1 CURSUL 1 LA SERIA 1 NU S-A TINUT. Curs 2 International Privat (primul) In Europa intra raporturi juridice cele mai variate, cele mai diverse, contracte, contracte incheiate prin mijloace electronice, in care cocontractantii apartin unor sisteme de drept aparte. Deschiderea unor succesiuni, in masa succesorala intrand bunuri mobile sau imobile pe diferite teritorii nationale. Savarsirea unor delicte de catre straini in tara noastra. Incheierea de casatorii intre persoane de cetatenii diferite. Exista elemente de extraneitate adica prezinta legaturi cu cel putin inca un sistem de drept, pt ca nu se poate aplica unei situatii juridice, 2 sau mai multe legi national diferite -> casatorie, regim matrimonial, succesiune. Dreptul international privat este inainte de toate drept privat, participantii la aceste raporturi se gasesc pe o pozitie juridica de egalitate si corespunzator pozitiei de egalitate a subiectelor participante la aceste raporturi rezulta mutatis mutandis pozitia de egalitate a sistemelor de drept, a sistemelor normative cu care raportul prezinta legaturi, altfel spus vocatia juridica egala a acestor sisteme de a se aplica, de a carmui raportul juridic respectiv, nu inseamna nici de cum ca daca sesizam instanta romana instanta va aplica pt acest motiv legea romana ->>> exista principii si reguli prestabilite care stabilesc stiinta amaraciunilor, exista obligatia pt instanta romana sa aplice relatiei private respective o reglementare,fie o codificare straina, fie si din cele schitate pana acum ne putem da seama ca obiectul primordial al DIP = FIXAREA PRINCIPIILOR SI REGULILOR de localizare a raporturilor juridice, determinand legea aplicabila acestuia, misiunea DIP = indicator al dreptului aplicabil. Putem defini DIP = acea ramura a sistemului international de drept cuprinzand un ansamblu de norme preponderent conflictuale, dar si norme materiale specifice care urmaresc localizarea raporturilor private internationale solutionand conflictele de legi in spatiu dar si conflictele de jurisdictii, inclusiv norme care statornicesc conditia juridica a strainului in tara noastra. Din aceasta definitie, se pot desprinde cel putin urmatoarele trasaturi care definesc si contureaza specificul acestei ramuri de drept: - DIP este o ramura de drept: normele sale sunt in principiu edictate de fiecare legiuitor national, fiecare legislatie cunoaste reguli de solutionare a conflictelor de legi in spatiu asigurand in viziunea proprie localizarea raporturilor private internationale, de aceea putem vorbi despre un drept international privat roman, francez, german, italian, spaniol etc. Este insa adevarat ca in ultima vreme in plan european, ca efect al adancirii integrarii europene exista tot mai multe reglementari uniforme care imbraca de regula forma regulamentelor europene -> ex. 593/2008 (roma 1) prin determinarea legii aplicabile obligatiilor contractuale,

2 864/2007 (roma extracontractuale, 2) privind determinarea legii aplicabile obligatiilor

805/2004 privind crearea unui titlu executoriu european, 44/2001 privind recunoasterea si executarea hot jud in materie civila (bruxelles 1), 2201/2003 privind competenta internationala in materia familiala, recunoasterea si exec hot jud in materie familiala (bruxelles 2 bis) CARTEA VII C. civ. Dispozitii de drept international privat normele nationale Pentru actele juridice incheiate anterior intrarii in vigoare a NCC succesiunile deschise anterior, chiar daca ele se dezbat acum, la succesiuni este relevant mom desch succesiunii, vor fi aplicabile normele de conflict 105/1992 (reglementarea raporturilor de DIP) a fost abrogata de NCC. Daca in materia civila, comerciala incidenta factorului european imbraca forma directivelor (de regula) europene, izvorul de drept este legea de transpozitie si nu directiva ca atare. In DIP, legiuitorul european intervine mai energic -> regulamente, care nu mai trebuie transpuse, ele se aplica direct si nemijlocit, sunt interpretate de CJUE, jurisprudenta curtii este obligatorie si direct aplicabile instantelor nationale. Legiuitorul are obligatie de transpunere, regulamentul se aplica direct. Art. 81 TFUE Art. 2589 C. civ. Dreptul de norma de conflict pot fi chiar 2 cetateni romani dar care au resedinta obisnuita comuna in Italia sau in Germania, efectele casatoriei patrimoniale si nepatrimoniale vor fi carmuite de legea italiana sau germana chiar daca ei nu poseda nici unul cetatenia statelor respective. Al. 3 reglementeaza o prostie drepturile sotilor asupra locuintei familiei, precum si regimul., sunt supuse locului acestea unde sunt situate. In NCC apare inovator locuinta a familiei Resedinta obisnuita e un concept calitativ nu concept cantitativ ex. 3 luni la paris, 2 la londra si 2 la bonn ->nu rezulta automat ca respectivul are resedinta la paris. E vorba despre acel loc unde se citeste liturghia identitatii spiritului tau. Resedinta obisnuita mai e folositoare pt fixarea competentelor instantelor nationale. Spatiul juridic european e un spatiu federalizat, doar politic nu e. Viata privata e greu acum sa fie inghesuita in reglementarile nationale, persoanele circula, omu incheie acte Federalismul european de tip nou conduce la desedentalizarea civilului si crearea din normativ un produs, care se afla in competitie cu un alt produs apartinand unui alt sistem legislativ, iar europeanul are de unde alege. Regulamentul imi da posibilitatea mie daca eu imi doresc acest lucru sa imi exersez patriotismul prin testament. Pot alege intre legea romana si maghiara de

3 exemplu ! Mai ales daca eu am un anumit mod de gandire. Inainte totul se consuma intre frontierele nationale, acum nu mai e asa.

Curs 3 Drept international privat Dreptul international privat ar putea fi definit ca fiind acea ramura a sistemului nostru de drept cuprinzand un ansamblu de norme, preponderant conflictuale dar si norme material specific acestei stiinte care isi propun sa asigure localizarea raporturilor juridice internationale solutionand conflictele de legi in spatiu, conflictele de jurisdictii, inclusive norme care statornicesc conditia juridica a strainului in tara noastra. Din aceasta definitie rezulta urmatoarele trasaturi care contureaza si definesc specificul dreptului international privat, mai intai trebuie sa pornim de la genul sau proxim, altfel spus, dreptul international privat se integreaza in marea familie a dreptului privat, participantii la aceste raporturi se gasesc pe o pozitie juridica de egalitate. Ceea ce insa particularizeaza aceste raporturi constituie prezenta elementului de extraneitate care face ca acestea sa prezinte legaturi cu cel putin inca un sistem de drept privat. Desigur, elementul de extraneitate nu este un element de structura al raportului juridic, adica un element suplimentar care sa se adauge subiectelor, obiectului sau continutului ci un element de circumstanta care coloreaza sau particularizeaza elementele de structura bine cunoscute. Mai precis elementul de extraneitate, este acel element care face ca raportul juridic sa prezinte legaturi si cu alte sisteme de drept privat punandu-se astfel problema determinarii competentei sistemului de drept care ar urma sa se aplice in cauza. In al doilea rand, DIP face parte din dreptul intern apartinand fiecarei tari, fiecare tara stabilind in mod suveran, in principiu, normele si principiile cu ajutorul carora localizeaza raporturile civile internationale, DIP roman, Dip francezetc. Totusi, asistam in ultima vreme, in plan european, mai ales dupa modificarea tratatului care a avut loc la Amsterdam, la un proces de unificare a normelor de conflict in plan european, vorbindu-se chiar pe drept cuvant despre un European Privat International Law. Odata cu trecerea de la etapa cooperarii interguveramentale la cea institutionala urmarindu-se tot mai mult apropierea legislatiilor apartinand statelor membre si crearea unui climate de stabilitate si predictibilitate in circuitul privat transfrontalier, au fost adoptate o serie de reglementari uniforme intr-o serie intreaga de domenii, de exemplu in materie contractuala, delictuala, familiala si de ocrotire parentala, in materia obligatiilor alimentare, in materia competentei instantelor si autoritatilor publice internationale in materie civila si familiala, in materia recunoasterii si executarii hotararilor judiciare si a titlului executoriu, in materia notificarii si publicarii actelor publice etc. Versiunea consolidata a TFUE cuprinde in cap. 3 al titlului 7, norme privind apropierea legislatiilor statelor membre. De asemenea, cap. 3 al titlului 5 este intitulata coop. Judiciara in materie civila prevazand ca UE dezvolta o coop.

