EXPERTIZE �I EVALU�RI MERCEOLOGICE

- note de curs –

pentru studen�ii de la studii masterat – specializarea Asigurarea Calit��ii în Afaceri – anul I

An universitar 2008 – 2009

Prof.univ.dr. Condrea Elena

LEGISLA�IA �I ORGANIZAREA ACTIVIT��II DE EXPERTIZ� ÎN ROMÂNIA

Activitatea de expertiz� tehnic� judiciar� �i extrajudiciar�, implicit a expertizei

merceologice, asimilat� mai mult sau mai pu�in expertizei tehnice, este reglementat� potrivit prevederilor Ordonan�ei nr. 2/2000 a Guvernului României.

În conformitate cu acest act normativ, la nivel na�ional, coordonarea �i îndrumarea, pe linie administrativ� si metodologic�, precum �i exercitarea controlului activit��ii de expertiz� judiciar� se realizeaz� de c�tre Biroul central pentru expertize tehnice judiciare, care func�ioneaz� în cadrul Ministerului Justi�iei. Pe plan local, în cadrul tribunalelor func�ioneaz� Birouri locale pentru expertize judiciare tehnice �i contabile.

În domeniul expertizei tehnice judiciare, în afara prevederilor Ordonan�ei 2/2000 a

Guvernului României, Biroului central pentru expertize tehnice �i judiciare îi revin urm�toarele atribu�ii principale:

• Coordonarea, îndrumarea �i controlarea, din punct de vedere administrativ, a activit��ii de expertiz� tehnic� judiciar�;

• Întocmirea �i publicarea în Monitorul Oficial al României a tabelului nominal cuprinzând exper�ii tehnici judiciari, cu toate datele de identificare ale acestora (exper�ii tehnici judiciari sunt nominaliza�i pe specialit��i �i pe jude�e, respectiv Municipiul Bucure�ti, �inând seama de domiciliul acestora, ca �i de eventualele modific�ri intervenite ca urmare a radierii din tabel a unor exper�i);

• Întocmirea �i comunicarea c�tre birourile locale pentru expertize judiciare tehnice �i contabile a listelor nominale cuprinzând exper�ii �i speciali�tii care pot efectua expertize tehnice judiciare;

• Organizarea desf��ur�rii examenului pentru atribuirea calit��ii de expert tehnic judiciar, precum �i testarea speciali�tilor;

• Întocmirea �i eliberarea legitima�iei de expert tehnic judiciar, în care se men�ioneaz� numele �i prenumele, specialitatea �i domiciliul expertului;

• Studierea practicii de efectuare a expertizelor tehnice judiciare, în vederea generaliz�rii celor mai eficiente metode de efectuare a acestora;

• Organizarea activit��ii de prefec�ionare a preg�tirii exper�ilor tehnici judiciari �i a speciali�tilor;

• Îndrumarea metodologic� �i luarea m�surilor pentru îmbun�t��irea calit��ii expertizelor; • Exercitarea atribu�iilor referitoare la stabilitatea �i sanc�ionarea abaterilor s�vâr�ite de

exper�ii tehnici judiciari. Birourile locale pentru expertize judiciare tehnice �i contabile au urm�toarele atribu�ii: • �in eviden�a exper�ilor tehnici judiciari �i a exper�ilor contabili care domicilaz� în

jude�ele respective, pe baza listelor publicate în Monitorul Oficial al României �i a comunic�rilor primite de la Biroul central pentru expertize tehnice judiciare;

• Recomand� organelor interesate în efectuarea expertizelor exper�i sau speciali�ti care pot efectua expertize judiciare în condi�iile stabilite de lege;

• Urm�resc efectuarea la timp a expertizelor judiciare, sesizând Biroul central pentru expertize tehnice judiciare asupra întârzierilor produse din vina exper�ilor tehnici judiciari sau a exper�ilor contabili;

• Asigur� primirea rapoartelor de expertiz� �i a deconturilor de cheltuieli ocazionate de efectuarea acestora. Verific� �i vizeaz� deconturile de cheltuieli pe care, împreun� cu rapoartele de expertiz�, le înainteaz� organelor care au dispus efectuarea expertizelor;

• Achit� onorariile cuvenite exper�ilor; • Întocmesc �i trimit periodic Biroului central pentru expertize tehnice judiciare situa�ii

statistice privind dinamica efectu�rii expertizelor judiciare. CALITATEA DE EXPERT În activitatea lor, judec�torii �i arbitrii comerciali se întâlnesc uneori cu probleme

controversate a c�ror solu�ionare presupune cuno�tin�e de strict� specialitate din diferite domenii ale �tiin�ei, economiei, tehnicii etc. În asemenea situa�ii, pentru a se clarifica �i a se pronun�a asupra anumitor împrejur�ri de fapt, este necesar s� se recurg� la sprijinul exper�ilor. A�adar, instan�a de judecat� – care nu are �i nu poate avea cuno�tin�e de întindere enciclopedic� �i în acela�i timp de profunzime în toate domeniile – are dreptul înscris în lege de a folosi speciali�ti într-un domeniu dat pentru a stabili adev�rul.

În accep�iunea Ordonan�a nr. 2/2000 cuvântul „expert”, atribuit persoanelor care efectueaz� expertiza, desemneaz� pe acei speciali�ti de înalt� calificare într-un anumit domeniu care, prin preg�tirea lor, au dobândit o competen�� ridicat� în în�elegerea �i rezolvarea celor mai complexe probleme specifice domeniului activit��ii lor.

Rezult� c�, în timp ce expertiza este un mijloc de prob�, dar de un fel deosebit, expertul este un auxiliar al instan�ei, f�r� a fi îns� martor. Într-adev�r, datorit� competen�ei, cuno�tin�elor de specialitate într-un domeniu dat, instan�a poate s� atribuie persoanei respective efectuarea expertizei, iar expertiza �i concluziile expertului au o putere probatorie.

Dreptul de a judeca �i hot�rî r�mân îns� integral un atribut al instan�ei, în baza respect�rii principiului fundamental al intimei convingeri a judec�torului. În acela�i timp, trebuie s� se fac� demarca�ia între calitatea de expert �i calitatea de martor. Deosebirea principal� const� în aceea c�, în timp ce expertului nu-i sunt cunoscute în prealabil împrejur�rile �i faptele dovedite prin alte mijloace de proba�iune, martorul este persoana care nareaz� fidel împrejur�rile sau faptele incriminante, percepute direct de ea prin intermediul organelor sale de sim�.

În literatura de specialitate se acrediteaz� uneori p�rerea c� expertul este un martor sau c� el poate îndeplini rolul de judec�tor al cauzei supuse expertizei întrucât concluziile acesteia reprezint� o hot�râre �tiin�ific�. Astfel, în SUA �i Anglia, expertul este considerat un martor �tiin�ific, iar expertiza este asimilat� declara�iei de martor. Legisla�ia altor ��ri, între care �i cea din �ara noastr�, nu accept� îns� o asemenea situa�ie deoarece cele dou� mijloace de prob� (martor-expert) au individualitate proprie. Aceast� individualitate apare mai pregnant dac� se compar� asem�n�rile �i deosebirile dintre martor �i expert.

Cele mai importante asem�n�ri dintre martor �i expert sunt urm�toarele: • Situa�ia procesual� a expertului �i martorului este aceea�i, ambii fiind considera�i ter�i sau

subiec�i secundari într-o cauz� ce se judec�, îndeplinind func�ii ajut�toare;

• Atât martorul, cât �i expertul fac parte din aceea�i categorie procesual� a mijloacelor de prob�;

• Concluziile expertizei, ca �i depozi�iile martorilor, nu au putere probant� absolut�, relativ�, fiind supuse liberei aprecieri a organului judiciar asemenea celorlalte probe;

• Ambii au reguli procesuale comune (sunt cita�i în mod identic, obliga�iile lor procesuale sunt considerate îndatoriri cet��ene�ti, pot exista acelea�i motive pentru care anumite persone nu pot fi exper�i sau martori).

În privin�a deosebirilor dintre martor �i expert, sunt emise nenum�rate p�reri legate de

competen�a �tiin�ific� etc. Deosebirile esen�iale dintre expert �i martor sunt: • Informa�iile de�inute de martor sunt independente de activitatea judiciar�, m�rturia lui se

datoreaz� întâmpl�rii c� a auzit sau a v�zut aspecte care intereseaz� cauza. Un martor relateaz� unele fapte a�a cum le-a perceput, în timp ce expertul explic� provenien�a lor, emite p�reri specializate cu privire la ele, iar munca lui î�i are originea în activitatea desf��urat� de organul judiciar;

• Expertul are drepturi pe care martorul nu le are (dreptul de a cerceta dosarul cauzei, de a asista la dezbateri, de a cere l�muriri p�r�ilor, organului judiciar etc.);

• Expertul îndepline�te o func�ie activ� în timp ce martorul are o pozi�ie procesual� pasiv�. În România, calitatea de expert tehnic judiciar se dobânde�te pe baz� de examen, care se

organizeaz� de c�tre Ministerul Justi�iei. Examenul are scopul de a verifica nivelul cuno�tin�elor de specialitate ale candida�ilor, gradul de însu�ire a actelor normative referitoare la specialitatea respectiv�, a dispozi�iilor din Codurile de procedur� civil� �i penal� referitoare la expertiz� �i de alte acte normative care reglementeaz� activitatea de expertiz� tehnic� judiciar�.

