CURTEA CONSTITUŢIONALĂ · 2017-05-26 · stabilit în notificare sau preaviz, debitorul nu a...

Republica Moldova

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

HOTĂRÂRE

PRIVIND EXCEPŢIA DE NECONSTITUŢIONALITATE

a unor prevederi din Legea nr. 142-XVI din 26 iunie 2008

cu privire la ipotecă

(notificarea debitorului ipotecar)

(Sesizarea nr. 83g/2016)

CHIŞINĂU

27 septembrie 2016

HOTĂRÂRE PRIVIND EXCEPȚIA DE NECONSTITUȚIONALITATE A UNOR

PREVEDERI DIN LEGEA CU PRIVIRE LA IPOTECĂ

(NOTIFICĂREA DEBITORULUI IPOTECAR)

2

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, preşedinte de ședință,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 15 iulie 2016

şi înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolului

31 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 142-XVI din 26 iunie 2008 cu privire

la ipotecă, ridicată de către avocații Igor Litvinenco și Dionisie Vition, în

dosarul nr. 2a-4933/14, aflat pe rolul Curții de Apel Chișinău.

2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituțională la 15 iulie 2016 de

către completul de judecată (Nina Traciuc, Marina Anton și Iurie Cotruță)

din cadrul Curții de Apel Chișinău, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a)

și g) din Constituție, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții

Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului

privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea

Constituțională.

3. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate au pretins, în esenţă, că

prevederile art. 31 alin. (2) teza a doua din Legea cu privire la ipotecă,

potrivit cărora notificarea se consideră recepționată la expirarea a 7 zile

lucrătoare din ziua expedierii, în condițiile în care potrivit primei teze

expedierea se efectuează prin scrisoare recomandată cu confirmare de

primire, sunt contrare articolelor 1 alin. (3), 4 și 20 din Constituție.

4. Prin decizia Curţii Constituţionale din 6 septembrie 2016 sesizarea a

fost declarată admisibilă, fără a prejudeca fondul cauzei.

5. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat

opinia Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului.

6. La şedinţa plenară publică a Curţii, excepția de neconstituționalitate a

fost susţinută de avocatul Igor Litvinenco. Parlamentul a fost reprezentat de

către dl Valeriu Kuciuk, consultant principal în cadrul Direcției generale

juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de dl

Igor Vieru, șef-adjunct al Direcției juridice a Ministerului Dezvoltării

Regionale și Construcțiilor.




3

CIRCUMSTANŢELE LITIGIULUI PRINCIPAL

7. La 15 aprilie 2014, BC „Energbank” SA a depus la Judecătoria

Rîșcani, mun. Chișinău, o acțiune civilă împotriva SC „Nordmobirom-Lux”

SRL și împotriva lui Cojocaru Anatolie, Cojocaru Oxana, Ghervas

Alexandru, Lari Ion, Lari Valentina, Răducanu Lidia și Răducanu Vasile cu

privire la încasarea datoriei bancare, transmiterea în posesie a bunurilor

gajate și ipotecate și evacuarea silită a debitorilor din imobilele ipotecate.

8. La 24 septembrie 2014, Judecătoria Rîșcani a admis integral acțiunea

înaintată de BC „Energbank” SA.

9. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, Ghervas Alexandru și

Răducanu Vasile au contestat-o cu apel. Între timp, SC „Nordmobirom-

Lux” SRL, Cojocaru Anatolie, Cojocaru Oxana, Lari Ion, Lari Valentina și

Răducanu Lidia au depus cerere de alăturare la apelul declarat de primii.

10. În cadrul procedurii de apel, la 23 iunie 2016, avocații Igor

Litvinenco și Dionisie Vition au solicitat ridicarea excepţiei de

neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (2) din Legea nr. 142-XVI

din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă şi sesizarea Curţii Constituţionale.

11. La 23 iunie 2016, Curtea de Apel Chișinău a dispus ridicarea

excepției de neconstituționalitate și transmiterea sesizării în adresa Curții

Constituționale pentru soluționare.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

12. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016,

nr.78, art. 140) sunt următoarele:

Articolul 9

Principiile fundamentale privind proprietatea

„(1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi

intelectuale.

(2) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi

demnităţii omului.

(3) Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sunt factorii de bază ai

economiei.”

Articolul 20

Accesul liber la justiţie (1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor

judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi

interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.




4

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle

„[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În

acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.”

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată

și protecția acesteia

„(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt

garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită

potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…].”

Articolul 127

Proprietatea

„(1) Statul ocroteşte proprietatea.

(2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de

titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.

[…].”