4 Judiciara in materie civila cu incidenta transfrontaliera intemeiata pe princ. Recun. Reciproce a deciziilor judiciare si extrajudiciare. Aceasta cooperare poate include adoptarea unor masuri de apropiere a actelor cu putere de lege intre statele membre. Parl European si Consiliul Eu pot adopta masuri in special atunci cand acestea sunt necesare pt buna functionare a pietei interne care urmaresc sa asigure: a) Recunoasterea reciproca intre SM a deciziilor judiciare si extrajudiciare si executarea acestora b) Comunicarea si notificarea transfrontaliera a actelor judiciare si extrajudiciare c) Compatibilitatea normelor aplicabile in SM in materie de conflict de legi si de competenta d) Cooperarea in materie de obtinere a probelor e) Accesul efectiv la justitie f) Eliminarea obstacolelor in calea bunei desfasurari a procedurilor civile, la nevoie prin favorizarea compatibilitatii normelor de procedura civila aplicabile in statele membre g) Dezvoltarea unor metode alternative de solutionare a litigiilor h) Sprijinirea formarii profesionale a magistratiilor si a personalului de justitie De asemenea, a fost institutionalizata o forma de cooperare consolidata prin derogare de la cele mentionate mai sus, in privinta masurilor care privesc dreptul familiei care au implicatii transfrontaliere stabilite de catre Consiliu, dar care in aceasta privinta, spre deosebire de masurile anterioare, hotaraste in unanimitate dupa consultarea Parl Eu. Pe langa asta, mai exista in literatura de specialitate -> Clauza de pasarela (tot in dreptul familiei): ex. Chestiuni de maternitatea de surogat, regulam. 2201/2003 in materie europeana (divort, autoritate parentala, aspectele civile ale rapirii internationale de copii). Lg 105/1992 art. 66 (discutii) -> ex. Norma trimite la dreptu german, art. 25 BGB -> norma trimite la dreptu roman, norma de conflict germana retrimite la dreptul roman, retrimiterea este intotdeauna ca norma materiala, norma de retrimitere este Sachverweisung. Rezultatul solutionarii conflictului depinde de instanta solicitata (ex. In germania instanta va aplica legea sa, art. 25 de exemplusi tot asa, depinde unde ma judec). In al 3-lea rand, ceea ce este specific raporturilor de drept international privat, il constituie prezenta elementelului sau elementelor de extraneitate, adica a elementului strain, care face ca raportul respectiv sa prezinte legaturi cu cel putin inca un sistem de drept, elementul de extraneitate poate fi foarte variat, putand privi fie subiectii adica participantii la raporturile juridice (cetatenia, domiciliu, resedinta lor obisnuita, sediul persoanei juridice) fie obiectul, de ex. un anumit bun

5 imobil este situat pe teritoriul altei tari, sau un bun mobil in curs de transport fie alte imprejurari cum ar fi locul incheierii unui contract, locul comiterii delictului civil, locul inregistrarii unei opere de creatie intelectuala. Corespunzator pozitiei juridice de egalitate a participantilor la raporturile de drept privat ii corespunde in egala masura vocatia egala de aplicare a sistemelor de drept privat cu care raportul respectiv prezinta legaturi prin elementele sale de extraneitate. In al 4-lea rand, DIP cuprinde si norme de procedura civila, destinate fie sa stabileasca competenta internationala a diferitelor instante sau autoritati publice, fie sa reglementeze procedura civila propriu- zisa care, in principiu, este cea a Forului (instantei sesizate), fie norme destinate recunoasterii si executarii hot jud straine. In al 5-lea rand, obiect de preocupare al DIP il constituie chestiunile legate de conditia juridica a strainilor in tara noastra referindu-ne aici nu numai la aspectele privind regimul frontierei, intrarii si iesirii din tara a strainilor, ci si in egala masura, aspectele legate de aptitudinea strainilor de a dobandi drepturi si de a-si asuma obligatii in Romania, inclusiv incapacitatile speciale de folosinta ale strainilor (legea 312/2005 daca e sa ne referim la terenuri,nu?, ati studiat-o la drepturile reale). Notarul, se stie, nu e considerat ca facand parte dintr-o functie cu exercitare publica (CJUE). Sunt notari care isi atrag clientela prin tot felul de metode, chiar daca nu e permis sa iti faci reclama. Si de aceea, unii notari ajung sa se planga, in unele luni: vai, nu stiu ce se intampla, imi pleaca clientii, luna aceasta am facut doar 80000 Euro. Seminar Norma de conflict cuprinde numai ipoteza si dispozitie, nu si sanctiune. In dispozitie, luam un element si il lipim de o norma care se va aplica dintr-o tara, stabilirea acelui element cu care legea prezinta cele mai stranse legaturi. Regula de conflict, este o regula indirecta doar ma trimite la legea statului in care voi gasi problema de drept material care ma preocupa, bilaterala picior de egalitate intre legea FORULUI si legea STRAINULUI, Elementul de legatura cetatenia, nationalitatea 2572, 2580 C. civ. 2 cetateni olandezi, barbati, vin sa se casatoreasca in Romania -> 2586, 2564 -> se incalca ordinea publica Regula standard regula de conflict neutra 2584, 2607 -> elemente de legatura cumulative, nationalitate. 2594, 2635, 2615 -> elemente de legatura alternative Raspunderea pentru prejudicii ecologice -> elemente de legatura alternativa 2589, 2585 scara lui kegel.

6 Curs 4 Drept international privat Seria 1 Normele Dip cu precadere norme de conflict, specific acestor norme este faptul ca ele nu reglementeaza fondul raportului juridic, nu stabilesc intinderea drepturilor si obligatiilor participantilor la rap jur, ci esentialmente se limiteaza la functia de indicator al dreptului aplicabil in cauza respective. De aceea ele mai sunt cunoscute si sub denumirea de norme de trimitere (de fixare) ele trimitand la legea aplicabila. Menirea lor este asadar aceea de localizare a raporturilor private internationale si oarecum de fixare a limitelor externe de aplicare a dreptului national, in functie de materia sau institutia supusa localizarii, ele sunt Rechtanwendungsrecht. Din punct de vedere structural, orice norma de conflict se compune din 2 elemente: 1. Continutul normei de conflict care este acea parte a normei care ne indica materia sau instituia supusa localizarii (e totul clar,nu?). Din acest punct de vedere intalnim norme de conflict, in materia starii si capacitatii persoanei, a mostenirii, a drepturilor reale, contractelor, delictelor, raporturilor de familie, obligatiilor alimentare etc. Fiecare are norme de conflict specifice, si tehnica de localizare variaza si in functie de acest lucru, pt ca bunoara daca discutam de drepturi reale imobile tendinta este spre lex rei sitae -> dar nu este exclus ca sa se aplice si dreptul unui alt stat. Art. 277 C. civ. nu isi are aplicabilitate D.Popescu Ce observam citind acest articol ? privire sintetica in peisajul european: - aceste parteneriate sunt recunoscute mai peste tot, fie ca acceptiunea data parteneriatului e mai larga (pax-ul francezinclude si concubinajul dintre gay) fie mai restransa (la nemti). Parteneriatul in unele tari pot imbraca forma casatoriei, in altele nu (influentate de biserica romano-catolica, o anumita morala, o anumita traditie care vine din timpul stravechi, s-a evitat folosirea sintagmei casatorie si s-a utilizat parteneriat). Parteneriat Casatorie.Principiul non discriminarii intinderea drepturilor, drepturile sunt identice, doar semantic difera ! Legiuitorul roman a luat-o pe brazda prohibeste in mod explicit aceste parteneriate (intre persoane de acelasi sex), prohibindu-le fie ca sunt incheiate de cetateni straini sau romani. O asemenea dispozitie legala contravine UE ? Contravine principiului libertatii persoanei acest statut nu poate sa nu iti fie recunoscut intr-un alt stat membru Marukko c. Germania - CJUE (2 actori germani, gay, unul moare (cel care realiza venituri, cel care nu realiza venituri a cerut pensie de urmas, desi in Germania se prevedea ca doar sotul supravietuitor beneficiaza de pensie de urmas, nu si gay-ul ! Curtea DISCRIMINARE ! trebuie sa aiba drepturi identice cu cele ale sotului,

-

-

-

7 o asemenea dispozitie ramane considerata nescrisca alin 4. = perversitatea legiuitorului, a incercat o fenta, a sesizat ceva, a vrut ceva (ex. Vine un strain in Ro, el este casatorit cu un partener de acelasi sex, are cetatenia unei tari terte fata de UE...) e o dispozitie care mai bine nu exista