Candida�ii care solicit� atribuirea calit��ii de expert tenic judiciar trebuie s� împlineasc� urm�toarele condi�ii:

• S� fie cet��ean român �i s� cunoasc� limba român�; • S� aib� capacitatea de exerci�iu deplin�; • S� posede diplom� de absolvire a studiilor superioare în specialitatea pentru care

candideaz�; • S� aib� un stagiu de cel pu�in cinci ani în specialitatea în care a ob�inut diploma; • S� fie apt din punct de vedere medical pentru îndeplinirea activit��ii de expert; • S� nu aib� antecedente penale �i s� se bucure de o bun� reputa�ie profesional� �i social�. Persoanele care au titlu de academician, profesor universitar sau conferen�iar universitar,

doctor docent sau doctor în �tiin�e pot dobândi calitatea de expert judiciar cu scutire de examen în ceea ce prive�te preg�tirea de specialitate.

Ordonan�a nr. 2/2000 a Guvernului României prevede c�, în lipsa exper�ilor judiciari într-o anume specialitate, expertizele judiciare s� poat� fi efectuate �i de al�i speciali�ti, care îns� trebuie s� îndeplineasc� toate condi�iile necesare pentru atribuirea calit��ii de expert judiciar.

OBLIGA�IILE �I DREPTURILE EXPER�ILOR Dintre îndatoririle mai importante ale exper�ilor se men�ioneaz� urm�toarele: • De a executa personal experiza (f�r� a o încredin�a altei persoane) dovedind maximum

de con�tiinciozitate �i obiectivitate;

• De a întocmi �i depune la termen raportul de expertiz�; • De a se prezenta la solicitarea organului care l-a numit pentru a furniza informa�ii

suplimentare, pentru a efectua un supliment de expertiz� sau pentru a reface par�ial sau integral expertiza;

• De a p�stra secretul profesional, adic� de a nu divulga datele de care a luat cuno�tin�� cu prilejul investiga�iilor f�cute pentru a-�i îndeplini misiunea;

• De a aduce la cuno�tin�� oganului care l-a numit �i alte date pe care le descoper� cu prilejul efectu�rii investiga�iilor;

• De a consulta materialele existente la dosarul cauzei; Drepturile exper�ilor merceologi presupun: • De a fi degreva�i, pe perioada efectu�rii expertizei, de o serie de sarcini curente de

serviciu; • De a solicita �i primi l�muriri în leg�tur� cu cauza expertizei din partea organului care l-

a numit sau din partea reprezentan�ilor p�r�ilor; • De a primi pentru munca depus� o indemniza�ie (stabilit� în func�ie de complexitatea

expertizei �i calificarea expertului) �i de a beneficia de decontarea cheltuielilor ocazionate de efectuare expertizei (pentru deplsare, diverse materiale etc.).

În cazul neîndeplinirii obliga�iilor ce le revin exper�ilor li se aplic�, dup� caz, sanc�iuni cu

caracter civil, penal sau disciplinar. R�spunderea lor poate fi angajat� în urm�toarele situa�ii: − În caz de neprezentare la chemarea ini�ial� a organului juridic; − Pentru refuzul nejustificat de a efecta expertiza; − Pentru nedepunerea raportului de expertiz� la termenul stabilit (minim cinci zile

înaintea datei fixate pentru judecarea cauzei); − Pentru neprezentarea, la chemarea organului judciar, spre a da l�muriri suplimentare; − Pentru efectuarea unei expertize necorespunz�toare. Exper�ilor care s-au f�cut vinova�i de abateri în executarea sarcinilor primite li se pot aplica

urm�toarele sanc�iuni: • Avertisment scris – pentru refuz nemotivat de a executa expertiza, pentru încredin�area

execut�rii acesteia altei persoane, precum �i pentru near�tarea cazului de recuzare în care expertul se g�se�te;

• Suspendarea drepturilor conferite de calitatea de expert pe o perioad� de trei luni pân� la un an, dac� expertul repet� abaterile pentru care a fost sanc�ionat cu avertisment �i pentru alte abateri mai grave;

• Retragerea calit��ii de expert, dac� acesta s�vâr�e�te abateri repetate dup� suspendarea temporar� sau dac� comite fapte de o gravitate deosebit�, incompatibile cu reputa�ia sa de expert.

În afara sanc�iunilor disciplinare, nedepunerea raportului de expertiz� la termenul stabilit,

f�r� motive temeinice, precum �i s�vâr�irea unor abateri grave pot atrage pentru expert aplicarea sanc�iunilor prev�zute de Codul de procedur� penal� sau civil�.

METODOLOGIA EXPERTIZEI MERCEOLOGICE Procedura expertizei merceologice În func�ie de caracterul expertizei merceologice – extrajudiciar� sau judiciar� – dispunerea

efectu�rii sale poate apar�ine fie unui organ administrativ, fie unui organ judiciar. În ceea ce prive�te expertiza judiciar�, dup� cum s-a v�zut, admiterea sau dispunerea sa are

un caracter facultativ, organul judiciar fiind liber s� aprecieze dac� în spe�a respectiv� este admisibil� �i concludent� efectuarea unei expertize.

Oportunitatea expertizei consituie o prim� cerin�� ce trebuie avut� în vedere de c�tre organele judiciare. În func�ie de probele, datele sau materialele existente în cauz�, este necesar s� se aprecieze dac� �i în ce m�sur� expertiza este util�, astfel încât nici s� nu se întârzie efectuarea unei expertize care este insidispensabil� pentru solu�ionarea cauzei, dar nici s� nu se dispun� efectuarea de expertize f�r� importan��, ceea ce ar duce la întârzierea nejustificat� a solu�ion�rii cauzei.

Admisibilitatea expertizei ca mijloc de prob� presupune îndeplinirea cumulativ� a dou� condi�ii:

� S� existe necesitatea consult�rii unui specialist pentru dovedirea unor împrejur�ri de fapt;

� Expertiza solicitat� s� fie concludent� în raport de cazul cercetat, adic� s� poat� elucida anumite fapte sau înprejur�ri de natur� s� u�ureze solu�ionarea corect� a cauzei.

Dispunerea efectu�rii expertizei �i stabilirea obiectivelor acesteia constituie punctul de plecare în activitatea expertului. Pentru ca în final el s� ajung� la concluzii juste, este îns� necesar s�-�i organizeze activitatea dup� o metodologie specific�, în care principalelor etape s� li se asigure o succesiune logic�.

Etapele expertizei Etapele realiz�rii unei expertize judiciare: a) Acceptarea expertizei b) Preg�tirea expertizei � Cunoa�terea istoricului litigiului, cronologizarea faptelor � Studierea documentelor operative �i a celor doveditoare de apartenen�� � Documentare bibliografic� � Documentarea (investiga�iile) pe teren

o Procedura o Con�inut o Consemnarea investiga�iilor

c) Investigarea de specialitate d) Redactarea raportului de expertiz� � Preambul � Scurt istoric al litigiului � Obiectul expertizei � Procedura investiga�iilor

� Constat�rile expertizei � Concluzii � Borderoul de anexe � Anexele originale sau în copie Metodologia expertizei Acceptarea expertizei presupune un timp foarte scurt în care expertul, legal în�tiin�at, are

datoria de a se prezenta în fa�a organului care l-a desemnat pentru a i se comunica obiectivele expertizei sau întreb�rile la care trebuie s� r�spund�. Cu acest prilej el ia cuno�tin�� de actele aflate la dosarul cauzei, poate solicita explica�ii suplimentare �i poate face obiec�ii asupra termenului pentru efectuarea experizei.

Stabilirea corect� a obiectului expertizei are implica�ii directe atât asupra activit��ii expertului, cât �i aspura aportului expertizei la justa solu�ionare a cauzei.

Întrucât expertiza este un mijloc de prob�, obiectul s�u const� în l�murirea unor fapte sau împrejur�ri de fapt ce reclam� cuno�tin�e speciale din diverse domenii, inclusiv din cel al �tiin�ei merceologice. Astfel în�eles, obiectul unei expertize trebuie formulat încât s� fie circumscris acestui deziderat, f�r� a cuprinde probleme de drept (cum ar fi stabilirea vinov��iei sau nevinov��iei unei persoane fizice sau juridice).

Aceea�i importan�� trebuie s� se acorde modului de formulare a întreb�rilor la care expertul trebuie s� r�spund�. Se vor evita formul�rile generale, echivoce sau confuze, care îi pot determina pe exper�i s� procedeze la reformul�ri, uneori neconcordante cu scopul urm�rit prin efectuarea expertizei. În formularea întreb�rilor, organul interesat în efectuarea expertizei trebuie s� porneasc� de la premisa c� juristul trebuie s� joace rolul determinant în formularea obiectivelor �i întreb�rilor, astfel încât expertul s� fie obligat s� analizeze în profunzime aspectele de interes în l�murirea cazului respectiv, pronun�ându-se documentat �i argumentat asupra problemelor de fond. În acela�i timp este necesar ca întreb�rile s� fie formulate în strâns� leg�tur� cu împrejur�rile concrete ale cauzei, referindu-se la aspectele controversate a c�ror elucidare presupune cuno�tin�e de specialitate, teoretice �i practice. De asemenea, formularea întreb�rilor trebuie s� urmeze o ordine logic�, f�r� a dep��i limitele competen�ei expertului, astfel încât s� cuprind� toate problemele neclare ale cauzei pentru a nu mai fi necesare complet�ri ulterioare.

Preg�tirea expertizei – principala problem� pe care expertul trebuie s� o solu�ioneze în

aceast� etap� const� în aprofundarea obiectivelor expertizei, cunoa�terea sarcinilor ce îi revin sau în�elegerea corect� a sensului întreb�rilor la care trebuie s� r�spund�. Acest deziderat se realizeaz� în practic� printr-o documentare rapid�, îns� cuprinz�toare.

Principalele c�i de documentare în activitatea de expertiz� sunt urm�toarele: a) Cunoa�terea istoricului litigiului �i stabilirea cronologiei faptelor; b) Studierea documentelor operative; c) Studierea actelor normative �i a documentelor care reglementeaz� �i prescriu calitatea

m�rfurilor alimentare �i nealimentare care fac obiectul litigiului; d) Documentarea bibliografic�; e) Documentarea pe teren.