13. Prevederile relevante ale Legii nr. 142-XVI din 26 iunie 2008 cu

privire la ipotecă (M.O., 2008, nr. 165-166, art. 603) sunt următoarele:

Articolul 2

Reglementarea juridică

„(1) Ipoteca este reglementată de Constituţia Republicii Moldova, Codul civil,

prezenta lege, alte acte normative, precum şi de tratatele internaţionale la care

Republica Moldova este parte.

(2) Ipoteca este reglementată de prevederile generale cu privire la gaj, dacă

prezenta lege nu prevede altfel.”

Articolul 6

Temeiurile de instituire a ipotecii

„[…]

(4) Ipoteca legală este instituită prin înregistrarea în Registrul bunurilor imobile a

unui aviz, în care se indică bunul imobil care face obiectul ipotecii, temeiul şi

mărimea creanţei.

(5) La avizul depus pentru înregistrare se vor anexa dovada că avizul a fost adus

la cunoştinţa debitorului ipotecar, precum şi hotărârea instanţei de judecată sau

actul ce confirmă creanţele statului faţă de debitorul ipotecar apărute în baza

legislaţiei fiscale.

[…].”

lex:LPLP19940729CONST

lex:LPLP200206061107e




5

Articolul 31

Măsurile de iniţiere a executării dreptului de ipotecă

„(1) În vederea iniţierii executării dreptului de ipotecă, creditorul ipotecar este

obligat:

a) să expedieze debitorului ipotecar şi, dacă este cazul, debitorului o notificare

privind intenţia sa de a executa dreptul de ipotecă în baza contractului de ipotecă;

b) să înregistreze în Registrul bunurilor imobile preavizul privind executarea

dreptului de ipotecă.

(2) Notificarea trebuie să fie expediată la domiciliul sau la sediul debitorului

ipotecar şi, dacă este cazul, al debitorului sau la altă adresă arătată în acest scop în

contractul de ipotecă, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Notificarea este considerată recepţionată la expirarea a 7 zile lucrătoare din ziua

expedierii.

(3) Notificarea şi preavizul trebuie să conţină:

a) temeiul executării dreptului de ipotecă;

b) mărimea creanţei şi obligaţiei garantate cu ipotecă;

c) intenţia creditorului ipotecar de a executa dreptul de ipotecă;

d) indicarea termenului la expirarea căruia creditorul ipotecar va executa

dreptul de ipotecă, care nu va fi mai mic de 20 de zile calendaristice din momentul

înregistrării preavizului;

e) determinarea obiectului ipotecii;

f) cererea creditorului ipotecar privind transmiterea în posesiunea sa a bunului

imobil ipotecat;

g) valoarea sumelor restante, inclusiv dobânda, penalităţile şi alte costuri sau

cheltuieli ce trebuie achitate pentru a evita continuarea procedurii de executare a

dreptului de ipotecă, sau alte acţiuni ce trebuie întreprinse de către debitor în

vederea înlăturării omisiunii de executare corespunzătoare a obligaţiilor sale;

h) semnătura creditorului ipotecar.

(4) Registratorul trebuie să verifice dovada de recepţionare a notificării sau

faptul expirării termenului rezumat pentru recepţionarea notificării, stabilit la

alin.(2).

(5) În termenul indicat în notificare şi preaviz, debitorul are dreptul să achite

suma restantă sau să înlăture în alt mod omisiunea de executare corespunzătoare a

obligaţiilor sale, aşa cum este stabilit în notificare şi preaviz.

(6) Dacă până la expirarea termenului menţionat sau a termenului mai mare,

stabilit în notificare sau preaviz, debitorul nu a întreprins măsurile specificate în

notificare şi preaviz, creditorul ipotecar are dreptul să continue procedura de

executare a dreptului de ipotecă.

(7) Dacă debitorul a întreprins măsurile indicate în notificare sau preaviz după

expirarea termenului specificat la alin. (6), acest fapt nu îl lipseşte pe creditorul

ipotecar de dreptul de a continua procedura de executare a dreptului de

ipotecă.”

14. Prevederile relevante ale Legii comunicațiilor poștale nr. 36 din 17

martie 2016 (M.O., 2016, nr. 114-122, art. 225) sunt următoarele:




6

Articolul 2

Noțiuni principale

„serviciu de trimitere recomandată – serviciu poştal a cărui particularitate constă

în oferirea unei garanţii împotriva riscurilor de pierdere, furt sau deteriorare a

trimiterii poştale, recepţionată fără evaluarea conţinutului, şi în eliberarea

expeditorului, după caz, la cerere, a unei dovezi de înmânare a trimiterii poştale şi

de distribuire la destinatar;

[…]”

15. Prevederile relevante ale Codului civil al Republicii Moldova nr. 1107-

XV din 6 iunie 2002 (M.O., 2002, nr. 82 - 86, art. 661) sunt următoarele:

Articolul 315

Conținutul dreptului de proprietate

„(1) Proprietarul are drept de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunului.

