Cursul DFF

51
Cursul 1 Dreptul financiar Este o disciplina juridica, un ansamblu de norme si principii. Statul trebuie sa indeplineasca nevoia publica pentru a asigura ordinea. Cel ce detine puterea publica are nevoie de resurse banesti. Relatiile financiare reprezinta relatiie sociale, in forma economica,prin care se redistribuie resurse in favoarea detinatorului puterii publice, se constituie fonduri publice pentu implinirea unui interes general. Sunt reglementate prin norme de drept specific, normele dreptului financiar. Se redistribuie, adica nu presupun un echivalent direct si imediat; nu presupun o contraprestatie => relatiile financiare sunt o categorie de relatii banesti fara ca sfera lor sa se suprapuna complet cu sfera relatiilor banesti. Atunci cand cumparam ceva avem contraprestatie, ceea ce inseamna ca avem o relatie baneasca, nu o relatie financiara. Trasaturi: Relatiile financiare: Se stabilesc intre persoane fizice si juridice

description

Snspa curs 2

Transcript of Cursul DFF

Cursul 1

Dreptul financiar

Este o disciplina juridica, un ansamblu de norme si principii. Statul trebuie sa indeplineasca

nevoia publica pentru a asigura ordinea.

Cel ce detine puterea publica are nevoie de resurse banesti.

Relatiile financiare reprezinta relatiie sociale, in forma economica,prin care se redistribuie

resurse in favoarea detinatorului puterii publice, se constituie fonduri publice pentu implinirea

unui interes general.

Sunt reglementate prin norme de drept specific, normele dreptului financiar.

Se redistribuie, adica nu presupun un echivalent direct si imediat; nu presupun o

contraprestatie => relatiile financiare sunt o categorie de relatii banesti fara ca sfera lor sa se

suprapuna complet cu sfera relatiilor banesti.

Atunci cand cumparam ceva avem contraprestatie, ceea ce inseamna ca avem o relatie

baneasca, nu o relatie financiara.

Trasaturi:

Relatiile financiare:

Se stabilesc intre persoane fizice si juridice

Nu presupun ceva imediat

Sunt relatii soiale

Sunt reglementate de normele dreptului financiar

Dreptul financiar reprezinta un ansamblu de norme si principii de drept care

reglementeaza relatiile financiare, relatiile sociale, prin care se constituie fondurile publice la

dispozitia tituarilor puterilor publice.

Obiectul de reglementare al dreptului financiar il constituie relatiile financiare

Stiinta dreptului financiar face parte din stiintele juridice.

Dreptul financiar si locul acestuia in sistemul dreptului:

Norma de drept reprezinta o categorie de reguli de norme aplicabile. Sunt o categorie de

norme sociale. Exista mai multe categorii de norme, printre care si normele juridice.

Normele juridice sunt editate de stat sau colectivitatile locale.

Normele de drept sunt aduse la indeplinire de buna voie, iar la nevoie, poate fi atrasa forta

de constrangere statala.

Normele sunt sistemetizate, asezate in anumite structuri.

Diviziuni ale dreptului: drept public, drept privat.

Criterii: criteriul dreptului de reglementare si criteriul metodei de reglemetare.

Normele dreptului privat presupun egalitatea fortelor juridice.

Obiectul de reglementare, normele care privesc organizarea si functionarea statului,

justitia dreptului public, munca.

Metode de reglementare raporturi in care se situeaza partile, raporturi de inegalitate (dr.

public) si raporturi de egalitate (dr. privat).

SUBDIVIZIUNILE DREPTULUI

Ramuri ale dreptului:

Drept public:

Constitutional

Commercial

Familiei

Drept privat:

Civil

Commercial

Familiei

Dreptul muncii si securitatii sociale cuprinde si norme de drept public si norme de drept privat.

Dreptul financiar face parte din ramura dreptului public.

Izvoarele dreptului:

Materiale: elemente cauza care genereaza evolutia dreptului Formale: norme care au character abstract Acte normative

Cutuma juridical Jurisprudenta

Acte normative emise de: Parlament (lege/hotarare) Govern (ordonanta/hotarare) Minister (ordinal/instructia/normele metodologice)

La niveul administratiei locale avem hotararile Guvernului si ale presedintelui Consiliului Judetean

CURS 2

Locul dreptului financiar in sistemul dreptului

Particularitatile dreptului financiar in sistemul dreptului: Cand vorbim de un raport juridic trebuie sa existe norme juridice ca sa putem sti ce reprezinta

raportul juridic Raporturile juridice sunt cele care se situeaza sub guvernarea unei norme juridice

Premisele raportului juridic: Pentru a exista un raport juridic trebuie sa existe norma juridical, care se constituie intr-o

premisa a raportului juridic. Partile raportului juridic sunt relatii intre care exista relatia guvernata de norma juridica Izvorul raportului juridic ce poarta numele de fapt juridic – generator, imbraca forma actului

juridic, adica o manifestare, ori forma/functia unei imprejurari independente de vointa unei personae

Elementele raportului juridic: Subiectul (pers fizice/juridice) are parti active (creditorul – titularul drepturilor) si pasive

(debitorul - titularul obligatiilor). Distinctia dintre subiecte active si pasive se face in raport cu alt element al raportului juridic, numindu-se continutul raportului, care se refera la drepturile si obligatiile acestora.

Obiectul: actiunile sau inactiunile partilor/subiectelor si realizarea drepturilor si obligatiilor acestora.

Raportul juridic de drept financiarPersoanele pot fi subiecte intr-o multitudine de raporturi juridic – financiare diferentiate de

norma aplicabila. Pot fi o persoana aflata intr-un scop de creanta sau subiectele aflate intr-un raport educational. Pot fi subiecte in diferite pozitii diferentiate de norma financiara administrativa si bancara.

Dreptul bugetar este acea subramura a dreptului financiar care cuprinde normele si principiile care reglementeaza bugetul public ca instrument de conducere a treburilor publice.

Bugetul public – putem avea in vedere un plan financiar, care cuprinde cheltuieli si venituri publice, sau o perspectiva juridica a ceea ce se cheama buget public.

Din perspectiva juridica, bugetul reprezinta un act juridic in care legislativul autorizeaza

executivul sa perceapa venituri si sa efectueze cheltuieli in interes general.

Bugetul, ca instrument de conducere, trebuie inteles ca un sistem bugetar . Este un fond

public ce poate fi constituit pentru realizarea intereselor generale.

Principii ale dreptului bugetar:

1. Principiul unitatii ori unicitatii bugetare – cere ca bugetul public, in mod formal,

sa se prezinte ca un document public si sa nu existe un buget anexa. Unicitatea

formei bugetului permite o mai buna transparenta a problematicii bugetare si, in

acelasi timp, permite desfasurarea controlulu, fiind politic/jurisdictional asupra

bugetului.

2. Principiul universalitatii –in esenta, pretinde ca bugetul public sa cuprinda toate

veniturile si toate cheltuielile efectuate in interes general, ceea ce inseamna ca

bugetul trebuie sa fie oglinda controlului financiar pe care titularul sau il realizeza

pentru a indeplini misiunile sale generale. Sunt intalnite exceptii: sunt situatii

reglementate prin lege in care veniturile si cheltuielile publice se plaseaza in afara

bugetului public (fondurile speciale, fiecare avand o lege la baza, veniturile regiilor

autonome).

3. Principiul realitatii sau specializarii bugetare – pretinde ca bungetul public sa nu

fie unitatea a doi indicatori si anume venituri totale, cheltuieli locale, ci acesta sa

cuprinda detalierea veniturilor pe surse de provenienta si a cheltuielilor pe

destinatii. Pentru a asigura detalierea intr-un mod unitar, Ministerul Finantelor

Publice pune la dispozitia titularilor de buget o matrice a indicatorilor de sistem,

intitulat clasificatia bugetara.

Clasificatia bugetara, prin intermediul partilor, capitolelor, articolelor, vine sa

detalieze indicatorii bugetului public, sa permita pana la cunoastere utilizarea

bugetului public.

4. Principiul echilibrului bugetar – pleaca de la premisa ca bugetul trebuie sa fie un

plan balansat in care cheltuielile sa fie acoperite de veniturile bugetare. Autorizarea

pe care legislative o da executivului, de a percepe venituri bugetare, e circumscrisa

cheltuielilor pe care acesta isi propune sa le efectueze in anul bugetar ceea ce

inseamna ca nu e admisa perceperea de venituri, ca scop in sine, ci conditionata de

existenta unui plan de cheltuieli in interes general, pe care executivul il prezinta si

sustine.

5. Principiul anualitatii bugetare – in esenta, anualitatea pleaca de la idea ca

autorizarea bugetara trebuie acordata pe perioada de timp determinata, durata

optima fiind de 12 luni. Aceasta perioada poate sau nu sa corespunda cu anul

calendaristic.

6. Principiul publicitatii sau transparentei bugetare- transpareta bugetara e o

forma de manifestare a transparentei care trebuie sa caracterizeze administratia in

toate demersurile ei.

Consecintele acestui principiu asupra demersului bugetar – trebuie sa presupuna

consultarea publica cu posibilitatea asistentei celor interesati. La nivel local, e

inscrisa in legea finantelor publice locale, obligatia publicarii articolelului cu cel

putin 15 zile inainte de sedinta de dezbatere. Dupa adoptare, bugetul statului se

publica in monitorul official.

7. Principiul neafectarii veniturilor –cere ca in bugetul public sa nu se creeze

legaturi directe intre anumite venituri si anumite cheltuieli. Spunem ca cheltuielile

bugetul colectate la bugetul public se depersnalizeaza.