Pentru a-�i forma o opinie de lucru �i pentru a orienta investiga�iile într-o direc�ie corect�, expertul trebuie s� studieze documentele litigiului aflate la dispozi�ia instan�ei respective (dosarul litigiului) pentru a ajunge la punctele de reper necesare începerii investiga�iilor. Acest moment este deosebit de important pentru efectuarea în timp util a expertizei (adic� în perioada de timp afectat� pentru expertiz�) contribuind la alegerea pistei corecte �i evitând, prin urmare, unele investiga�ii colaterale. Cunoa�terea istoricului litigiului înseamn�, în primul rând, informarea expertului asupra desf��ur�rii în timp a principalelor date �i fapte legate de momentul, cauzele, locul �i împrejur�rile viciului sau vicierilor împricinate în litigiu. Este firesc ca pentru verific�rile, confrunt�rile, observa�iile �i experiment�rile ulterioare, reclamate de expertiz�, expertul, pe baza acestor informa�ii, s� stabileasc� cronologia lor �i astfel s� precizeze zonele sau etapele din fabricarea sau circula�ia m�rfii respective care necesit� investiga�ii speciale. Ulterior, pe baza unei document�ri variate, el va avea posibilitatea s� r�spund� clar, precis, �tiin�ific fundamentat, în scris (sub forma raportului de expertiz� �i eventual a altor documente derivate) sau oral (prin r�spunsuri în �edin��) la toate obietivele care i-au fost trasate de c�tre organul interesat.

Principalele acte aflate la dosarul litigiului de care expertul se folose�te pentru cunoa�terea �i prezentarea succint� a istoricului litigiului sunt:

• Cererea de ac�ionare în litigiu �i actele (documentele) care sprijin� ac�iunea p�r�ii reclamante;

• Întâmpinarea prezentat� de partea reclamat� �i actele (documentele) care o sprijin�; • Procesele verbale ale �edin�elor instan�ei; • Actele (documentele) depuse ulterior, din dispozi�ia instan�ei sau la solicitarea uneia din

p�r�i. Istoricul litigiului îl ajut� pe expert s� elaboreze un model de desf��urare a investiga�iilor

luând în considera�ie toate elementele de baz� ale litigiului. Pe aceast� baz� expertul poate reconstitui etapele produc�iei sau circula�iei m�rfurilor împricinate, precum �i s� stabileasc� planul de elaborare a raportului de expertiz�. De men�ionat este faptul c� expertul poate s�-�i extind� domeniul investiga�iilor, dep��ind sfera ini�ial� a obiectivelor trasate de instan�� numai în cazul unei necesit��i stringente �i numai cu acordul instan�ei.

Studierea documentelor operative este una din cele mai importante surse de cunoa�tere,

care permite expertului s�-�i concentreze informa�iile privind starea de fapt în diferite momente ale produc�iei �i circula�iei m�rfurilor care fac obiectelor litigiului.

Cercetarea documentelor operative permite expertului s� ob�in� informa�ii asupra urm�toarelor elemente:

• Timpul (momentul �i durata fabric�rii, expedierii, sosirii la destina�ie, diverselor manipul�ri pe parcurs, efectu�rii unor analize �i verific�ri etc.);

• Locul �i condi�iile mi�c�rii în spa�iu a m�rfii (din momentul fabric�rii �i pân� în momentul constat�rii vicierii);

• Starea calitativ� �i cantitativ� a m�rfii pe întregul parcurs al fabrica�iei sau al circula�iei; • Prezen�a sau absen�a documentelor care în mod obligatoriu trebuie s� înso�easc� lotul de

marf� (precum �i a tuturor men�iunilor obligatorii din documente). În func�ie de specificul lor, documentele operative necesare în expertiza de m�rfuri se

împart în urm�toarele grupe:

a) Documente care reglementeaz� rela�iile contractuale dintre furnizor �i beneficiar -sunt în principal: contractul, anexele la contract (inclusiv graficele de livr�ri), coresponden�a adi�ional� legat� de derularea contractelor (inclusiv notele de comand�) etc.

b) Documente de livrare-primire: factura, lista de specifica�ii, avizul de expedi�ie, procesul verbal sau fi�a de recep�ie, în unele cazuri procesul verbal de custodie etc.

c) Documente de transport: scrisoare de tr�sur�, conosament, foaie de parcurs, buletin de mesagerie etc.

d) Documente care atest� calitatea lotului de marf�: certificatul de calitate, buletinul de analiz�, certificatul de stare sanitar� (sanitar–veterinar) etc.

Studierea actelor normative care reglementeaz� �i prescriu calitatea m�rfurilor Ansamblul principalelor acte normative care reglementeaz� diferitele aspecte ale calit��ii

m�rfurilor de consum alimentar �i nealimentar prezint� interes pentru expert, în vederea stabilirii m�surii în care au fost îndeplinite cerin�ele �i condi�iile asupra c�rora p�r�ile au convenit prin contract.

Documentele care prescriu calitatea m�rfurilor sunt constituite din: • Standarde; • Caiete de sarcini tehnice (CST) pentru unele prduse de export sau import; • Certificate de omologare a produselor etc. La acestea se asociaz�, având o însemn�tate similar�, prescrip�iile privind marca de

fabrica�ie, marea de calitate, precum �i mostrele etalon. Documentarea bibliografic� Documentarea bibliografic� este necesar� expertului pentru ca acesta s� aib� imaginea de

ansamblu a stadiului problemei în literatura �tiin�ific� precum �i pentru cunoa�terea cazurilor particulare legate de spe�a respectiv�. Aceast� documentare contribuie la evitarea unor eventuale controverse sau varia�ii de interpretare în leg�tur� cu fenomenul sau faptul împricinat.

Documentarea bibliografic� este indispensabil� atunci când sunt necesare �i investiga�ii experimentale adiacente. Materialul bibliografic poate fi format din tratate, enciclopedii, lexicoane, dic�ionare de specialitate, monografii, studii �i cercet�ri, în general din lucr�ri care se bucur� de o larg� recunoa�tere �tiin�ific�, prin nivel �i probitate.

Investiga�iile pe teren Investiga�iile pe teren reprezint� una din cele mai importante surse de documentare,

constituind izvorul nemijlocit de ob�inere a unor date, informa�ii �i reconstituiri cu deosebit� for�� probant�.

Prin documentare pe teren se în�elege culegerea de m�rturii �i declara�ii ale persoanelor care au participat efectiv la producerea sau circula�ia m�rfurilor care fac obiectul litigiului, verificarea de acte originale întocmite atât în etapa produc�iei cât �i în etapa circula�iei, observa�ii asupra locului în care s-a produs vicierea (instala�ii, spa�ii de depozitare fixe, mijloace de transport, rampe de manipulare etc.), prelevarea de probe �i analiza acestor probe de c�tre expert sau de c�tre un laborator neutru autorizat în acest sens.

Documentarea pe teren const� în experiment�ri, simul�ri �i reconstituiri în leg�tur� cu faptele împricinate. În munca sa, expertul, spre deosebire de martor, nu percepe decât rareori, prin mijloace proprii, împrejur�rile sau cauzele care au produs vicierea m�rfii din punct de

vedere calitativ sau cantitativ. Investiga�iile expertului au ca punct de plecare momentul descoperirii vicierii sau viciului, desf��urându-se în sens invers mi�c�rii m�rfii. A�adar, este important s� se cunoasc� momentele esen�iale ale producerii �i circula�iei tehnice a m�rfurilor, pentru ca investiga�iile respective s� permit� stabilrea locului, momentului �i cauzelor vicierii.

Se �tie c�, dup� gradul de prelucrare tehnologic�, produsele se împart în: a) Materii prime; b) Semifabricate; c) Produse finite. În practica activit��ii economice, aceste categorii au o semnifica�ie relativ� conven�ional�,

întrucât un anumit produs pentru o subramur� a industriei este considerat ca fiind materie prim� – semifabricat sau produs finit.

Produsele derivate ale unei anumite materii prime pot fi ob�inute în cadrul unei singure înteprinderi sau a unei serii de înteprinderi. Pentru a u�ura reconstituirea sau detectarea momentului �i a împrejur�rilor vicierii, investiga�iile expertului trebuie îndreptate cât mai sigur spre izvorul probabil. În acest scop, sensul investiga�iilor este invers fa�� de fluxurile tehnologice.

Dac� vicierea este constatat� la preluarea m�rfii de c�tre beneficiar direct de la produc�tor, atunci, pentru a stabili r�spunderea trebuie canalizate investiga�iile astfel:

Pentru fiecare din aceste etape trebuie localizat� �i întreprinderea în care a avut loc

prelucrarea respectiv�. Investiga�iile expertului în sensul invers ciclului (ciclurilor) de fabrica�ie a m�rfii constau

atât în verific�ri pe teren (observa�ii, constat�ri, analize, experiment�ri etc.), cât �i în verific�ri de documente (eviden�e primare, eviden�e, registre de fabrica�ie, registre de analize, re�etare etc.). Localizarea investiga�iilor în cursul expertizei are o mare însemn�tate pentru rezolvarea în timp util a problemelor indicate de solicitantul expertizei.

Din momentul fabrica�iei, pentru a ajunge la utilizatorii finali m�rfurile parcurg un circuit a c�rui complexitate este în func�ie de sisteml comercial practicat.