(2) Dreptul de proprietate este perpetuu.

(3) Dreptul de proprietate poate fi limitat prin lege sau de drepturile unui terţ.

[…].”

Articolul 316

Garantarea dreptului de proprietate

„(1) Proprietatea este, în condiţiile legii, inviolabilă.

(2) Dreptul de proprietate este garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea

sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă şi prealabilă

despăgubire. Exproprierea se efectuează în condiţiile legii.

[…].”

Articolul 455

Tipurile de gaj

„[…]

(3) După natura raporturilor de drept, în categoria de gaj înregistrat intră:

a) ipoteca – gajul bunurilor imobile. Ipoteca trebuie înscrisă în Registrul bunurilor

imobile;

[…].”

Articolul 488

Măsurile prealabile exercitării dreptului de gaj

„(1) Creditorul gajist care intenţionează să-şi exercite dreptul de gaj trebuie să

notifice acest lucru debitorului creanţei garantate şi, după caz, debitorului gajist şi

terţului deţinător al bunului gajat.




7

(2) După notificare, creditorul gajist depune la registrul în care a fost înregistrat

gajul un preaviz, la care anexează dovada notificării debitorului gajist.

(3) Preavizul trebuie să indice mărimea creanţei garantate, temeiul începerii

urmăririi, dreptul pe care creditorul gajist intenţionează să-l exercite, să conţină

descrierea bunului gajat şi somaţia ca debitorul gajist să transmită, în termenul acordat

de creditorul gajist, bunul gajat. Preavizul se semnează de creditorul gajist.

(4) Termenul acordat de creditorul gajist pentru transmiterea bunului nu va fi mai

mic de 10 zile pentru un bun mobil, de 20 de zile pentru un bun imobil şi de 10 zile

pentru un bun luat în posesiune spre a fi administrat, începând cu data înregistrării

preavizului.”

Articolul 490

Transmiterea bunului gajat către creditorul gajist

„[…]

(3) Transmiterea în posesiune este benevolă dacă, înaintea expirării termenului

indicat în preaviz, debitorul gajist transmite în mod efectiv bunul gajat în

posesiune creditorului gajist sau consimte în scris în formă autentică să-l pună la

dispoziţia acestuia la momentul convenit.

(4) Transmiterea silită are loc în baza unei hotărâri judecătoreşti, după

expirarea termenului din preaviz în conformitate cu legea.”

16. Prevederile relevante ale Legii nr. 449-XV din 30 iulie 2001 cu

privire la gaj (republicat în M.O., 2014, nr. 345 – 351, art. 655) sunt

următoarele:

Articolul 4

Tipurile de gaj

„[…]

2) Gajul bunurilor imobile este denumit ipotecă. Ipoteca este reglementată de

prezenta lege şi de legislaţia cu privire la ipotecă. Prevederile prezentei legi nu se

aplică ipotecii în cazurile expres stabilite de lege, precum şi în cazurile când legislaţia

cu privire la ipotecă prevede altfel.

[…]”

Articolul 67

Avizul de executare a gajului

„(1) Creditorul gajist care intenţionează să execute dreptul de gaj trebuie să notifice

acest fapt prin transmiterea unui aviz de executare debitorului gajist şi, după caz,

debitorului obligaţiei garantate, terţului care deţine bunul gajat, debitorului obligaţiei

patrimoniale gajate, altor creditori gajişti şi altor creditori care au înştiinţat creditorul

gajist despre drepturile lor asupra bunurilor gajate sau le-au înscris în Registrul

garanţiilor.

[…]”




8

17. Prevederile relevante ale Legii nr. 780-XV din 27 decembrie 2001

privind actele legislative (M.O., 2002, nr. 36 - 38, art. 210) sunt următoarele:

Articolul 3

Trăsăturile şi calitatea actului legislativ

„[…] (2) Actul legislativ trebuie să respecte condiţiile legalităţii, accesibilităţii,

preciziei şi, o dată intrat în vigoare, este executoriu şi opozabil tuturor subiectelor de

drept.”

Articolul 4

Principiile de bază ale legiferării

„(1) Actul legislativ trebuie să corespundă prevederilor tratatelor internaţionale la

care Republica Moldova este parte, principiilor şi normelor unanim recunoscute ale

dreptului internaţional, inclusiv legislaţiei comunitare.

[…]

(3) La elaborarea, adoptarea şi aplicarea actului legislativ se respectă principiile:

a) oportunităţii, coerenţei, consecvenţei şi echilibrului între reglementările

concurente;

b) consecutivităţii, stabilităţii şi predictibilităţii normelor juridice;

c) transparenţei, publicităţii şi accesibilităţii.”