8. Principiul unitatii monetare – impune experimentarea unitara a bugetelor publice,

construirea lor in moneda oficiala a statului.

Cursul 4

Izvorul formal al dreptului financiar

Legea bugetara

Legea bugetara anuala trebuie sa cuprinda veniturile, cheltuielile bugetare, deficitul ori

excedentul ca diferenta intre venituri si cheltuieli.

Reglementari specific privind operatiunile bugetare autorizate in anul in care se

adopta bugetul:

Procedura de elaborare a proiectului legii bugetare presupune existent si luarea in seama a

doctrine ori acte juridice, sau informatii pe care membrii sistemului bugetar le transmit.

Constructia bugetara se intemeiaza pe situatia prognzata a inidcatorilor macro –economici

si sociali aferenti anului de plan si urmatorii trei ani (se produce calendaristic in anul anterior

celui de plan, caruia bugetul ii corespunde).

La constructia proiectului de buget trebuie sa se aibe in vedere politicile si strategia

bugetara –fiscala pe care Guvernul si-a asumat-o prin programul de guvernare, care a primit

increderea din partea Parlamentului.

Alt reper este reprezentarea de propuneri ordonatorilor principali de credite, inclusiv

solicitarile de sume defalcate din veniturile statului pentru echilibrarea bugetelor locale.

Legea responsabilitatii fiscal impune existent unor cifre limita adoptate in bugetul

ordonatorilor de credite annual.

Alt reper este reprezentat de prevederile memorandumurilor de finantare incheiate cu

organisme international (FMI,B. Mondiala).

De asemenea, constructia proiectului de buget trebuie sa aibe in vedere si lichidrea

eventualelor plati restante inregistrate la finele anului anterior celui de plata.

Constructia proiectului de buget resupune structurarea veniturilor si a cheltuielilor bugetare

pe indicatorii clasificatiei bugetare.

Clasificatia bugetului este aprobata de Ministerul Finantelor Publice si transmisa tuturor

ordonatorilor de credite.

Potrivit clasificatiei bugetare, veniturile bugetului public sunt detaliate pe capitol si

subcapitole, iar cheltuielile bugetare sunt detaliate pe parti, capitole, subcapitole, titluri, articole si

alienate.

Acesti indicatori analitici permit aplicarea principiului specializarii sau al realitatii bugetare

si cunoasterea realitatii bugetare, cunoasterea in mod transparent si controlul in detaliu asupra

continutului bugetului public.

In bugetul statului se regasesc planificate si doua fonduri aflate la dispozitia guvernului,

Fondul de Rezerva si Fondul de Interventie.

Prevederea acestor fonduri porneste de la nevoia adoptarii pe parcurs a prevederilor

bugetare, la dinamica evenimentelor sociale si naturale.

Constructia bugetului se intocmeste cu aproximativ un an inainte de aplicarea lui. In acest

interval de timp pot aparea situatii noi care sa impuna si interventii bugetare.

Fondul de rezerva la dispozitia Guvernului este destinat pentru a acoperi cheltuielile

destinate unor actiuni neprevazute care apar in decursul anului de plata.

Guvernul prin hotarare, poate sa aloce sume dintr-o rezerva. Acest lucru se faca transparent

si cu relevarea motivatiei acestei actiuni.

Fondul de interventie este destinat acordarii ajutoarelor necesare in ipoteza producerii

unor dezastre natural. Intrumentul de utilizare este reprezentat de hotararea de Guvern, publicata

in MO si asigura transparenta permitand controlul, inclusiv social, asupra demersului

Guvernamental.

Operatiunile de stabilire a bugetului au la baza un calendar stability prin legea finantelor

publice.

Calendarul stabileste repere in timp pana la care trebuie parcurse anumite procedure. Legea

de publicare a Legii finantelor intervine consistent in legatura cu calendarul. Primul reper

calendaristic este 1 Iunie, termen pana la care Comisia Nationala de Prognoza trebuie sa prezinte

MFP situatia indicatorilor macroeconomici si sociali aferenti anilor in plan si urmatorilor trei ani.

Al doilea reper este 31 Iulie, data pana la care MFP trebuie sa depuna la Guvern proiectul

limitelor de cheltuieli de ordonatorii principali de credite astfel incat Guvernul sa poata la 1

August sa transmita ordonatorilor principali o scrisoare cadru care prezinta cadrul

macroeconomic si social in care este construit bugetul politici fiscal, strategiile Guvernului,

metotodlogia constructiei bugetare, precum si limitele si maximele cheltuielilor in care bugetele

ordonatorilor principali trebuie sa se incadreze.

Lunile August – Septembrie – ordonatorii principali isi definitiveaza bugetele si le depun

pana la 30 Sept.

1 Octombrie – MFP face o informare preliminara in fata Guvernului cu privire la legea

bugetara aferenta anului viitor.

In legea bugetara se vr cuprinde si bugetele fiecarei camere a Parlamentului care se bucura

de autonomie bugetara.

Autonomia bugetara da posibilitatea Camerei Deputatilor si Senatului sa isi adopte propriile

bugete dupa o consultare prealabila cu Guvernul.

Legea bugetara face parte din categoria de legi a carei ezbatere si aprobare se produce in

sedinta comuna.

Odata adoptat, proectul devine lege, insa legea nu va produce imediat consecinte juridice.

Legea financiara publicata modificata are reglementari cu privire la situatia bugetelor adoptate in

anii electorali.

In Parlament, adoptarea legii privind bugetul trebuie sa urmeze un aprcurs accelerat, cel

impus de procedura de urgenta.

Caracteristii:

Este o lege ordinara, nu organica Produce consecinte juridice pe parcursul anului bugetar, cat si in perioada exercitiului bugetar

(ianuarie – 31 Decembrie), de unde rezulta ca este o lege temporala. In situatia in care pana cu trei zile inainte de inceperea anului de plan nu a fost adoptata, se

plica principiul ultraactivitatii – legea temporara a anului incheiat va produce consecinte si in anul care urmeaza, in mod provizoriu, pana la intrarea in vigoare a legii acelui an.

Cursul 5

Procesul bugetar

Presupune o seama de etape:Executia bugetaraBugetul public reprezinta un act de planificare prin care sunt prevazute limite maxime ale

sumelor ce pot fi cheltuite de catre unitati publice. Prin buget sunt planificate, sub forma creditelor bugetare, sume care pot fi puse la dispozitia ordonatorilor de credite pentru a putea fi folosite pe durata exercitiuui bugetar.

Bugetul public reprezinta un act juridic, un act de autorizare data de puterea publica fiecarui ordonator pentru a putea dispune de creditele bugetare alocate potrivit destinatiilor legale. Aceasta autorizare se intinde pe durata exercitiului financiar.

Creditele bugetare sunt detaliate pe elementele clasificatiei bugetare pentru a permite atat cunoasterea, cat si utilizarea operativa, functionala a acestora.

Constructia bugetara presupune un anumit grad de inflexibilitate, astfel sunt sumele prevaute in bugetele ordonatorilor la poziti precum cheltuielile de personal, ori la cheltuielile de investitii. Nu pot fi modificate sau virate la alte capitole de cheltuieli.

Ordonatorii au bosibilitati limitate de a efectua virari de credite intre diverse pozitii bugetare, legea finantelor permitand ordonatorilor sa efectueze modificari intre capitoele bugetare, in limita a 20% din valoarea capitolului si doar incepand cu al doilea trimestru al anului bugetar.

MFP efectueaza un control permanent al executiei bugetare si poate sa aprobe virari de credite de la un ordonator la altul. Acest lucru se pate produce atunci cand au avut loc transferuri intre ordonatori in activitati planificate a se realiza de catre un ordonator cand au fost transferate ateia.

MFP poate sa blocheze credite bugetare utilizate nelegal sis a dispna retragerea acestora.Virarile de credite bugetare trebuie sa fie insotite de o justificare detaliata a motivelor care

le-a generat. In bugetele publice, creditele bugetare sunt inscrise in dimensiunea lor anuala. Pentru a putea fi executatea e necesara operatiunea de defalcare pe trimestre a creditelor fiecarui operator.

Inceperea executiei bugetare presupune mai intai defalcarea pe trimestre pe capitole de cheltuieli la nivelul ordonatorilor principali se aproba de MFP.

Defalcarea pe trimestre pe celelalte categorii ale clasificatiei bugetare la ordonatorul principal, precum si la ordonatorii subordonati acestuia, se aproba de catre ordonatorul principal.

Ordonatorii secundari aproba defalcarea pe trimestre a creditelor ordonatorilor tertiari. Pentru a incepe executia bugetara e necesara actiunea de deschidere a creditelor bugetare, ce presupune virarea sumelor planificate de catre ordonatori si alimentarea conturilor acestora cu sumele respective. Aceste operatiuni de defalcare pe trimestru si deschiderea creditelor bugetare se produc la inceputul exercitiului bugetar, in primele zile ale acestui an.

Efectuarea lor conditioneaza posibilitatea utilizarii creditelor bugetare alocate. Pentru mentinerea echilibrului bugetar, MFP stabileste limite lunare de cheltuieli pe ordonatori de credite, ce vor fi determinate in functie de prognoza realizarii veniturilor in bugetul public.

La stabilirea limitelor lunare se iau in vedere si solicitarile ordonatorilor pe baza planului de activitate pe care acestia trebuie sa le indeplineasca.