Circula�ia tehnic� se refer� la întreaga perioad� de mi�care a m�rfurilor din momentul prelu�rii acestora de la furnizor (ca întreprindere produc�toare) �i pân� la vânzarea c�tre consumator. În timp, acest proces poate dura de la 3-4 ore pân� la 2 ani. În toat� aceast� perioad� de timp, circula�ia cuprinde o serie de etape sau opera�iuni tehnice ca transportul, depozitarea, p�strarea, sortarea, preambalarea, transvazarea, debitarea, por�ionarea etc.

Fiecare etap� sau opera�iune tehnic� ar trebui s� se fac� în condi�ii optime spre a men�ine calitatea m�rfii la un nivel cât mai apropiat de cel ini�ial. Aceste etape sau opera�iuni tehnice se desf��oar� într-o verig� sau mai multe verigi ale circula�iei m�rfurilor. Num�rul verigilor în re�eaua comercial� depinde de numero�i factori, printre care: caracteristicile organizatorice ale comer�ului, modul de aprovizionare, particularit��ile teritoriale, aprovizionarea cu m�rfuri de la unit��i comerciale cu ridicata sau de la depozitele unit��ilor produc�toare etc.

PRODUS FINIT

SEMIFABRICATE

PRODUS FINIT

Dat� fiind complexitatea etapelor sau verigilor în circula�ia tehnic� a m�rfurilor, expertul trebuie, de asemennea, s�-�i precizeze �i s�-�i localizeze investiga�iile în zona probabil� de apari�ie a vicierii m�rfii.

Rezult�, din cele expuse anterior, necesitatea de a delimita cele dou� mari etape de fabrica�ie �i de circula�ie tehnic� a produsului, pentru a u�ura calea investiga�iilor efectuate de expert. Bineîn�eles, se pot ivi litigii în care investiga�iile se urm�resc, în sens invers, în toate etapele – de la unitatea de desfacere pân� la materie prim�; se pot cerceta chiar condi�iile producerii materiei prime; sunt împrejur�ri în care trebuie s� se conlucreze cu expertul contabil sau cu expertul sanitar.

Schemele sintetice ale producerii �i circula�iei tehnice a m�rfurilor servesc în munca de expertiz� pentru orientarea mai precis� a investiga�iilor, în scopul clarific�rii numai a anumitor aspecte �i a rezolv�rii numai a obiectivelor trasate de instan��. Numai în caz de necesitate stringent� �i cu aprobarea expres� a instan�ei, expertul poate s� extind� sfera investiga�iilor dincolo de cea atribuit� ini�ial de instan��.

Elaborarea planului investiga�iei pe teren începe cu delimitarea sferei în care se vor concentra observa�iile �i continu� cu concretizarea mijloacelor �i tehnicii corespunz�toare. Un asemenea plan nu trebuie s� con�in� probleme pe care nu le rezolv� expertul personal, întrucât aprecierile pe care aceste le va formula trebuie s� se bazeze exclusiv pe constat�ri personale.

În expertiz� judiciar�, legile procesuale nu interzic expertului s� consulte al�i speciali�ti, care nu au fost numi�i în vederea efectu�rii expertizei, dac� este necesar a se clarifica unele probleme din domenii conexe, de mare importan�� pentru solu�ionarea obiectivelor expertizei. Prin aceasta, expertul nu transfer� altor speciali�ti o parte din atribu�iile sale, întrucât speciali�tii consulta�i, de�i furnizeaz� informa�ii utile, nu fac aprecieri asupra problemelor încredin�ate expertizei. În privin�a informa�iilor furnizate de personalele care au participat, în mod direct sau indirect, la efectuarea unor opera�ii materiale de natur� a cauza degradarea sau vicierea produselor, sfera acestora trebuie limitat� de garan�ia obiectivit��ii.

Elaborarea raportului de expertiz� Rezultatele activit��ii depuse de expert pentru solu�ionarea obiectivelor ridicate de

problema cercetat� se concretizeaz� în raportul de expertiz�, ce se înainteaz� instan�ei sau organului care a dispus efectuarea expertizei.

Raportul de expertiz�, fiind un document elaborat �tiin�ific, are o valoare probatorie deosebit�. Având în vedere importan�a sa în solu�ionarea unei cauze, raportul de expertiz� nu se poate rezuma la simpla expunere a concluziilor la care a ajuns expertul, ci trebuie s� oglindeasc� în mod succint, dar complet etapele drumului parcurs de expert pân� la concluzia final�.

În acest scop, raportul de expertiz� trebuie s� oglindeasc� în principal: a) Metodele �tiin�ifice de cercetare utilizate de expert; b) Constat�rile expertului; c) Modul de interpretare a datelor ob�inute în urma cercet�rilor �i experiment�rilor; d) Concluziile finale temeinic fundamentate. Raportul de expertiz� trebuie s� dea r�spuns la problemele ridicate de obiectul litigiului.

Elaborarea lui trebuie f�cut� cu respectarea anumitor reguli de ordin procedural, de form� �i con�inut.

Forma raportului de expertiz� poate fi oral� sau scris�, în func�ie de locul unde se desf��oar� expertiza (în fa�a organului respectiv sau în afara acestuia), cât �i de natura �i specificul problemei aflat� în litigiu.

În toate cazurile în care efectuarea lucr�rilor expertizei necesit� timp, deplas�ri, document�ri, cercet�ri, analize, teste sau încerc�ri de laborator etc., raportul de expertiz� se prezint� scris.

Printre principalele reguli de ordin procedural privind raportul de expertiz� men�ion�m: necesitatea redact�rii acestuia în mai multe exemplare, din care unul se depune de c�tre expert la registratura instan�ei.

Raportul de expertiz� este semnat la sfâr�it, iar fiecare pagin� trebuie s� poarte parafa expertului. Semnarea �i parafarea se fac atât pe original, cât �i pe copii, aceasta fiind necesar pentru a evita substituirea unor pagini.

O dat� cu depunerea orignului raportului de expertiz�, expertul depune la registratura insta�ei �i dovezile de remitere c�tre p�r�ile aflate în litigiu a unei copii dup� raportul de expertiz�.

În raportul de expertiz� nu sunt admise gre�eli, corecturi sau �ters�turi. Raportul de experiz� trebuie depus în termen; de regul�, depunerea se face cu minimum

cinci zile înainte de data judec�rii litigiului respectiv. Termenul de depunere a raportului de expertiz� se fixeaz� de c�tre instan�� sau se

precizeaz� în împuternicirea scris� remis� personal expertului (mai ales în cazul expertizelor ini�iate de organele administrative).

Nerespectarea f�r� motive întemeiate a termenului fixat pentru depunerea raportului de expertiz� poate atrage sanc�iuni materiale �i chiar penale.

Raportul de expertiz� se prezint� ca un act, alc�tuit din mai multe pagini grupate în sec�iuni.

Obligativitatea de a redacta raportul de expertiz� pe sec�iuni �i de a le dispune într-o anumit� ordine este impus� de practic� �i de necesitatea fluen�ei �i clarit��ii ideilor în raport, pentru ea acestea s� fie accesibile oricui, specialist sau nespecialist.

În mod obi�nuit, raportul de expertiz� judiciar� cuprinde urm�toarele sec�iuni: a) Preambul; b) Scurt istoric al litigiului; c) Obiectul expertizei; d) Procedura investiga�iilor; e) Constat�rile expertizei; f) Concluziile expertizei; g) Borderoul de anexe; h) Anexele (în original sau în copie). Preambulul raportului de expertiz� cuprinde: numele �i prenumele expertului, profesia �i

calificarea sa, adresa complet�, instan�a sau organul care a numit expertul, num�rul dosarului pentru litigiul în cauz� �i num�rul actului de împuternicire.

Scurt istoric al litigiului: de regul�, în aceast� sec�iune se men�ioneaz� numele sau

denumirile p�r�ilor aflate în litigiu (reclamant �i pârât), cât �i adresele lor exacte. În unele cazuri pot ap�rea dou� sau mai multe coreclamante sau copârâte, ordinea lor ierarhic� stabilindu-se în func�ie de pozi�ia pe care o au în litigiu. Deseori, al�turi de pârât� sau copârât�, mai pot ap�rea �i p�r�i chemate în garan�ie. De asemenea, tot în aceast� sec�iune se prezint� într-o succesiune cronologic� principalele elemente �i date ce reprezint� puncte de reper esen�iale ale litigiului.

Cu aceast� ocazie se consemneaz� pozi�ia sau interpretarea p�r�ilor în raport cu problemele litigiului, în special a acelora care vizeaz� obiectivele expertizei, precum �i precizarea daunelor �i a perioadei când acestea s-au produs, dac� s-au mai efectuat expertize anterioare pe problema respectiv�.

Obiectul expertizei – în aceast� sec�iune sunt redate ad-litteram obiectivele stabilite de c�tre instan�� pentru efectuarea expertizei, precum �i înteb�rile care au fost transmise în scris expertului.

Procedând astfel, se evit� posibilitatea ridic�rii unor obiec�ii de c�tre p�r�i, pe considerentul c� nu s-a dat r�spuns întreb�rilor din ordonan�� sau încheiere.

Procedura investiga�iilor cuprinde, de regul�, urm�toarele elemente: • Legalitate invit�rii p�r�ilor pentru a conlucra sau asista expertul în efectuarea unor

investiga�ii; • Numele �i calitatea împuternici�ilor; • Felul documentelor de împuternicire; • Felul investiga�iilor efectuate de c�tre expert în prezen�a p�r�ilor; • Felul documentului de onsemnare a rezultatelor investiga�iilor (proces-verbal, minut�

etc.), semnat de c�tre expert. Constat�rile expertizei reprezint� cea mai important� sec�iune din raport �i cuprinde atât

faptele �i datele din dosarul litigiului cât �i pe cele rezultate din investiga�iile efectuate de c�tre expert, care trebuie descrise exact �i, dup� caz, comparate sau interpretate.