Articolul 37

Intervenirea abrogării

„[…]

(2) Abrogarea intervine în următoarele cazuri:

a) pentru a omite dispoziţiile dintr-un act legislativ care au intrat în conflict cu

dispoziţiile unui alt act legislativ de aceeaşi forţă juridică sau de o forţă juridică

superioară;

b) pentru a evita eventualele paralelisme în legislaţie;

c) pentru a înlătura discrepanţele şi neclarităţile;

d) pentru a degreva fondul juridic de normele desuete.”

18. Prevederile relevante ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului

din 10 decembrie 1948, adoptată la New York la 10 decembrie 1948, la care

Republica Moldova a aderat prin Hotărârea nr. 217-XII din 28 iulie 1990

(Veştile nr.8/233, 1990), sunt următoarele:

Articolul 17

„1. Orice persoană are dreptul la proprietate atât singură cât şi în asociere cu alţii.

2. Nimeni nu va fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.”

19. Prevederile relevante ale Protocolului nr. 1 la Convenţia Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale

(încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova

prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24 iulie 1997) sunt

următoarele:




9

Articolul 1

Protecţia proprietăţii

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni

nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în

condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care

le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului

general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”

ÎN DREPT

20. Din conținutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează, în esență,

notificarea debitorului ipotecar cu privire la intenția exercitării dreptului de

ipotecă, modalitatea de expediere și recepționare a acesteia, precum și

efectele acestei proceduri asupra executării imobilelor ipotecate.

21. Astfel, sesizarea se referă la un ansamblu de elemente și principii cu

valoare constituțională conexe, și anume dreptul de proprietate, precum și

calitatea legii care garantează acest drept.

A. ADMISIBILITATEA

22. Prin decizia sa din 6 septembrie 2016, Curtea a verificat întrunirea

următoarelor condiţii de admisibilitate:

(1) Obiectul excepţiei intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135

alin. (1) lit. a) din Constituţie

23. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie,

controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Legii cu privire la ipotecă,

ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

(2) Excepţia este ridicată de către una din părţi sau reprezentantul

acesteia, sau indică faptul că este ridicată de către instanţa de judecată din

oficiu

24. Fiind ridicată de către avocații Igor Litvinenco și Dionisie Vition în

dosarul nr. 2a-4933/14, care se află pe rolul Curții de Apel Chișinău,

sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de

subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul art. 135 alin. (1) lit. a) și g) din

Constituție, astfel cum a fost stabilit prin Hotărârea Curții Constituționale

nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura

de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.

(3) Prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei

25. Curtea reţine că prerogativa de a soluţiona excepţiile de

neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit. g)




10

din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi

textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de

pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în

instanţele de judecată.

26. Curtea observă că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl

constituie prevederile art. 31 alin. (2) teza a doua din Legea cu privire la

ipotecă, care urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei.

(4) Nu există o hotărâre anterioară a Curţii având ca obiect

prevederile contestate

27. Curtea subliniază că prevederile contestate nu au constituit obiect al

controlului constituționalității.

28. Prin urmare, Curtea apreciază că sesizarea nu poate fi respinsă ca

inadmisibilă şi nu există nici un alt temei de sistare a procesului, în

conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei

constituţionale.

29. În același timp, Curtea constată că articolul 20 din Constituție,

invocat de autorii excepției, care garantează accesul liber la justiție, este

irelevant în cazul dat în raport cu normele contestate, motiv pentru care

acesta nu va fi aplicat la examinarea cauzei.

30. Având în vedere că Legea cu privire la ipotecă are efecte directe

pentru dreptul de proprietate asupra imobilului ipotecat în cazul lipsei de

previzibilitate și claritate a normelor contestate, Curtea va examina

posibilitatea atingerii dreptului de proprietate, consfințit de articolul 46 din

Constituție.

31. De asemenea, pentru a elucida aspectele abordate în sesizare, Curtea

va examina și pretinsa încălcare a principiului calității normei prin prisma

articolului 23 din Constituţie, luând în considerare principiile consacrate în

jurisprudenţa sa, precum şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor

Omului (în continuare - Curtea Europeană).

B. FONDUL CAUZEI

PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 46 COMBINAT CU ARTICOLUL 23 DIN

CONSTITUŢIE

32. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile

supuse controlului constituţionalităţii nu asigură condițiile de calitate a

legii. Astfel, acestea urmează a fi examinate prin prisma articolului 23 din

Constituţie, potrivit căruia:

„[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În

acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”




11

33. În același timp, Curtea va examina în ce măsură lipsa calității

normelor contestate aduce atingere dreptului de proprietate privată,

consfințit de articolul 46 din Constituție, potrivit căruia:

„(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt

garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită

potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…].”