-

Fie ca actionezi, fie ca nu actionezi, in final tot regreti. In tratatele serioase (autori buni) nu se mai vorbeste de casatorie ci despre cupluri orientarea sexuala a persoanei este chestiunea privata, un drept al fiecarui; singura problema care a mai ramas este adoptia de catre cuplu gay (jurisprudenta CJUE e in ceata). CETATENIA NU MAI ARE IMPORTANTA, EA ESTE DOAR UN FACTOR PT DOBANDIREA CETATENIEI UE. Al doilea element care intregeste norma de conflict LEGATURA (punctul de legatura) prin intermediul caruia se asigura localizarea efectiva a raportului juridic. Punctele de legatura sunt extrem de variate, diverse, tin de politica de localizare a legiuitorului in functie de materia supusa localizarii (ex. Cetatenia, domiciliul, resedinta obisnuita, sediul PJ, locul incheierii casatoriei, locul situarii bunului imobil, vointa partilor acolo unde ele pot alege legea aplicabila sigur, profu nu mai intra in detalii scolastice). De asemenea, norme de conflict pot fi clasificate in norme bilaterale, adica majoritatea normelor de conflict si care nu se limiteaza la determinat legea forului (statului caruia ii apartin), norme de conflict unilaterale se limiteaza la competenta legislativa a forului (incalcarile aduse dreptului la nume savarsite pe teritoriul Romaniei, sunt supuse legii romane). Capitol nou: Dialogul normelor de conflict Ori de cate ori apare un element de extraneitate, un element strain care face ca relatia privata respectiva sa prezinte legaturi cu cel putin inca un sistem de drept, iar elementul de extraneitate devine din ce in ce mai prezent, tot mai des intalnit. Prezenta acestor elemente de extraneitate, se pune problema, ca o chestiune prealabila, a localizarii acestui raport, cui ii apartine. Asa cum Normele materiale de drept privat, difera de la o tara la alta, uneori diferente mai mici, alteori pe masura ce sistemele apartin unor conceptii apriorice diferite (common law vs. germani), diferentele incep sa se mareasca, intr-un context federalizat exista atitudini mai liberalizate, tot astfel pot fi intalnite si diferente notabile in sistemul normelor de conflict, atlfel spus, tehnica de localizare difera in mod esential de la un stat la altul. Aceste sisteme de drept apartinand statelor nu exista in mod separat, ele sunt separate ca si codificari, ele circula, ele interactioneaza, ele se afla intr-un

8 permanent dialog, e adevarat nu intotdeauna intr-un mod civilizat si armonios, ceea ce provoaca acest dialog elementul de extraneitate. Conflictul normelor de conflict poate imbraca 2 forme: conflictul pozitiv de legi si conflictul negativ. Conflictul pozitiv de norme de conflict are loc atunci cand fiecare din normele de conflict apartinand statelor cu care raportul prezinta legaturi prin elementele sale de extraneitate, isi revendica competenta de aplicare in cauza. De exemplu in cazul unui cetatean francez care are domiciliul in Anglia, unde incheie un act juridic, ulterior ridicandu-se o problema de starea si capacitatea acelui francez, ce se intampla aici? Norma de conflict franceza principiul lex patriae atribuie in aceasta materie competenta dreptului francez, da !, numai ca in mod identic, si dreptul englez avand ca reper lex domicili isi revendica si el competenta de aplicare a dreptului in cauza, deci suntem in prezenta unui conflict pozitiv de legi, deoarece si Franta si Anglia isi revendica competenta de aplicare in cauza. Tot astfel in cazul succesiunii unui cetatean italian care lasa un imobil situat in Franta. Legea italiana, 218/31.05.1995 privind instituirea sistemului international privat italian atribuie in aceasta materie competenta legii italiene ca legea nationala a lui de cujus. Succesiunea este unica si este legata de autorul ei (fara detalii). Numai ca in egala masura, fiind vorba de un imobil francez, si codul Napoleon, atribuie competenta legii franceze, conform lex rei sitae. Cum se solutioneaza? Destul de simplu pt ca intotdeauna solutia conflictului va depinde de NATIONALITATEA INSTANTEI SESIZATE. Daca va fi instanta franceza potrv art. 3, C. civ. francez lex rei sitae si va face abstractie de restu; si invers. Instanta sesizata aplica propriul principiu, din propriul sistem de drept. Organul care moare ultimul la o femeie LIMBA ) Conflictul negativ de legi nici una dintre normele de conflict apartinand statelor cu care raportul respectiv prezinta legaturi, nu isi revendica competenta de aplicare a normelor in cauza (ex. Britanic cu domiciliul in Franta, problema legata de starea si capacitatea lui, unde norma engleza lex domicili, iar norma de conflict franceza lex rei sitae, nici una dintre norme nu isi revendica competenta de aplicare a legii; sau in cazul unei succesiuni a unui francez care lasa o mostenire in Italia -> legea italiana trimite la francezi ca legea nationala a lui de cujus, legea franceza unde se afla bunurile, nici una nu isi revendica competenta de aplicare). Atunci cand norma de conflict nu isi recunoaste competenta de aplicare in cauza se spune ca ea trimite la sistemul de drept al statului caruia ii atribuie competenta de aplicare. Acesta din urma poate sa isi recunoasca competenta (conflictul fiind deja rezolvat) sau dimpotriva poate la randul sau sa nu isi recunoasca competenta de aplicare si sa retrimita fie la dreptul primului stat (dreptul forului; Retrimitere de GRADUL 1), fie la dreptul unei terte tari (Retrimitere de GRADUL 2). Asadar, retrimiterea este operatiunea juridica prin care legea straina, la care a trimis lex fori, neacceptand competenta ce i-a fost atribuita de aceasta din urma, supune, la randul ei, competenta de reglementare in cauza, fie dreptului forului, fie dreptului apartinand unei terte tari.

9 Paragraf distinct: Aparitia retrimiterii in practica judecatoreasca Retrimiterea nu este o creatie teoretica a doctrinei ci a fost sesizata si pusa in valoare in practica instantelor de solutionare a conflictelor de legi in spatiu. Problema retrimiterii a iesit la iveala intr-o decizie a instantelor engleze din anul 1841, in speta Colliere vs. Rivaz. In aceasta speta s-a ridicat problema validitatii unui testament olograf intocmit de un cetatean britanic avand domiciliul potrivit legii engleze in Belgia. El, nu indeplinise insa formalitatile administrative cerute de dreptul belgian de la acea vreme, pentru a i se recunoaste domiciliul legal ca fiind in Belgia, din perspectiva legii belgiene (calificarea unui testament olograf intocmit de un englez in Belgia, la englezi exista traditia admiterii testamentului dactilografolograf). Testamentul in cauza era considerat nul potrivit Belgia, dar valid potrivit Anglia. Instanta engleza sesizata a aplicat in cauza Foreign Court Theory (teoria instantei straine) potrivit careia judecatorul englez, in solutionarea litigiului trebuie sa se transpuna, in postura celui apartinand tarii la care a trimis norma de conflict engleza, in speta celui belgian. Procedand astfel, instanta engleza a aplicat norma de conflict belgiana care atribuia in aceasta materie, legii nationale a testatorului, adica legii engleze, ceea ce a si facut instanta engleza, ca aplicand dreptul englez, a declarat testamentul valid (s-a transpus in belgian, judecatorul este catapultat in Belgia, fiind in Belgia, trebuie sa se supuna magistratului belgian). A doua speta cu retrimitere: Fordo. Un copil bavarez din afara casatoriei, pe nume Xavier Fordo, care inca de la varsta de 5 ani, este adus de mama sa in Franta, unde traieste tot restul vietii sale si moare la varsta de 68 de ani, lasand o mostenire mobiliara importanta. La moartea sa, Fordo nu dobandise domiciliul legal in Franta, deoarece nu indeplinise formalitatile administrative cerute de legea franceza de la acea vreme strainilor pt a li se recunoaste strainilor domiciliul in Franta. Potrivit dreptului bavarez, domiciliul bavarezului era considerat in Franta. Fordo nu a avut copii, si nu a fost niciodata casatorit, deci a fost cuminte, dupa el ramanand doar colaterali din partea mamei, pt ca mama am spus, ca nu era casatorita nici ea. De asemenea potrivit dreptului bavarez de la acea vreme conferea, dupa mama, vocatie succesorala, vocatie care la acea vreme nu era recunoscuta de dreptul francez. Curtea de casatie franceza, printr-o decizie din 1878 a pornit in solutionarea spetei de la norma de conflict franceza, din art. 3 C. Napoleon, care in materie succesorala mobiliara atribuie competenta legii ultimului domiciliu a lui de cujus, considerandu-l a fi in Bavaria, iar ulterior luand in calcul norma de conflict bavareza, din Codex Maximilianus Bavaricus Juris Civilis, care atribuia competenta domiciliului efectiv, de fapt, recalificand notiunea de domiciliu, ca efect al retrimiterii, a stabilit ca in final acesta este in Franta, ceea ce a dus la aplicarea dr. Succ. francez. In consecinta, in lipsa de alti mostenitori, C de casatie a declarat mostenirea ca fiind vacanta si a atribuito in integrum, statului francez. Casatia franceza a recalificat notiunea de domiciliu !! Un algerian, la a 3-a casatorie (casatia franceza i-a spus, copilul din al 3-lea pact !!), avea permis de sedere in Franta, copilul din al 3-lea pact era student la medicina in Franta, algerianul fiind foarte instarit i-a cumparat un imobil (vila) copilului, si ulterior decedeaza, si vin copiii din prima si a doua casatorie. Calificare:

10 - donatie ?? (atunci obiectul donatiei erau banii -> se aplica legea algeriana, nimic rezerva), si atunci casatia franceza a facut referire la concept francez DONATIACUMPARARE, le trebuia la francezi o calificare imobiliara, pt ca cumparatorul a fost direct copilul, casatia franceza intra in substanta starii de fapt (atata vreme cat banii proveneau de la de cujus, amandoi au ales imobilul impreuna, l-au cautat). Operatiunea era ca eu cumpar (de cujus) si a doua operatiune este donatia catre copil, dar din simplificare, i-am dat lui banii -> Calificare duala a acelui act ( in raport cu vanzatorul vz cumparare ), in raporturi dintre copiii succesibili donatie imobiliara. lex rei sitae, dreptul francez, au rezerva copiii. (RTD nr. 4/2005)

CURS 4 DIP SERIA 2

13.03.2012

NORMELE DE CONFLICT(continuare)

Clasificare: - in functie de modul de actiune: Bilaterale marea majoritate a normelor de conflict; asigura determinarea legii aplicabile raportului juridic, indiferent daca aceasta este legea romana sau legea straina

Unilaterale se marginesc la a stabili competenta teritoriala a legii forului(a legii romane) Ex: actele de incalcare a dreptului la nume? savarsite in Ro sunt supuse legii romane

- din punct de vedere al structurii, orice norma de conflict se compune din 2 elemente: 1. continutul normei de conflict, care indica intotdeauna materia/institutia supusa localizarii(ex: materia mostenirii, casatoriei, adoptiei, dr. reale) 2. legatura normei de conflict(punctul de legatura) este acel element al normei de conflict care asigura efectiv localizarea prin indicarea dreptului aplicabil in situatia concreta avuta in vedere; - localizarea se realizeaza prin variate puncte de legatura (ex: cetatenia persoanei, domiciliul, resedinta obisnuita, sediul persoanei juridice, locul incheierii actului juridic, locul producerii consecintelor vatamatoare ale delictului civil etc. )

11

DIALOGUL NORMELOR DE CONFLICT

- exista diferente intre sistemele de drept nu numai la nivelul normelor substantiale, ci si la nivelul normelor de conflict - ca regula, normele de dip sunt norme cu precadere statale, nationale (fiecare stat le stabileste), iar tehnica difera de la stat la stat la fel e si la nivelul normelor de conflict Ex: Franta art 3, C civ: succesiunea mobiliara este guvernata de legea ultimului domiciliu al defunctului, iar succesiunea imobiliara este guvernata de legea locului situarii bunului; diferit fata de reglementarea den Codul nostru civil Germania succesiunii, indiferent de natura ei, i se aplica legea nationala a lui de cujus(la fel in Austria, Spania) Conv de la Haga legea ultimei resedinte obisnuite a lui de cujus(asa e la noi) - ori de cate ori nu intalnim norme de conflict unificate fie prin conventii internationale, fie prin acte normative de rang european, determinarea legii aplicabile se va face intotdeauna urmarind metoda conflictualista clasica, bazata pe jocul normelor de conflict, dialogul lor - prin urmare, deseori, normele de conflict fiind diferite de la o tara la alta intra la randul lor in conflict unele cu altele - conflictul normelor de conflict poate imbraca 2 forme: Conflictul pozitiv de legi apare atunci cand fiecare din normele de conflict apartinand statelor cu care raportul juridic prezinta legaturi prin elementele sale de extraneitate isi revendica competenta de aplicare

Ex1: cazul unui cetatean francez cu domiciliul in Anglia care incheie in Anglia un act juridic, ulterior ridicandu-se o problema legata de capacitatea acestuia ca si conditie de validitate a actului respectiv; - in acest caz norma de conflict franceza din art. 3, Codul Napoleon supunand starea si capacitatea persoanei principiului lex patriae(legii nationale a acestei persoane), determina competenta in favoarea dreptului francez; - si dreptul englez se considera in aceasta materie(a starii si capacitatii) deopotriva competent avand in vedere ca domiciliul acelui francez este in Anglia, iar potrivit

12 dreptului englez starea si capacitatea persoanei este carmuita de regula lex domicili

Ex2: cazul succesiunii unui italian a carui masa succesorala se compune in exclusivitate din imobile situate in Franta - legea succesorala franceza isi revendica competenta de aplicare pentru ca bunurile sunt situate in Franta, iar legea italiana isi revendica competenta de aplicare intemeiata pe apartenenta nationala a defunctului => conflict pozitiv de norme de conflict

Cum se solutioneaza? Prin aplicarea principiului lex fori (legea instantei sesizate); instanta sesizata va pleca de la propria norma de conflict

Conflictul negativ de legi atunci cand niciuna din normele de conflict nu isi revendica competenta de aplicare

Ex1: un englez cu domiciliul in Franta (stare si capacitate) dreptul fr atribuie competenta legii franteze; legea engleza nu isi revendica nici ea competenta avand in vedere domiciliul in Franta al persoanei

Ex2: defunct francez care lasa imobile in italia; nici legea frnaceza, nici cea italiana nu se aplica

Cum se solutioneaza? Atunci cand norma de conflict nu isi revendica competenta pentru sistemul de drept sau intr-o anume situatie se spune ca ea trimite la dreptul strain; - daca nici acesta din urma nu se considera competent, se spune ca norma de conflict straina la care a trimis lex fori retrimite, dupa caz, fie inapoi la lex fori, fie la dreptul unei terte tari ! Retrimiterea este operatiunea juridica prin care norma de conflict straina la care a trimis lex fori, neacceptand competenta ce i-a fost atribuita de aceasta din urma, supune, la randul ei(retrimite) competenta fie in favoarea dreptului forului(retrimitere de gradul 1), fie la dreptul unei terte tari(retrimitere de gradul 2) - retrimiterea de gradul 1 cand se retrimite inapoi la legea forului

13 - retrimiterea de gradul 2 ex: starea si capacitatea unui danez a carui lege personala este lex domicili care are domiciliul in anglia; daca se ridica o probleme legata de starea si capacitatea acelui danez in fata instantei germana => legea germana trimite la legea daneza; legea daneza nu trimite inapoi la legea germana, ci la legea engleza(acolo unde isi are domiciliul persoana)

Aparitia retrimiterii in practica judecatoreasca - retrimiterea nu este o creatie a doctrinei, ci a fost pusa in valoare in practica instantelor cu ocazia solutionarii ocnflictelor de legi

1. O prima speta in care s-a ridicat problema retrimiterii a fost solutionata de instantele engleze in anul 1841, fiind cunoscuta ca si Colliere vs. Rivaz. S-a ridicat problema validitatii unui testament olograf intocmit de catre un cetatean englez care era considerat a avea, potrivit legii engleze, domiciliul in Belgia. Testamentul respectiv era considerat valid potrivit dreptului englez, dar nu, potrivit dreptului belgian -in tarile de traditie romanica, testamentul olograf trebuie sa indeplineasca o serie de conditii; - in tarile de sorginte de common law nu se cer aceste conditii Dreptul belgian nu recunostea defunctului domiciliul ca fiind in belgia deoarece defunctul nu indeplinise in timpul sederii formalitatile administrative cerute de legea belgiana din acea vreme strainilor. In solutionarea acestei spete, instanta engleza a aplicat asa-numita teorie Foreign Court Theory, potrivit careia instanta engleza trebuie sa se transpuna in postura judecatorului la care a trimis norma sa de conflict, procedand in aceeasi maniera in care ar fi procedat un judecator belgian. Facand acest lucru(adica transpunandu-se in postura unui judecator belgian) instanta engleza a aplicat in privinta validitatii testamentului legea engleza ca lege nationala a testatorului, dar si ca lege a domiciliului acestuia, avand in vedere faptul ca dreptul belgian nu ii recunoscuse domiciliul ca fiind in belgia. In consecinta, a declarat testamentul ca fiind valid.