Când apar nepotriviri între datele provenind din diferite surse, inclusiv din actele scrise prezentate de p�r�i în raport se consemneaz� toate aceste date, se face analiza lor comparativ� în vederea stabilirii gradului lor de veridicitate.

În func�ie de obiectivele expertizei, în raport se prezint� rezultatele investiga�iilor în ordine dezv�luirii lor. Expertul trebuie s� acorde o aten�ie deosebit� stabilirii cu exactitate a cauzelor �i împrejur�rilor care au generat vicierea respectiv�. De aceea, pe lâng� simpla narare a elementelor de reconstituirea a cauzelor �i împrejur�rilor precum �i a m�rimii �i efectului vicierii, expertul va prezenta interpret�rile corespunz�toare, inclusiv solu�iile posibile pentru preîntâmpinarea repet�rii unei anomalii de felul celei care formeaz� spe�a expertizei.

Concluziile raportului de expertiz� trebuie s� con�in� într-o form� concentrat� r�spunsurile expertizei la obiectivele încredin�ate spre solu�ionare.

În m�sura în care, în urma investiga�iilor, se stabile�te cu claritate demarca�ia între r�spunderile tehnice legate de vicierea inriminat�, aceasta va fi consemnat� ca atare, f�r� a se atinge vreo latur� juridic� a problemei.

Obiectivitatea �i corectitudinea concluziilor sunt determinate de urm�torii factori: • Calificarea înalt� a specialistului în domeniul în care ac�ioneaz� ca expert; • Cunoa�terea profund� a problemelor circula�iei tehnice a m�rfurilor; • Cunoa�terea complex� a metodelor �i tehnicilor de analiz� a m�rfurilor; • Probitatea profesional� �i moral� a expertului, spre a nu omite aspecte esen�iale ale

investiga�iilor�i pe aceast� baz� s� emit� concluzii eronate sau false; • Independen�a exertului fa�� de p�r�ile implicate în litigiu; • Respectarea dreptului p�r�ilor implicate în litigiu în leg�tur� cu desf��urarea exprtizei. Anexele raportului de expertiz� La raportul de expertiz� se pot ata�a în anex� documentele sus�in�toare ale concluziilor pe

care le formuleaz� expertul, ca de exemplu buletine de analiz�, grafice, copii �i fotocopii, planuri �i schi�e ale unor depozite, scheme de amplasare a m�rfurilor în spa�iile de transport, eventual

procedee de calcul etc. De asemenea, se ata�eaz� borderoul de anexe, care reprezint� opisul detaliat al tuturor documentelor �i actelor suplimentare depuse de p�r�i pe parcursul efectu�rii expertizei �i care au servit la întocmirea raportului de expertiz�. Borderoul de anexe figureaz� în mod obligatoriu atât pe original, cât �i pe copiile raportulu de expertiz� remise p�r�ilor implicate în litigiu.

Pentru a se asigura raportului de expertiz� o �inut� corespunz�toare trebuie respectate unele condi�ii privitoare la stil �i con�inut. Astfel, raportul de expertiz� trebuie s� fie clar �i concis, f�r� formul�ri sau termeni echivoci (ci cimpotriv�, se impune o terminologie de specialitate, adecvat�); nu se vor face trimiteri la lucr�ri în afara dosarului. Se vor utiliza pe cât posibil fraze scurte, dense �i clare. Termenii tehnici, greu accesibili, se vor explica la piciorul paginii sau în paranteze, pentru a se înlesni în�elegerea concluziilor.

Raportl de expertiz� nu trebuie s� con�in� p�reri personale în leg�tur� cu diferitele acte normative sau cu dispozi�iile legale ale unor organe administrative. Aceasta nu înseamn� c� expertul nu e liber în formularea opiniei sale, f�r� îns� ca aceasta s� reflecte bunul plac sau ac�iunea arbitrar� a expertului. La redactarea raportului de expertiz�, se recomand� ca toate aspectele problemei în cauz� desprinse de expert în urma efectu�rii investiga�iilor sale, s� fie încadrate în litera �i spiritul actelor normative care reglementeaz� recep�ia calitativ�, reguli de comer�, etc. O asemenea abordare a tuturor ideilor raportului de expertiz� asigur�, pe de o parte, în�elegerea în mod corect de c�tre toate p�r�ile, de pe aceea�i baz�, a implica�iilor litigiului în domeniul calit��ii, iar pe de alt� parte, contribuie la înt�rirea legalit��ii în domeniul circula�iei m�rfurilor.

Constat�rile �i afirma�iile expertului con�inute în textul raportului de expertiz� trebuie s� fie sus�inute prin exemplific�ri �i argumnt�ri temeinice. În acest sens, expertul trebuie s� fie preocupat de a conferi raportului o anumit� inatacabilitate, precum �i de a evita o eventual� neconcordan�� între datele trecute în raport în cazul unei eventuale noi expertize. De asemenea, este indicat ca în anxele la raportul de expertiz� s� se g�seasc� asemenea dovezi care s� eviden�ieze procedeele de investigare folosite de expert, constat�rile f�cute de c�tre acesta în anumite momente, situa�ii, fotografii sau fotocopii ale unor obiecte, probe sau documente al c�ror con�inut nu poate fi integrat în raport de expertiz�.

Datele con�inute în raportul de expertiz� trebuie s� fie reale �i demonstrabile. Expertul r�spunde pentru toate datele trecute în raport oricât de neînsemnate ar fi ele. Juste�ea datelor �i responsabilitatea expertului fa�� de acestea este caracteristica esen�ial� a unui raport de expertiz�.

Pentru aceste considerente, expertul trebuie s� aib� în vedere, printre altele, urm�toarele: • Analizele �i încerc�rile de laborator s� fie efectuate personal sau de laboratoare de

analiz� autorizate în acest scop; • Aparatele �i metodele folosite s� aib� o precizie cât mai ridicat�. În acest scop este

indicat s� se efectueze un num�r cât mai mare de determin�ri (în special în cazul analizelor organoleptice).

Concluziile �i claritatea concluziilor formulate de c�tre expert trebuie s� fie evidente.

Concluziile trebuie s� reprezinte sintez� logic� a constat�rilor par�iale la care a ajuns expertul pe parcursul efectu�rii investiga�iilor.

SURSE DE LITIGII GENERATOARE DE EXPERTIZE MERCEOLOGICE

Între Furnizor – C�r�u� – Beneficiar pot apare divergen�e sau litigii prin lezarea intereselor uneia din p�r�i.

Din practica efect�rii expertizei merceologice a rezultat c� cele mai multe au drept obiect: • Substituirea de produse; • Înlocuirea unor produse naturale cu produse sintetice; • Denaturarea produselor; • Deprecierea calitativ� a produselor. A. Substituirea de produse = livrarea de produse cu aceea�i destina�ie �i acela�i pre� (sau apropiat), dar cu al�i indici de

calitate decât cei prev�zu�i în standarde, certificate de omologare, alte documente. Cauze favorizante: a) Control tehnic de calitate defectuos; b) Sortare gre�it� pe clase de calitate. Situa�ii asem�n�toare substituirii de produse: a) Încadrarea gre�it� de la un model la altul (când acestea necesit� consumuri specifice

diferite de materiale); b) Livrarea produselor de calitate inferioar� celei declarate; c) Livrarea de loturi eterogene, cu produse din loturi diferite �i de calitate diferit�; d) Livrarea loturilor con�inând produse care au al�i indici de calitate în raport cu cei înscri�i

în buletine de analiz�, certificate de calitate. B. Denaturarea = fabricarea �i livrarea unor produse ale c�ror caracteristici de calitate nu corespund nici

valorilor prescrise �i nici pre�ului legal. Situa�ii: a) Modificarea re�etei de fabrica�ie (scade propor�ia unor componen�i valoro�i – mai

costisitori – �i se înlocuiesc ace�tia cu compu�i sau constituien�i mai ieftini, ceea ce determin� un nivel de calitate sc�zut);

b) Abateri de la tehnologia de fabrica�ie (reducerea unor faze tehnologice sau modificarea parametrilor de execu�ie a altor faze tehnologice, cu implica�ii negative asupra calit��ii �i stabilit��ii produsului � anomalii în utilizarea produsului).

Forme de denaturare: 1) FALSIFICAREA = opera�ie prin care se modific� utilitatea unui produs în scop fraudulos; Mai frecvent: a) extragerea unor componente naturale din produsele alimentare (cofeina din cafea,

gr�simea din lapte etc.) b) înlocuirea unor componen�i valoro�i cu substan�e inactive, indiferente sau chiar

d�un�toare � produs alimentar cu valoare nutritiv� redus�; c) fabricarea de produse din alte materii prime decât cele normale. 2) DEGRAD�RILE

= forme de depreciere calitativ� a m�rfurilor sub ac�iunea agen�ilor biologici, mecanici �i de mediu, ce afecteaz� stabilitatea �i chiar inocuitatea produselor alimentare. C. Deprecierea calitativ� a produselor = se poate produce în orice moment din etapele circula�iei m�rfurilor, dar în special în timpul

transportului �i depozit�rii. a) În func�ie de intensitatea factorilor de degradare, deprecierea poate fi:

a. total� – rezult� un produs ce e scos din uz b. par�ial� – rezult� produse cu alte destina�ii, mai pu�in eficace.

b) Pierderile economice � Sc�derea masei m�rfii ca urmare a modific�rilor datorate mediului exterior; � Perisabilit��i; � Cre�terea procentului de produse necorespunz�toare peste limita admis�. D. Înlocuirea unor produse naturale cu sintetice Este �i o cale de diversificare sortimentat� folosit� în prezent pentru satisfac�ia

consumatorilor cu bunuri diversificate (în cazul folosirii procedurii legale de omologare a produselor).

Prezentarea produselor sintetice drept naturale constituie o fraud�.