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconstituționalitate

34. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii pretind că

prevederile art. 31 alin. (2) teza a doua din Legea cu privire la ipotecă,

potrivit cărora notificarea se consideră recepționată la expirarea a 7 zile

lucrătoare din ziua expedierii, în condițiile în care potrivit primei teze

expedierea se efectuează prin scrisoare recomandată cu confirmare de

primire, nu sunt suficient de clare și previzibile.

35. Autorii susțin că lipsa de claritate a dispozițiilor respective încalcă

principiile legalității și securității juridice, consfințite prin prisma cerințelor

statului de drept, prevăzut la alin. (3) al articolului 1 din Constituție.

B. Argumentele autorităţilor

36. În opinia prezentată, Președintele Republicii Moldova a menționat că

termenul de 7 zile, la expirarea căruia notificarea este considerată

recepționată, a fost instituit de legiuitor în vederea deblocării procedurii de

notificare a debitorilor ipotecari de rea-credință. Președintele susține că

acest termen constituie o opțiune a autorității legislative și, prin urmare,

este imposibilă examinarea problemei de neconstituționalitate.

37. În opinia sa, Parlamentul a menționat că termenul de 7 zile este în

acord cu pct. 111 din Regulile privind prestarea serviciilor poștale, aprobate

prin Hotărârea Guvernului nr. 798 din 18 iunie 2002, potrivit căruia

scrisorile recomandate cu mențiunea „citație” sau „înștiințare” nedistribuite

destinatarilor se returnează expeditorului după expirarea a 7 zile din data

sosirii în unitatea poștală.

38. În opinia Guvernului, normele contestate de autorii excepției

corespund cerințelor de previzibilitate și claritate a legii.

C. Aprecierea Curţii

1. Principii generale

1.1. Conținutul dreptului de proprietate și garanțiile acestuia

39. Potrivit principiilor statuate în articolele 9, 46 și 127 din Constituție,

statul ocrotește proprietatea și garantează realizarea dreptului de proprietate

în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicție cu

interesele societății.




12

40. În jurisprudența Curții s-a stabilit în mod incontestabil că dreptul de

proprietate, garantat de articolul 46 din Constituţie, reprezintă în substanţă

dreptul persoanei la respectarea bunurilor sale, mobile şi imobile (HCC

nr.19 din 18 octombrie 2011).

41. Normele constituționale în materie de proprietate sunt dezvoltate în

Codul civil. Astfel, potrivit art. 315 din Codul civil, proprietarul are dreptul

de posesiune, folosință și de dispoziție asupra bunurilor sale, în limitele

determinate de lege. Dreptul de proprietate este perpetuu. În conformitate cu

art. 316 din Codul civil, proprietatea este inviolabilă și dreptul de

proprietate este garantat.

42. Curtea menționează că dispozițiile constituționale și legale din

Republica Moldova în materie de proprietate sunt în concordanță cu

prevederile Convenției Europene. Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la

Convenția Europeană consacră dreptul la respectarea bunurilor, precizând

că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de

utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale

ale dreptului internaţional.

43. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a statuat că art. 1 al

Protocolului adiţional nr.1 la Convenţie conține trei norme distincte. Prima,

de ordin general, enunță principiul respectării proprietății, a doua vizează

privarea de proprietate potrivit anumitor condiții, iar a treia recunoaște

puterea Statelor de a reglementa folosința bunurilor în corespundere cu

interesul general, adoptând legi pe care le consideră necesare în acest sens

(Sporrong și Lonnrot vs Suedia, 23 septembrie 1982).

44. În același timp, Curtea Europeană a stabilit în jurisprudența sa că

articolul l al Protocolului adiţional la Convenţia Europeană nu acordă o

protecţie absolută dreptului de proprietate. Dacă un stat a instituit o

ingerinţă la adresa dreptului de proprietate, aceasta va fi, totuși, compatibilă

cu Convenţia Europeană dacă ingerinţa este prevăzută de lege, urmărește un

scop care să servească interesului general și este proporțională scopului

urmărit (Megadat.com SRL vs Moldova, 8 aprilie 2008).

1.2. Calitatea legii

45. Curtea subliniază că, pentru a oferi destinatarilor legii securitate

juridică, orice lege trebuie să îndeplinească anumite condiții de calitate.

Exigența calității legii este conturată prin prisma principiului securității

juridice în componența condițiilor de previzibilitate și claritate a legii.

46. În acest sens, Curtea menționează că dreptul fiecărui om de a-și

cunoaște drepturile și îndatoririle sale, consacrat în articolul 23 alin. (2) din

Constituție, implică adoptarea de către legiuitor a unor legi accesibile,

previzibile și clare.