MFP vegheaza la modul de utilizare a creditelor bugetare si poate sa dispuna blocarea, retragerea, transferul unor credite de la un ordonator la altul. De asemenea, posibilitatile unui ordonator de a vira stfel de sume de la o pozitie la alta a clasificatiei bugetare sunt limitate de modalitatile dobandite acestor credite.

Executia bugetara inseamna realizarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor bugetului public.

Componenta cheltuieli – felul in care pot fi effectuate cheltuielile operatorilor de credite. Principia ale efectuari bugetare:

Orice cheltuiala trebuie sa aiba baza legala si prevedere bugetara Principiul separatiei functiunii de ordonatori de credite de aceea de contabil

Ordonatorul de credite e conducatorul unitatii – el e cel care hotaraste, dispune, inclusiv cu privire la sumele din bugetele acestuia. Pentru a putea evita situatia in care ordonatorul ar putea dispune in propriul interes a fost construit acest principiu care separa dispozitia, privind cheltuielile publice, de plata efectiva.

Executia cheltuielilor bugetare presupune parcurgerea a 4 faze: Angajarea creditelor bugetare Lichidarea Ordonantarea Plata

Dintre aceste 4 faze, primele 3 sunt in sarcina ordonatorului de credite, iar a patra in sarcina conducatorului compartimentuli financiar – contabil.

Observam o separare intre ele si plata efectiva, care se afla in aprtea contabilului sef.

1. Angajarea creditelor bugetare – presupune ca entitatea publica sa intre in rapoarte juridice cu terti, rapoarte care au consecinte bugetare.

2. Lichidarea – presupune o seama de operatiuni de verificare a realitatilor obligatiilor asumate si a sumelor datorate unor terti. Acest lucru presupune existent unor rapoarte, referate, avize, ale compartimentelor de specialitate.

3. Ordonantarea- ordinal de plat ape care ordonatorul il da sefului compartimentului financiar-contabil pentru stingerea angajamentului bugetar.

4. Plata- virarea sumelor potrivite ordinului de plat ape baza documentelor aporobate in limita creditelor bugetare afectate si a fondurilor disponibile in contul entitatii pblice.

Toate fazele executitiei cheltuielilor bugetare presupun executarea controlului financiar – preventiv ca o conditie preventiva.

O alta faza este controlul executiei bugetare – un rol essential il are MFP. Acesta primeste informari lunare si anuale cu privire la modul de realizare si de executie a bugetului de catre ordonatori.

Pe baza raporturilor anuale MFP intocmeste contul anual de executie bugetara, supus aprobarii de catre Parlament, dupa verificarea sa de catre Curtea de Conturi.

Procedural, proiectul legii de aprobare a contului anual de executie bugetara trebuie depus pana la 1 Iulie al anului urmator la Parlament.

Adoptarea acestei legi, privind contul anual de executie bugetara, are semnificatia unei descarcari de gestiune e care executivul o primeste pentru modul in care a exercitat autorizarea bugetara careia i-a fost incredintata.

Fiecare epublica finantata de buget care primeste credite bugetare trebuie sa aiba un cont deschis la Trezoreria publica si nu numai la o banca comerciala.

O ultima faza este incheierea executiei bugetare care se produce la sfarsitul exercitiului bugetar, la 31 Decembrie al anului de plata. Creditele bugetare angajata, lichidate, ordonantele si neplatile, ca si veniturile nerealizate, se vor efectua numai din bugetul anual care rumeaza.

De asemenea, creditele bugetare planificate si neangajate la 31 Decembrie se anuleaza. Ordonatorii de credite au obligatia sa restituie bugetului sumele primate si neangajate, neefectuarea in termen atrage obligarea la plata unei anualitai fata de bugetul public.

CURS 6

Resurse ordinare.Resurse extraordinare – obtinute prin imprumuturi creatoare de datorie publica.Resurse fiscale – impozite, taxe, alte contributii fiscal. Reprezinta 80% din totalul

resurselor bugetare. Se incadreaza in resurse ordinare.Impozitele reale – casa, masina.Impozite personale – venituri, actiuni, obligatiuni. Sunt forme de participare a

contribuabililor la resursele financiare publice.Impozitele - sunt instrumente ale politicii fiscal - bugetare a statului, acesta putand sa le

utilizeze pentru a spori resursele bugetare sau pentru a corecta, dirija anumite activitati.Taxa – reprezinta o contributie fiscal datorata in legatura cu prestarea unor servicii publice.Taxa nu se confunda cu tariful (serviciul de distribuire de apa/caldura).Contributii la fondurile speciale – fondu de asigurari de sanatate. Sunt stabilite prin lege

specifica care instituie acel fond.Resursele financiare – caracteristici:

Exprimate in forma baneasca Obligatorii – rezulta din raporturi juridice fiscal La baza acestor raporturi stau acte unilaterale, fiind expresia vointei detinatorului de putere

impusa contribuabililor. Sunt contributii fara echivalent direct si imediat (platitorii nu vor primi pe masura platii o

contraprestatie pentru plata facuta)

Inca de la inceputul epcii moderne Adam Smith a statuat maxime ale imunerii fiscale urmatoarele: Maxima de justitie – procesul impunerii fiscal trebuie sa fie unul echitabil si nu arbitrar.

Asezarea impunerii fiscal ar trebui sa tina seama de capacitatea contributive a subiectelor imunerii.

Maxima de comoditate

Maxima ce vizeaza - statuarea unor forme de colectare confortabila pentru contribuabili privind instruirea obligativitatii agentilor fiscali de a merge la sediul ori domiciliul contribuabililor, ori prin fixarea unui program generos la sediul agentului fiscal.

Maxima de economie – impune determinarea rationala a contributiilor fiscale, astfel incat acestea sa nu fie impovaratoare pentru contribuabuil, dar sa asigure si resurse suficiente entru aimentarea fondurilor publice.

Politicile fiscale actuale trebuie sa imbine eigentele acestor standard cu caracterul de instrument de reglare pe care sistemul financiar il reprezinta.

La baza impunerii fiscal stau elementele fundamentale ale acestuia: Subiectul impunerii fiscale – este o persoana fizica/juridica care datoreaza impozit/taxa

bugetului public. Poarta numele si de contribuabil si are o seama de obligatii si drepturi. Este si platitorul impozitului taxei si contributiei. Sunt si situatii in care persoana platitorului este diferita de cea a subiectului impunerii.

Obiectul (material impozabila) – permite determinarea maselor impozabile. Poate fi un bun (casa, masina, venit) savarsirea unei fapte de consum.

Unitatea de evaluare – materie supusa imozitarii, ce trebuie sa fie evaluata. La determinarea valorii materiei impozabile sunt utilizate mai multe metode (contabila, declarativa, administrativa)

Cota de impunere – este un procent. Este utilizata pentru a se determina cuantumul contributiei fiscal datorate, fie ca aceasta imbraca forma de impozit, taxa sau alta contributie.

Resursele de natura fiscal rezulta din derularea unui raport juridic de natura fiscala. O premise a acestor rapoarte este reprezentata de normele in materie fiscala.

Normele juridice fiscale isi au izvorul formal in cea mai mare parte, in Codul Fiscal, introdus in lege in 2003, si Codul de Procedura Fiscala, introdus prin ordonanta de Guvern tot in 2003.

CURS 7

Raportul juridic fiscal

Impozitele, taxele ori alte contributii de natura fiscala se considra ca oligatorii fata de bugetul public si se percep in cadrul unor raporturi juridice de natura fiscala.

Raportul juridc fiscal reprezinta o relatie sociala supusa reglementarilor dreptului fiscal la oricare relatie juridical si relatie de drept fiscal, are premise si elemente, asadar, un raport juridic de drept fiscal impune sa existe norme, reguli formalizate juridic, aplicabile unei anumite categorii de relatii sociale.

Normele de natura fiscala au cunoscut, in timp, numeroase modificari. Perioada de activitate a acestora a fost foarte redusa, ceea ce a influentat negativ mediul social-economic-comercial, lipsa de stabilitate a transferurilor acestei activitati in unele fara predictibilitate.

Codificarea presupunea adoptarea unei legi coplexe care sa reglementeze o materi determinate, o categorie specifica de relatii sociale. Codificarea normelor de drept fiscal s-a produs in 2003 prin adoptarea Codului Fiscal si a Codului de Procedura Fiscala. Aceste coduri au statuat, printre alte principia menite sa asigure stabilitatea reglementarilor.

Un astefel de principiu este acela care impune ca evenuala modificare a reglementarilor din CF si CPF sa se se faca cu cel putin 6 luni inainte de intrarea in vigoare a comunicarilor.

De asemenea, alt principiu pentru a asigura stabilitatea este cel care impune ca noile reglementari sa intre in vigoare numai odata cu inceperea unui an bugetar.

Una dintre masuri are character de recomandare, iar practica ne-a aratat ca este outin respectata.

O alta premisa sunt partile RJ fiscala. Intr-un RJ fiscal, una dintre parti va fi intotdeauna un detinator de autoritate de putere publica, ce joaca rolul subiectului active intr-un raport juridic fiscal.

In numele statului gasim, in general, ANAFul ca autor de administrare fiscala, prin structurile sale.

In pozitia subiectului pasiv, contribuabilii pot fi personae fizice, pot fi subiecte collective de drept.

Partile raportului juridic de drept fiscal poarta nume specific corespunzatoare naturii de raport juridic obligational.