Principalele etape ale circula�iei tehnice a m�rfii - Surse poten�iale de litigii generatoare de expertize merceologice

De�i, la ora actual�, în rela�ia produc�ie – comer� – consumatori se contureaz� fluxuri informa�ionale privind calitatea m�rfii, care faciliteaz� adoptarea unor solu�ii menite s� asigure un nivel calitativ normal al loturilor de marf�, se constat� totu�i existen�a unor surse poten�iale de litigii cu privire la calitate, structur� sortimental� sau ambalaje ale m�rfurilor.

I) Livrarea loturilor de produse: a. Livrarea altor sortimente decât cele contractate; b. Livrarea loturilor necorespunz�toare calitativ; c. Livrarea loturilor eterogene;; d. Expedierea unor loturi care nu sunt înso�ite de documente legale. II) Transportul loturilor de marf� a. Trebuie alese mijloace de transport care s� asigure cât mai mult cu putin�� un microclimat

adecvat; b. Trebuie alese trasee cât mai scurte, pentru a reduce la minim ac�iunea agen�ilor mecanici

(�ocuri, trepida�ii etc.), dar f�r� a neglija al�i factori care pot ac�iona în aceste cazuri; c. Alegerea unor ambalaje de transport corespunz�toare; d. Selec�ionarea tehnicilor optime de înc�rcare-desc�rcare a mijloacelor de transport. III) Recep�ia loturilor de marf�: - reprezint� etapa în care pot apare cele mai numeroase litigii, atât referitoare la calitatea

loturilor de produse, cât �i la con�inutul lor.

Aceste litigii pot avea la baz�: - Efectuarea necorespunz�toare a verific�rii la recep�ie; - Degrad�ri calitative ale produsului, ap�rute în etapele premerg�toare recep�iei, dar

depistate cu prilejul efectu�rii acesteia. Cele mai frecvente surse de litigii întâlnite în aceast� etap�: - Neconcordan�a dintre sortimentul contractat �i sortimentul atestat documentar sau cel real

al lotului de marf�; - Neconcordan�a dintre calitatea contractat� �i calitatea real�; - Neconcordan�a dintre procedeele �i metodele de verificare a calit��ii lotului utilizate de F

�i respectiv B; - Eterogenizarea calitativ� a lotului de marf�. IV) Depozitarea unui lot de marf�: Depozitarea în spa�ii fixe de depozitare presupune un ansamblu de opera�iuni de manipulare,

amplasare spa�ial�, protec�ia integrit��ii produsului. P�strarea lotului de marf� în depozitele comer�ului cu ridicata implic� asigurarea unui regim

optim care s� permit� men�inerea propriet��iilor produsului cât mai apropiate de cele ini�iale. Sunt cazuri când, atorit� viciilor ascunse, pot apare modific�ri negative ale produsului, chiar

atunci când influen�a factorilor interni este minim� sau nul�.

În cazul în care B organizeaz� incorect procesul de p�strare a m�rfii sau nu poate dovedi c� a respectat condi�iile prescrise de p�strare, sau nu respect� obliga�iile sale în leg�tur� cu termenul de garan�ie, r�spunderea pentru eventualele degrad�ri îi revine lui B.

O surs� aparte de litigii în leg�tur� cu calitatea m�rfii o poate constitui p�strarea fondului

de marf� în unit��i comerciale cu am�nuntul. Depozitarea �i p�strarea m�rfii în unit��ile comerciale cu am�nuntul se caracterizeaz� prin

urm�toarele particularit��i: - Posibilit��i minime de verificare a calit��ii m�rfii cu ocazia primirii m�rfii în magazine; - Condi�ii de p�strare greu de dirijat �i fluctuante; - Durat� relativ scurt� de p�strare; - Examinare sumar�, dar efectiv�, a fiec�rei unit��i de produs, atât de c�tre vânz�tor, cât �i

de c�tre consumator, ocazie cu care se descoper� aproape toate viciile aparente.

Expertizarea fraudelor �i falsific�rilor la m�rfurile alimentare brute �i prelucrate

Falsificarea � modificarea raportului între componentele unui aliment f�r� s� se efectueze

vreo adi�ionare cu alte substan�e; Alterarea � instalarea unor fenomene nedorite sau accidentale prin care sunt afectate

profund caracteristicile organoleptice, inocuitatea �i digestibilitatea alimentului; Contrafacerea � produsul apare în comer� cu compozi�ie, valoare nutritiv� �i valoare

energetic� diferite de cele declarate; Sofisticarea � modificarea compozi�iei chimice a unui aliment substituind par�ial o

substan�� sau mai multe, cu altele de calitate �i valoare inferioar�; Substan�e neindicate pentru alimenta�ie � în alimente sunt introduse substan�e neadmise de

legisla�ia igienic�, inclusiv aditivi neadmi�i sau alimente care con�in substan�e nutritive într-o cantitate inferioar� limitelor acceptate de legisla�ie;

Substan�e sau produse alimentare poluate de mediul înconjur�tor � cu metale, metaloizi, radionuclizi, pesticide, substan�e organice toxixe etc.;

Fraud� sanitar� � falsificare + contrafacere + sofisticare.

Expertizarea m�rfurilor alimentare viciate �i degradate

M�rfurile viciate �i m�rfurile degradate sunt �i ele ipostaze ale m�rfurilor anormale, cu propriet��i inferioare sau în diferite grade de diminuare ale nivelului calit��ii. Aceste m�rfuri sunt fie greu vandabile, fie scoase din circuitul alimentar.

Vicierile m�rfii � se produc mai ales în timpul fabrica�iei m�rfii (erori, omisiuni, nerespectarea standardelor, a reglement�rilor în vigoare etc.)

Defecte � clasificate din punct de vedere al efectului fiec�rui defect asupra calit��ii m�rfii: •••• Defecte minore � acceptabile în tranzac�iile comerciale, dar cu o u�oar� reducere a

pre�ului de achizi�ie; •••• Defecte majorne � refuzul accept�rii m�rfii sau o acceptare condi�ionat� de o reducere de

pre� semnificativ�; •••• Defecte critice � eliminarea m�rfii din circuitul comercial �i chiar distrugerea fizic� a

m�rfii. Vicii � din punct de vedere al raporturilor contractuale între F �i B: • Vicii aparente � se observ� în orice moment al distrbu�iei m�rfii pe baza standardelor sau

normelor de facbrica�ie, dar nu au fost descoperite prin omisiune (lips� de verificare); • Vicii ascunse � se reflect� în momentul distribu�iei fizice a m�rfii sau în momentul

consum�rii/utiliz�rii m�rfii; sunt imputabile produc�torilor. Degrad�rile � sunt forme de denaturare a m�rfii sub ac�iunea agen�ilor biologici, factorilor

fizici �i chimici de mediu, ce afecteaz� stabilitatea �i chiar inocuitatea produselor alimentare. � se pot produce oricând, în timpul prelucr�rii, p�str�rii �i depozit�rii, transportului.

Produse: u�or alterabile: î�i men�in carcateriticile de calitate max. 24 ore alterabile: î�i men�in carcateriticile de calitate câteva zile relativ alterabile: î�i men�in carcateriticile de calitate 2-3 s�pt�mâni greu alterabile: î�i men�in carcateriticile de calitate câteva luni, chiar ani

Degrad�ri:

� fermenta�ia alcoolic� - (+) industria alcoolului - (-) marmelade, sucuri ... � fermenta�ia lactic� - (+) murare, produse lactate; - (-) mezeluri cu mult glicogen, lapte proasp�t. � fermenta�ie acetic� - (+) ob�inere o�et - (-) vin, bere, produse lactate acide � fermenta�ie butiric�, propionic� - (-) lapte, brânzeturi proaspete, legume murate. � putrefac�ia: degradare microbian� a proteinelor � muceg�irea: - (-) la produsele cu un con�inut ridicat de ap� � d�un�torii: - Distrugere a m�rfurilor; - Degradare a m�rfurilor;

Direc�ii posibile de falsificare a produsului alimentar

•••• Produsele alimentare con�ine toate substan�ele chimice specifice, dar într-o propor�ie anormal�;

•••• Din produsele alimentare se îndep�rteaz� una sau mai multe componente naturale; •••• În produsele alimentare s-au introdus una sau mai multe substan�e ce nu pot fi

considrate nici specifice, nici normale; •••• În produsele alimentare s-au substituit unul sau mai multe componente naturale prin

altele artificiale, �i contrar regulamentelor legale de produc�ie �i comercializare; •••• Comercializarea unui înlocuitor drept produs natural; •••• Produsul este complet falsificat, fiind ob�inut prin asocierea unor componente

chimice asem�n�toare celor din produsele naturale, care ar fi trebuit s� fie naturale; •••• Remaierea sau recondi�ionarea produselor alimentare degradate sau viciate, în scopul

masc�rii defectelor care ar fi pus în eviden�� propriet��ile necorespunz�toare ale produsului respectiv.

EXPERTIZA RECEP�IEI CALITATIVE A LOTURILOR DE M�RFURI

Defini�ii: ∗ în practica comercial�: Recep�ia: ansamblul opera�iilor prin care se constat� dac� m�rfurile corespund tuturor

prevederilor contractuale �i presupune acceptare �i primire; ∗ conform legisla�iei: Recep�ia: executarea în mod material �i efectiv a opera�iilor de identificare calitativ� �i

contitativ� a produselor, de c�tre delega�ii p�r�ilor pentru a stabili dac� acestea corespund clauzelor stabilite în contractul economic sau condi�iilor prev�zute în standarde sau mostre acceptate de beneficiar;

∗ sens juridic:

Recep�ia: activitate care curpinde acea manifestare de voin�� a p�r�ilor, exprimat� în vederea realiz�rii unor anumite efecte juridice, �i, în sens larg, instrumentar probator al opera�iunii la care se refer� (verificarea cantitativ� �i colectiv�);

!!! Recep�ia este diferit� de autorecep�ie. Not�: Livrarea m�rfurilor pe baz� de recep�ie este obligatorie prin lege �i recunoscut� ca

unica modalitate de livrare (încercarea de a înlocui acest sistem este ilegal�).