47. În acest sens, în Hotărârea nr. 26 din 23 noiembrie 2010, Curtea a

reținut că:

„Pentru a corespunde celor trei criterii de calitate – accesibilitate, previzibilitate şi

claritate – norma de drept trebuie să fie formulată cu suficientă precizie, astfel încât să




13

permită persoanei să decidă asupra conduitei sale şi să prevadă, în mod rezonabil, în

funcţie de circumstanţele cauzei, consecinţele acestei conduite. În caz contrar, cu toate

că legea conţine o normă de drept care aparent descrie conduita persoanei în situaţia

dată, persoana poate pretinde că nu-şi cunoaşte drepturile şi obligaţiile. Într-o astfel de

interpretare, norma ce nu corespunde criteriilor clarităţii este contrară art. 23 din

Constituţie […].” 48. Curtea Europeană în jurisprudența sa a subliniat importanța asigurării

accesibilității și previzibilității legii, instituind o serie de repere, pe care

legiuitorul trebuie să le aibă în vedere pentru respectarea acestor exigențe.

49. Astfel, Curtea Europeană a menționat că „nu poate fi considerată

„lege” decât o normă enunțată cu suficientă precizie, pentru a permite

individului să-și corecteze conduita. […] În special, o normă este previzibilă

atunci când oferă o anume garanție contra atingerilor arbitrare ale puterii

publice” (Amann vs. Elveția, 16 februarie 2000, § 56).

50. De asemenea, Curtea Europeană a statuat că nivelul de precizie al

legislației interne „depinde într-o măsură considerabilă de conținutul actului

normativ avut în vedere, domeniul pe care este menit

să-l acopere, numărul şi statutul celor cărora le este adresat” (Chorherr

v. Austria, 25 august 1993, § 25). Testul preciziei legii impune ca legea, în

situațiile în care oferă o anumită marjă de discreție, să indice cu

suficientă claritate limitele acesteia (Silver și alții v. Regatul Unit, 25

martie 1983, § 80). 51. În acest sens, Curtea reține că la elaborarea unui act normativ

legiuitorul trebuie să respecte normele de tehnică legislativă pentru ca acesta

să corespundă exigențelor de calitate. Astfel, pentru a exclude orice echivoc,

textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent și inteligibil, fără

dificultăți sintactice și pasaje obscure.

52. Prin urmare, destinatarii trebuie să fie în măsură să prevadă

consecințele ce pot decurge dintr-un act determinat doar în baza

prevederilor care îl specifică, adică prin aplicarea simplă a regulilor de

interpretare lingvistică sau prin aplicarea actelor subordonate acestui act.

53. De asemenea, textul legislativ trebuie să corespundă principiului

unităţii materiei legislative sau corelaţiei între textele regulatorii, pentru ca

persoanele să-şi poată adapta comportamentul la reglementările existente, ce

exclud interpretările contradictorii sau concurenţa între normele de drept

aplicabile. Astfel, legea trebuie să reglementeze în mod unitar, să asigure o

legătură logico-juridică între dispoziţiile pe care le conţine, iar în cazul unor

instituţii juridice cu o structură complexă să prevadă elementele ce disting

particularităţile lor.

54. Curtea reține că previzibilitatea și claritatea constituie elemente sine

qua non ale constituţionalităţii unei norme, care în activitatea de legiferare

acestea nicidecum nu pot fi omise.

2. Aplicarea principiilor în prezenta cauză

55. Analizând în ansamblu Legea cu privire la ipotecă, Curtea constată că

exercitarea dreptului de ipotecă, ca o garanţie a executării obligaţiilor, se




14

află într-o strânsă conexiune cu dreptul de proprietate asupra bunurilor

imobile ipotecate.

56. Potrivit art. 3 din Lege, ipoteca este definită de legiuitor ca fiind un

drept real, în al cărui temei creditorul este în drept să ceară satisfacerea

creanțelor sale, cu prioritate față de ceilalți creditori, din valoarea bunurilor

imobile ipotecate, atunci când debitorul omite să-și execute obligațiile

garantate cu ipotecă.

57. Având în vedere că bunul imobil ipotecat rămâne în proprietatea

debitorului ipotecar, Curtea subliniază că dreptul de proprietate continuă să

existe ca un drept fundamental al debitorului, inclusiv în procedura de

executare silită, unica deosebire fiind grevarea acestui drept prin contractul

de ipotecă.