2. O a doua speta este cunoscuta sub numele de Fordo. Este vorba despre un copil bavarez din afara casatorie, care la varsta de 5 ani este adus de mama sa in Franta, unde traieste tot restul vietii sale, murind la varsta de 68 de ani si lasand o mostenire mobiliara importanta. Fordo nu a fost casatorit si nu a avut copii. La moartea sa, rudele sale colaterale din partea mamei au introdus in fata instantelor franceze o petitie de ereditate. Dreptul francez de la acea data nu recunostea colateralilor dupa mama din afara casatoriei vocatie succesorala, aceasta vocatie fiind insa recunoscuta de dreptul succesoral bavarez. De asemenea, in pofida faptului ca Fordo a stat intreaga viata in Franta, legea franceza de la acea data nu

14 ii recunostea lui Fordo domiciliul ca fiind in Franta, deoarece Fordo nu a avut niciodata cetatenia franceza si nu a obtinut autorizatia necesara ceruta strainilor de naturalizare. Printr-o decizie din anul 1878, Curtea de Casatie franceza a aplicat norma de conflict franceza care atribuia competenta legii domiciliului(adica legii bavareze). In acelasi timp, recalificand notiunea de domiciliu dupa criteriile dreptului bavarez si in urma aplicarii normei de conflict bavareze, care considera domiciliul lui Fordo ca fiind in Franta, Curtea a admis aceasta retrimitere, aplicand succesiunii dreptul francez. In consecinta, in lipsa altor mostenitori, Curtea a declarat succesiunea ca fiind vacanta atribuind-o in integrum statului francez.

Regulamentul ROMA I: - libertatea partilor de a alege lega aplicabila contractului lor - in privinta formei se aplica in principiu legea aleasa de parti ! exista insa o exceptie in art 11 al 5: contractul care are ca obiect un drept real imobiliar sau un drept de locatiune asupra imobilului este supus legii situarii imobilului, daca aceasta lege consacra o anumita forma de la care partile nu pot deroga => se disociaza legea aplicabila consimtamantului de legea aplicabila formei - prin forma se asigura un control public atunci cand e cerut(nu e ideea de protectie a consimtamantului)

Curs 5 Drept international privat Seria 2 20.03.2012 la Seria 1 nu s-a tinut cursul 5 Retrimiterea face parte din logica normei de conflict, mecanismul DIP clasic tinand seama de caracterul national al normelor de conflict precum si de faptul ca vreme indelungata, materiile in care puteam vorbi de norme de conflict uniforme reprezentau exceptii, ori chiar in lipsa unor tratate sau conventii internationale care sa modifice norme de conflict, localizarea raporturilor juridice trebuia facuta, iar acest lucru se realiza facandu-se apel la metodica conflictualista clasica intemeiata pe dialogul normelor de conflict.

15 Retrimiterea nu a fost privita favorabil in toate legislatiile de drept international privat, mai ales in ultimul timp si oricum domeniul ei de aplicare pare sa se restranga treptat in contextul unificarii normelor de conflictuale ca urmare a procesului de integrare europeana. Unele legislatii cum este de exemplu Belgia (codul belgian de DIP), adoptat prin legea belgiana din 16 iulie 2004 stabileste ca regula in materie de retrimire, aceasta este permisa doar acolo unde se prevede in mod explicit acest lucru, cum ar fi de exemplu in materie succesorala. Evident ca ori de ori cate ori intalnim norme de conflict uniforme, problema retrimiterii nu se pune deoarece toate statele care sunt obligate la aplicarea acestor norme uniforme nu mai pot aplica normele nationale in materie, prin urmare, unde exista un conflict de norme de norme de conflict orice instanta va aplica norma de conflict uniforma care este unica. Problema retrimiterii se va ridica deci in materiile in care inca nu au fost pana in prezent unificate sau atat mai mult atunci cand se ivesc raporturi intre state membre si state terte (si aici in masura in care nu exista conventii internationale adoptate fie sub egida Conferintei de la Haga de DIP, fie sub egida altor organizatii internationale la care statele cauta sa aiba calitatea de parti). Retrimiterea isi pastreaza si in prezent actualitatea chiar daca ea este izvorul numeroaselor incertitudini in ceea ce priveste determinarea legii aplicabile raportului juridic, ea a fost paradoxal controversata si in trecut, doctrinarii vremii fiind impartiti intre cei favorabili admiterii ei si cei care au criticat impredictibilitatea pe care ea o genereaza. 1. Argumente invocate impotriva admiterii retrimiterii

a) norma conflictuala aplicabila este cea a forului si nu aceea care apartine dreptului strain. Intradevar in solutionarea conflictului, instanta porneste intotdeauna de la sistemul normelor de conflict apartinand tarii careia ii apartin, adica forului. Aplicarea normei de conflict a forului este deci obligatoriu pentru instanta, nu este o facultate. Luarea in considerare a normei de conflict straine la care lex fori a trimis (adica a retrimiterii) nesocoteste acest principiu deoarece in solutionarea conflictului de legi, instanta se conduce dupa norma de conflict straina.

b) admiterea retrimiterii, retrimiterea, ar duce la un sir neintrerupt de noi retrimiteri (argumentarea cercului vicios). Daca trimiterea trebuie privita in lato sensu considerand a fi fost facuta la intreg sistemul de drept strain atunci mutatis mutandis si retrimiterea dispusa de norma de conflict straina ar trebui facuta de asemenea in sens larg.

16 c) prin admiterea retrimiterii s-ar introduce nesiguranta in circuitul juridic, partile fiind lasate la discretia jocului normelor de conflict, ar trebui sa predomine certitudinea si siguranta legii care se va aplica in situatia raportului juridic respectiv. Evident aceasta nesiguranta este si mai mare atunci cand opereaza retrimiterea de gradul 2, de aceea multe legislatii nu o admit. 2. In favoarea admiterii retrimiterii:

a) legea straina trebuie privita in sens larg adica incluzand si normele de conflict straine, acestea din urma putand sa retrimita. Altfel spus, trimiterea facuta de legea forului la legea straina trebuie considerata a fi facuta inclusiv la normele de conflict straine. Acest lucru prezinta deopotriva importanta teoretica si practica. Dpdv. teoretic trebuie spus ca exista o stransa legatura, o unitate intre normele materiale si cele conflictuale straine, acestea din urma nefacand altceva decat sa stabileasca domeniul spatial de aplicare a celor dintai (a celor materiale). Pe de alta parte, dpdv. practic, admiterea retrimiterii este intotdeauna in favoarea forului, poate fi considerata ca o concesie facuta forului, deoarece in urma ei, instanta sesizata va aplica invariabil dreptul material propriu, ori ceea ce intereseaza este tocmai acest lucru, sa iau in considerare norma de conflict straina, care eventual, in functie de materie, de coloratura elementelor de extraneitate poate sa conduca la aplicarea dreptului national, dreptului propriu. b) legea straina nu trebuie aplicata atunci cand ea insasi se declara necompetenta. De vreme ce norma de conflict straina nu atribuie competenta de reglementare dreptului material sau substantial propriu, aplicarea acestuia din urma nu ar trebui sa se faca in temeiul vointei normei de conflict apartinand forului. Altfel spus, dreptul strain la care a condus lex fori trebuie aplicat doar atunci cand el insusi se considera de asemenea competent. Efectul e ceea ce conteaza ! c) teoria instantei straine (foreign court theory) care asa cum am vazut, desi nu admite in mod explicit retrimiterea, admite totusi efectul ei. d) in fine, dar nu in cele din urma, retrimiterea trebuie admisa deoarece ea asigura coordonarea sistemelor drept cu care raportul prezinta legatura. Care este solutia legiuitorului roman? art. 2559 (a se vedea) retrimiterea este admisa, evident retrimiterea de gr. 1; gr. 2. Art. 2635 exemplu in materie de forma (mai difera, exemplu: Coliere c. Rivaz) incearca sa salveze validitatea testamentului etc. Alegand legea aplicabila fondului, alegi si legea aplicabila formei, doar prin exceptie, cum ar fi imobilele in care un stat iti impune o anumita forma. O avocata, care in trafic nu purta centura de siguranta a fost oprita de o patrula de politie. Ea a sustinut ca e gravida, iar politistul a afirmat ca nu se vede acest lucru, la care ea raspunde din nou: Dar ce? Vrei sa ma verifici?