Efectele recep�iei Pentru ambele p�r�i (furnizor �i beneficiar) sunt de natur� economic� �i juridic�. Momentul recep�iei presupune schimbarea patrimoniului asupra loturilor de m�rfuri de la furnizor la beneficiar (unitate comercial�) prin plata (facturarea) contravalorii produselor. Odat� cu transferul propriet��ii apar �i riscuri �i r�spunderi diferite. Astfel: - Beneficiarul î�i asum� r�spunderea pentru vicii (defecte) aparente (vizibile) din momentul recep�iei, u�or de identificat cu mijloace simple. - Furnizorului îi revine r�spunderea viciilor ascunse, care apar în timpul p�str�rii sau utiliz�rii (în func�ie de natura produsului) la consumator. Pentru produsele industriale de folosin�� îndelungat�, momentul recep�iei marcheaz� �i începutul termenului de garan�ie, perioad� în care furnizorul are obliga�ia de a repara pe cheltuiala sa produsele care se defecteaz�.

Actele întocmite cu ocazia recep�iei au for�� probatorie într-un posibil litigiu (în problema calit��ii) între furnizor �i beneficiar, dac� sunt acceptate de ambele p�r�i.

Locul recep�iei calitative De regul� se efectueaz� la sediul furnizorului, pentru a evita transportul inutil al întregului lot de m�rfuri, când se ia hot�rârea respingerii. Dar se poate efectua �i la beneficiar, când furnizorul trimite loturile de marf� la întreprinderile comerciale, f�r� sa fie prezent delegatul comer�ului. În acest caz recep�ia se mai nume�te �i verificare calitativ� �i se face de comisia beneficiarului. Dac� lotul se respinge, este �inut în custodie un anumit num�r de zile prescris, pân� sose�te delegatul furnizorului, în prezen�a c�ruia se verific� calitatea conform standardelor �i se ia hot�rârea de respingere sau

acceptare. (Când lotul se respinge, delegatul furnizorului poate resorta produsele, separându-le pe cele corespunz�toare de cele defecte conform contractului sau prevederilor standard.)

Metodologia recep�iei Comisiile de recep�ie se constituie pe unit��i sau sec�ii din 3-5 membrii �i procedeaz� la verificarea calit��ii �i cantit��ii loturilor de m�rfuri, parcurgând mai multe etape. Între etape nu exista delimit�ri nete, totu�i ele se pot grupa didactic, conven�ional, astfel: I. Verificarea st�rii mijlocului de transport din punct de vedere al integrit��ii sigiliului, sistemului de închidere al u�ilor, containerelor, ambalajelor. II. Verificarea actelor care înso�esc lotul (certificat de calitate, buletin de analiz�, specifica�ia sortimentului livrat) �i confruntarea cu prevederile contractului. III. Alegerea �i aplicarea tipului de verificare a calit��ii (prin intermediul caracteristicilor atributive, m�surabile sau ambele). IV. Controlul calit��ii produselor din lot printr-una din metodele:

♦ verificare 100% (bucat� cu bucat�); ♦ e�antionare (extragere de piese).

V. Identificarea parametrilor statistici de control stabili�i prin standard sau contract. VI. Prelevarea e�antionului printr-una din metodele standardizate. VII. Interpretarea rezultatelor �i luarea hot�rârii de acceptare sau respingere. În studiul acestor etape distingem anumite particularit��i. Astfel:

Verificarea calit��ii prin atribute - const� practic în examinarea unor caracteristici psihosenzoriale care împart produsele în corespunz�toare (acceptabile) �i necorespunz�toare (respinse); - este des întâlnit� la produsele la care aceste caracteristici au pondere mare în apreciere (produse alimentare, textile); - rezultatele acestui tip de verificare se exprima în num�r de defecte/100exemplare.

Verificarea calit��ii prin caracteristici m�surabile Const� în efectuarea de m�sur�tori pentru a afla daca media acestora se afl� în intervalul prescris. Aceasta verificare este mai complex�, necesit� aparate de m�sur� �i control, personal calificat, dar este mai exact�, permite calculul unor indicatori statistici �i aplicarea unor coeficien�i de corec�ie. În ceea ce prive�te alegerea metodei de control, aceasta se face în func�ie de natura produselor, particularit��ile metodei �i criteriul economic, fiecare având avantaje �i dezavantaje. PRINCIPALELE TIPURI DE CONTROL

Control integral (100%) Se aplic� atunci când produsele sunt de valoare ridicat� sau când pun în pericol s�n�tatea oamenilor, când sunt instala�ii complexe sau loturi mici. Nu se aplic� dac� presupune distrugerea produsului (con�inutul conservelor, al sticlelor de bere).

Control prin e�antionare Adic�, a unei p�r�i reprezentative din lot, extras� dup� metode statistico-matematice, se aplic� în cazuri opuse celor prezentate mai sus. Particularitatea acestei metode const� în reducerea volumului de munc�, pentru verificarea �i luarea mai rapid� a deciziei. De�i nu se asigur� protec�ie absolut� împotriva erorilor, riscul de decizie este controlabil, putând fi fixat înc� din etapa proiect�rii controlului. Criteriul economic folosit pentru alegerea uneia dintre cele dou� metode const� în compararea cheltuielilor unitare de control a unui produs în cazul verific�rii 100% cu cheltuielile

ce le-ar implica produsele defecte nedepistate la recep�ie prin aplicarea metodei controlului prin e�antioane. Parametrii statistici negociabili între furnizor �i beneficiar cu ocazia contract�rii sau aprob�rii standardelor de produs, sunt:

� AQL (limita calit��ii acceptabile); � Nc (nivelul de control); � N (volumul lotului); � Planul de control.

EXPERTIZE MERCEOLOGICE PRIVIND SPE�ELE REFERITOARE LA

P�STRAREA M�RFURILOR

P�strarea m�rfurilor �i preg�tirea lor pentru vânzare se face în spa�ii special amenajate (depozite), care pot fi fixe sau mobile.

P�strarea m�rfurilor poate fi temporar� sau de lung� durat�. a) P�strarea temporar� - Pentru produsele cu capacitate redus� de p�strare (circa 2-20 zile); - Exemple: alimente u�or perisabile (brânzeturi proaspete, smântân�, unt, zmeur�, c�p�uni,

salat�, castrave�i...) b) P�strarea de lung� durat� - În general, pentru produsele industriale (�es�turi, înc�l��minte...) - Exist� unele produse alimentare care, pe m�sura p�str�rii, î�i pot dezvolta �i des�vâr�i

unele caracteristici (maturarea unor brânzeturi, învechirea vinului...) Factorii de influen�� (ce ac�ioneaz� în timpul p�str�rii): a) Interni; b) Externi; c) Biologici; d) Al�i factori. a) Factori interni: - Structura �i compozi�ia chimic� a produselor; - Propriet��ile fizice generale ale produselor; - Stabilitatea fa�� de ac�iunea agen�ilor fizici, chimici. b) Factori externii: - Fizico – mecanici: solicit�ri în timpul manipul�rii; - Fizico – chimici: temperatur�, umiditate relativ�, compozi�ie aer, circula�ia aerului,

lumina solar�, alte radia�ii. c) Factori biologici: microorganisme, bacterii, mucegaiuri, insecte, roz�toare... d) Al�i factori: - Regimul depozit�rii (igien�, vecin�tate...); - Tipul ambalajului �i ambal�rii; - Asigurarea unui regim optim de p�strare (echilibrarea ac�iunilor �i dependen�a reciproc�

factori interni / factori externi); - Microclimatul spa�iului de depozitare (control permanent). Exist� obligativitatea

supunerii unor produse (electrotehnice, electronice) la încercarea de depozitare (încercarea H).

Efectuarea expertizelor merceologice ale spe�elor rezult� ca urmare a deprecierii produselor în timpul p�str�rii. De aceea este necesar� cunoa�terea temeinic� a caracteristicilor produselor depozitate �i reconstituirea condi�iilor de depozitare din spa�iul ambient.