58. Curtea reține că alin. (1) din art. 31 din Lege reprezintă o normă-

cadru, ce reglementează garanţiile drepturilor debitorului ipotecar, inclusiv

ale dreptului de proprietate, în cazul iniţierii de către creditorul ipotecar a

executării dreptului la ipotecă. În conformitate cu această normă, dreptul de

ipotecă poate fi exercitat de creditorul ipotecar doar după epuizarea

procedurii de notificare a debitorului și de înregistrare a preavizului de

executare în Registrul bunurilor imobile.

59. În art. 31 alin. (3) din Lege, legiuitorul a stabilit conținutul

obligatoriu al notificării și preavizului, indicând totodată că creditorul

trebuie să ofere un termen la expirarea căruia va executa dreptul de ipotecă,

precum și să indice valoarea sumelor restante ce trebuie achitate în vederea

evitării procedurii de executare.

60. Analizând prevederile sus-menționate, Curtea constată că prin

notificare debitorului ipotecar i se acordă un termen suplimentar, precum și

o ultimă posibilitate de a stinge pe cale amiabilă ipoteca instituită asupra

imobilului.

61. Prin urmare, Curtea observă că procedura de notificare a debitorului

ipotecar constituie o etapă premergătoare executării obligaţiei ipotecare și

una esențială pentru păstrarea imobilului în proprietatea sa. Această

procedură are drept scop prevenirea introducerii de către creditorul ipotecar

a unor cereri abuzive sau intempestive, care să pună în dificultate

posibilitatea executării benevole a obligaţiei.

62. Potrivit articolului 31 alin. (2) teza întâi din Lege, notificarea se

expediază debitorului ipotecar și, dacă este cazul, debitorului, prin

scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Potrivit aceluiași

alineat, teza a doua, notificarea se va considera recepționată la expirarea a 7

zile lucrătoare din ziua expedierii.

63. Cadrul legal privind expedierea scrisorilor recomandate cu

confirmare de primire este stabilit prin Legea comunicațiilor poștale nr. 36

din 17 martie 2016. Potrivit art. 2 din legea menționată, serviciul de

trimitere recomandată reprezintă un serviciu poștal, ce include recepționarea

trimiterii poștale, fără evaluarea conținutului, cu eliberarea unei dovezi de

înmânare a acesteia şi de distribuire la destinatar.




15

64. Analizând cuprinsul prevederilor art. 31 alin. (2) din Lege, Curtea

constată că în timp ce o normă stabilește că debitorul ipotecar se notifică

prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, o altă normă a

aceluiași alineat prevede că notificarea se consideră recepționată la

expirarea a 7 zile lucrătoare din ziua expedierii.

65. În același timp, alin. (4) al art. 31 din Lege menționează că la

înregistrarea preavizului în Registrul bunurilor imobile registratorul trebuie

să verifice dovada de recepționare a notificării sau faptul expirării

termenului rezumat pentru recepționarea notificării, stabilit la alin. (2) din

același articol.

66. Analizând în ansamblu prevederile articolelor 31 alin. (2) și (4) din

Lege, Curtea constată că termenul de 7 zile, menționat la alin. (2) teza a

doua, este considerat drept un termen rezumat pentru recepționarea

notificării de către debitorul ipotecar.

67. Astfel, Curtea observă că, deși norma prevede că notificarea trebuie

să fie expediată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire,

aceasta poate fi considerată ca fiind recepționată după expirarea a 7 zile

lucrătoare din momentul expedierii. Acest fapt demonstrează caracterul

echivoc al normei, acordând creditorului ipotecar, la iniţierea executării

dreptului de ipotecă, dreptul de a alege între confirmarea primirii notificării

şi notificarea din oficiu la expirarea termenului de 7 zile.

68. În acest context, Curtea constată că procedura recepționării notificării

este reglementată prin două texte legale cu conținut diametral opus şi

defectuos, care nu pot fi corelate și aplicate deopotrivă.

69. Prin urmare, Curtea reține că aplicabilitatea alin. (2) teza a doua din

articolul 31 din Legea cu privire la ipotecă comportă o serie de deficienţe

legislative sub aspectul clarității și previzibilității normei.

70. Astfel, Curtea subliniază că, în condițiile în care imobilul ipotecat

poate fi direct executat, în special în cazul actului notarial învestit cu

formulă executorie, lipsa de previzibilitate și de claritate a momentului de

recepționare a notificării poate afecta nemijlocit dreptul de proprietate al

debitorului ipotecar. Or, scopul principal al notificării este de a-l preveni pe

debitorul ipotecar despre executarea ipotecii și de a-l încuraja să achite

suma restantă pentru a opri procesul de executare a imobilului. În asemenea

situații, există riscul exercitării abuzive de către creditorul ipotecar a

dreptului de ipotecă asupra imobilului, afectând într-o anumită măsură

dreptul de proprietate al debitorului ipotecar.