17 Harold Christopher Adams c. Berryl Defunctul a lasat ceva imobile in Allicante (Spania). Defunctul a murit la 3 apr. 1982, prin clauza testamentara nr. 3 el a gratificat pe sotia sa, parata din speta cu toata averea mobiliara si imobiliara, inclusiv proprietatile situatie in Spania. In urma testatorului a ramas, sotia cu propriul ei copil, descendentul defunctului. Testatorul a avut domiciliu in Anglia, legea sa nationala fiind legea engleza. Intinderea drepturilor reclamantului sau ale paratului cu privire la proprietatile spaniole depinde dupa cum legea succesorala ce urmeaza a fi aplicata este legea engleza sau cea spaniola. Daca s-ar aplica legea engleza, paratei ii vor reveni in intregime cele 2 proprietati, pt ca la englezi nu este rezerva, daca dimpotriva aplicabil ar fi dreptul succesoral spaniol, reclamantul, adica copilul, va fi indreptatit la o parte obligatorie (legitimas) din 2/3 din masa succesorala, urmand ca paratei sa ii revina restul. Efectele testamentului se vor produce in conformitate cu legea engleza, adica cu intreg sistem de drept englez, iar potrivit normelor de conflict engleze, succesiunea proprietatilor imobiliare situate in Spania este guvernata de legea locului. Pornind de aici instanta britanica a apreciat ca trebuie sa solutioneze litigiul in aceeasi maniera in care ar fi fost solutionat de judecatorul spaniol. Aceasta inseamna insa ca instanta engleza trebuie sa porneasca aidoma judecatorului spaniol de la norma de conflict spaniola, incidenta in cauza. Potrivit. art. 9 titl. 8 din titlul preliminar al C. civ. spaniol, succesiunea indiferent de natura ei, mobiliara sau imobiliara, si indiferent de locul situarii bunurilor care compun masa succesorala, este supusa in intregime legii nationale a persoanei decedate, adica legii statului a carui cetatenie a posedat defunctul (englez). Norma conflictuala spaniola trimite la legea engleza, legea nationala a lui de cujus, intrebarea care se pune in continuare este daca judecatorul spaniol (in a carui postura s-a transpus judecatorul englez) va aplica legea materiala engleza, ipoteza in care parata va fi favorizata sau dimpotriva, intreg sistemul de drept englez (the haul of english law) - invers. Dip spaniol cuprins in capitolul 4 din titl preliminar al c. civ spaniol. Potrivit art. 9 pct. 1 din C. civ. spaniol, legea personala a persoanelor fizice este cea determinata de cetatenia lor, aceasta lege va carmui capacitatea, starea civila, drepturile si indatoririle patrimoniale succesiunea pt cauza de moarte. Art. 9 pct. 8 succesiunea pt cauza de moarte va fi guvernata de legea nationala a lui de cujus de la momentul mortii indiferent de natura bunurilor. Totusi, dispozitiile testamentare si pactele succesorale care sunt valide potrivit legii nationale a testatorului sau partilor in cazul pactelor, la data cand acesta a fost incheiat vor ramane valide chiar daca succesiunea va fi guvernata de o alta lege, iar dispozitiile privind rezerva, daca exista, vor fi guvernate de aceasta din urma. Nu exista nici un dubiu ca potrivit art. 9 pct. 8, succesiunea proprietatilor spaniole, va fi determinata de dreptul englez ca drept al cetateniei spaniolului, intrebarea care se pune este daca art. 9 pct. 8 care trimite la dreptul englez priveste aceasta trimitere ca fiind la dreptul material al dreptului englez sau la intreg sistemul de drept englez. Art. 12 C. civ. spaniol care se refera la retrimitere: la pct. 2 spune in felul urmator trimiterea la o lege straina, va fi considerata ca fiind o trimitere la legea materiala straina cu excluderea oricarei retrimiteri din partea normelor de conflict respectivei legi, alta decat cea facuta la dreptul spaniol.

18

Curs 6 Drept international privat, seria 1 26.03.2012 Retrimiterea a fost sesizata mai intai in practica instantelor care au fost puse sa examineze acest dialog al normelor de conflict. In doctrina s-au purtat discutii contradictorii legate de institutia retrimiterii aducandu-se argumente atat impotriva retrimiterii cat si in favoarea acesteia. Impotriva admiterii retrimiterii s-au formulat in decursul timpului urmatoarelor argumente: 1. S-a spus ca regula in DIP este ca norma de conflict de la care pleaca instanta sesizata este intotdeauna legea forului. Prin urmare, sistemele de drept apartinand instantei sesizate este cel abilitat prin normele sale de conflict sa stabileasca domnialitatea spatiala de aplicare a acestui sistem, ori prin admiterea retrimiterii, instanta nu face decat sa incalce aceasta regula conducandu-se in prinvinta legii aplicabile de norme de conflict straina. De aceea s-a spus ca retrimiterea nu ar trebui sa fie admisa. 2. Impotriva admiterii retrimiterii s-a mai invocat si asa numitul argument al cercului vicios. Astfel, daca sistemul de drept strain la care a trimis lex fori trebuie privit intr-o acceptiunea larga (lato sensu), incluzand deci si norme de conflict straine, atunci mutatis mutandis, si sistemul de drept al forului la care a retrimis norma de conflict straina, trebuie si el privit in sens larga dica incluzand si normele de conflict de proprii. Daca acestea dispun o noua retrimitere, atunci nu s-ar mai putea iesi practic din acest cerc de trimiteri si de retrimiteri, decat in mod arbitral, urmarind o anume finalitate favorabila care sa constea in aplicarea dreptului substantial al forului. Ori, retrimiterea tocmai acest lucru il face fiind considerata deci o iesire arbitrala din acest cerc, limitand-o deci la norme materiale substantiale apartinand statului de retrimitere. 3. Retrimiterea nu ar trebui admisa deoarece, ea sporeste incertitudinea si nesiguranta in circuitul juridic, creand dificultati in determinarea legii aplicabile raportului juridic.

In favoarea admiterii retrimiterii:

1. S-a afirmat ca intre normele materiale straine si cele conflictuale aferente, exista o stransa unitate, intotdeauna legiuitorul este suveran in a aprecia sfera persoanelor cui el se adreseaza prin normele sale, iar pe de alta parte aceasta unitate are si o importanta practica, in sensul ca normele de conflict au menirea sa stabileasca situatiile in care aplicarea dreptului material propriu (apartinand aceluiasi stat) devine obligatoriu din perspectiva acestuia facilitand astfel recunoasterea hotararilor judecatoresti.

19 2. S-a spus ca retrimiterea ar trebui intotdeauna privita cu ochi favorabili, mai ales atunci cand ea este de gradul 1 deoarece ea actioneaza in favoarea forului, facilitand aplicarea dreptului material propriu ceea ce este de dorit deoarece instanta cunoaste acest sistem de drept, neridicandu-se probleme speciale de aplicare. 3. S-a spus ca nu este de recomandat sa aplicam un sistem de drept strain atunci cand el insusi isi declara necompetenta de aplicare. Prin urmare, ceea ce prezinta relevanta este nu competenta care i-a fost atribuita de norma de conflict a forului, ci necompenteta de aplicare stabilita de norma de conflict straina pentru sistemul de drept propriu 4. S-a spus ca retrimiterea ar trebui admisa deoarece asa cum afirma un profesor francez, ea asigura coordonarea sistemelor de drept cu care raporturile prezinta legaturi prin elementele sale de extraneitate. Prin urmare, trebuie sa pornim de la natura acestei ramuri de drept unde intalnim inca numeroase norme apartinand legislatiei statelor, si care nu au un caracter suprastatal decat prin exceptie, norme care nu sunt deci un jus suprajure, iar de aceea si dectarea solutiilor conflictuale nu se poate face in mod coerent si unitar, ci in mod concret si cazuistic, pornind deci la coloratura elementelor de extraneitate, de la dialogul normelor de conflict. Ori acest lucru presupune fie si ca un rau necesar admiterea retrimiterii. In favoarea admiterii retrimiterii s-a mai invocat si asa numita teorie a instantelor straine, care asa cum am vazut nu admite in mod explicit retrimiterea, dar cunoaste totusi efectele ei.

Retrimiterea poate imbraca 2 forme:

-

De gradul 1 sau simpla -> atunci cand norma de conflict straina la care a trimis legea forului, neacceptand competenta care i-a fost atribuita de aceasta din urma, stabileste la randul ei competenta in favoarea sistemului de drept apartinand forului. Ea conduce intotdeauna la dreptul material al forului. De gradul 2 sau complexa -> atunci cand norma de conflict straina la care a trimis lex fori, nerevendicand competenta de aplicare pentru sistemul de drept propriu, stabileste sau atribuie competenta de reglementare in favoarea sistemelor de drept apartinand unei terte tari.

-

Exemplu: daca se ridica o problema legata de starea si capacitatea unui cetatean danez (a carui lege personala este lex domicili), avand domiciliu in Anglia, iar instanta sesizata cu solutia litigiului este o instanta germana. Prin urmare, forul german, fiind vorba despre o chestiune legata de starea si capacitatea persoanei, atribuie competenta in favoarea legii daneze, urmand principiul lex patriae, numai ca legea daneza nu-se revendica competenta de aplicare atribuind-o legii engleze

20 ca lege a domiciliului a cetateanului danez (deci retrimite la o terta tara. Legislatiile recente de DIP sunt totusi destul de defavorabile: retrimiterea, unele stabilit chiar ca retrimiterea este admisa doar in masura in care se prevede explicit acest lucru. Exemplu: C. Belgian, adoptat printr-o lege belgiana -> admite retrimiterea doar in materie succesorala precum si acolo unde se prevede explicit acest lucru.