Factorii de mediu ai spa�iilor de depozitare

1) TEMPERATURA Orice modificare de temperatur� influen�eaz� negativ echilibrul umiditatea relativ� a aerului

(ur) / umiditatea produselor, ceea ce are ca efect uscarea sau umectarea produselor. S-a stabilit c� la temperaturi joase activitatea metabolic� a unor produse este mic�orat�,

pentru c� se reduce intensitatea reac�iilor biochimice. Exemple: influen�eaz� maturarea c�rnii �i pe�telui, a unor fructe sau legume; întârzie închiderea culorii la unele produse; men�ine valoarea nutritiv�. Raportul oscila�ia temperaturii aerului din depozit / oscila�ia temperaturii mediului extern

este determinat de un complex de procese fizice. 2) UMIDITATEA ATMOSFEREI Cantitatea de vapori de ap� dintr-un depozit depinde de temperatura aerului �i de presiunea

aerului din depozit. Caracteristicile aerului amed se exprim� prin: ∗ Umiditatea absolut� a aerului (x): = masa vaporilor de ap� (grame), pe care o con�ine, la un moment dat aerul / kg aer uscat. ∗ Umiditatea specific� sau densitatea vaporilor de ap�: = cantitatea (grame) de vapori de ap� prezent� într-un m3 de aer. ∗ Umiditatea relativ� a aerului (ur) � %: = masa vaporilor de ap� din aer la un moment dat / masa vaporilor de ap� din 1 m3 aer în

acelea�i condi�ii de temperatur�. sau: ur = presiunea par�ial� a vaporilor de ap� / presiunea vaporilor satura�i la aceea�i

temperatur�. Umiditatea relativ� se poate modifica, regla, cu ajutorul temperaturii (se regleaz� u�or în

spa�iile frigorifice sau cele dotate cu instala�ii de înc�lzire). ∗ Umiditatea de echilibru (ue): ue = elasticitatea vaporilor din mediul ambient / elasticitatea vaporilor la suprafa�a

produsului. ∗ Deficitul de umiditate = umiditatea maxim� la o temperatur� dat� minus elasticitatea absolut� a vaporilor. ∗ punctul de rou� = temperatura la care aerul, în cazul r�cirii, devine saturat în vapori de ap�,

f�r� a i se modifica umiditatea absolut�. Exemple: umectarea produselor (temperatura < 0o C); bruma (temperatura > 0o C). 3) CIRCULA�IA AERULUI - Se poate dirija în mod artificial sau natural. - Se exprim� prin urm�torii indici:

∗ Debitul specific de aer (m3/h/t) = depozitateprodusedecantitatea

circulataerdedebit___

___

∗ Coeficient de circula�ie (num�rul de recircul�ri/or�) = eînc�nc�pervolum

hmcirculataervolum

_

)/(__ 3

∗ Coeficient de reîmprosp�tare (num�r schimb�ri/h sau num�r schimburi/zi) =

=eînc�nc�pervolum

tdepoziteînrodusexterioraervolum_

/__int___

Observa�ii: � dac� emisia de aer este intermitent�, coeficientul de reîmprosp�tare trebuie înso�it �i de

frecven�a cu care se face împrosp�tarea aerului (pentru men�inerea temperaturii constante ≅ 7- 8 ori / h);

� la o ventilare normal�, varia�ia temperaturii aerului introdus / temperatura aerului evacuat nu trebuie s� fie mai mare de 2oC;

� la umiditate relativ� mic�, circula�ia aerului determin� pierderi mari în con�inutul de ap� al produsului;

� produsele ambalate �i stivuite prea strâns determin� cre�terea temperaturii în stiv�. Scopul circula�iei aerului: � activarea r�cirii produselor (spa�iile frigorifice); � omogenizarea temperaturii produselor depozitate �i a umidit��ii relative a aerului; � pentru sc�derea temperaturii se recomand� circula�ie aerului cu viteze mari. 4) COMPOZI�IA CHIMIC� A AERULUI Aerul este un amestec de gaze, particule lichide �i particule solide. Componente: a) fixe � O2, H2, argon (Ar), Heliu (He), Cripton (Cp), Xenon (Xe); b) variabile � CO + CO2; vapori de ap�; c) întâmpl�toare � CO2; S2; NH3; CH4 (metan); oxiz; azot; vapori de acizi; particule fine de

praf organic �i mineral; microorganisme. Componentele fixe, împreun� cu cele variabile, mai pu�in vaporii de ap�, alc�tuiesc aerul

uscat. Tipuri de atmosfer�, determinate de compozi�ia chimic� a aerului: a) atmosfer� controlat� (reglabil�) � raport O2/CO2 constant; b) atmosfer� modificat� � este diferit� de cea normal�, f�r� a se putea interveni în reglarea

ei în timpul p�str�rii produselor. Observa�ii: � în anumite situa�ii, componentele aerului pot avea efecte pozitive asupra produselor.

Exemple: � ozonul – pentru împrosp�tarea aerului din depozit; � CO2 – inhib� dezvoltarea microorganismelor.

5) RADIA�IILE: � razele solare (în special cele UV) produc m�rfurilor modific�ri fizice �i chimice

(modific�ri structurale �i modific�ri ale caracteristicilor produselor) � în majoritatea cazurilor, radia�iile luminoase au influen�� negativ� asupra m�rfurilor:

- la produsele ambalate în sticl� alb� are loc distrugerea vitaminei C (100% - în 15 minute) �i a vitaminei B (70% în 2 ore); - la produsele ambalate în sticl� brun-aurie are loc distrugerea vitaminei C �i B (45%); - la produsele cosmetice – lumina este catalizator al reac�iilor chimice de degradare; - îmb�trânirea pielii, cauciucului; - reac�ii de fotooxidare �i fotoliz�.

6) FACTORII BIOLOGICI � determin� diminuarea sau pierderea rezisten�ei mecanice a unor produse; � microorganismele se dezvolt� rapid în condi�ii favorabile de ur �i temepratur�; o mucegaiurile se dezvolt� în lips� de ventila�ie, la 20-30oC; � muceg�irea poate avea �i efecte secundare � degajarea unor acizi sau a altor substan�e

ionice � procese de îmb�trânire; scade transparen�a sticlei; � apar diferite specii de ciuperci � lemn, celuloz�, textile... � se dezvolt� insectele xilofage (carii, molii); � existen�a roz�toarelor.

Principalele modific�ri calitative ale m�rfurilor în timpul p�str�rii �i depozit�rii

A. Modific�ri fizice: - se datoreaz� ac�iunii factorilor mecanici (la sticl�, cermic�, lemn) sau varia�iilor de

temperatur� �i umiditate relativ�. - Varia�iile de temepratur� determin�: a) Dilat�ri; b) Modific�ri de faze; c) Separ�ri de emulsii; d) Dezemulsion�ri. Exemple: a) cre�terea temperaturii � dilatarea – spargeri sticl�; � modific�ri fizico-chimice la conserve; sc�derea temperaturii � înghe�area – spargerea sticlelor. b) topirea la temperaturi ridicate (20-50oC) - lipirea bomboanelor; transpirarea gr�similor la mezeluri; difuzarea gr�simii prin ambalaj

(ciocolat�, unt); c) separarea emulsiilor la 25-35oC, dar �i la temperaturi mai mici de 4oC (la creme

cosmetice);

d) sublimarea – la produse pe baz� de iod sau naftalin�, produse ce con�in componen�i cu presiune mare a vaporilor.

B. Modific�ri chimice � constau în apari�ia unor noi compone�i în produse sau chiar a unor substan�e complet

diferite. Exemple: - cre�terea temepraturii � catalizare cu 10% a reac�iilor chimice; - radia�iile luminoase � reac�ii fotochimice; ���� scade con�inutul de vitamine; ���� râncezire gr�simi; ���� decolorare �es�turi, mobil�... ���� îmb�trânire piele, cauciuc... - coroziunea � sub ac�iunea temperaturii �i radia�iilor, ur

C. Modific�ri microbiologice = sunt consecin�a atacului d�un�torilor sau microorganismelor � � Molii, carii, roz�toare bacterii, mucegaiuri, drojdii FERMENTA�II = transformarea substan�ellor organice sub ac�iunea enzinelor, în substan�e

cu structur� mai simpl�. a) fermenta�ii aerobe - acetic�, oxalic�, citric�; b) fermenta�ii anaerobe – alcoolic�, lactic�. 1) Fermenta�ia alcoolic�: Zaharuri fermentescibile - efecte negative � produsele horticole proaspete, sucuri... - efecte pozitive � industria alcoolului. 2) Fermenta�ia acetic�: - efecte negative � o�etire vin, bere

���� o�etire produse lactate acide; - efecte pozitive � ob�inere o�et (acid acetic). 3) Fermenta�ia lactic� - efecte negative � p�strare lapte proasp�t; � mezeluri cu mult glicogen; - efecte pozitive � ob�inere produse lactate acide; � mur�turi; bor� alimentar. 4) fermenta�ia butiric� - efecte negative � lapte;

� mur�turi.

PUTREFAC�II = fenomen fizico-chimic de dezagregare a unor substan�e organice de origine animal�,

vegetal�, cauzat de bacteriile de putrefac�ie. - procese de hidroliz� dezaminificare � miros resping�tor, substan�e toxice. oxido-reducere ∗ La carne �i produse din carne: a) Putrefac�ie acid� � încingerea c�rnii; b) Putrefac�ie de adâncime (verde) � la temperaturi > 30oC c) Putrefac�ie hidrolitic� � hidroliz� profund� a proteinelor. ∗ La mezeluri: a) înverzire superficial� �i în mijlocul sec�iunii; ∗ La pe�te: a) p�strat la 0.5oC � durata p�strare = 8-10 zile. ∗ Ou�le: b) în putrefac�ie au con�inut tulbure, opac sau colorat în nuan�e de verde, miros resping�tor. MUCEG�IREA � are loc atât la produsele alimentare, cât �i la cele industriale; � coloniile de mucegai se dezvolt� la suprafat� �i în interior; � rezult� un miros specific, diverse colora�ii. Exemple: unt, pâine, brânzeturi, ou�, lemn, piele... D. Modific�ri biochimice ∗ Respira�ia: = proces propriu organismelor vii; se manifest� la:

p�strarea cerealelor, legumelor-fructelor proaspete; pe�tilor vii; crustaceelor etc.;

La mic�orarea con�inutului de O2 din aer, respira�ia se intensific�;

Temperatura + umiditate necorespunz�toare � fenomene nedorite (ve�tejiire, umidificare). ∗ Încol�irea: = este un proces enzimatic de hidroliz�;

se intensific� odat� cu cre�terea temperaturii �i umidit��ii. ∗ Maturarea = proces biochimic complex care se manifest� dup� recoltarea unor fructe, legume sau se

menifest� la unele produse prelucrate (brânzeturi, salamuri crude, carne, pe�te, f�in�...) se desf��oar� la temperaturi joase �i întârzie apari�ia îmb�trânirii biologice.

∗ Autoliza = descompunerea celulelor moarte sub ac�iunea enzimelor la: carne, pe�te, brânz�...

se modific� gustul �i consisten�a.