71. Incertitudinea şi ingerinţa în exercitarea dreptului de proprietate al

debitorului ipotecar este vădită în cazul aplicării normei alin. (2) teza a doua

a articolului 31 din Lege în coroborare cu alin. (7) al aceleiaşi norme,

potrivit căruia debitorul ipotecar va fi decăzut din dreptul de a-și stinge

benevol ipoteca în termenul acordat în notificare.

72. Astfel, ținând cont de gravitatea omiterii termenului acordat în

notificare, Curtea reține că aducerea acestuia efectiv la cunoștința

debitorului ipotecar ține de esența exercitării dreptului de ipotecă, precum și

de ocrotirea dreptului de proprietate.




16

73. Curtea observă că textul de lege contestat este formulat de o manieră

imprecisă și neclară, fapt care nu corespunde rigorilor de claritate și

previzibilitate, consfințite în articolul 23 alin. (2) din Constituție și care

poate afecta dreptul de proprietate, garantat de art. 46 din Constituție.

74. Totodată, articolul 31 alin. (2) din Lege, în care au fost constatate

deficiențele menţionate, se află într-o legătură de cauzalitate cu prevederile

alineatului (4) al aceluiași articol, și anume sub aspectul că registratorul

trebuie să verifice faptul expirării termenului rezumat pentru

recepţionarea notificării, stabilit la alin. (2). În acest sens,

neconstituționalitatea prevederilor articolului 31 alin. (2) teza a doua atrage,

în consecință, neconstituționalitatea alineatului (4) sub aspectul menționat.

75. În acelaşi timp, Curtea atestă că raporturile ipotecare, analizate în

prezenta cauză, vizează în primul rând sistemul bancar din Republica

Moldova, care cel mai des apelează la garanţiile ipotecare pentru creditele

acordate. Din aceste considerente, Curtea reiterează poziţia sa expusă în

Hotărârea nr. 11 din 11 mai 2016, prin care a scos în evidenţă „necesitatea

menţinerii bunăstării economice a ţării, care se sprijină inclusiv pe

stabilitatea financiară a băncilor care alcătuiesc sistemul bancar”. În acest

sens, este necesar de a stabili un just echilibru între interesul economic al

ţării şi protecţia dreptului la proprietate al debitorilor ipotecari.

76. În același timp, dat fiind specificul contractului de ipotecă, Curtea

menționează că există posibilitatea ca debitorul ipotecar să abuzeze de

drepturile și garanțiile sale prevăzute de Legea cu privire la ipotecă,

eschivându-se prin diverse metode de la recepționarea notificării expediate

de către creditor. Astfel, Curtea constată că efectele notificării nu pot fi

condiţionate în totalitate de primirea efectivă a notificării de către debitor.

Așadar, în cazul în care debitorul refuză să primească sau nu primeşte

notificarea din orice alt motiv neimputabil creditorului, pentru a nu afecta

securitatea raporturilor juridice se vor aplica regulile generale aplicabile

procedurii de expediere a scrisorilor recomandate, stabilite de cadrul

normativ privind comunicațiile poştale.

77. De asemenea, ținând cont de principiul egalității subiecților

raportului civil, Curtea subliniază că garanțiile instituite în favoarea unei

părți nu trebuie să fie disproporționate față de cealaltă parte.

78. În aceste circumstanțe, în vederea excluderii situațiilor în care

debitorul ipotecar ar putea să se eschiveze cu rea-credință de la

recepționarea notificării, Curtea va emite o Adresă Parlamentului în

vederea reglementării procedurii de expediere și recepționare a notificării,

astfel încât să garanteze, într-un mod echilibrat, drepturile ambelor părți

contractante.

Din aceste motive, în temeiul articolului 140 alin. (2) din Constituţie şi

articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 6,

61, 62 lit. a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea

Constituţională




17

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de avocații Igor

Litvinenco și Dionisie Vition, în dosarul nr. 2a-4933/14, pendinte la Curtea

de Apel Chișinău.

2. Se declară neconstituționale textul „Notificarea este considerată

recepţionată la expirarea a 7 zile lucrătoare din ziua expedierii.” din

articolul 31 alin. (2) şi textul „sau faptul expirării termenului rezumat

pentru recepţionarea notificării” din articolul 31 alin. (4) din Legea nr.142-

XVI din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă.

3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de

atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova.

Preşedinte al ședinței Veaceslav ZAPOROJAN

Chişinău, 27 septembrie 2016

HCC nr. 26

Dosarul nr. 83g/2016

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ · 2017-05-26 · stabilit în notificare sau preaviz, debitorul nu a...

Documents

Transcript of CURTEA CONSTITUŢIONALĂ · 2017-05-26 · stabilit în notificare sau preaviz, debitorul nu a...