Domeniul retrimiterii se restrange gradual, cel putin in plan european, pe masura procesului de unificare a normelor de conflict de legi si a celor de competenta internationala, realizate prin intermediul regulamentelor europene. Aceasta inseamna ca avand norme unitare, problema acestui dialog dispare. (urmeaza deviza unitate in diversitate, oricum mai este cale lunga pana cand vom putea vorbi de un cod civil European). http://www.conflictoflaws.net Cazuri in care nu se aplica retrimiterea: Art. 2559 Retrimiterea Alin (1) Legea strin cuprinde dispoziiile de drept material, inclusiv normele conflictuale, cu excepia unor dispoziii contrare. Regula este ca trimiterea este la intreg sistemul de drept strain. 1. La Alin. 2 nu e luata in calcul retrimiterea de gradul 2 se aplica tot legea romana. Dispozitia este criticabila, are la baza o anumita conceptie care a rezistat anumit timp (Ion Filipescu), perioada pana in 1990 in care doctrina era defavorabila retrimiterii de gradul 2 (imprevizibilitate, complicatii). Alin. (2) Dac legea strin retrimite la dreptul romn sau la dreptul altui stat, se aplic legea romn, dac nu se prevede n mod expres altfel. Aplica dreptul material roman, dar niciodata hotararea romana nu se va bucura de recunoastere in statele straine. 2. Alin(3) Prin excepie de la prevederile alin. (1), legea strin nu cuprinde i normele ei conflictuale n cazul n care prile au ales legea strin aplicabil, n cazul legii strine aplicabile formei actelor juridice i obligaiilor extracontractuale, precum i n alte cazuri speciale prevzute de conveniile internaionale la care Romnia este parte, de dreptul Uniunii Europene sau de lege. Stabileste situatiile in care retrimiterea nu este permisa. Partile au ales legea aplicabila. De exemplu: in materie contractuala, regulamentul Roma 1 deschide posibilitatea partilor contractante sa aleaga ele insele, legea aplicabila contractului lor -> se poate alegere implicita fara dubii, poate sa priveasca totalitatea contractului sau doar anumite parti (transferul riscurilor, transferul dreptului de proprietate) -> pot alege si o codificare fara caracter statal (principiile Unidroit), sau cu caracter supranational. Scop: sa ne sustragem jocului normelor de conflict, pt ca obiectul alegerii nu il reprezinta jocul normelor de conflict, ci normele materiale. Ai autonomie de vointa, deci nu se mai pune problema retrimiterii. In cazul legii straine aplicabile formei actelor juridice. In materie de forma, in mod traditional si de multa vreme, legislatiile de DIP au fost mult mai permise,

21 pt ca pana la urma ceea ce se urmareste este salvarea vointei partilor sau autorului actului unilateral, chiar daca forma nu corespunde sistemului forului, prin intermediul formei asiguri controlul public al unui act, trebuie sa asiguri siguranta dinamica dintr-un circuit juridic civil strain, nu ar trebui sa am surprize. (Exemplu: Art. 2635 C. Civ. testament facut, chiar de un roman, in strainatate, in forma dactilografierii cu prezenta a 2 martori, va fi valid, PRINCIPIUL FAVOR TESTAMENTI) -> art. 11 regulamentul 593/2008 -> ( alin. 5- conditiile de forma prevazute de legea tarii = numai forma autentica). Seminar. 28.03. 2012 Cuplu romano-grec, sot cetatean grec, sotia in fata instantei romane introduce cerere de divort. In Grecia, celebrarea religioasa e conditie de fond si sotul invoca in fata instatei nulitatea casatoriei deoarece cuplul nu avea celebrare religioasa. (in dreptul romanesc conditia celebrarii religioase e o conditie de forma) -> art. 2588; e guvernata de legea romana, in dreptul romanesc nu trebuie sa trec pe la biserica, casatoria e valabila. Pe urma -> Art. 2600 (divortul) Decedat polonez cu resedinta in Romania: Notarul roman -> aplica legea romana -> 2633 Notarul polonez -> legea nationala -> aplica legea polonez Cel de mai sus e conflict pozitiv (solutia depinde de nationalitatea instantei sesizate) Cele ce urmeaza sunt conflicte negative (retrimiteri) Domnul x cetatean Ro cu resedinta in italia. Decedeaza si succesiunea lui se compune din: o cabana in franta, un apartament In Bucuresti, unul la Roma, si un cont in banca in Romania. Sotia interogheaza un notar roman asupra succesiunii. Notarul roman aplica legea resedintei obisnuite (2633) Italia. Notarul consulta legea de conflict italiana legea nationala, legea retrimite la dreptul romanesc, atunci eu aplica dreptul romanesc. (retrimitere de gradul 1) Domnul x cetatean Roman cu resedinta in Franta (aceeasi situatie de fapt, tot cu notar roman). Franta imobile lex rei sitae, mobile legea ultimului domiciliu. R c. Ro -> art. 2633 -> ma trimite la legea franceza -> lex rei sitae pt cabana. Apartamentul la Bucuresti -> 2633 -> l. Ro -> l. Fr. RC -> Lex rei sitae -> legea romana. Apartamentul din italia 2633 -> legea res. Obisnuite -> legea franceza -> lex rei sitae => legea italiana (retrimitere de gradul 2) => 2559 al. 2 => aplic legea romana. Banii -> 2633 -> legea franceza -> legea ultimului domiciliu -> legea franceza isi recunoaste competenta. In aceeasi speta, notar francez, cet. Ro cu res in Franta, aceeasi situatie de fapt. Cabana -> imobil -> lex rei sitae -> legea franceza. Ap. In Ro -> lex rei sitae -> legea romana (consulta si regula de conflict din Romania) -> legea resedintei obisnuite -> se aplica legea franceza (retrimitere de gradul 1). Apartamentul italia -> lex rei sitae -> legea franceza aplica legea italiana -> legea nationala -> legea

22 romana (ma uit in norma de conflict legea resedintei obisnuite legea franceza). Banii -> legea ult dom -> l franceza.

Curs 7 Drept international privat Seria 1

02.04.2012

Regimul international al succesiunilor

Trebuie stiute: Codul Civil, Proiectul de regulament European privind competenta, legea aplicabila, recunoasterea hotararilor judecatoresti si a actelor autentice in materie de sucesiuni, precum si crearea unui certifiact de mostenitor. Adoptarea viitorului regulament in materie de succesiuni porneste de la competenta generala a legiuitorului european, astfel cum prevede art. 81 TFUE. In ceea ce priveste premisele juridice ale propunerii se porneste de asemenea de la principiul liberei circulatii a persoanelor in spatiul comunitar, precum si libertatii de stabilire, care presupune printre altele si libera circulatie a calitatii de mostenitor si recunoasterea transfrontaliera a acestui statut in interiorul UE. De asemenea, functionarea eficienta a pietei interne presupune eliminarea graduala a obstacolelor in calea liberei circulatii a persoanelor care deseori sunt confruntate cu dificultati privind probarea drepturilor lor in contextul succesoral. Nevoia de uniformizare a normelor de conflict in materie succesorala a fost pusa in evidenta cu multi ani in urma, mai ales ca in acest domeniu, regulamentele de localizare prevazute in codificarile nationale difera semnificativ. Avem asadar sisteme care respecta si in acest plan principiul unitatii succesorale, supunand devolutiunea si transmiterea unei legi unice, in functie de localizarea si natura bunurilor care compun masa succesorala: Fie ca aceasta unitate este sustinuta prin aplicarea principiului lex patriae (legea nationala a autorului succesiunii (Germania, Austria, Spania, Italia) Fie de principiul legii ultimului domiciliu sau ultimei resedinte obisnuite a defunctului (Olanda, Elvetia, Romania dupa Noul Cod Civil) Sau dimpotriva intalnim sisteme scizioniste care aplica concomitent mai multe legi succesorale in functie de natura bunurilor succesiunii mobile sau imobile, iar in cazul acestora din urma in functie de localizarea acestora.