Subiectul activ- persoana investita cu autoritate publica se cheama creditor fiscal.Subiect pasiv – debtor fiscal.Faptul juridic – o premisa a RJ care da nastere raportului juric. Este constituirea bazei de impunere fiscala Dobandirea de catre o persoana a unui bun ipozabil, realizare a unui venit, o savarsire a

unei fapte de consum contituie un fapt juridic generator de rapoarte juridice de natura fiscala

Constituirea bazelor de impunere, plecand de la material impozabila, da nastere unor drepturi si obligatii care acatuiesc continutul unui raport juridic de natura fiscala.

Nasterea bazelor de impunere declaseaza si dreptul organului fiscal de a efectua demersuri de constatare, control, emersuri procedural privind raportul juridic fiscal.

Spunem ca ne aflam in fata unui fapt juridic complex care va da nastere atat unui raport juridic de drept material-fiscal, cat si unui raport juridic de drept procedural fiscal.

Raportul juridic fiscal, se naste, exista si se stinge prin modalitatile prevazute de lege.Stingerea raportului juridic fiscal se poate face prin plata, compensare, executare silita, ori

alte modalitati prevazute de lege.Raportul juridic fiscal are ca elemente:

Continutul – drepturile si obligatiile pe care subiectii le au in cadrul raportului. Drepturi si obligatii specifice: drepturile de creanta fiscala pe care subiectul activ le are. Distingem intre o creanta fiscala principal (impozit/taxa) si o creanta fiscala accesorie (penalitati/dobanzi) pe care debitorul le datoreaza pentru neplata la scadenta a obligatiei principale. Avem si drepturi si obligatii de natura generala.

Din prespectiva subiectului pasiv, elementul de continut al raportului juridic fiscal poarta numele de obligatii fiscal principale (plata impozitului, taxa) si obligatii fiscal accesori (dobanzi, majorari de plata) in continutul raportului juridic fiscal se intalnesc si drepturi si obligatii de natura generala. In acest sens, si in temeiul CPF, putem retine dreptul subiectului activ de a-si manifesta rolul subiectului activ in sesnul demararii tuturor demersurilor care se impugn pentru determinarea corecta si la timp a bazelor de impunere fiscala. Prcedra fiscala impune si obligatia generala de cooperare intre debitor si creditor pentru determinarea exacta a bazelor de impunere fiscala.

Partile trebuie sa dea dovada de buna credinta in raportul juridic fiscal sis a faca toate demersurile care se impugn pentru determinarea corecta a continutului raportului juridic fiscal.

Reprezentantii subiectului active, precum si functionarii acestuia sunt tiuti sa respecte confidentialitatea, secretul fiscal cu privire la date, informatia pe care o iau la cunostinta desfasurarea obligatiilor de serviciu.

Reguli generale de competenta in materie fiscalaPotrivit CPF, operatiunile de inregistrare/urmarire/incasare a creantelor fiscal sunt incasate

prin intermediul organelor fiscal in raza carora se situeaza domeniul fiscal al debitorului acestor obligatii.

Aceste organe fiscal vor coopera cu acelasi pe raza carora debitorul fiscal isi are bunurile urmaribile.

Creditorul fiscal actioneaza, prin functionarii sai, agentii persoanelor obligate sa respecte standardele de integritate stabilite de lege. Acesti functionari vor putea sa se afle in conflict de interese, ori in stare de incompatibilitate de a pune in cauza obiectivitatea deciziilor pe care le iau. El va putea fi refuzat.

Actul administrativ fiscal se supune regulilor de procedura administrativa ce impune o seama de conditii pe care trebuie sa le indeplineasca. Cu privire la forma sa, un act administrativ fiscal trebuie intocmit in forma scrisa.

Regulile de procedura impun ca acestea sa tina cont de urmatoarele elemente: Denumirea organului emitent Data la care a fost emis si la care produce efecte Datele de identificare ale contribuabilului/imuternicitului acestuia Obiectul actului administrativ – fiscal Motivele de fapt si de drept care intemeiaza actul Semnatura si numele organului fiscal si a reprezentantului Stampila Posibilitatea de contestare a actului administrativ –fiscal, organul unde se poate depune,

termenul in care poate fi depusa.

Actul administrativ – fiscal trebuie sa cuprinda mentiuni privind audierea contribuabilului si pozitia expusa de catre acesta.

Sunt elemente din continutul actului administrativ - fiscal, a caror lipsa atrage nulitatea absoluta a actului, urmatoarele: Denumirea organului emitent Datele de identificare a contribuabiluli Obiectul actului administrativ – fiscal Numele si semnatura imputernicitului

Nulitatea se constata din oficiu sau prin sesizare.Administrarea creantelor fiscale presupune derularea unor acte si oblgatii care sa permita

constatarea obligatiilor principale si accesorii de natura fiscala si stingerea raportului juridic fiscal.

In ansamblul demersurilor procedurale, primele se claseaza cele de asezare a imputernicirii fiscale (presupune obligatia contribuabilului si determinarea intinderii obligatiilor sale).

Petru a permite desfasurarea bunei conditii a demersurilor de desfasurare, contribuabililor le sunt stabilite obligatii legale. Obligatii de identificare fiscala – au un rol fiscal si se atribuie Codului de Inregistrare Fiscala, a carui obligatie este de tinere a evidentei bunurilor si veniturilor realizate, dupa metoda contabila, de catre contribuabilul, persoana juridica.

O alta obligatie este de declarare a bunurilor dobandite, ori a veniturilor realizate, pentru a contribui la determinarea corecta a bazei de impunere fiscala.

Decizia de impunere / declaratia contribuabililor ce stabileste intinderea obligatiilor fiscale, declaratia vamala, procesul verbal de stabilire a contraventiei, ordonanta procurorului sunt exemple de titluri de creanta fiscala. Sunt acte juridice unilaterale cu character executoriu din oficiu ce pot fi puse in aplicare fara a fi nevoie de investirea lor cu o formula executorie de catre instanta. Sunt un mechanism de control a legalitatii.

CURS 8

Raportul juridic fiscal

Modificarea – priveste schimbari prouse in elementele initiale ale acesteia, afectand continutul raportului juridic fiscal.

Raportul juridic fiscal presupune o relatie consacrata in temeiul unor norme juridice si pe baza unui fapt juridic generator intre stat si/sau o comunitate locala si un debitor persoana fizica/juridica.

Atat continutul raportului juridic, cat si subiectele pot suferi modificari, producandu-se o transformare. Uneori, putem asista la preluarea obligatiilor de natura fiscala ale unui debitor de catre un altul. In termenii dreptului comun, este institutia preluarii de datorie (novatie).

Stingerea raportului juridic imbraca mai multe forme: In urma unei manifestari a initiative debitorului Executarea silita a debitorului – intervine in conditiile pasivitatii celui care datoreaza sume

bugetului public in conditiile scadentei. Paralizarea de neexercitare a dreptului la actiune in vederea stingerii raportului juridic a

debitorului in termenul prescriptiei legale.

Plata – modalitate fireasca de stingere a raportului juridic fiscal ce presupune manifestarea initiative debitorului in acest sens. Este o obligatie certa, lichida si ajunsa sau apropiindu-se de termenul scadent. Este stinsa de debitor din proprie initiativa. Poate fi realizata in mai multe modalitati: numerar, mandate postal, virament bancar, aplicarea de timbre fiscale mobile.

La fiecare dintre aceste modalitati de plata este important de determinat timpul platii. In functie de acesta se va stabili daca ebitorul datoreaza sau nu obligatii accesorii.

In ipoteza platii in numerar, momentul platii este data inscrisa pe chitanta eliberata de casier.

Plata prin mandate postal – data de pe stampila posteiPlata prin virament bancar – data la care este debitat contul platitorului pe baza ordinului de

plata Plata prin aplicarea de timpre mobile – data inregistrarii documentului pentru care se

efectueaza plata fiscala.Fiecare dintre aceste modalitati presupun stingerea raportului juridic fiscal la initiative

debitorului. Este situatia ideala care trebuie sa guverneze raportul juridic fiscal.Compensarea – poate intervene in ipoteza in care intre debitor si creditr exista obligatii si

creante reciproce.Prin compensare se sting creantele fiscale cu creantele debitorului pana la cea mai mica

suma, cand ambele parti dobandesc reciproc atat caltatea de creditor, cat si cea de debitor al aceluasi buget.

Compesarea se face de organul fiscal competent, la cererea debitorului, sau inainte de restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia in ordinea prevazuta in art. 115 CPF.

Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de cate ori constata existenta unor creante reciproce, cu exceptia sumelor negative din deconturile de taxa pe valoare adaugata fara optiune de rambursare.

Organul competent va instiinta in scris debitorul despre masura compensarii in termen de 7 zile de la data efectuarii operatiunii.

In situatia de mai sus, creantele fiscale ale debitoruui vor fi compensate cu obligatii datorate aceluiasi buget, urmand ca din diferenta ramasa sa fie compensate obligatiile datorate altor bugete, in mod proportional.

In cazul creantelor fiscale stinse prin compensare, majorarile de intarziere se datoreaza pana la data stingerii inclusiv. Data stingerii este, pentru compensarile la cerere, data depunerii la organul competent a cererii de compensare, iar pentru compensarile efectuate inaintea restituirii sau rambursarii sume cuvenite debitorului, data depnderii cererii de rambursare sau restituire.

Pentru obligatiile fiscale stinse prin procedurile de compensare prevazute de actele normative speciale, data stingerii este data la care se efectueaza compensarea.

Scaderea pentru cauze de insolvabilitate- modalitate specifica de stingere a obligatiilor fiscale care consta in scoaterea din evidenta a acestora atunci cand debitorul este insolvabil.

Creditor insolvabil –veniturile sau bunurile urmaribile au o valoare mai mica decat obligatiile fiscale de plata; nu are venituri ori bunuri urmaribile.

