedinţă depuse de către revizuienţi la termenul de judecată
din data de 12 martie 2013, aceşti au solicitat repunerea în termenul de revizuire.
Prin decizia civilă nr.40/19.03.2013 Tribunalul Harghita a respins cererea
de repunere în termenul de declarare a cererii de revizuire, formulată de revizuenţii
B. V., S. F., S. L. şi S. J., a admis excepţia tardivităţii, invocată de intimata
EPARHIA REFORMATĂ DIN ARDEAL, şi, în consecinţă, a respins cererea de
revizuire formulată de revizuenţii B. V., S. F., S. L. şi S. J., împotriva Deciziei
civile nr.2 din 16.01.2007, pronunţată în dosarul nr.3273/2006 a Tribunalului
Harghita, ca tardivă.
Prin aceeaşi hotărâre revizuienţii au fost obligaţi la plata sumei de 1100 lei
cheltuieli de judecată pe seama intimatei EPARHIA REFORMATA DIN
ARDEAL.
Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul a reţinut, în esenţă că decizia
Curţi Constituţionale nr. 615/12.06.2012 de care se prevalează revizuienţii, a fost
publicată în Monitorul Oficial nr. 454 din data de 06.07.2012, astfel că, termenul
legal prevăzut de art.324 alin.3 C. pr. civ., până la care se putea formula cererea
de revizuire era data de 06.10.2012.
Motivul invocat de revizuienţi, respectiv limitarea accesului gratuit al
cetăţenilor la actele publicate în Monitorul Oficial, pe internet, la o perioadă de 10
zile, nu se poate încadra în cele prevăzute de alin.1 al art.103 C. pr. civ., acest
motiv neconstituind o împrejurare mai presus de voinţa părţii.
-
27
S-a mai arătat că, jurisprudenţa C.E.D.O. a stabilit că, regula previzibilităţii
este relativă, întrucât norma de drept nu trebuie să poată fi înţeleasă de către toţi, ci
de către practicienii dreptului care pot da sfaturi avizate reclamantului.
S-a arătat că se constată şi existenţa unui just raport de proporţionalitate
între măsura dispusă şi scopul urmărit, întrucât partea care are deschisă calea unei
căi extraordinare de atac, are un interval de timp rezonabil pentru a recurge la
formularea ei, în speţă, 3 luni de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în
Monitorul Oficial, iar preocuparea legiuitorului pentru asigurarea securităţii
raporturilor juridice îi profită în egală măsură tuturor destinatarilor legii procesuale
civile.
Împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal, apel revizuienţii
solicitând modificarea în tot a deciziei atacate în sensul repunerii în termenul de
revizuire şi admiterea revizuirii aşa cum a fost formulată.
În motivarea apelului revizuienţii au arătat, în esenţă, că din examinarea
prevederilor art.18 din Legea nr.202/1998 rezultă că accesul la conţinutul
Monitorului Oficial este condiţionat de plata unor abonamente, iar din prevederile
art.19 din acelaşi act normativ rezultă că accesul cetăţenilor este limitat în timp, la
un termen de 10 zile, dacă nu achită un abonament.
În aceste condiţii revizuienţii ar fi avut posibilitatea de a lua la cunoştinţă
despre decizia Curţii Constituţionale nr.615 doar în intervalul 07.07.2012-
17.07.2012.
Faţă de accesul limitat la serviciile e-monitor, în lipsa unor alte căi
reglementate în legislaţia actuală revizuienţilor nu le-a stat la dispoziţie nicio altă
soluţie de a se informa cu privire la soluţiile pronunţate de Curtea Constituţională.
Astfel fiind, nu sunt îndeplinite condiţiile accesibilităţii legii impuse de
jurisprudenţa C.E.D.O.
În aceste condiţii, revizuienţii au luat cunoştinţă despre decizia Curţii
Constituţionale mai sus arătate, de la avocatul lor care la rândul său a luat
cunoştinţă la 25.10.2012 pe parcursul judecăţii unui alt dosar aflat pe rolul Curţii
de Apel Cluj. În consecinţă, aceasta este data de la care trebuie să curgă termenul
de 3 luni pentru formularea revizuirii.
Tribunalul Harghita a făcut o confuzie între liberul acces la actele
normative supuse publicării în Monitorul Oficial şi capacitatea sau pregătirea de a
înţelege aceste acte.
Prin întâmpinare, intimaţii Eparhia Reformată din Ardeal şi Municipiul
Odorheiu Secuiesc, au solicitat, motivat, respingerea apelului.
La termenul de judecată din 05.06.2013, în temeiul art.328 C. pr. civ.,
instanţa a recalificat calea de atac formulată împotriva deciziei civile nr.40 din 19
martie 2013 pronunţată de Tribunalul Harghita, din apel în recurs.
Examinând decizia atacată în raport cu motivele de recurs invocate,
Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Este evident că, în raport cu data înregistrării cererii de revizuire şi data
publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr.615/2012, respectiv 12.06.2012,
termenul prevăzut de art.324 (3) C. pr. civ., a fost depăşit.
-
28
S-a susţinut atât în faţa Tribunalului Harghita cât şi în faţa instanţei de
recurs că revizuienţii au fost împiedicaţi să ia cunoştinţă de conţinutul deciziei
Curţii Constituţionale, datorită accesului limitat în timp şi oneros la Monitorul
Oficial în care sunt publicate deciziile Curţii.
Într-adevăr, potrivit art.18 din Legea nr.202/1998 privind organizarea
Monitorului Oficial al Români