23 Sistemul francez legea ultimului domiciliu mobiliare, legea locului situarii fiecarui bun care compun masa succesorala; sistemele de common law, cel din Republica Moldova. Aceasta varietate de principii si solutii nu este insa in masura sa serveasca obiectivele UE care presupun un spatiu judiciar si juridic caracterizat prin siguranta si predictibilitate in privinta dreptului aplicabil situatiilor juridice. De altfel, nici conceptul de mostenire sau de succesiune nu este interpretat in acelasi mod de catre toate sistemele de drept, cunoscut fiind faptul ca el are o acceptiune mai restransa in sistemele de common law deoarece nu priveste si reductiunea liberalitatilor facute de catre de cujus in timpul vietii (asa-numitele claw back actions) si nici aspectele legate de administrarea provizorie si lichidarea pasivului succesoral, operatiuni care se desfasoara in prealabil, care nu intra in sfera succesorala, motiv pentru care presupun aplicarea legii forului, iar nu a lui lex succesionis. Toate acestea, asa cum cunoastem, in sistemele de drept continental sunt circumscrise domeniului de aplicarea apartinand legii succesiunii. De aceea, legiuitorul european a fost nevoit sa adopte o acceptiune proprie, autonoma a conceptului de mostenire, conceptia adoptata fiind cea extensiva, cunoscuta in marea majoritate a tarilor membre, lasand totusi Regatului Unit si Danemarcei posibilitatea de a exercita la momentul adoptarii Regulamentului sau ulterior, posibilitatea de opt-in, opt out. Scopul viitorului regulament in materie de succesiuni, este acela de a include toate aspectele civile ale mostenirii, toate formele de transfer de bunuri, drepturi sau obligatii pentru cauza de moarte, fie ca este vorba despre un transfer voluntar mortis causa sau despre un transfer prin efectul dispozitiilor legii (de exemplu, chestiunile legate de rezerva). De altfel, notiunea de succesiune trebuie interpretata in mod autonom incluzand toate aspectele unei succesiuni, in special transmiterea, administrarea si lichidarea sa. Totusi, donatiile nu vor fi carmuite de acest regulament, ci in privinta lor se va aplica regulamentul Roma 1 (593/2008), in privinta validitatii lor se va aplica Regulamentul Roma 1, doar aspectele de natura succesorala, legate de reductiune vor fi reglementate de noul regulament. De asemenea sunt excluse din sfera regulamentului aspectele de natura administrativa sau orice masura ce tine de dreptul public inclusiv aspectele legate de taxele asupra succesiunilor sau alte raspunderi de natura publica De asemenea sunt excluse chestiuni precum: a) statutul persoanei fizice, precum si legaturile de familie, si legaturile de familie si legaturile cu efecte comparabile

24 b) capacitatea juridica a persoanei fizice exceptand capacitatea succesorala si cauzele speciale de incapacitate de a dispune sau de a primi succesiunea, acestea din urma fiind supuse legii succesiunii. (regulamentului)

c)

disparitia, absenta, moartea prezumata a persoanei fizice (declararea disparitiei, hotararea judecatoreasca de declarare a mortii)

d)

aspecte legate de regimul matrimonial, sunt de asemenea excluse pt ca avem un regulament aparte

e) f)

obligatiile de intretinere drepturile si bunurile constituite sau transferate altfel decat prin succesiune (cum ar fi: donatiile, proprietatea comuna a mai multor persoane care prevede o renta in beneficiul supravietuitorului, drept de pensii, contracte de asigurari)

g)

aspectele care tin de dreptul societatilor comerciale (cum ar fi: clauzele incluse in actele constitutive si statutul societatilor comerciale care fixeaza drepturile partilor in cazul decesurilor membrilor acestora) -> trebuie sa distingem intre actele societare in care asociatii reglementeaza transmibilitatea mortis causa a actiunilor partilor sociale, care este reglementat de lex societatis, in schimb valoarea acestor parti sociale, regulile privind mostenitorii care sunt chemati sa imparte aceste valori -> regulile succesiunii, lex succesionis.

h)

Dizolvarea, lichidarea, fuziunea societatilor si asociatilor

i)

Constituirea, dizolvarea, functionarea trust-urilor

Fiducia de la noi oglinda nefericita a trust-ului.

j)

Natura drepturilor reale asupra unui bun si publicitatea acestora (sfera drepturilor reale este in mod limitativ stabilitata de legea situarii bunului, la fel si publicitatea acestora, si nu poate fi stabilit altfel de o lege succesorala straina).

25

COMPETENTA IN MATERIA SUCCESIUNILOR INTERNATIONALE

Art. 4 include regula generala in materie de competenta. Instantele statului membru pe al carui teritoriu de cujus a avut ultima sa resedinta obisnuita la momentul decesului, se bucura de competenta in materia succesiunii privita ca intreg.

Ultima versiunea art. 5a Choise of court agrement Atunci cand legea aleasa de catre defunct pentru a guverna succesiunea sa conform art. 17, este legea unui stat membru, partile implicate pot conveni ca instanta sau instantele unui alt stat membru, apartinand legii alese, sa se bucure de competenta exclusiva in materie succesorala. Mostenitorii pot conveni ca acea instanta sa se bucure de jurisdictie. sotii pot conveni sa desemneze legea aplicabila divortului si separarii de corp, cu conditia ca aceasta sa fie una dintre urmatoarele legi: Legea statului pe teritoriul caruia sotii isi au resedinta obisnuita in data incheierii acordului sau Legea statului pe teritoriul caruia sotii si-au avut ultima resedinta obisnuita, cu conditia ca unul dintre ei sa aiba inca resedinta respectiva in data incheierii acordului; sau Legea statului de cetatenie a unuia dintre soti in data incheierii acordului; sau Legea forului Legea aplicabila in absenta optiunii partilor: art. 8 -> in acest caz divortul si separatia de corp sunt reglementate de legea statului pe teritoriul caruia sotii isi au resedinta obisnuita la data sesizarii instantei judecatoresti; sau in caz contrar, pe teritoriul caruia sotii isi aveau ultima resedinta obisnuita, cu conditia ca perioada respectiva sa nu se fi incheiat cu mai mult de un an inaintea sesizarii instantei judecatoresti, atat timp cat unul dintre ei inca mai are resedinta in cauza la data sesizarii instantei judecatoresti; sau, in lipsa acestuia, a carui cetatenie este detinuta de ambii soti la data sesizarii instantei judecatoresi; sau in caz contrar,

31 unde este sesizata instanta judecatoreasca (instanta/legea forului)

Curs 9 Drept international privat 24.04.2012

Seria 2 Contenciosul familial international Actul normativ care reglementeaza aceasta materie regulamentul European 2201/2003 (brussels 2 bis) privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti; de abrogare a regulamentului CE nr. 1347/2000. (il gasim pe google in limba romana fara nici o problema). Facem pauza. Mai bine sa fie bine. Domeniu de aplicare: divort, separatia de corp, autoritatea parentala (inclusiv tutela si curatela minorilor, rapirea internationala de copii) e importanta resedinta obisnuita A MINORULUI !!! Legat de primul aspect divortul, separatia de corp si anularea casatoriei art. 3 (instanta de judecata in sens extinctiv => include si ofiter de stare civila etc.) din regulament stabileste aceasta competenta spunand ca sunt competente sa hotarasca in problemele privind.... instantele judecatoresti din statul membru: a) pe teritoriul caruia se afla: resedinta obisnuita a sotilor sau ultima resedinta obisnuita a sotilor in conditiile in care unul dintre ei inca locuieste acolo (adica sotia a zis am plecat la mama si sotul a ramas acolo) sau resedinta obisnuita a paratului sau in caz de cerere comuna, resedinta obisnuita a unuia dintre soti sau resedinta obisnuita a reclamantului in cazul in care acesta a locuit acolo cel putin 1 an imediat inaintea introducerii cererii sau resedinta obisnuita a reclamantului in cazul in care acesta a locuit acolo cel putin 6 luni imediat inaintea introducerii cererii si in cazul in care acesta este fie resortisant al statului membru respectiv (adica are cetatenia statului respectiv) fie, in cazul Regatului Unit si al Irlandei, are domiciliul in acest loc.

Factorii de mai sus pot fi folositi in orice ordine.

32 b) de cetatenia celor 2 soti (cetatenia comuna, indiferent daca sotii mai au si alte cetatenii) sau in cazul Regatului Unit si al Irlandei, statul domiciliului comun (domiciliu in acceptiunea de common law). Sotul poate da o procura unui tert sa participe la divort? In sistemul nostru contintental nu, pentru ca e intuitu personae, acest element persista si la divort nu numai la casatorie (in common law se poate, sau se poate si daca sistemul competent al unui stat tert permite reprezentarea, in cazul in care competenta apartine statului tert). Elementul paradoxal resedinta obisnuita a reclamantului Alt exemplu: ambii soti vor sa divorteze, unul se adreseaza pt statul X si celalalt statului Y => recunosterea hot judecatoresti -> prior tempore potior jure => instanta mai in urma sesizata are obligatia sa suspende judecata pana cand prima instanta judeca (dar numai in cazul in care prima instanta se declara si este competenta).