Pentru creantele fiscale ale debitorulur insolvent care nu are venituri ori bunuri urmaribile, conducatorul organului de executare dispune de scoaterea creantei din evidenta curenta si trecerea ei intr-o evidenta separata, executarea silita intrerupandu-se. Organele fiscale au obligatia sa ii verifice starea acestor contribuabili cel putin o data pe an.

In cazul in care se constata ca debitorii au dobandit venituri sau bunuri urmaibile, organele de executare ii vor trece din evidenta separata in cea curenta si vor lua masuri de executare silita.

Daca la sfarsitul perioadei de prescriptie nu s-au dobandit venituri sau bunuri urmaibile, organele de executare vor proceda la scaderea creantelor fiscale dn evidenta analitica pe platitor. Scaderea seface si in timpul perioadei de perscriptie in cazul debitorilor decedati sau disparuti, pentru care nu exista mostenitori care au acceptat succesiunea(p fizice).

Creantele fiscale datorate de debitori (p.juridice)radiati din registrul comertului se scad din evidenta analitica pe platitor dupa radiere, indiferent daca s-a atras sau nu raspunderea altor persoane pentru plata bligatiilor fiscale.

Organele competente pentru constatarea insolvabilitatii sunt organele de executare prevazute de OG 92/2003.

Obligatiile organelor de executare in vederea declararii isolvabilitatii: Sa verifice domiciuliu/sediul debitorului, precum si alte locuri despre care au

informatii, situatia materiala a acestora Sa solicite informatii in vederea identificarii domiciliului sau sediului debitorului de

la compartimentele de evidenta a populatiei din cadrul Ministerului Interne si Reformei Administrative, oficiile registrului comertului sau instantele judecatoresti.

Sa solicite situatia materiala a debitprului de la unitatil/persoanle fizice unde si-a desfasurat activitatea profesionala/lucrativa in ultimii 3 ani.

Sa solicite relatii de la organele de executare in a carora raza teitoriala s-a nascut/a avut ultimul domiciuliu/se afla sucursale/filiale ale debitorului.

Sa solicite informatii societatilor bancare la care debitorul a avut/are conturi deschise.

Deschiderea procedurii insolventei

In vederea recuperarii creantelor fiscale de la debitorii insolventi, ANAF va declara lichidatorilor createle existente, la data declararii, in evidenta fiscala pe platitor.

Cererile privind inceperea procedurii se vor inainta instantelor judectoresti si sunt scutite de consemnarea vreunei cautiuni.

Anularea – modalitatea speciala de stingere a obligatiilor bugetare izvorate din acte juridice cu caracte general sau din dispozitii individuale.

Prin amnistie fiscala, obligatiile bugetare ce revin debitorilor, inclusi intr-o anumita categorie, se sting prin efectele unor acete juridice normative.

Anularea obligatiilor bugetare poate privi si obligatii individuale strict determinate. Astfel, in situatia in care cheltuielile de executare exclusiv cele privind comunicarea prin posta sunt mai mare decat creantele fiscale supuse executarii silite, conducatorul organului de executare poate aproba anularea lor. Cheltuielile de comuncare prin posta sunt suportate de organul fiscal.

Anularea atrage scaderea definitiva a debitelor din evidentele organelor de executare.

Darea de plata Creantele fiscale apartinand bugetul statului, cu exceptie celor cu retinere la sursa si a

accesoriilor aferente acestora, si cele ale bugetelor locale pot fi stinse, la cererea debitorului, oricand, cu acordul creditorului fiscal, prin trecerea in proprietatea publica a statului sau a unitatii administrativ-teritoriale a bunurilor imobile, inclusiv a celor supuse executarii silite.

In acest scop, organul fiscal va transmite cererea, insotita de propunerile sale, comisiei numite prin ordin al ministrului economiei si finantelor sau sau dupa caz, de catre unitatea administrativ-teriotoriala. Cererea va fi insotita de documentatia care se stabileste prin ordin al ministrului economiei finantelor.

Comisia va analiza cererea numai in conditiie existentei unor solicitari de preluare in administrare a acestor bunuri si va hotari asupra modului de solutionare a cereii. In cazul adminterii cererii, comisia ca dispune organului fiscal competent incheierea procesului-verbal(este titlu de proprietate) de trecere in proprietatea publica a bunului imobil si stingerea creantelor. Comisia poate respinge cererea in situatia in care bunurile nu sunt de uz sau interes public.

Bunurile trecute in proprietate publica vor fi date in administrare potrivit legii. Pana la intrarea in vigoare a actului de dare in administrate imobilul se afla in custodia institutiei care a solicitat preluarea in administrare.

La data intocmirii procesului-verbal de trecere in proprietatea publica a statului a bunului imobil inceteaza masura de indisponibilizare a acestuia si calitatea de administrator-sechestru a persoanelor desemnate.

Cheltuielile sunt suportate de institutia publica solicitanta. Daca bunurile trecute in proprietate publica sunt revendicate si restituite de un tert acesta va

fi obligat la plata sumelor stinse prin procesul verbal. Creantee fiscale renasc la data la care bunurile imobile au fost restituite tertului.

CURS 9

Executarea silita fisacala a creantelor bugetare -> stingerea raportului juridic fiscal.

Nu trebuie inteleasa ca o forma de atragere a raspuderii a uneia dintre partile raportului juridic fiscal, ci doar o forma de stingere a acestuia instituita de legiuitor. Pentru realizarea acestei modalitati, sediul materiei il gasim in Codul de Procedura Fiscala instituit prin ordonanta….

CONDITII DE PROCEDURA A EXECUTARII SILITE FISCALE.

1. Existenta unui titlu de creanta – act juridic ce constata continutul raportului ce se naste intre creditor si debitorul fiscal. Titlul de creanta trebuie in mod necesar sa cuprinda elemente care identifica partile raportului juridic fiscal, cuantumul obligatiilor fiscal, temeiul juridic al acestuia, termene, semnaturi, stampila, sigiliu.

2. Caracterele creantei fiscal – certa, lichida, exigibila

Caracterul cert al creantei fiscale presupune ca aceasta este neindoielnica, de netagaduit, ca nu exista un litigiu in legatura cu existent sa. O creanta impotriva careia s-a depus contestatie este lipsita de caracterul cert, deci nu poate fi executata lichid.

Caracterul lichid se refera la exprimarea acesteia in bani si nu in natura.

Caracterul exigibil – ea a ajuns la scadenta, a expirat termenul de plata pus de catre creditor la dispozitia debitorului in temeiul legii.

3. Obligatia de natura fiscal sa nu fi fost realizata prin plata ori alta modalitate legala.

In pozitia creditorului, gasim un titular de putere publica, statul, o putere locala, reprezentanti ANAF.

In pozitia debitorului gasim contribuabilul (pers fizica/juridica), obligat la plata.

Subiectul activ isi desfasoara demersurile procedural prin intermediul unor angajati care au statut de exercitori fiscali.

Structurile administrative din care acestia fac parte sunt identificate prin sintagma ,,organe de executare silita fiscala”. Ei se bucura de un statut special ce le permite sa isi desfasoare in conditii bune misiunile. Acesti functionari sunt protejati de lege, oricare abuzuri asupra lor ii transforma in victim ale actiunii de ultraj.

Pentru a-si indeplini competentele executorii fiscale pot sa patrunda in oricare incinta de afaceri ori incapere in care se afla bunuri ale averii urmaribile a debitorului fiscal. Scopul este acela de a stinge cat mai rapid raportul juridic fiscal, de aceea el trebuie sa cunoasca cu precizie intinderea averii debitorului. Legea prevede si limite in ceea ce privesc puterile executorilor fiscali, cu privire la intrarea in locuinte numai in prezenta debitorului si cu acordul acestuia. Legea stabileste ca intervalul de timp pentru a se efectua demersurile este 6:00 – 20:00. In cazul in care debitorul este de accord cu accesul executorilor in locuinta sa, acestia o pot face doar in prezenta agentilor si a unor martori persoane adulte. Eu au dreptul sa pretinda debitorilor sa le puna la dispozitie evidentele in care sunt inregistrate bunurile din averea acestora. Pe baza acestor documente, executorii stabilesc inventarele de bunuri si alte active pe baza carora se va derula executarea silita.

Exista o obligatie generala de a opera in aceste demersuri sa ajute la stabilirea corecta a obligatiilor fiscale.

Executarea silita fiscal presupune o seama de cheltuieli, inclusiv cele de plata a organelor de executare silita, cheltuieli cu evaluarea, inventarierea, depozitarea bunurilor constatate, alte cheltuieli.

Cheltuielile de executare silita fiscal sunt in sarcina debitorului dare le sunt anticipate de catre creditor, adaugand-se la sumele de recuperate. Averea unei persoane poate sa cuprinda venituri, titluri de valoare, bunuri. Atunci cand vorbim de obiectul executarii silite fiscale folosim sintagma de ,,avere urmaribila”, sugerand o diferenta fata de notiunea de ,,avere”. Legiuitorul instituie prin reglementarile sale masuri care vin in ajutorul persoanelor fizice in special. Prin asemenea masuri se instituie reguli special de urmarire ori se inlatura de la executarea silita categorii de bunuri.

Cu privire la veniturile persoanei fizice care provin din salarii, pensii, pe baza normelor procedurii civile sunt instituite reguli care impugn un cuantum maxim al sumelor ce pot fi retinute pentru obligatiile de natura fiscal. Cu privire la bunurile din averea debitorului persoana fizica, prin procedura fiscal sunt exceptate de la executare bunurile precum: bunurile care servesc la continuarea studiilor sau pentru exercitarea profesiei sau a unei ocupatii cu caracter permanent, bunurile de uz personal ori casnic, precum si obiectele de cult religios, alimentele necesare debitorului si familiei sale pet imp de 2 luni, iar daca debitorul se ocupa exclusiv cu agricultura, alimentele necesare pana la noua recolta, combustibili pentru incalzit si prepararea hranei pe o perioada de 3 luni de iarna, cele necesare persoanelor cu handicap ori pentru ingrijirea sanatatii.

Bunuri imobile exceptate: spatial de locuit necesar determinat potrivit legii.

In procedura executarii silite, organelle de executare silita fiscal pot lua masuri preventive prin care sa indisponibilizeze bunurile identificate inainte de executarea propiu zisa a lor (masuri asiguratorii – oprirea asiguratorie, sechestru asiguratoriu)

Oprirea actioneaza in raport cu venituri, depozite, sume, iar sechestrul actioneaza in legatura cu bunuri. Semnificatia masurilor este indisponibilizarea lor de utilizare.

O conditie a executarii silite fiscale este existent titlului de creanta. Titlul, ca oricare act administrativ are un caracter executoriu din oficiu, insemnand ca administratia poate sa procedeze la executarea acstuia (inclusiv silita) fara a fi necesara interventia unei alte puteri (ex: judecatoreasca). Executarea silita desfasurata in temeiul acestuia are un caracter administrativ.

Primul act al executarii silite fiscale este somatia. Prin somatie, debitorul aduce la cunostinta creditorului faptul ca acesta datoreaza sume sic a nuplata acestora in 15 zile va atrage executarea silita fiscal a sa. Somatia cuprinde elemente care identifica partile raportului juridic fiscal, nr. dosarului de executare silita, cuantumul sumelor datorate, termenul, contul, banca, consecintele nevirarii sumelor pana la termen, semnaturile + stampilele corespuzatoare.

Prin somatie, se face un ultim demers de a evita derularea modalitatilor de executare fiscal.

MODALITATI DE EXECUTARE SILITA FISCALA SUNT:

Oprirea Executarea fiscal a bunurilor imobile Executarea silita fiscala a bunurilor mobile Executarea silita fiscala a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini Executarea silita ficala a unui ansamblu de bunuri.

Cursul 10

Executarea silita fiscala

Suspendarea executarii silite fiscale

Suspendarea executarii silite fiscale se produce in mai multe ipoteze: hotararea instantei de judecatata ori decizia creditorului fiscal, acordarea de inlesniri la plata obligatiilor fiscale prin lege ori hotarari ale Guvernului, ori la alte situatii pe care legea le prevede. Suspendarea ori inreruperea executarii silite fiscale produce consecinte in raport cu drepturile creditorului de a

proceda la executarea silita fiscal. Acest drept poate fi paralizat prin prescriptii, neexercitarea sa intr-un anume interval de timp duce la imposibilitatea utilizarii acestui instrument.

In cazul obligatiilor fiscale exista un anumit termen de precriprii care se abate de la regula comuna termenului ed 3 ani si este de 5 ani si incepe sa curga de la 1 Ianuarie al anului urmator celui care s-a nascut creanta fiscal.

Suspendarea executarii silite fiscale opreste termenul scurs al suspendarii.

Intreruperea.Debitorul asupra caruia a inceput executarea silita fiscala isi executa de buna voie obligatia. Ipoteze: plateste tot, sau plateste anumite parti asa se intrerupe executarea silita juridicaDaca executarea silita fiscala a fost intrerupta la reluarea lui incepe un nou termen de

prescriptive de 5 ani.O alta situatie a executarii juridice fiscale este incetarea acestuia.Incetrea executarii silite fiscale se produce in situatii precum aceea a stingerii obligatiei

sau desfintarea pe o anume cale a titlului de creanta fiscala, o anulare de cel care a emis sau prin hotarare a instantei de judecata.

Odata cu incetarea executarii silite fiscale vor inceta si eventualele masuri asiguratirii, oprire ori sechestru instituite asupra debitorului. Acesta isi va putea exercita dreptul de a dispune la aceste elemente ale averii sale.

Modalitati ale executarii silite fiscale reglementate de Codul Fiscal: Oprirea fiscal Executarea silita fiscal asupra bunurilor mobile Executarea silita fiscal asupra imobilelor Executarea silita fiscal a fructelor neculese is a recoltelor prinse de radacini. Executarea silita fiscal asupra unui ansamblu de bunuri.

Utilizarea acestor modalitati tine cont de comportarea debitorului, putand fi succesiva sau concomitenta.

Executarea silita fiscal e de natura administrative, nu implica justitia. Actele fiscale sunt executorii de drept.

Conditile generale ale executarii silite fiscale:Somatia (ultim demers inainte de executare silita fiscala) – ca prim act al executarii silite

fiscale este n act administrativ fiscal, identifica creditorul fiscal, creanta, temeiul de drept si fapt al creantei, sa indice numarul, data dosarului de executare silita fiscal.

Somatia trebuie sa mai identifice si debitorul, cel obligat la plata sumelor fiscale, in temeiul titlului cuprinde si modalitatile de evitare a executarii silite fiscale care se va produce daca debitorul plateste sumele intr-un anumit timp si I se indeica contul bancar pentru a efectua plata.

Somatia trebuie sa aibe elemente autentice: stampila si semnatura entitatii competente sa o emita.

Somatia urmata de executarea silita fiscal duce la incetarea executarii silite fiscale, iar somatia urmata de neexecutarea silita fiscal duce la continuarea executarii silite fiscale.

Executarea silita fiscala presupune derularea unui effort, anumite cheltuieli de executare silita fiscala care sunt in sarcina debitorului, ele vor fi anticipate/suportate initial de creditor.

Poprirea fiscal: reprezinta o modalitate de executare silita fiscal indreptata impotriva sumelor de bani, depozitelor, titlurilor de valoare detinute ori datorate de un tert pentru debitorul fiscal. In cazul popririi fiscale ne aflam in fata existentei mai multor raporturi juridice si anume: Raportul juridic principal din perspectiva interesului nostrum, dintre creditor fiscal si

contribuabil pentru o obligatie fiscal Raportul juridic intre contribuabil in calitate de creditor si o alta persoana fizica/juridical –

debitor. In ipoteza executarii silite fiscale, creditorul financiar in evaluarea averii urmaribile va lua in calcul astfel de situatii, existent unor terti car datoreaza sau detin titluri de valoare, bunuri necorporale pentru debitorul fiscal.

Raportul juridic intre creditorul fiscal si tert – raport juridic de poprire fiscal. Tertul capata denumirea de tert proprit. In virtutea acestui raport, tertul poprit va trebui sa disponibilizeze sumele datorate sis a vireze creditorului sumele poprite.

Procedura de instituire a popririi fiscale se instituie printr-o scrisoare de infintare a acesteia prin care creditorul fiscal o transmite tertului. Din momentul inregistrarii sau transmiterii acestei scrisori si confirmarea ei, poprirea se considera infintata.

Scrisoarea trebuie sa cuprinda: elemente de identificare a creditorului fiscal sip e cele ale debitorului, titlul de creanta, dosarul de executare, suma popririi contului si banca pentru virarea banilor.

Scrisoarea trebuie insotita de o copie a titlului de creanta.De la momentul infintarii popririi, tertul poprit are obligatia sa indisponibilizeze sumele

detinute sau datorate contribuabilului fiscal care nu va mai putea sa le utilizeze. Tertul poprit e obligat sa procedeze la virarea sumelor poprite catre creditorul fiscal.

Se pot ivi incidente legate de infintarea popririi fiscale, tertul poprit poate comunica ca nu datoreaza/detine sume ori poate refuza infintarea popririi din diverse cauze. Astfel procedura fiscala a pus la dispozitia creditorului fiscal o actiune. Creditorul fiscal poate introduce o actiune la judecatoria in care se afla sediul tertului poprit.

Judecatoria va analiza de urgenta si cu precadere o astfel de actiune, iar prin hotararea sa va putea sa mentina ori sa desfinteze poprirea fiscal. Atunci cand instant mentine poprirea fiscal, hotararea devine titlu executoriu pe baza caruia tertul poprit va putea fi la randul sau executat silit.

Poprirea inceteaza in momentul acoperirii debitului fiscal si a cheltuielilor generate de executarea silita fiscal.

Bunurile – alt element urmaribil.Codul de Procedura Fiscala:

Executarea silita a bunurilor mobile Executarea silita a bunurilor imobile Executarea silita a fructelor neculese si a recoltei. Executarea silita a bunurilor in ansamblu.

O prima etapa este identificarea si inventarierea bunurilor unei persoane, modalitatea de pastrare a lor pe perioade, executarea silita fiscal apoi trebuie indisponibilizate atunci cand exista pericolul instrainarii, risipirii unor astfel de bunuri. Bunurile pot fi sechestrate si date in pastrare debitorului sau depozitarului specializat.

Plata experului pentru evaluare, sunt sume consistente necesare in executarea silita fiscal si care cad in sarcina debitoului fiscal.

O a doua etapa este valorificarea bunurilor, a transformarii acestora in bani, interesul creditorului este de a obtine lichiditate pentru a acoperi creanta. Se poate realiza prin mai multe modalitati ce tin seama de natura bunurilor sau care sunt la libera alegere a creditorului fiscal. Intelegerea partilor (debitorul fiscal ofera creditorului o posibilitate rapida de valorificare a

bunului catre un tert care acopera pretul de evaluare. Vanzarii prin consignatii – bunuri imobile Vanzarea directa – se aplica cu bunuri perisabile Licitatia publica.

Bunuri ale taranului, agricultorului, poate fi obligat la procedure fiscale si se iau in calcul cele ale bunurilor imobile.

CURS 11

Limitele se vor atinge in ordinea vechimii acestora. A elibera => un singur creditor/sumele colectate din executarea silita fiscal sunt mai mari decat creantele insumate.

Daca sumele obtinute din executarea silita fiscal nu acopera suma creantelor, ele se distribuie potrivit unei ordini de preferinta pe care legea o stabileste.

I. Mai intai, din sumele depuse la organul de executare sunt acoperite cheltuielile executarii silite.

II. Se refera la creante rezultand din salarii, pensii, indemnizatii, ajutoare pe care debitorul le-ar datora unor terti.

III. Sumele rezultate din ajutoare de intretinere/alocatii pentru copii.IV. Creante rezultate din impozite, taxe, contributii de natura fiscal datorate bugetului

public ori fonduri special.V. Din sumele ramase, sunt creantele rezultate din imprumuturi acordate de stat.VI. Acoperirea creantelor din pagube produse de catre debitor proprietatii publice.VII. Creantele rezultate din livrari de produse, prestari, servicii, chirii, arenzi, credite

acordate de banci comericale.VIII. Amenzi datorate bugetelor de stat/localeIX. Alte categorii de creante

Statul este obligat prin Constitutie sa protejeze interesele nationale in activitatea financiara si ordinea de preferinta este o modalitate de protejare a interesului public.

Preocuparea de protective sociala a persoanelor, asigurrea unui mod de viata decent. In realizarea obligatiilor statul situeaza pe o pozitie privilegiata, protectia sociala.

In cazul in care mai multe creante de acelasi rang, iar sumele nu le acopera pe toate, se platesc mai intai cele privilegiate total, iar cele comune in mod proportional.

Sumele colectate de catre organelle de executare silita, eliberarea sau distribuirea lor se va face in 15 zile de la data depunerii, interval de timp necesar pentru publicitate, pentru ca si alti creditori care nu au participat la executia silita fiscal sa-si poata depune titlul sis a solicite acest lucru.

Totodata, in acest interval de timp, vor trebui instiintati si creditorii privilegiati.Dupa intocmirea si semnarea procesului verbal, procesului distribuirii este incheiat, organul

de executare silita este descarcat de obligatiile sale, niciun creditor nu va mai putea sa pretinda la participarea distibuirii sumelor.

??? de catre debitor, procurer, de catre oricare persoana interesata pentru a solicita justitiei sa se pronunte asupra legalitatii executarii silite in intregul sau, a unei modalitati de executare silita sau a refuzului organului de executare de a indeplini un act solicitat. Contestatia la executarea silita fistacala poate fi indreptata si impotriva titlului de creanta fiscal in masura in care acesta nu este o hotarare judecatoreasca sau nu este prevazuta o alta procedura jurisdictionala de contestare a sa.

Contestatia poate fi introdusa in 15 zile de la luarea la cunostinta, de modalitatea de executie contestata, ori de refuzul efectuarii unui act de eliberare/distribuire de sume. Acest termen este unul de decadere din dreptul de a contesta. Contestatia se introduce la instant competenta si ,,se judeca cu precadere” (termene scurte)

Aceasta poate fi admisa, presupune contradictorialitatea, partile isi sustin punctele de vedere. Poate fi admisa integral sau in parte ori respinsa.

Admiterea contestatiei poate sa insemne desfiintarea in totalitate or parte a unei modalitati de executare silita, ori a unui act de executare ori a unui act de eliberare sau distribuire de sume.

Obligatiile organului de executare silita a unui act pretins de contestator.

Respingerea: total/parte.In ipotezza respingerii contestatiei organul de executare silita va putea sa solicite instatei s

ail oblige pe contestator la plata de despagubiri pentru intarzierea executarii silite.Prin admiterea contestatiei se poate dispune si anularea titlului de creanta ori restituirea

sumelor obtinute nelegal in procedura executarii silite fiscale.In masura in care cel interest a decazut dun termen, el mai are la dispozitie procedure

comune.Cursul 12

Contenciosul fiscal

Chestiunea legalitatii e fundamental pentru administratia publica si pentru oricare societate moderna. Respectul fata de lege trebuie sa stea la baza organizarii oricarui stat. Societatile moderne au dezvoltat conceptul statului de drept pentru a sublinia importanta pe care legile si principiile juridice si respectarea lor o au pentru functionarea normala a statului.

Constitutia Romaniei in art 1 consacra caracteru de stat de rept al Romaniei si statueaza faptul ca respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.

Asigurarea statutului de drept nu presupune doar o atentie speciala acordata legii, ci intregului complex pe care dreptul in reprezinta, legilor aratandu-li-se si principii si practici juridice ale statului de drept.

Legalitatea nu ocoleste sfera administrativa.Toate demersurile pe care administratia fiscala le infaptuieste in legatura cu asezarea

impunerii fiscale, colectarea contributiilor fiscale, stingerea raporturilor juridice in materie fiscala trebuie sa se supuna cerintelor legalitatii. Aprecierea legalitatii unuia sau altuia dintre demersuri, in materie fiscala, poate genera coflicte, neintelegeri, dispute.

Lupta, disputa este desemnata in dreptul roman prin termenul „contendere”, de la care a derivat termenul de contencios=o activitate contradictorie de solutionare a unei dispute, litigiu, pornit de la legalitatea unui demers administrativ-fiscal.

Aceste demersuri sunt savarsite in raporturile juridice de putere, asadar, in cadrul unor raporturi i care partile nu se afla pe pozitii de egalitate, ci de supraordonare a uneia fata de cealalta.

Conflictele generate de nelegalitatea unor acte de putere sunt, in general, solutionate pe instante de contecios administrativ. Acestea sunt specializate in verificarea actelor administrative unilaterale si in materia contractelor administrative.

In legatura cu actele din domeniul financiar-fiscal, a existat in dreptul nostru opinia ca acesta prezinta o foarte mare tehnicitate, specificitate greu de inteles de catre cineva din sfera sistemului financiar, chiar de catre un judecator.

De asemenea, actele administrativ-fiscale produse reprezinta un volum insemnat, existand pericolul ca, aduse i fata justitiei, sa paralizeze functionarea acestuia.

Din ratiuni practice, cum ar fi tehnicitatea sau volumul ridicat al acestora, legiutorul a considerat ca actele administrativ-fiscale ar trebui excluse de la controlul judecatoresc de legalitate.

Aceasta ratiune practica a stat la baza teoriei instituirii unei fine de neprimiri in Contenciosul Administrativ pentru actele administrativ-fiscale.

Legile CA din tara noastra, din sec al XX lea, au cuprin interdictia de a ataca in fata justitiei acte administrativ-fiscale, statuand ca solutionarea litigiilor privind astfel de acte trebuie sa fie facuta de catre administratie insasi, printr-o jurisdictie administrativa.

Legea CA din 1925 si 39/1990 au prevazut un astfel de regim pentru actele administrativ-fiscale.

Asadar, si in sistemul capitalist, comunist si precomunist am intalnit aceasta politica pentru actele administrativ-fiscale. La baza acestei politici au stat ratiunea si conduita practica.

Aparitia principiului fundamental – accesul liber la justitie al orcarei persoane.Art. 21 din Constitutie, aflat in titlul 2 „ drepturi si libertati fundamentale”, statueaza ca

orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime. „ nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestul drept”.

Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.Pe temeiul acestei relatii dintre persoane si justitie, in anul 1993, Curtea Constitutional a

Romaniei, in solutionarea unei exceptii de neconstitutionalitate, a stabilit ca legea din CA, atunci in vigoare(29/1990), care interzicea accesul justitiei pentru a contesta legalitatea actelor administrativ-fiscale este neconstitutionala.

Dat fiind faptul ca hotararile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii producand efecte pentru viitor, de la publicarea acestora in MO a a devenit inaplicabil textul din legea Contenciosului Administrativ, fiind astfel permis accesul in justitie si pentru a contesta legalitatea actelor administrativ-fiscale.

A urmat o perioada dupa 1993 de cautari legislative, reglementari neuniforme ale actiunii in justitie impotriva actului administrativ-fiscal. Acestei diversitati i se pune capat in 2003, odata cu intrarea n vigoare a CPF.

CPF reglementeaza contestatia impotriva actelor administrativ-fiscale ca instrument juridic de solutionare a litiiilor privind legalitatea acestora. Orice persoana nemultumita de respectarea legii, printr-un act administrativ-fiscal, va putea formula o contestatie, car prezinta o cale administrativa de atac. Contestatia instituita prin CPF nu inlatura posibilitatea personelor de a se adresa justitiei.

O chestiune care se poate spune priveste natura juridica a contestatiei. Aceasta este calea administartiva de atac , un recurs administrativ. Discutiile vor fi cu privire la felul acestui recurs administrativ, daca este jurisdictional ori ordinar.

Raspunsul pe care practica constitutionala si doctrina l-au dat este acela ca aceasta contestatie este un recurs administrativ ordinar si ca el se constituie intr-o procedura administrativa probabila unei eventuale actiuni in justitie.

Elemente privind forma si continutul contestatiei: Contestarea trebuie formulata in scris Continutul sau trebuie sa cuprinda:

o Datele de identificare ale contestatorului

o Obiectul contestatiei

o motivele de fapt si de drept

o dovezile pe care se intemeiaza contestatia

o semnatura contestatarului ori a imputernicitului si stampila, in

situatia in care contestatarul este persoana juridica

Contestatia poate fi formulata impotriva unui act, a sumei prevazute drept obligatorie in intregul ei sau in parte, ori impotriva refuzului emiterii, adoptarii unu act administrativ-fiscal. Procedura contestatiei prevede ca aceasta poate fi introdusa sub sanctiunea decaderii din drept in termen de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ-fiscal contestat.

In ipoteza in care actul contestat in continutul sau nu cuprinde precizari cu privire la posibiliatea contestarii. Instrumentul utilizat, termenul si organul la care se introduce contestatia, este de 3 luni de la comunicare.

Procedura contestatiei prevede si organul la care trebuie depusa aceasta, fiind si emitentul actului contestat.

Cotestatia e insotita de dovezile ce o intemeiaza. Solutionarea contestatiei este data in competenta entitatilor din structura autoritatii de

administratie fiscala, in functie de cuantumul sumei contestate. Judecarea contestatiei poate fi facuta la nivelul directiei judetene sau nationale de administratie fiscala.

Atunci cand este vorba de un act administrativ-fiscal emis de o autoritate locala, solutionarea contestatiei se poate face de catre primarul autoritatii respective.

Actul prin care e solutionata contestatia poarta numele de decizie sau dispozitie.Decizia este actul autoritatii de administratie fiscala, iar dispoziia este a primarului.Decizia si dipozitia au caracter definitiv in sistemul cailor admiistrative de atac. Asta

inseamna ca impotriva lor nu mai exista vreo alta cale de contestatie administrativa.CPF statueaza ca decizia se redacteaza in forma scrisa si cuprinde 3 parti aidoma unei

hotarari judecatoresti. Preambulul cuprinde denumirea organului investit cu solutionarea, numele

contestatarului, domiciliul lui fiscal, nr. De inregistrare al contestatiei, obiectul cauzei si sinteza sustinerilor.

Considerentele cuprind motivele de fapt si de drept pe care se inteeiaza solutia organului competent, decizia privind leglitatea.

Dispozitivul cuprinde solutia pronuntata, calea de atac posibila, termenul, instanta competenta.

Procedura de judecata a contestatiei permite partilor sa-si sutina punctele de vedere in contradictoriu, sa fie asistati chiar si de avocati.

Instanta poate sa suspende procedura soluntionarii, atunci cand unt suspiciuni de savarsire a unor infractiuni si se impune cercetarea penala a lor.

Solutiile pronuntate prin decizie sau dispozitie pot fi de admitere a contestatiei in intreg sau in parte, ori solutii de respingere. In cazul admiterii, emitentul actului va trebui sa retraga actul administrativ contestat sau sa-l modifice, potrivit deciziei.

Solutionarea contestatiei se face dupa o procedura care imprumuta elemente din procedura judeatoreasca, fara a fi o jurisdictie administrativa.

Organul care solutioneaza nu este neutru fata de partile in litigiu, asa cum e in cazul justitiei.

Decizia si dispozitia au caracter definitiv in fata administratiei. Cel care persista in nemultumirea sa si dupa pronuntarea deciziei/dispozitiei are la indemana instrumetele de actionare in jutitie la instanta de Contecios Administrativ.

Răspunderea juridică pentru încălcarea normelor de drept financiar

La baza răspunderii juridice în general stau o serie de principii din care amintim:

-principiul legalităţii

-egalitatea în drepturi

-principiul personalităţii

-al libertăţii de voinţă – trebuie să aibă libertate de voinţă

-al umanismului – mai întâi prevenire

-al concordanţei dintre putere şi responsabilitate, dintr drepturi şi obligaţii – funcţionarul nu răspunde decît dacă a putut şi era obligat să facă

-al existanţei şi dezvoltării sociale – scopul statului este satisfacerea nevoilor umane

-principiul reparării integrale a prejudiciului

-al reparări promte a prejudiciului

Condiţiile pentru angajarea răspunderii sunt:

-conduita ilicită

-rezultatul vătămător

-legătura cauzală dintre ele

-vinovăţia

-lipsa unor împrejurări care exclud răspunderea juridică – sunt prevăzute de lege de regulă

Forme ale răspun derii juridice

Încălcarea normelor legale pot îmbrăca forma unor acţiuni sau inacţiuni cărora legea le dă caracterul de fapt juridic, cu grade de pericol social diferite

Răspunderea penală

Cea mai gravă formă a răspunderii juridice. Presupune măsuri de constrângere prin pedeapsă pentru infracţiuni

Când se încalcă legea ce prevede pentru acesta o pedeapsă penală

Faptele constate de organele financiare sunt sesizate organele de cercetare penală

Pot răspunde penal funcţionarii în legătură cu fapte legate de serviciu – operaţiuni de casierie, delapidări, înşelăciune, abuz, deturnare de fonduri etc – dar şi alte persoane fizice – comunicări de date false etc

Răspunderea administrativ-disciplinară

Abaterea disciplinară este o faptă săvârşită cu vinovăţie dar mai puţin garvă decât infracţiunea şi atrage sancţiuni administrative

Pot fi comise de persoane fizice sau juridice

Sunt sancţiuni ca majorări de întârziere sau emenzi sau penalităţi de întârziere, de asemenea majorări de întârziere cu sau fără dobânzi aferente, da şi măsura suspendării activităţii plătitoruliui de taxe şi impozite în caz de abateri repetate ca: nedepunerea declaraţiei de impunere, refuz de declarare a datelor cerute de org fiscale

Răspunderea administrativ contravenţională

Când se comite o contravenţie catalogată, definită ca atare de legea financiară: nedepunerea la termen a unor declaraţii, necompletarea fişelor fiscale, neîndeplinirea unor obligaţii etc. Sunt foarte multe şi majoritare

Răspunderea administrativ patrimonială

Sancţionează conduita ilicită a organelor administraţiei publice cauzatoare de prejudicii prin acted e putere ilegale. Este vorba de răspunderea organelor de stat aici

Condiţiile răspunderii:

-actul administrativ să fie ilegal

-actul administrativ să fi produs un prejudiciu

-raportul de cauzalitate

-culpa autorităţii publice

particularităţi procedurale:

-acţiunea în daune trebuie să fie introdusă o dată cu acţiunea în anulare

-părţile chemate în judecată pot fi autoritatea publică emitentă dar şi funcţionarul vinovat

-procedura prealabilă este obligatorie când se cer şi despăgubiri

-instanţa trebuie să constate obligatoriu nulitatea actului în prealabil pronunţării asupra cererii de despăgubiri

Răspunderea patrimonială a salariaţilor

Este specifică codului muncii. Răspunde pentru prejudiciul cauzat în orice mod unităţii unde este încadrat. Este condiţionată de un rapotr de muncă. Procedura este mai operativă prin decizie de imputare sau angajament de plată

Răspunderea civilă

Este contractuală şi delictuală de regulă dar aici nu avem decât răspundere delictuală – de exemplu conduita ilicită a unor contriuabili

Evaziune fiscală

Faptele de sustragere de la impunere sau plată pentru impozite taxe contribuţii etc, orice astfel de sustragere…

Cazierul fiscal

E4ste un mijloc de evidenţă şi urmărire a disciplinei financiare a contribuabililor în scopul prevenirii şi combaterii evaziunii fiscale şi pentzru întărirea administrării impozitelor şi taxelor datorate bugetului

Este gestionat de MFP pe două nuveluri: central şi teritorial la direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene

În cazierul fiscal se înscriu fapte sancţionate de legile financiare, vamale sau care privesc disciplina fianciară

Se înscriu numaim fapte constatate prin acte administrative neatacate sau în care căile de atac au fost respinse

Se consemnează în temeiul:

Extrase de pe hotărâri judecătoreşti definitive

-extrase de pe deciziile de soluţionare a contestaţiilor rămase definitive

-acte ale organelor financiare definitive

- acte ale altor organe

Faptele din cazierul fiscal pot fi infracţiuni sau contravenţii, care sunt prevăzute în lege că se înscriu în cazierul fiscal

Este obligatorie prezentarea cazierului fiscal de ex: la înfiinţarea de societăţim comerciale de asociaţi, acţionari sau reprezentanţi şlegali ai persoanelor juridice. Dacă sunt fapte penale consemnate se refuză infiinţarea societăţii.

La fel la înfiinţarea asiciaţiilor sau fundaţiilor de asociaţi sau membrii fondatori, precum şi la autorizarea exercitării unei activităţi independente – pentru unele domenii determinate de lege – de ex pentru atestat de impresariat artistic, sau membrii comisiei naţionale a valorilor Mobiliare

Certificatul se eliberează la cererea scrisă a contribuabilului pe formular de cerere tip – personaşl sau de reprezentant, sau de unul din asociaţi pentru contribuabili fără personalitate juridică

Se depune la Direcţia generală a finanţelor publice de la locul domiciliului sau sediului cu plata unei taxe

Este valabil 15 zile şi numai în scopul în care a fost eliberat

Dacă înscrierile din certificat nu sunt reale se poate cere rectificarea, pe baza cererii însoţită de acte doveditoare

La respingere se poate face contestaţie la tribunal, secţia de contencios administrativ, este scutită de taxa de timbru

Scoaterea din evidenţele cazierului fiscal:

-faptele nu mai sunt sancţionate e lege

-a intervenit reabilitarea

-nu a mai săvârşi fapte de natura respectivă 5 ani de la sancţionare

-decesul respectiv radierea